NORUL misterios fotografiat deasupra localităţii Flagstaff, Arizona, în data de 28 februarie, 1963.
Domnul să vă binecuvânteze în dimineaţa aceasta. Să mergem direct la Cuvânt pentru că am multe de spus. Să deschidem Bibliile la Isaia 30.15:
„Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Dar n-aţi voit!”
Să citim încă o dată. Pentru mine, partea cea mai importantă este: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră…” Să ne rugăm. Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru această zi. Doamne, eu nu sunt în stare şi nici în măsură să fac ceea ce mi-ai pus pe inimă să fac astăzi, de aceea, Te rog să vii în mod supranatural, să iei acest vas şi să-L foloseşti pentru gloria Ta. Doamne, Te rog să ne deschizi urechile ca să auzim ce ai pentru noi astăzi şi fiecare Cuvânt vorbit să fie Cuvântul Tău şi nu cuvântul unui om. Ajută-mă să nu stau în calea Ta şi să nu opresc sau să sucesc ceea ce vrei să fac. Adu totul după voia Ta divină, ca să putem primi Cuvântul Tău şi să ne bucurăm de el din inimă, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin. Puteţi să vă aşezaţi. Să punem prima imagine. Astăzi vreau să vorbesc despre Mesajul „Care este atracţia de pe munte?” din anul 1963. Aceste trei zile au fost cele mai neobişnuite zile din viaţa mea. Dacă nu aţi fost acolo, nu ştiţi. Nu ştiu dacă voi putea să explic, dar Dumnezeu a făcut lucrurile la un nivel la care le experimentez foarte rar. Vreau să mă uit la Norul care a fost atât de mult condamnat şi care a cauzat o mulţime de probleme, comentarii şi necredinţă. Întrebarea mea este: A fost un Nor supranatural sau a fost o întâmplare pe care fratele Branham a folosit-o ca legitimare pentru slujba sa? Aceasta este întrebarea la care aş vrea să dăm un răspuns astăzi. Mai întâi, aş vrea să citim câteva versete împreună: Isaia 40.31: „…dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” Dacă vrei un răspuns de la Domnul, trebuie să aştepţi. Fratele Branham spune în predica „IeHoVaHJireh”, partea a treia, din 04 aprilie 1964: „…noi ne dăm seama că uneori Isus a făcut lucruri, şi câteodată face lucruri despre care aţi zice: „De ce ar îngădui El aceste lucruri, frate Branham? De ce ar îngădui El să se întâmple aceste lucruri?” Uneori o face ca să ne încerce credinţa. Şi de multe ori face lucruri ciudate. De ce nu vine El să zică: „Eu sunt Acesta sau Aceea”.? El nu a făcut aceasta la început. Vedeţi? El face aceasta ca să vă încerce credinţa.”
Noi am trecut printr-o mare încercare a credinţei deoarece multe lucruri la care am ţinut au fost numite false. Ni s-a spus că lucrurile în care am crezut nu s-au întâmplat niciodată, ci au fost fabricate. Aceasta este o încercare a credinţei noastre. De ce nu a venit Dumnezeu să spulbere acele afirmaţii? De ce durează atât de mult? El face aceasta pentru că vrea să ne încerce credinţa şi să-Şi confirme copiii. Amin. Dumnezeu mi-a descoperit nişte lucruri pe care nu le-am văzut în viaţa mea, mi-a descoperit toate detaliile în legătură cu Norul şi cu împrejurările în care a apărut. Eu nu le-am văzut până acum, nu mi-am dat seama de ele şi nu au fost în mintea mea decât în ultimele zile. Înainte de a începe, aş vrea să vă întreb ceva. Care dintre voi aţi avut lupte în minte şi insomnii? Vă întreb pentru că am vorbit cu mulţi oameni şi mi-au spus că au avut o săptămână grea, cu lupte, îndoieli şi insomnii, iar cauza acestei suferinţe este ceea ce se întâmplă astăzi. Amin.
Tot timpul este o bătălie, iar fratele Branham a spus următoarele în predica „De ce sunt împotriva religiilor organizate?”: „Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său. Ştiţi, Biblia este scrisă aşa cum trebuie să fie scrisă, este aşezată în aşa fel încât să înşele sau să-i facă pe înţelepţii lumii să se poticnească. Se împiedică în Ea pentru că este atât de simplă. Dar Dumnezeu face aceasta intenţionat, pentru că fără credinţă este imposibil să-L mulţumeşti.”
În predica „De ce trebuie să fie păstori?” vorbită în anul 1964, fratele Branham spune: „Apoi El S-a întors şi a zis: „Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.” (Ioan 6.53). El nu a explicat, El doar a zis-o ca să îi poticnească.” Vedeţi, El a făcut aceasta ca să-i facă să se poticnească. „…Ca să separe oile de capre; a făcut-o ca să-i alunge. Apoi nimeni nu a vrut să colaboreze cu El. Ei nu au mai avut nicio colaborare, dar El a făcut-o intenţionat.” Amin.
În timp ce intrăm în acest subiect, aş vrea să vă luaţi o hârtie şi un pix, pentru că vor fi mult mai multe detalii decât puteţi memora şi va trebui să reveniţi asupra acestei teme ca s-o puteţi înţelege. Este ceva ce am primit în ultimele trei zile şi pot spune că este mai mult decât pot cuprinde şi explica, dar mă încred în Domnul că El mă va ajuta. Deci, dacă simţiţi că nu mai puteţi memora, scrieţi cât puteţi, apoi urmăriţi înregistrarea încă o dată fiindcă, aşa cum vom vedea în continuare, tot ceea ce a făcut Dumnezeu a fost absolut supranatural, biblic şi legitimat pe deplin. Când priviţi toate aceste detalii, este ca atunci când vă uitaţi în Scriptură, adică puteţi crede, sau puteţi comenta sau chiar să vă îndoiţi de cele relatate. Adevărul este că Dumnezeu a adus atât de multă informaţie şi a dat
atât de multe detalii cu privire la aceste lucruri, încât pentru cei credincioşi totul va fi adevărul absolut dar, în acelaşi timp a lăsat atât de multe detalii incerte încât pentru critici şi necredincioşi totul va fi fals. Este ca şi cum te-ai uita în Scriptură să studiezi învăţătura lui Dumnezeu în opoziţie cu învăţătura trinitară. Astfel, când deschizi Cuvântul şi citeşti, vei înţelege în funcţie de ceea ce este în mintea şi în inima ta: dacă vreau să fiu trinitarian şi nu cred într-un singur Dumnezeu, în toată Biblia voi vedea numai trinitatea, dar dacă am descoperirea cu privire la faptul că El este singurul Dumnezeu adevărat, când voi deschide Scriptura, Îl voi vedea peste tot numai pe Dumnezeu în unicitatea Sa.
Acelaşi lucru se întâmplă când studiem acest subiect, şi la fel s-a întâmplat cu ucenicii Domnului. Vă voi arăta imediat în Biblie că s-au confruntat cu aceeaşi problemă şi că de fapt nu s-a schimbat niciodată nimic. Pentru început, aş vrea să privesc în Scriptură la nori. Voi ştiţi că Domnul i-a spus într-o zi fratelui Branham: „Voi fi cu tine aşa cum am fost cu Moise.” Dacă priveşti în paralel slujba fratelui Branham şi slujba lui Moise, este uimitor ce a făcut Dumnezeu: • – Moise a fost cel care a dat Cuvântul lui Dumnezeu la oameni, iar fratele Branham este cel care a restituit Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor; • – Dumnezeu l-a chemat pe Moise să vină din Est şi să meargă în Vest, să ia poporul de acolo şi să-l aducă înapoi în Est. Intenţia lui Dumnezeu a fost să se căsătorească cu poporul Său, dar ei L-au refuzat şi astfel a trebuit să-i pună deoparte. – Apoi, a venit Domnul Isus şi a răscumpărat această nevastă divorţată şi părăsită, a răscumpărat-o şi în acelaşi timp a plătit preţul pentru viitoare Mireasă care urma să vină, adică pentru Mireasa dintre neamuri. – A urmat fratele Branham, care a venit la sfârşitul epocilor Bisericii, la sfârşitul epocii neamurilor, el fiind trimisul epocii a şaptea a Bisericii. El era în Est, dar a fost chemat în Vest, unde a primit instrucţiuni, după care a
7
fost trimis înapoi în Est. De ce? Pentru a oficia ceremonia căsătoriei Mirelui ceresc cu Mireasa dintre neamuri. Vedeţi, este acelaşi lucru. • – Dumnezeu a început cu un profet şi a terminat tot cu un profet. Cu ce profet a început? Cu Moise. Şi cu ce profet a terminat? Cu Ilie. Care sunt cei doi profeţi care vor merge la Israel? Moise şi Ilie. Vedeţi cât este de perfectă Scriptura? Este uimitoare! Dacă este un credincios, simţi că ţi se face pielea ca pe găină şi că ţi se ridică părul pe cap. Dar dacă eşti un necredincios, vei spune: „Nu este adevărat nimic. Sunt doar nişte invenţii mincinoase.” Aşa a fost întotdeauna. Să citim deci împreună din Exod 19.1: „În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai.” Şi Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca să audă poporul când îţi voi vorbi şi să aibă totdeauna încredere în tine.” Moise a spus Domnului cuvintele poporului.” (v. 9). Norul trebuia să fie legitimarea lui Moise, dovada dată de Dumnezeu că Moise era slujitorul Său. „Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi Moise s-a suit sus.” Aşadar, Moise s-a dus în nor. Vom vedea mai mult în Exod 24. După cum am văzut, în prima zi a lunii au ajuns la muntele Sinai, iar Domnul i-a zis lui Moise: „Să fie gata pentru a treia zi, căci a treia zi Domnul Se va coborî în faţa întregului popor, pe muntele Sinai.” (v. 11). Deci, fiecare trebuia să se pregătească pentru a treia zi. Nu avem timp să citim tot, dar El urma să coboare într-un nor ca să-l legitimeze pe Moise pentru ca oamenii să-l asculte şi să creadă că el primeşte Cuvântul lui Dumnezeu pentru ei. Acesta este scopul pentru care s-a coborât norul în cazul acesta, ceea ce este foarte important.
Înainte de a merge mai departe, aş vrea să luaţi o foaie de hârtie şi să scrieţi nişte numere care vor fi foarte importante pe măsură ce înaintăm. Este vorba de primele opt numere prime:
2, 3, 5, 7, 11, 13, 17 şi 19
Acestea sunt primele opt numere prime aşezate în ordine. Dacă sunteţi atenţi şi urmăriţi toate detaliile, veţi vedea că aceste numere sunt importante. Sub ele vreau să scrieţi numerele:
2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19
4 şi 8, 28 şi 10, 10/7, 28/17
S-ar putea ca pe măsură ce mă adâncesc în aceste lucruri, să credeţi că sunt nebun, pentru că şi eu am crezut că îmi pierd minţile pe măsură ce mă adânceam în ele. M-am gândit că am căzut în fanatism şi că sunt cel mai mare dintre fanatici. S-ar putea ca după ce veţi auzi tot ce am de spus, să credeţi şi voi aceasta, dar orice ar fi, astăzi mă voi face auzit. Deci, 7 şi 10 merg împreună şi la fel 28 şi 17 sau 2 şi 10. Am să enumăr importanţa câtorva numere pentru voi. Numerele 2 şi 10 au de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru că au fost două table de piatră pe care au fost puse cele zece porunci. Am să vă dau mai multe detalii pentru că vreau să înţelegeţi câteva lucruri despre aceste numere: – 3 este numărul descoperirii lui Dumnezeu; – 4 este numărul eliberării – avem 4 Evanghelii, 4 heruvimi; – 5 este numărul harului; – 7 este numărul desăvârşirii; – 8 este o nouă zi sau veşnicia; -10 – nu ştiu cum să explic, dar 10 este în legătură cu Cuvântul acoperit sau învelit al lui Dumnezeu. Avem 10 porunci şi sunt mulţi de zece, dar vom vedea în continuare. – 17 are două însemnătăţi: 17 este numărul biruinţei, dar şi numărul judecăţii. – 28 este numărul vieţii. 28 se potriveşte foarte bine cu ciclul lunar, dar şi cu femeia care aduce viaţă. Aşadar, are de-a face cu secretul vieţii şi cu viaţa ascunsă. Deci vom vedea şi aceasta. Poate vă spun prea mult, dar aş vrea să începeţi să înţelegeţi aceste numere.
Dacă credeţi cumva că sunt nebun pentru că am spus aceasta despre numere, vă rog să luaţi aminte la ceea ce spune fratele Branham în predica „Sămânţa timpului de sfârşit”, din data de 19 martie 1962: „… Toţi ştim că 3 este numărul descoperirii. În numerologia Sa, 3 este numărul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este cunoscut după numerele Sale. 3 este descoperirea desăvârşită; 7 este desăvârşirea; 24 este închinarea; 40 este ispita; 50 este jubileul. Toate aceste numere ale lui Dumnezeu sunt desăvârşite în desăvârşirea Lui.”
În „Cartea Evreilor”, partea întâi, vorbită în data de 21 august 1957, fratele Branham spune: „…Nu există nicăieri o altă scriere care să poată face aceasta. Nici matematic şi nici geografic, nu există în lume vreo carte ca Biblia. Nu este nimic ca Ea. Numerologia…” „…Numerica lui Dumnezeu este într-o armonie desăvârşită, chiar şi capitolele şi punctuaţia; este desăvârşită.”
Câte contradicţii credeţi că există în Cuvântul lui Dumnezeu? Niciuna. Pe mine nu mă interesează ce vă spune cineva, nu există niciuna. Ceea ce pare că nu se potriveşte, se potriveşte perfect, dar trebuie să-L aşteptaţi pe Domnul ca să aducă descoperirea care vă arată cum se potriveşte totul. Dar dacă îţi foloseşti intelectul ca să înţelegi ce este sau ce nu este, ce se potriveşte şi ce nu se potriveşte, nu Îl vei cuprinde niciodată pe Dumnezeu, pentru că El nu a făcut nicio greşeală.
În predica „Apocalipsa capitolul 4” din 01 ianuarie 1961, fratele Branham spune: „…7 stele, 7 candele, 7 trimişi, 7 Duhuri, care sunt de fapt manifestarea aceluiaşi Duh Sfânt… 7 ochi ca para focului, care sunt cele şapte Duhuri, adică cele şapte manifestări ale Duhului Sfânt în cele 7 epoci ale Bisericii. Iată-le aici! 7 scaune de îndurare, 7 Biserici, 7 stele, 7 Duhuri, 7 candele, 7 manifestări. Cât de desăvârşit este Dumnezeu! Numărătoarea biblică este desăvârşită!”
Aceasta este numerica Bibliei şi este cea mai desăvârşită de pe pământ. În numerica Bibliei nu găseşti nici o greşeală din Geneza până în Apocalipsa. Este foarte important să înţelegem aceasta.
