ÎMPLINIRE NEAȘTEPTATĂ – Partea a patra

Dumnezeu să vă binecuvânteze, sfinților. Să ne rugăm. Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul de a ne aduna din nou împreună, ca să-Ți cântăm laude și ca să Te vedem cât ești de minunat. Cât de mult Te iubim, Doamne! Știm că Te iubim pentru că Tu ne-ai iubit întâi. Doamne, ce privilegiu este să putem reflecta această dragoste înapoi la Tine!  Doamne, acum când ajungem la partea din serviciu când citim Scripturile ca să predicăm Cuvântul Tău, Te rog să iei întâietate, să iei aceste buze de lut și să le folosești. Ia acest vas pentru slava Ta și vorbește Cuvintele Tale, Doamne, iar pe noi ajută-ne să le primim cu bucurie. Fă să prindă rădăcini adânc în inimile noastre, ca să ne schimbe și să devenim mai mult ca Tine, Cuvânt cu Cuvânt și descoperire după descoperire. Ridică-ne din firesc în real, Doamne, în realitatea unde toate lucrurile sunt posibile, ca să Te vedem în seara aceasta, așa cum nu Te-am văzut niciodată înainte. Binecuvântează-ne acum când Îți dăm întâietate, în Numele lui Isus Hristos.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. În timp ce stăm în picioare, vreau să deschidem la Apocalipsa 5.1-7:

„Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți.

 Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă pecețile?”

Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite la ea.

Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.

Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele șapte peceți ale ei.

Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat şi avea șapte coarne şi șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.

El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie.” Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să binecuvânteze citirea Cuvântului Său. Puteți să vă așezați.

Aceasta este partea a patra a Împlinirii neașteptate și vreau să fac o scurtă recapitulare la ceea ce am vorbit duminică, după care vom merge mai departe.

Când a ajuns la Apocalipsa 5, fratele Branham a numit acest pasaj, cea mai sublimă Scriptură din toată Biblia, pentru că Mielul iese să ia Cartea și știm că el ne învață că această Carte este Titlul de Proprietate al întregii creații. Această Carte este Titlul de Proprietate pe care l-a pierdut Adam, dar trebuie să știți că Dumnezeu nu a vrut niciodată această Carte, nu a scris-o pentru El Însuși. Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor și nu are nevoie de un Titlu de Proprietate pentru ceea ce a creat El. Amin. Dacă creezi ceva, nu ai nevoie de un titlu de proprietate ca să dovedești că ești proprietarul; tu ești cel care ai făcut-o și poți face oricând alta, deci nu ai nevoie de un titlu de proprietate. El nu a avut nevoie de un Titlu de Proprietate, deoarece El a creat toată creația Sa (Amin) și a pus un om peste ea. Dumnezeu i-a dat Titlul de Proprietate asupra întregii creații, ca să poată conduce tot ceea ce a creat, și el a condus-o ca un dumnezeu al pământului, până când a căzut neascultând de Cuvântul lui Dumnezeu. Când a făcut aceasta, omul a pierdut dreptul asupra Titlului de Proprietate, care a revenit în mâna Celui care i l-a dat. Astfel, pentru că Satan nu a putut să-și pună mâinile murdare pe Ea, Cartea a revenit la Proprietarul original, care a ținut-o. Dar Dumnezeu nu vrea să țină această Carte. Amin. El a dat-o omului și voia ca oamenii s-o aibă. Laudă lui Dumnezeu!

Așadar, trebuie să realizați că Dumnezeu nu voia să țină Cartea, dar a ținut-o până când Cel vrednic a putut păși în față s-o ia. Așadar, trebuia să poată trece de lista de verificare; trebuia să fie un Răscumpărător Înrudit. Așadar, El ținea Cartea până când Cineva a putut bifa căsuțele din listă, până când Cineva a putut plăti prețul salvării, iar Isus a fost Singurul capabil să plătească prețul salvării (Amin), pentru că El a fost creat în pântecele Mariei și a fost născut de o fecioară. El a fost curat și nealterat și a trăit o viață desăvârșită, așa că Sângele Lui a fost singurul Sânge uman care a putut face ispășirea pentru toți ceilalți oameni. El a putut să plătească prețul, a fost capabil să îndeplinească cerința și a vrut să treacă testul final. Dumnezeu a vrut să vină Cineva și să ia Cartea din mâna Sa. Laudă lui Dumnezeu!

Noi știm că un Înger puternic a strigat cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă pecețile?”

Şi nu se găsea niciun om nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.” Ei căutau un om, dar nu era niciunul. Nu se spune nimic de îngeri sau de alte făpturi, pentru că erau tot felul de alte creaturi în ceruri și ființe pe pământ, dar niciunul dintre ei nu a fost vrednic. Ei căutau un om, dar nu a fost niciun om, în cer, pe pământ sau sub pământ. Ei căutau prin omenire să găsească omul care ar putea să ia Cartea, dar nu a existat niciunul vrednic să ia Cartea, până când a pășit un Om de pe Tron, din mijlocul Tronului. Acela a fost Omul Isus Hristos, Mielul care fusese junghiat înainte de întemeierea lumii; El a fost vrednic să ia Cartea, pentru că era Ruda apropiată care putea să plătească prețul Răscumpărării. El a îndeplinit toate calificările pentru a fi un Răscumpărător Înrudit și a fost dispus să facă aceasta.

Astfel, lui Ioan i s-a spus să nu plângă, „pentru că aici este Unul care poate lua Cartea.” Vreau să citesc câteva citate din mesajul Intervalul. În paragraful 156, fratele Branham spune:

„El a văzut pe Unul stând pe Tron cu Cartea în mână, în mâna Lui dreaptă. Gândiți-vă la aceasta! În această Carte era Titlul de Proprietate la răscumpărare, și Acesta era pecetluit cu șapte Peceți.

Apoi a apărut un Înger, un Înger puternic, care a strigat cu un glas tare: „Cine este vrednic să deschidă Cartea, să ia Cartea? Cine este în stare să deschidă Pecețile? Cine este în stare să deschidă această Carte?” Vedeți, Îngerul a întrebat aceasta și Ioan a văzut-o. Și El a zis: „Cine este vrednic? Lăsați-L…” Și fratele Branham a continuat: „Oh, Doamne, poate numai eu simt aceasta de departe!” Ce a simțit el? Ce a simțit? Și de ce s-a entuziasmat? Pentru că atunci când a venit timpul să ia Cartea, Titlul de Proprietate, trebuia să fie un înger puternic care să anunțe apariția unui Răscumpărător Înrudit. Scena a fost deja jucată în Biblie (Amin), așa că atunci când a venit timpul ca Răscumpărătorul Înrudit să ia Cartea, primul lucru care trebuia să iasă la suprafață era un Înger puternic care să spună: „Cine este vrednic să ia Cartea?” Fratele Branham era în „Interval” și a spus: „Cine este vrednic să vină și să ia această Carte?” Amin. El a venit să predice Pecețile, iar când a predicat Pecețile, a trebuit să vină Cineva, să ia acea Carte și să rupă acele Peceți înainte ca fratele Branham să le poată predica. Așa că, iată-l cu o seară înainte de a predica Pecețile, în „Interval”, și spune Cine este vrednic.

Auziți ce spune în Interval. Vreau să citim încă o dată ca s-o putem prinde în context:

„…Acesta era pecetluit cu șapte Peceți. Apoi a apărut un Înger, un Înger puternic, care a strigat cu un glas tare: „Cine este vrednic să deschidă Cartea, să ia Cartea? Cine este în stare să deschidă Pecețile? Cine este în stare să deschidă această Carte?” Vedeți, Îngerul a întrebat aceasta și Ioan a văzut-o. Și El a zis: „Cine este vrednic? Lăsați-L…” Fratele Branham a spus: „Oh, Doamne, poate numai eu simt aceasta de departe!”

Ce a simțit el? El știa că era timpul pentru deschiderea Peceților și un înger trebuia să spună Cine este vrednic. Aceasta este ceea ce pornește mișcarea, prieteni, iar Dumnezeu reflectă pe pământ ceea ce se întâmplă în cer. Și acum există un Înger puternic care spune: „Lăsați-L să vină!” „Cine este vrednic?” „Lăsați-L pe Cel vrednic să vină! Lăsați Răscumpărătorul Înrudit, lăsați-L să vină! Poate numai eu simt aceasta de departe!” Prieteni, vă spun că el nu doar simțea aceasta de departe! Dumnezeu arăta ce venea la împlinire.

Tot în Interval, profetul spune: „Ioan a plâns pentru că nu a fost găsit nimeni vrednic să ia Cartea. Ioan a plâns. Iată de ce cred eu că a plâns: pentru că nimeni nu a fost vrednic să deschidă această Carte a Răscumpărării și toată creația era pierdută.

Aici este Cartea Răscumpărării, aici este Titlul de Proprietate, și este dat Răscumpărătorului Înrudit care poate îndeplini cerința. Aceasta este propria Lege a lui Dumnezeu, iar El nu-Și poate pângări Legea, nu poate să-Și nesocotească Legea. Înțelegeți? Dumnezeu a cerut un Răscumpărător Înrudit care era vrednic și în stare să facă aceasta, care avea substanța s-o facă.

