PUTERE CU DUMNEZEU

Dumnezeu să vă binecuvânteze în această dimineață. Să ne plecăm capetele și inimile. O, Doamne, este un dor așa de mare în noi pentru locul de unde am venit! Dumnezeule, prin acest Cuvânt uns al orei, Tu ne ridici amnezia spirituală ca să recunoaștem că nu mai suntem cine am crezut că suntem și că noi călătorim prin această viață născuți de părinți umani care trăiesc o viață naturală, dar nu aceștia suntem noi cu adevărat pentru că a venit Cuvântul și ne-a trezit ca să cunoaștem cine suntem cu adevărat, Stăpâne; de unde am venit cu adevărat, și care este destinația noastră adevărată. Dumnezeule,  în inimile noastre există un dor așa de mare ca să fim uniți cu Tine mai mult, zi de zi și Cuvânt cu Cuvânt. Doamne, lasă ca acea Țară să fie vie în noi, lasă ca Pământul acela promis să trăiască în inimile noastre, astfel încât să fim în părtășie cu Tine, și să trecem Stăpâne, de la dor la realitate zi de zi. Dă-ne ochi deschiși ca să-L vedem pe Domnul, și Dumnezeule, dă-ne Cuvântul ca să ne lumineze calea pe măsură ce umblăm în această viață și să fim ceea ce ne-ai poruncit să fim și să împlinim scopul Tău în această viață, pentru ca Tu să fii slăvit, Doamne, prin tot ce facem în această călătorie. Mergem spre Tine și mergem cu Tine iar Tu ești în noi mergând spre acea destinație.

Te rog să preiei controlul serviciului din dimineața aceasta, în timp ce ai primit laudele poporului Tău conform Cuvântului Tău. Dumnezeule, Te rog să-Ți faci simțită prezența prin frângerea Pâinii; ia acest Cuvânt și frânge-L pentru noi pentru că ești marele nostru Păstor, ești Cel pe care-L căutăm pentru a ne hrăni, pentru că suntem flămânzi după mai mult din Tine, de aceea Te rugăm Doamne, să ne dai Carnea de care avem nevoie astăzi. Dumnezeule, Îți dăm toată gloria și toate laudele și te rugăm să iei întâietatea și să Te proslăvești prin tot ce se spune și se face aici în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este atât de bine să vă văd în această dimineață.

Să deschidem Bibliile la Apocalipsa 21.7:

„Cel ce va birui, va moșteni toate lucrurile. Eu voi fi Dumnezeul lui și el va fi fiul Meu.”

Este un verset scurt și binecuvântat din Cuvântul Său. Am citit această Scriptură de mai multe ori în ultimele servicii așa că nu este nou pentru noi, dar știți, uneori te gândești la unele lucruri, meditezi iar Domnul te călăuzește  și pur și simplu nu poți ieși din acele gânduri. Deși le-am mai predicat, Dumnezeu lasă încă o pepită (bucată de aur în stare nativă,) așa că, pentru puțin timp, voi vorbi despre ceva ce ne dă Dumnezeu și ne oferă direcția spre care să mergem. Se desfășoară continuu și mai mult, așa că mă rog ca Dumnezeu să continue să ne arunce pepite astfel ca înțelegerea lor să devină mai profundă, mai bogată, iar viziunea noastră să devină mai clară decât a fost mai înainte. Amin.

Există încă multe straturi în tot ceea ce credem și există realități mai profunde în tot ceea ce am primit. Despre Scriptura pe care am citit-o și care ne vorbește despre biruitorul care va moșteni toate lucrurile, am mai vorbit, dar fratele Branham ne spune că biruința nu înseamnă că Dumnezeu te pune într-o țeavă și te scoate pe partea cealaltă, apoi apune: „Ești biruitor, nu ai nimic de făcut. Eu am făcut totul pentru tine.” Eu înțeleg că Dumnezeu ne pune să alegem pentru că El nu alege niciodată în locul nostru, dar El Își exprimă Planul prin alegere. El cheamă indivizi, pe copiii Săi în care a pus credință. Nu uitați că El a pus credință în slujbă, El avea încredere că atunci când slujba va fi pusă la încercare, nu va eșua să creadă. Amin. Astfel, Dumnezeu a avut încredere în slujbă, Dumnezeu are încredere în tine și în mine; Dumnezeu are încredere chiar acum în fratele nostru Levi și familia lui. Promisiunile lui Dumnezeu sunt pentru biruitori, dar biruitorul nu este leneș cu privire la Evanghelie. El nu spune: „Dacă Dumnezeu vrea să se întâmple aceasta, se va întâmpla, iar dacă nu vrea, nu se va întâmpla.”

Dumnezeu îi vrea pe aceia care își fac alegerea corect, pe aceia care vor presa și Îl vor căuta pe Domnul; pe aceia care vor lua decizii în favoarea Numelui lui Dumnezeu și a Cuvântului Său indiferent de consecințe.

Așadar, am privit la toate aceste aspecte și vreau să le aduc în acest context.

În mesajul Intervalul, fratele Branham spune:

„Iacov a biruit când a intrat în contact cu Îngerul și s-a luptat cu El. Îngerul a încercat să plece dar Iacov a spus: „Nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” El L-a ținut până când a obținut ceea ce a dorit iar numele lui a fost schimbat din Iacov, care înseamnă înșelător, în Israel care înseamnă „Prinț al lui Dumnezeu.” El a biruit.”

Acest lucru este interesant în contextul la care am meditat și insist asupra faptului că într-un timp de nevoie, în timpul testului, Iacov, fiind împins de circumstanțe, a pornit înapoi în patria lui pentru că trebuia să se împlinească Cuvântul. Presat de situația în care se afla, Iacov a trecut pârâul singur și s-a întâlnit cu un Om cu care s-a luptat până la ivirea zorilor. Noi știm că atunci când acel Om a părăsit lupta, Iacov a spus: „L-am întâlnit pe Dumnezeu față în față.”, ceea ce înseamnă că Iacov știa cine era acel Om, acel Înger cu care s-a luptat.

Fratele Branham ne spune aici, că Iacov a intrat în contact cu Îngerul, dar cum putea Iacov să intre în contact cu acel Înger, fără ca Îngerul să intre în contact cu Iacov? Deci, cine cu cine a intrat în contact? Îmi place aceasta foarte mult.

Dacă vreți, mergeți și contactați voi un Înger. Găsiți voi un Înger. Mergeți și bateți la ușa lui sau faceți voi să apară un Înger. Vedeți? A trebuit ca acel Înger să vină la Iacov pentru că Iacov nu-L putea găsi. Aceasta înseamnă că Dumnezeu a vrut să aibă acea întâlnire cu Iacov. Cine a inițiat acea întâlnire cu Iacov? Dumnezeu. Cine a făcut ca mingea să se rostogolească? Dumnezeu. A trebuit să fie două părți în acest scenariu. Pe o parte era Iacov care nu putea face nimic și pe altă parte era Dumnezeu care putea face ceea ce Iacov nu putea. Apoi, Îngerul a vrut să plece. Ascultați! Sper că Dumnezeu mă va ajuta să prezint aceste lucruri corect pentru că nu vreau să spun nimic greșit. Vedeți? Îngerul nu a putut pleca, El nu a putut scăpa, dar nu pentru că ar fi fost prea slab, nu pentru că nu ar fi fost destul de puternic sau nu ar fi avut puteri supranaturale pentru a se îndepărta de Iacov. Totuși, El a spus lui Iacov: „Lasă-Mă să plec,” și Iacov i-a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci.”

Prieteni, întreaga scenă se petrece cu un anumit scop. Îngerul nu se putea îndepărta de Iacov nu pentru că nu era capabil să o facă, și nu pentru că Iacov era ceva, nici  pentru că fizic, Iacov s-a luptat cu El, ci pentru cine era Iacov, ce reprezenta și spre ce se îndrepta el. Iacov L-a prins pe Înger și Îngerul nu a putut pleca, dar nu cred că Iacov a fost atât de puternic fizic încât să poată ține pe loc o ființă supranaturală și să nu poată scăpa fizic de el. Eu nu cred că a fost o încercare de forță, ci cred că a fost poziția pe care Iacov a ținut-o cu Dumnezeu și care i-a dat putere să se țină  de Îngerul acela.

Să mergem în Osea 12. Vreau să citim mai multe Scripturi, din Daniel apoi Osea. Uneori găsesc greu ceea ce caut. Osea 12. 2-3:

„Domnul este în ceartă și cu Iuda, și va pedepsi pe Iacov după purtarea lui: îi va răsplăti după faptele lui.

Încă din pântecele mamei, a apucat Iacov pe fratele său de călcâi…”

Noi știm că Iacov a făcut acest lucru când s-a născut, a ieșit ținându-l pe Esau de călcâi, așa că a primit numele „Iacov,” sau „Cel ce ține de călcâi.” În continuare citim:

„…în puterea lui…”, „…l-a apucat pe fratele său de călcâi încă din pântecele mamei lui,”

„…și în puterea lui s-a luptat cu Dumnezeu…”

Gândiți-vă că:

„…în puterea lui, s-a luptat cu Dumnezeu. S-a luptat cu Îngerul și a fost biruitor, a plâns și s-a rugat de El. Iacov L-a întâlnit la Betel, și acolo ne-a vorbit Dumnezeu.”

Astfel, vreau să mă concentrez asupra faptului că Iacov avea putere cu Dumnezeu, și de aici vreau să scot tema Putere cu Dumnezeu. Iacov a avut putere cu Dumnezeu, s-a luptat și a biruit. Nu știu ce credeți voi, dar ceva din această afirmație are un impact puternic pentru mine, deoarece îl cunoaștem pe Iacov ca o ființă umană, ca un om născut în chip firesc, dar vedem că el avea putere cu Dumnezeu. Iacov a avut putere asupra Îngerului și a biruit.

Să deschidem la Geneza 32. 24-32:

„Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.

Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa încât i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el.

Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.”

Omul acela i-a zis: „Cum îți este numele?” „Iacov,” a răspuns el.

Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel,)Cel ce luptă cu Dumnezeu,); căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni, și ai fost biruitor.”

Iacov L-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, Numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri Numele?” Și l-a binecuvântat acolo.

Iacov a pus locului aceluia numele „Peniel,” (Fața lui Dumnezeu,) „căci,” a zis el, „am văzut pe Dumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață.”

Răsărea soarele când a trecut pe lână Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă.

Iată de ce, până în ziua de azi, Israeliții nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei, în vână.”

Iacov s-a luptat cu acel Înger și Îngerul l-a lovit la încheietura coapsei, în vână, și l-a rănit fizic. Îngerul s-a luptat cu Iacov și i-a spus: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.”; dar Iacov i-a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.”  Noi știm că după aceea, Iacov a spus: „L-am văzut pe Dumnezeu față în față.” Ce ne spune aceasta despre Iacov? Cu cine s-a luptat el? Cine l-a atins și cui a spus: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Cu cine s-a luptat Iacov și tot ce s-a întâmplat acolo, este foarte important.

Din această întâmplare înțelegem că acest om speriat, care a fost un înșelător toată viața și care acum se întorcea în țară, avea o promisiune pentru că avea dreptul de întâi născut, și binecuvântarea dreptului de întâi născut de la Avraam, continua prin el. Iacov avea dreptul de întâi născut, totuși era un înșelător; era o ființă umană ca oricare alta, un înșelător care în drumul lui, a înșelat pe toți pentru a obține ce dorea, iar acum se întorcea în țară dar se temea de fratele său pentru că și pe el l-a înșelat. Iacov nu era un om integru, nu era îndrăzneț; nu era cineva la care să privești cu respect și să-i dai cinste; nu era un om mare pe pământ, dar Iacov avea dreptul de întâi născut iar Dumnezeu știa ce era în interiorul lui, care era poziția lui și cine era el cu adevărat. Nu ce a făcut Iacov, ci cine era el. Ceea ce ai făcut nu arată întotdeauna cine ești.

