SHAVUOT – RUSALIILE

Deschideţi cu toţii la Cartea Leviticului, capitolul 23. Noi am mai citit din cartea Leviticului, deoarece aceasta este cartea care conţine sărbătorile sfinte date de Dumnezeu. Astfel, începând de la versetul 15, veţi găsi sărbătoarea numită Shavuot sau Rusaliile:

 

„De a doua zi după Sabat, din ziua când veţi aduce snopul ca să fie legănat într-o parte şi într-alta, să număraţi şapte săptămâni întregi.

Să număraţi cincizeci de zile, până în ziua care vine după al şaptelea Sabat, şi atunci să aduceţi Domnului un nou dar de mâncare.

Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte şi într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii şi coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul.

Afară de aceste pâini, să aduceţi ca ardere de tot Domnului şapte miei de un an, fără cusur, un viţel şi doi berbeci; să adăugaţi la ei darul de mâncare şi jertfa de băutură obişnuite, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului.

Să aduceţi şi un ţap, ca jertfă de ispăşire, şi doi miei de un an, ca jertfă de mulţumire.

Preotul să legene aceste dobitoace într-o parte şi într-alta ca dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pâinea adusă ca pârgă şi cu cei doi miei: ele să fie închinate Domnului şi să fie ale preotului.” (v. 15-20).

 

Rusaliile. În seara aceasta ne vom opri la unul din cele mai controversate şi neînţelese subiecte şi vom privi într-un mod diferit la descoperirea dată de Dumnezeu cu privire la acest subiect. Dincolo de aceasta, există un motiv pentru care vreau să vorbim despre Rusalii, deoarece ele au de-a face cu timpul în care trăim, fiindcă Domnul ne cheamă la un astfel de eveniment ca acesta. În seara aceasta vom avea o învăţătură de sine stătătoare, dar care ne va duce la ceva care are de-a face cu viitorul şi cu direcţia în care ne conduce Domnul.

Noi avem trei sărbători principale:

– Paştele;

– Rusaliile şi

– Corturile.

În cadrul Sărbătorii Paştelui, avem Sărbătoarea Întâilor roade. Dumnezeu le-a spus evreilor că din această zi, a întâilor roade, să numere şapte Sabate sau şapte săptămâni, iar la sfârşitul lor, adică la sfârşitul celor patruzeci şi nouă de zile, în a cincizecia zi, să aibă în Ierusalim, o sărbătoare închinată Domnului: sărbătoarea recoltei. Aşa cum am mai spus, aceasta era începutul marii recolte de vară, iar în cadrul ei erau aduse două pâini, de aceea mai era numită şi „Sărbătoarea darului”, „Matan”. Dar de ce era numită aşa? Eu am mai menţionat „Matanul”, darul, în cadrul mesajului „Taina Mirelui şi a Miresei.” Dar de ce era numită ziua Matanului sau a darului? Pentru că dacă număraţi perioada de timp de când au ieşit evreii din Egipt, de la primul Paşti, deci dacă număraţi patruzeci şi nouă de zile, plus încă o zi, veţi vedea că se aflau la Muntele Sinai, iar Moise era pe munte primind Legea. Aşadar, ei au considerat că aceasta era ziua darului. Chiar şi după aceea, până la Mesia, evreii au sărbătorit această zi ca ziua în care Dumnezeu le-a dat Tora, Legământul.

Cu toate acestea, Domnul nostru spune în Ieremia 31.31: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.” Acest legământ nou nu va fi un legământ scris pe piatră, ci „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul, căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.” (v. 33-34). Acesta este noul Legământ.

Este uimitor faptul că tot ce spunea vechiul Legământ, cel din Vechiul Testament, se împlineşte în Noul Legământ din Noul Testament, şi fiecare eveniment major are loc cu ocazia unei sărbători ebraice.

Astfel:

– El a venit şi a adus răscumpărarea în Ziua Răscumpărării, Paştele, ca Miel Pascal.

– În ziua în care evreii trebuiau să ridice întâile roade ale Paştelui, El a înviat din morţi ca „Întâiul rod al învierii.”

– Şi de aici începea numărătoarea zilelor. Dacă facem aceasta şi în Noul Testament, dacă numărăm cele cincizeci de zile în calendarul ebraic, ajungeţi la următoarea sărbătoare ebraică, la Shavuot, adică la Rusalii.

Să deschidem la Fapte 2, căci este uimitor! Dumnezeul Noului Legământ este Dumnezeul Vechiului Legământ, Dumnezeul lui Israel, şi El face totul cu ocazia unei sărbători evreieşti. Mai poate exista vreo îndoială că Noul Testament n-ar fi ebraic? Păi, orice eveniment major are loc cu ocazia unei sărbători ebraice!

Aşa cum am spus, vom citi din Fapte 2.1-12, deoarece acesta este unul din cele mai uimitoare evenimente care au avut loc vreodată.

 

„În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.

Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.

Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.

Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni?

Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?

Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,

Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirene, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi,

cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?”

 

Ce vrea să zică aceasta? Aici scrie: „În ziua Cincizecimii…” sau: „Când a venit ziua Cincizecimii…”

Când aţi citit aceasta, majoritatea dintre voi v-aţi gândit: „Acum va vorbi despre marea zi a Rusaliilor, care va veni,” dar nu aceasta vrea să spună. Aici se face referire la ziua de Rusalii care se sărbătorea în fiecare an, la sărbătoarea Shavuot sau sărbătoarea săptămânilor, dar pentru cei ce vorbeau greaca şi nu cunoşteau ebraica, a fost adus un alt nume. Astfel, grecii au spus: „de şapte ori şapte plus o zi, avem cincizeci de zile şi o vom numi: „penta” adică „cinci”, plus „costal” adică „cincizeci de zile”. Deci, în loc de sărbătoarea săptămânilor, „şapte ori şapte plus una” a fost numită „sărbătoarea celor cincizeci de zile”. Cu alte cuvinte, „Cincizecimea” sunt „Rusaliile” şi „Rusaliile” sunt „Cincizecimea”.

Cincizecimea nu îşi are originea în creştinism, ci în iudaism, şi este numele grec dat sărbătorii Rusaliilor. La fel este şi cu cuvântul „sinagogă”, care nu este ebraic, ci grec. Cuvântul spune că în timpul acelei sărbători anuale, Dumnezeu a făcut ceva nemaipomenit. Sărbătoarea Rusaliilor a fost rânduită de Moise, el fiind primul rusalistic.