Și Îngerul a zis: „Lăsați-L pe acel Răscumpărător Înrudit să pășească în față!” O, laudă lui Dumnezeu! Știți, noi trebuie să avem ochi deschiși la ceea ce s-a întâmplat în zilele noastre, pentru că dacă nu vedem, continuăm să ne gândim: „Ce se va întâmpla? Ce va veni?” Prieteni, s-a întâmplat deja! „Pur și simplu simt aceasta de departe.” Lasă-L să vină acum și vei realiza că atunci când Ioan a început să plângă, profetul a spus: „De ce plângea el?” și a adăugat: „Cred că plângea pentru că nu se găsea nimeni vrednic să ia acea Carte, când Îngerul a întrebat: „Cine este vrednic?” Ascultați, au trecut aproape două mii de ani și în tot acest timp nu a pășit nimeni în față să ia Cartea din mâna Lui. Nimeni nu s-a mișcat și nu s-a întâmplat nimic. Înțelegeți? Timp de două mii de ani nu s-a întâmplat nimic, dar este timpul ca El să ia Cartea și un Înger puternic trebuie să întrebe: „Cine este vrednic?” Ioan a început să plângă pentru că și-a dat seama că dacă nu este nimeni să poată lua Cartea atunci când este timpul s-o ia, toată răscumpărarea este pierdută.

Și iată că îngerul al șaptelea stătea aici pe pământ, în spărtură, în Interval. Suntem de acord că îngerul al șaptelea este ultimul, pentru că nu poate fi și un al optulea. Astfel, iată-l pe al șaptelea; el avea cincizeci de ani și era ultimul, așa că acest lucru trebuia să se întâmple cât timp era el pe pământ. Astfel, trebuie să vă dați seama, prieteni, că în timpul cât acest înger era pe pământ, în timp ce al șaptelea înger, al șaptelea mesager era pe pământ, trebuiau să fie deschise aceste Peceți și Hristos trebuia să vină. Dacă nu se întâmpla aceasta, toată răscumpărarea era pierdută; totul era pierdut dacă nu se întâmpla în timp ce îngerul al șaptelea era pe pământ. Este mai mult decât ne putem da noi seama, este mult mai mult decât am crezut vreodată. Amin. Toată răscumpărarea depindea de ceea ce avea loc în lucrarea acelui al șaptelea înger; toată răscumpărarea depindea de venirea lui Hristos. Mielul trebuia să pășească în față în timpul slujbei îngerului al șaptelea, pentru că aceasta trebuia să se întâmple în timpul slujbei sale, în timpul cât era el pe pământ. Nu se putea întâmpla după moartea lui.

Astfel, puteți vedea că a existat un înger puternic care a strigat: „Lasă-L să vină! Dacă este Unul care poate face aceasta, lasă-L să vină pentru că nu poate să se întâmple după plecarea mea! Acest lucru trebuie să se întâmple cât timp sunt eu aici.”

Prieteni, ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi deschis Pecețile? Noi am fi murit în același timp cu îngerul al șaptelea pentru că s-ar fi pierdut izbăvirea noastră. S-ar fi pierdut tot ce a plătit Hristos. Este mult mai mult decât am crezut vreodată, și am crezut că a fost destul de mult. Este mult mai puternic decât ne-am dat seama vreodată. Ioan plângea pentru că nu a ieșit nimeni în momentul acela. Dacă nu ar fi ieșit nimeni, toată răscumpărarea era pierdută.

În paragraful 299 din Interval, el spune:

„Vorbiți despre un Jubileu, vorbiți despre un timp în care Mielul a pășit înainte! Vedeți, Cartea este pecetluită chiar în cer, tainele.

Voi ziceți: „Numele meu este acolo?” Nu știu, dar sper că este. Dacă este, el a fost pus în Carte înainte de întemeierea lumii. Dar primul lucru care a reprezentat acea răscumpărare, a fost venirea Mielului care a fost ucis înainte de întemeierea lumii. El a luat Cartea, a deschis Cartea, I-a rupt Pecețile și a trimis-o jos la îngerul al șaptelea, ca s-o descopere poporului Său.” Se putea întâmpla mai târziu? Nu putea să se întâmple mai târziu, ci trebuia să se întâmple în timp ce îngerul al șaptelea era aici.

„…El a luat Cartea și a deschis-o…”, așa că Mielul a trebuit să iasă în față, să ia Cartea și s-o deschidă. „…și a trimis-o jos la îngerul al șaptelea, ca s-o descopere poporului Său.”

Dacă citești Cele șapte Peceți, dacă iei Cartea celor șapte Peceți, vei vedea că cei care au editat-o, au scris în paranteză: „adunarea se bucură foarte mult”. Dacă ascultați caseta, când fratele Branham a ajuns la partea aceasta și a spus: „El a luat Cartea, a deschis Cartea, I-a rupt Pecețile și a trimis-o jos la îngerul al șaptelea, ca s-o descopere poporului Său”, oamenii au început să se bucure și să-L laude pe Dumnezeu. Mergeți și citiți Apocalipsa 5 și atunci veți ști exact de ce au izbucnit oamenii în laude și s-au bucurat foarte mult în adunare. De ce au făcut aceasta? Pentru că se desfășura scena aceea, prieteni!

„Iată-vă acolo. Oh, Doamne! Ce s-a întâmplat? Țipetele, strigătele, Aleluia, ungerea, puterea, slava, manifestarea!” urmează o altă paranteză a editorului: (Adunarea continuă să se bucure foarte mult). De ce? Pentru că era descoperirea capitolului 5 din Apocalipsa. Amin. Este trecerea, este predicarea fratelui Branham; el stă în spărtură. Este o trecere, se face o trecere între două evenimente distanțate în timp; dar breșa este, de asemenea, o spărtură, o ieșire sau o ruptură. În această breșă sau interval s-a întâmplat ceva.

Citim mai departe din Interval:

„…Și bătrânul Ioan, fratele nostru, stătea acolo plângând. „Păi”, a zis el, „totul în cer, totul pe pământ și totul în mare, m-au auzit strigând: „Amin! Amin! Binecuvântarea, onoarea, tăria și puterea să fie ale Celui ce trăiește în veci de veci.” Vorbesc despre un timp fericit, când s-au rupt acele Peceți! Ioan trebuie că s-a uitat înăuntru, a văzut dincolo de cortina timpului și a spus: „Ioan este acolo!” Oh, oh!

Era atât de fericit, încât a zis: „Totul în cer…” El trebuie să fi strigat cu adevărat, nu-i așa? „Tot ce este în cer, tot ce este pe pământ, tot ce este sub pământ, fiecare făptură și orice altceva, m-a auzit spunând: „Amin! Binecuvântările, slava, înțelepciunea, puterea, tăria și bogățiile Îi aparțin Lui.” Amin.”

Așadar, ce face Mielul când pășește în față? Ia Cartea, Îi rupe Pecețile și O trimite jos la mesagerul pentru epoca a șaptea a bisericii, iar el le descoperă oamenilor. Vedeți cât de important a fost că Pecețile s-au deschis în timp ce era fratele Branham în viață? Ce altă opțiune exista?

Laudă lui Dumnezeu! Să mergem la 1 Corinteni. Vreau să văd aceasta din câteva afirmații pe care le-am făcut duminică și să privesc acest lucru, din această perspectivă, prin Scriptură. 1 Corinteni 15.12-19:

„Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților?

Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n-a înviat.

Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credința voastră.

Ba încă noi suntem descoperiți şi ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu înviază.

Căci, dacă nu înviază morții, nici Hristos n-a înviat.

Şi dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre

şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți.

Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!”

Ce spune Pavel, ce predică el? În predica lui, Pavel arată că Hristos a trebuit să moară, ca să plătească prețul mântuirii. Dar dacă Hristos a murit și a plătit prețul mântuirii, iar după aceea nu s-a întâmplat nimic, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre și cei care au adormit în Hristos sunt pierduți. De ce? Pentru că la răscumpărare există mai mult decât doar plătirea prețului. Așadar, Isus a plătit prețul răscumpărării, nimic nu trebuie adăugat la acel preț pentru că a fost plătit tot prețul. El a plătit tot prețul și nu mai trebuie adăugat nimic la acel preț, dar în întregul ciclu al mântuirii trebuie să se întâmple și alte lucruri.

Acum, Hristos trebuia să învie din nou, pentru a dovedi că El a fost Cel  vrednic să plătească prețul, și dacă nu i-a ridicat atunci pe cei ce au adormit în Hristos, ei sunt pierduți. Atunci credința voastră este zadarnică și sunteți încă în păcatele voastre.

Știi, dacă tocmai te-ai oprit la Calvar și nu ai prins următoarea parte din Planul și calea mântuirii și a profeției, atunci totul va pieri. Dacă El doar a murit dar nu a înviat, ești încă în păcatele tale. Dar pentru că El a murit și a înviat, știm că există nădejde pentru înviere, fiindcă promisiunea Vieții a fost restaurată. Dacă însă ne-am pus nădejdea în Hristos numai pentru viața aceasta, suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii. Când a murit, El a plătit pentru tot ce trebuia plătit, dar nu a readus nimic în poziția sa, așa că trebuie să existe mai mult în acest Plan de mântuire, trebuie să continue, să desfășoare plinătatea mântuirii pentru a ajunge la o restaurare completă a ceea ce a fost pierdut.