Astfel, atunci când Iacov se întorcea speriat, după ce și-a separat turmele, servitorii, soțiile și copiii, a rămas singur. Iacov nu avea cum să bată la ușa Îngerului; nu avea de gând să-L întâlnească pe Dumnezeu; nu avea cum să-L vadă pe Dumnezeu sau să facă ceva pentru El, ci când el a intrat în acea stare, Dumnezeu a venit în scenă și S-a prezentat la Iacov ca un Om. Iacov a avut o anumită înțelegere și a știut cine era acel Om pentru că L-a apucat și nu L-a lăsat să plece. Iacov nu se lupta pentru viața lui firească și nu se lupta ca să-L omoare pe acel Om, și nici acel Om nu voia să-L omoare pe Iacov, de aceea el I-a spus: „Nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Iacov știa că vasul său conținea binecuvântarea pe care acel Om o avea pentru el și voia să obțină ceea ce acel Om îi putea da. Înțelegeți?  Chiar faptul că El s-a prezentat la Iacov arată că aceasta era voia lui Dumnezeu, Dumnezeu a vrut să se prezinte la Iacov în formă de Om în acea situație. Când Iacov L-a cuprins pe Înger, El a avut putere să-l lovească și să-l facă infirm. Totuși, Îngerul i-a spus: „Lasă-Mă să plec,” și Iacov I-a răspuns: „Nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.”

Binecuvântarea a venit prin schimbarea numelui său și Iacov a primit o nouă identitate. Când Iacov a început lupta cu acea Ființă, individual, și a cerut binecuvântarea, a primit o schimbare de identitate, o schimbare în viața lui. Atunci când a ajuns în acea situație, el a știut suficient de mult despre acel Om, astfel că nu s-a îndepărtat și nu L-a ocolit. El nu a spus doar: „Dumnezeu să mă binecuvânteze. Bună ziua,” și nu a trecut mai departe, ci când Iacov a intrat în contact cu Cineva despre care știa că era real și că putea să-l ajute, a luptat cu El, și a luptat cu El, și a luptat cu El până când a primit schimbarea; a luptat cu El până când a obținut ceea ce căuta în viața lui.

Osea a spus că Iacov a avut putere asupra Îngerului și a fost biruitor. Este o declarație uimitoare, prieteni.

Vom reveni la Geneza și vom analiza capitolul 32, dar mai întâi vreau să privim la Exod 32.7-10:

„Domnul a zis lui Moise: „Scoală și pogoară-te; căci poporul tău pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat.

Foarte curând s-a abătut de la calea, pe care le-o poruncisem Eu: și-au făcut un vițel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe, și au zis: „Israele, iată dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului.”

Domnul a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpățânat.

Acum, lasă-Mă; mânia Mea are să se aprindă împotriva lor și-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoșul unui neam mare.”

Priviți la ceea ce-i spune Dumnezeu lui Moise. El i-a spus: „Aceasta s-a întâmplat, aceasta au făcut pentru că este un popor încăpățânat, și acum, lasă-Mă căci îi voi nimici.” Aceasta spune Dumnezeu iar Moise este gura lui Dumnezeu. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, este porunca lui Dumnezeu pentru Moise: „Lasă-Mă, căci mânia Mea are să se aprindă împotriva lor și-i voi nimici într-o clipă dar pe tine te voi face strămoșul unui neam mare.”

„Moise s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, și a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care L-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână tare?

Pentru ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți, și ca să-i șteargă de pe fața pământului?” Întoarce-Te din iuțimea mâniei Tale, și lasă-Te de răul acesta, pe care vrei să-l faci poporului Tău.” (versetele 11 și 12.)

Aceasta spune Moise. Ce fel de conversație este aceasta? Dumnezeu vorbește cu Moise față în față și îi spune aceste cuvinte: „Am terminat cu poporul acesta. Lasă-Mă, mânia Mea se va aprinde împotriva lui și-l voi mistui, dar din tine voi ridica o nouă națiune.” Dar Moise a răspuns: „Ce crezi că vor spune dușmanii Tăi?” Credeți că Dumnezeu nu știa ce vor spune dușmanii Lui? Credeți că Moise a spus ceva ce Dumnezeu nu știa, sau că El nu avea în vedere aceasta? Credeți că Moise avea mai multă înțelepciune decât Dumnezeu? Sau că Moise avea o idee mai bună decât Dumnezeu?

Moise a cerut lui Dumnezeu să se întoarcă din mânia Lui și să se pocăiască de răul care voia să-l facă poporului Său. Cine cu cine vorbea aici?

„Întoarce-Te de la iuțimea mâniei Tale și lasă-te de răul ce vrei să-l faci poporului Tău.

Adu-Ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel…”

Credeți că Dumnezeu uitase de ei?

„Adu-Ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine însuți: „Voi înmulți sămânța voastră ca stelele cerului, voi da urmașilor voștri toată țara aceasta, de care am vorbit, și ei o vor stăpâni în veac.” (versetul 13.)

Cuvântul făgăduinței era că ei vor stăpâni țara în veac. Dumnezeu a promis aceasta seminței lui Avraam iar Moise Îi amintește lui Dumnezeu această făgăduință. Mai întâi, el spune: „Dușmanii Tăi vor spune că nu ai putut să o faci. Pocăiește-Te de aceasta și adu-Ți aminte ce ai făgăduit, adu-Ți aminte ce ai spus Tu.

 „Și Domnul S-a lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.”

În mesajul Suflete în închisoare, fratele Branham spune:

„Un verset din Biblie m-a nedumerit întotdeauna. Cum a fost posibil ca Moise să aibă o idee mai bună ca Dumnezeu? Apoi, am aflat că în Moise era Duhul lui Hristos.”

Nu Moise era cel care vorbea cu Dumnezeu, ci în Moise era o altă parte din Dumnezeu, un alt atribut al lui Dumnezeu; era Dumnezeu care vorbea cu Dumnezeu. Omul nu putea vorbi cu Dumnezeu în felul acesta. O creatură născută în păcat, nu poate sta în fața lui Dumnezeu și să spună: „Doamne, Te înșeli cu privire la această problemă. Te înșeli. Nu-Ți amintești făgăduința pe care ai făcut-o?” Prieteni, nimeni nu poate vorbi cu Dumnezeu în felul acesta și să trăiască. Dar acesta nu era Moise, ci el juca rolul la care a fost chemat. Dumnezeu l-a ascultat pe Moise, dar nu din cauza lui Moise sau a nașterii lui naturale; nu din cauza educației lui, a felului cum arăta sau a ideilor lui, ci l-a ascultat pentru că Moise juca un rol de care Dumnezeu avea nevoie pentru că era o altă părticică a lui Dumnezeu, un alt atribut al lui Dumnezeu exprimat în Moise, de a sta în spărtură pentru oameni. Astfel, mai târziu, Moise a stat între popor și Dumnezeu și a spus:

„Iartă poporul acesta, și dacă trebuie să ștergi un  nume, atunci șterge numele meu, nu pe al lor.”

Fratele Branham a punctat aceasta și a spus că era Hristos care se punea în spărtură pentru popor. Omul nu se putea lupta cu Dumnezeu, ci era Dumnezeu în om și Dumnezeu în om nu a spus: „Bine, dacă vrei să faci aceasta, fă-o. Tu știi totul și ai dreptate.” Înțelegeți că în Moise a existat o inspirație care a venit peste el din cauza poziției pe care o avea, din cauza a ceea ce era el. Din cauza rolului său, a existat o inspirație care a venit peste el și acea inspirație a început să se lupte cu Dumnezeu și I-a adus lui Dumnezeu o altă idee încercând să-L convingă că ceea ce voia să facă nu era o idee bună. Dumnezeu a avut nevoie ca Moise să joace acel rol. El este un Dumnezeu al milei dar a avut nevoie de cineva care să se arunce în spărtură și să se ridice pentru oameni în fața judecății. Astfel, Moise juca un alt rol al lui Dumnezeu și îl juca sub inspirație iar Dumnezeu a fost mulțumit de ceea ce a spus Moise. Dar nu Moise a depășit răul pe care Dumnezeu voia să-l facă.

Când citim că Dumnezeu s-a pocăit de răul ce voia să-l facă, nu este ca și cum Dumnezeu aprins de mânie a coborât și a luat-o de la capăt iar Moise a început să-L mustre iar El Și-a plecat capul, și-a băgat mâinile în buzunare și nu a mai privit în ochii lui Moise, a lovit o piatră cu piciorul și a spus: „Bine, am vrut să-i omor.” Dumnezeu nu a vrut să-i omoare, El nu a avut aceasta niciodată în Planul Său, ci Planul Său era să aibă un mijlocitor care să stea în spărtură. Dar Dumnezeu trebuia să vină la judecată înainte ca acest mijlocitor, acest atribut al Său să aibă ocazia să iasă în față. Moise a fost uns ca să joace acest rol. Dumnezeu a jucat un rol iar Moise a jucat un alt rol.

Când citim că Dumnezeu S-a pocăit, fratele Branham ne-a spus că Dumnezeu nu a avut niciodată un gând nou pentru nimeni așa că Moise nu I-a adus un gând nou. Dumnezeu știa toate lucrurile, El știe sfârșitul de la început; știa planul și călătoria Exodului, dar trebuia să aibă un Moise iar Moise trebuia să aibă în el o altă parte a lui Dumnezeu, astfel încât, Planul lui Dumnezeu să poată fi dus la bun sfârșit. De ce? Pentru că Dumnezeu S-a împărțit ca atribute și fiecare atribut își joacă rolul în timpuri și momente diferite, ca o mare simfonie a lui Dumnezeu, astfel ca Dumnezeu să-Și poată împlini întregul plan și să-Și arate însușirile în copiii Săi.

Fratele Branham a spus: „Eu nu am înțeles niciodată cum a fost posibil ca Moise să aibă o idee mai bună ca Dumnezeu. Apoi am înțeles că nu era Moise, ci era Dumnezeu în Moise.”

Așadar, pot spune, chiar dacă nu am o Scriptură pentru aceasta și că nu este contrar Scripturii, că Moise s-a luptat cu Dumnezeu și a biruit. Cum a biruit? Nu datorită înțelepciunii lui, nu datorită puterii lui, ci pentru că Moise a fost cine a fost.

Să ne întoarcem acum la Geneza 32.27-28:

„Omul acela i-a zis: „Care îți este numele?” „Iacov,” a răspuns el.

Apoi, a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel, pentru că asemenea unui prinț, ai avut putere cu Dumnezeu și cu oameni și ai biruit.” (traducere din limba engleză.)

Cuvântul „putere” de aici, înseamnă „a lupta pentru a avea putere, a lupta cu insistență,” pentru a obține binecuvântarea. Aceasta este ceea ce a avut Iacov cu Dumnezeu, a avut calitatea de a lupta și de a avea putere cu Dumnezeu. El i-a spus: „Tu ai puterea, ai abilitatea de a lupta, de a insista și de a te impune, căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai biruit.”

 Cuvântul a „predomina,” înseamnă a „birui.” Înseamnă a avea putere, a fi capabil să biruiești, să câștigi; înseamnă să fii capabil să suporți totul pentru a ajunge să fii biruitor. Aceasta este puterea pe care a avut-o Iacov în lupta cu Dumnezeu și cu omul și a biruit.

Vreau să privim la numele „Israel,” ce i-a fost dat lui Iacov, pentru că acest nume este foarte interesant.

„…Care este numele tău?” „Iacov,” a răspuns el. „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci Israel.”

Noi știm că numele „Israel,” înseamnă, „Prinț al lui Dumnezeu,” Dar când am ajuns la evrei, am căutat în mai multe concordanțe și am găsit că Israel înseamnă „Dumnezeu predomină.” În multe concordanțe și în dicționarul ebraic scrie că Israel înseamnă „Dumnezeu predomină,” sau are întâietate, dar mai înseamnă și „Prinț al lui Dumnezeu,” pentru că cuvântul a predomina este echivalent cu cuvântul „Prinț.” Așadar, a predomina înseamnă că Dumnezeu domnește. Deci, Dumnezeu a schimbat numele Iacov, în numele „Cel care predomină,” pentru că L-a ținut pe Înger și nu l-a lăsat să plece, prin puterea ce o avea cu Dumnezeu. Puterea ce a avut-o asupra Îngerului, este dovada că Dumnezeu a dominat, nu Iacov. Dumnezeu a fost Cel care a dominat în Iacov, și El i-a schimbat numele pentru că i-a schimbat natura, a schimbat totul.

Nu mai era acel Iacov care a dominat asupra lui Laban prin înșelăciune; care a triumfat asupra tatălui său prin înșelăciune; asupra lui Esau prin înșelăciune, dar de data aceasta nu mai era Iacov cel înșelător, ci exista o diferență predominantă din cauza dreptului de întâi născut, din cauza a cine era el în timpul în care trăia. Era Ceva mai puternic decât mintea, mai puternic decât natura firească în care se născuse, era Dumnezeu care predomina în Iacov, era Dumnezeu care lupta cu Dumnezeu.