Evreii tradiţionalişti sărbătoresc Rusaliile, dar ei nu cunosc lucrarea Duhului, partea a doua referitoare la Noul Legământ, ci doar ceea ce spune Vechiul Legământ.

Biblia spune că „Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.” Acest lucru este semnificativ pentru că cuvântul ebraic „vânt” este „ruah”, adică „Duh”. Astfel, acelaşi cuvânt „ruah” este folosit pentru „vânt puternic”, adică „Duhul Sfânt”. Este uimitor!

Când s-a întâmplat aceasta? În aceeaşi zi în care Israelul sărbătorea darea Legii, Vechiul Legământ. Deci, Dumnezeu a dat Duhul în aceeaşi zi în care a dat şi Litera. Este ca şi cum am avea doi munţi: de-o parte este Muntele Sinai, iar de cealaltă parte este Ierusalimul, locul în care a venit Duhul Sfânt, Noul Legământ, iar oamenii Duhului aveau în inimile lor Legea.

Dar ce înseamnă pogorârea Duhului Sfânt? Cum este tradus în versiunea King James şi ce însemnătate are? Adevărul este că există o mulţime de păreri în legătură cu: Ce este Duhul Sfânt? Ce înseamnă Duhul Sfânt şi care este locul Duhului Sfânt în viaţa credinciosului?, dar multe dintre ele sunt greşite.

– Avem cuvântul „holly-roller”. De ce? Pentru că existau oameni care se învârteau în jur, pe podea, în adunările lor, şi spuneau: „Acesta este Duhul!”

– Ştiţi de unde provine numele „Quakerii”? Au fost numiţi aşa pentru că obişnuiau să tremure. Ei tremurau în cadrul adunărilor sau a serviciilor lor, şi spuneau că a venit Duhul peste ei. Eu nu judec aceasta, dar aşa au luat ei însemnătatea Duhului.

– Apoi avem un alt grup: „Scuturătorii”. La început s-au numit „Quakeri”, „tremurici”, dar apoi au luat numele de „Scuturătorii”, pentru că obişnuiau să se scuture. Cum am spus, la început s-au numit „Scuturătorii-tremurici”, dar apoi au rămas la denumirea de „Scuturătorii”.

– Apoi, sunt unii care cred că trăirea în Duhul înseamnă a stăpâni şerpii; a lua şerpii şi a-i da din mână în mână fără a fi muşcat. Aceasta nu înseamnă că-L testăm pe Dumnezeu şi aducem şerpi în cadrul serviciilor. Adevărul este că a da şerpii din mână în mână, înseamnă a pierde credincioşi, fiindcă oamenii vor pleca atunci când vor vedea aceste practici.

Aşadar, avem scuturătorii, tremuricii, pe holly-rollers şi pe cei cu şerpii, iar dacă-i pui împreună, ar rezulta: a fi scuturat, a te învârti şi a fi zăpăcit. Ce are aceasta a face cu Duhul?

– Mai avem „Mişcarea Râsetului sfânt” care spun că atunci când vine Duhul, te face să râzi. Eu nu spun că Dumnezeu nu poate face aceasta, dar trebuie să fiţi foarte atenţi când faceţi o mişcare din ceva. Cel care conducea mişcarea, se ridica, spunea o glumă şi oamenii începeau să râdă; se presupunea că acesta era Duhul.

– Eu nu inventez nimic, dar de aici s-a obţinut „Mişcarea Lătratului sau a ţipatului sfânt”. Eu nu ştiu cum poate fi lătratul sfânt, dar am fost printre ei şi am fost martor la aşa ceva. Am văzut o femeie lătrând, şi am crezut că voia să mă muşte, aşa că eram gata să-i arunc un os şi să fug. Am crezut că oamenii care se ocupau de securitate vor sări în ajutorul meu şi o vor scoate afară la o plimbare, dar nu s-a întâmplat nimic. Astfel, am văzut oameni care fugeau în jur lătrând şi spunând că „Acesta este Duhul!”

– De aici avem şi „Mişcarea Răcnitului sfânt”, în care oamenii răcnesc pur şi simplu.

Oamenii au diferite păreri cu privire la Duhul, de multe ori crezând că Duhul Sfânt este tot ce este în afara controlului; că tot ce este ciudat este Duhul, tot ce este în afara ordinii. Este acesta cu adevărat Duhul? Este într-adevăr ceva neobişnuit în legătură cu Duhul, iar aceasta este că El nu trebuie să urmeze regulile noastre. Aceasta este adevărat.

Pe de altă parte, oamenii au o mulţime de păreri în legătură cu ce este Duhul sau cu ce este mişcarea Duhului, dar El nu este nici pe departe ceea ce cred majoritatea.

Eu cred că Duhul are legătură cu noi şi cu chemarea noastră, aşa că vom merge la început şi vom porni de acolo ca să vedem manifestarea şi lucrarea Sa de-a lungul timpului.

Mai întâi vom merge în Geneza 1.1-2:

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.”

Pretutindeni, oamenii vorbesc despre mişcarea Duhului. Eu nu vreau să judec şi nu vreau să vorbesc despre aceasta acum, dar fiţi atenţi! Ştiţi ce este mişcarea Duhului? Priviţi aici, fiindcă în versetele acestea vedem că Duhul Se mişcă. Aici este prima mişcare a Duhului din istorie. „Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.” Ce înseamnă aceasta? Noi dorim să aflăm ce este mişcarea Duhului. Aici nu ni se spune că apele au început să se comporte ciudat; nu scrie că au început să răcnească, să se învârtă în jur sau altceva de felul acesta.

De ce avem Duhul aici, la început? Cuvântul ebraic pentru „a mişca” este „rahaf” şi poate însemna şi „a revărsa”. Acelaşi cuvânt este folosit în Biblie într-un loc unde se vorbeşte despre un vultur care-şi scutură cuibul. Astfel, Scriptura ne spune că Dumnezeu este uneori ca un vultur care îşi scutură cuibul. Uneori, cuvântul „a mişca” este tradus prin cuvântul „a cloci” ca mama vultur sau ca o altă pasăre, şi arată că se pregăteşte ceva, că ceva este pregătit pentru a veni la viaţă.

La început, pământul era pustiu şi gol, iar Duhul Se mişca, pregătea ceva, pregătea aducerea la suprafaţă a creaţiei. Duhul face parte din creaţie; Duhul face parte din aducerea la suprafaţă a creaţiei, deci, Duhul care Se mişcă înseamnă pregătirea lucrării lui Dumnezeu.