Fratele Branham a făcut o afirmație de genul: „El a făcut o trecere de la Apocalipsa 5. În Apocalipsa 5, Ioan plângea pentru că dacă nimeni nu putea pretinde această Carte, toată creația era pierdută.” Cum ar putea să fie pierdută toată creația când El a plătit deja prețul pentru ea? El a plătit pentru aceasta, dar încă nu a revendicat-o. Era plătită, dar nu a fost revendicată. Așadar, dacă nu-Și revendica răscumpărarea, totul era pierdut. Este ca și cum ai ceva în Casa de Amanetat, trimiți cecul pentru a plăti prețul de răscumpărare și spui: „Am trimis cecul și voi veni să revendic ceea ce am răscumpărat!” Dar dacă nu mergeți niciodată să pretindeți ceea ce ați răscumpărat, nu ați făcut răscumpărarea în totalitate; procesul de răscumpărare nu este încheiat până nu pretindeți ceea ce ați plătit. Dacă ați plătit dar nu revendicați ceea ce ați plătit, este ca și cum nu ar fi fost răscumpărat niciodată; ați făcut lucrarea numai parțial. Așa a fost și răscumpărarea, doar parțială.

Răscumpărarea te aduce înapoi în starea anterioară; răscumpărarea înseamnă aducerea înapoi la poziția inițială, la poziția în care ai fost înainte de cădere. Așadar, pentru a finaliza răscumpărarea, trebuia plătit prețul. Amin. Cel care a plătit prețul trebuia să învie pentru a arăta că există o putere de restaurare, o putere de readucere la Viață, de a readuce totul înapoi la starea originală în care a fost; apoi, a trebuit să facă o lucrare de mijlocire, deoarece trebuia să-i răscumpere pe cei care nu au crezut Cuvântul deplin. Este corect, pentru că în cele șapte epoci ale Bisericii a fost o descoperire parțială a Cuvântului; ei s-au ținut de Cuvântul parțial și au avut multe lucruri care erau contrare Cuvântului: au crezut în trinitate, au botezat în trinitate, au avut doctrina trinității, nu au crezut în sfințenie și multe altele; ei nu au crezut Cuvântul deplin, așa că ,pentru că trebuia să-Și răscumpere Mireasa pe deplin, El a trebuit să rămână acolo, în rolul de Mijlocitor, ca să acopere păcatele făcute din neștiință. Dar dacă nu venea niciodată să-Și pretindă posesiunea, era terminată răscumpărarea? Era încheiată doar o parte din ea.

În cele șapte Epoci ale Bisericii, El a stat acolo și a mijlocit pentru păcatele făcute din neștiință, așa că, deși Mireasa Sa nu credea unele părți din Cuvânt, Ea era totuși răscumpărată pentru că El acoperea păcatele făcute de Ea din necunoștință. Ea a primit partea pe care a descoperit-o El, s-a apucat de Ea și a crezut-o, dar nu a crezut ceea ce era încă ascuns. Astfel, El a acoperit păcatele făcute din neștiință. Dar la sfârșitul celor șapte Epoci ale bisericii, El a restaurat Cuvântul pe deplin.

În celelalte epoci ale bisericii, trebuia să crezi partea de Cuvânt care a fost alocată epocii respective, iar când credeai acea porțiune, ți se socotea neprihănire, făceai parte din răscumpărare și El te acoperea. Dar acum am ajuns în momentul în care nu mai este parțial, ci El descoperă Cuvântul complet, iar dacă Îl descoperă complet, nu mai este nevoie să stea și să acopere neștiința. Acum, când primești toată descoperirea și ești în răscumpărare, acum când El a venit să descopere Cuvântul pe deplin, vine să pretindă ceea ce a răscumpărat, pentru că ia o Mireasă să stea cu El pe tron.

De aceea nu s-a putut instala Împărăția atunci când Hristos a murit și a înviat. Cât I-ar fi fost de greu să vină la înviere și să arate tuturor dovada învierii Sale! Cât I-ar fi fost de greu să preia tronul lui David chiar atunci! Ei au văzut un Om răstignit, L-au văzut murind și știa că dacă putea să învie și să dovedească faptul că El este Cel care a murit, putea lua tronul chiar atunci. Amin. Ei au încercat să-L pună pe tron înainte de înviere și ar fi făcut-o și după înviere, dar ar fi adus dovada învierii Sale. De aceea, după înviere El S-a arătat numai ucenicilor Săi; nu S-a arătat la nimeni altcineva pentru că ei ar fi vrut să-L ia și să-L pună pe tron. El nu putea să ia tronul pentru că mai exista o jumătate din El care nu S-a manifestat încă; deci trebuia să aștepte să se manifeste partea feminină pentru a fi unită la loc (Amin), astfel încât să poată prelua tronul împreună cu cealaltă parte a Lui, care era Mireasa Sa, Soția Sa. Astfel, timp de două mii de ani, El a stat acolo pentru acoperirea Ei, acoperirea Ei, până când putea veni s-o revendice, pentru că înainte de a ocupa tronul în timpul Mileniului, El trebuie s-o aibă cu El. Apoi se întorc înapoi să întemeieze Împărăția. Astfel, prin mesaj înțelegem de ce au trebuit să fie lucrurile așa cum sunt.

De aceea sunt mulți oameni care spun că tot ce ai nevoie este partea aceasta a Evangheliei și dacă primești partea aceasta a Ei, faptul că Isus a murit pentru păcatul tău, totul este bine. Dar ce ziceți de înviere? Pavel a spus că fără înviere, moarea Lui nu-ți face niciun bine. Aceasta a spus Pavel. Noi nu inventăm lucruri; aceasta este ceea ce a spus Pavel. Dacă El nu a înviat, voi sunteți în păcat, iar credința voastră este zadarnică. Așadar, dacă spuneți: „Tot ce avem nevoie este Calvarul”, nu, voi aveți nevoie de Calvar, dar aveți nevoie și de înviere. Aceasta o spune apostolul Pavel, omul care spune: „Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.” (1Corinteni 2.2). Pavel nu a spus: „Singurul lucru pe care îl predic este Isus Hristos răstignit.” Acesta a fost subiectul pe care l-a predicat, el L-a predicat pe Hristos și că Hristos a fost răstignit; dar el a predicat și învierea, a predicat restaurarea și toate celelalte lucruri. Este adevărat? Atunci când oprim Evanghelia aici, suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii. El a coborât să plătească prețul mântuirii, astfel încât să poată face lucrarea unui Răscumpărător și să poată pretinde ceea ce a răscumpărat. Aceasta este imaginea completă, prieteni. El trebuie să facă totul, iar dacă omite ceva din aceasta, știți ce se întâmplă? Este pierdută toată creația. Laudă lui Dumnezeu!

Să trecem la Apocalipsa 10.1:

„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc.

În mână ținea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ.”  

Vreau să mă opresc puțin aici. Știți că titlul predicii din seara aceasta este Împlinirea neașteptată, așa că atunci când citești Apocalipsa 10.1-2, asemenea oricărei ființe umane care are o minte firească și nu cunoaște descoperirea Cuvântului, ce ai căuta? Ce ai avea nevoie să vezi ca să poți spune: „Această Scriptură S-a împlinit!”? Mintea firească încă mai caută un Isus Hristos enorm care coboară și este atât de mare încât poate să stea, în același timp, cu picioarele pe pământ și pe mare. Ei cred că va fi un strigăt literal care tună și toată lumea Îl aude; ei caută o împlinire literală, când de fapt este o împlinire spirituală.

Există o împlinire neașteptată pentru Apocalipsa capitolul 2; există o împlinire neașteptată la Apocalipsa capitolul 5 și este o împlinire neașteptată la Apocalipsa capitolul 10. Nu se împlinește în felul în care crede mintea carnală că va fi. Ei caută o imagine, un uriaș cu picioarele ca doi stâlpi de foc și cu un curcubeu deasupra capului; ei caută bătălia de la Armaghedon, caută un Isus călare pe un cal și cu o sabie ieșind din gura Lui, și cred că El aleargă printre tancuri, printre armate și băieții cu M16 și toate acestea. Cred că El are o sabie literală care-i iese dintr-o gură literală și le taie capul la toți. .Aceasta este ce credem noi. Ne gândim că trebuie să vină un Înger puternic și să pună un picior pe pământ și unul pe mare.” Cum am văzut aceasta? Cu ce ochi am văzut-o? vedeți? S-a împlinit într-un mod atât de neașteptat! Nu în felul în care le-ar putea pune vreodată mintea firească; nu așa cum interpretează mintea firească aceste cuvinte. Tu poți citi corect aceste lucruri și poți fi destul de inteligent încât să cunoști definiția fiecărui cuvânt, dar nu ai idee cum se va împlini acest lucru, până când nu aduce Dumnezeu împlinirea. El va mărturisi în inima ta că acesta este Adevărul, iar atunci vei spune: „Acum o văd!” Cu ce ochi ai văzut?

Credeți că Îngerul puternic a coborât și a pus un picior pe pământ și unul pe mare? Credeți că Ioan a plâns ca atunci când răcnește un leu? Când a strigat, a auzit cu urechile acestea și a văzut cu ochii aceștia? Vreau să spun, cum poți depune mărturie că s-a întâmplat așa? Cu ce martor poți mărturisi când singurul Glas pe care l-ai auzit este Glasul interior, este Glasul liniștit din interior, care spune: „Acesta este Adevărul!” Amin.

Să mergem la versetul 3: „…şi a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

Şi când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete şi nu scrie ce au spus!”

Astfel, acum există încă o împlinire neașteptată a acestui lucru. Mintea firească așteaptă ca El să coboare ca o Ființă uriașă și să stea cu un picior pe pământ și unul pe mare; ei se așteaptă ca El să răcnească ca un leu, iar atunci să tune șapte tunete literale, fără să-și dea seama că cele șapte tunete au răsunat pe pământ: luni seara, marți seara, miercuri seara, joi seara, vineri seara, sâmbătă seara și duminică seara. Ce a fost aceasta? Glasurile celor șapte Tunete. De ce au sunat cele șapte Tunete? Pentru că a coborât Îngerul puternic și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Atunci au sunat șapte Tunete la rând (unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte).

