COPILUL DIN EDEN – Partea a treia

 

Haideţi să deschidem la Început, la Cartea numită „Începutul”, pentru că titlul Genezei în limba ebraică este „La Început”, „Berashit”. Deci, vom citi din Geneza capitolul 3 şi vom merge mai departe, fiindcă dorim să facem mai multe serii despre bogăţia, semnificaţia şi însemnătatea primei profeţii mesianice care a fost dată în Biblie. După cum ştim deja, prima profeţie mesianică a fost dată Satanei, Şarpelui, care este un simbol al Satanei. Această profeţie a fost dată după căderea omului şi o găsim în Geneza 3 începând cu versetul 15:

 

„Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

 

Totul pare foarte simplu, dar aici avem două tărâmuri:

– În primul rând avem descoperirea naturală, deoarece pe tărâmul fizic, pe partea naturală, avem vrăjmăşia dintre oameni şi şerpi. Nouă nu ne plac şerpii, iar ei nu ne plac pe noi. Dacă noi vedem un şarpe, vrem să-i zdrobim capul, iar dacă şarpele vede un om încearcă să-l muşte de picior. Aceasta se întâmplă pe tărâmul fizic.

– Dar în spatele acestuia există un tărâm spiritual care este atât de semnificativ.

Aceasta este a treia temă. Pe prima am intitulat-o „Copilul din Eden”, a doua a fost „Taina Fiului lui Adam”, aceste serii fiind intitulate „Copilul din Eden” sau „Taina Copilului din Eden”.

Acum vom merge la un alt tărâm.

– Mai întâi, am văzut că în Geneza există o profeţie care ne spune că Se va naşte un Copil, Sămânţa, şi că va fi vrăjmăşie între această Sămânţă şi Şarpe. Şarpele este un simbol al Satanei, iar cuvântul „vrăjmăşie” ne arată că vom avea un război între puterea Satanei, a răului, şi puterea Copilului, a Seminţei care se va naşte din om şi care este Mesia.

Dacă priviţi toate profeţiile mesianice, veţi vedea că aceasta este prima dintre ele şi stă în spatele tuturor celorlalte profeţii. Toate profeţiile arătau că Mesia va veni pentru a zdrobi puterea vrăjmaşului, acest lucru fiind simbolizat încă din Vechiul Testament prin Moise şi şarpele pe care l-a ridicat el. Moise a ridicat acel şarpe care mai târziu a fost sfărâmat, apoi îl veţi vedea tot timpul în Yom Kippur, până la Mesia.

– În a doua temă, în „Taina Fiului lui Adam”, am văzut că prin această profeţie poate fi văzută toată viaţa lui Mesia. Astfel, am văzut că vrăjmaşul a vrut să-L nimicească încă de când S-a născut, întreaga Sa viaţă pe pământ fiind un război continuu cu vrăjmaşul. Un război între vrăjmaş şi Copil, fiindcă El era Copilul, Sămânţa făgăduită care avea să zdrobească puterea vrăjmaşului. Cum l-a biruit El? Ce s-a întâmplat în punctul culminant al vieţii Sale? El a fost lovit, iar unul din locurile în care a fost lovit, au fost picioarele. Profeţia îi spunea vrăjmaşului: „Tu îi vei zdrobi călcâiul…” Cine L-a pus pe cruce? La această întrebare sunt multe răspunsuri, dar unul dintre ele este că vrăjmaşul a făcut-o. Vrăjmaşul L-a lovit şi I-a străpuns picioarele, dar când a făcut aceasta, Mesia a zdrobit puterea vrăjmaşului. Acesta este punctul în care am ajuns data trecută.

Acum vom lua această profeţie şi o vom duce pe tărâmul personal, în vieţile noastre. Cum vom face aceasta? Cum vom putea lua ceea ce scrie în Geneza 3.15, unde este vorba despre un Şarpe şi un Copil şi o vom aduce în vieţile noastre?

În primul rând, vorbim din nou despre Mesia care este centrul acestor lucruri. Mesia este Sămânţa, dar noi suntem parte din această Sămânţă, noi suntem în Mesia, ceea ce înseamnă că cele spuse în profeţie trebuie aplicate şi pentru noi. Biblia spune că noi suntem „versiuni mici” ale Lui, nişte Mesia mici, atributele Lui; El este Fiul, iar noi suntem copilaşii Lui. El este Mielul, iar noi suntem mieluşeii; El este Unsul, iar noi suntem micuţii unşi fiindcă suntem parte din El.

Aşadar, dacă această profeţie este pentru El, dacă El este Copilul din Eden, noi suntem, într-un fel, copiii din Eden.

Cum vine aceasta? Ce ni se spune aici? Aici ni se spune că ni se va naşte un Copil, care va veni prin dureri de naştere, prin zbucium, iar dacă vă veţi uita la povestea vieţii voastre, dacă în seara aceasta sunteţi născuţi din nou, povestea voastră arată că şi voi aţi fost în travaliu în această lume, v-aţi luptat, a existat durere şi suferinţă, dar cu toate acestea, v-aţi născut din nou prin suferinţă şi durere.

Aşadar, fie că este vorba de naşterea fizică, fie că este vorba de naşterea din nou, majoritatea dintre noi am fost născuţi prin travaliu. Fiecare naştere firească se face prin travaliu, acelaşi lucru petrecându-se şi pe tărâmul spiritual. Noi am fost născuţi din nou prin travaliul acestei vieţi, ceea ce înseamnă că noul s-a născut din vechi. Dar când se naşte ceva nou, ceea ce este vechi nu ştie ce să facă cu noua Viaţă care se naşte.

Ce fel de naştere este aceasta? În Geneza 3.15 găsim ceva interesant: Sămânţa femeii. Ceea ce este ciudat în legătură cu aceasta, este că nici Biblia şi nici ştiinţa medicală, nu spun nicăieri că femeia ar avea o sămânţă, pentru că bărbatul este cel care poartă sămânţa. Totuşi, aici scrie: „Sămânţa femeii”, ceea ce este ciudat. Dar dacă o urmărim şi mergem în Isaia, acolo vom găsi o profeţie care spune: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte un fiu…” (Isaia 7.14). Această profeţie se referă la Maria sau Miriam, care a rămas însărcinată fără implicarea vreunui bărbat, dar cu implicarea lui Dumnezeu.