Acum daţi-mi voie să merg la un alt exemplu despre mişcarea Duhului în Scriptură şi anume, în Geneza 41.38:

„Şi Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?”

El avusese un vis, dar nu se găsise nimeni să i-l poată tălmăci. Vedeţi, el nu a spus: „Aduceţi-mi pe cineva care scoate sunete ciudate sau care se învârte în jur!” Nu spun aceasta cu nici un subînţeles, ci doar ca o avertizare.

Biblia spune că Faraon a visat şapte vaci slabe şi urâte şi şapte vaci grase, dar era îngrijorat pentru că nu putea înţelege care era însemnătatea lor, de aceea a poruncit: „Găsiţi pe cineva care să aibă Duhul lui Dumnezeu în el!” Şi ei au găsit un bărbat numit Iosif, care era un om umplut cu Duhul lui Dumnezeu. L-au dus înaintea lui Faraon şi el a interpretat visul care până atunci nu avusese nici un sens. Tălmăcirea dată de Iosif a fost că vor urma şapte ani de belşug şi apoi şapte ani de foamete, iar în cei şapte ani de belşug trebuiau să se facă pregătiri pentru anii de foamete care urmau după aceea.

Visul nu avusese nici un sens, era ca şi pământul: fără formă, pustiu şi gol, dar când a venit Duhul, El i-a dat înţeles, formă şi sens.

Mai târziu, Dumnezeu a construit un Loc în care putea să locuiască împreună cu poporul Său, şi acel loc a fost numit Mişcan sau Cortul, iar pentru construirea lui, El a dat multe detalii şi măsurători, şi totul avea să se potrivească perfect. Eu nu ştiu cum erau oamenii de atunci, dar evreii de astăzi şi mă includ şi pe mine printre ei, nu ştiu cum să pună lucrurile cap la cap. Deşi am instrucţiunile şi pun toate lucrurile la locurile lor, obţin ceva ce nu seamănă nici pe departe cu ceea ce ar fi trebuit să fie.

Dar în Exod 31, Dumnezeu vorbeşte despre un om numit Beţaleel şi spune: „L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări…”

El este cel care a construit Cortul întâlnirii. Duhul a venit peste acest Beţaleel, iar rezultatul a fost că a primit înţelepciune, pricepere, abilitate şi autoritatea de a construi Cortul lui Dumnezeu.

Apoi îl avem pe Ezechiel care este dus de Duhul în acea minunată vale a oaselor uscate. Se pare că aceasta este în legătură cu învierea Israelului. Dar mai este ceva. Ezechiel a fost dus în valea aceea cu oase uscate, iar Dumnezeu l-a întrebat:

„Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?”

„Doamne, Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta!”, a răspuns Ezechiel. „Nu vreau să spun ceva greşit.”

Apoi, Dumnezeu a zis: „Proroceşte şi vorbeşte duhului.” Este folosit acelaşi cuvânt „Ruah”. Este Duhul lui Dumnezeu, iar El a spus: „Proroceşte-le!” Şi ce s-a întâmplat? Duhul a venit asupra oaselor. Şi ce sa întâmplat cu ele? Au început să se comporte ciudat? Da, într-un anumit sens, da, pentru că nu este normal ca oasele să se ridice din pământ, să se adune laolaltă şi să devină schelete. Aşa ceva nu este normal, dar nu este haos, ci este vorba de ordine: ia ceva ce este risipit şi face ordine, le pune la locul lor. Este în legătură cu felul corect în care trebuie să fie puse lucrurile. Aceasta face Duhul. Os vine la os, un os se uneşte cu un alt os şi se formează un schelet care nu începe să se comporte ca şi cum ar fi beat, ci încep să crească pe el: vene, muşchi şi carne, formând oştirea lui Israel.

 

Isaia 61.1-4 spune:

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea;

să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi;

să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească, în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca† să slujească spre slava Lui.

Ei vor zidi iarăşi vechile dărâmături, vor ridica iarăşi năruirile din vechime, vor înnoi cetăţi pustiite, rămase pustii din neam în neam.”

 

„Duhul Domnului a venit peste Mine şi M-a uns să aduc Evanghelia (traducere din greacă sau engleză).” Este acelaşi text pe care L-a citi Mesia în sinagogă spunând: „Aceasta este slujba Mea.” Şi a mai spus: „Ceea ce aţi auzit, se împlineşte astăzi cu Mine.” De ce L-a uns Duhul Domnului? Ca să aducă veşti bune celor nenorociţi.

Apoi, Duhul Domnului a venit în ziua de Rusalii. Şi ce au făcut ei? Au început să vorbească în alte limbi; acelea erau de fapt limbile naţiunilor, iar ceilalţi i-au auzit şi i-au înţeles. Este un motiv pentru care s-a întâmplat aceasta. Ce a făcut Duhul în ziua aceea? Le-a dat putere, aşa cum li se spusese: „Veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24.49). De ce? „Ca să mergeţi la toate popoarele, până la marginile pământului.” (Fapte 1.8).

Ucenicii L-au întrebat pe Mesia: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”

Dar El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Fapte 1.6-8).

Ei sunt primele roade ale naţiunilor; vorbind în limbi, ei reprezentau toate naţiunile care aveau să vină. Aceasta nu înseamnă că au vorbit engleza, deşi şi acest lucru ar fi fost posibil şi ar fi fost un dar mare. Însă multe păreri despre Duhul nu au nimic a face cu Duhul. Există o mulţime de păreri pe care credincioşii le leagă de Duhul deşi au legătură cu carnea, nu cu Duhul.

Credincioşii cred că semnul Duhului este distrugerea ordinii, a rânduielii, în diferite feluri. Astfel, sunt oameni care merg la adunare şi spun: „Eu nu mă supun niciunui om pentru că aşa mi-a spus Duhul.”

O clipă! Ce spune Duhul despre supunere? Dacă cineva vă cere să faceţi ceva ce este împotriva Bibliei, atunci da, să nu vă supuneţi, dar aceasta nu are legătură cu ordinea corectă a lucrurilor. Dacă sunt condus de Duhul, dacă El este peste mine, mă voi ridica în picioare şi voi proroci chiar dacă voi întrerupe serviciul care este în desfăşurare? Aşteaptă! Aceasta spune Duhul în Cuvântul lui Dumnezeu? Aţi uitat că tot Duhul conduce şi serviciul acela? Astfel, dacă eşti condus să conturbi serviciul acela, cel ce face aceasta nu este Duhul lui Dumnezeu. Dacă vei face aceasta, Duhul lui Dumnezeu îi va călăuzi pe alţii să te dea afară.