Sper că nu credeți că sunt nebun și că puteți vedea Scripturile; puteți vedea că Iacov era un atribut al lui Dumnezeu care manifesta o parte din Planul Său, chemat să-și ocupe poziția în marele Plan al lui Dumnezeu. Trebuia să existe un atribut, trebuia să fie ceva care să-l miște din cauza Planului rânduit de Dumnezeu.

Iacov se muta în țara făgăduită pentru că trebuia să-și ocupe poziția lui, în locul potrivit, de aceea Esau nu putea să-l omoare și nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi putut întâmpla pentru că Iacov a fost uns de Dumnezeu; el era expresia gândului lui Dumnezeu pentru acea zi, era Cuvântul manifestat în acea zi. Avraam, Isaac și Iacov au fost expresia lui Dumnezeu în acele vase din ziua lor; au fost expresia lui Dumnezeu în marele Plan al lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu și făgăduința Lui erau exprimate acum în Iacov. Deci, în Iacov exista o părticică din Dumnezeu și acea părticică avea o poziție specială cu Dumnezeu.

Așadar, nimeni nu poate spune: „Du-te și găsește-L pe Dumnezeu. Apucă-L pe Dumnezeu și ține-te de Îngerul Domnului. Ține-te de acea imagine de Om până când biruiești și primești binecuvântarea.” Nu funcționează așa. Stăpânirea lui Dumnezeu a venit în scenă pentru că voia ca Dumnezeu să lupte cu El. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Convins apoi preocupat, fratele Branham spune:

„Într-o noapte, Iacov l-a părăsit pe Laban și a plecat în drumul lui. În inima lui ardea dorul de a se întoarce acasă dar aflăm că se temea să-l întâlnească pe fratele său. Astfel, înainte de a trece Iordanul, a trecut la treabă și s-a rugat toată noaptea; s-a luptat cu Domnul toată noaptea, și a zis: „Nu Te voi lăsa să pleci.” Îmi place aceasta. Țineți-vă de El, stați toată noaptea cu El pentru că aceasta a făcut și Andrei: a stat toată noaptea cu El.

Iacov s-a luptat toată noaptea cu Îngerul, iar spre dimineață, Îngerul i-a zis: „Se face ziuă, lasă-Mă să plec.” „Nu te las să pleci, vreau în mine Ceva care să mă schimbe și să mă facă diferit.” De unde a știut Iacov că Îngerul putea face în el acea schimbare? Ce concepție mintală a avut? El l-a făcut pe Înger să-i dea mai întâi Cartea și să spună: „Privește aici!” În el era Ceva care a spus: „Am întâlnit Realitatea,” și când acel Ceva din el a spus: „Am întâlnit Realitatea,” nu a avut de gând să-i dea drumul până când nu l-a schimbat. „Este Ceva de care am nevoie mai mult decât ceea ce am pentru că eu nu mă pot depăși,” dar el a știut că ceea ce a primit, a fost puterea care a făcut schimbarea în el. „…Nu te las să pleci pentru că vreau în mine Ceva care să mă schimbe, să mă facă diferit.” Observați, de îndată ce Domnul l-a binecuvântat cu binecuvântarea pe care a cerut-o, a fost gata să treacă râul și să meargă ca să-l întâlnească pe fratele său Esau. De ce? Pentru că s-a luptat cu El, a stat toată noaptea și s-a luptat cu Dumnezeu. Dacă ar fi spus: „Lasă-mă în pace, acum sunt obosit, binecuvântarea nu ar fi venit niciodată.”

Fratele Branham spune că binecuvântarea nu ar fi venit niciodată. Noi am citit de multe ori Biblia și am văzut că în lucrurile care se întâmplă, circumstanțele se rezolvă, dar ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeu nu ar fi spus niciodată ce face și nu ai ști niciodată  ce va fi, adică ai presupune toată ziua dar nu ai ști cu adevărat. Fratele Branham ne-a spus că dacă Iacov nu ar fi ținut de binecuvântare, nu ar fi venit niciodată. Eu vă întreb: „A vrut Dumnezeu să se țină de binecuvântare, sau nu?” Când Îngerul a spus: „Lasă-Mă să plec,” El chiar voia să-L lase să plece.

Când există o promisiune de la Dumnezeu pe care vrea să o manifeste în viața ta și se pare că Dumnezeu te scutură, Dumnezeu chiar vrea să te scuture. Dumnezeu nu  vrea să te întorci și să spui: „Ei bine, nu cred că este pentru mine, ci trebuie să fie pentru altcineva.” Când ți se prezintă Dumnezeu, vrea să-L ții ca și Iacov. Astfel, când Dumnezeu i s-a arătat lui Iacov, El nu i-a ușurat viața, ci l-a chinuit și l-a schilodit înainte de a-l binecuvânta. Acea întâlnire a omului cu Dumnezeu, a avut un efect firesc negativ asupra lui.

Vă întreb: dacă vă luptați cu un om care are putere să vă rănească, veți ține de el sau îl veți lăsa să plece spunându-i: „Poți pleca acum!”? De ce l-a ținut Iacov pe acel Înger? Ca să fie chinuit mai mult și să fie mai schilodit? El L-a ținut pentru că știa că acel Om putea să-l binecuvânteze.

Chiar dacă mă rănește, El poate să mă binecuvânteze; chiar dacă mă lupt toată noaptea cu El, poate să mă binecuvânteze; și dacă mă lupt două nopți cu El, poate să mă binecuvânteze. Dacă mă lupt până dimineață, aceasta este singura cale pe care o am, este singura opțiune de a mă ține de El până când mă binecuvântează. Nu contează dacă mă chinuie, dacă îmi spune să plec; nu contează dacă mă scutură sau dacă îmi spune că nu sunt bun, eu nu am altă opțiune. Așa tratează Dumnezeu cu aleșii Săi. Iacov era un ales și Dumnezeu așa a tratat cu el. El apare ca un Om, ca un Înger, dar este Dumnezeu cu adevărat. Iacov s-a întâlnit cu acest Om, și Biblia nu ne spune totul, însă  cumva Iacov a știut că, „El este soluția la problema mea.” El a știut, și probabil că nici nu și-a dat seama cum o știa, dar o știa.

Cum știm că acest Cuvânt este astăzi singura Cale, și că nu este ceva intelectual sau o educație mai bună? Există Ceva în tine care știe că Cuvântul din această oră este singura Cale, și că nu există nici o altă cale, nimic altceva care să mă poată salva. Nimic altceva nu mă poate schimba, adică felul în care știi că doar acest Cuvânt te poate salva, a fost acel fel în care și Iacov a știut-o. Îngerul a fost cel care a avut putere să-l elibereze și nu a existat nici o altă cale. În timp ce se lupta cu El, Iacov s-a confruntat cu o mare durere și suferință, dar nu L-a lăsat să plece pentru că nu avea o altă cale de a merge înainte.

Uneori, acest Cuvânt te va răni, acest Cuvânt îți va provoca suferință și durere, și dacă nu ai experimentat aceasta, mă întreb, ce ai obținut? Și chiar dacă vin dureri, Cuvântul acesta este viu, este Pâinea Vieții-Domnul Isus Hristos, Cuvântul orei, iar când Îl apuci, începe să te schimbe, să te afecteze; începe să schimbe felul în care trăiești, și vin suferințe, dar nu trebuie să te lași de El, ci trebuie să te ții de El pentru că este singurul care te poate salva. „L-am apucat și nu l-am mai putut lăsa nici chiar după ce am fost schilodit. Nu L-am putut lăsa pe Înger să plece când a spus: „Lasă-mă să plec.”

Cum ar fi facă Dumnezeu s-ar uita la noi și ar spune: „Lasă-Mă în pace?” Tot așa a spus și Isus femeii a cărei fiică era muncită rău de un demon: „Lasă-mă în pace.” A numit-o „câine,” și i-a spus că nu este bine să ia pâinea copiilor și s-o dea la câini, dar ea nu a contestat. Nu a interesat-o dacă era un câine sau oricum ar fi numit-o, ea știa doar că El este Omul care putea schimba situația, pentru că nimeni altul nu o putea face. „Dacă mă numește câine și îmi spune să plec; dacă ucenicii își bat joc de mine, aceasta nu schimbă nimic pentru că El este singurul care mă poate ajuta.”

Ea I-a zis: „Oh, Fiul lui David,” folosind un nume greșit pentru că nu avea drept la El. „Fiul lui David, ai milă de mine!” Dar El a ignorat-o. Ea L-a strigat din nou, iar El i-a spus: „Nu este corect să iei pâinea copiilor și să o dai la câini.”

Majoritatea oamenilor din această lume, dacă ar intra în contact cu Dumnezeul cel viu și El le-ar spune aceleași cuvinte, s-ar îndepărta imediat de El. Dar Dumnezeu nu caută acest fel de oameni, ci Dumnezeu îl caută pe acela care, chiar dacă îl  chinuiește, nu-I va da drumul. El îi caută pe aceia pe care îi poate scutura și ei nu se vor lăsa de El; îi caută pe aceia pe care îi poate numi „câine,” dar ei nu renunță și nu pleacă; El îi caută pe aceia cărora le poate spune: „Lasă-Mă în pace!” El vine în zorii zilei și-i caută pe aceia care vor spune: „Nu Te voi lăsa să pleci,” pentru că El caută cealaltă parte din Sine. El nu caută oameni ca să facă o biserică, ci caută omologul Său care Îl recunoaște; îl caută pe acela care Îl ține, pe acela care rezistă până la capăt și știe că El este singura nădejde pe care o are: „Nu am altă nădejde, nu mă voi lăsa de Tine. Nu-mi pasă chiar de mă vei ucide, Te voi sluji oricum.”

Aceasta înseamnă că nu ești tu, și nu este frumusețea sau înțelepciunea ta, nu este voința ta. Dumnezeu Se va asigura până la sfârșitul luptei tale că nu mai ai nici o voință proprie, că nu te mai bazezi pe nici o inteligență, că nu mai ai nimic și singurul lucru care ți-a rămas, este Dumnezeu în tine care spune: „Nu pot să Te las până nu mă binecuvântezi.” Acest lucru nu este pentru cei care caută o cale ușoară; nu este un mesaj laodicean pentru oameni laodiceni, ci este un Mesaj al Miresei pentru Mireasa Lui iar Mireasa Lui are în interiorul ei caracterul Său. Aceasta caută El. Nu va fi ușor.

De câte ori ai spus: „De ce trebuie să fie așa de greu?” Sper că nu sunt singurul care a spus aceasta, pentru că eu am spus: „De ce trebuie să fie atât de greu?” Este un foc pentru următorul foc; este o suferință pentru următoarea suferință; este o încercare pentru următorul proces. Este o durere de inimă, o situație dificilă, o supărare pentru că acesta este singurul fel în care îl poate găsi pe acela care are dreptul de întâi născut.

Acest Mesaj a venit pentru tine nu pentru că ai venit tu la el. Nu Iacov a venit la Domnul, ci Domnul a venit la el. Acest Mesaj a venit la tine nu ca să te joci, nu ca să stai la ceai și să ai o conversație nefolositoare, ci este Domnul care ți-a ieșit în cale pentru a vedea ce vei face cu El.

Am un gând acum și mă gândesc că mă veți ierta dacă este greșit pentru că nu este o Scriptură, este doar gândul lui Chad. Îngerul se lupta cu Iacov, și mă întreb dacă se bucura, sau nu? Făcea parte din Plan, sau nu? Eu nu cred că suferința lui Iacov i-a adus bucurie lui Dumnezeu, chiar dacă i-a schimbat viața; nu cred că agonia lui Iacov i-a adus bucurie, ci cred că ceea ce I-a adus bucurie lui Dumnezeu a fost să vadă un fiu purtându-se ca un fiu. Pot să îmi imaginez că se lupta cu Iacov și se gândea: „Acesta este fiul Meu,” și încerca să zâmbească. Aceasta este doar imaginația mea.

Dumnezeu a vrut ca Iacov să-L biruiască. El nu a pus capăt acelei lupte și nu a luptat ca să-l biruiască pe Iacov și să plece învins, ci El a intrat în acea luptă pentru ca Iacov să biruiască, și când Iacov a început să biruiască, a trebuit să recunoască, că nu era el și să spună: „Nu te vei mai numi Iacov, acum ești Israel pentru că acum Dumnezeu are întâietate în tine. Iacov este pe moarte iar Dumnezeu are întâietate. Vechiul Iacov, vechea natură este pe moarte, de aceea îți voi da un alt nume pentru că în această luptă, Iacov a murit dar în interiorul lui Iacov prinde viață altceva, iar Eu voi da un nume Celui care a venit la viață, așa că numele tău este Israel, care înseamnă „Dumnezeu are întâietate în tine.” Dumnezeu avea întâietate în fiul Său.

