PUTEREA LUI DUMNEZEU DE TRANSFORMARE

Mulţumesc, frate Williams.

Bună dimineaţa, prieteni. Fratele şi sora Williams, şi mulţi dintre cei prezenţi aici, cunosc problema aceasta. Eu am văzut lucrul acesta cu 2-3 ani înainte ca sora să se îmbolnăvească şi s-a întâmplat întocmai.

Anul trecut când am fost aici, cred că era prin ianuarie (era în perioada când a fost aici acel preot… Cum îl cheamă? I-am uitat numele). (Cineva spune: „Stanley.”). Da, episcopul Stanley de la Biserica Catolică. Desigur, vă amintiţi că mi-a dat Biblia lui şi ştiţi ce mi-a spus. Atunci au ieşit câteva prorocii care au spus: „Fiica Mea, eşti vindecată!”

El ştia că vedenia avută de mine spunea că nu se va mai face bine, ci va muri între orele 2-3 dimineaţa. Vă amintiţi aceasta? (Cineva spune: „Da!”). Deci între 2-3 dimineaţa. Eu nu am putut să-i spun lui Demos acest lucru, dar  i-am spus mamei lui vitrege. Aceasta s-a întâmplat în camera de vizavi. Eu i-am spus: „Ea nu se va mai face bine.”

„Păi, fiecare proroceşte”, mi-a răspuns doamna Shakarian. „Desigur, am continuat eu, s-ar putea să greşesc, dar vă repet: „Ea nu se va mai face bine.” Eu am spus aceasta mai multor fraţi cu 2-3 ani înainte ca să se întâmple.

Eu am văzut în vedenie cum alerga pentru viaţa ei, apoi s-a aşezat în pat. Am văzut cum şi-a întins mâinile spre mine, dar nici măcar nu am putut ajunge la ea. După aceea am văzut-o murind. Acolo era un ceas care indica între 2.00-3.00.

Când au ieşit şi celelalte prorocii, episcopul Stanley a spus: „Voi aştepta să văd ce se va întâmpla, ca să ştiu care dintre ele este adevărată.”

Acum s-a împlinit. Desigur, ne pare rău, dar s-a împlinit întocmai. Eu ştiu că biserica a pierdut o fiinţă minunată prin plecarea sorei Florence Shakarian. Ea nu era doar o mare cântăreaţă ci şi o femeie umplută cu Duhul Sfânt. Eu eram cu mama ei. Ea este una din primele experienţe pe care le-am avut pe coasta de vest – mă refer la faptul că a fost vindecată de Domnul. Când am mers să mă rog pentru ea, era în comă şi se umflase toată. Medicul ei mi-a spus: „Vă rog să vă rugaţi în linişte. Nu faceţi gălăgie pentru că femeia trage să moară.”

„Bine, domnule,” am răspuns eu. Dar el a continuat să repete acel lucru, aşa că nu am putut spune nimic, iar fratele Shakarian mi-a spus să merg înainte şi să urc scările. Când am ajuns la ea, sora Florence era îngenuncheată lângă pat. Pe atunci era o fetiţă frumoasă şi alături de ea mai erau câteva persoane. Eu m-am dus acolo şi m-am rugat pentru mama ei, care era inconştientă, şi i-am spus că se va face bine. Şi aşa a fost. A murit câţiva ani mai târziu.

Vedeţi, Dumnezeu răspunde şi acum la rugăciunile noastre. Noi ştim aceasta şi credem că toţi am venit aici prin voia lui Dumnezeu, dar unul câte unul, fiecare dintre noi vom trece pragul. Acesta este motivul pentru care ne-am adunat în această dimineaţă în părtăşia oamenilor de afaceri creştini: ca să vorbim despre aceste lucruri şi să ne pregătim pentru ele, deoarece ştim că vor veni cu siguranţă.

Sora Florence era o femeie tânără. Din câte spune fratele Williams, avea 42 de ani şi a ştiut înaintea tuturor că are această boală. Când am avut vedenia cu privire la moartea ei, mi-a şi spus care va fi urmarea ei. Vedeţi, Dumnezeu ştie totul! Şi ea L-a văzut pe Isus în camera ei chiar înainte de a pleca. Noi nu vrem să ne rugăm pentru ea deoarece am făcut-o atât de mult! Dar vrem să Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru viaţa care a fost printre noi şi care ne-a mângâiat pe toţi: pentru sora Shakarian.

Dorim însă să ne rugăm pentru fratele Demos şi pentru sora Rose, care au primit câteva lovituri îngrozitoare în ultimii ani: l-au pierdut pe tatăl lui, apoi pe sora… (cineva din adunare spune: „Da, şi pe sora Edna.”).

Eu îl înţeleg pe fratele Demos pentru că, la rândul meu, am pierdut un frate, pe tata, soţia şi pe fiica mea, toţi trecând dincolo la un interval de câteva zile. Da, eu ştiu ce simte el în dimineaţa aceasta. Voi puteţi înţelege ce înseamnă aceasta numai atunci când treceţi prin situaţia lor.

(Sistemul de amplificare ţiuie – nota editorului).