Duhul lui Dumnezeu poate întrerupe ordinea stabilită de om, dar nu poate întrerupe ordinea, rânduiala stabilită de El, fiindcă există o ordine a lucrurilor. Duhul nu este haotic. El este libertate şi putere, dar nu este haos.

Acum, haideţi să luăm faptele puternice ale lui Dumnezeu, ale Duhului din Biblie şi să vedem care este mai exact natura, însemnătatea puterii lucrării Duhului. Nu vom cuprinde toate darurile sau celelalte lucruri, nu acesta este scopul meu, ci vom privi lucrarea per ansamblu a Duhului lui Dumnezeu, şi cum se leagă ea de viaţa voastră, iar la urmă, vom vedea că ne va conduce exact la ceea ce trebuie să facem.

 

1. – Duhul lui Dumnezeu nu creează haos, ci aduce ordinea. Creaţia era fără formă şi pustie, dar Duhul a adus ordinea din haos. Visul avut de Faraon nu avea nici un sens, dar tălmăcirea dată de Iosif i-a dat sens şi ordine. Beţaleel avea Duhul lui Dumnezeu, iar prin El, aducea toate lucrurile în ordine, în voia lui Dumnezeu. Ezechiel a văzut acele oase, ceea ce pentru noi poate părea o scenă îngrozitoare, dar nu este haos, ci este chiar opusul haosului. Moartea este înafara ordinii divine, este haos, dar vedenia arăta că totul revine la normal, la viaţă şi devine ordine; Duhul vine şi face ordine în tot acel haos. Aceasta este natura Lui.

 

2. – Lucrarea Duhului este lucrarea de creaţie. Când Dumnezeu creează, Duhul face parte din aceasta. Duhul face parte din aducerea unor noi realităţi în această lume, a unor realităţi care nu au existat înainte; El aduce creaţii noi, existenţe noi, prin voia lui Dumnezeu. Duhul a venit peste Beţaleel, iar el a creat Cortul. Dumnezeu crea prin Duhul.

– O altă lucrare a Duhului este puterea vieţii, fie că este vorba de crearea lumii care a condus la facerea bărbatului şi a femeii care au venit la viaţă, fie că este vorba de valea cu oase uscate, care este un tablou al vieţii, al lucrării Duhului. Dacă El a putut face acele oase vii, înseamnă că poate face viu orice. Dacă vine Duhul, vine şi puterea vieţii, fiindcă puterea vieţii este în Duhul.

De cele mai multe ori, oamenii nu pun împreună puterea Duhului şi înţelepciunea, iar dacă privim la ceea ce fac ei în Numele Duhului, înţelegem de ce nu arată prea inteligent. Adevărul este foarte diferit de ceea ce ar vrea să arate ei. Vă puteţi imagina de câtă înţelepciune a fost nevoie în crearea Universului? De câtă înţelepciune a fost nevoie în crearea legilor fizicii, în crearea omului şi a minţii umane? Prin ce scrie Biblia că a creat Dumnezeu Universul? Prin înţelepciune. Construirea Cortului a necesitat înţelepciune, calcule. Prin Duhul, Iosif a avut o înţelepciune pe care nu ar fi putut s-o aibă altfel. Uneori pare nebunesc ceea ce facem, deoarece scrie că Evanghelia pare o nebunie în ochii lumii, dar nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lumii.

Unii oameni cred că lucrarea Duhului este aproape de neînţeles, în timp ce alţii vorbesc despre Duhul şi spun lucruri care nu par să aibă sens tot timpul sau trăiesc vieţi care nu sunt coerente, potrivite. Acesta nu este Duhul. Dacă voi spuneţi că trăiţi în Duhul, dar viaţa voastră nu are nici un sens, dacă nu dovedeşte aceasta, acela nu este Duhul. Lui Iosif i s-a dat Duhul pentru a da un sens la ceva ce nu avea sens. Duhul îi dă însemnătate vieţii, îi dă sens.

– Unii oameni folosesc „Duhul” ca să distrugă, să facă despărţiri sau chiar ca să-i calomnieze pe alţii, spunând: „Duhul mi-a spus aceasta sau aceea…” Ei spun: „Am primit aceasta de la Domnul”, dar de fapt este doar gândul lor.

Cunosc femei care acuzau alte femei că au fost implicate în vrăjitorie. Este posibil aşa ceva? Da, dar nu este altceva decât o calomnie. Sunt oameni care merg de la o adunare la alta, spun că sunt proroci şi vestesc judecăţi. Astfel de oameni au venit şi la noi şi ne-au spus: „Dumnezeu vă va duce într-o clădire mai mică!”, dar trebuie să spun că această profeţie a dat greş.

Un om mergea din loc în loc şi predica Sabatul. El spunea: „Dacă nu ţineţi Sabatul, sunteţi în păcat!”

„Noi îl ţinem”, am spus eu, „dar o facem liber, în Domnul.”

„Voi cei de la Bet Israel…”, dar eu i-am spus:

„O clipă! Aici avem libertate, aşa că putem face acest lucru sau putem să nu-l facem, iar dacă îl facem, să îl facem pentru Domnul. Deci, fie că este vorba de miercuri, joi sau vineri, o facem în Domnul.”

Când a auzit aceasta, a început să aducă prorocii în timpul serviciului şi să spună: „Profeţesc că Bet Israel va fi judecat dacă nu predică despre Sabat.” Apoi a spus că vede foc pe porţi şi ne-a spus chiar şi o dată, dar data aceea a venit şi a trecut fără să se întâmple nimic. După aceea, i-am spus: „Acum, am eu o profeţie pentru tine. Dacă nu te opreşti din ceea ce faci, văd o maşină de poliţie în parcare.” Astfel, profeţia lui nu s-a adeverit, dar a mea, da.” Noi urâm să facem aceasta, dar în acest caz nu era Duhul.

Faptul că oamenii Îl pun pe Dumnezeu asupra oricărui trup, nu înseamnă că Duhul este acolo. Ce putem învăţa despre Duhul din exemplul acesta?