Aşadar, răscumpărarea care este ascunsă şi în profeţia din Eden, a venit prin naşterea din fecioară. Cu alte cuvinte, El nu era din această lume, dar a venit în această lume. Înţelegeţi? Am putea spune că într-un fel, naşterea din nou este o naştere din fecioară. Cum vine aceasta? Fireşte, fiecare dintre voi aveţi un tată şi o mamă, dar când vă naşteţi din nou, în această naştere nu este implicat nici un tată natural. Fireşte, sunteţi născuţi în această lume, aceasta fiind partea naturală, dar duhovniceşte sunteţi născuţi din Dumnezeu.

Pentru naşterea din nou nu există nici o explicaţie naturală, aşa cum nu poate fi explicată nici naşterea din fecioară. Când a născut Maria, s-a iscat un scandal; ei aveau o problemă pentru că în naşterea acelui Copil nu fusese implicat nici un bărbat, acelaşi lucru întâmplându-se şi în cazul naşterii din nou.

Acest Copil din Eden era Sămânţa femeii şi S-a născut fără implicarea niciunui bărbat, iar la naşterea din nou este la fel: avem implicarea lui Dumnezeu, pentru că nu este ceva natural, ci supranatural.

Când vă naşteţi din nou, sunteţi născuţi de sus, din Duhul lui Dumnezeu, din Dumnezeu Însuşi. Aşadar este o naştere din fecioară. Vine din ceruri; cerul atinge pământul; este naşterea unui om nou, aşa că oamenii se uită la viaţa voastră şi nu pot explica schimbările din ea pentru că este o naştere din fecioară şi nu poate fi înţeleasă.

Cum a avut Maria acest Copil? Nimeni nu a putut explica. Cum v-aţi născut voi din nou? Nimeni nu poate explica. Înainte obişnuiaţi să faceţi anumite lucruri: poate eraţi un afemeiat, un nemernic, dar acum sunteţi o persoană minunată. Ce s-a întâmplat? Este naşterea din fecioară.

Eva sau Hava, înseamnă „viaţă”, „cea care aduce viaţa”, şi noi ştim că ei i s-a spus despre Sămânţa femeii a cărei naştere este supranaturală, cerească, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru naşterea din nou.

Astfel, oamenii vă vor privi şi vor spune: „Aceasta nu se potriveşte cu trecutul tău. Eu te cunosc, ştiu cum ai fost înainte; cum te-ai putut schimba aşa?”

Eu am o cunoştinţă, un evreu, cu care am crescut şi am mers la şcoală. El merge la o adunare şi nu îşi poate explica nicicum schimbarea mea. El m-a cunoscut cum am fost înainte şi nu-şi poate explica cum am ajuns cine sunt astăzi. În şcoală, am fost ateu şi mă certam cu oamenii care aparţineau de o anumită religie. Aceasta este naşterea din fecioară, este ceva neaşteptat şi neînţeles, pentru că a făcut-o Dumnezeu. Nu eu am făcut-o, şi nici voi nu aţi putut s-o faceţi, ci s-a întâmplat pur şi simplu; a fost făcută de Dumnezeu.

Voi aţi spus „Da”, la fel ca Maria şi: „Mi s-a făcut după cuvintele Lui.” Aceasta este tot. Acesta este rezultatul intervenţiei lui Dumnezeu; este de la Dumnezeu, vine de la El. Voi aveţi libertatea de a spune „Da” sau „Nu”, dar totul vine de la El. Acesta este adevărul.

Există atât de multe lucruri în Domnul!

– Este bucuria fecioarei. Voi nu aveţi nevoie de lume pentru a vă da motive de bucurie, ci vă bucuraţi fără un motiv anume. Aceasta o face Dumnezeu, este bucuria naşterii din nou şi vine de la Dumnezeu. Uneori, vă bucuraţi pentru că Dumnezeu vă binecuvântează, ceea ce este bine, dar alteori, bucuria vine pur şi simplu, iar atunci vă întrebaţi: „Oare de ce mă bucur?” Este pentru că aveţi bucuria fecioarei, neprihănirea fecioarei, harul fecioarei, inocenţa fecioarei; vă bucuraţi pentru că aţi fost vinovaţi, dar acum sunteţi nevinovaţi şi curaţi, şi nu mai există nimic din ceea ce s-a întâmplat în trecut. Aceasta este puterea Seminţei femeii.

Unii dintre voi aţi fost violenţi, v-aţi drogat, aţi făcut perversiuni şi chiar crime, şi nu aţi fost buni de nimic, dar aţi venit la Domnul, iar când aţi făcut aceasta, oamenii din jurul vostru au spus: „Acum ai mers prea departe! Înainte erai un traficant de droguri, dar de când ai devenit religios, eşti fanatic. Îmi plăceai mai mult când erai rău!” Ei nu pot înţelege cum a putut fi scoasă viaţa voastră din întuneric. Dar nu a venit de la voi, ci a venit prin Maria şi a fost urmată de scandalul din Nazaret. Naşterea din nou vine cu scandal, pentru că noul nu se potriveşte niciodată cu vechiul, este Sămânţa femeii. Nici un om nu se naşte din nou prin datinile obişnuite, prin vechile doctrine.

Ce se întâmplă dacă eşti evreu şi vii la Domnul? Aceasta este împotriva vechilor tradiţii. Nu este împotriva vechiului iudaism, ci este împotriva vechilor tradiţii. Când m-am întors la Domnul, mama a început să-i scrie unei reviste evreieşti, pentru că voia să se certe cu ei. Înainte nu vorbisem niciodată despre religie, dar atunci am făcut-o.

Ce se întâmplă dacă eşti musulman şi încerci să fii salvat? În unele locuri vor încerca să te omoare. Eu cunosc oameni pe care au încercat să-i omoare proprii lor părinţi. Aceasta arată cât de mult merg cele vechi împotriva naşterii din nou. Chiar dacă eşti creştin nominal, dacă ai crescut ca protestant sau catolic şi ai spus: „Isus este Domnul”, şi apoi dintr-o dată vii la Isus, la Domnul, şi începi să spui afară despre El, toţi vor spune: „Ce este cu tine? Acum te-ai dus prea departe!”