În predica „IeHoVaH-Jireh II”, din 03 aprilie 1964, fratele Branham spune: „…Poate ziceţi: „Dar numerele nu au nici o importanţă!” Dacă vorbiţi aşa, înseamnă că nu cunoaşteţi însemnătatea numerelor din Biblia voastră. Dumnezeu este desăvârşit în 3; închinarea este în 7; judecata este în 40, iar jubileul este în 50, dovedind că toată Biblia este o matematică.”
Deci, dacă spuneţi că sunt nebun, înseamnă că sunt pe calea cea bună, pentru că sunt la fel de „nebun” ca profetul. Fraţi şi surori, eu nu am văzut nimic din aceste lucruri până săptămâna trecută. Absolut nimic. Deci, nu este ceva inventat de mine sau ceva ce mi-a spus cineva, ci este ceva ce vine şi vine, iar în ultimele zece sau cincisprezece minute nici nu am mai putut să stau jos şi să scriu, pentru că totul este atât de desăvârşit încât te înspăimântă. Este cu adevărat copleşitor.
Acum să mergem şi să citim din Exod 24. 16-18. Noi ştim că Dumnezeu urma să coboare pe munte ca să-l legitimeze pe Moise în faţa poporului: „Slava Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.” Şi acolo a primit cele două table de piatră cu cele zece porunci. Domnul a coborât pe munte în a treia dimineaţă, este adevărat? Să mergem înapoi, în Exod 19.16: „A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; trâmbiţa răsuna cu putere şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.” Probabil, era un zgomot foarte mare, atât de mare încât tot pământul se zguduia. Dacă ştiţi ceea ce a povestit fratele Branham, începeţi să vedeţi că aceste lucruri sunt foarte importante. Să mergem deci, în Exod 24. După cum ştim, El a coborât pe munte în a treia zi. Evreii au ajuns la Muntele Sinai în prima zi a lunii, iar în a treia zi El a coborât pe munte, iar în Exod 24.16, scrie: „Slava Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului.” Este important! Norul a coborât pe munte înainte să urce Moise în Nor. Corect? Aceasta este o parte importantă a controverselor şi a discreditării pe care o avem astăzi în legătură cu Norul. Norul a coborât pe munte înainte să urce Moise în El. După cum citim în versetul 16, Moise a mers în mijlocul Norului în ziua a şaptea, adică în ziua a zecea lunii, pentru că aşa cum am citit, Norul a coborât pe munte în ziua a treia şi l-a acoperit timp de şapte zile. Dacă vă amintiţi, când v-am dat numerele, v-am spus că numerele 10 şi 7 merg împreună. De ce merg împreună? Pentru că în 12 Apocalipsa 10.7 se întâmplă acelaşi eveniment care ne este descris în cartea Exodului. 10 şi 7 merg împreună, iar dacă le adunăm obţinem numărul 17, care este un număr decisiv. Aşa cum am spus deja, numărul 17 înseamnă biruinţă şi judecată împreună. Să mergem mai departe. În data de 22 decembrie 1962, fratele Branham a avut „vedenia pietrei din capul unghiului”, cum a numit-o. El era în cameră, iar pe la ora 10.00 a avut dintr-o dată o vedenie în care a văzut acele păsări gri care veneau spre el în formă de piramidă. Ele s-au aşezat pe o creangă, apoi au plecat mai departe. După ele au venit alte păsări mai mari, nişte porumbei albi, şi au format o piramidă în formă de şapte. Apoi, a auzit o explozie în cer şi din veşnicie au venit 7 îngeri, iar el a fost luat de Duhul în constelaţia formată de ei. Toate acestea s-au întâmplat în data de 22 decembrie 1962. Fratele Branham a avut vedenia sâmbătă, iar a doua zi, adică duminică, s-a dus la biserică şi le-a vorbit puţin despre ceea ce a văzut, dar nu a dat nici o explicaţie cu privire la ea. Predica în care a vorbit despre vedenie şi a descoperit lucrurile legate de ea, interpretarea ei, ceea ce credea el că se întâmplă, este „Domnilor, acesta este timpul sfârşitului?”, din 30 decembrie 1962. Aşadar, el a avut vedenia sâmbăta, apoi au trecut şapte zile, iar în cea de-a opta zi a adus interpretarea vedeniei şi a predicat mesajul în care a început să explice ce a văzut. Aceasta s-a întâmplat opt zile mai târziu. „8” este numărul veşniciei, este o nouă zi. Aţi înţeles aceasta? Este important, pentru că opt zile mai târziu, fratele Branham vorbeşte bisericii despre vedenie, şi veţi vedea că „8” apare iar şi iar în continuare. Eu am însemnat pe calendar faptul că vedenia a avut loc sâmbăta, iar în a opta zi a fost predicat mesajul „Domnilor, acesta este timpul sfârşitului?”
| Luna decembrie 1962 | ||||||
| duminică | Luni | Marţi | Miercuri | joi | vineri | sâmbătă |
| 1 | ||||||
| 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 |
| 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 |
| 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 |
| 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 |
| 30 | 31 |
În continuare, voi citi acest citat din predica „Domnilor, acesta este timpul sfârşitului?”, din 30 decembrie 1962. O să fie lung, dar vă rog să ascultaţi cu atenţie pentru că vorbeşte despre vedenie.
„În această vedenie, am văzut un lucru ciudat în timp ce vorbeam. Se părea că fiul meu mai mic, Iosif, era lângă mine, iar eu vorbeam cu el. Dacă urmăriţi vedenia cu atenţie, veţi vedea de ce stătea Iosif acolo. Eu m-am uitat şi acolo era un tufiş mare, iar în el era o constelaţie de păsărele, care aveau cam o jumătate de ţol lungime (1,27 cm). Ele erau veterani micuţi şi aveau penele zburlite. Vreo două sau trei erau pe vârful ramurii, şase sau opt pe cealaltă ramură şi cincisprezece sau douăzeci erau pe altă ramură; coborau în formă de piramidă. Păsărelele acelea, mesagerii aceia mici erau foarte zburliţi şi priveau spre est. În vedenia aceasta eram în Tucson, Arizona.” Aşadar, el a avut vedenia în data de 22 decembrie 1962, a vorbit puţin despre ea în data de 23 decembrie, dar a dat descoperirea în data de 30 decembrie, adică opt zile mai târziu. Şi ne spune şi locul unde va fi: în Tucson, Arizona.
Să citim mai departe: „În vedenie, El a făcut intenţionat ca eu să nu trec cu vederea locul unde mă aflam: eram în deşert şi am luat un scaiete de pe mine. Apoi am spus: „Acum ştiu că aceasta este o vedenie şi că sunt în Tucson. Mai mult, ştiu că păsărelele acelea reprezintă ceva.” Ele priveau spre vest, dar dintr-o dată au pornit în zbor spre est. Imediat ce au plecat ele, a venit o constelaţie de păsări mai mari. Ele arătau ca porumbeii, aveau aripile ascuţite, de culoare gri, dar erau mai deschise decât primele. Ele veneau repede spre est. Cum au ieşit din câmpul meu vizual, m-am întors şi am privit din nou spre vest şi atunci s-a întâmplat. Acolo a fost o explozie care a zguduit tot pământul.” Deci, în data de 22 decembrie 1962 a avut loc o explozie. Ascultaţi ce spune în continuare: „Să nu pierdeţi aceasta! Iar voi, cei ce ascultaţi banda, fiţi siguri că aţi înţeles corect.” De ce să fim atenţi? Pentru că putem înţelege greşit ceea ce spune pe bandă. „Mai întâi a fost o explozie. M-am gândit că acea explozie a răsunat ca atunci când avioanele trec de zidul sonic şi sunetul vine înapoi pe pământ, sau ca un tunet puternic. Nu am văzut fulgerul, ci am auzit doar explozia care a răsunat foarte tare, undeva în sud: de la mine, spre Mexic. Acea explozie a zguduit tot pământul, iar când s-a întâmplat, eu priveam încă spre vest. Şi undeva departe, în Veşnicie, am văzut o constelaţie de ceva care venea spre pământ. Arăta ca nişte puncte mici, nu mai puţine de cinci şi nici mai mult de şapte, şi erau în formă de piramidă, ca păsările. Când au venit, Puterea Dumnezeului celui Atotputernic m-a înălţat să le întâlnesc. Ceea ce am văzut atunci nu m-a părăsit niciodată. Au trecut deja opt zile dar nu pot uita.” Opt zile. Să ţineţi minte: opt zile. „Niciodată nu m-a tulburat ceva aşa de tare. Familia mea vă poate spune. Erau Îngeri. Zburau mai repede decât sunetul, cu aripile date pe spate şi veneau din Veşnicie. Într-o clipă, într-o o clipeală de ochi, au fost deja acolo. Nu am avut timp nici să număr. Nu am avut timp decât să privesc. Erau Îngeri puternici, mari…” Ţineţi minte pentru că este foarte important: „Erau Îngeri mari şi puternici.” „…cu aripile şi capetele albe ca zăpada. Ei veneau: „Pfiu, pfiu!” (Fratele Branham arată imitând sunetul lor.), şi deodată am fost prins în această piramidă sau constelaţie.” Constelaţie. Fratele Branham o numeşte tot timpul „constelaţie.” Amin. Tot în predica „Domnilor, acesta este timpul sfârşitului?”, el spune: „Şase vise clare şi apoi vedenia le-a pus capac.” Dacă nu veţi citi cu atenţie, de data aceasta veţi pierde ce se întâmplă. După cum vedeţi, au fost şase vise pe care le-au avut şase oameni diferiţi, iar „vedenia le-a pus capac.” Vedenia pe care a avut-o era în legătură cu Piatra unghiulară pe care a rostogolit-o. Noi ştim că el vorbeşte despre piramidă, despre Biserica ce se construieşte, despre fecioarele care vin la Hristos şi despre faptul că Hristos vine la sfârşit jos şi se uneşte cu Biserica Sa; El este Piatra din capul unghiului, Capul care vine la trup. Este adevărat? Îngerii vin în formă de piramidă, constelaţia; apoi spune că au venit la el şase oameni care au avut şase vise, unul după altul şi zice: „Până acum nu am avut nici o tălmăcire, dar v-o dau acum”. Şi a spus: „Toţi cei şase oameni care au avut visele acelea, sunt prezenţi aici.” („Domnilor, acesta este timpul sfârşitului?” din 30 decembrie 1962). 1. – Primul vis a fost visat de Junior Jackson. În visul său, Junior Jackson l-a văzut pe fratele Branham cum stătea pe vârful unui munte şi a luat ceva ca o bară sau o rangă de fier, foarte ascuţită, cu care a tăiat stânca de jur împrejur şi i-a ridicat vârful. Înăuntru era o piatră albă nescrisă, peste care soarele nu a strălucit niciodată până atunci. Mai târziu, fratele Branham a spus că aceasta era porţiunea din Cuvânt care nu fusese încă descoperită. Înţelegerea, descoperirea cu privire la acest lucru nu a mai fost dată până atunci, dar el a luat Piatra unghiulară jos şi a spus ceva ciudat la care aş vrea să fiţi foarte atenţi. Vorbind despre visul lui Junior Jackson, fratele Branham a spus: „Conform visului lui, totul s-a terminat. Conform Cuvântului lui Dumnezeu, mesagerul al şaptelea va încheia totul, mesajul a şaptelea va fi încheiat, şi apoi cele şapte Tunete… el a văzut cum s-a rostogolit Piatra unghiulară din vârf.” („Domnilor, acesta este timpul sfârşitului?” din 30 decembrie 1962). Despre ce vorbeşte aici? Fratele Branham a luat Piatra unghiulară, a dat-o la o parte şi a privit înăuntru. Amintiţi-vă că Junior Jackson a văzut Piatra unghiulară rostogolindu-Se, acest lucru fiind foarte, foarte important. Îndrăznesc să spun că tot ce este în legătură cu aceste momente este foarte important, de aceea, aş vrea să fiţi foarte atenţi şi să vă rugaţi să primiţi descoperirea deoarece mintea voastră nu o va putea înţelege nici întrun milion de ani. Totul vine numai prin descoperire directă de la Dumnezeu. Aşadar, Junior Jackson a văzut vârful stâncii luat jos şi piatra albă nescrisă. Apoi, fratele Branham i-a zis: „Priviţi această Piatră, pentru că Lumina nu a venit niciodată peste ea până acum”, după care a pornit spre vest. 2. – Următorul vis a fost cel al fratelui Beeler. El a spus că a avut un vis în care a văzut că el era pe o parte a râului, iar fratele Branham era pe partea cealaltă a acelui râu care este râul vieţii şi a pornit spre vest. Fratele Branham a trimis turma spre est şi i-a spus fratelui Beeler s-o ţină pe partea aceasta a râului. „Turma este Biserica. Voi staţi în est, dar eu trebuie să plec în vest.” 3. – A urmat visul fratelui Roy Roberson. El a visat că fratele Branham conducea vite printr-o iarbă mare până la burtă, iar fratele Fred Sothmann s-a ridicat şi a spus: „Astăzi la prânz va vorbi aici marele profet Ilie.” Dar după ce au mâncat, au plecat toţi, iar fratele se întreba de ce nu l-au aşteptat să-l audă vorbind. 4. – Imediat după aceea, a avut un vis sora Collins. Ea a visat că în adunare era o nuntă. Când a intrat Mirele, ea a văzut că El era desăvârşit, dar Mireasa nu era desăvârşită. Sora era puţin confuză pentru că fratele Neville servea o cină în biserică, dar când a mâncat din ea era cea mai bună mâncare pe care a mâncat-o vreodată. 5. – A urmat visul fratelui Parnell. El a văzut că parcă aveam o biserică nouă sau cea veche era renovată şi era un fel de adunare cu uşile închise, doar pentru diaconi şi oamenii de încredere. El s-a simţit dat la o parte, iar când a mers afară l-a văzut pe fratele Branham stând acolo. El i-a spus ce trebuie să facă, după care a pornit spre vest. Deci, tot timpul fratele Branham a fost văzut mergând spre vest. 6. – Apoi a spus sora Sheffy un vis. Ea era în vest şi a văzut un bărbat în vârstă cu barba şi părul alb. Ea a ştiut că era profetul Ilie, dar când i-a vorbit era de fapt fratele Branham. (pag.85-93).