– Prin natura Sa, Duhul este constructiv, nu distructiv. Prin natura Sa, Duhul ia oasele şi le pune cap la cap, ceea ce reprezintă o construcţie. Ce era Cortul? O construcţie. Este uşor să-l distrugi şi nu ai nevoie de Duhul ca să faci aceasta. Poţi lua nişte pietre şi să arunci în el, dar ca să-l construieşti, ai nevoie de Duhul. Nu ai nevoie de Duhul ca să ucizi pe cineva, dar ca să-l zideşti este nevoie de Duhul.

Duhul poate rosti cuvinte de judecată împotriva naţiunilor, da, poate avertiza şi corecta, dar natura Lui este Viaţa şi zidirea. Aşadar, nu vă lăsaţi intimidaţi când cineva vine şi spune ceva; dacă este un cuvânt de corectare şi îndreptare, da, lăudaţi-L pe Dumnezeu, dar nu vă lăsaţi intimidaţi când cineva foloseşte cuvântul: „Dumnezeu” sau „Duhul” ca să pronunţe împotriva voastră nimicire şi distrugere.

Duhul lui Dumnezeu caută să zidească, ceea ce înseamnă că şi noi trebuie să ne zidim unii pe alţii, să fim cei mai paşnici oameni, şi să ne zidim unii pe alţii. Biblia spune: „…mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii…” (1Tesaloniceni 5.11).

Cum este numit Duhul? Mângâietorul, Încurajatorul.

 

3. – Puterea şi lucrarea Duhului nu este numai de creaţie, ci şi de restaurare, de vindecare. Oasele uscate au fost puse la un loc, aceasta vorbind despre restaurarea Israelului, despre ceea ce s-a întâmplat în timpul vieţii noastre când l-am văzut pe Israel întorcându-se înapoi în patria sa.

Profeţia lui Isaia legată de slujba lui Mesia, spune:

„Duhul Domnului este peste Mine ca să-i vindec pe cei cu inima zdrobită.” Este o lucrare de vindecare, nu de rănire.

– Duhul Domnului este puterea de a face minuni, minuni adevărate. Mesia a spus: „Veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24.49), cu puterea Duhului care face minuni.

Puterea creaţiei este o minune; tot ceea ce vedem este o minune, pentru că tot ce se vede a fost făcut din lucruri care nu se văd. (Evrei 11.3).

Tot ceea ce vedeţi, toată lumea naturală este de fapt un supranatural pentru că a fost creată din nimic şi nu ar fi trebuit să existe. Dar există!

Când Dumnezeu face ceva, chiar şi când lucrează printr-un om, aşa cum a făcut-o cu Beţaleel, este ceva supranatural, pentru că în spatele acelei lucrări este Duhul. Dacă facem ceva în Duhul este supranatural: chiar dacă facem curăţenie sau administrăm ceva, dacă suntem călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu să facem acel lucru, este ceva supranatural.

Vedenia cu valea cu oase a fost ceva miraculos, şi s-a împlinit complet prin renaşterea Israelului. Dacă privim la renaşterea Israelului, avem multe lucruri naturale: politică, istorie, economie, etc., dar este ceva supranatural, pentru că Dumnezeu a lucrat prin toate acestea. Aşadar, chiar şi în natural avem supranaturalul.

Ziua Rusaliilor şi întreaga Carte a Faptelor reprezintă minunea de a schimba vieţi, iar pe deasupra avem şi semne şi minuni.

Mai observaţi ceva! Duhul lui Dumnezeu este legat îndeosebi de început. În Biblie, primul substantiv folosit după cuvântul „Dumnezeu” este „Duhul.” El este prezent la Începutul începutului, la creaţie; El este acolo la începutul începutului Cortului; El este acolo la începutul oaselor uscate şi la sfârşitul începutului, fiindcă era pregătit să înceapă o lucrare nouă.

În Isaia 61 scrie: „Duhul Domnului este peste Mine…” Când a spus Isus aceasta? La începutul lucrării Sale: „Duhul Domnului M-a uns…” Apoi, S-a dus la Iordan şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste El ca să-Şi înceapă lucrarea, pentru că Duhul este legat de început. De fapt, Duhul este legat de tot, dar îndeosebi de început. Este interesant, pentru că scrie că Duhul S-a coborât peste Mesia. Cum S-a coborât? Ca un porumbel. Este interesant că acolo exista apă, ca la început: „…Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.”, iar cuvântul din ebraică vorbeşte despre o plutire, „ca o pasăre care pluteşte.” Interesant! Apoi, a venit începutul slujbei lui Mesia care avea să aducă o creaţie nouă. Este cu adevărat un tipar! Apoi a venit ziua de Rusalii. De ce? Pentru că era începutul unei ere noi şi Duhul trebuia să fie acolo.

– Ce mai vedem despre Duh? Duhul este ungerea. El l-a uns pe Iosif, pe Beţaleel, pe Isaia, şi tot El i-a uns pe cei o sută douăzeci. În legătură cu ce este ungerea? Ungerea este cu privire la viitor. Astfel, Iosif a văzut viitorul Egiptului; Beţaleel a văzut clădirea viitoare a lui Dumnezeu, iar valea cu oase uscate, pe care a văzut-o Ezechiel, vorbea despre viitorul Israelului.

Ungerea lui Mesia era în legătură cu ungerea Lui viitoare, iar ungerea celor o sută douăzeci era în legătură cu noi. Ungerea primită de ei este în legătură cu ceea ce vrea să facă Dumnezeu cu noi.

Ce este ungerea? Unii oameni spun: „El este uns; el nu este uns!” Dar despre ce este ungerea? Ungerea Duhului este în legătură cu Planul lui Dumnezeu; puterea şi lucrările Duhului este Planul lui Dumnezeu.

– Creaţia – este Planul lui Dumnezeu;

– visele lui Faraon – arată Planul lui Dumnezeu;

– Cortul, slujba lui Mesia – sunt Planul lui Dumnezeu;

– Rusaliile sunt Planul lui Dumnezeu.

– Lucrarea Duhului are scopul să împlinească Planul lui Dumnezeu;

– Puterea Duhului este trimisă să îndeplinească lucrarea lui Dumnezeu.

Fie că este vorba de creaţie, răscumpărare sau înviere, aceasta este slujba Duhului, este ceea ce face Duhul, puterea Duhului.

De ce este important acest lucru? Acest lucru este important întotdeauna, dar pentru noi este şi mai important pentru că ne aflăm la începutul unei lucrări noi, ne aflăm în pragul împlinirii Planului lui Dumnezeu.