Dacă spui: „Ce vrei să zici cu aceasta? Am crezut că aceasta este ceea ce trebuia să fac”, scandalul este gata. Aceasta se întâmplă întotdeauna când în viaţa voastră are loc naşterea din fecioară.

În 1Petru ni se spune că ei sunt surprinşi când văd că dintr-o dată nu mai suntem ca ei:

„…în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.

De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc.” (1Petru 4.3-4).

Oamenii cu care obişnuiaţi să umblaţi înainte, vor fi uimiţi de schimbarea voastră, dar nu vă faceţi griji în legătură cu aceasta, deoarece sunteţi pe calea cea bună; voi aţi fost născuţi din nou, dar ei sunt de partea greşită. Viaţa voastră nouă devine o pricină de scandal pentru viaţa veche, pentru societate, indiferent dacă sunteţi creştini, musulmani, evrei, budişti, etc. Un creştin adevărat va fi întotdeauna un motiv de scandal pentru ei.

Prin naşterea din nou, voi deveniţi un copil al Edenului, la fel ca şi Copilul făgăduit, un copil al nădejdii şi al făgăduinţei. Când sunteţi născuţi din nou sunteţi legaţi de nădejde, sunteţi născuţi din răscumpărare, pentru răscumpărare şi în răscumpărare, la fel ca acest Copil care avea să facă răscumpărarea.

– Apoi vine partea următoare: Copilul şi Şarpele. Noi ştim că există vrăjmăşie între Mesia, Copilul suprem şi Şarpe, dar acum, când sunteţi născuţi din nou, există o nouă vrăjmăşie: între Şarpe şi voi. Când spun „Şarpe”, mă refer la vrăjmaş, la Satan. El vă urăşte oricum, dar în clipa în care vă naşteţi din nou, se dezlănţuie împotriva voastră. Înainte de a vă naşte din nou, voi nu eraţi o ameninţare; Biblia spune că eraţi un copil al întunericului, dar acum, când sunteţi născuţi din nou, sunteţi un copil al lui Dumnezeu, al luminii, al nădejdii, al răscumpărării, iar aceasta este o problemă pentru vrăjmaş. Dar aşa cum spune Pavel, „…noi nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2Corinteni 2.11).

Totuşi aşa cum spune tot Pavel: „…o dată şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana.” (1Tesaloniceni 2.18), iar Petru ne avertizează: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1Petru 5.8).

Vrăjmaşul luptă îndeosebi împotriva voastră, a poporului lui Dumnezeu, iar Cartea Apocalipsei spune cât se poate de clar că vrăjmaşul este în război cu sfinţii. Astfel, în capitolul 2.10, scrie: „…Iată că Diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce.”

Pentru aceasta, Pavel ne sfătuieşte în Efeseni 6.11:

„Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.”

„Uneltirile diavolului”, sau planurile lui. Aceasta înseamnă că vrăjmaşul nu vă place şi are nişte planuri împotriva voastră. Astfel, trebuie să fiţi atenţi, pentru că el va încerca să vă oprească, să vă acuze prin alţii, să vă intimideze, să vă distragă atenţia, să vă descurajeze şi să vă ispitească. Între voi şi el este o mare vrăjmăşie: el este împotriva voastră mai mult ca oricând înainte, iar voi sunteţi împotriva lui, deoarece înainte de a vă naşte din nou nu aveaţi nimic împotriva multor păcate, dar acum nu mai sunteţi de acord cu ele, ci sunteţi împotriva lor.

Când vă naşteţi din nou, sunteţi copii ai făgăduinţei, iar Duhul lui Mesia este în voi, de aceea sunteţi tot mai mult împotriva păcatului şi viaţa voastră este tot mai departe de păcat. Voi nu sunteţi împotriva oamenilor, ci sunteţi împotriva păcatului care-i ţine legaţi, iar aceasta provoacă un adevărat război împotriva voastră, pentru că sunteţi copiii lui Dumnezeu. Acum, voi trebuie să vă puneţi în mod clar şi categoric de partea Domnului, acolo unde nu există păcat şi să nu mai aveţi nimic a face cu el. Voi sunteţi fii ai Luminii, iar Biblia spune că nu mai puteţi fi părtaşi faptelor întunericului, pentru că aceasta ar fi împotriva naturii voastre. Tot Biblia vorbeşte despre poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul vostru, acesta fiind un război împotriva a ceea ce sunteţi.

Când păcătuiţi, voi îi daţi vrăjmaşului putere asupra vieţii voastre. El nu poate avea nici o putere asupra voastră, dacă nu i-o daţi voi. Dacă păcătuiţi, vă aliaţi cu păcatul, iar când faceţi aceasta este ca şi cum v-aţi război cu propriul vostru suflet, este ca şi cum v-aţi lupta împotriva voastră.

Acesta este motivul pentru care ni se spune în Biblie: „Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4.7). Dacă nu faceţi aceasta, luptaţi împotriva voastră.

Noi trebuie să urâm păcatul, nu oamenii. Uneori, noi nu putem scăpa de păcatul din viaţa noastră din cauză că nu-l urâm îndeajuns. Dumnezeu vrea să urâm păcatul din viaţa noastră, iar atunci îl vom birui.

– Biblia spune că „vrăjmaşul îi va zdrobi călcâiul.” Ce înseamnă aceasta? El va încerca să vă rănească prin alţii. Aşadar, să nu fiţi surprinşi când veţi vedea că oamenii se ridică împotriva voastră. Ei trebuie să facă aceasta! Dacă nu o fac, înseamnă că ceva nu este bine cu voi. Oamenii vor veni să vă ispitească şi să vă atragă; poate ei nici nu vor realiza ce fac, dar diavolul îi va folosi împotriva voastră. El l-a folosit chiar şi pe Petru. Vrăjmaşul va încerca să-i folosească pentru a vă îndepărta de Dumnezeu, de chemarea voastră. Să ţineţi însă minte că el poate să vă lovească numai călcâiul. Ce înseamnă aceasta? În general, o lovitură la călcâi nu este fatală. Unii şerpi sunt veninoşi, dar o lovitură la picior nu este fatală, pe când lovitura la cap este fatală.