Şase vise şi şase oameni diferiţi, şi toţi au fost martori în timp ce el a povestit ce visase fiecare dintre ei. Apoi, fratele Branham le-a tălmăcit visele, deşi nu o mai făcuse niciodată până atunci, iar după aceea le-a vorbit despre o vedenie pe care o avusese cu ani în urmă, şi în care a văzut că în curtea lui erau împrăştiate pietre. Acolo era un om care a început să spargă tot, iar el a alergat, l-a lovit cu pumnul, după care l-a ridicat şi i-a cerut scuze. În continuare, fratele Branham a spus că a scris vedenia în carneţel şi a adăugat: „Când se va întâmpla aceasta, să porneşti spre vest.” (pag. 93). Apoi, într-o zi a ieşit afară şi a văzut că în curtea lui erau făcute nişte marcaje. L-a întrebat pe omul care le făcea, ce se întâmplă, iar el i-a spus că se va lăţi strada şi că i se va lua din curte. Atunci s-a dus şi a vorbit cu un prieten de peste drum care lucra la construcţia oraşului, iar acela i-a spus că îi vor strica numai poarta. Fratele Branham avea o poartă din piatră şi şi-a dat seama că se întâmplă ceva, aşa că s-a dus la carneţelul în care îşi nota vedeniile, iar acolo scria despre resturile de pietre sau de beton care vor fi în curtea lui. Citind vedenia, el a ştiut că atunci trebuie să plece spre vest, pentru că vedenia arăta că el şi familia sa erau într-o căruţa acoperită şi mergea spre vest. El ştia că nu era vorba de o vizită în vest, ci se va muta acolo, pentru că era o căruţă de prerie. Deci el ştia ce trebuia să facă. Apoi a spus: „Şase vise clare şi apoi vedenia le-a pus capac.” (Domnilor, acesta este timpul sfârşitului?”, din 30 decembrie 1962, pag. 93). Dacă nu sunteţi atenţi, veţi spune că au fost şase vise şi cu vedenia sunt şapte, dar fratele Branham a mai spus un vis despre care a zis că l-a avut cu o săptămână în urmă, adică în 22 decembrie 1962: „Duminică dimineaţa, ieri a fost o săptămână, mam trezit pe la 3.00 dimineaţa, am băut apă şi l-am acoperit pe Iosif, apoi am mers înapoi şi m-am culcat. Am adormit imediat, şi am avut un vis. Am văzut un bărbat care se presupunea că este tatăl meu, şi o femeie care se presupunea a fi mama mea, deşi nu arăta ca mama. Bărbatul era foarte brutal cu soţia lui: avea o bâtă de formă triunghiulară şi de fiecare dată când această femeie se ridica, el o apuca de gât, o lovea în cap şi o trântea la pământ. Ea zăcea acolo batjocorită şi plângea în timp ce încerca să se ridice. El se plimba în jurul ei mândru şi cu pieptul scos. De câte ori femeia încerca să se ridice de jos, el o apuca de gât o lovea în cap cu bâta aceea triunghiulară şi o trântea jos. Ea zăcea acolo batjocorită şi încerca să se ridice plângând… … Apoi, deodată am primit suficient curaj, aşa că m-am dus la el, l-am prins de guler, l-am întors spre mine, şi i-am zis: „Nu ai nici un drept să o loveşti!” Când am zis aceasta, muşchii mei au crescut şi arătam ca un uriaş. Omul se uita la muşchii mei şi s-a speriat. Şi eu i-am zis: „Dacă o mai loveşti, vei avea de-a face cu mine!” (pag. 93-94).
Vă amintiţi aceasta? Înseamnă că suntem pe aceeaşi lungime de undă. Acesta este visul numărul „7”, iar „7” este numărul desăvârşirii. Vedenia este a opta, iar „8” este veşnicia, o nouă zi. În plus, „s-a întâmplat” să predice despre ele opt zile mai târziu. Să mergem mai departe. După aceea, la începutul lunii ianuarie 1963, fratele Branham a mers în vest, iar într-o dimineaţă, Dumnezeu ia spus să meargă în Canionul Sabino. Fratele Branham s-a dus sus la piatra Pullpit, iar când şi-a ridicat mâinile în sus, a simţit că ceva i-a lovit mâna. El s-a uitat să vadă ce l-a lovit, iar atunci a văzut o Sabie, iar o Voce i-a spus: „Aceasta este Sabia Împăratului!”… Aşadar, nu a fost numită „sabia unui împărat”, ci „Sabia Împăratului”. („Pecetea a şaptea”, 24 martie, 1963, pag. 159). Noi ştim că Sabia este Cuvântul lui Dumnezeu, iar fratele Branham a spus aceasta de multe ori. El a mai spus: „Era frumoasă şi se potrivea perfect în mâna mea.” Cuvântul Domnului vine întotdeauna la profeţi. „Nu, Domnul, Dumnezeu, nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” (Amos 3.7). „Şi Sabia aceea, Sabia Împăratului, s-a potrivit perfect în mâna mea.” Apoi a plecat, s-a dus…”
Apoi, în 28 februarie 1963, a fost fotografiat un Nor foarte neobişnuit, care a apărut peste Flagstaff, Arizona. Când vine vorba de Norul acesta, toţi vor să dea tot felul de explicaţii, dar dacă priveşti atent ce s-a întâmplat nu trebuie să explici nimic. Fiţi doar atenţi şi veţi vedea cum vă aduce Dumnezeu descoperirea. Aşadar, nu inventaţi nimic, nu ascundeţi lucrurile care s-au petrecut, nu refuzaţi să le priviţi, ci uitaţi-vă la tot şi vedeţi!
20
Noi nu înţelegem multe lucruri, dar primiţi Cuvântul cu bucurie, apoi căutaţi în Scripturi, să vedeţi dacă lucrurile sunt aşa. Fratele Branham a spus că dacă vii la adunare ca să cauţi contraziceri, vei găsi destule; dar dacă vii să-L găseşti pe Hristos, Îl vei găsi. Când studiezi tema aceasta căutându-L pe Hristos, căutând împlinirea Cuvântului şi a făgăduinţelor Sale, vei vedea că este chiar acolo şi că este uşor de văzut. Dar dacă o faci căutând greşeli şi neconcordanţe, vei găsi destule. Acelaşi lucru se întâmplă când te uiţi la Cuvânt, nu este nici o diferenţă. Deci, în data de 28 februarie, la apus… Este foarte important: „chiar înainte de apus…” Fratele Branham se referea tot timpul la acest text din Scriptură şi spunea că lumina vine din Răsărit şi merge spre Apus. „La fel va fi şi la venirea Fiului omului.” El spunea că Lumina a călătorit constant spre vest, iar acum este timpul ca Soarele să apună: „Lumea este pe cale să intre într-un întuneric total. Dar spre seară va fi Lumină.” Vă amintiţi că el a spus aceasta? Toate aceste lucruri sunt foarte importante, nu sunt doar nişte vorbe spuse de cineva. Tot ce a spus el este foarte important, este Adevărul, iar Dumnezeu a dovedit aceasta prin Nor. Aceasta este fotografia care a fost făcută în data de 28 februarie 1963:
Această fotografie, acest Nor a fost văzut de foarte mulţi oameni şi mulţi l-au fotografiat, iar revista „Life” a publicat fotografii şi articole despre el. Aceasta este fotografia din revistă, dar în Tucson, printre cei mulţi care au văzut Norul, a fost şi dr. James McDonald, profesor la Universitatea din Arizona şi expert în atmosferă şi formarea norilor. Aceasta este mai mult decât ne putem imagina. Unde a apărut Norul? Dacă întindem harta şi o privim, unde a apărut Norul? Exact în zona, exact în locul în care a spus fratele Branham că va fi, şi noi ştim că el l-a văzut în vedenie, în data de 22 decembrie 1962. Astfel, cu două luni înainte ca Norul să apară pe cer, el a spus: „Era o constelaţie de îngeri, în formă de piramidă… Erau Îngeri puternici şi mari, cu aripile şi capetele albe ca zăpada… şi deodată am fost prins în această piramidă sau constelaţie.” Cineva a spus: „Păi, Flagstaff este în nord, pe când Tucson este jos.”
Întindeţi harta lumii şi spuneţi unde a apărut Norul? Putea să apară la Washington, în Rusia sau oriunde, dar unde a apărut? În Flagstaff, Arizona. Fratele Branham ne-a spus că Norul va apărea în nord-vest, fiindcă el a spus că va fi lângă Tucson, iar dacă suntem atenţi la citate înţelegem. Fratele Branham a ştiut unde a apărut Norul. Citiţi citatele şi veţi vedea că a ştiut. El nu a citit numai articolele din revista „Life”, deoarece a dat detalii pe care putea să le aibă numai din revista „Ştiinţa” sau din rapoartele meteo. Aşadar, el a citit şi alte articole, nu numai pe cele din revista „Life”. Este evident când citeşti citatele. Deci fratele Branham nu a fost ignorant şi nu se poate pune problema că el nu a ştiut unde s-a format Norul sau ce s-a întâmplat cu el. Trebuie doar să citiţi cu atenţie şi să credeţi.
Unii spun: „Norul s-a format în urma exploziei unei rachete „Thor”. Aţi auzit aceasta? O asemenea părere este de domeniul fantasticului. Dacă a fost explozia unei rachete Thor, atunci avem de-a face cu un miracol mai mare decât formarea unui Nor. Dacă aceasta este o rachetă Thor, înseamnă că Dumnezeu este mai puternic decât cred toţi criticii, şi am să vă explic de ce spun aceasta.
Baza militară Vandenburg se află în partea stângă a hărţii, iar dacă ar fi fost vorba de o rachetă Thor, aceasta a fost detonată cam cu patru ore înainte de apariţia Norului în Flagstaff. Aşadar, a explodat după-amiaza, dar s-a întâmplat ceva şi a fost detonată intenţionat la o înălţime de patruzeci şi patru de kilometri. Trei ore şi patruzeci şi opt de minute mai târziu, la Flagstaff, Arizona, a apărut un Nor care s-a format la înălţimea de patruzeci şi trei de kilometri. Criticii au spus că racheta a explodat la patruzeci şi patru de kilometri şi că era înălţimea potrivită. Ei au spus aceasta pentru că în articolul din revistă s-a scris că era prea sus pentru a se putea forma nori acolo. Dar racheta aceea a explodat.
Dacă citiţi cu atenţie, dr. James McDonald, care este expert în studierea atmosferei şi formarea norilor, spune că nu putea să fie un avion (articolul publicat de el se poate găsi pe internet) şi vorbeşte despre toate tipurile de combustibil pentru rachete, compuşi amoniacali şi etilici, etc., afirmând în acelaşi timp că la o asemenea altitudine nu putea să se formeze nici un fel de ceaţă sau nori, deoarece s-ar fi evaporat din cauză că nu este presiune. El spune o mulţime de lucruri pe care eu nu le înţeleg şi explică de ce nu crede că poate fi vorba despre vreun combustibil de care ar avea cunoştinţă, ca expert. Puteţi vedea ceea ce spune el, pentru că este pe internet. Sfatul meu este că cercetaţi şi să nu luaţi doar ceea ce spun unii, care susţin că ar fi fost o rachetă Thor.
Dacă ar fi fost vorba de o rachetă Thor, înseamnă că resturile ei ar fi trebuit să parcurgă 816 Km până la Flagstaff, adică un drum de trei ore şi patruzeci şi opt de minute, ca să ajungă acolo la ora când s-a făcut fotografia Norului. Sunt 816 Km, ceea ce înseamnă că trebuia să meargă cu o viteză de 216 Km/h şi în tot acest timp să-şi păstreze forma. Nimeni nu a văzut nimic şi nu există nici o imagine şi nici un raport că ar fi existat ceva între California şi Flagstaff; nimeni nu a văzut nici până în clipa când a apărut dintr-o dată în Flagstaff. Priviţi direcţia în care a mers: est şi puţin spre nord.
Când au studiat fotografiile, s-a constatat că Norul se deplasa spre sud-est cu o viteză 150 Km/h, nicidecum cu 216 Km/h.
Dacă ar fi să credem ceea ce spun unii, înseamnă că din Arizona spre California, Norul trebuia să vină cu viteza de 216 Km/h, să-şi păstreze forma şi să nu-l vadă nimeni până la Flagstaff. După 816 Km ar fi trebuit să aibă aceeaşi formă, să nu se risipească, să nu meargă în derivă, ci să-şi păstreze forma, să apară dintr-o dată în Flagstaff, să se oprească, să-şi schimbe direcţia spre sudest şi să încetinească până la viteza de 150 Km/h. Cine mai crede că a fost o rachetă Thor? Trebuie să aibă o mare „credinţă” ca după toate dovezile prezentate să continui să susţii aşa ceva! Poţi să priveşti înapoi şi să faci tot felul de speculaţii şi supoziţii că ar fi fost una sau alta, dar unul dintre cei mai renumiţi specialişti din lume în studierea formării norilor, se afla la Tucson, a văzut Norul şi a rămas uluit pentru că nu a ştiut ce era. Dumnezeu ştie ce face! Poate priviţi înapoi şi spuneţi: „Acum ştim ce a fost!” Dar atunci el nu ştia nimic altceva decât că nu mai văzuse niciodată un asemenea Nor: „N-am văzut în viaţa mea un asemenea nor şi nu pot să explic de ce este acolo şi nici ce este.” În următoarele luni, el a scris câteva articole, unele despre Nor, altele în care a menţionat Norul, iar în septembrie 1963, era încă uimit de apariţia lui, continua să-l studieze şi nu ştia ce să spună. Unul dintre articolele scrise de el a fost publicat în revista „Weatherwise”. Dacă vreţi să-l căutaţi, îl veţi găsi pe prima pagină a revistei, în numărul din iunie 1963. Iată ce spune acest om de ştiinţă: „Am citit mai multe rapoarte cu remarcile observatorilor fenomenului…” Se referea la martorii oculari, la oamenii care i-au trimis fotografiile pe care le făcuseră Norului, pentru că el a cerut prin mass-media să i se trimită toate informaţiile posibile referitoare la acel Nor. Astfel, a adunat optzeci şi cinci de fotografii care au fost făcute în treizeci şi cinci de locuri diferite, iar cu ajutorul lor s-a calculat cât de sus, cât de lung şi cât de lat a fost Norul supranatural. Deci, acest bărbat a spus:
„Am citit mai multe rapoarte cu remarcile observatorilor fenomenului, care spun că în toată viaţa de când urmăresc norii, nu au văzut niciodată un nor atât de frumos ca acesta.” Bărbatul acesta a fost un profesor, un om de ştiinţă care preda la Universitatea din Arizona şi el a văzut Norul. Ceea ce vreau să spun în continuare este că sunt o mulţime de citate în care fratele Branham spune că a stat pe munte şi că Norul urca, şi sunt şi fotografii cu ziua în care a fost acolo, dar un lucru este cât se poate de clar şi anume, că fratele Branham NU a fost acolo în ziua în care a fost făcută fotografia. Fotografia a fost făcută în data de 28 februarie 1963, iar el a spus: „…A fost cu o zi înainte de a împuşca mistreţul.” Sezonul de vânătoare a început în data 01 martie 1963 şi a ţinut până în data de 10 martie, iar fratele Branham a fost pe munte împreună cu Gene Norman şi cu Fred Sothman. Aşadar, trebuie să faci nişte şmecherii serioase ca să-l pui pe fratele Branham sub nor, vânând mistreţi împreună cu cei doi fraţi, în data de 28 februarie 1963. Aceasta este prima controversă, iar a doua se referă la faptul că în data de 04 martie 1963, fratele Branham a mers cu maşina la Houston, Texas, ca să obţină graţierea pentru doi tineri (o fată şi un băiat) care omorâseră pe cineva. Tatăl băiatului era cel care a scris câteva articole despre fratele Branham, când a coborât Stâlpul de Foc în Houston, Texas. Este vorba despre domnul Aires. Deci, el a mers acolo, a vorbit cu avocaţii şi cu judecătorii, şi i-a convins să le dea închisoare pe viaţă, în locul condamnării la moarte. El a fost toată ziua în oraş, iar în seara aceea, a vorbit în adunarea din Houston, Texas, mesajul „Absolutul” şi le-a spus celor adunaţi acolo: „…Mă bucur să fiu cu voi în seara aceasta…” Apoi a spus: „Eu trebuie să conduc înapoi, în Arizona.”