În mesajul Sămânța nu va moșteni împreună cu pleava, fratele Branham spune:

„Ați văzut vreodată un vultur compromis? Nu, domnule. În el nu există compromis. Nici un creștin adevărat nu o face. El nu este moale, ci Îl caută până când Îl găsește. Amin. Da, domnule. El își va găsi carnea, el vrea hrană proaspătă așa că nu va coborî ca să-și caute hrana, ci va zbura din ce în ce mai sus. Dacă nu este nimic în acea vale, el se va ridica mai sus. Cu cât merge mai sus, cu atât vede mai bine. Este timpul ca vulturii din această zi să zboare mai sus, să sape în promisiunile lui Dumnezeu, nu să trăiască cu hrana corbilor care a fost proaspătă cu mulți ani în urmă, dar acum este stricată. Ieșiți de acolo!

Se face politică, se alege, se adaugă și se scoate; se face aceasta și cealaltă iar Duhul Sfânt nu mai poate face nimic în biserică. Nu mai există adunări de rugăciune, oamenii nu se mai roagă lui Dumnezeu ca să-Și împlinească Cuvântul…”

În cazul în care vă întrebați când a spus fratele Branham acest lucru, este în anul 1965.

„…Nu mai există adunări de rugăciune, oamenii nu se mai roagă lui Dumnezeu ca să-Și împlinească Cuvântul, și aceasta pentru că nu mai cred că El este Același ieri, astăzi și în veci. Ei se fac corbi. Astfel, iau o denumire, își trec numele într-un registru, devin leneși și stau acolo în urmă desfătându-se cu ceva hoit apoi presupun că sunt cel puțin un șoim care este un frate asemănător cu vulturul, cu profetul care a adus Cuvântul adevărat și l-a manifestat. Ei se bazează pe o teologie făcută de om, care este pe jumătate putredă. De unde o au? Dintr-un program de școală duminicală, de la un oarecare învățător care spune: „Zilele minunilor a trecut. Nu mai există botezul cu Duhul Sfânt, toate aceste lucruri sunt non sens. Vreți să spuneți că un vultur ar mânca așa ceva? Nu ar putea face aceasta. Nu, domnule. Nici un creștin nu va mânca din aceste hoituri, din învățăturile învechite denominaționale, deoarece el dorește Cuvântul proaspăt al lui Dumnezeu, făgăduința orei.

În zilele lui Luther, Dumnezeu a promis iepuri, iar în zilele celorlalți a promis celelalte lucruri, dar acum, El ne-a promis o masă cu un meniu complet, cu toate cele șapte feluri din meniu pentru că toate cele șapte Peceți sunt deschise și Cuvântul Său a dat totul pentru cei ce-L pot primi.”    

În același citat, fratele Branham spune că ei afirmă că este gata cu agonia pentru împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu, gata cu lupta cu Îngerul; gata cu ceea ce simțiți că are putere să vă schimbe, nu mai luptați cu Dumnezeu. Ei nu mai iau rolul lui Moise și să spună: „Doamne, nu-Ți amintești promisiunea făcută lui Avraam, Isaac și Iacov?” Ei nu mai spun: „Doamne, nu-Ți amintești promisiunea Ta din ziua cincizecimii când Petru a spus: „Pocăiți-vă și botezați-vă în Numele lui Isus Hristos și veți primi darul Duhului Sfânt?”

Dar eu nu mă mișc de aici până când nu primesc Duhul Sfânt. De ce? Pentru că îmi amintesc că Tu ai spus în Cuvântul Tău să fac ce a făcut Moise și eu Îți amintesc, Doamne, ce ai spus prin Petru în Cartea Faptelor, în ziua Cincizecimii. Eu m-am pocăit, am fost botezat în Numele Tău și acum vreau să primesc darul Duhului Sfânt, și sunt aici ca să-L primesc, Doamne. Nu mă mișc de aici până nu-L primesc. Gata cu lenea, gata cu indiferența; gata cu jocul de-a vulturii; gata cu: „Îi lăsăm pe ceilalți să facă totul pentru tine.” Acum, Hristos este în tine, nădejdea slavei, Dumnezeu manifestându-Și omologul Său în tine. O parte este aici ca să dea Cuvântul Său celeilalte părți și această parte să spună: „Dă-mi Cartea!”

Un glas spune: „Du-te la Înger, cere Cărticica și mănânc-o.”  Amin. „Du-te la Înger, luptă-te cu Îngerul care are Cartea deschisă și spune-I: „Dă-mi Cartea!” Iar acel Înger răspunde: „Ia-o!” Mă întreb: este El în căutarea unei alte lupte? Caută El pe cineva care să întindă mâna și să ia Cartea? Sau trebuie ca cineva să-l taie în bucăți foarte mici, să-l marineze; să-l înmoaie, să-l pună în oala sub presiune ca să scoată toate oasele din el, apoi să spună: „Acum deschide gura. Clo,clo,clo.” Înțelegeți ce spun? El caută omologii Săi, caută pe cineva care să spună: „Dă-mi Cărticica! Trebuie să am acea Cărticică ce deschide Cartea revelației, descoperirea care se găsește în întregime în acea Carte. Dumnezeu trebuie să mi-o dea acum. Nu cred că este contrar dorinței lui Dumnezeu; nu cred că este contrar cu ceea ce caută El acum, și cred că este chiar ceea ce s-a întâmplat în Iacov când s-a născut din nou. El a spus: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.”

Acum există o Carte deschisă și un Înger puternic care a venit cu o descoperire deschisă în mână. Amin. Voi ați fost învățați să mergeți la acest Înger ca să primiți Cartea din mâna Lui, dar  când mergeți la Înger ca să luați Cartea, El spune: „Ia-o!” Și eu întreb: caută El pe cineva care să persevereze,  să întindă mâna și să o ia, sau pe cineva care spune: „Doamne, sunt aici. Dacă vrei să-mi dai Cartea, poți să mi-o dai, dacă nu, este bine?” Vrei să spui că este bine așa? Este bine cu tine că nu primești descoperirea acestui ceas? Este în ordine cu tine că această Cărticică deschisă nu devine carnea ta? Eu îți spun că nu este în ordine.

În mine există Ceva care îmi spune să nu fiu mulțumit fără revelația Cuvântului, să nu fiu mulțumit că nu mănânc Cartea pentru că această Carte este moștenirea mea, este Titlul meu de răscumpărare. Soluția tuturor problemelor mele este stabilită în această  Carte deschisă și nu voi fi mulțumit până când nu o voi lua și o voi mânca.

Prea mulți oameni vin la biserică să audă o predică bună, dar nu despre aceasta este vorba. Veniți la biserică pentru că vreți să aveți un loc frumos unde să vă aduceți familia, ascultați o predică bună de încurajare pentru că sunteți un tată bun și o mamă bună și ne simțim bine împreună cu frații, suntem mireasa, apoi mergem acasă și vom veni din nou miercuri și duminică. Copiii vor crește și se vor căsători în biserică și ne vom distra bine, apoi nepoții se adună în jur, vom fi întotdeauna drăguți, și ne vom simți bine mereu împreună.

Dar Mesajul nu a venit ca să începem o nouă denumire, un nou sistem, o nouă leneveală spunând că suntem vulturi și intrând într-o formă de religie, într-un nou sistem numit „Mesajul.” Dumnezeu Își caută Israelul Său, Își caută Prinții Săi, acei Prinți care au putere cu Dumnezeu. El caută Împărați și Preoți, caută pe cineva cu o naștere diferită, pe cineva care are o genă diferită în interior.

Noi nu suntem aici pentru a fi credincioși generaționali călcând pe urmele tatălui nostru așa cum au făcut evreii și au eșuat. Nu suntem aici ca să știm doar că avem o moștenire familială a Mesajului, ne-ar plăcea la toți aceasta, dar ceea ce vrea El, este ca fiecare persoană să meargă la Îngerul puternic și să ia Cartea din mâna Lui. Trebuie să spui: „Dă-mi Cartea pentru că o iau și o mănânc toată.” Dacă trebuie să faci aceasta de unul singur, fă-o de unul singur; și dacă nu o va face nici un alt membru al familiei tale, fă-o singur pentru că Dumnezeu privește la ceea ce faci tu cu Cuvântul Lui.

Ce faci tu când treci pe lângă Îngerul Domnului? Ești unul care zici: „Mi-a făcut plăcere să Te cunosc. Oh, mă simt foarte privilegiat să fiu în prezența Ta?” sau Îl prinzi de haină, te ții de El și Îi spui: „Trebuie să primesc ceva de la Tine pentru că nu mai pot continua așa. Trebuie să-mi dai Cartea deschisă ca să am acea revelație și să trăiesc o schimbare. Nu Te las nici dacă mă vei ucide, nu Te las nici dacă mă numești „câine.” Și dacă îmi spui să-Ți dau drumul, tot nu te las.”

Dumnezeu i-a spus lui Moise să se dea la o parte, dar Moise s-a pus în calea Lui, așa cum spune Biblia. El i-a spus să stea deoparte, dar Moise nu a ascultat glasul Domnului, ci a zis: „Nu! Nu! Nu! Nu! Nu! Ascultă! Dumnezeule, amintește-Ți că i-ai scos din Egipt iar celelalte popoare vor spune că nu ai putut să-i duci în țară. Dumnezeule, pocăiește-Te de aceasta. Doamne, nu face acest rău poporului Tău. Adu-Ți aminte ce ai spus lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.” Oh, sunt sigur că Dumnezeu își amintea ce a spus, dar aceasta era ceea ce căuta El, era ceea ce voia El.

Noi vrem prea multe lucruri ușoare dar fratele Branham a spus că creștinii sunt rezistenți, ei nu sunt plante de seră care trebuie îngrijiți și mângâiați. El a spus: „Tu nu poți scutura jos un creștin din Cuvânt.” El nu este ca un șoim, ci odată ce apucă Adevărul, nu-l mai lasă. Credinciosul adevărat spune: „Acesta este Dumnezeu și eu trebuie să-L am pe Dumnezeu.”

Să trecem la Geneza 18. Noi am mai trecut prin acest subiect dar vreau să trecem din nou. În Geneza 18, Dumnezeu coboară la stejarii lui Mamre și-i spune lui Avraam că va judeca Sodoma. Citim versetele 23-25:

„Avraam s-a apropiat și a zis: „Vei nimici Tu oare pe cel bun împreună cu cel rău?”

Poate că în mijlocul cetății sunt cincizeci de oameni buni; îi vei nimici oare și pe ei, și nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?

Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa ca cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva!…”

Aici, Avraam pune în discuție Cuvântul lui Dumnezeu. El spune: „Dacă acolo jos, sunt cincizeci de oameni buni, vor fi nimiciți împreună cu cei răi? Nu vei ierta Tu oare locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni? Departe de Tine să faci aceasta. Departe de Tine să omori pe cel bun împreună cu cel  rău, așa ca cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău. Departe de Tine așa ceva. Cel ce judecă tot pământul, nu va face oare dreptate?”

Cine cu cine vorbea aici? Credeți că ar putea fi Hristos într-un alt chip? Cine era Avraam? Noi știm că este sămânța aleasă a lui Dumnezeu și știm că este slujba lui Hristos desfășurată în Vechiul Testament, slujba lui Hristos manifestată în Avraam. Știm că Dumnezeu a coborât și l-a înștiințat pe Avraam ce avea să facă. „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?” De ce nu putea Dumnezeu să ascundă acest lucru de Avraam? Pentru că Avraam făcea parte din El. „Nu pot ascunde aceasta de tine,” și a început să-i spună despre Sodoma.

Avraam avea în Sodoma pe cineva pe care îl iubea, și în timp ce Îl asculta pe Dumnezeu, a început să lupte cu Dumnezeu, a început să se târguiască cu El, și în lupta aceasta cu Dumnezeu, el a evocat de fapt, caracterul lui Dumnezeu. El I-a spus: „Departe de Tine să faci așa ceva. Vreau să spun că Tu nu poți trata pe cel bun la fel ca pe cel rău. Judecătorul întregului pământ, nu ar putea face aceasta.” Și Dumnezeu a zis: „Nu voi nimici cetatea pentru cei cincizeci de oameni buni.”

Vedeți? Dumnezeu nu S-a supărat pe Avraam din cauza celor spuse pentru că Avraam juca rolul lui iar Dumnezeu a dorit ca el să joace acel rol.