Săptămâna trecută am primit autorizaţia de construire a unei clădiri, aceasta întâmplându-se în aceeaşi lună în care s-a început construirea celui de-al doilea Templu, iar noi nu ne pregătim numai pentru ridicarea unei clădiri, ci pentru Planul viitor de lucrare pe care Dumnezeu îl are stabilit pentru noi. Astăzi, este primul sfârşit de săptămână după primirea autorizaţiei şi este sărbătoarea Rusaliilor, sărbătoarea Duhului, iar Dumnezeu are pregătită o lucrare puternică înaintea noastră. Este prea mare şi prea minunată pentru noi. Clădirea aceasta este prea mare pentru noi. A făcut cumva Dumnezeu o greşeală? Eu nu cred că El face greşeli. Clădirea este prea mare pentru noi, dar Dumnezeu nu ne-a chemat să facem aceasta prin puterea noastră, ci ne-a chemat s-o facem prin Duhul; mai ales acum, când începe, noi trebuie să locuim prin Duhul în Puterea lui Dumnezeu.

Acum, aş dori să iau aceste lucruri descoperite de Duhul şi să le aplic unei alte lucrări a Lui, a Duhului, adică vouă.

Uneori oamenii vă spun: „Sunteţi o adevărată minune!”, şi sunteţi dacă sunteţi născuţi din nou. Atunci sunteţi lucrarea Duhului, minunea Lui. Noi suntem pregătiţi să împlinim, să facem lucruri cu adevărat puternice şi măreţe, să aducem roade veşnice, iar aceasta se poate realiza numai prin Duhul.

Toate aceste lucruri trebuie să facă parte din ce în ce mai mult din viaţa voastră. Aşadar, luaţi aceste lucruri pe care le-am văzut şi aplicaţi-le vieţii voastre.

– Duhul aduce ordine în viaţă. Aţi observat că atunci când v-aţi condus singuri viaţa, aţi ajuns să fiţi răvăşiţi şi disperaţi şi totul se năruia: dacă nu se năruia în exterior, se năruia în interior, iar voi ştiaţi aceasta. Dar când aţi început să-L lăsaţi pe Dumnezeu s-o conducă, când L-aţi lăsat pe Duhul, voi aveaţi un plan, dar Dumnezeu avea altul, şi ce s-a întâmplat? Lucrurile au început să se aşeze. Lumea nu, dar viaţa voastră a început să se aşeze. Dumnezeu a luat dezordinea din viaţa voastră şi a început să facă ordine în ea. Viaţa voastră era ca oasele acelea uscate, dar chiar şi răul a fost întors spre bine.

Aceasta vă spune ceva: cu cât umblaţi mai mult după fire, după voia voastră, cu cât umblaţi mai mult în păcat, cu atât va fi mai mare haosul din viaţa voastră. Dar cu cât umblaţi mai mult în Duhul, cu atât mai mult se va aşeza ordinea în viaţa voastră, pentru că Dumnezeu va folosi totul pentru a face ordine în ea şi pentru a-Şi face lucrarea cu voi.

– Puterea şi lucrarea Duhului este puterea creaţiei în voi, ceea ce înseamnă că Dumnezeu spune: „Vreau să aduc lucruri noi în viaţa aceasta.” Dumnezeul care a spus la început, în Biblie, „Să fie lumină!” vine acum în inima voastră şi spune: „Să fie lumină în viaţa ta!” Aceasta ne arată că una dintre lucrările mari ale Duhului este puterea: „Să fie!”

Dumnezeu spune: „Aceasta este voia Mea, aceasta este ceea ce vreau Eu!” Nu vă mai îndoiţi! Nu mai luptaţi împotrivă, ci lăsaţi-L pe Dumnezeu să facă voia Sa în viaţa voastră! Lăsaţi să fie! Duhul este acolo ca să facă aceasta, deci lăsaţi să se facă voia lui Dumnezeu în viaţa voastră şi atunci veţi deveni ceea ce vrea Dumnezeu să fiţi, veţi deveni un fiu al Vieţii!

– Puterea Duhului în voi zideşte. Uneori, când treceţi pe lângă un şantier în construcţii, vedeţi un semn care indică: „În construcţie”. Astfel, dacă sunteţi în Duhul, ar trebui să aveţi lângă voi un semn care să spună: „În construcţie”, pentru că voi sunteţi lucrarea Duhului; El are de făcut o lucrare în voi.

Uneori, dacă mergeţi pe un şantier în construcţie, puteţi fi accidentat, rănit. Unii credincioşi care sunt răniţi, sunt în construcţie, încă nu sunt terminaţi.

Cât timp umblaţi în Duhul, Duhul vă va zidi, ceea ce înseamnă că voia Lui nu este să vă dărâme, ci să vă zidească în trup. Trupul îmbătrâneşte, carnea îmbătrâneşte, dar Duhul zideşte întotdeauna, nu îmbătrâneşte niciodată, deci fiţi înţelepţi!

Există două corăbii: una se scufundă, în timp ce cealaltă se ridică. Daţi-vă jos de pe cea care se scufundă! Carnea este corabia care se scufundă, deci, daţi-vă jos de pe ea şi urcaţi-vă pe o viaţă în Duhul, iar atunci nu veţi îmbătrâni niciodată; în interior nu veţi îmbătrâni niciodată, iar aceasta este ceea ce contează.

Duhul zideşte întotdeauna. Trăiţi în Duhul şi veţi fi tot mai bine pe măsură ce îmbătrâniţi; puteţi creşte în continuu, fiindcă aceasta este voia lui Dumnezeu pentru viaţa voastră.

– Puterea Duhului este puterea vindecării voastre, a întregirii voastre. Eu am cunoscut oameni răvăşiţi şi atât de dezechilibraţi că nu le mai dădeai nici o şansă, dar prin faptul că au trăit în Duhul au fost întregiţi. Voi nu realizaţi, dar cu cât trăiţi mai mult în Duhul, deveniţi un om nou, iar oamenii care vă cunosc, vor spune: „Chiar te-ai schimbat. Eşti un om nou, întregit.” Cum s-a întâmplat aceasta? Să nu vă asumaţi meritul, pentru că nu voi aţi făcut aceasta! Numai Duhul lui Dumnezeu a făcut-o şi încă o poate face. Cu cât trăiţi mai mult în Duhul, cu atât deveniţi mai mult o persoană întregită. Nu trebuie să aveţi ani de terapie şi nu trebuie să luaţi medicamente, pentru că Dumnezeu va face aceasta, Dumnezeu va face lucrarea Sa de plinătate în voi. Eu nu vorbesc împotriva medicinii, ci spun că Duhul lui Dumnezeu este mai bun.