Din Houston, Texas, până în Tucson, Arizona, este un drum de 17-18 ore pe autostrăzile de astăzi. Cât credeţi că i-ar fi trebuit fratelui Branham să ajungă acolo în anul 1963? Mult mai mult, nu-i aşa? Aşadar, chiar dacă ar fi plecat imediat după încheierea serviciului, nu ar fi avut cum să ajungă la Tucson, Arizona, până în după-amiaza sau seara zilei de 05 martie 1963. În ziua de 06 martie 1963 s-a dus la camping împreună cu Gene Norman şi Fred Sothman, iar când vorbeşte despre explozie, spune: „…Cu o zi înainte, am împuşcat un mistreţ foarte frumos, dar ceilalţi doi fraţi nu au prins nimic…” Deci, aceasta s-a întâmplat la o zi după ce a fost la vânătoare, adică în data de 08 martie 1963.Aceasta este ziua în care a venit George Smith şi familia lui. Dacă citiţi „Revista credincioşilor” din anul 1962, acolo se clarifică desfăşurarea evenimentelor, iar George Smith spune că era în data de 08 martie 1963. Dacă citiţi, veţi vedea că Norul a apărut în Flagstaff, Arizona, şi a fost fotografiat la apus, iar în revista „Weatherwise” scrie că în data de 28 februarie 1963, Norul a strălucit timp de 28 de minute, după apus. Credeţi că Dumnezeu vrea să vedem ceva aici? Eu cred că 28 este un număr important. Să vedem! În data de 28 martie 1963, soarele coboară la apus, dar Norul continuă să strălucească încă 28 de minute.
Pe prima pagină a revistei „Weatherwise”, a fost publicată o fotografie a Norului făcută dinspre New Mexico. În această fotografie, Norul are o formă plată şi tot pământul este în întuneric. Aceasta se datorează faptului că Norul este la o altitudine de 44 de Km, iar soarele a coborât sub curbura Pământului şi era sub orizont. Astfel, pe Pământ totul era în întuneric, dar razele soarelui „loveau” încă Norul şi îl făceau să lumineze. Fratele Branham l-a numit „Stâlpul de Foc”, şi a spus că este acelaşi lucru cu cel care a fost fotografiat în Houston, Texas. „…V-am spus că am văzut un Stâlp de Foc, iar ştiinţa L-a fotografiat în sfârşit…” El spune de mai multe ori că este acelaşi lucru din fotografie, pentru că deşi era întuneric, Norul era în lumină. Norul reflecta lumina înapoi jos şi oamenii se minunau de strălucirea argintie care venea de la nor. Aceasta s-a întâmplat timp de 28 de minute după apus. 28 este numărul vieţii: ciclul femeii care urmează să aducă viaţă este de 28 de zile; vălul care acoperea Sfânta Sfintelor avea lungimea de 28 de cubiţi (12,8m). Vălul acela acoperea Viaţa. Veţi vedea că vom ajunge la nişte lucruri extraordinare, aşa că pregătiţi-vă! Dumnezeu a rupt vălul acela (perdeaua) atunci când a murit Hristos, pentru că Viaţa s-a mutat din Slava Shekinah aflată în Cortul întâlnirii, în Hristos. Perdeaua aceea era făcută din 10 perdele cusute laolaltă, iar 10 este numărul poruncilor date de Dumnezeu lui Moise şi tot 10 este numărul capitolului în care vor fi descoperite tainele ascunse, mesagerului epocii a şaptea a Bisericii. Deci, 10 este un număr important. La moartea lui Hristos, perdeaua s-a rupt în două: cinci perdele cusute laolaltă într-o parte şi cinci în partea cealaltă. De asemenea, sunt două table de piatră cu 10 porunci: cinci pe o tablă şi cinci pe tabla cealaltă. Sunt şi 10 fecioare: cinci înţelepte şi cinci nechibzuite. Eu nu pot explica toate aceste lucruri, dar este extraordinar cât sunt de desăvârşite şi este uimitor ce se întâmplă în 28, pe care îl vom întâlni de opt ori şi care este numărul vieţii.
Acest Nor supranatural a coborât în data de 28 februarie şi are legătură cu Viaţa. În ce revistă a apărut? (Adunarea răspunde: „În Life”). Şi „Life” înseamnă „Viaţă”. Dintre toate revistele care ar fi putut să scrie despre Nor, s-a „întâmplat” să se scrie chiar în „Life” – „Viaţa”. Cu siguranţă Dumnezeu vrea să ne spună ceva, fiindcă este poza unui Nor care a apărut în data de 28 februarie 1963 şi a strălucit timp de 28 de minute după apus.
(Revista „Life” din 17 mai 1963, în care a apărut fotografia Norului misterios din 28 februarie 1963).
Cunoştea fratele Branham pe cineva de la revista „Life”? Este cumva o conspiraţie? Dacă este o conspiraţie, atunci Dumnezeu este în ea, pentru că nimeni nu ar fi putut s-o orchestreze, nimeni altcineva n-ar fi putut să pună Norul acolo. Nimeni altcineva nu ar fi putut să-l lumineze timp de 28 de minute după apusul soarelui şi nimeni n-ar fi putut să-l pună în revista „Life” – „Viaţa”. Este mult peste puterea de influenţă a unei persoane sau a unui grup de oameni, iar ca să-i poţi crede pe critici, îţi trebuie mai multă credinţă decât să-l crezi pe Dumnezeu. Acesta este doar începutul, iar în continuare vom aduce dovadă după dovadă şi vom arăta că Norul a venit de la Dumnezeu. El dovedeşte aceasta în Cuvântul Său, o dovedeşte prin zile, prin numerologie, prin ştiinţă şi a dovedit-o şi în inima mea. Amin.
Aşadar, 28 este numărul Vieţii. În Noul Testament sunt numai două cărţi care au 28 de capitole: Evanghelia după Matei, care este prima carte din Noul Testament, şi Faptele Apostolilor, care este cea de-a cincea carte. În Matei, capitolul 28 este învierea lui Isus Hristos. Este o coincidenţă? Şi iată că Isus cel înviat S-a dovedit pe Sine însuşi în data de 28 februarie 1963 şi a fost luminat timp de 28 de minute după apus. Este extraordinar. Vă amintiţi că am spus că „17” este numărul judecăţii şi al biruinţei, pentru că acestea două merg împreună. Astfel, dacă citiţi povestea lui Noe din Biblie, veţi vedea că Noe a intrat în arcă în data de 10, un alt număr foarte important, iar în data de 17 s-au deschis fântânile adâncului. Ce a urmat? Judecata şi distrugerea lumii blestemate din acele zile. „17” a fost judecată pentru lume, dar a fost biruinţă pentru Noe, dovedind că mesajul adus de el a fost adevărat. Deci, Dumnezeu l-a legitimat pe Noe în data de 17. Are sens. Arca s-a oprit în ziua de 17, luna a şaptea pe Muntele Ararat. Judecata lui Dumnezeu s-a terminat, apele s-au retras şi familia lui Noe a biruit. Aşadar, „17” este numărul biruinţei pentru credincioşi, dar este numărul distrugerii pentru necredincioşi. Acelaşi număr, „17” este biruinţă pentru credincioşi şi judecată pentru necredincioşi. Ştiţi când a publicat revista „Life” articolul despre Nor? În data de 17 mai, adică în luna a cincea. Dacă vă uitaţi la numerele prime vedeţi că Norul a venit în luna a doua (februarie), iar în luna a treia, care este următorul număr prim, fratele Branham a fost luat în constelaţia celor şapte îngeri. Următorul număr prim este cinci, iar în luna a cincea (mai), Norul a apărut în revista „Life”, nu pentru o declaraţie privată, nu doar pentru profet, ci ca să fie văzut de toată lumea.
Astfel, dacă crezi aceste lucruri eşti un biruitor, pentru că Piatra din capul unghiului a coborât, dar dacă nu crezi, ai fost deja judecat. Fratele Branham a spus: „Priviţi-L acolo cu peruca albă, Divinitatea Supremă, Judecătorul Pământului şi a creaţiei.” El spune că vine ca Judecător pentru lume, dar pentru Mireasă este eliberare. El vine ca Judecător, ca să judece Pământul, şi a fost arătat lumii în data de 17 mai, adică în luna a cincea. Biblia spune că Noe a intrat în arcă, în luna a doua, iar în data de 17 a început potopul. (Geneza 7.11). Ştiţi care este luna a doua în calendarul ebraic? Luna mai. Vedeţi? Este din nou 17 mai. Oare sunt nebun? Nu, pentru că totul este întocmai. Aşadar, Noe a intrat în arcă în luna mai, iar în data de 17, a început potopul. Nu se potriveşte exact cu calendarul nostru, dar El a făcut-o exact în 17 mai, ca să arate lumii biruinţa şi judecata: este alegerea voastră. Ce alegeţi: biruinţa sau judecată? Deci, „28” este Viaţa, iar „17” este biruinţa şi judecata. Acum vom merge în Matei 28.1-6:
„La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul.”
Deci, în capitolul 28 din prima carte a Noului Testament (în Matei) este învierea, viaţa. Acum să mergem în Matei 28.17, pentru că v-am spus că „17” şi „28” merg împreună: Viaţa, biruinţa li judecata. Vom citi de la versetul 16. Ceea ce citim aici, are loc după învierea lui Isus, după ce le-a spus unde Îl vor vedea: „…Iată că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea.” (v. 7). „Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde le poruncise Isus să meargă.” (v. 16). Totul se întâmplă pe un munte: – s-a întâmplat pe Muntele Sinai; – s-a întâmplat pe Muntele schimbării la faţă; – s-a întâmplat pe un munte din Galileea, după înviere; – iar în zilele noastre s-a întâmplat pe Muntele Sunset: apusul, sfârşitul timpului, sfârşitul epocii neamurilor, sfârşitul lumii. Fiecare trebuie să se decidă dacă crede sau nu toate acestea. „…pe muntele unde le poruncise Isus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.” Norul a coborât în data de 28 februarie 1963 şi a fost arătat lumii în data de 17 mai 1963, prin articolul publicat de revista „Life”. Şi ce s-a întâmplat? Unii au crezut şi I s-au închinat, dar alţii s-au îndoit. Care este numărul vieţii? „28”. „28” şi „17” din nou împreună. Este uimitor! Ce este aceasta? Este cea mai mare farsă din lume sau este Dumnezeu?
În predica „Dumnezeu ascuns şi descoperit în simplitate”, din 12 aprilie 1963, fratele Branham a spus:
„…Este atât de simplu încât trece peste capetele înţelepţilor, dar cei simpli Îl primesc cu bucurie…”
Trebuie să spui doar: „Facă-mi-se după Cuvântul Tău, fiindcă Îl cred!”, iar El ţi se va descoperi şi îţi va descoperi lucrarea Sa. El va face aceasta, dar mai întâi trebuie să crezi şi să acţionezi conform credinţei tale. Amin. Acum vom merge în cartea Faptelor, care este cea de-a doua carte din Noul Testament care are 28 de capitole. Aşadar, cartea a cincea are 28 de capitole. În Fapte 2, citim despre revărsarea Duhului Sfânt. De ce în cartea Faptelor sunt 28 de capitole şi ce este cu această revărsare a Duhului? Faptele Apostolilor este Cartea Vieţii Bisericii, a lui Isus Hristos cel înviat, a lui Hristos cel viu care Se exprimă prin oameni. Astfel, ei au venit la Viaţă prin botezul Duhului Sfânt; Biserica a venit la Viaţă prin botezul Duhului Sfânt, iar în cele 28 de capitole mărturiseşte acest lucru. Februarie 28 este luna a doua, ziua 28. Mai mult, în Ioel 2.28 este o profeţie care spune: „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa visuri şi tinerii voştri vor avea vedenii.” Ioel 2.28 – februarie este luna a doua, iar 28 este numărul Vieţii: El începe să vorbească despre revărsarea Duhului Sfânt care este Viaţa, Viaţa lui Isus Hristos în cei credincioşi. Unde se repetă versetul acesta? În Fapte 2 – februarie, luna a doua (2). Dar nu vom merge la versetul 28, ci vom merge la Fapte 2.17, pentru că „17” şi „28” merg împreună. Deci, Fapte 2.17: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri!” „28” şi „17” merg împreună. Ioel 2.28 şi Fapte2.17 sunt aceeaşi Scriptură. Şi ce a adus împlinirea acestei profeíi? Biruinţă pentru Biserica Sa. Ţineţi minte că „17” este „biruinţa”. A fost biruinţă pentru Biserică, dar a fost şi judecată pentru cei care nu au crezut că Isus era Cel ce spunea că este. El a dovedit aceasta prin faptul că a venit înapoi şi a împlinit făgăduinţa din Ioel 2.28, aducând Viaţa în Biserică.
Iar când ei au început să vorbească în limbi şi să le tălmăcească, a venit judecata peste generaţia aceea preacurvară, pentru că L-au răstignit pe Domnul slavei. Versetul 17 este biruinţă pentru credincioşi şi judecată şi nimicire pentru necredincioşi. Acum haideţi să vedem ce scrie în Fapte 2.28: „Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii…” Ce înseamnă „28”? Viaţă. Este o invenţie sau este adevărul? „Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.” (cu chipul Tău, cu faţa Ta). Ce este Norul acela? Este chipul lui Dumnezeu, este faţa Lui, iar pentru mine este o mare pricină de bucurie. Dacă vă amintiţi, în Matei 28.17 am citit că atunci când L-au văzut pe Isus, unii I s-au închinat, dar alţii s-au îndoit. Să ţineţi minte, pentru că acest verset se leagă cu Romani 9.33. Deci, ţineţi minte: Matei 28.17 şi Romani 9.33. Vom ajunge acolo imediat, dar mai întâi aş vrea să ne întoarcem înapoi la Nor. Cum am spus deja, Norul a coborât în data de 28 februarie 1963 şi a fost fotografiat. Fratele Branham a mers în tabăra de vânătoare în data de 06 martie 1963, iar în data de 08 martie 1963 a fost luat în constelaţia formată de cei şapte îngeri, adică opt zile mai târziu (din 28 februarie până în 08 martie sunt opt zile). Înainte de acest eveniment, în data de 22 decembrie 1962, fratele Branham a avut o vedenie pe care a numit-o „viziunea Pietrei unghiulare”, vedenia în care a văzut că îngerii vin la el, iar sâmbătă, 30 decembrie 1962, aduce descoperirea cu privire la ea în predica „Domnilor, acesta este timpul sfârşitului”? Este important să scrieţi titlul corect pentru că este format din şapte cuvinte (în limba română este format doar din cinci cuvinte):
Predica „Domnilor, acesta este timpul sfârşitului?” a fost predicată la opt zile după ce a avut vedenia. – Domnul a îngăduit ca Norul să fie fotografiat în data de 28 februarie 1963, iar opt zile mai târziu, adică în data de 08 martie 1963, fratele Branham a fost ridicat în constelaţia Norului, formată de îngeri.