Ce ne așteptăm să auzim? Când eram doar un băiețel, pot să vă spun ce mă așteptam să văd pentru că îmi plăcea Cartea Apocalipsei, eram atras de Ea. Am început să citesc Apocalipsa de când eram mic și am citit-o de mai multe ori, dar nu aveam idee ce căutam. Vreau să spun că nu știam, nu aveam nicio idee ce însemna aceasta, și mă așteptam să văd același lucru ca toți ceilalți, adică o împlinire literală a acestor Scripturi.

Dar noi trăim în ziua în care aceste Scripturi au trecut, s-au împlinit deja. Prieteni, sunt deja în trecut. Și ce am văzut? Am văzut un bărbat din Kentucky cu șapte clase, care a venit la amvon luni seara și a spus că s-a întâmplat ceva în cămăruța lui. „Totul a fost greșit. M-am întors la notițele vechi și m-am gândit că poate înseamnă aceasta. Am citit diferite cărți scrise de diferiți autori, dar a venit El și mi-a dezvăluit totul (Amin), întorcându-mă complet. Apoi, L-am urmărit prin Scripturi”, și astfel, a început să aducă interpretarea a ceea ce însemna calul alb, ce înseamnă coroana care i s-a dat; ce înseamnă să ai un arc fără săgeți și ce va face el. Apoi a trecut prin Scripturi. Ce s-a întâmplat luni seara, 18 martie și apoi în fiecare din celelalte zile? Au răsunat Tunetele; au răsunat chiar atunci. A fost o împlinire neașteptată, dar cu toate acestea a fost o împlinire biblică.

„Şi când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete şi nu scrie ce au spus!”

Versetul 5: „Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer

şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă.”

Ei bine, când a răsunat acel Glas, a spus că nu va mai fi timp! Este împlinit. Bine, toți putem citi cuvintele acestea. Cred că este tradus corect. Cine crede că este tradus corect? Dar ce înseamnă că nu va mai fi timp? Fratele Branham a spus: „Aceasta este deschiderea Peceții a șaptea, iar Pecetea a șaptea este Pecetea timpului sfârșitului, este sfârșitul tuturor lucrurilor.” Amin. Nu va mai fi timp! Fratele Branham spune că aceasta marchează începutul sfârșitului, începe începutul sfârșitului ciclului timpului, sfârșitul acestui lucru, apoi sfârșitul celuilalt, apoi sfârșitul celuilalt și el a explicat că este ca o rachetă de artificii care mai întâi se aprinde și explodează o stea, apoi din aceasta ies alte cinci stele. Și el spune: „Ce este aceasta? Este sfârșitul sistemelor denominaționale.” Acesta a fost primul lucru care s-a terminat chiar acolo, la răsunarea celor șapte Tunete. Sfârșitul sistemelor denominaționale, sfârșitul epocilor denominaționale, apoi sfârșitul acesteia, sfârșitul puterii gentile mondiale, este sfârșitul acesteia, sfârșitul acesteia, sfârșitul acesteia. De ce? Pentru că a venit Îngerul puternic; El a coborât cu o Carte deschisă în mână, a strigat cum răcnește un împărat (Amin); Împăratul a venit să-Și caute Împărăteasa. Și șapte Tunete și-au rostit glasurile și El a spus că nu va mai fi timp, a început sfârșitul a tot ceea ce este. Acesta este Adevărul.

Dar cu citirea denominațională a Cuvântului, nu ne așteptam la aceasta, de aceea spune: Doamne, ajută-ne să nu mai avem niciodată o altă citire denominațională a Cuvântului Tău. Încă mai sunt lucruri pe care nu le înțeleg, iar în capul meu mai sunt idei denominaționale, dar vreau ca Dumnezeu să le scoată pe toate din mine prin descoperirea Cuvântului adevărat. Capacitatea de a citi și înțelege limbajul nu este suficientă pentru a cunoaște această Biblie. Nu este destul. Acesta a fost eșecul până la capăt și este încă un eșec și astăzi. Dacă ne bazăm pe capacitatea de a citi, dacă ne bazăm pe intelectul nostru pentru a înțelege ce înseamnă de fapt cuvintele și încercăm să punem sensul cuvintelor împreună pentru a obține o interpretare literală a Cuvântului, vom eșua ca toți ceilalți. De ce au eșuat? Pentru că nu aceasta este calea de înțelegere a Bibliei. Înțelegerea Bibliei vine prin descoperirea divină asupra Cuvântului. Amin. Laudă lui Dumnezeu!

Să citim mai departe din Apocalipsa 10. Versetul 7:

„Dar în zilele glasului îngerului al șaptelea, când va începe să sune, taina lui Dumnezeu trebuie terminată, așa cum le-a spus slujitorilor Săi, profeții.”

În mesajul Intervalul, fratele Branham spune:

„Când Pecețile sunt rupte și taina este descoperită, vine jos Îngerul, Mesagerul, Hristos, și pune piciorul pe pământ și pe mare, cu un curcubeu deasupra capului. Acum, țineți minte că acest al șaptelea înger este pe pământ la momentul acestei veniri.”

Ascultați, ori este adevărat, ori nu este adevărat. Noi nu putem sta între ele, ci, ori este adevărat, ori nu este adevărat. Profetul ori știa despre ce vorbea, ori nu știa ce vorbea! El ne-a spus chiar timpul împlinirii acestor Scripturi; El Se manifesta acolo, împlinirea reală a Scripturilor era manifestată și declarată înaintea ochilor tuturor, dar poate fi văzută numai cu o altă pereche de ochi și poate fi auzită numai cu o altă pereche de urechi.

 Astfel, trebuie să ne asigurăm că noi căutăm împlinirea neașteptată, nu împlinirea așteptată. „Toată lumea știe cum se va întâmpla.” Dacă vom căuta altă idee, vom începe să vorbim despre evenimente viitoare, adică ne place să vorbim despre aceasta și vorbesc cu frații despre aceasta, dar când cei mai mulți, ceilalți, au idee cum se va întâmpla, mă gândesc: „Nu, nu este așa!” Eu nu am încredere în propriile mele idei; nu am încredere în ideile nimănui, pentru că Dumnezeu Își interpretează Cuvântul aducându-L la împlinire. Și când Îl aduce la împlinire, în interiorul aleșilor există Ceva care spune: „Aceasta este!” Laudă lui Dumnezeu! 

În Sărbătoarea Trâmbițelor, profetul a spus:

„Și cum vor ști… oamenii care cred în El vor ști Cine este El numai dacă sunt constant în Cuvânt. Daniel a spus: „Cei înțelepți vor înțelege; dar cei neștiutori, neînțelepți, nu vor înțelege. Ei Îl vor cunoaște pe Dumnezeul lor.” (Daniel 12.10b). Acum, El va apărea în zilele din urmă ca să-i aducă pe oameni înapoi la Cuvânt, astfel ca Mireasa să-L cunoască pe Soțul Ei, să-Și cunoască Perechea, Cuvântul descoperit. De aceea trebuie să se întâmple acest lucru.”

De aceea spune că „El va apărea în zilele din urmă.” S-a arătat? „El va apărea în zilele din urmă ca să-i aducă pe oameni înapoi la Cuvânt, astfel ca Mireasa să-L cunoască pe Soțul Ei, să-Și cunoască Perechea, Cuvântul descoperit.”

Ascultați, el vorbește despre „un Partener.” Partenerul este o parte care se potrivește; perechea ta este partea care se potrivește cu tine. De exemplu când ai o pereche de șosete și una se pierde la spălare, tu îi cauți perechea. Deci, dacă ai o șosetă albastră și o șosetă gri, ele nu sunt perechi. În ordine. Dacă este o șosetă albastră și o altă șosetă albastră dar de la altă firmă, nu sunt perechi. De aceea, când începi să-ți înveți copiii să împăturească hainele, de multe ori observi că au împăturit ciorapi care nu erau perechi. Lor nu le pasă că trebuie să caute perechile, ci iau două șosete și le pun împreună, dar când vrei să le folosești, vezi că una îți vine până la jumătatea gambei, iar cealaltă abia ajunge până le gleznă, așa că te întrebi: „Ce este în neregulă cu șosetele mele?” Nu sunt perechi. Perechea este partea care se potrivește perfect.

Astfel, El a apărut în zilele din urmă ca să-i aducă pe oameni înapoi la Cuvânt, astfel ca Mireasa să-Și cunoască Perechea, Partea ei, Cuvântul care vine la Cuvânt, Vulturul la Vultur; așa că Ea Își va recunoaște Partea ei. El face aceasta ca s-o aducă înapoi la Cuvânt, ca să-Și recunoască Partea care i se potrivește, Soțul Ei, Partenerul Ei, care este Cuvântul descoperit. Deci, dacă Partenerul Ei este Cuvântul descoperit, înseamnă că și Ea trebuie să fie, ce? Dacă o șosetă este albastră, perechea ei trebuie să fie tot o șosetă albastră; dacă Partenerul Ei este Cuvântul descoperit, atunci Ea trebuie să fie Cuvântul descoperit. Oh, prieteni, îmi place simplitatea!

Să deschidem la 2 Corinteni 11.2-3:

 „Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am căsătorit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.

Dar mă tem ca, după cum șarpele a amăgit pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăția şi credincioșia care este față de Hristos.”