Vrăjmaşul are putere, dar puterea lui este limitată de Dumnezeu. Puterea lui este nimic, în comparaţie cu puterea lui Dumnezeu, dar voi trebuie să fiţi înţelepţi. Picioarele sunt partea din trupul vostru care sunt cel mai mult în legătură cu pământul. Picioarele sunt mădularele despre care Mesia a spus că trebuie spălate „ca să fiţi curaţi de tot.” (Ioan 13.10). Vedeţi, voi sunteţi curaţi, dar trebuie să vă spălaţi picioarele. Voi trebuie să fiţi atenţi pentru că vrăjmaşul va încerca să vă lovească întotdeauna în locul unde sunteţi cel mai mult în legătură cu lumea. Dacă în viaţa voastră va găsi o portiţă deschisă spre poftele lumii, va lovi acolo; dacă va găsi o portiţă care va putea fi deschisă spre amărăciune, va lovi acolo. El va încerca să intre în partea cea mai de jos, în partea cea mai slabă, de aceea voi trebuie să păziţi cel mai bine partea aceea. Nu i-o daţi vrăjmaşului, deoarece Biblia spune: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12.15).

Aşadar, nu-i daţi vrăjmaşului nici o portiţă prin care ar putea intra în viaţa voastră.

Sămânţa şarpelui va face întotdeauna război împotriva seminţei femeii. Astfel, când veţi fi născuţi din nou, nu veţi fi atacaţi numai de Şarpe, ci şi de sămânţa lui, dar Biblia spune că noi trebuie să ne rugăm pentru ei, deoarece odinioară eram asemenea lor. Voi veţi vedea că oamenii care sunt sub influenţa vrăjmaşului nu vă vor plăcea deloc, ceea ce este un semn bun.

În general, avem o guvernare rea, aşa cum am avut în China comunistă, în Rusia comunistă, în Germania nazistă. Care a fost punctul culminant al acestor guvernări? Ura împotriva credincioşilor. Ei i-au urât pe credincioşi şi pe evrei, ceea ce ne dovedeşte că cu cât vrăjmaşul este mai mult acolo ca să se războiască cu copiii lui Dumnezeu, cu atât răul săvârşit este mai mare.

În 1 Ioan 3.10 scrie: „Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.” Dacă sunt oameni care au rădăcini de amărăciune, vrăjmaşul va încerca să se folosească de ei şi la fel dacă sunt oameni care umblă în întuneric.

Odată, mi-am dat acordul pentru o călătorie pe care urma s-o fac în India, şi am spus; „Da”, iar a doua zi tot iadul s-a dezlănţuit împotrivă. Era uimitor. Oameni care nu aveau nimic a face cu acea călătorie, au început să ridice tot felul de acuzaţii fără să-şi dea seama ce făceau.

Aţi observat ceva în legătură cu mass-media? Mass-media acestei lumi se ridică tot timpul împotriva credincioşilor şi a lui Israel, acuzându-i de tot felul de lucruri. Dacă eşti credincios, vei fi atacat imediat, dar să nu luaţi aceasta personal, pentru că nu este vorba numai despre voi, ci este împlinirea a ceea ce a spus Domnul: „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.” (Ioan 15.18).

Aşadar, „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” (Romani 12.21). Nu luptaţi împotriva focului cu foc, ci rugaţi-vă, binecuvântaţi, manifestaţi Adevărul şi mergeţi mai departe.

Ce trebuie să faceţi dacă sunteţi muşcaţi de un şarpe veninos? Trebuie să luaţi un cuţit şi să tăiaţi locul în care aţi fost muşcaţi, locul în care este rana, să sugeţi otrava şi să scuipaţi afară. Ce gândiţi în timp ce citiţi aceste cuvinte? „Mai bine mor decât să fac aceasta. Nu mă voi tăia niciodată cu un cuţit, nu voi face aceasta.” Dar trebuie s-o faceţi! De ce? Ca să scoateţi otrava afară în totalitate.

Ce ne spune aceasta? Atacurile vrăjmaşului în viaţa voastră nu vă sunt fatale. Cât timp rămâneţi ascunşi în Dumnezeu, toate atacurile vrăjmaşului se vor întoarce împotriva lui. Poate vă va muşca, dar nu îngăduiţi ca veninul să se împrăştie! Opriţi-l! Poate va fi un şarpe veninos, dar nu-i permiteţi veninului să se răspândească. Dacă îl lăsaţi să se extindă, va deveni toxic, dar dacă îl scoateţi imediat afară, va trebui să iasă. El vine cu o sămânţă a poftelor firii, dar nu-i oferiţi spaţiu; cu o sămânţă de curvie, nu-i oferiţi spaţiu şi atunci nu vă va fi fatală, ci va ieşi afară.

Aşadar, cheia este: opriţi-o! Tăiaţi-o de la început. Pe măsură ce vine, tăiaţi afară, sugeţi veninul şi scuipaţi-l afară! Aici vorbesc din punct de vedere duhovnicesc. Scoateţi-l afară!

Observaţi încă o dată: nu este o rană la cap. Răul nu va birui. Deşi s-ar părea că are controlul, nu va câştiga deoarece este partea care pierde. Înseamnă că este posibil să fiţi puţin rănit, dar sunteţi biruitor fiindcă este scris că el va zdrobi călcâiul, dar nu va birui.

Nu cred că vrăjmaşului îi place acest mesaj. Conform profeţiei, copiii lui Dumnezeu au puterea de a birui puterea vrăjmaşului. Când sunteţi atacaţi, să ştiţi că dacă o folosiţi, veţi avea întotdeauna puterea.

De ce vă muşcă şarpele? De ce vă loveşte? Vă muşcă pentru că-i place să facă aceasta? Nu neapărat. Vă loveşte deoarece crede că sunteţi o ameninţare pentru el, la fel ca majoritatea animalelor.

Aşadar, de ce vine vrăjmaşul împotriva voastră? El este rău, dar voi sunteţi periculoşi pentru el, mai ales dacă trăiţi pentru Dumnezeu. Adesea, credincioşii se tem de Satan, dar vrăjmaşul, demonii se tem de Dumnezeu. Ei tremură înaintea Lui, iar dacă voi umblaţi cu aceeaşi putere, vor tremura şi înaintea voastră. Să nu vă temeţi deci de întuneric pentru că vrăjmaşul se teme de voi. Nu vă temeţi de întuneric, dacă ştiţi că umblaţi în Lumină. Umblaţi în Lumină, nu în întuneric! Aceasta înseamnă că vi s-a dat o putere.