În predica „Răsăritul Soarelui” din 18 aprilie 1965, fratele Branham vorbeşte despre acest eveniment:
„…Timpul nostru este limitat, mai ales pentru prietenii care ne ascultă prin transmisiunea radio, dar aş dori să vă fac atenţi la o fotografie care a fost făcută nu demult, cu privire la vedenia pe care am avut-o aici în tabernacol şi în care mi s-a spus să părăsesc Indiana şi să plec în Arizona, unde mă voi întâlni cu şapte îngeri în forma unei piramide. Nu ştiam ce se va întâmpla, iar mai târziu când am stat acolo, am crezut că am ajuns la sfârşitul vieţii mele pentru că nimeni nu poate rămâne în viaţa după o asemenea explozie. Sunt sigur că toţi cunoaşteţi povestea. Apoi într-o dimineaţă când eram în Canionul Sabino şi mă rugam, mi s-a pus în mână o sabie, iar un Glas a spus: „Aceasta este Sabia Împăratului, Sabia Cuvântului”. Mai târziu, au apărut îngerii, aşa cum spusese Duhul mai dinainte, iar atunci a apărut o Lumină puternică, chiar în locul unde mă aflam eu, care s-a ridicat până la înălţimea de treizeci de mile şi a format un cerc asemănător cu aripile îngerilor, desenând pe cer forma unei piramide…” Deci, îngerii au format pe cer aceeaşi formă pe care o văzuse el. Fratele Branham nu spune că în vedenia pe care a avut-o era acelaşi Nor, ci spune că îngerii au format exact ceea ce a văzut el. Este foarte important să prindeţi tot ce spune el. Fratele Branham spune că Lumina aceea a mers în sus, că Norul a mers în sus şi că „…l-au fotografiat, iar eu eram acolo în ziua aceea…” Eu nu pot înţelege toate lucrurile şi nu pot spune de ce a vorbit aşa. La ce se referea când a spus: „…În aceeaşi zi…”? Este vorba de o perioadă de timp? Nu ştiu, dar sunt destule locuri în care spune la ce se referea, astfel încât să ne putem da seama ce s-a întâmplat în ziua aceea. Eu pot să vă aduc zece sau douăsprezece citate care să vă ajute să credeţi: „Oamenii de ştiinţă din Mexic au fotografiat Lumina în timp ce aceasta se deplasa spre nordul Arizonei, unde spusese Duhul Sfânt că voi fi eu, stând în picioare, la patruzeci de mile nord-est de Tucson.” (Răsăritul Soarelui din 18 aprilie 1965). Este foarte important. El ştia că Norul a apărut în nordul Arizonei, iar Tucson este în sudul Arizonei. Dacă credeţi că fratele Branham nu ştia care era diferenţa dintre Tucson şi Flagstaff, sunteţi nebuni. El o ştia foarte bine, pentru că a mers de multe ori acolo. „Oamenii de ştiinţă din Mexic au fotografiat Lumina în timp ce aceasta se deplasa spre nordul Arizonei, unde spusese Duhul Sfânt că voi fi eu, stând în picioare, la patruzeci de mile nord-est de Tucson.” (Răsăritul Soarelui din 18 aprilie 1965). Fratele Branham era în partea de sud-est, iar Norul se mişca dinspre nord-vest. El a spus că Norul s-a deplasat din nordul Arizonei spre locul „…unde spusese Duhul Sfânt că voi fi eu, stând în picioare, la patruzeci de mile nord-est de Tucson.” Cu alte cuvinte, Norul se îndrepta spre el. Dacă vă uitaţi pe hartă, Norul călătorea spre sud-est, iar dacă trageţi o linie din Flagstaff spre sudest, vă va duce exact pe Muntele Sunset. Fratele Branham ştia că Norul apăruse peste Flagstaff şi ştia că se mişca.
„…Apariţia aceea luminoasă s-a ridicat spre cer, iar revista „Life” a publicat fotografii…” Când s-a ridicat spre cer? După ce L-a văzut el? „…Apariţia aceea luminoasă s-a ridicat spre cer, iar revista „Life” a publicat fotografii şi comentarii cu privire la evenimentul inexplicabil care a avut loc în sferele înalte, acolo unde nu sunt nici un fel de vapori sau umezeală. Norul acela a venit din locul unde fuseseră îngerii, s-a ridicat la 30 de mile înălţime (48Km) şi a avut lăţimea de 27 de mile (43Km).” (Răsăritul Soarelui din 18 aprilie 1965). Să vedem ce a mai spus fratele Branham, pentru că puţini vă vor spune tot ce a zis el. Să ţineţi minte că întotdeauna când cineva vine să vă arate citate, mai sunt şi altele. Astfel, singura cale de a afla tot ce vrea să ne spună Dumnezeu este să ascultăm Mesajul sau să-l citim noi înşine, iar când facem aceasta, să-L lăsăm pe El să ne descopere ce este adevărat şi ce nu este adevărat.
În predica „A sta în spărtură” din 23 iunie 1963, fratele Branham a spus: „La vremea aceea eu nu am ştiut că oamenii de ştiinţă făceau fotografii atunci când au venit Îngerii să aducă Mesajul…” Uneori, s-ar părea că fratele Branham este confuz în ceea ce priveşte detaliile. Astfel, am exemple în care pune într-un singur citat tot ce s-a întâmplat în acele zile: când i-a căzut în mână Sabia, vizita celor şapte Îngeri, Tragerea a treia sau momentul când a aruncat piatra în sus şi s-a produs acel vârtej de vânt. Cu altă ocazie spune: „Am avut Sabia în mână”, şi imediat după aceea adaugă: „Am fost luat în constelaţia acelor îngeri.” Dar noi ştim că Sabia i-a căzut în mână în data de 11 ianuarie 1963 şi că a fost luat sus în data de 08 martie 1963. De ce vorbeşte în felul acesta? Să nu uităm că acest om a fost un profet şi a trăit în acelaşi timp în două lumi diferite. De exemplu, odată a intrat în casă şi a văzut un măr care atârna în aer, aşa că s-a gândit: „De ce ar atârna Meda un măr putred acolo?”, iar când s-a dus să-l ia, era de fapt o vedenie. Cu altă ocazie a spus: „S-a întâmplat ceva şi m-am muşcat de deget ca să văd dacă era o vedenie sau se întâmpla în realitate, pentru că nu puteam să-mi dau seama…” Sau: „…Chiar acum am o vedenie… Ba nu am. Este o vedenie… Nu este…” Vedeţi? Uneori chiar nu ştia ce se petrece, aşa că dacă vrei să te îndoieşti, vei găsi destule motive s-o faci. Să nu uităm că atunci când a înviat Domnul Isus, El le-a spus ucenicilor unde Îl vor întâlni, dar când li s-a arătat, unii au crezut şi I s-au închinat, în timp ce alţii sau îndoit. După cum vedeţi, chiar ucenicii Lui, s-au îndoit la un moment dat şi nu au ştiut ce să creadă aşa că, la ce v-aţi aştepta când un om muritor spune că a fost vizitat de un Nor şi dă nişte detalii pe care noi nu le înţelegem? Fratele Branham a spus că oamenii de ştiinţă au făcut fotografii în timp ce îngerii coborau din cer ca să-mi aducă Mesajul şi, tot el spune: „Îngerii au fost fotografiaţi, m-au părăsit şi au mers în sus.” Vedeţi? Pare confuz, dar nu este.
În predica „Perseverent” din 02 august 1963, fratele Branham spune: „Voi ştiţi că în vremea aceea eu nu ştiam, dar camerele de luat vederi din toată ţara au făcut fotografii în timp ce Norul acela alb cobora.” Deci, a fost fotografiat în timp ce cobora, nu în timp ce urca. Dar unde s-a aşezat Norul acela? Din Flagstaff, din nord-vest, a pornit spre sud-est, spre Muntele Sunset, este adevărat? Ei l-au văzut deplasânduse spre sud-est cu o viteză de 150Km/h, a fost luminos timp de 28 de minute după apus, iar după aceea s-a pierdut în întuneric şi nu l-a mai văzut nimeni; nu au ştiut unde a mers. Ştiţi ce cred eu despre acel Nor? Norul în sine a fost un semn. El nu a fost arătarea reală a Domnului Isus, ci a fost un semn al venirii Lui. Noi nu ne închinăm la acel Nor, ci credem că el este un semn al venirii Lui, este dovada venirii Lui, este legitimarea că profetul a avut dreptate. Noi ştim că fratele Branham a avut vedenia în data de 22 decembrie 1962, a vorbit despre ea în data de 23 decembrie, dar a adus descoperirea sau tălmăcirea ei în data de 30 decembrie 1962. Apoi, în 28 februarie 1963, a apărut acel Nor tainic care „întâmplător” a avut forma unei piramide, aşa cum spusese fratele Branham în decembrie, şi tot „întâmplător” în data de 08 martie 1963 s-a arătat exact în locul despre care a vorbit el, cu câteva luni în urmă, şi l-a ridicat în mijlocul acelei piramide. Norul acesta a fost ceva de neînţeles, ceva care i-a încurcat atât de tare pe savanţi, încât în data de 17 mai 1963 a apărut în revista „Life”, dar nu ca să-l arate cât era de frumos, ci ca să fie prezentat ca pe un fenomen neînţeles şi inexplicabil. Slăvit să fie Domnul! Astfel, ei au fotografiat acel Nor alb în timp ce cobora. Să vedem ce mai spune fratele Branham. În predica intitulată: „Care este atracţia de pe munte?” din 25 iulie 1965, el spune: „Acolo era un cerc luminos care se ridica de la pământ ca un nor de ceaţă. Când a făcut aceasta, s-a îndreptat direct spre munte şi a început să se rotească spre vest, de unde a venit. Ştiinţa a stabilit ulterior că avea treizeci de mile înălţime, douăzeci şi cinci de mile lăţime şi forma unei piramide.”
După cum vedem aici, fratele Branham ne spune că Norul a venit din nord-vest spre locul unde a arătat vedenia că va sta el. El ştia că acea constelaţie de îngeri vine jos, dar aici spune că Norul s-a ridicat şi s-a îndreptat spre vest. Înţelegeţi sau aţi devenit confuzi? „…Ştiinţa a stabilit ulterior că avea treizeci de mile înălţime, douăzeci şi cinci de mile lăţime şi forma unei piramide… …Oamenii de ştiinţă din Tucson scriu mereu articole şi le publică în ziare. Cei care se aflau pe muntele Lemmon cu aparate mari de fotografiat, nu L-au putut vedea ridicându-se din locul în care eram noi, deplasându-se către Vest, arătând că timpul s-a sfârşit…” Vedeţi? Ei L-au văzut venind, dar nu L-au mai văzut când a plecat. Fiţi atenţi la felul în care se succed evenimentele. În data de 28 februarie 1963, deasupra oraşului Flagstaff, Arizona, a apărut un Nor misterios care „din întâmplare” s-a deplasat spre sud-est, spre Muntele Sunset. Oare a fost o simplă coincidenţă? Doar „din întâmplare” s-a îndreptat spre Muntele Sunset? Fratele Branham a spus încă din decembrie 1962 că va exact în locul acela. Este adevărat? Apoi, după ce s-a întâmplat evenimentul, a spus că ei L-au fotografiat în timp ce cobora şi că el a ştiut că venea din nord-vest. Apoi, cu alte ocazii a spus: „…S-a ridicat de unde eram eu, a mers în sus şi s-a îndreptat spre vest, de unde a venit…” Cred că este clar că el nu vorbeşte de aceeaşi perioadă de timp. Evenimentele s-au desfăşurat în felul următor:
Norul a coborât peste Flagstaff, Arizona, în data de 28 februarie 1963; a apărut pur si simplu, pentru că nu a fost observat de nimeni înainte de a apărea acolo. De acolo s-a îndreptat spre Muntele Sunset, dar a dispărut în întuneric. Opt zile mai târziu, adică în data de 08 martie 1963, fratele Branham a fost luat în constelaţia îngerilor şi a primit porunca să se întoarcă la Jeffersonville pentru deschiderea celor şapte Peceţi. Aşa cum am spus deja, „8” este un număr important pentru că este numărul veşniciei, este o nouă zi, deci nimic nu este întâmplător, ci totul are o semnificaţie. După aceea, îngerii s-au ridicat şi au călătorit spre vest, dar de data aceasta, nimeni nu a mai făcut nici o fotografie. Fiţi atenţi ce a spus fratele Branham în continuare: „…Cei care se aflau pe muntele Lemmon cu aparate mari de fotografiat, nu L-au putut vedea ridicându-se din locul în care eram noi, deplasându-se către Vest, arătând că timpul s-a sfârşit. Nu a putut merge decât spre Costa de Vest, iar judecata a lovit exact prin locul pe unde a mers el: peste Phoenix, mai departe peste Prescott şi peste munţi, spre Coasta de Vest. Încotro mai precis? Direct spre Alaska. Şi în timp ce mergea în direcţia aceea, s-a auzi un tunet…”
Aceea este direcţia în care a plecat, iar fratele Branham a spus: „…S-a ridicat de unde eram eu, a mers în sus şi s-a îndreptat spre vest, de unde a venit…” El ştia că Norul fusese fotografiat în timp ce a venit şi ştia că nu a fost văzut de nimeni în timp ce a plecat. Este alegerea voastră dacă veţi crede sau nu. Adevărul este că Dumnezeu lucrează în aşa fel încât să-ţi încerce credinţa, ca să vadă dacă Îl vei crede sau te vei poticni şi vei alege să nu crezi. Apoi, în data de 17 martie 1963, adică la 17 zile după apariţia Norului şi fotografierea lui, fratele Branham a predicat mesajele: „Dumnezeu ascuns şi descoperit în simplitate” şi „Intervalul dintre Biserici şi Peceţi”.” Suntem nebuni? Vă amintiţi ce am citit în Exod 24.16? În ce lună a fost ridicat Moise în Nor? În luna a treia, ziua a şaptea de la coborârea Norului pe munte. Când a fost ridicat fratele Branham în constelaţia îngerilor? În luna a treia, ziua a opta – o nouă zi. Vedeţi? Ştiţi că Domnul i-a spus: „Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise.” (Iosua 1.5). Totul este desăvârşit, este uluitor!
În 17 martie 1963, fratele Branham a vobit predica „Dumnezeu ascuns şi descoperit în simplitate” Ce mesaj! Este exact ceea ce se întâmplă. El a spus: „…Aceasta nu este exact Peceţile, dar se leagă bine împreună.” Fiţi atenţi! „…Este o parte din ele şi se leagă bine cu restul.” Această predică a fost vorbită în 17 martie 1963, duminică dimineaţa, iar în seara aceleaşi zile a vorbit „Intervalul dintre cele şapte epoci ale Bisericii şi cele şapte Peceţi.”