Aceasta a spus apostolul Pavel. El avea o datorie, iar aceea era să căsătorească o Mireasă fecioară cu Hristos. Și aici, am văzut că el era îngrijorat că ea nu va rămâne curată, era îngrijorat și gelos pe ea cu o gelozie evlavioasă, pentru că era Soția unui Soț și voia să I-o prezinte ca pe o fecioară curată. El era îngrijorat că fecioara nu-și va păstra castitatea și voia să se asigure că ea nu va fi amăgită de Diavolul. Acesta este motivul pentru care Pavel era îngrijorat în prima epocă; el a căsătorit o Mireasă cu Hristos și voia să i-o prezinte ca o fecioară curată, de aceea, încerca s-o facă să rămână cu Cuvântul original.

Acolo erau deja alte voci care se strecurau în acea zi, iar el încerca să le țină departe; voia să-i facă  să renunțe să mai asculte acele voci și să rămână cu Cuvântul original pe care L-au primit inițial, pentru că voia să-I prezinte lui Hristos, o fecioară curată. El nu voia ca ea să fie amăgită și să lase Cuvântul, așa cum s-a întâmplat cu Eva, care a fost amăgită și a părăsit Cuvântul. Așadar, Pavel a fost aici pentru a căsători o Mireasă, pentru a o ține curată și pentru a o păstra în Cuvântul original. Dar noi știm că biserica aceea a eșuat în cele din urmă și a lăsat Cuvântul, și astfel a fost stabilit ciclul celor șapte Epoci ale bisericii.

Fratele Branham a spus în Căsătorie și despărțire: „Mireasa va fi o Domniță drăguță a Cuvântului.” Pavel voia să-I prezinte lui Hristos o fecioară curată. Ce putea să-i ia castitatea? Părăsirea Cuvântului original.

„Mireasa va fi o Domniță drăguță a Cuvântului”, pentru că va fi adusă înapoi la Cuvântul original. Amin. Ea va fi curățată prin spălarea cu Apă a Cuvântului original, ca să fie adusă înapoi la poziția originală a Cuvântului, la starea originală a Cuvântului, prin spălarea cu apă a Cuvântului original și curat. „Mireasa va fi o Domniță drăguță a Cuvântului, neîntinată și neatinsă de nicio organizație omenească sau de vreo teorie făcută de vreun om. Ea va fi Mireasă curată și neîntinată a Cuvântului. Amin! Amin! Ea va fi fiica însărcinată a lui Dumnezeu.”

Haideți să mergem la Galateni 4.19. Îl ascultăm din nou pe apostolul Pavel:

„Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii până ce va lua Hristos chip în voi!”

Deci, Pavel era din nou în travaliu să facă un om, o fecioară curată pentru Hristos, el dorea ca Hristos să ia chip în ei „simt din nou durerile nașterii până când Hristos va lua chip în voi.” El încerca să prezinte o versiune curată a lui Hristos pentru a-i uni pe cei doi, astfel ca Hristos să poată fi format în ei. Este exact ceea ce ne-a adus înapoi fratele Branham; el ne-a adus înapoi la Cuvântul original, ca să ne spele de toate duhurile prostituate; ne-a adus înapoi prin spălarea Cuvântului adevărat, ca să fim prezentați lui Hristos într-o condiție curată, astfel încât Hristos să poată lua chip în noi, în această biserică a timpului final. Acesta a fost scopul pentru prima Biserică, dar ea a căzut, așa că există o restaurare înapoi la prima, astfel încât noi să putem face ceea ce prima Biserică a eșuat să facă.

În Epoca Bisericii Pergam din Cartea Epocilor Bisericii, profetul spune:

„Dintr-un grup micuț, din adevărata Sămânță a Cuvântului, Dumnezeu Îi va dărui lui Hristos o Mireasă preaiubită…”

Nu fratele Branham este cel care spune aceste cuvinte, deoarece aceasta este partea pe care a scris-o când Îngerul i-a spus să ia pixul și să scrie; el a ridicat pixul și a început să scrie, iar după ce a terminat, s-a întors și a citit-o. Partea aceasta a fost scrisă cu italic în Cartea Epocilor Bisericii.

Deci,  „Dintr-un grup micuț, din adevărata Sămânță a Cuvântului, Dumnezeu Îi va dărui lui Hristos o Mireasă preaiubită. Ea este o fecioară a Cuvântului Său, este fecioară pentru că nu cunoaște crezurile sau învățăturile făcute de om. De către și prin mădularele Miresei se va împlini tot ceea ce a fost promis de Dumnezeu că se va manifesta în fecioară. Cuvântul promisiunii a venit la fecioara Maria…” Aici el face o paralelă între Maria și Mireasa din timpul sfârșitului. „Cuvântul promisiunii a venit la fecioara Maria, iar acel Cuvânt al promisiunii a fost El Însuși, să fie manifestat”, să fie făcut cunoscut. Deci, ce se va întâmpla în această zi în care Îl va prezenta pe Hristos cu o Mireasă fecioară? Amin! Amin! Ea va fi însărcinată; Ea va fi. Cine a venit la Maria? Era El Însuși să fie manifestat. Cum S-a manifestat? El S-a manifestat în Maria. Amin. Cuvântul a venit la Maria și a fost în Maria. Cât din cuvânt a fost în Maria? Tot Cuvântul a fost în Maria. Toată făgăduința aceea a fost în Maria și a început să crească și să crească, iar în cele din urmă a ieșit din ea. Și când a ieșit din Maria, a fost Emanuel, a fost Dumnezeu cu noi. Copilul care S-a născut a fost împlinirea Cuvântului prin Maria.

Aici, Dumnezeu a făcut o paralelă și a spus:

„Cuvântul promisiunii a venit la fecioara Maria, iar acel Cuvânt al promisiunii a fost El Însuși, să fie manifestat.” Ce este Cuvântul care a venit la noi în această zi? Adică este doctrine? Este înțelegere? Este mai multe învățături? Nu! Trebuie să Se manifeste El Însuși. Aceasta este ceea ce a venit pentru noi în această zi. Este El Însuși. El Însuși a venit la noi pentru a Se manifesta.

„Dumnezeu a fost manifestat. El Însuși a acționat la acel timp și a împlinit propriul Său Cuvânt al promisiunii în fecioară. Un înger a venit să-i aducă mesajul, dar mesajul îngerului a fost Cuvântul lui Dumnezeu. Isaia 9.6. El a împlinit în acel moment tot ce era scris despre El, pentru că ea a acceptat Cuvântul Lui pentru ea. Mădularele Miresei Îl vor iubi și vor avea potențialul Lui, pentru că El este Capul lor și toată Puterea Îi aparține Lui. Ei Îi sunt supuși Lui, așa cum mădularele trupurilor noastre sunt supuse capului nostru.

Observați armonia Tatălui și a Fiului. Isus nu a făcut niciodată nimic până când nu I-a arătat mai întâi Tatăl. Ioan 5.19. Această armonie urmează să existe acum între Mire și Mireasa Lui. El îi arată Cuvântul Său de Viață. Ea Îl primește și nu se îndoiește niciodată de El. De aceea, nimic nu o poate vătăma, nici chiar moartea, pentru că dacă sămânța va fi plantată, apa o va ridica din nou. Acesta este secretul acestui Cuvânt. Cuvântul este în Mireasă așa cum a fost în Maria.”

Unde este Cuvântul? În Mireasă. Ce este Cuvântul? El Însuși. Unde Se manifestă? În Mireasă. De aceea, Ea va fi fiica însărcinată a lui Dumnezeu, pentru că este însărcinată cu Cuvântul; Ea poartă Viața Cuvântului în Ea.

„Mireasa are mintea lui Hristos pentru că știe ce vrea El să se facă cu Cuvântul. Ea îndeplinește porunca Cuvântului în Numele Lui, fiindcă Ea Îl are pe „Așa vorbește Domnul!” Apoi, Cuvântul este însuflețit de Duhul și Se împlinește, asemenea seminței care este însămânțată și udată, apoi ajunge la recolta deplină, îndeplinindu-și scopul. Cei din Mireasă fac numai voia Lui. Nimeni nu-i poate face să facă altfel. Ei Îl au pe „Așa vorbește Domnul”, sau tac. Ei știu că trebuie să fie Dumnezeu în ei să facă lucrările, împlinindu-Și propriul Cuvânt. El nu Și-a încheiat toată lucrarea în timpul slujbei Sale pământești, așa că acum lucrează în și prin Mireasă.”

Vreau să prindeți partea aceasta mai presus de orice. „El nu Și-a încheiat toată lucrarea în timpul slujbei Sale pământești.” Cum nu a făcut totul? Nu a reușit. „El nu Și-a încheiat toată lucrarea în timpul slujbei Sale pământești, așa că acum lucrează în și prin Mireasă.” Cine, unde lucrează? El lucrează prin Ea. Unde este El? În Ea. Ea are Cuvântul la fel cum a avut Maria, Cuvântul. Unde este Cuvântul? Cuvântul este în Ea. Unde lucrează El? În Ea. El nu Și-a încheiat lucrarea și acum lucrează în Ea. Cine lucrează? El. Unde lucrează El? În Ea. Unde este El? În Ea. Unde lucrează? În Ea. Unde este manifestarea? În Ea. Laudă lui Dumnezeu!