Apoi, Avraam a trecut la patruzeci de oameni buni, apoi la treizeci de oameni buni și așa mai departe până la versetul 32, unde citim:

„Să nu Te mânii Doamne…” El a făcut aceasta de patru ori iar Dumnezeu i-a spus de fiecare dată că nu o va nimici. Când Avraam a mijlocit pentru cincizeci de oameni buni, El a spus: „Bine.” Apoi Avraam a spus: „Ce zici dacă vor fi patruzeci și cinci sau patruzeci, sau oricare ar fi  numărul,” și Dumnezeu a cedat de fiecare dată; apoi Avraam L-a întrebat din nou. Ce făcea Avraam? El negocia cu Dumnezeu. În versetul 32, Avraam a zis:

„Să nu te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate vei găsi în ea numai zece oameni buni.” Și Domnul a zis: „Nu o voi nimici pentru cei zece oameni buni.”

După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Și Avraam s-a întors la locuința lui.”

Noi știm că Dumnezeu nu a găsit nici măcar zece oameni buni, deoarece a distrus cetatea Sodomei.

În Geneza 19.29, citim:

„Când a nimicit Dumnezeu cetățile Câmpiei, Și-a adus aminte de Avraam; și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului…”

Dumnezeu nu Și-a amintit de Lot, ci Și-a amintit de Avraam care a mijlocit înaintea Lui; Și-a amintit de Avraam care s-a aruncat înaintea Lui Dumnezeu și a mijlocit încercând să schimbe hotărârea lui Dumnezeu cu privire la acel oraș pentru că se știa bine că oamenii erau foarte răi. Avraam mijlocea pentru că avea un motiv în inima lui. El stătea pe scaunul mijlocirii și Dumnezeu nu a putut să nu-l asculte.

Avraam a zis: „Voi mai spune doar aceasta, apoi nu voi mai spune nimic altceva…zece oameni buni.” Și Dumnezeu a  spus: „Nu o voi face pentru acei zece oameni buni.” Avraam s-a ținut de cuvânt, și nu a mai spus nimic.

Ar trebui să vă imaginați că în noaptea aceea Avraam s-a frământat așteptând și nădăjduind că Dumnezeu va găsi acei zece oameni buni.

Fratele Branham a spus că atunci când citim Biblia, trebuie să citim printre rânduri pentru că Biblia își comprimă adevărurile. Acesta este caracterul lui Dumnezeu, să comprime într-o singură idee două rânduri sau un paragraf.

Așadar, fără îndoială Avraam s-a frământat toată noaptea și s-a întrebat ce se va întâmpla deoarece I-a spus lui Dumnezeu că nu va mai spune nimic după ce a mijlocit pentru zece oameni buni. Sunt sigur că  Avraam spera că acel număr era suficient. Probabil se gândea că este Lot, soția lui, cele două fiice și celelalte fiice cu soții lor, deci ar putea fi zece oameni.

În dimineața următoare, Avraam s-a ridicat și când a privit spre Sodoma, a văzut numai fum. Mă întreb cum s-a simțit Avraam? Mă întreb dacă nu s-a gândit: „Poate că nu ar fi trebuit să spun că nu mai spun nimic.” Ce a simțit Avraam? Ce gânduri i-a trecut prin minte în timp ce privea la ruinele fumegânde ale Sodomei, la fumul ce se înălța ca dintr-un cuptor? Credeți că nu s-a gândit la Lot, la soția lui și la nepoatele lui?

Dar Dumnezeu Și-a amintit de Avraam și de rolul pe care acesta l-a jucat, și-a amintit de dorința pe care Avraam o avea în inima lui; Și-a amintit că făcuse un legământ cu Avraam; Dumnezeu Și-a amintit de Avraam și l-a salvat pe Lot care a fost motivul mijlocirii lui. Dumnezeu știa ce era în inima lui Avraam și nu S-a supărat pe el; nu avea de gând să-l pedepsească pentru că Dumnezeu a fost onorat de Avraam. El Și-a amintit de Avraam și l-a salvat pe Lot nu datorită lui Lot, ci datorită lui Avraam.

Întrebați-vă ce fel de oameni au fost acești bărbați? Ce fel de om a fost Iacov? Ce fel de om a fost Avraam sau Moise? Vreau să vă spun că ei au fost oameni la fel ca noi, au fost copiii Dumnezeului Celui Atotputernic, moștenirea Domnului, atributele lui Dumnezeu exprimate în ziua lor, care ne arată felul în care ar trebui să trăim noi în această zi.

Priviți-l pe Moise căruia nu i-a fost ușor pentru că nu avea o problemă simplă, ci era o problemă de viață și de moarte. Nici pentru Avraam nu a fost ușor pentru că și el avea o problemă de viață și de moarte. Și să nu credeți că aceasta a fost doar în Vechiul Testament.

Cred că puteți începe să vedeți cine sunteți cu adevărat.

Dacă există pe pământ un popor care are putere cu Dumnezeu, care ar putea fi acel popor?  Dacă pe acest pământ există oameni care au putere asupra Îngerului și li se spune: „Ia Cartea și mănânc-o,” cine ar putea fi acei oameni? Întreabă-te: „Sunt unul dintre ei?” Întrebarea este: „Cine sunt eu?” Eu sunt cine vrea Dumnezeu să fiu!

Sunt doar un membru de biserică? Vreau doar să am o casă, vreau să am un loc de muncă și o mașină, vreau să-mi cresc familia și să merg la biserică? Aceasta este tot ce îmi doresc?  Sper că nu aceasta este tot ceea ce vă doriți.

V-ați săturat să mergeți la biserică și să fiți provocați de Adevăr în umblarea voastră și în descoperirea voastră? „Eu m-am săturat să merg la biserică și să fiu provocat, provocat, provocat.” Ei bine, sper că nu ești acest fel de om. Sper că provocarea Cuvântului te cheamă mai sus; sper că provocarea Cuvântului și descoperirea te face să spui: „Aceasta este pentru mine, Vin mai sus.”, și că la înălțare, nu rămâi pe loc. Deschide-ți aripile și zbori pentru că trebuie să mergi mai departe, trebuie să ne ridicăm deasupra. Nu putem rămâne aici, nu putem sta așa pentru totdeauna, ci trebuie să continuăm să ne mișcăm cu Dumnezeu. Sper că recunoaștem cine suntem.

Niciodată nu a fost ușor pentru nici un credincios în epoca în care a trăit, nu a fost simplu niciodată, ci întotdeauna a fost complicat. Nu a fost niciodată fără certuri, ci au avut certuri mereu, nu a fost niciodată fără respingere și fără lupte, ci în fiecare epocă, fiecare credincios a avut propriile lui încercări pentru că Dumnezeu nu a făcut Calea simplă deoarece darurile sau răsplătirile sunt pentru biruitori. Dacă Dumnezeu a făcut o cale simplă, atunci nu avem nimic de primit pentru că El dă răsplătirile doar biruitorilor. Moștenirea este pentru biruitori pentru că Dumnezeu face promisiuni pentru cei care biruiesc.

Astfel, prin credincioșia și generozitatea Sa, Dumnezeu Se asigură că ai multe obstacole de depășit pentru ca să poți primi o mulțime de răsplătiri.

Să mergem în Fapte 27. Apostolul Pavel a fost trimis la Roma. El nu a comis nici o crimă și nu a avut nici o acuzație oficială deoarece centurionul roman l-a luat pentru că a fost bătut de evrei și a trebuit să-l salveze. Și singurul loc în care a putut să-l salveze, a fost să-l ascundă în închisoare, așa că l-a ținut ascuns în închisoare timp de câțiva ani. Dar Pavel nu a făcut nimic greșit, nu a existat nici un proces penal și nu a existat nici o acuzație împotriva lui, ci oricine l-a judecat a spus că nu merită nici moartea și nici să fie legat, dar Dumnezeu îi spusese: „Nu te teme, pentru că așa cum ai depus mărturie în Ierusalim, așa vei depune mărturie pentru Mine în Roma.” Astfel, Pavel a știut că va merge la Roma pentru că Domnul i-a spus că va merge la Roma. Când a fost arestat, el a știut că destinul său era să ajungă  la Roma, dar nu pentru că a comis vreo crimă sau că a făcut ceva greșit, ci pentru că trebuia să depună mărturie pentru Dumnezeu, la Roma.

Călătoria făcută pe mare a fost în timpul iernii iar Pavel a încercat să-i sfătuiască pe ceilalți să nu pornească mai departe, ci să aștepte să treacă iarna dar căpitanul corabiei și centurionul care îi păzea pe întemnițați au hotărât să meargă mai departe dar au fost prinși de o furtună teribilă, de un taifun care a ținut mai multe zile și în cele din urmă, au naufragiat după paisprezece zile. Pavel era pe corabie împreună cu soldații și alte câteva suflete. Cam două sute cincizeci de oameni călătoreau cu el de ceva vreme. Centurionul roman era cu adevărat bun cu Pavel pentru că atunci când se opreau în diferite porturi, îl lăsa liber să se poată întâlni cu prietenii săi.

Se pare că împreună cu Pavel, călătorea și Luca deoarece el scrie despre aceste lucruri, apoi au fost negustorii, marinarii, centurionul și soldații romani cu prizonierii și căpitanul. În tot acest timp, Pavel a fost lăsat liber și a avut ocazia să-i cunoască pe unii dintre ei și să vorbească cu ei în săptămânile în care au călătorit.

Apoi, a venit o furtună atât de puternică încât chiar și marinarii s-au gândit că totul este pierdut pentru că nu mai vedeau nici o șansă de scăpare. Acei marinari care trecuseră prin diferite furtuni, se gândeau acum că totul s-a terminat.

Citim din Fapte 27.20-24:

„Soarele și stelele nu s-au văzut mai multe zile, și furtuna era așa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.

Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați, și să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie și de această pagubă.

Acum vă sfătuiesc să fiți cu voie bună; pentru că nici unul din voi nu va pieri, și nu va fi altă pierdere decât a corabiei.

Un Înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu,, și căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte,

Și mi-a zis: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului…”

Ce a făcut Pavel în timp ce oamenii nu mâncaseră de mai multă vreme? Părerea mea personală este că s-a rugat, pentru că Luca a scris că pierduseră orice nădejde de scăpare. Pavel a apărut pe punte după o absență îndelungată, timp în care nu fusese văzut de soldați, nici de marinari sau de centurion, nici chiar de tovarășul său care îl însoțea. El a stat singur, separat de toți, și părerea mea este că s-a rugat pentru că în timpul absenței, a fost vizitat de Îngerul Domnului care i-a spus: „Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului.” Aceasta te face să te întrebi dacă Pavel L-a întrebat despre această profeție. Poate că a încercat să-I aducă aminte despre acele cuvinte: „Dumnezeule, mi-ai spus că voi pune mărturie despre Tine la Roma.” Spun aceasta pentru că trebuie să vă gândiți că acea furtună nu era ca un val mic și puțină ploaie ce a căzut peste corabie, ci ei fuseseră deja siliți să arunce în mare toate proviziile de pe corabie. Au aruncat tot ce îngreuna corabia, toată încărcătura, așa că nu mai aveau absolut nimic și nu mai aveau nici o nădejde de scăpare.

Pavel însă, avea Cuvântul Domnului care îi spusese că va merge la Roma. Astfel, Pavel a stat singur, separat de toți și în acest timp el a stat în rugăciune și a mijlocit, așa că, să citim din nou:

„Un Înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu, și căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte,

Și mi-a zis: „Nu te teme Pavele; Tu trebuie să stai înaintea Cezarului. Și iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.”

De ce era Îngrijorat Pavel? Ce a cerut el și care a fost scopul îndelungatei sale absențe? Eu nu pot spune cu certitudine ce s-a întâmplat, dar pot spune ceea ce i-a spus Îngerul: „Nu te teme Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului. Și iată că ți-am dat  fiecare suflet de pe corabie.” Fiecare suflet, indiferent dacă erau credincioși sau nu; indiferent dacă erau soldați, negustori sau tovarăși, fiecare suflet i-a fost dat lui Pavel și nu prin meritul lor, ci datorită lui Pavel. I-au fost dați lui Pavel, nu lui Dumnezeu, și nu lui Hristos, ci lui Pavel.

Eu întreb: ce fel de om era Pavel? Ce fel de om era acesta pentru care, în mijlocul unei situații fără speranță, i-a fost trimis un Înger al Dumnezeului căruia Îi slujea? Și ce fel de Înger a fost acela? El era Îngerul Domnului, era Dumnezeu însuși care a venit la Pavel și i-a spus: „Nu te teme, Pavele. Trebuie să stai înaintea Cezarului și îți dau fiecare suflet care este cu tine pe corabie.”