Apoi, luni 18 martie 1963, a vorbit prima Pecete; marţi, 19 martie, a vorbit Pecetea a doua; miercuri, 20 martie, a vorbit Pecetea a treia; joi, 21 martie, a vorbit Pecetea a patra; vineri, 22 martie, a vorbit Pecetea a cincea; sâmbătă 23 martie, a vorbit Pecetea a şasea, iar duminică 24 martie, a predicat Pecetea a şaptea. În ce zi a înviat Domnul Isus din morţi? În ziua a opta, duminica. Ce reprezintă duminica? Ziua a opta, o nouă zi, dar este şi ziua întâia. Deci ce este duminica, ziua a opta? Învierea, Viaţa veşnică, veşnicia. În a opta zi de adunări, fratele Branham a predicat „Pecetea a şaptea”. Opt zile: 8, 8, 8, 8. Oare ce vrea să ne arate Dumnezeu? Poate pe „8”. Când a venit jos Îngerul acela puternic, a spus că „nu va mai fi nici o zăbavă.”, adică: „Nu mai este timp de pierdut.” Este timpul pentru ziua a opta, dar nu în viaţa aceasta naturală. Viaţa aceasta naturală mai are zile: cele şapte epoci ale Bisericii s-au încheiat şi urmează intrarea în Mileniu, în Împărăţia de o mie de ani. Noi suntem încă în timp, dar pentru credincios este epoca Miresei sau cum spune fratele Branham, „Epoca Miresei este ziua a opta şi este dincolo de cele şapte epoci ale Bisericii, este o nouă zi.” Aici, avem calendarul cu zilele în care au fost predicate Cele şapte Peceţi:
| Luna martie 1963 | ||||||
| duminică | Luni | Marţi | Miercuri | joi | vineri | sâmbătă |
| 28 | 1 | 2 | ||||
| 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 |
| 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 |
| 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 |
| 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 |
| 31 |
Apoi, în 17 mai 1963 apare articolul din revista „Life”, iar mai devreme am spus că „Life” înseamnă „Viaţă”. Care este numărul Vieţii? „28”. Este extraordinar!
Vă amintiţi că numerele „28” şi „17” merg împreună. Mai mult, luna mai este luna a cincea, iar „5” este un număr prim la fel ca „17”. Dacă priviţi la numerele pe care vi le-a dat la început, numărul „17” este al şaptelea număr prim şi apare iar şi iar, ceea ce înseamnă cu siguranţă ceva. Aceasta este coperta revistei „Life”:
iar acesta este articolul publicat de revista „Life” în data de 17 mai 1963:
„…şi un nor misterios înalt în formă de inel…”
…şi un nor misterios înalt în formă de inel.” Ei vorbesc despre Nor şi arată câteva fotografii cu el. Noi ştim cu toţii că Norul este în formă de piramidă, este Piatra unghiulară. Eu nu am observat, dar un frate mi-a atras atenţia că înainte de „şi” sunt trei puncte de suspensie: „…şi…” Nu vi s-a părut ciudat când aţi citit articolul? „…şi un nor misterios înalt în formă de inel.” Când vă uitaţi la o pagină şi vedeţi că începe cu trei puncte, unde ar trebui să vă uitaţi ca să vedeţi unde începe ideea? Pe pagina anterioară, aşa-i? Ce vedem dacă privim pe pagina anterioară a revistei „Life”? Un curcubeu.
Eu vă spun doar ce este acolo. Pe pagina anterioară celei cu Norul este un curcubeu format de razele lunii. Priviţi la titlul articolului cu Norul: „…şi un nor misterios înalt în formă de inel.” De ce este folosit cuvântul: „misterios” sau „tainic”? În limba engleză, titlul articolului este format din şapte cuvinte: „…And a High Cloud Ring of Mystery.”
Articolul anterior celui cu Norul este despre curcubeul format de razele lunii care lovesc ploaia şi formează o prismă. Acest curcubeu este format de razele soarelui reflectate de lună: razele lunii lovesc stropii de ploaie şi formează culorile spectrului, ale curcubeului, arătând că descoperirea este completă, că cele şapte epoci ale Bisericii sunt complete şi că în Biserică vine Lumina completă a descoperirii. Cine a pus-o acolo? Separaţi numărul „17” şi aveţi „10” şi „7”: Apocalipsa 10.7. Poate sunt puţin deplasat aici şi forţez puţin lucrurile, dar în Apocalipsa 10.7 aveţi descoperirea tuturor tainelor. „…şi un nor misterios (tainic) înalt în formă de inel.” Dumnezeu nu a vrut să ratăm aceasta: Acelaşi cuvânt pe care îl avem în Apocalipsa 10.7, „taină” îl găsim în cuvintele titlului articolului publicat în data de „17 mai 1963 în revista „Life”: „tainic” (misterios). Acesta este motivul pentru care de două zile încoace îi întreb pe oameni dacă sunt nebun? Credeţi că este o farsă, o întâmplare sau că este Dumnezeu? Să mergem în Apocalipsa 10.7. Când a urcat Moise pe munte ca să aducă cele două table de piatră care cuprindeau cele zece porunci? În a şaptea zi de la coborârea Norului pe munte. Norul a coborât pe munte în ziua a treia (Exod 19.16) din luna a treia, iar Moise a urcat în mijlocul lui, şapte zile mai târziu. (Exod 24.16). Atunci în ce zi a urcat Moise pe munte? 3 + 7 = 10. În ziua a zecea. „10” este un număr foarte important. Moise urcă pe munte în ziua a zecea şi primeşte „10” porunci. Este clar? Să repetăm: Norul a coborât pe munte în ziua a treia şi l-a acoperit timp de şase zile, iar în ziua a şaptea, l-a chemat pe Moise sus. Deci, Norul era pe munte când a urcat Moise în mijlocul lui. Şi ce s-a întâmplat? A primit cele zece porunci în a şaptea zi de când era Norul pe munte: 10 şi 7. Vedeţi? Şi ce scrie în Apocalipsa 10.7?
„ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.” În versetul acesta avem cuvintele: „proroc” şi „taină” legate împreună. Unde? În Apocalipsa 10.7. Moise a primit cele 10 porunci, în a 7-a zi de la coborârea Norului pe munte. Deci, avem „10” şi „7” la Moise şi „10” şi „7” la fratele Branham, Apocalipsa 10.7. Fratele Branham a primit „taina lui Dumnezeu.” Voi ştiţi că cele zece porunci L-au acoperit pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a fost scris în Lege. A fost Cuvântul scris, iar ei nu L-au putut vedea pentru că era acoperit. 10 şi 7. Dar ce s-a întâmplat în Apocalipsa 10.7? Taina s-a sfârşit şi vălul care Îl ascundea pe Dumnezeu a fost îndepărtat. Cât era de mare vălul? De 28 de cubiţi. Şi care a fost semnul că vălul a fost îndepărtat de pe Cuvânt şi taina s-a sfârşit? Semnul că vălul de peste Cuvânt a fost îndepărtat şi slava Shekinah a fost văzută pe tronul de milă arătat, a fost apariţia vizibilă a Norului în data de 28 februarie 1963. Dumnezeu a dat vălul la o parte şi a spus: „Acum este descoperit!” Fratele Branham a spus aceasta de mai multe ori în predica „Atotputernicul Dumnezeu descoperit înaintea noastră” din 29 iunie 1964. Apariţia vizibilă a Norului în data de 28 februarie 1963 arăta că vălul este dat la o parte de pe Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu avea să înlăture vălul şi să descopere „tainele ascunse” şi a simbolizat aceasta prin apariţia Norului tainic în „28”; apoi, L-a arătat lumii în „17” (17 mai 1963 în revista „Life”). Dar „17” este „10” şi „7”: Apocalipsa 10.7: „tainele vor fi descoperite.” Ale cui taine? Ale Cuvântului ţinut ascuns al lui Dumnezeu. Deci nu este vorba de un Cuvânt nou, ci este Cuvântul ascuns, acoperit. Acum vom citi Apocalipsa 10.1, iar în timp ce facem aceasta, aş vrea să vă gândiţi la Norul acela alb care a fost văzut pe cer şi la cuvintele spuse de fratele Branham: „Norul reprezintă Divinitatea supremă, Judecătorul, pe Isus Hristos cu o perucă albă.” Cât timp a strălucit răspândind o lumină argintie? 28 de minute după apusul soarelui. Apocalipsa 10.1: „Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele…” Fiţi atenţi ce scrie aici: „Deasupra capului lui era curcubeul”. Luna este Biserica, toată perioada epocilor Bisericii. Dacă ridici pagina revistei „Life” şi priveşti la lumină fotografia cu Norul, vezi un lucru extraordinar: chiar deasupra Norului se vede curcubeul de pe pagina cealaltă a revistei:
„Iată Mielul lui Dumnezeu.” Este aceasta vreo invenţie de-a fratelui Branham? El nu a spus nimic despre apariţia vreunui curcubeu.
Am căutat pe internet articole despre curcubeele făcute de razele lunii, dar nu am găsit nimic. Un asemenea fenomen se petrece foarte, foarte rar. Ei n-au mai văzut niciodată până atunci, un Nor ca acela, iar cineva de la revista „Life”, a pus pe aceeaşi pagină, Norul şi curcubeul făcut de razele lunii (Norul pe-o parte a paginii, iar curcubeul pe partea cealaltă), dar au fost aşezate în aşa fel încât curcubeul apare deasupra Norului. Este Adevărul absolut. Dacă aceasta este o „conspiraţie”, atunci este cea mai mare conspiraţie pe care am văzut-o vreodată, iar Dumnezeu este părtaş la ea. Cine a putut face curcubeul acela să strălucească noaptea? Cine a putut pune Norul pe cer, exact în locul potrivit? Şi mai este un lucru interesant. Unde a apărut curcubeul lunar? Lângă Honolulu, Hawaii, care este cea mai vestică dintre capitalele Americii şi al cincizecilea stat. Ce este „50”? „50” este Jubileul. Hawaii nu este al 49-lea stat, nici al 33-lea, ci este al 50lea, iar Honolulu este cea mai vestică dintre capitalele Americii. Oare este o întâmplare faptul că a apărut acolo curcubeul format de Lună? Un alt lucru interesat este că Îngerii au venit sau au coborât de patru ori la fratele Branham: 1 – prima dată au apărut şi l-au luat între ei în vedenia pe care a avut-o în 22 decembrie 1962; 2. – a doua oară s-a întâmplat în data de 28 februarie 1963, când au coborât din cer şi au fost fotografiaţi; 3 – a treia oară s-a întâmplat când l-au luat în constelaţia în formă de piramidă; 4. – a patra oară s-a întâmplat în săptămâna în care a vorbit „Cele şapte Peceţi”. Atunci, au venit unul câte unul în camera sa de studiu, ca să-i descopere fiecare din cele şapte Peceţi. 7 îngeri de 4 ori = 28, numărul Vieţii. Aceste lucruri nu sunt întâmplătoare, nici greşite, pentru că totul se potriveşte perfect. Nici chiar numărul fotografiilor care s-au făcut nu este întâmplător. Avem 85, adică „8” şi „5”: veşnicia şi harul. Unde au fost făcute acele fotografii? În 35 de locuri diferite: „3” şi „5”: numărul descoperirii desăvârşite a lui Dumnezeu şi harul. Norul a avut 50 de mile/30 de mile. Cine a aşezat toate lucrurile atât de desăvârşit? În nici un caz un om. Duminică, 24 martie 1963, deci în a opta zi, fratele Branham a vorbit Pecetea a şaptea. Câţi vă amintiţi că la un moment dat s-a oprit şi nu a mai continuat? A tăiat-o.
Dacă ascultaţi Pecetea a şaptea, veţi vedea că este ca şi cum construieşte, construieşte, construieşte şi apoi se opreşte deodată, ceea ce-ţi provoacă o mare dezamăgire. Îmi amintesc că atunci când am ascultat Pecetea a şaptea, m-am bucurat foarte mult, dar deodată… Ce s-a întâmplat? Nu mai spune nimic? S-a oprit pur şi simplu. Ce s-a întâmplat? Pentru că a reluat-o în acelaşi an şi a predicat mult mai mult despre ea. Vă amintiţi în ce mesaj termină fratele Branham Pecetea a şaptea? În predica „Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită”. Şapte este următorul număr prim important: Pecetea a şaptea a fost continuată în mesajul „Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită” care în limba engleză este format din şapte cuvinte: „Christ is the mystery of God reveleand). Este extraordinar. Am avut următoarele numere prime: – 2 – Norul a coborât în luna a doua, în 28 februarie 1963; – 3 – în luna a treia, în data de 08 martie 1963, fratele Branham a fost ridicat în constelaţia formată de îngeri; – 5 – articolul şi fotografia cu Norul tainic au fost publicate în luna a cincea, adică în 17 mai 1963; – următorul număr prim este „7”. Fratele Branham a continuat predicarea Peceţii a şaptea în luna a şaptea, în predica „Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită”, din 28 iulie 1963. Avem 7/28. A fost o greşeală? A fost o întâmplare sau Dumnezeu Îşi legitimează Cuvântul?
În acest mesaj predicat în data de 28 iulie 1963, fratele Branham a spus: „…vreau să iau ca text, o parte din ceea ce am citit, dar vom avea ca bază întreaga Biblie.” (Textul predicii este din Coloseni 1.15-29). Tot în această predică, a mai spus: „Mesajul acesta vă va clarifica de ce am spus şi am făcut, în Tabernacol, toate acele lucruri până în momentul de faţă.” Apoi, la încheierea acestui mesaj, el a spus: „Desigur, fiind duhovniceşti, voi urmăriţi lucrurile duhovniceşti. Eu nu am ştiut aceasta, Dumnezeu mi-e martor, dar dacă vă veţi întoarce şi vă veţi uita la ceas, veţi vedea că este ora două fix, sfârşitul tragerii a doua, iar Tragerea a treia stă gata să înceapă. Înţelegeţi?” Tragerea a treia ne trece în veşnicie; în Tragerea a treia nu mai este nici o zăbavă. Ciclul răpirii a început deja. Îngerul puternic din Apocalipsa 10.1 a coborât în anul 1963 ca să descopere Peceţile şi a spus că nu va mai fi nici o zăbavă. Noi suntem în epoca Miresei, în a opta zi. În trupurile acestea suntem încă în timp, încă trebuie să mergem prin ciclul timpului, dar ceva s-a schimbat. Aceasta este Tragerea a treia, a 28-a zi – Viaţa. – 28 era dimensiunea în cubiţi a perdelei care acoperea slava Shekinah a lui Dumnezeu; – în a 28-a zi, în februarie 1963, a coborât Norul; – în a 28-a zi a fost vorbită predica „Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită”. Viaţa, Cuvântul a fost descoperit. 28 este numărul Vieţii. Vălul a fost luat de pe Cuvântul lui Dumnezeu. O, Îl rog pe Domnul să ia vălul şi de pe ochii noştri ca să putem vedea, pentru că profetul a spus: „Harul răpirii este înregistrat pe casete.” Nu ceea ce apare acum şi este ceva nou, ci ceea ce a fost descoperit în „28”, prin înlăturarea vălului. Aleluia! Dumnezeu este atât de bun, atât de minunat!