Ce puterea avea Copilul, Mesia? El avea puterea să desfacă ceea ce făcea puterea vrăjmaşului, ceea ce înseamnă că Mesia avea puterea să zdrobească iadul, blestemul şi toate acelelalte lucruri ale vrăjmaşului. Ce înseamnă aceasta? Că în Mesia, dar numai în El, indiferent unde sunteţi, aveţi puterea de a desface blestemul acestei lumi.

Lăsaţi-mă să vă dau un exemplu. Ascultaţi făgăduinţa pe care i-a dat-o Domnul lui Pavel în Fapte 26.17-18:

„Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor, la care te trimit,    

ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” Vouă vi s-a dat puterea să mergeţi împotriva blestemului. Naşterea din nou nu vi s-a dat numai ca să spuneţi: „Sunt salvat!” Aceasta este bine, dar voi aţi fost salvaţi cu un scop mai presus de voi înşivă, aţi fost salvaţi ca să aduceţi răscumpărarea la această lume pierdută. Dacă vestiţi Evanghelia, acesta este un fel de a aduce răscumpărare acestei lumi, deoarece rupeţi blestemul care-i ţine pe oameni.

În Mesia, voi aţi primit putere de vindecare. Unii oameni spun că ei sunt vindecători. Eu nu pot să spun că Dumnezeu nu lucrează printr-o persoană sau alta, dar aceasta nu-i face vindecători, pentru că vindecarea este dată Trupului Domnului. Voi puteţi să vă puneţi mâinile peste cineva şi să vă rugaţi, dar numai Dumnezeu poate face vindecarea, dacă este voia Lui. Noi am văzut vindecări divine, dar ceea ce vreau să spun este că nouă ni s-a dat puterea vindecării, fie că este vorba de vindecarea fizică, a trupului, sau de cea spirituală. Vouă vi s-a dat puterea să vindecaţi. Astfel, dacă în săptămâna aceasta răspândiţi Evanghelia, aduceţi vindecarea în această lume; şi mă refer la marea vindecare, deoarece dacă aduceţi un singur om la Domnul, aceasta înseamnă mai mult decât lumea întreagă. O singură persoană salvată valorează mai mult decât toată bursa de valori. Această bogăţie, vindecare, înseamnă mai mult decât orice. Voi aduceţi Viaţă şi iertare.

Voi sunteţi copiii din Eden şi sunteţi înnoiţi în mijlocul tuturor, eu-l vostru este înnoit. Vechiul vostru „eu” ţinea de această lume, dar noul vostru „eu” este nou, este născut din nou, şi cu cât păşiţi mai mulţi în naşterea din nou, cu atât mergeţi mai mulţi împotriva plevei, a lucrurilor de nimic ale acestei lumi căzute. Aceasta înseamnă că suntem într-o lume care s-a născut, dar moare pentru că a căzut. Ea se îndreaptă în jos, dar voi nu mergeţi în jos, ci mergeţi în sus. Noul vostru „eu” se îndreaptă în sus; poate trupul vostru merge în jos, dar duhul vostru, noul vostru „eu” nu se îndreaptă în jos, fiindcă este o creaţie nouă chemată să aducă nădejde. Voi nu trebuie să trăiţi şi să aveţi grijă numai de voi înşivă, ci trebuie să aduceţi nădejde. Nu este demn de un copil al lui Dumnezeu să se îngrijească numai de sine; Dumnezeu Se va îngriji de voi, dar voi sunteţi chemaţi să aduceţi Viaţa în această lume, să aduceţi nădejdea la vecinii voştri, la colegii voştri de muncă, să rupeţi blestemele, nu să fiţi copleşiţi doar de problemele voastre: „Oh, familia mea…” Acestea sunt trecute! Voi sunteţi chemaţi să aduceţi Viaţa şi binecuvântarea. Dacă lumea o respinge, este treaba ei, dar voi sunteţi chemaţi să rupeţi blestemele cu Cuvintele Vieţii, cu faptele Vieţii, să rupeţi lanţurile vrăjmaşului, să iertaţi, să aduceţi răscumpărarea, să biruiţi începând cu păcatul din vieţile voastre, să biruiţi pentru a fi o binecuvântare pentru oameni, să biruiţi lucrurile moarte şi puterea morţii. Da, voi aveţi puterea să biruiţi moartea. Nu spun că veţi învia morţii, deşi se poate întâmpla şi aceasta, dar în Dumnezeu, voi aveţi puterea să aduceţi Viaţă acolo unde este moarte. Lumea se învecheşte, dar voi vă înnoiţi dacă trăiţi prin Duhul. Este ca o scară: una merge în jos, iar cealaltă merge în sus; voi de care parte vreţi să fiţi? Dacă vreţi să nu mergeţi în jos, lăsaţi deoparte firea veche, carnea, trupul acesta muritor şi trăiţi în Duhul, pentru că Duhul nu merge în jos. Duhul nu este sub blestem. Carnea este, dar Duhul nu. În Duhul, voi nu sunteţi sub lege şi nu sunteţi legaţi de păcat şi de moarte. Trupul este legat de moarte, dar Duhul nu.

Copilul făgăduinţei. Mesia este Copilul suprem al făgăduinţei. El a fost făgăduit mai mult ca oricine. Vă puteţi imagina aceasta? Naşterea Lui a fost profeţită secole la rând; El a fost făgăduit începând din Eden, apoi prin Isaia, Ieremia, Ezechiel şi ceilalţi profeţi. Şi Mesia a venit.

Aceasta înseamnă că în calitate de copii ai lui Mesia, şi noi am fost făgăduiţi; şi noi avem o făgăduinţă în vieţile noastre. Voi aveţi în viaţa voastră o chemare, ceea ce este măreţ. Voi aveţi o făgăduinţă, iar secretul, cheia, este să trăim pe măsura ei, să o lăsăm să ne schimbe.