Prieteni, ce fel de om are putere cu Dumnezeu și ce fel de putere este aceasta? Cu ce fel de oameni avem de-a face când vorbim despre Pavel? Cu ce fel de oameni avem de-a face când vorbim despre Avraam, Iacov sau despre Moise? Eu cred că vorbim despre o rasă de dumnezei.

Pavel se afla pe acea corabie, și el i-a avertizat să nu plece dar nu l-au ascultat de aceea au intrat în necaz, însă tot Pavel a primit salvarea. În lunga lui absență de pe puntea corabiei, a fost vizitat de un Înger care i-a spus că va sta înaintea Cezarului și că i-a dat fiecare suflet care se afla pe corabie cu el.

Priviți ce face Pavel în continuare. Fapte 27.25:

Pavel nu le-a spus niciodată că trebuie să creadă, ci le-a spus:

„De aceea, oamenilor, liniștiți-vă, căci am încredere în Dumnezeu, că se va întâmpla așa cum mi s-a spus.”

El nu le-a spus că depinde de ei dacă vor crede, ci a spus: „Eu cred că voi fi salvat împreună cu voi pentru că Îl cred pe Dumnezeu și cred că sunt aici pentru că am un destin care  mă duce la Cezar. În lunga mea absență, m-a vizitat un Înger care mi-a spus că voi ajunge la Cezar și că toate sufletele de pe corabie mi-au fost date mie.” El mi-a zis: „Ți-am dat fiecare suflet de pe corabie, adică nu va muri nimeni.”

Pavel le-a spus să fie bucuroși pentru că soarele este sus și încercarea va trece. Ascultați, valurile se prăbușeau peste corabie, pânzele erau sfâșiate, proviziile dispăruseră iar Pavel le spunea să fie cu voie bună că totul va fi bine. De ce? „Dumnezeu mi-a spus că toți veți fi salvați.” Și cred că toți l-au crezut pentru că toți au început să mănânce. Să citim versetele 25-27:

„De aceea, oamenilor, liniștiți-vă, căci am încredere în Dumnezeu, că se va întâmpla așa cum mi s-a spus.

Dar trebuie să dăm de un ostrov.

În noaptea a patrusprezecea, pe când eram împinși încoace și încolo  cu corabia pe marea Adriatică, pe la miezul nopții, marinarii au bănuit că se apropie de pământ.”

Nu voi citi tot, dar Pavel le spune să mănânce, iar ei au mâncat pentru că nu mâncaseră de mai multe zile din cauza îngrijorării. Pavel era atât de convins și de încredințat de ceea ce i-a spus Dumnezeu, încât i-a convins să mănânce pentru că trebuia să ajungă la țărm și aveau nevoie de putere. Toți l-au ascultat pentru că toate acele suflete i-au fost date lui Pavel. Ce fel de om era Pavel?

Fratele Branham spune în mesajul Orbul Bartimeu:

„Noi am avut credință să credem că Dumnezeu o poate face și o va face. Să o luăm și să o ținem, pur și simplu nu o lăsăm să treacă. Dacă nu vine acum, va veni peste zece minute; dacă nu vine peste zece minute, va veni peste o oră, peste două săptămâni sau peste o lună. Indiferent când vine, trebuie să o țin în mână și să mă țin de ea.”

Să trecem la Cartea lui Daniel cu care suntem foarte familiarizați, dar vreau să citim din nou. Daniel 10.10-14:

„Un înger a venit și l-a atins pe Daniel și a zis:

„Daniele, om prea iubit și scump…” Vedem că Daniel este într-o poziție specială cu Dumnezeu.

„…fii cu luare aminte la cuvintele, pe care ți le voi spune acum, și stai în picioare în locul unde ești; căci acum sunt trimis la tine.” După ce mi-a vorbit astfel, am stătut în picioare tremurând.

El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ți-ai pus inima ca să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum.

Dar căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile; însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, și am ieșit biruitor acolo lângă împărații Persiei.

Acum vin să-ți fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.”

Daniel era un om dar când acest om și-a pus inima să se roage și să se smerească, descoperirea a venit chiar în ziua când el și-a pus inima să-L caute pe Dumnezeu, iar Dumnezeu a trimis un înger chiar atunci; dar mișcarea acestui înger a declanșat o succesiune de evenimente care aveau să aducă prăbușirea Babilonului, a Medo-Persiei prin Alexandru cel mare care aducea la putere împărăția Greacă. Dar acest lucru depindea de un om de pe pământ, și nu de un om oarecare, ci de un om prea iubit, de un om special dintr-o rasă specială, dintr-o linie și o sămânță specială. Când acest om a început să se roage, cerul a intrat în acțiune, a început să se miște și a izbucnit războiul. Noi am vorbit despre toate acestea. Acum, pentru că Daniel încă se ruga, a pus cerul în mișcare. El a rămas în rugăciune douăzeci și una de zile și nu s-a oprit dacă după o zi nu a primit nici un răspuns, pentru că el știa ceva ce îl motiva să insiste ca să primească răspuns. Și Daniel a stăruit până când l-a primit.

În timpul cât s-a ținut de El, nu a fost ca și cum nu se întâmpla nimic. Din perspectiva lui Daniel, nu se întâmpla nimic, dar dacă am avea o viziune cerească, am putea vedea că s-au întâmplat multe; am vedea că postul și insistența lui Daniel, au declanșat evenimentele care au urmat, astfel încât, a intervenit Mihail care l-a ajutat să lupte din nou până când a ieșit biruitor. Apoi, i-a arătat lui Daniel ce se va întâmpla cu poporul lui, cum se va ridica prințul Greciei, cum se vor prăbuși împărățiile neamurilor. Toate acestea s-au întâmplat pentru că Daniel a fost motivat să afle ceva din Cuvânt.

Daniel a văzut că a sosit timpul împlinirii unei promisiuni și a început să se roage și să postească pentru a cunoaște răspunsul la întrebarea aceasta, timpul și domniile. Când a început să se roage, a fost trimis un înger, a început războiul și a început să se desfășoare evenimente. După ce a venit mesajul, a primit o revelație, și s-a întors pentru un timp de schimbare a puterilor.

Ce fel de om era Daniel? El era la fel ca ceilalți despre care am vorbit.

În mesajul Acceptând Calea dată de Dumnezeu la sfârșitul timpului, fratele Branham a spus:

„Plângeți pentru nevoile voastre pentru că aceasta este calea dată de Dumnezeu. Nu a explicat Isus aceasta când a vorbit despre judecătorul nedrept și femeia care a strigat zi și noapte să i se facă dreptate?”

Deschideți cu mine la Luca 18.1-8:

„Isus le-a spus o pildă…” Așadar, Isus învață o pildă cu   scopul ca oamenii să învețe să se roage și să stăruie.

„…ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, și să nu se lase.

El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, și de oameni nu se rușina.

În cetatea aceea era și o văduvă care venea des la el, și-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.”

Multă vreme nu a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez,

Totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină și să-mi bată capul.”

Domnul a adăugat: „Auziți ce zice judecătorul nedrept?

Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?

Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?”

Prin această pildă, El vă spune să nu renunțați și vă arată că văduva l-a biruit pe judecătorul nedrept prin insistența ei. Aș putea spune că văduva a avut putere cu Dumnezeu și l-a biruit pe judecător iar Isus folosește această pildă ca exemplu ca să ne învețe cum să ne rugăm și să nu renunțăm.

Noi suntem aici ca să luptăm cu Dumnezeu și El nu se va supăra pe noi pentru că El caută pe cineva care să rămână cu El, care să persevereze, pentru că El caută cealaltă parte a atributului Său. De aceea fratele Branham spune:

„Strigați pentru nevoile voastre, pentru că aceasta este Calea dată de Dumnezeu. Nu a explicat Isus aceasta când a vorbit despre judecătorul nedrept și femeia care striga zi și noapte să i se facă dreptate? Cu cât mai mult le va da Tatăl ceresc Duhul Sfânt celor care strigă după El zi și noapte. Căutați! Continuați să căutați. Bateți! Continuați să bateți și așteptați până vă deschide. Stați acolo și strigați până când este adeverit Cuvântul făgăduit și atunci primiți ce ați cerut. Nu trebuie să te mai îngrijorezi. Ai văzut că Biblia a promis, așa că stai acolo și strigă până când primești.”

Vedeți? Dacă Biblia a promis, stai acolo și strigă până când o primești. „Vrei să spui că nu ar trebui să renunț la plâns?” Cred că aceasta a spus. „Vrei să spui că eu aș putea face ce a făcut Moise, și să spun: „Dumnezeule, adu-Ți aminte că în Cuvântul Tău scrie că prin rănile Tale sunt vindecat?” Poți să-I amintești lui Dumnezeu de Cuvântul Său. Amin. Aceasta este ceea ce caută El, caută acea altă parte a atributului Său.

El a spus: „Doamne, trebuie să-Ți împlinești Cuvântul! Ce vor zice dușmanii Tăi care spun că acest Cuvânt nu este adevărat? Doamne, ce zici de toți cei care spun că zilele minunilor au trecut? Ce zici de cei care spun: „Astăzi Domnul nu mai vindecă?” Doamne, ce vor gândi dușmanii Tăi când vor auzi că am mărturisit deja la locul de muncă și celorlalți că eu cred Cuvântul Tău?” Dumnezeu mai are încă pe pământ un popor care are putere cu Dumnezeu.

Fratele Branham a spus: „Să plângi până când o primești.” Ascultați cum explică el aceasta:

„Dacă un copil vede o prăjitură și o vrea, plânge, plânge, plânge, și strigă și face gălăgie până se face roșu la față, iar mama îi dă prăjitura și totul s-a terminat pentru că a primit ceea ce a dorit. Dacă vrea o înghețată, va face multă gălăgie până când o primește. Ei bine, cam așa ar trebui să facem și noi.”

Ceea ce spune el aici, este felul în care ar trebui să cerem și noi. Dacă văd o promisiune în Biblie, care este Cuvântul lui Dumnezeu, stau acolo și strig până când Dumnezeu îmi dă ceea ce cer. Și El face aceasta, tu doar întinde mâna și apucă ceea ce îți promite. Este ceva normal, El vrea doar să o faci, Îi place să-I ceri: „Cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Strigați până când este adeverit Cuvântul Său! Prieteni, strigați până când este adeverit Cuvântul lui Dumnezeu!

Să citim Iacov 5.16:

„Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

Cred că ar trebui să ne rugăm fierbinte.

„Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi; și s-a rugat cu stăruință să nu ploaie, și n-a plouat deloc în țară trei ani și șase luni.” (versetul 17.)

El folosește acest lucru ca un exemplu al felului în care trebuie să te rogi fierbinte.

„Apoi s-a rugat din nou, și cerul a dat ploaie, și pământul și-a dat rodul.” (versetul 18.)

Ceea ce ne arată el, este un exemplu. El nu a spus: „Bine, știi, Dumnezeu i-a spus lui Ilie să spună că nu va ploua. A fost ușor pentru că el a spus: „Nu va ploua,” și nu a plouat. Apoi, a venit timpul să plouă, și el  a spus: „Va ploua!” Nu este așa. Biblia spune că Ilie s-a rugat cu stăruință să nu plouă. El nu a dormit, ci s-a rugat cu insistență pentru aceasta. L-a căutat pe Dumnezeu, s-a rugat și nu a plouat.

Apoi a venit timpul să ploaie din nou, și după confruntarea de pe muntele Carmel, Ilie a urcat pe munte și-a plecat fața între genunchi și a început să se roage. Apoi și-a trimis slujitorul și i-a zis: „Du-te și vezi dacă vin nori de ploaie.” El nu a văzut nimic, iar Ilie i-a zis din nou: „Du-te iar.” Și s-a rugat mai mult. Ce făcea Ilie? Se ruga cu insistență. El nu a spus: „Bine, dacă Dumnezeu a spus că va ploua, se va întâmpla, iar dacă nu vrea aceasta, nu se va întâmpla.” Ilie a stat acolo cu fața între genunchi și L-a căutat pe Dumnezeu cu stăruință în rugăciune ca să-Și împlinească Cuvântul, ca să împlinească ce a spus. Și a făcut acel lucru de șapte ori, iar a șaptea oară, slujitorul său i-a spus: „Iată că se ridică din mare un nor mic ca mâna unui om.” Atunci Ilie i-a spus: „Du-te și spune-i lui Ahab: „Pleacă repede ca să nu te oprească ploaia.”

Aceasta este. Aud o ploaie puternică. Nici chiar pentru Ilie profeția nu era ușoară, nu era ceva normal, ci el s-a rugat cu stăruință ca să vină ploaia.