Deci, ce căutăm în slujba Fiului omului? Unde este? Când se spune: „În zilele descoperirii Fiul omului, la venirea Fiului omului”? Unde este? Am văzut că a fost descoperit? Amin. Aceasta este slujba lui Isus Hristos Însuși. Fratele Branham a spus că slujba Fiului omului este slujba lui Isus Hristos Însuși. „L-am văzut în fratele Branham.” Dar fratele Branham ne-a spus că El Se manifestă ca să poată uni Capul și Trupul, ca să Se poată reuni pentru a face, ce? Să-L reproducă din nou pe Fiul omului. Unde este revelația Fiului omului, astăzi? Unde este? Venirea Fiului omului a fost, așa că avem venirea Fiului omului. Dar acum unde este Fiul omului, deoarece când L-am văzut prima dată era în forma lui Isus Hristos din Nazaret. „A fost venirea Fiului omului și o descoperire a Fiului omului, așa că vreau să-L văd.” Dacă vrei să-L vezi, nu căuta manifestarea anterioară. Există o împlinire a acelei profeții, dar nu așa cum te-ai așteptat s-o împlinească. Dumnezeu Își împlinește Cuvântul. Luca 17.30 este împlinit, s-a împlinit absolut. Este venirea Fiului omului împlinirea absolută? Cum se împlinește? Bine, voi știți că s-a împlinit în fratele Branham, așa că Fiul omului a venit și a plecat. El este încă aici! Cine este aici? Același care a fost Îngerul puternic care a coborât. Unde este? El este suficient de mare încât să-și pună un picior pe mare și unul pe pământ; astfel încât să nu-L poți ascunde în buzunar. Dar unde este? El este în Ea.

„El nu Și-a încheiat toată lucrarea în timpul slujbei Sale pământești, așa că acum lucrează în și prin Mireasă. Ea știe aceasta, deoarece nu era încă timpul ca El să facă anumite lucruri pe care trebuie să le facă acum. Dar acum va împlini prin Mireasă lucrarea pe care a lăsat-o pentru acest timp hotărât.” Oh, laudă lui Dumnezeu!

Așa vrea să merg ca fulgerul, dar trebuie să mă opresc și trebuie să merg încet. Când a fost Isus aici și a venit timpul pentru manifestare Sa, a venit la Iordan, iar când a venit la Iordan, Ioan Botezătorul era aici. Premergătorul, înaintașul Lui era aici să-L prezinte. Premergătorul Lui era aici și arăta spre venirea Lui, astfel încât toți să poată recunoaște că ceea ce a fost profețit era deja aici. El a văzut porumbelul coborând și odihnindu-Se peste El și a mărturisit: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Așadar, premergătorul a arătat spre Cel ce venea după el, iar după ce a făcut aceasta și El a venit, a știut că era timpul ca el să se micșoreze, astfel încât El să poată crește. Noi am văzut o repetare a acestui lucru. Apoi, Isus a plecat pentru a intra în lucrare, dar primul lucru pe care a trebuit să-L facă a fost că trebuia să fie testat prin Cuvânt. Așadar, Isus a plecat. Cine este El? El este ultimul Adam. Amin. Mulți au încercat să restaureze ceea ce a pierdut Adam, au fost mulți fii ai lui Dumnezeu care au venit și au făcut lucrări mărețe pentru Dumnezeu, a venit Noe, a venit Moise, a venit David, dar toți au eșuat, au eșuat, au eșuat, pentru că toți au avut o naștere hibridă. Dar acum, venea Unul din mâna lui Dumnezeu, printr-o naștere din fecioară, Isus Hristos stătea aici, ultimul Adam.

Primul Adam a căzut din Cuvânt, așa că acest Adam trebuia să fie testat tot prin Cuvânt, iar pentru aceasta, S-a dus în pustiu pentru a fi încercat prin Cuvânt. Dar El nu a eșuat la testul Cuvântului; toată Viața Lui a fost hotărâtă și nu a cedat nimic din Cuvânt. Dar dacă Mirele a trebuit să fie testat prin Cuvânt, prin ce trebuie testată Mireasă? Așadar, există un timp te testare, prieteni, există o perioadă de testare: Vom rămâne cu Cuvântul sau vom face ce a făcut prima Eva, ce a făcut prima epocă a bisericii, a doua epoca, a treia epocă? Va rezista această Mireasă testului? Ea este predestinată să nu cadă, dar pentru a dovedi că este predestinată pentru aceasta, trebuie să treacă prin testul Cuvântului; Ea trebuie să fie testată prin Cuvânt.

Acum, El a terminat partea lui Adam și face partea Evei, pentru că, prieteni, nu voi și eu suntem cei care suportăm acest test, ci este El în noi; El în noi împlinește partea cealaltă.

Haideți să deschidem la Coloseni 1.26-27:

„Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui,

cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei.”

  Unde este El? El este în Ea. Unde lucrează El? În Ea. Prin cine lucrează El? Prin Ea. Ea Îl manifestă pe El și El o manifestă pe Ea, este El și Ea. El Se manifestă în Ea, El este Cel care o manifestă. Tu nu poți face aceasta (Amin), nicio ființă umană nu o poate face, ci este nevoie s-o facă El Însuși. De aceea, Își termină lucrarea în Ea.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham spune:

„Priviți, Hristos în voi, Îl face Centrul Vieții, al descoperirii. Viața lui Hristos în voi, Îl face Centrul descoperirii. Hristos în Biblie, face Biblia descoperirea completă a lui Hristos. Hristos în voi, vă face descoperirea completă a întregii lucrări.”

Auziți, aceasta nu este invenția noastră, ci profetul lui Dumnezeu a spus-o. El a spus: „Viața lui Hristos în voi, Îl face Centrul descoperirii. Hristos în Biblie, face Biblia descoperirea completă a lui Hristos.” Dacă Îl iei pe Hristos, ungerea din Biblie, Biblia este descoperirea completă a lui Hristos. Așadar, există o Carte așezată pe raft, iar acea Carte așezată pe raft, are potențialul de a fi descoperirea lui Hristos, dar dacă nu aveți ungerea, pe Hristos, nu aveți descoperirea completă a lui Hristos, iar Cartea aceea este doar niște litere scrise cu cerneală pe hârtie. Hristos în Biblie face ca Biblia să fie descoperirea completă despre Hristos. Tu nu poți să iei Biblia și să-L lași pe Hristos afară din Ea; nu poți s-o citești fără ungerea lui Hristos și să faci ca Ea să fie descoperirea completă lui Hristos. Biblia este descoperirea completă a lui Hristos numai atunci când Hristos este în Biblie. Amin.

De aceea, când fratele Branham a văzut deschiderea Peceților, a spus: „Biblia mea a devenit o Carte nouă pentru mine, deoarece acum este descoperită Taina întregii Biblii.” Hristos în toată Biblia face ca întreaga Biblie să fie descoperirea lui Hristos. Vedeți, un profet care Și-a citit Biblia toată viața, un profet adevărat al lui Dumnezeu care a primit descoperirea adevărată asupra Cuvântului și a legat împreună toate capetele lăsate libere, la deschiderea celor șapte Peceți, a spus că Biblia sa a devenit o Carte nouă pentru el, deoarece acum vedea descoperirea deplină a lui Hristos în Biblie. Hristos în Biblie, a făcut din Biblie descoperirea completă a lui Hristos. Acum vedeți de ce intelectualismul eșuează și eșuează și eșuează și nu poate funcționa.

Trebuie să vină prin descoperire. Mă tem că de prea multe ori încercăm să facem acest Mesaj intelectual. Un studiu biblic, cu adevărat bun, îl poate face pe cineva să creadă, un studiu biblic foarte bun, poate convinge pe cineva că ai dreptate, dar nu îl poate face creștin. Câți oameni au fost convinși că am avut dreptate, prin studii biblice și predare? „Vino și botează-te. Vino la biserică, crede Cuvântul”, iar după câțiva ani, luni sau săptămâni, pleacă, merg să trăiască pentru lume și Îl resping, dovedind că nu au venit niciodată la El. Amin. Ei nu au avut niciodată descoperirea Cuvântului, nu au avut descoperirea că Acesta este Hristos.

Așadar, noi am încercat să intelectualizăm Mesajul, dar noi trebuie să predicăm doar Mesajul și credincioșii vor crede. Amin. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să fim fideli Cuvântului, să facem studii biblice, să predicăm și să facem toate aceste lucruri, toate sunt în ordine, dar niciuna dintre ele nu va produce credincioși. Amin. Credincioșii sunt produși de Dumnezeu.

„Hristos în Biblie, face Biblia descoperirea completă a lui Hristos. Hristos în voi, vă face descoperirea completă a întregii lucrări.” O, laudă lui Dumnezeu! Vedeți ce încearcă să facă Dumnezeu? Dumnezeu nu încearcă să înțeleagă mai bine Biblia. Dumnezeu încearcă să-L aducă pe Hristos în tine ca să fii descoperirea completă a întregii lucrări. Aceasta este întreaga lucrare (Fratele Chad arată Biblia). Hristos în tine, te face descoperirea completă a întregii lucrări. Vedeți ce încearcă să facă Dumnezeu?