Dumnezeu spune: „Eu Îmi cunosc planul pe care-l am!” El are o chemare pentru noi, iar Pavel a spus: „Mă rog să vedeţi cât de măreaţă este această chemare, pentru că nu ştiţi cât este de mare.” Dumnezeu vă face chemarea pentru că aveţi o făgăduinţă în viaţa voastră, dar voi trebuie să trăiţi pe măsura ei. Nu este o făgăduinţă generală, ci este o făgăduinţă dată pentru viaţa voastră, iar cheia este să trăim pentru ea.

Mesia a fost Copilul nădejdii, iar voi sunteţi chemaţi să fiţi copiii nădejdii. Când Eva a primit făgăduinţa naşterii acelui Copil, ea nu ştia Cine va fi El, dar El era Mesia şi a fost o nădejde pentru ea, fiindcă acel Copil avea să biruiască, în cele din urmă, tot răul.

Aşadar, voi sunteţi copiii nădejdii, ceea ce înseamnă că trebuie să fiţi oameni de nădejde, că trebuie să începeţi să vă antrenaţi mintea pentru nădejde, să vă antrenaţi emoţiile pentru nădejde, pentru că uneori, din pricina acestor emoţii ajungeţi la disperare pentru lucruri pentru care n-ar trebui să fiţi disperaţi deloc. Voi trebuie să vă încurajaţi pe voi înşivă cu cuvinte pline de nădejde. Astfel, dacă vedeţi că vă afundaţi, vorbiţi cu voce tare despre nădejde, pentru că voi posedaţi această nădejde.

Ce este credinţa? Este nădejde, iar voi puteţi să aduceţi la rândul vostru nădejde. Voi faceţi parte din răscumpărarea lui Dumnezeu şi puteţi aduce lumea înapoi la El. Dar totul este legat de naşterea voastră din nou.

Noi trăim două naşteri:

– naşterea veche, firească; şi

– naşterea nouă sau naşterea din nou.

După care dintre ele trăiţi? Dacă trăiţi după firea veche, aceea este ceea ce sunteţi voi şi nu veţi ajunge nicăieri. Voi trebuie să trăiţi conform noii voastre identităţi: „Nu mai sunt cel vechi, pentru că anul acesta m-am născut din nou. Acesta este începutul Vieţii mele.”

Cealaltă naştere a fost doar un preludiu, o umbră spre adevărata naştere, iar acum sunt un om nou; nu mai sunt ceea ce am fost.

De multe ori, credincioşii cară vechiul „eu” în cel nou, iar aceasta îi face să creadă că sunt nişte impostori sau imitatori. „Ar trebui să fiu aşa şi aşa, dar nu sunt…” Dacă ajungeţi în Dumnezeu, vechiul „eu”, moare, nu mai există, iar voi deveniţi oameni noi.

Copilul Edenului este Copilul Paradisului. Paradisul este Grădina. El a spus: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 2.7). În Mesia, noi suntem parte din Pomul Vieţii.

Dar mai este ceva: Acest Copil nu numai că are putere asupra vrăjmaşului, ci are putere să zdrobească puterea vrăjmaşului, pentru că este vorba de cap. Astfel, totul se termină dacă îi zdrobim capul. Poate ne gândim că şi dacă zdrobim un călcâi, se termină, dar nu este aşa. Este interesant, pentru că Biblia spune: „Vor lua în mână şerpi şi nu vor fi vătămaţi.” (Marcu 16.18). Cine vrea să ia în mână şerpi? Eu nu vreau şi sunt sigur că nici voi nu vreţi. Mie nu-mi plac şerpii, păienjenii, şi ţânţarii şi nu vreau să-i iau în mână. Atunci de ce scrie că-i vor lua în mână? Prin aceasta, ni se spune că vom avea putere asupra vrăjmaşului, pentru că şerpii sunt un simbol al vrăjmaşului. În Munţii Apalaşi, sunt oameni care acordă primul ajutor în cazul muşcăturilor de şerpi. Ei au luat ceea ce spune Biblia aici, dar sunt departe de adevăratul înţeles al acestor cuvinte. Sunt oameni din organizaţii care merg acolo pentru a da o mână de ajutor, dar în cele din urmă ajung şi ei în ambulanţe.

Aici ni se spune că noi avem putere asupra vrăjmaşului. Pavel nu căuta şerpi ca să-i ia în mână, dar Biblia spune că a fost muşcat de o năpârcă atunci când a adus un braţ de vreascuri, însă el a scuturat-o jos şi a mers mai departe.

Subiectul central este vrăjmaşul, ia noi avem putere asupra lui. Pavel spune că noi avem putere asupra împărăţiei vrăjmaşului, dar numai dacă stăm cu Dumnezeu şi în voia Sa.

În Romani 16.20 scrie ceva foarte interesant. Luaţi Edenul, Geneza, şi puneţi-le alături:

„Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.” Este acelaşi lucru. Aici Îl avem pe Dumnezeu, pe Satan şi picioarele, numai că de data aceasta sunt picioarele voastre. Este folosit chiar şi acelaşi verb: „a zdrobi”, care a fost folosit şi în profeţia din Eden. Este acelaşi lucru. Aici nu ni se spune numai că Satan va fi zdrobit, ci scrie că va fi zdrobit sub picioarele voastre.

Mulţi credincioşi sunt de părere că ei pot să-l intimideze pe Satan, dar să nu vă bazaţi niciodată pe puterea voastră. Uitaţi de aceasta, pentru că dacă ne bazăm pe puterea noastră, nu putem face nimic împotriva lui. Dar dacă suntem în Dumnezeu, el nu are nici o putere asupra lui Dumnezeu.

Aşadar, noi nu trebuie numai să ne apărăm şi să fim înţelepţi, ci trebuie să biruim, trebuie să avem puterea de a zdrobi vrăjmaşul, iar puterea aceasta vine de la Dumnezeu care îl va aduce sub picioarele noastre. Cum? Prin Copilul făgăduinţei. Vechiul nostru „eu”, nu o poate face, dar noul nostru „eu”, poate. Vechiul nostru „eu” nu poate scăpa de vechiul păcat, dar omul nou poate fi eliberat cu uşurinţă de păcat. Este nevoie însă, să alegeţi să trăiţi naşterea din nou, în puterea biruinţei.

Vă temeţi de vrăjmaş? El se teme de Dumnezeu, ceea ce înseamnă că dacă umblaţi cu Dumnezeu, se va teme şi va tremura.