– Lucrarea Duhului în voi este înţelepciune. Poate nu sunteţi cei mai deştepţi oameni din lume, şi nici nu trebuie să fiţi, dar cu cât trăiţi mai mult în Duhul, cu atât veţi fi mai înţelepţi pentru că voi umblaţi prin înţelepciunea lui Dumnezeu şi astfel trăiţi printr-o înţelepciune care este infinită. Astfel, pot exista decizii care în ochii voştri par bune, dar trebuie să-L lăsaţi pe Duhul înainte şi să spuneţi: „Doamne, Te rog să mă călăuzeşti. Eu gândesc aşa, dar am nevoie de voia Ta care să mă călăuzească.”

Odată, noi ne-am rugat şi ne-am consultat între noi cu privire la un lucru, dar nu am luat nici o decizie. Nu am ştiut de ce, dar nu am avut nici o idee, nu am ştiut ce să facem, dar Duhul ne-a descoperit; El a ştiut.

S-ar părea că dacă umblăm prin Duhul, ştim ce să facem, dar nu este aşa: Duhul ştie ce face. Eu Îl cunosc pe El, şi El ştie ce face.

Este uimitor cât devenim de înţelepţi dacă ne lăsăm călăuziţi de Duhul.

– Puterea şi lucrarea Duhului este lucrarea minunilor supranaturale şi este dincolo de înţelegerea acestei lumi. Întotdeauna suntem uimiţi când vedem acest principiu. Mergem într-o misiune şi vedem semne şi minuni, vedem atâta putere, iar oamenii spun: „Vrem şi noi aceasta!”

Păi, umblaţi în voia lui Dumnezeu, păşiţi afară prin credinţă, umblaţi prin Duhul şi o veţi avea! Dar porniţi, începeţi să împărtăşiţi Evanghelia şi o veţi vedea tot mai adânc şi mai adânc.

Păstorul Steve de la Bet Israel a căutat timp de o săptămână numărul de telefon al cuiva din adunare. Era pe inima lui să-l sune şi l-a căutat în baza de date, dar deşi l-a căutat toată săptămâna, nu a reuşit să-l găsească. Eu aveam la mine numărul persoanei respective şi am avut pe inimă să i-l dau lui Steve ca să-l sune el. Astfel, aseară i l-am dat, iar el mi-a zis: „Este uimitor! Caut persoana aceasta de o săptămână şi dintre toţi, iată că tu ai numărul ei.” A fost atât pe inima lui, cât şi pe inima mea, să-l căutăm: era călăuzirea Duhului Domnului.

În urmă cu câteva zile, era la adunare, iar Steve avea pe inimă să aducă un Cuvânt înainte ca să aduc eu Mesajul principal, dar s-a gândit: „Poate n-ar trebui s-o fac din pricina timpului.” Dar în timp ce se gândea la aceasta, iar noi Îl lăudam pe Domnul, Eliezer a ales o cântare pe care o avea pe inimă pentru acea zi, iar în ea era cuprins exact cuvântul pe care dorea să-l spună Steve. Când l-a auzit, Steve şi-a zis: „Este Duhul. Voi merge pentru că este Domnul.” Astfel, a adus mesajul, iar când l-a terminat, a încheiat cu textul pe care-l aveam eu pe inimă să-mi încep predica, cu textul asupra căruia voiam să mă concentrez. Era Duhul.

Vedeţi, Domnul face de multe ori aceasta, dar noi nu vedem cât de supranatural este Dumnezeu, decât atunci când dă perdeaua jos. Dacă umblaţi însă, prin Duhul, Îl veţi vedea în viaţa voastră, iar dacă priviţi înapoi, Îl veţi vedea chiar şi în trecutul vostru.

Am urcat pe munţi, am mers în ţări străine, şi de multe ori am întâlnit pe cineva care spunea: „Te aşteptam. Dumnezeu mi-a spus că vei veni, aşa că am stat aici şi te-am aşteptat.”

– Dacă umblaţi conduşi de Duhul, veţi vedea puterea Lui supranaturală. Şi cel mai important lucru pentru timpul în care trăim acum, este că puterea şi lucrarea Duhului este puterea de a începe o lucrare nouă în noi; să primim puterea de a împlini Planul şi scopul lui Dumnezeu în viaţa noastră, în chemarea noastră.

– Ungerea este puterea ungerii voastre, este împlinirea Planului lui Dumnezeu în viaţa voastră.

Poate ziceţi: „Eu nu ştiu nimic despre ungere, nu ştiu pentru ce este ungerea.” Ungerea Duhului este împlinirea scopului lui Dumnezeu în viaţa voastră, este o ungere dată pentru voi personal, şi este diferită de cea primită de altă persoană. Vreau să spun că fiecare primeşte ungerea aceluiaşi Duh, dar Dumnezeu are un scop pentru viaţa fiecăruia dintre voi; scopul este mare, este sfânt, este desăvârşit, este hotărât mai dinainte, este măreţ, este deasupra voastră, a abilităţilor voastre, a puterii voastre; este deasupra neprihănirii voastre, a sfinţeniei voastre sau a sfinţeniei mele.

Cum ajung eu de aici acolo sau de unde vă aflaţi voi, în locul în care v-a chemat Dumnezeu să fiţi? De la cine sunteţi, la ceea ce trebuie să fiţi? Cum ajung de aici acolo? Acesta este Planul Lui, aceasta este cheia, este puterea.

Voi puteţi împlini scopul vieţii voastre numai prin puterea şi călăuzirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu care este în viaţa voastră. Este datoria Lui, este slujba Lui, este puterea Lui care vă ia de aici şi vă duce Acolo. Aşa cum slujba Sa a fost să facă creaţia, apoi să facă acel Cort, să ridice acele oase, etc., este slujba Sa să vă aducă pe voi în împlinirea chemării lui Dumnezeu cu privire la viaţa voastră, şi nu există nimic în lumea aceasta să poată sta împotriva puterii Lui.