„Atunci ce este nașterea din nou? Voi ziceți: „Ei bine, frate Branham, ce este nașterea din nou?” Este descoperirea lui Isus Hristos personal, pentru tine. Amin! Vedeți? Nu că te atașezi la o biserică, dai mâna sau faci ceva diferit, spui un crez și ai promis să trăiești după un cod de reguli. Dar Hristos, Biblia, este Cuvântul care v-a fost descoperit, și indiferent ce spune cineva, ce se întâmplă, este Hristos; păstor, preot sau orice ar fi, este Hristos în voi, descoperirea pe care a fost zidită Biserica.” Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Lucruri care vor veni, citim:

„Acum, dacă suntem acele atribute ale lui Dumnezeu, nu putem trăi prin crezuri, nu putem trăi prin denominaționalism, ci trebuie să trăim prin Cuvânt, pentru că Mireasa este o parte din Mire, așa cum orice soție este o parte a soțului ei; de aceea, noi trebuie să fim acea Mireasă Cuvânt. Și ce este acea Mireasă Cuvânt? Manifestarea acestei ore, Mireasa, nu un crez sau o denominațiune, ci un atribut viu al lui Dumnezeu, care arată lumii atributele lui Dumnezeu în forma Miresei, care urmează să fie exprimate în această oră în care trăim acum.” El nu Și-a terminat lucrarea, dar o face acum. Ce este acea Mireasă Cuvânt? „Manifestarea acestei ore, un atribut viu al lui Dumnezeu, care arată lumii atributele lui Dumnezeu.”

În mesajul Este răsăritul Soarelui, profetul spune. Aceasta este doar o propoziție scurtă, așa că rămâneți pe fază:

„Ei bine, cum poate veni Mireasa și să nu manifeste orice lucru care a fost promis despre El; Mirele a venit, și El nu ar fi Mireasa?” Voi citi încă o dată: „Cum poate veni Mireasa și să nu manifeste orice lucru a fost promis despre El; Mirele a venit...” A venit Mirele? (Amin). „Mirele a venit, și El nu ar fi Mireasa?” A venit Mirele? (Amin). Unde este El? El este Mireasa. Unde Se ascunde? În Ea. Amin. Cuvântul a venit la împlinire. Unde S-a ascuns? În Maria. Cuvântul S-a împlinit și astăzi. Unde Se ascunde? În Ea. Cum ar putea veni Mirele și nu ar fi Mireasa? El nu a spus că va fi în Mireasă, ci a spus că va fi Mireasa.

Să mergem la 2 Împărați 2.9. Vom vorbi despre Ilie și Elisei:

„După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!”

Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla așa.”

Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt.

Elisei se uita şi striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!” Şi nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți

şi a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors şi s-a oprit pe malul Iordanului;

a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul şi a lovit apele cu ea şi a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?” Şi a lovit apele, care s-au despărțit într-o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.”

Fiii prorocilor care erau în fața Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.”

Aceasta este exact împlinirea profeției. Amin. Împlinirea a ce? Ilie l-a întrebat pe Elisei: „Ce ai vrea?”, iar Elisei a răspuns: „Vreau să vină peste mine o dublă măsură din duhul tău.” „Greu lucru ceri, dar dacă mă vei vedea că plec, va veni peste tine.” Amin. Așadar, Elisei era acolo când Ilie s-a urcat la cer într-un vârtej. El l-a văzut plecând, așa că a primit o dublă măsură din duhul lui, apoi s-a întors, a lovit apele, iar acestea s-au despărțit într-o parte și-n alta, și el a trecut dincolo. Când fiii profeților care erau în Ierihon, predicatorii din Ierihon, l-au văzut pe Elisei întorcându-se, au spus: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Ați înțeles? Voi merge din nou la versetul 15:

„Fiii prorocilor care erau în fața Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Şi i-au ieșit înainte şi s-au închinat până la pământ înaintea lui.

Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău?

Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteți.”

Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: „Trimiteți-i.” Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit.

Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceți?”

Ilie a plecat și Elisei l-a văzut plecând, deci știa că a plecat. Elisei știa că Ilie a plecat, iar când s-a întors, ei au văzut că acum Duhul lui Ilie se odihnea asupra lui Elisei. Dar ei nu înțelegeau ce s-a întâmplat și au continuat să caute un trup, trupul fizic al lui Ilie, pentru că nu credeau că pot continua fără el. Aveau nevoie de ceva fizic și nu își dădeau seama că Ilie stătea chiar acolo cu el. El era în Elisei, dar ei voiau să-l caute, iar când l-au întrebat pe Elisei dacă pot merge, Elisei a spus: „Nu mergeți!” El știa unde era Ilie (Amin) și a spus: „Am văzut cum a plecat trupul acela fizic, dar duhul s-a întors înapoi.”

Elisei a fost acolo și nu a existat niciun motiv să caute altceva. El a dovedit-o prin faptul că a putut să ia mantaua slujbei de profet și a lovit cu ea apele, dezvăluind cele douăsprezece pietre, făcând același lucru pe care îl făcuse mai înainte Ilie, dezvăluind Cuvântul. Ei au recunoscut aceasta și au zis: „Hei, tu faci exact cum a făcut profetul, dar noi avem nevoie de ceva fizic. Acesta trebuie să fie Hristos, Acesta este Duhul Sfânt, dar noi căutăm o formă!” Nu căutați o formă, nu căutați altceva, fiindcă noi știm unde este. Au luat cincizeci de bărbați și l-au căutat timp de trei zile, iar când s-au întors la El, Elisei le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceți?”

Vedeți? Atât de mulți oameni caută ceva fizic, vor fizicul. Ei Îl caută pe Hristos, Îl caută pe Mire, dar nu știu unde este Mirele. Mirele a venit și El era Mireasa. Fratele Branham a spus că Ilie și Elisei sunt Hristos și Mireasa, iar Elisei stă aici cu același Duh care a fost în Ilie. Ilie este aici în măsură deplină, în Mireasa Sa. Amin.

Dar cineva pleacă și rătăcește prin pustiu să caute Mirele, ei merg să-I caute trupul, să caute ceva fizic, și nu-și dau seama că Viața care a fost acolo este acum aici. Amin. Ce a fost în manifestarea aceea este aici în manifestarea aceasta, este o continuare. Dar nu a fost ceea ce se așteptau; ei au căutat lucrul greșit pentru că nu și-au dat seama că ceea ce căutau, stătea în fața lor.

„Mergem să-l căutăm pe Ilie. Poate că Duhul Domnului l-a aruncat pe vreun munte! Trebuie să mergem să-l găsim”, dar Elisei știa care era adevărul, de aceea le-a spus: „Nu mergeți, nu vă pierdeți vremea! Voi alergați peste tot pentru nimic. El este chiar aici!” O, atât de mulți oameni caută aceasta, caută aceea, caută cealaltă. „Se va întâmpla un lucru grozav!” Se va întâmpla? El este aici! Mirele este aici! A venit; El este Mireasa. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Alegerea unei mirese, fratele Branham spune:

„Astăzi, aflăm că biserica modernă, biserica modernă a lumii, biserica modernă lumească și, de asemenea, Biserica spirituală, sunt amândouă însărcinate să nască fii. Una dintre ele, printr-o naștere confesională va da naștere într-una din aceste zile la Consiliul Mondial al Bisericilor, care îl va produce lumii pe Antihrist, printr-o denominațiune. Acesta este adevărul exact. Poate că eu nu voi trăi s-o văd, deși cred că voi trăi; dar voi, tinerilor, amintiți-vă că ați auzit un predicator spunând că în final, acesta este semnul fiarei, când ea va forma Consiliul Mondial al Bisericilor și va da naștere fiului ei, Antihrist.

Cealaltă este însărcinată cu Cuvântul lui Dumnezeu și va da naștere Trupului, Trupul terminat al lui Isus Hristos, care este Mireasa Lui.” Laudă lui Dumnezeu!

În Unirea invizibilă a Miresei, fratele Branham a spus: „Voi observați că înainte ca bobul acela să se poată coace, tot ce este în acea tulpină trebuie să moară. Aleluia! Puteți vedea unde suntem? Viața este din nou în bob! Cum? Este exact ca Bobul care s-a dus în pământ: Același Isus în forma Miresei.”

Ce căutăm dacă mergem să-L căutăm pe Îngerul acela puternic care a coborât? El a trebuit să coboare când îngerul al șaptelea, mesagerul epocii a șaptea a Bisericii a fost aici pe pământ. Te duci să-L cauți? Nu-L căuta, El este aici! Nu te duce să-L cauți, nu te duce să vezi, nu-L aștepta în viitor, pentru că El este aici în forma Miresei.

Să mergem din nou la Apocalipsa 10.8-11, apoi vom continua.

„Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!”

M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „şi mănânc-o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”

Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune.

Apoi mi-a zis: „Trebuie să prorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împărați.”

Vreau să vă spun că în Apocalipsa 10.8-11, călătoria s-a încheiat, a ajuns la destinație, Cartea era în Ea. Cartea pe care a pierdut-o Adam, S-a dus în mâna Creatorului inițial, care a ținut-o timp de șase mii de ani așteptând să vină un Răscumpărător Înrudit. El a plătit prețul răscumpărării și a înviat pentru a dovedi că reașezarea Vieții a venit de-a lungul a șapte epoci ale Bisericii. La sfârșitul ei, a coborât un Înger puternic, cu o Carte deschisă în mână și S-a auzit un Glas din ceruri care i-a spus lui Ioan, care este un tip pentru Mireasă: „Du-te și ia Cartea la care nu ai putut să te uiți, pe care niciun om nu putea s-o privească și s-o citească.”

Această Carte i-a fost interzisă omenirii, dar Răscumpărătorul Înrudit a pășit în față și a luat-o. Apoi, Îngerul puternic a adus această Cărticică jos, I-a rupt Pecețile și le-a dat îngerului al șaptelea al Bisericii, care le-a dezvăluit la popor. Ei erau acolo, mâncând Cartea care a trecut de la Adam la Dumnezeu, de la Dumnezeu la Miel, de la Miel la îngerul al șaptelea și de la îngerul al șaptelea în voi și în mine, prieteni. Eu și voi suntem destinația finală a Cărții. Amin.