În ce an s-au întâmplat toate acestea? În anul 1963. Dacă scoatem numărul 19, din 1963, obţinem: – „6” care este numărul omului; şi – „3” care este numărul descoperirii lui Dumnezeu. Atunci omul şi Dumnezeu au devenit una. Atunci, când a venit jos, Hristos S-a căsătorit cu Mireasa Sa. La deschiderea Peceţii a şaptea, El a scos legăturile care ţineau Duhul Sfânt, ca să poată veni din nou în plinătate la Mireasa Sa. „6” şi „3” sunt numărul omului şi numărul lui Dumnezeu unite împreună, iar dacă vă uitaţi la numerele prime pe care vi le-am dat la început, „se întâmplă” ca numărul 19 să fie al 8-lea număr prim.
Nu am inventat nimic, ci totul este acolo şi se potriveşte perfect.
Când şi-a revenit din vedenia cu cei şapte îngeri, pe care a avut-o sâmbătă 22 decembrie 1962, fratele Branham a spus: „…Aproape m-a scos din cameră, iar când mi-am revenit citeam din Scriptură. Citeam din Romani 9.23.” (Domnilor, acesta este timpul sfârşitului?” din 30 decembrie 1962). Să citim împreună textul din Romani 9.33, pentru că după ce l-a citit, fratele Branham a spus: „…Este ciudat că citeam acel verset…” De ce a citit textul acesta după ce fusese luat, în vedenie, în constelaţia de îngeri în formă de piramidă?
„…după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere, şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine.” Ce este Norul care s-a arătat pe cer? O piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere pentru cei necredincioşi, dar cei care cred în El nu vor fi daţi de ruşine. Să mai citim ceva pentru că dacă vă amintiţi, am spus că textul acesta se leagă direct cu Matei 28.17. În Matei 28 scrie despre moartea şi învierea lui Isus, şi despre faptul că S-a dus să se întâlnească cu apostolii pe un munte, în locul unde le spusese El să meargă. Deci, Matei 28.17: „Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.” Este acelaşi lucru ca în Romani 9.33: „…după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere, şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine.” Aş vrea să citim şi din Luca 20.17. Unul dintre versetele principale la care se referă fratele Branham când vorbeşte despre descoperirea Fiului omului, este tot în Luca. Ştiţi unde? În Luca 17. Acum să citim din Luca 20.17-18: „Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”? Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea şi, pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” Mai este încă un loc din Biblie la care aş vrea să ne oprim. Ţineţi minte textul acesta şi deschideţi la 1Petru 2.5. Cu cât citim, lucrurile sunt tot mai uluitoare. Deci, 1Petru 2.5: „Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” Aici, Petru vorbeşte despre noi, care suntem ca nişte pietre vii zidite ca să fim o casă duhovnicească în care să locuiască Dumnezeu.
Biserica este piramida care aşteaptă să fie aşezată Piatra din capul unghiului sau Trupul care aşteaptă Capul care trebuie să vină la Trup, la Biserică şi să Se unească cu ea. Aceasta s-a întâmplat deja. Să citim versetul 6: „Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine.” Piatra unghiulară este prima piatră care a fost pusă la clădire şi este foarte importantă. Dacă Piatra unghiulară este aşezată corect, clădirea va fi dreaptă şi stabilă. Piatra unghiulară este Isus Hristos. El este Temelia Bisericii; este Piatra unghiulară a Bisericii şi Biserica Lui este zidită pe El. Să citim încă odată ce scrie despre această Piatră unghiulară: „Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine.” Dacă te încrezi în Piatra din Capul unghiului, nu vei fi dat niciodată de ruşine, dar dacă nu crezi în El, vei fi dat de ruşine. Atunci de ce este atât de multă confuzie în legătură cu aceasta? Răspunsul îl avem în versetul 7: „Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” Piatra unghiulară este Capul Bisericii, este Piatra din Capul unghiului, este Temelia şi Piatra de încheiere a Bisericii şi a spus: „Eu sunt Alfa şi Omega, Piatra din capul unghiului, Începutul şi Sfârşitul, Cel ce face Biserica să meargă drept.” Piatra din capul unghiului este preţioasă pentru cei care cred în El, dar pentru cei care nu cred, este o piatră de cădere. El este Piatra din capul unghiului clădirii, este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Cel dintâi şi Cel de pe urmă.
Dar de ce este atât de important ca El să fie recunoscut ca Piatră unghiulară de cei care nu cred? Să citim încă odată ce scrie în Luca 20.17-18: „Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”? Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea şi, pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” Cine este această Piatră? Isus Hristos. El este Cuvântul lui Dumnezeu, iar dacă nu ne vom smeri, vom cădea peste această Piatră şi vom fi zdrobiţi. „Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea şi, pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” Când va cădea Piatra? Când devine Piatra din capul unghiului. Când a privit Norul acela, fratele Branham a spus: „Priviţi! El a venit ca Judecător. Are perucă albă, ca un judecător suprem şi priveşte jos pe pământ. Acea Piatră din capul unghiului este judecată.”
„…pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” De aceea, un an mai târziu, fratele Branham a revenit pe Muntele Sunset, a aruncat acea piatră în sus şi a putut să provoace acea furtună care avea să meargă spre vest, iar treizeci de zile mai târziu, a putut să spună: „Judecata va lovi Coasta de Vest.” Şi chiar în luna următoare, în luna a treia, de „Vinerea Mare”, Anchorage, Alaska, a fost zguduit de unul din cele mai puternice cutremure care au avut loc vreodată. Dacă trageţi o linie de la Muntele Sunset, unde a fost aruncată piatra în sus, spre Anchorage, Alaska, este o linie dreaptă. El a spus: „Este începutul judecăţii.” De ce? Pentru că Judecătorul este aici. „17” este biruinţă pentru cei ce cred Mesajul. Ziua de 17, luna a doua a fost o zi de biruinţă pentru cei care au crezut mesajul lui Noe, dar a fost şi o zi de nimicire pentru cei care au refuzat să asculte vestirea lui. Şi Norul a fost arătat lumii, dar nu în data de 28 februarie 1963, când a apărut deasupra oraşului Flagstaff, ci în data de 17 mai 1963, când a apărut în revista „Life”. Atunci a fost arătat lumii, iar unii au crezut şi I s-au închinat, dar alţii s-au îndoit şi nu au crezut nimic. Este un lucru extraordinar, iar Domnul i-a arătat fratelui Branham că va fi aşa, atunci când a ieşit din vedenie şi a citit textul din Romani 9.33. Ne apropiem de încheiere, dar aş vrea să citim şi din Luca 9.26: „Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” Ce a format Norul acela tainic, semnul acela dat de Dumnezeu? Aripile Îngerilor. Fratele Branham a spus: „Erau Îngeri mari şi puternici…” Vă amintiţi că am citit acel citat. Să citim mai departe din Luca 9.26-36: „Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Cam la opt zile…” Vede cineva o paralelă aici? Un şablon?
„Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să Se roage.” Fratele Branham, Gene Norman şi Fred Sothman, trei martori. „Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie, care se arătaseră în slavă şi vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim. Petru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn, dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El. În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.” Nu ştia ce spune. Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi.” Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.” Norii au apărut întotdeauna la timpul descoperirii. Au apărut când Moise urma să primească Cuvântul, Tablele Legii; au apărut când a fost proslăvit Domnul Isus şi au apărut în zilele noastre. Matei 24.30: „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.” Apocalipsa 1.7: „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.”
Am inventat noi aceasta? Am pus cumva Norul pe cer la Flagstaff, Arizona şi l-am îndreptat spre Muntele Sunset, cu o viteză de 150Km/h? Am făcut noi aceasta? Iam dat noi, ca din întâmplare, forma capului lui Isus Hristos, aşa cum L-a pictat Hoffman? L-am făcut noi să aibă o formă triunghiulară? Acestea nu sunt părerile sau invenţiile noastre, ci este adevărul. „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” (Apocalipsa 1.8). Piatra unghiulară a devenit Piatra din capul unghiului. După moartea şi învierea Sa, Domnul Isus S-a întâlnit cu ucenicii Săi. Fapte 1.6-11: „Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” Nu trebuie să credeţi, dar s-a întâmplat, este Adevărul. Este un citat în care fratele Branham spune că în timp ce privea fotografia cu Norul, un Glas i-a spus: „Uită-te la ea corect.” „Dar mă uit corect”, a spus el.” Apoi a întors-o spre dreapta cum i s-a spus şi a zis:
„Acolo era! O pot vedea: „Faţa lui Isus”, de Hoffman.” Vă amintiţi că în visul lui Junior Jackson despre care fratele Branham vorbeşte în predica „Domnilor, acesta este timpul sfârşitului?”, i s-a spus că piatra din vârf a fost dată la o parte. Şi el spune: „Totul este conform visului lui…” Spune aceasta referitor la Piatra pe care a avut-o fratele în vis. „Conform visului lui, totul s-a terminat. Mai mult, conform Cuvântului lui Dumnezeu, mesagerul al şaptelea va încheia totul. Apoi, cele şapte Tunete…” (Domnilor, acesta este timpul sfârşitului?” din 30 decembrie 1962). „…El a văzut Piatra unghiulară din vârf rostogolindu-se.” Despre ce a vorbit când a spus aceasta? „…El a văzut Piatra unghiulară din vârf rostogolindu-se.” De ce a trebuit rostogolită Piatra? Ca să vezi ce este această Piatră unghiulară, trebuie s-o rostogoleşti, iar atunci vezi Capul lui Hristos. Fratele Branham a spus aceasta cu două luni înainte să fie făcută fotografia. Ceea ce voi spune în continuare este tot în predica „Domnilor, acesta este timpul sfârşitului?” Vă sfătuiesc s-o ascultaţi sau s-o citiţi. La prima vedere, ai crede că a fost vorbită după ce a fost făcută fotografia cu Norul, dar a fost vorbită cu două luni mai repede. (Predica a fost vorbită în 30 decembrie 1963, iar fotografia a fost făcută în data de 28 februarie 1963). Aţi crede că a predicat-o după ce a vorbit „Cele şapte Peceţi”, dar peceţile le-a vorbit abia în martie 1963. Este uimitor! Ascultaţi ce a spus în predica aceasta: „Ştiinţa a dovedit că Lumina…” (fratele Branham vorbeşte de fotografia făcută cu acel nimb deasupra capului său, în Houston, Texas). „Ştiinţa a dovedit că Lumina pe care o vedeţi în poză în seara aceasta, este o Fiinţă supranaturală. Este aceeaşi Lumină care l-a doborât la pământ pe apostolul Pavel. Este aceeaşi Lumină care a condus copiii lui Israel noaptea…”
El vorbeşte despre Îngerul Domnului, despre Stâlpul de Foc şi despre fotografia făcută cu el, şi care „din întâmplare” arată ca cea publicată în „Weatherwise”, fiind făcută în New Mexico, pentru că stă exact în faţa soarelui în timp ce celelalte sunt în întuneric total şi străluceşte cu o nuanţă argintie. Cum am văzut, fratele Branham a spus: „Este aceeaşi Lumină pe care au fotografiat-o în Houston.” Uitaţi-vă la citate şi veţi vedea că acesta este din 1962, înainte ca să se întâmple toate acele lucruri: „…Este aceeaşi Lumină care l-a doborât la pământ pe apostolul Pavel. Este aceeaşi Lumină care a condus copiii lui Israel noaptea. Aţi observat? Acest Înger a fost îmbrăcat într-un Nor. Vedeţi, în timpul zilei El a fost un Nor.” El spune că Norul este aceeaşi Lumină, acelaşi Stâlp de Foc care l-a doborât pe Pavel, aceeaşi Lumină care a fost deasupra capului său. Ce este aceasta? O mărturie a Îngerului Domnului care este de fapt Isus Hristos, Piatra unghiulară care acum este Piatra din capul unghiului, Alfa şi Omega, arătat înaintea ochilor noştri. Astfel, noi nu mai trebuie să ghicim ce spun aceste Scripturi, pentru că ştim. L-am văzut. Aleluia! „Domnilor, acesta este timpul sfârşitului?” Nu uitaţi când a predicat-o! În data de 30 decembrie 1963, adică cu mult timp înainte de venirea Norului, înainte de a fi ridicat în constelaţia de îngeri, înainte de a fi publicată fotografia. Auziţi ce spune în această predică: „Acum ascultaţi. Acest Înger a coborât din cer. Vedeţi? Îngerii celor şapte epoci ale Bisericii erau mesageri pământeşti, dar când vine acest Înger… toate mesajele sunt terminate; îngerul al şaptelea încheie totul. Acest Înger puternic nu vine de pe pământ, El nu este un om, ca mesagerii epocilor Bisericii.” El vorbeşte despre Îngerul puternic care nu vine de pe pământ, ci vine şi stă în văzduh. „Dar acest Înger aduce anunţul următor. „Înger” înseamnă „Mesager” şi El coboară din cer, îmbrăcat într-un Stâlp de Lumină, într-un Nor, cu un curcubeu deasupra capului Său. Curcubeul este un Legământ.” Când a predicat fratele Branham aceste lucruri? În 28 decembrie 1962. „Ar putea fi timpul sfârşitului. Ar putea fi timpul când Îngerul cu curcubeul coboară şi un anunţ din ceruri spune: „Nu va mai fi timp!” El nu a spus niciodată nimic despre curcubeul format de razele Lunii. Nu ştiu dacă l-a văzut în revistă, dar el este acolo, chiar deasupra acelui Nor, iar fratele Branham a predicat aceasta în anul 1962. În predica intitulată „Care este atracţia de pe munte?”, fratele Branham spune: „Aceasta nu va pieri niciodată. Nu se opreşte, ci se repetă într-una…” Lucrul acesta se desfăşoară încă şi în seara aceasta? Se desfăşoară în dimineaţa aceasta? Da, se desfăşoară iar şi iar, în mod constant. „…de la evenimentul care s-a petrecut, până la fotografia în care Isus stătea şi privea la noi; iar ceea ce s-a petrecut pe Muntele Sunset (Apus), la Lumina de seară. Lumina de seară a venit şi Dumnezeu S-a legitimat pe Sine. Ce este aceasta? Dovada că Dumnezeu şi Isus sunt UNUL. Câţi aţi văzut părul Lui alb, cum ştim din Apocalipsa 1? Vedeţi? Divinitatea supremă, Autoritatea supremă. Nici un alt Glas, nici un alt Dumnezeu, nimic altceva! „În El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii.” (Coloseni 2.9). Îngerii însuşi au format acoperământul Lui, părul Lui alb.” Fratele Branham spune că îngerii au urcat şi format conturul acelui Nor cu aripile lor, părul alb, peruca formată de îngeri, în aceeaşi constelaţie pe care a văzut-o el. Tot referitor la acei îngeri, el a spus: „Nu uitaţi că sunt Îngeri mari şi puternici…”
În încheiere, aş vrea să citim din 2Tesaloniceni capitolul 1, dar înainte de a citi, aş vrea să vă gândiţi unde suntem noi, ca timp, în ce timp trăim. Dumnezeu a coborât şi a legitimat un Mesaj profetic. El L-a mărturisit în ceruri prin Norul pe care L-a făcut să strălucească pe cer, iar fratele Branham a spus: „Când a făcut Dumnezeu ceva fără să mărturisească aceasta mai întâi în ceruri şi apoi pe pământ?” A făcut aceasta? Sigur că da. Mai întâi a făcut-o în ceruri şi apoi pe pământ. În 28 februarie 1963 a făcut-o în ceruri, iar opt zile mai târziu, în 08 martie 1963 a făcut-o pe pământ. Dar, exact ceea ce a făcut Dumnezeu ca să-l legitimeze pe fratele Branham şi Mesajul adus de el, ca să-L credem şi să-L ascultăm, a fost pentru alţii motivul pentru care se poticnesc şi nu mai cred acest Mesaj. Dumnezeu a dovedit clar că a fost cu fratele Branham aşa cum a fost cu Moise; am avut acelaşi semn al venirii Domnului, a venirii Pietrei din capul unghiului, a Capului Trupului, totul este perfect. Totuşi, ceea ce pentru noi a adus credinţă şi statornicie, pentru alţii a adus necredinţă; a ridicat o mişcare mondială împotriva Mesajului şi a adus prigoană şi condamnare împotriva celor ce cred.