– Duhul lui Dumnezeu este împlinirea tainei vieţii voastre, este roada voii lui Dumnezeu. Duhul aduce la împlinire scopul pe care l-a avut Dumnezeu cu privire la voi pe când eraţi încă în pântecele mamei voastre. El vă va ajuta şi vă va da putere să puteţi face acel lucru. Este minunat, este un lucru extraordinar. Dar cheia biruinţei este ca voi să trăiţi prin Duhul. Trebuie să încetaţi să mai trăiţi după îndemnurile firii sau cum vreţi voi şi să urmaţi întocmai călăuzirea Duhului. Abia atunci Duhul Se va putea mişca şi va aduce la suprafaţă împlinirea voii lui Dumnezeu.

În campania din acest sezon este un slogan care spune: „Da, noi putem!” Problema este că noi, singuri, nu putem face nimic. Acesta este motivul pentru care toate lucrurile sunt de la început un haos, în această lume, pentru că noi nu am putut, pentru că firea, carnea, nu poate. Dar prin Duhul, cu Duhul, în Duhul şi de la Duhul, noi putem face voia lui Dumnezeu şi să împlinim chemarea Sa. Da, în Dumnezeu, putem. Cu alte cuvinte, răspunsul este: „Eu pot trăi viaţa pe care m-a chemat Dumnezeu s-o trăiesc, prin Duhul Dumnezeului Celui viu.”

Prin El, prin Duhul, puteţi depăşi ceea ce nu aţi putut şi nu puteţi depăşi singuri. Dacă trăiţi prin Duhul, puteţi deveni ceea ce nu aţi putut deveni singuri.

În puterea Duhului este viitorul, este taina şi roada vieţii voastre. Dumnezeu vă spune: „Acesta este Planul, vrei să se adeverească şi în viaţa ta?” Dacă vreţi aceasta, hotărâţi-vă şi puneţi deoparte lucrurile firii. Încetaţi să le mai urmaţi, încetaţi să vă mai lăsaţi conduşi de ele, daţi-le afară! Urmaţi Duhul, trăiţi prin Duhul, vorbiţi prin Duhul, gândiţi prin Duhul, munciţi prin Duhul, ridicaţi-vă prin Duhul şi biruiţi prin Duhul, pentru că prin Duhul a ieşit la suprafaţă creaţia, prin Duhul au trăit oasele acelea uscate şi prin Duhul au putut să schimbe apostolii lumea. Aceasta este cheia: întreaga voastră viaţă trebuie să devină lucrarea Duhului Sfânt.

Doamne, Te lăudăm şi cerem Duhul Tău în viaţa noastră.

Vă rog să vă ridicaţi în picioare şi să închideţi ochii pentru o clipă. Tată, cerem să se facă voia Ta cu fiecare dintre noi. Dorim voia Ta, Doamne, dorim s-o împlinim şi să trăim prin Duhul, dorim să ne mişcăm prin Duhul şi dorim ca Duhul Tău să Se mişte în viaţa noastră pentru împlinirea scopurilor Tale.

Tată, Te lăudăm şi cerem să ne atingi pe fiecare. Avem nevoie de Duhul Tău, şi alegem Duhul, nu firea. Doamne, renunţăm la lucrurile firii, la lucrurile care nu ar trebui să fie în viaţa noastră, şi Te rugăm să ne ajuţi să devenim cu adevărat oamenii Duhului lui Dumnezeu.

Te lăudăm şi Te binecuvântăm; Te lăudăm şi Te iubim şi Te rugăm să ne ajuţi să umblăm prin Duhul.

Dacă nu sunteţi siguri că sunteţi născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu, trebuie să fiţi, pentru că Biblia spune: „Trebuie să vă naşteţi din nou!” Domnul însuşi a spus: „Trebuie să vă naşteţi din nou!” Aşadar, fie că sunteţi catolic, protestant, evreu, etc., ceea ce contează este să fiţi salvaţi.

Există numai două căi: una duce departe de Dumnezeu, iar cealaltă duce la Dumnezeu. Majoritatea oamenilor sunt pe calea care duce departe de El, pe calea care duce la nimicire, la judecată; pe calea care duce în iad, departe de Dumnezeu pentru totdeauna. Este cel mai cumplit lucru care vi se poate întâmpla, dar aceasta este urmarea judecăţii păcatului.

Însă Dumnezeu vă iubeşte şi nu vrea să vă judece, de aceea vă cheamă acum, iar uşa este naşterea din nou. Dacă nu sunteţi sută la sută siguri că sunteţi născuţi din nou, trebuie să fiţi! Nu lăsaţi aceasta să treacă pe lângă voi. Trebuie să veniţi la Domnul şi să vă deschideţi inima înaintea Lui.

Ne vom ruga cu ochii închişi. Dumnezeu vă cheamă.

Cum ştiţi că sunteţi născuţi din nou? Biblia spune că oricine Îl va primi şi Îl va urma pe El, va deveni un copil al lui Dumnezeu, iar dacă sunteţi un copil al lui Dumnezeu, dar nu aţi fost în voia Sa, să vă rugaţi şi voi.

Vom spune o rugăciune simplă. Rugaţi-vă şi voi cu mine. Dumnezeu vă cheamă, şi El este Dumnezeul lucrurilor noi; El face toate lucrurile noi.

Rugaţi-vă cu mine şi repetaţi în şoaptă:

„Doamne Dumnezeule, vin la Tine şi-mi deschid inima înaintea Ta. Doamne, Te preamăresc şi Te rog să faci voia Ta în viaţa mea, fiindcă doresc să fiu umplut cu Duhul Tău şi să fiu un biruitor. Iartă-mi păcatele, pentru că mă căiesc din inimă şi le întorc spatele. Din clipa aceasta, mă pocăiesc şi vin la Tine, Doamne, ca să fiu copilul Tău şi să fiu salvat pentru veşnicie.

Doamne, primesc binecuvântarea Ta, Duhul Tău, puterea de a trăi viaţa pe care m-ai chemat s-o trăiesc. Acum sunt apostolul Tău, iar Tu eşti Dumnezeul meu. Viaţa mea este a Ta, iar Viaţa Ta este a mea. Îţi mulţumesc pentru făgăduinţa Ta şi cred că prin Cuvântul Tău sunt primit de Tine; sunt salvat, sunt biruitor, sunt cu Tine.

Condu-mă de acum înainte, în toate zilele vieţii mele, fiindcă Îţi cer aceasta în Numele mai presus de orice Nume, în Numele Răscumpărătorului meu, al lui Mesia Isus al meu.

Îţi mulţumesc pentru toate în acest Nume scump, Isus. Amin.”