Dumnezeu a avut un Plan pentru această Carte, care este Descoperirea lui Isus Hristos și S-a manifestat în această zi. „Unde este Cărticica aceasta? De unde pot s-o obțin?” Fiecare dintre noi a trebuit s-o ia. Noi ne-am ridicat, am mers la Îngerul puternic pe care Îl recunoaștem și știm că acum este aici cu Cartea deschisă, am luat Cartea, am mâncat-o și acum am devenit Cartea. Aceasta este Taina lui Dumnezeu descoperită în această zi. Se dezvăluie că Hristos va avea o Mireasă, iar această Mireasă și El vor fi uniți ca Unul și vor fi reașezați foarte curând pe tronul lui David. Unde ești? Tu ești aici dezvăluind Mireasa, partea acelei Cărți. Cartea a călătorit și a călătorit, dar acum, în timpul sfârșitului, există un loc de odihnă pentru această Carte: Mireasa, iar Ea este aici pentru a profeți din nou. Ce va profeți? Ea va profeți Cartea care este Cartea Răscumpărării, Planul mântuirii făcut înainte de întemeierea lumii. Ea este aici pentru a profeți din nou descoperirile acestei Cărți.

Ce căutăm, prieteni? Ce facem? Ce căutăm este peste tot în jurul nostru, se întâmplă peste tot în jurul nostru. Cum ar putea să vină Mirele și să nu fie Mireasa? El S-a unit cu Ea și a biruit. Ce a făcut Ioan cu Cartea aceea? El a devenit una cu Cartea (Amin), a primit descoperirea lui Hristos și a devenit una cu Hristos. Vreți să știți cuvintele din Carte? Este descoperită și se manifestă prin cei care au mâncat Cartea. Cei care au mâncat Cartea, O dezvăluie. Conținutul Cărții stă în fața ochilor noștri, se plimbă zilnic prin piețe, vin la biserică, conduc pe drum. Conținutul acelei Cărți, descoperirea conținută în acea Carte Se manifestă într-o Mireasă cu multe mădulare, Trupul lui Isus Hristos care este completat astăzi.

Trupul lui Adam nu a fost complet până când nu a apărut soția lui și au fost uniți din nou împreună. Hristos nu a fost complet până când nu a ieșit Mireasa Lui și au fost uniți înapoi împreună. Atunci a fost complet Trupul lui Hristos, pentru că aceștia doi sunt Unul. Și trebuie să vă spun că această Carte Își găsește locul de odihnă acum. Dumnezeu nu a vrut Cartea aceea, ci a vrut s-o aibă omul. Astăzi, Dumnezeu vrea să am Cartea care de la Adam a ajuns la Dumnezeu, de la Dumnezeu la Miel și de la Miel la îngerul al șaptelea, pentru mine. „Este prea mult să cred aceasta, este imposibil.” Nu este! Este o realitate vie!” Poate fi prea mult pentru unii să creadă, dar eu cred că am mâncat-o. În gura mea a fost dulce, dar în pântecul meu a fost amară; și în seara aceasta profețesc din nou. Acesta este un profet viu al lui Dumnezeu care mărturisește despre o Carte vie. Ea este El. Ce căutăm? Să nu alergăm ca cei care îl căutau pe Ilie, ci să recunoaștem ceea ce stă chiar aici.

Vreau să mai citesc o Scriptură în timp ce ne apropiem de încheiere. 1 Corinteni 15.9:

„Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.”

Știți ce? Eu nu sunt vrednic să fiu Mireasă; nu sunt vrednic să fiu manifestarea lui Hristos pe pământ; nu sunt vrednic de aceasta. Ești vrednic de aceasta? „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt.” Eu nu pot nega ceea ce sunt. Nu pot nega ceea a fost descoperit, nu pot nega ceea ce rezonează în inima mea, deoarece acesta nu este altceva decât Adevărul. Eu nu merit, dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt. Nu am niciun merit, nu sunt vrednic, nu am abilități, nu am niciun lucru bun. Prietene, eram cel mai neînsemnat dintre toți, la fel de neînsemnat ca acei pescari ignoranți pe care i-a ales Dumnezeu în ziua aceea. Amin. Dar eram deja în Cartea aceea încă înainte de a fi ignorantul; înainte de a fi neînsemnații societății, eu eram deja în Cartea aceea! Și cred că sunt ceea ce sunt, prin harul lui Dumnezeu.

Când a spus Dumnezeu prima dată că a scris acea Carte, nu a scris-o pe hârtia pe care o avem, cred că este suficient. În cele din urmă, Dumnezeu ne-a arătat că trebuie să încetăm să ne gândim cu gânduri pământești, carnale. Prieteni nu a fost de hârtie (Amin), a fost Taina lui Dumnezeu. Nu a fost de hârtie, a fost Taina lui Hristos, a fost descoperirea lui Isus Hristos, a fost ceea ce era pe partea din spate a minții lui Dumnezeu, încă înainte de facerea lumii. Prieteni, nu a fost de hârtie, dar când Dumnezeu a avut primul gând despre noi, a știut care era destinația acelei Cărți; știa că tu vei fi aici și că acea Carte va fi în tine. Amin. Astfel, am fost rânduiți  pentru această oră, am fost echipați  pentru această oră și am fost chemați în momentul acesta. Amin. Deci, nu există niciun motiv pentru care să fim nervoși și nu avem de ce să ne temem. Tot ce trebuie să facem este să ne hrănim în continuare cu Cuvântul și să-L lăsăm să Se manifeste. Este El care Se manifestă ca Ea. Nu tu ești Ea, El este Ea. Noi trebuie să gândim corect.

Tot ceea ce trebuie să facem, este să ne predăm Vieții care a venit la noi. Când te predai Lui, El este Cel care afișează Viața Cuvântului care este în tine. Nu tu o arăți, tu nu poți face aceasta; tu o vei da din nou peste cap, de aceea, trebuie să fie El jucând ambele părți ale dramei. Amin. El a fost aici ca Mire, iar acum este aici ca Mireasă. De ce? „A putut să vină Mirele și să nu fie Mireasa?” El nu poate să vină și să fie din nou Mirele; a fost deja Mirele, iar acum este actul doi. Cum a putut să vină Mirele și să fie din nou Mirele? A făcut-o, dar acum El vine și este Mireasa, iar data viitoare vor fi Mirii pentru a restabili Împărăția, actul trei. O, laudă Domnului! Mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest Cuvânt. Prieteni, Cartea Își găsește destinația. Să ne rugăm.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru bunătatea Ta și pentru mila pe care ne-ai dăruit-o, deoarece fără Tine nu putem face nimic; dar cu Tine, toate lucrurile sunt posibile. Doamne, în noi înșine nu putem avea altceva, decât eșecuri, dar cu Tine putem fi Mireasa, putem fi manifestarea Ta pe pământ, dacă trăiești prin noi. Fără Tine, tot ce am putea fi, ar fi un fățarnic, un mormânt gol, ceva văruit și prefăcut, dar nu aceasta este ceea ce vei face în ceasul acesta, Doamne; cu Tine putem fi manifestarea acestui ceas. Doamne, Te rog să iei aceste vase umile, pe care le-ai rânduit înainte de întemeierea lumii, și să faci în ele și prin ele, lucruri pe care nu ne-am gândit niciodată că le vei manifesta în ceasul acesta. Fie ca tot conținutul Cărții să fie afișat în viața noastră, Doamne.

Arată-Te în fața acestei generații, prin aceste vase. Dumnezeule, avem încredere în Tine, că vei face lucrarea pe care ai promis că o vei face în această zi. Tu cauți întâietate ca s-o poți face, Doamne, iar noi Te chemăm și-Ți dăm întâietate, astfel încât să poți face ceea ce ai rânduit să se facă în această oră, prin aceste vase, pentru ca Supranaturalul să Se manifeste prin natural. Fie ca realitatea reală să treacă prin această realitate, Doamne, și să poată fi afișată pentru că ne predăm deplin și Te chemăm să faci această lucrare în Numele lui Isus Hristos. Ia-ne de aici în timp ce umblăm prin această viață, ca să umbli în noi și să trăiești în noi. Manifestă-Te în noi, pentru că este o singură cale prin care este posibil să faci aceasta prin noi. Cerem binecuvântarea Ta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Cum v-ați aștepta să se împlinească Apocalipsa 10.8-11? Ce căutăm? Privim după Ioan să se întoarcă înapoi? Un om care să scoată o Carte din această figură uriașă care stă pe pământ și pe mare? Cum ne-am așteptat? Am văzut Apocalipsa 5 împlinită în Interval? Am văzut Apocalipsa 10, cele șapte Tunete, în acele nopți de slujbe? Am văzut Apocalipsa 10.7 împlinit în slujba fratelui Branham? Putem spune: împlinit, împlinit, împlinit, împlinit?

Acum să venim la Apocalipsa 10.8-11. Cum ne așteptăm să vedem acest lucru împlinit? Unde este împlinirea? Oh, am încredere că prin îndurarea lui Dumnezeu mă uit la împlinire. Nu este ceea ce se așteaptă lumea, nu este ceea ce așteaptă cei care citesc Biblia, ci este realitatea împlinirii Cuvântului lui Dumnezeu care este manifestarea acestui ceas. Haideți să fim încurajați de Cuvânt, să lăsăm această Carte să trăiască prin noi și să nu negăm posibilitatea acestui lucru, să nu negăm că este ceea ce a spus El că este, ci să lăsăm această descoperire și această Carte să fie vie prin noi. Amin.

-Amin-