În mesajul Întrebări și răspunsuri la Peceți, fratele Branham spune:

„Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.” Vedeți, voi trebuie să bateți constant, nu doar să bateți, ci bateți și bateți continuu. Stați pe aceasta pentru că judecătorul nedrept nu a vrut să-i răspundă femeii, dar ea a continuat să bată la ușa lui până când  l-a înduplecat să o asculte.  Să nu spui niciodată: „Doamne, mi-ar place, aș vrea să am aceasta.” Nu este corect așa. Voi să stați pe poziție și să bateți până veți primi ceea ce cereți. Fiți siguri că, dacă Dumnezeu a promis ceva, vă va da.”

În mesajul Calea dată de Dumnezeu pentru această zi, din anul 1964, profetul spune:

„Pentru un bebeluș nu s-a găsit o cale mai bună să obțină ceea ce vrea decât să plângă. Dacă îi veți da un clopoțel și îi veți spune: „Hei, junior, ai deja trei zile așa că, dacă vrei lapte, să suni din acest clopoțel.” Sunt sigur că nu va funcționa. Singurul mod prin care o face atentă pe mamă, este să plângă. Să nu-l bateți pe micuț pentru  că face aceasta, deoarece aceasta este calea pe care i-a dat-o Dumnezeu: să plângă când dorește ceva.

Dumnezeu își sfătuiește copiii credincioși să plângă atunci când doresc ceva. Ei nu au nevoie de un discurs intelectual, de o teologie minunată sau de o învățătură, ci trebuie să strige pentru nevoile lor. Este corect să strige pentru ele. Dacă ești prea scrobit ca să faci aceasta, nu vei primi niciodată nimic, dar dacă ești gata să te pleci și să plângi, Dumnezeu îți va da tot ce ceri. Strigați spre Dumnezeu și plângeți pentru nevoile voastre pentru că lui Dumnezeu îi place să audă strigătul copiilor Săi. Aceasta este calea dată de Dumnezeu, de aceea strigă bebelușii și aceasta așteaptă și  Dumnezeu de la voi, să plângeți și să strigați. „Păi, cât trebuie să strig?” Cât strigă un bebeluș?  Până când primește ceea ce vrea. Așa ar trebui să facă și creștinul credincios.

Dacă Dumnezeu ți-a dat o făgăduință, nu te da bătut, ci strigă la El până când îți răspunde. Și dacă vezi că Dumnezeu Își împlinește Cuvântul și dovedește că este aici, nu mai trebuie să plângi. Din clipa în care ai primit, du-te mai departe și mulțumește lui Dumnezeu. Ați înțeles? Lui Dumnezeu Îi place să fiți perseverenți. Nu o plantă hibridă, nu unul care trebuie dădăcit și mângâiat tot timpul. Creștinii sunt copii autentici, născuți din nou; ei se luptă pentru poziția lor, pentru finisarea lor. Viața lor este o luptă continuă până când pleacă de pe acest pământ. Fiecare pas este o luptă.”

Dumnezeu nu ne-a chemat la un picnic, ci ne-a chemat la o luptă.

Dumnezeu ne spune prin profet, o poveste. Noi am auzit de Moise, am vorbit despre Daniel, am vorbit despre Ilie și despre Avraam; am vorbit despre Pavel, dar fratele Branham ne-a spus o poveste despre un alt om mare care a avut putere cu Dumnezeu. Este povestea unui alt mare creștin care a luptat, a biruit și a stăpânit. Acest creștin a fost o mică femeie neagră, o femeie bătrână și săracă.

Fratele Branham povestește: „Când am trecut pe lângă ea, mi-a zis: „Bună dimineața, parson.” (parson este nume dat predicatorilor în Sud.) M-am întors, m-am uitat la ea și am răspuns: „Bună dimineața, mătușică.” Lacrimile curgeau pe obrajii ei negri în timp ce îmi zâmbea cu blândețe. I-am zis: „De unde ai știut că sunt predicator?”

Noi știm cu toții povestea, dar vreau să ne-o reamintim. Cred că fratele Branham era undeva în Tennessee și trebuia să zboare în altă parte. Avionul cu care zbura a trebuit să aterizeze din cauza unei furtuni și trebuia să plece mai departe în următoarea zi. El a fost cazat la un hotel unde și-a lăsat bagajul, și înainte de a merge la aeroport, a coborât pentru a trimite niște scrisori, dar pe când se întorcea, Dumnezeu i-a spus să meargă înainte și i-a repetat mereu să continue să meargă înainte. „Bine, dar unde voi merge? Voi pierde zborul,” dar Vocea i-a spus: „Continuă să mergi înainte.” Și el a continuat să meargă fără să știe unde merge. A ajuns la un magazin cu unelte de pescuit, a vorbit cu cineva, apoi a mers mai departe fără să știe unde și de ce. Era agitat pentru că avionul lui trebuia să plece, dar acea Voce îi spunea doar să meargă mai departe. În cele din urmă, era deja prea târziu pentru că ora plecării avionului trecuse, așa că nu mai avea rost să fie agitat.

Astfel, a continuat să meargă înainte până când a ajuns la acea femeie care i-a spus: „Bună dimineața, parson.” Fratele Branham nu știa de ce a ajuns acolo, nu știa de ce a venit furtuna care a făcut ca avionul să aterizeze acolo, de ce a trebuit să-și petreacă noaptea la hotel; de ce când a trebuit să se întoarcă la aeroport, Dumnezeu l-a trimis în altă parte și i-a spus doar să meargă înainte. El nu știa ce face, ci mergea pur și simplu înainte ascultând de acel Glas care îl călăuzea.

Astfel, dintr-o dată a auzit pe cineva care i-a spus:

 „Bună dimineața, parson.”

„De unde știi că sunt predicator?” Femeia i-a zis:

„Ai citit în Biblie despre femeia sunamită?”

„Da, doamnă.”

„Eu sunt ca acea sunamită pentru că nu am avut copii. Eu sunt o femeie săracă, și am promis Domnului că dacă îmi va da un copil, îl voi crește pentru gloria Lui.”

Apoi, femeia i-a spus că era creștină de când era doar o fetiță. Părea să aibă cincizeci sau șaizeci de ani. Ea a spus că Domnul i-a dat un băiat frumos, dar: „Parson, el a ajuns într-un anturaj greșit și a luat o boală venerică iar sângele lui este infectat. L-am dus la doctor, dar nu s-a mai putut face nimic pentru el și acum zace în cameră pe moarte. Doctorul a fost la el cu o zi în urmă și de atunci este inconștient iar doctorul a spus că nu își va mai reveni niciodată. Femeia i-a mai spus: „M-am rugat Domnului toată noaptea trecută.”

„Toată noaptea trecută.” Ce s-a întâmplat noaptea trecută? A venit o furtună iar avionul cu care zbura profetul a fost forțat să aterizeze. Dumnezeu a forțat un om mic din acel avion să coboare, să stea toată noaptea în hotel și să nu-și poată continua călătoria. De ce? Femeia i-a spus: „M-am rugat toată noaptea trecută iar în jurul orei două spre dimineață, am adormit și am visat că vorbeam cu Dumnezeu. Am zis: „Doamne, Tu mi-ai dat acest copil așa cum ai dat și acelei femei sunamite, dar unde este Elisei?” Și Domnul mi-a zis: „Privește, că vine.” Atunci am văzut venind un bărbat cu costum și pălărie, și mi-a spus că tu ești, parson. M-am trezit înainte de a se lumina de ziuă, și de atunci stau aici lângă poartă așteptându-te să vii.”

Dumnezeu lucrează la ambele capete. Fratele Branham a intrat în casă și el spunea că era o casă săracă în care nu era nimic, doar un pat pe care zăcea un băiat mare și puternic mâncat de o boală venerică.

Fratele Branham a început să-i vorbească despre vindecarea divină, dar femeia nu era interesată de vindecarea divină, ci ea voia ca fiul ei să fie salvat și se ruga pentru sufletul lui. Ea nu se ruga pentru vindecarea trupului, ci se ruga pentru sufletul lui, să fie salvat.

Vorbind despre acea casă săracă, fratele Branham a spus: „Am fost în palatul regelui George, am fost la regele Suediei, dar niciodată nu m-am simțit atât de binevenit ca în casa aceea mică.”

Și eu vreau să vă spun de ce, pentru că în casa aceea locuia una din acele rase rare, una din acele super semințe rare. Putere cu Dumnezeu! Unul din acei oameni rari care puteau lupta și puteau birui locuia în acea casă. Acea femeie a luptat toată noaptea până când Dumnezeu a adus o furtună pentru a nu lăsa ca acel băiat să moară în starea în care se afla sufletul lui. Vă întreb: ce fel de femeie era și ce fel de putere avea? Ce fel de ființă umană era de a putut să se lupte în rugăciune toată noaptea pentru fiul ei? La rugăciunea ei, Dumnezeu a adus o furtună și a făcut ca avionul să aterizeze. Dumnezeu a făcut ca un bărbat să meargă înainte spre ea și să-l călăuzească drept la poarta ei. Ce fel de femeie era?

Prieteni, amintiți-vă că toate acestea nu aveau nimic a face cu profetul. Nu era viziunea lui și nu a fost rugăciunea lui, ci rugăciunea ei. Ea a făcut toate acele lucruri pentru că a spus: „Doamne, eu sunt ca acea femeie din Biblie. Aceasta este cine sunt eu,” și L-a determinat pe Dumnezeu să-i trimită un Elisei.

Noi știm că mijlocirea acelei femei a funcționat pentru că fratele Branham a spus că după ceva timp, când a călătorit din nou în Tennessee, un băiat care lucra la un fast food în gară, s-a apropiat de el și i-a zis: „Îți amintești de mine?” „Nu.”  „Îți amintești că într-o dimineață te-ai rugat pentru un băiat ce zăcea pe moarte pe un pat? Eu sunt acel băiat. Acum, eu sunt creștin și Îl slujesc pe Isus.” Cu ce fel de om avem de-a face? Acea femeie era din aceeași sămânță ca și Moise, ca Iacov, din aceeași sămânță ca apostolul Pavel, iar noi, prieteni, suntem din aceeași sămânță ca ei.

Acea femeie nu a făcut o rugăciune banală la un mic dejun, ci a stat trează toată noaptea și s-a rugat, a luptat cu Dumnezeu până a primit ceea ce a cerut. Dumnezeu este în căutarea unui partener. El caută pe cineva care crede în El atât de mult, încât nu va da înapoi; caută pe cineva care să aibă atâta credință în caracterul lui Dumnezeu, încât să spună: „Doamne, nu se poate să nu Îți împlinești Cuvântul,” pe cineva care are atâta încredere în promisiunile Sale, încât știe sigur că El nu va eșua. „Dumnezeule, aceasta nu poate eșua pentru că ai spus că Îți amintești de Cuvântul ce mi L-ai dat. Știu că pot avea aceasta Doamne. Nu mă poți refuza.” Laudă lui Dumnezeu!

Prieteni, ce fel de oameni sunteți voi? Ce fel de om a fost Moise, Iacov sau această femeie?  Vă întreb: ce fel de oameni sunteți voi? Există în voi ceva care spune că acest Cuvânt este Adevărul și că trebuie să funcționeze?

Promisiunea pentru vindecarea mea, trebuie să funcționeze; promisiunea pentru copiii mei, trebuie să funcționeze; Cuvântul care mi-a fost dat, trebuie să funcționeze; promisiunea ce mi-a fost dată, trebuie să funcționeze pentru că sunt acel soi de sămânță. Am dreptul de întâi născut și acest lucru care era în ei, este și în mine. Am această dorință și nu o iau în chip ușuratic, ci mă lupt până când se va împlini. Mă voi ține de această promisiune cu ambele mâini până se împlinește în viața mea. Nu voi căuta scuze sau explicații, ci voi rămâne cu ea și voi lupta, și voi lupta, și voi lupta până voi birui.

Știți ce voi spune atunci? Că Dumnezeu a câștigat biruința pentru că nu am fost eu, ci a fost Dumnezeu care a avut întâietate în mine. Nu a fost femeia de culoare, ci Dumnezeu din acea femeie a ținut acel avion la sol. Ea nu avea putere să vadă o viziune sau să aibă un vis cu un profet care venea la ea, ci Dumnezeu lucra prin vasul ei pentru a salva acel băiat care nu se mai putea ruga pentru el. Dar Dumnezeu a avut pe cineva care putea mijloci pentru el și ea era sămânța potrivită. Vedeți?