Acum aş vrea să citim din 2Tesaloniceni 1.4: „De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.” Acesta este timpul în care suntem acum. Fratele Branham a spus că Biserica trece spiritual prin tot ce trece Israel în mod fizic, natural. Este adevărat? Noi cunoaştem această paralelă. Ce face Israel acum? Luptă într-un război, iar duşmanii lui au săpat tuneluri pe sub pământul lor. Duşmanii Israelului sapă tuneluri ca să intre în ţara lor şi de acolo lansează rachete încercând să le distrugă oraşele. Strategia Israelului nu este una defensivă, ci este întradevăr ofensivă. De ce? Pentru că distruge tunelurile pe care duşmanii lor le-au săpat într-o perioadă lungă de timp. Vedeţi ce fac duşmanii? Încearcă să sape pe sub graniţele Israelului ca să ajungă în ţara pe care Dumnezeu a făgăduit-o poporului Său. Ce încearcă să facă vrăjmaşul nostru? Satan foloseşte oameni care încearcă să sape tuneluri şi să intre în Ţara noastră care este Cuvântul lui Dumnezeu la care avem drept. El încearcă să sape tuneluri, să ne aducă necredinţă şi să introducă gânduri înşelătoare, dispute, certuri şi tot felul de mizerii; dar noi îi vom distruge toate tunelurile pe care încearcă să le sape. Pentru orice rachetă care este lansată împotriva oraşelor lor, Israel are o armă numită „Domul de fier”. Astfel, dacă o rachetă duşmană cade într-o zonă nepopulată, nici nu o iau în seamă, o lasă în pace: „Pe acelea nu le luăm în seamă. Le lăsăm să cadă.” Dar pe cele care riscă să cadă în zonele populate, le distrug în aer. Când Satan ridică lucruri care se ridică împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, lansăm „o rachetă” din Cuvântul lui Dumnezeu şi le distrugem încă din aer, pentru că avem descoperirea Cuvântului, Îl avem pe „Aşa vorbeşte Domnul”. Noi ştim ce înseamnă Scripturile şi nu-l vom lăsa pe vrăjmaş că vorbească împotriva Cuvântului. Nu îl vom lăsa să sape tuneluri şi să se infiltreze în teritoriul nostru, ci vom trece la ofensivă, îi vom distruge tunelurile şi îi vom detona rachetele în aer. De ce? Pentru că Dumnezeu Şi-a legitimat Cuvântul şi astfel, nu avem de ce să ne îndoim sau să ne temem. De ce să mă mai tem când văd că Dumnezeu a chemat lumina Lunii să formeze un curcubeu; când Îl văd că pune dintr-o dată pe cer un Nor pe care nu L-a mai văzut nimeni şi cu privire la care ştiinţa nu poate da nici un răspuns, dar despre care profetul a vorbit cu două luni înainte de apariţia sa; apoi pune pe cineva să fotografieze Norul, în timp ce altcineva fotografiază curcubeul, şi le pune pe aceeaşi pagină a revistei „Life” (Viaţa), dar nu oricum, ci în aşa fel încât curcubeul să fie chiar deasupra Capului, a Norului? De ce aş putea să mă mai tem? Aceasta ar trebui să zidească atât de multă credinţă în credincioşi încât să-L credem pe Dumnezeu pe Cuvânt. Ce dacă cineva nu crede? Ce dacă s-ar părea că faptele nu se aliniază? Eu stau liniştit şi aştept. De ce? Pentru că El este Puternicul Biruitor şi nu Se va lăsa batjocorit de cei necredincioşi. Amin. Să citim încă o dată versetul 4 şi apoi versetul 5: „De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi. Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.” Care este dreapta judecată a lui Dumnezeu? Piatra din capul unghiului (Norul), care a fost arătată lumii în data de 17 (mai 1963), pentru noi este biruinţă. Dar pentru cei necredincioşi? Pentru cei ce nu cred şi nu-I acceptă Cuvântul, Piatra din capul unghiului devine o Piatră de poticnire; El devine Judecătorul Suprem al lumii necredincioase şi îi va nimici. Ce este aceasta? Durerile naşterii venirii Lui, care aduce biruinţă pentru credincioşi şi distrugere pentru lumea necredincioasă.
Dar de ce îi judecă cu dreptate? Pentru că nu au crezut mărturia celor credincioşi. Să citim mai departe: „Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi. Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează…” Este dreptatea lui Dumnezeu. De ce? Pentru că ei nu cred Semnul (Norul) venirii Lui. Ei refuză să creadă toate Scripturile care au fost puse pe cer şi legitimarea făgăduinţei Sale. Ei nu o cred şi vă prigonesc pe voi pentru că o credeţi, iar prin aceasta fac dreaptă judecata lui Dumnezeu împotriva lor. „…şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă…‟ (v.7). Ce spune versetul acesta? Când veţi putea să vă odihniţi cu Pavel? „…la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui…‟ Este prea mult? Să citim mai departe: „…într-o flacără de foc, ca să pedepsească…‟ El vine ca Judecător. „… într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui…” Când? Acesta este un cuvânt important? Când vor veni aceste judecăţi? Când va veni distrugerea peste pământ? Când vor fi judecaţi necredincioşii? „…când va veni în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi…” Când a venit să Se unească cu sfinţii Săi? La deschiderea celor şapte Peceţi. Când? Uitaţi-vă la ceas. Este ora două. Tragerea a doua s-a terminat, iar Tragerea a treia este aproape. Aceasta înseamnă „când.”
„ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.” Să citim încă o dată: „…când va veni în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi…” Vreau să vă spun că este timpul unirii, a unirii invizibile. Aceasta mărturiseşte că El a venit şi ne-a adus întregul Cuvânt. Şi dacă este aici tot Cuvântul, înseamnă că Isus Hristos este aici. De ce a venit El? Ca să Se căsătorească. De ce a mers fratele Branham din Est în Vest şi apoi înapoi în Est? Din acelaşi motiv pentru care Dumnezeu a vrut ca Moise să meargă din Est în Vest şi apoi înapoi în Est: pentru o căsătorie. Prima mireasă L-a refuzat, dar cea de-a doua nu o va face pentru că a fost aleasă mai dinainte. Aleluia! Fiţi atenţi: „…când va veni în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi… care au crezut.” (v. 10). Şi acum versetul 7: „şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui…” Vedeţi? „10” şi „7”. Este desăvârşit. Acum să mergem în Apocalipsa capitolul 10. „Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.” Ştim că picioarele sunt ca arama aprinsă şi sunt picioarele judecăţii lui Dumnezeu care a venit jos ca Judecător. El a dovedit aceasta când aproape a scufundat Anchorage, Alaska. Acum să citim versetul7: „ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.”
Vă spun sincer că cea mai mare parte din lucrurile pe care le-am spus astăzi, nu le-am văzut până acum. Şi nu am făcut nimic pentru aceasta, ci pur şi simplu au venit, au venit şi iar au venit. Vineri seara la ora zece, l-am sunat pe Jeremy Sanders şi i-am zis: „Sunt nebun sau fanatic? Am deraiat?” şi i-am povestit ce s-a întâmplat, dar după ce m-a ascultat, Jeremy m-a întrebat: „Ce zi este astăzi?” „Opt (8)” am răspuns eu. „Ce lună?” „A 8-a”. Extraordinar! Toate bucăţile s-au potrivit în data de 08.08. Am plecat de la birou la ora unsprezece seara şi pentru că suntem lucrătorii din ceasul al unsprezecelea am venit cu acest mesaj târziu. În timp ce conduceam spre casă mi s-a întâmplat ceva ce nu mi s-a mai întâmplat niciodată până acum… Dar să încep cu începutul. Am fost foarte frământat şi confuz în legătură cu Norul şi căutam citate, dar nu aveau sens. Fratele Branham a spus că a fost pe munte, că Norul s-a ridicat, că a fost fotografiat, dar nimic nu avea sens în mintea mea aşa că mi s-au ridicat în minte îndoieli şi contradicţii. Totul era groaznic, dar în dimineaţa zilei de 8, luna a 8-a, 08.08.2014, am îngenuncheat şi am spus: „Doamne, Te rog să mă ajuţi pentru că mă uit la nişte lucruri supranaturale care sunt peste puterea mea de înţelegere.” Imediat am fost cuprins de o pace adâncă şi nu mi-am mai făcut griji, iar în seara aceea a început să toarne peste mine şi să-mi aducă lumină. La ora unsprezece seara am urcat în maşină şi am pornit spre casă, iar acum pot să înţeleg de ce a spus fratele Branham: „Fraţi şi surori, nu vă uitaţi la mine pentru că eu sunt doar un om. Nu mă puneţi aici deloc. Eu vă vorbesc despre Isus Hristos, dar nu am nimic a face cu nimic din toate acestea.” Din câte îmi amintesc, nu am călcat în viaţa mea un sconcs, dar în seara aceea am călcat unul, iar când s-a întâmplat aceasta, mi-am amintit un citat al fratelui Branham: „Nu mă pot gândi la un sconcs mai mare ca diavolul!” Cu această descoperire l-am călcat pe diavolul! M-am hotărât să caut citatul. Dacă scrieţi „sconcs” şi „diavol”, vă va apărea de opt ori.
În data de 08, am călcat peste acel diavol bătrân, pe care fratele Branham l-a numit „sconcs” de opt ori în mesaj. Aceasta s-a întâmplat vineri. Trei zile mai târziu, am venit aici să aduc acest mesaj, şi acum suntem în 10, iar noi ştim că „10” este un număr foarte important pentru că are de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu: 10 porunci, 10 perdele cusute împreună care formau perdeaua lungă de 28 de cubiţi. Apoi, am observat că este lună plină, dar nu o lună plină normală, ci o super-lună, ceea ce nu s-a mai întâmplat pe Pământ de aproape douăzeci de ani. Şi mai este ceva ciudat în legătură cu această super-lună: anul acesta va apărea de trei ori, în trei luni consecutive: iulie, august şi septembrie. Evenimentul nu se va mai repeta până în anul 2034. De ce se întâmplă toate acestea? Dacă le-ar vedea, fratele Branham ar spune: „Urmăriţi toate aceste lucruri!” Ele au o însemnătate, dar eu nu pot înţelege totul. Ce pot spune este că descoperirea a venit vineri, adică peste trei zile; este 10 şi se întâmplă să fie o super-lună, ceea ce înseamnă că luna este cel mai aproape de Pământ şi se vede cu 14% mai mare decât de obicei şi cu 30% mai strălucitoare. În mod absolut, aceasta este descoperirea lui Isus Hristos. Este Dumnezeu şi El vrea să stăm aici, în faţa criticilor, în faţa controverselor şi împotrivirilor şi să ştim ce a făcut El. El a făcut aceasta! De ce a făcut-o în felul acesta? Pentru că Norul a fost scos afară de la un amvon şi este pus înapoi la locul Lui, tot de la un amvon. Dumnezeu nu Se lasă batjocorit, dar trebuie să-L aştepţi liniştit şi plin de încredere, pentru că El aduce lumină în toate lucrurile. De ce a făcut El toate acestea?
Nu ştiu, dar am aşteptat cu toţii plini de răbdare, ca unul, şi iată că Domnul a răspuns. Cuvântul Lui a fost manifestat, aşa că nu mai există nici un motiv de îndoială sau de frică. El ne zideşte credinţa. Pentru ce? Pentru răpire. De ce ne-a adus chiar acum lumină cu privire la toate aceste lucruri? Pentru că este a 8-a zi, este timpul pentru intrarea în veşnicie, în o nouă zi şi este timpul pentru un trup nou. Aleluia! Amin!
Cei ce Îl aşteaptă pe Domnul Își reînnoiesc puterile Și se înalță pe aripi de vultur. Vor alerga și nu vor osteni Vor umbla și nu vor obosi. Învață-mă, Doamne, învaţă-mă să aştept. (Adunarea cântă în continuare.)
Dacă Dumnezeu ţi-a descoperit-o, nu-ţi face griji. Stai liniştit chiar dacă nu poţi să-i dai un sens, s-o pui împreună şi să-i dai de capăt. Când a ajuns la Pecetea a şaptea, fratele Branham a spus: „Nu daţi nici o interpretare la aceasta!” Dar ştiţi ce fac oamenii de cincizeci de ani încoace? Interpretează ce a spus el. Nu faceţi aceasta, ci aşteptaţi ca El să vă dea descoperirea, pentru că atunci când El face aceasta, totul se leagă împreună. Nu există nici un motiv de îndoială. Dacă Dumnezeu îţi dă credinţă să crezi, ţine cu tărie de ceea ce crezi, indiferent ce spun criticii şi batjocoritorii. Nu contează câte rachete lansează împotriva noastră, nici câte tuneluri sapă, pentru că le vom distruge pe toate cu Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Tată ceresc, Doamne, Îţi mulţumim că ai venit jos, că ne-ai vorbit şi ne-ai descoperit ce s-a întâmplat, ce faci şi ce vei face. Te rog să modelezi în noi caracterul lui Isus Hristos astfel ca, asemenea unei super-luni, să putem reflecta toată strălucirea Lui în această epocă în care trăim. Ajută-ne să strălucim în lume, ca să Te poţi proslăvi în sfinţii Tăi şi să fii privit cu uimire în cei ce cred.
Binecuvântează-ne şi ajută-ne să purtăm cu credincioşie acest Mesaj şi să nu uităm ce am auzit astăzi aici. Doamne, Te iubim, Îţi mulţumim şi Te rugăm să ne binecuvântezi pe toţi, în timp ce ne plecăm în Numele lui Isus. Amin.
Cei ce Îl aşteaptă pe Domnul Își reînnoiesc puterile Și se înalță pe aripi de vultur. Vor alerga și nu vor osteni Vor umbla și nu vor obosi. Învață-mă, Doamne, învaţă-mă să aştept. (Adunarea cântă în continuare.)