Biblia spune:          „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” (1 Ioan 3.8).

Aşadar, şi voi veţi face aceasta, începând cu viaţa voastră. Dar înainte ca s-o faceţi este nevoie să credeţi aceasta, deoarece Dumnezeu ne-a dat-o pentru a repara efectele căderii. Toate rănile din viaţa voastră, toate problemele şi obiceiurile vechi, le puteţi zdrobi numai prin puterea lui Dumnezeu. Voi puteţi s-o faceţi, dar trebuie să alegeţi să nu mai trăiţi pentru cele vechi. Dacă continuaţi să trăiţi pentru lucrurile vechi, vă veţi bloca, dar dacă toate lucrurile s-au făcut noi, puteţi spune: „Acesta nu sunt eu! Prin puterea lui Dumnezeu, în Mesia, pot zdrobi aceste lucruri vechi, deoarece Dumnezeu a biruit pentru mine pe cruce!”

De fiecare dată când faceţi un pas în neprihănire, în har, în sfinţenie, când faceţi un pas înainte în Evanghelie, îl zdrobiţi pe vrăjmaş. Voi îl zdrobiţi când predicaţi Evanghelia, pentru că el vrea să tăceţi. Uneori vă întrebaţi: „Sunt într-un supermarket, de ce nu predic Evanghelia?” Pentru că vrăjmaşul nu vrea s-o faceţi. Dar dacă o faceţi, voi îl zdrobiţi. Atunci faceţi un pas înainte în Împărăţie, iar slava lui Dumnezeu curge prin voi. Chiar dacă el este împotriva voastră, slava lui Dumnezeu se odihneşte asupra voastră.

Unde trebuie să fie vrăjmaşul? Unii spun una şi alta, dar Biblia spune că voia lui Dumnezeu este ca vrăjmaşul să fie sub picioarele voastre.

Este în ordine ca voi să fiţi copleşiţi de probleme? Biblia spune că voi sunteţi biruitori asupra lor, ceea ce înseamnă că sunt probleme, dar trebuie să încetaţi să le mai lăsaţi să vă frământe şi zdrobiţi-le prin cuvânt, prin credinţă, prin nădejde, prin El. Aceasta este!

Temerile! Voi nu trebuie să trăiţi apăsaţi de temeri! Omul vostru vechi făcea aceasta, dar cel nou nu o mai face. Zdrobiţi temerile! Spuneţi: „Pot birui!” Orice ar fi, faceţi primul pas!

Amărăciunea. Spuneţi: „Nu trebuie să trăiesc cu ea!” Sună aceasta radical? Atunci fiţi radicali! Spuneţi: „Nu am nevoie de ea!”

Obiceiurile. Încetaţi să le mai aveţi! Confruntaţi-vă cu ele şi biruiţi-le! Zdrobiţi aceste lucruri, daţi-le afară! Aduceţi-le sub picioarele voastre. Aşa spune Biblia. Aceasta înseamnă că tot ce vine de la vrăjmaş, fie că este vorba de pofta firii, de gelozie, anxietate (stare de nelinişte însoţită de palpitaţii), poate fi zdrobit sub picioarele voastre. Dar trebuie să trăiţi cu Dumnezeu prin credinţă, să credeţi ce a spus El şi să trăiţi Cuvintele Lui. Aceasta este ceea ce a spus Pavel: „…în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit, prin Mesia.” (Romani 8.37).

Dar nu scrie nicăieri: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care mă conduce uneori la biruinţă.” Nu, nu, nu, nu! Majoritatea credincioşilor cred aceasta, dar Biblia nu spune nicăieri aşa ceva. Aşa ceva este nebiblic. Biblia spune: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă…” (2Corinteni 2.14). Aşadar, El ne conduce întotdeauna, dar s-ar putea ca noi să nu-L urmăm întotdeauna. Noi suntem născuţi din nou pentru a arăta lumii nădejdea dată de Dumnezeu, fiindcă Biblia spune că toată creaţia aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu, biruinţa lui Dumnezeu, începând cu voi.

Ce se potriveşte cu Copilul făgăduinţei? Păcatul? Nu. Strălucirea? Nu. Eu vă prezint lucrurile numai din punctul de vedere al Bibliei. Depresia? Nu. Respingerea? Nu. Nu mai plângeţi din cauza aceasta! Încetaţi s-o mai faceţi! Trecutul vostru nu mai contează pentru că acum trăiţi pentru Dumnezeu. Nu mai contează atacurile, rănile şi durerile provocare de vrăjmaş, pentru că voi nu mai trăiţi pentru aceasta. Dacă vrăjmaşul foloseşte pe cineva împotriva voastră, rugaţi-vă pentru el, dar nu trăiţi în aşa ceva! Noi nu ştim ce legi se vor da, şi nu contează dacă vom fi prigoniţi sau ce se va întâmpla, fiindcă rămânem cei chemaţi, marii biruitori. Pavel a scris despre aceasta, atunci când era prigonit.

Ispita? Bineînţeles că veţi fi ispitiţi, dar nu trebuie să rămâneţi cramponaţi în aceleaşi lucruri în care eraţi cramponaţi acum zece ani. Nu rămâneţi înţepeniţi în acelaşi păcat! Luaţi-vă altul! Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, dar astăzi, când sunteţi credincioşi maturi, n-ar trebui să vă confruntaţi cu aceleaşi păcate cu care v-aţi confruntat în urmă cu zece ani. Înţelegeţi? Poate acum vă confruntaţi cu mândria pentru că vă merge bine, dar este mai bine aşa decât să fiţi înţepeniţi în aceeaşi mocirlă în care eraţi acum zece ani. Nu trebuie să fie aşa, dar v-am dat un exemplu ca să înţelegeţi ce vreau să spun.

Bucuria de a umbla cu Domnul este o binecuvântare cu mult mai mare, mai măreaţă decât orice urmă a păcatului.

Voi ziceţi: „Am o viaţă plină de gânduri murdare! Acesta sunt eu!” Nu este adevărat! Voi puteţi ieşi din aceasta. Indiferent despre ce este vorba, voi puteţi ieşi afară! Puteţi ieşi din lume, din plăcerile trupului, din lucrurile diavolului, din tot.