Nu ești tu și eu, ci noi suntem chemați să strigăm și să ne rugăm dar nu o vom face niciodată ca o ființă umană născută din părinți firești. Tu poți să plângi, să plângi și să plângi, și nu se va întâmpla nimic pentru că nu este vorba despre gălăgie sau emoții, ci despre Ceva ce există în tine, în interiorul tău; în adâncul tău există Ceva care spune: „Cuvântul lui Dumnezeu nu poate da greș. Trebuie să se împlinească de dragul lui Dumnezeu, trebuie să se împlinească de dragul copiilor lui Dumnezeu, de dragul Cuvântului și nu pot renunța la El; nu pot da înapoi pentru că cred că va funcționa. Nu voi renunța până când nu se va împlini, nu voi renunța până când Dumnezeu Își va împlini Cuvântul.”

Poate ești Israel și Dumnezeu predomină cu adevărat, poate Dumnezeu este gena seminței de credință din interiorul tău strigând către Dumnezeu: „Tată, împlinește Cuvântul Tău!” Și cei doi omnipotenți se adună împreună pentru a împlini Cuvântul.

Uneori, noi Îl privim pe Dumnezeu așa de ușor și spunem: „Voi avea aceea, și voi avea cealaltă,” dar vă întreb: câte nopți a petrecut profetul, slujitorul lui Dumnezeu în rugăciune?  Câte zile a petrecut el în peștera sa căutându-L pe Dumnezeu? Câte ore a postit înainte de adunările de rugăciune? Dumnezeu lucra la ambele capete. El este credincios și Își ține Cuvântul. Cât de credincioși trebuie să fim noi și să ținem Cuvântul Lui și să-L credem până când se împlinește? El este credincios. Suntem și noi credincioși? El este hotărât să vă vadă, sunteți și voi hotărâți să-L vedeți? El este hotărât să-Și țină Cuvântul, sunteți voi hotărâți să-L vedeți împlinit? Ești hotărât să vezi ce fel de sămânță ești?

 „Dumnezeule, eu cred,” dar ce fel de sămânță suntem noi? Eu spun: „Dumnezeule, prin credință eu cred că orice a fost acea femeie de culoare, sunt și eu; tot ceea ce a fost Moise, sunt și eu; sunt orice a fost Iacov. Ceea ce se mișca în inima lor se mișcă și în inima mea. Este mai mult decât intelectul sau decât o emoție. În mine există o putere care spune: „Acesta este Cuvântul și trebuie să se împlinească.” Natura lui Dumnezeu nu va eșua, aceasta este singura cale și nu Îl voi dezamăgi până nu voi vedea împlinită fiecare promisiune pentru acest timp al sfârșitului pentru că totul ne-a fost restituit; ne-a fost dată Cartea Titlului de proprietate pentru că această Carte este din nou în mâinile omului. Ea a fost adusă jos și dată mesagerului Epocii a șaptea a Bisericii, care s-a întors și a dat-o Bisericii. Ce înseamnă aceasta? Cartea Titlului de proprietate a revenit la noi, prieteni, am primit-o înapoi. Tot ce a pierdut Adam, ne-a fost restituit și nu vom înceta să strigăm până când nu vom obține tot ce scrie în Ea. Natura lui Dumnezeu Însuși se manifestă și Își ține promisiunile iar noi vom ține la această Carte și ne vom ruga ca Dumnezeu să împlinească tot ce scrie acolo.

Îi vom aminti lui Dumnezeu de Sunset-muntele apusului de soare; Îi vom aminti de Martie 1963-predicarea Peceților; Îi vom aminti că a declarat prin gura unui profet că acesta este timpul sfârșitului și că în acest timp toate profețiile trebuie să se împlinească, iar eu le cred pe toate.

Dumnezeu caută o Mireasă micuță care să aibă putere cu Dumnezeu și care să predomine în ea; o Mireasă care nu schimbă Cuvântul lui Dumnezeu și nu Îl corectează pe Dumnezeu, ci joacă rolul celeilalte părți a răscumpărării. Dumnezeu are rolul Său iar eu și tu avem rolul nostru.

 Să fim credincioși și să recunoaștem cine suntem. Dacă nu știi cine ești, nu știi cum să te rogi; dacă nu știi cine ești, nu poți rezista, și dacă încă ai dubii despre cine ești cu adevărat, niciodată nu poți să-L apuci, să te ții de El și să mergi înainte. Este timpul să vă luptați cu voce tare până când știți cine sunteți, și când știți cine sunteți, știți care sunt drepturile voastre din Carte, iar când știți care sunt drepturile voastre din Carte, știți de ce să vă țineți, și țineți până când se împlinește. Nu este ușor, nu este simplu și nu este pentru toată lumea pentru că o mulțime de oameni sunt măturați. Când sunt afectați de ceva, ei dau înapoi; când se lovesc la picior, se opresc; când Isus îi numește „câine,” Îl părăsesc; când simt respingere din partea familiei, ei se opresc. Când au un păstor firesc, ei ajung în lume, resping Adevărul și se opresc, se opresc, se opresc.

Dar nu toți se vor opri deoarece pe pământ există o sămânță care întotdeauna va spune: „Chiar dacă m-a zdrobit, Îl voi sluji; deși sufăr, nu-I voi da drumul; deși m-a numit „câine,” nu-L voi părăsi pentru că doar El are promisiunea. Toți ceilalți îmi spun că Tu nu ești nimic dar nu mă interesează, tot ce contează pentru mine este să stau pe Cuvânt. Numește-mă „câine,” alungă-mă departe, spune-mi că nu este pentru mine, iar eu Îți voi spune: „Dumnezeule, nu am alt loc unde să merg, nu există nici un alt Adevăr și nimeni nu îmi poate oferi un alt adevăr, ci Cuvântul Tău este singurul Adevăr pe care l-am primit și nu îmi pasă ce îmi spui. Nu îmi pasă ce îndoieli îmi trec prin minte și că diavolul încearcă să cred că nu ești Tu, eu rămân chiar pe Cuvânt până se împlinește totul în viața mea. Eu nu mă mișc de aici.”

Prieteni, poate că tocmai acesta este motivul provocărilor, poate că aceasta este cauza dificultăților și motivul pentru care azi ai șchiopătat, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu. Poate că acesta este motivul pentru care El îți spune să pleci sau nu îți răspunde imediat la rugăciuni ca totul să funcționeze repede; poate că Își caută partenerii, partea din El care poate rezista și poate vedea Cuvântul până la capăt. Dacă Dumnezeu vede Cuvântul până la capăt, poporul Său vede la fel. Dacă crezi pentru cei dragi ai tăi, crede până la capăt, Dumnezeu ți-a dat credința, un martor în inima ta că sunt ai tăi și poți să te ții de aceasta până la capăt. Dacă crezi că făgăduința vindecării din Biblie este pentru tine, ține-o până la capăt, nu te descuraja și nu-ți fie frică să-I amintești lui Dumnezeu despre ea: „Doamne, sunt încă aici și încă cred. Este verificarea mea de dimineață, sunt încă aici și știu că ești un Dumnezeu care nu minte. Știu că Cuvântul Tău este Adevărul și îți amintesc doar ceea ce cred.”

El este în căutarea creștinilor rezistenți care fac parte din același Trup cu ceilalți creștini din Biblie. Ei au fost credincioși duri și fiecare din ei au fost puși deoparte, respinși, criticați și disprețuiți, dar toți au trecut prin toate acestea pentru a rămâne fideli chemării din ziua lor, pentru a rămâne credincioși Cuvântului din ziua lor.

„Eu am crezut că va fi diferit.” Poate că Dumnezeu a conceput totul în felul acesta ca să-Și poată identifica aleșii; poate că a conceput totul în felul acesta pentru a scutura pe toți cei ce nu sunt aleși, dar există câțiva „câini,” pe care nu-i poate scutura oricât de tare ar scutura, oricâte dezamăgiri i-ar lovi. Există un grup care a câștigat și care nu se lasă oricât de tare ar fi scuturați.

Vă întreb: din ce grup (stoc,) faci parte? Eu cred că fac parte din stocul Lui dar nu din cauza meritului sau a puterii mele pentru că am eșuat de o mie de ori, de zece mii de ori m-am descurajat și am încercat să iau o cale mai ușoară, dar cu toate acestea, în mine este Ceva care îmi spune că trebuie să-L am pe El. Trebuie să-L am! Indiferent de câte ori am dat jos bariera, am alunecat, am devenit leneș sau m-am descurajat și am uitat să mă rog, totuși în mine este Ceva care crește și spune: „Acesta este Adevărul și se va împlini.” Acesta nu sunt eu, ci este Dumnezeu care predomină în mine, este Cel care mă aduce înapoi la pocăință; nu sunt eu, ci Dumnezeu în mine.

Continuă să ții promisiunea, continuă să crezi Cuvântul, continuă să mărturisești despre lucrurile care sunt Adevărul și atunci Dumnezeu predomină cu dumnezeu. Este dumnezeu care are putere cu Dumnezeu la ambele capete.

Spune: „Cedez înaintea lui Dumnezeu, las mintea mea să treacă, las tot confortul vieții, las lenea și cedez în fața chemării Lui, apoi spun: „Doamne, mă țin de toate promisiunile Tale! Fiecare promisiune din Carte îmi aparține; fiecare capitol, fiecare verset, fiecare rând și nu sunt mulțumit până când nu mănânc rodul întregii Cărți.”

Să ne plecăm cu toții capetele și să ne rugăm.

Doamne Isuse, Îți mulțumim, Dumnezeule, pentru ceea ce ne spui din Cuvântul Tău. Îți mulțumim pentru imaginea pe care ne-o desenezi pentru Adevărul pe care ni l-ai descoperit. Dumnezeule, Tu ne încurajezi să rămânem credincioși și să nu renunțăm pentru că Moise nu a renunțat când a mijlocit, Iacov nu a renunțat când s-a luptat, Pavel nu a renunțat până când sufletele nu au fost salvate. La fel ca și acea femeie care a insistat pentru fiul ei până când a fost salvat, ajută-ne și pe noi să nu renunțăm. O, Dumnezeule, ajută-ne să nu renunțăm până când  nu vedem împlinirea Cuvântului Tău; ajută-ne să nu găsim niciodată un loc unde să ne stabilim tabăra și să ne simțim liniștiți, ci ajută-ne să ne ținem constant de Cuvântul promis, și să luptăm până când Îl vedem împlinit.

Dumnezeule, noi nu avem mai multă putere decât a avut Iacov în trupul său uman pentru a opri un Înger, dar Dumnezeu era în Iacov. Tu erai în el, și pentru că Tu erai în el, a putut birui acel Înger. Îngerul nu a putut să se elibereze pentru că nu s-a putut elibera de Tine, pentru că Tu îl țineai.

Dumnezeule, nu a fost înțelepciunea lui Moise când a început să mijlocească și să Te implore în numele copiilor Tăi; nu era intelectul lui, nu era puterea argumentelor lui, ci erai Tu, Doamne. Stăpânește-ne și călăuzește-ne prin Duhul Sfânt, și ține-ne, Doamne, și fie ca natura Ta să se exprime prin aceste vase slabe și umile, ca să fie credința Ta care depășește totul. Ajută-ne să ne predăm Ție, și să Te lăsăm să Te exprimi prin noi. Dumnezeule, ce fel de oameni au fost cei din Biblie? Erau o super rasă. Ce fel de oameni chemi astăzi? O super rasă de oameni ca să fie manifestarea super rasei în noi.

Doamne, Te rog să ne întărești; ajută-ne să ne facem alegerea și să rămânem cu ea ca să fim biruitorii din această zi. Te iubim pentru Cuvântul Tău, și Te rugăm să aduci fiecare Cuvânt la manifestare pentru că aceasta ai promis. Tu spui numai Adevărul iar noi credem și așteptăm până când fiecare Cuvânt se manifestă și ajunge la plinătate.

Dumnezeule, binecuvântează pe cei care se roagă pentru cei dragi ai lor și ajută-i să stea neclintiți până văd mărturia lor. Cei care stau pentru vindecare, să stea mai hotărâți ca oricând și să fie încurajați în omul interior, până când vor vedea manifestarea vindecării lor. Cei care au nevoie de eliberare să strige și să aștepte cu credință izbăvirea ca să fii proslăvit în ea, Doamne. Să fii Tu la ambele capete împlinind marele Tău Plan și aducând în manifestare marele Tău Cuvânt în acest timp al sfârșitului.

Te rugăm să ne binecuvântezi și să fii cu noi în timp ce Îți cântăm laude, în Numele Domnului Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze, prietenii mei. Amin.

-Amin-