Are diavolul putere? Nu! Dacă sunteţi în Dumnezeu, piciorul vostru are mai multă putere decât tot răul vrăjmaşului. Voi aveţi totul în Mesia. Ce faceţi cu păcatul? Îl zdrobiţi! Ce faceţi cu frica? O zdrobiţi! Ce faceţi cu dependenţa? O zdrobiţi! Voi puteţi zdrobi orice, deoarece Biblia spune că „Voi nu sunteţi din lumea aceasta”, şi că „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4.4). Voi v-aţi născut din nou, aveţi o chemare cerească şi puteţi alege dacă trăiţi pe măsura ei sau nu. Dar voia lui Dumnezeu este pacea, binecuvântarea şi propăşirea voastră, dar când spun aceasta nu mă refer la a fi bogat în felul lumii, ci la a fi binecuvântat de El. Voi sunteţi născuţi din nou şi trebuie să aveţi mai multă biruinţă decât aţi avut înainte. Şi puteţi fi, dar trebuie să îndrăzniţi să credeţi.

Făgăduinţele Bibliei sunt adevărate! Oamenii sunt mincinoşi, dar Dumnezeu nu minte niciodată. Înseamnă că dacă nu credem aceste lucruri, nu credem ceea ce a spus El. Haideţi, deci, să credem tot ce a spus El! Noi ne-am născut din nou ca să biruim Şarpele şi indiferent ce ne-a făcut sau ce a încercat şi încearcă să ne facă el, noi avem putere să-l biruim. Noi suntem copiii făgăduinţei şi în Mesia avem puterea să biruim lumea. Amin.

Vă rog să vă ridicaţi în picioare. Haideţi să ne rugăm şi să aplicăm aceasta vieţii noastre.

Doamne, cerem binecuvântarea Ta peste fiecare mădular din poporul Tău şi pecetluieşte-l pentru biruinţă. Tu ştii cu ce se confruntă fiecare, de aceea Te rugăm să-l pecetluieşti pentru biruinţă, şi facă-se voia Ta în viaţa fiecăruia. Doamne, cerem biruinţa Ta; îngăduie ca fiecare să facă în săptămâna aceasta un pas în biruinţă.

Te lăudăm, Îţi mulţumim şi cerem ungerea Ta. Te rugăm să ungi picioarele noastre ca să putem pune deoparte toate lucrurile lumii. Tu ne-ai chemat la ceva măreţ, la ceva ce noi de-abia am gustat şi dorim să umblăm mai mult în biruinţă de aceea, cerem manifestarea puterii Tale. Dă-ne putere să zdrobim păcatul sub picioarele noastre.

Doamne, Te rugăm să Te atingi de noi prin puterea Ta, şi să ne ajuţi să biruim totul prin Numele lui Mesia: orice frică, amărăciune, lucrurile lumii, totul. Ajută-ne să trăim şi să umblăm în această putere măreaţă, şi să credem tot ce ai spus.

Dacă nu sunteţi siguri că aveţi Viaţa veşnică şi că sunteţi născuţi din nou, dacă nu ştiţi unde veţi fi peste o sută de ani, gândiţi-vă că trebuie să ştiţi! Domnul a spus: „Voi trebuie să vă naşteţi din nou!” şi nu există biruinţă dacă nu sunteţi născuţi din nou. Indiferent care este religia voastră, Dumnezeu vă cheamă chiar acum, pentru că dacă nu sunteţi născuţi din nou, nu puteţi intra în Împărăţia cerurilor. Aceasta a spus Isus.

Există numai două căi: una duce în ceruri, iar cealaltă duce în iad, ceea ce înseamnă că dacă nu sunteţi născuţi din nou, vă aflaţi pe calea greşită. Aici nu este vorba de religie, de cât de buni sau de răi credeţi voi că aţi fost. Aceasta nu contează! Biblia spune că există o singură cale: „Trebuie să vă naşteţi din nou!” Aceasta este uşa.

Vestea bună este că Dumnezeu vă cheamă chiar acum, pentru că El are un plan pentru viaţa voastră. El vă cheamă să trăiţi în biruinţă şi o face chiar acum: „Veniţi la Mine şi Eu vă voi primi.” Dacă nu sunteţi născuţi din nou nu sunteţi pe drumul cel bun.

Cum vă puteţi naşte din nou? Foarte simplu. Trebuie să fiţi sinceri în inima voastră şi eu vă voi conduce într-o rugăciune simplă. Biblia spune: „Dacă credeţi în inima voastră, Îl acceptaţi şi Îl mărturisiţi pe Isus ca Domn, veţi fi salvaţi.” Mărturisiţi aceasta cu gura voastră şi nu veţi fi dezamăgiţi. Voi trebuie să-L faceţi Domnul vieţii voastre.

Repetaţi aceste cuvinte, dar s-o faceţi cu sinceritate. Spuneţi: „Da”, Domnului, „Da”, voii Sale.

Să ne rugăm. Doamne Dumnezeule, vin la Tine şi îmi deschid inima pentru că Te vreau pe Tine, Doamne, vreau să fiu în voia Ta şi să am biruinţă în viaţa mea. Te primesc ca Domn al fiecărei părţi a vieţii mele şi Te voi urma cu toată inima de acum înainte. Condu-mă şi Te voi urma, Doamne. Îţi mulţumesc pentru că mă iubeşti, pentru că Ţi-ai dat viaţa pentru mine şi pentru că ai biruit moartea pentru mine, iar eu Te primesc în inima şi în viaţa mea.

Curăţă-mă şi spală-mă de păcatele de la care mă întorc, şi Te voi urma cu toată fiinţa mea. Te rog să fii Domnul vieţii mele şi eu voi fi trimisul tău. Dă-mi putere să biruiesc şi să-l zdrobesc pe vrăjmaş sub picioarele mele, Doamne. Îţi mulţumesc pentru că prin puterea Ta, pot spune că sunt salvat; că sunt primit de Tine, am Viaţă veşnică şi sunt biruitor prin Tine. Îţi mulţumesc pentru că voi avea biruinţă prin Numele lui Mesia, Răscumpărătorul meu.

Te urmez Doamne, şi Îţi mulţumesc pentru tot în Numele sfânt, Mesia Isus, Răscumpărătorul meu. Amin.

 

– Amin –