Scuzaţi-mă, l-am atins din greşeală.

Să ne ridicăm şi să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

Tată ceresc, ne-am adunat în dimineaţa aceasta aici ca să ne închinăm înaintea Ta, să-Ţi mulţumim şi să Te lăudăm pentru că L-ai trimis pe Isus, Răscumpărătorul nostru, ca prin El să avem o nădejde pentru timpul când viaţa aceasta nesigură va ajunge la capăt. O, Tată, noi putem vedea situaţia mizerabilă în care pot ajunge trupurile acestea şi suntem bucuroşi pentru că nu trebuie să rămânem pentru totdeauna aici. Tu ai creat o cale de scăpare din această vale a morţii.

O, Tată, în dimineaţa aceasta Îţi suntem recunoscători pentru viaţa surorii noastre, care, cu puţin timp în urmă era în mijlocul nostru cântând laudele Tale. Tu ne-ai spus cu mult timp în urmă, chiar cu câţiva ani, că se va întâmpla acest lucru, pentru ca atunci când avea să se întâmple să nu fie un şoc aşa de puternic pentru noi.

Noi ştim că ceea ce spui Tu este Adevărul, iar Cuvântul Tău a spus: „Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.” (Iov 14.1). O, Doamne, noi ştim că şi aceasta este adevărat. Ştim că toţi trebuie să venim aici jos, prin această vale. Îţi mulţumim Doamne, pentru viaţa surorii care a plecat dintre noi şi credem că în dimineaţa aceasta ea este trecută din această mizerabilă casă infectă, într-un trup de slavă care nu va fi niciodată bolnav. Noi ne amintim de talentul ei de a cânta şi de duhul atât de bogat în harul lui Hristos! Dacă în dimineaţa aceasta s-ar putea întoarce în mijlocul nostru, cred că nu ar vrea s-o facă pentru nimic în lume, deoarece ar trebui să treacă din nou prin toate problemele acestei vieţi, care acum s-au terminat. Acum ea este cu mama şi cu tatăl ei. Ei şi-au chemat copilul Acasă. De aceea, Îţi mulţumim, Doamne.

Te rugăm să-l mângâi pe iubitul nostru frate Shakarian. Tu cunoşti viaţa lui şi necazurile prin care a trecut în ultimul timp. Noi îl privim şi vedem cum îmbătrâneşte şi cum umerii încep să i se gârbovească, dar cu toate acestea încearcă să stea în câmp pentru Dumnezeu. Doamne, dă-i putere lui şi tuturor celor care simt lipsa ei.

Doamne, ajută-ne ca în timp ce ne gândim la ea, să ne amintim că într-o zi va trebui să plecăm şi noi pe acest drum. Te rugăm ca în timp ce stăm aici, în prezenţa Domnului Isus, să împrospătezi acest gând în inima noastră, ca să ne cercetăm şi să luăm seama la propriile noastre vieţi, ca să fim sub sânge şi în credinţă. Îngăduie aceasta, Doamne.

Acum, aşa cum obişnuiesc în asemenea împrejurări, aş dori să aduc un mesaj pentru cei prezenţi aici, şi Te rog să mă ajuţi, Doamne. Te rog să îngădui aceasta. Fă ca tot ce va fi spus aici, să Te onoreze, iar dacă în locul acesta este cineva care nu este pregătit să se întâlnească cu Tine, ajută-l să se predea pe braţele Celui care a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.” Îţi cerem aceasta în Numele Lui. Amin.

Puteţi să vă aşezaţi.

(Cineva de pe platformă vorbeşte cu fratele Branham). Fratele acesta vrea să ştie dacă se aude bine, pentru că are puse în funcţiune două microfoane. Este în ordine? Se aude bine? Ridicaţi mâinile dacă se aude bine. În ordine.

Îmi parte rău că în dimineaţa aceasta nu ajung locurile. Nădăjduiesc să nu vă ţin prea mult, căci vom citi doar un Cuvânt pentru ca Domnul Dumnezeu să onoreze Cuvântul Său şi să ne dea har să-L putem sluji.

Dimineaţă, Billy Paul mi-a spus că s-ar putea ca duminica viitoare să vorbim la „Calea Admisă”  de la „Adunarea lui Dumnezeu” din Tucson. Dacă este prezent cineva din Tucson, vreau să vă spun că s-ar putea să nu ne întâlnim deloc săptămâna aceasta la Tucson, ci doar duminică la „Calea Admisă”.

Tocmai ne-am întors din est şi nu mă simt prea bine din pricina mâncării de acolo. Oamenii de la munte sunt foarte amabili. Din pricina aceasta, m-am îmbolnăvit şi săptămâna aceasta nu m-am simţit prea bine, aşa că vă rog să mă amintiţi în rugăciunile voastre.

(Cineva spune: „Prea mult oposum!” (mamifer marsupial de mărimea unei pisici, care trăieşte în America de Nord). Ce spui?  („Prea mult oposum!”). Fratele Carl Williams cu obişnuitul lui umor. Dar cred că tocmai de aşa ceva avem nevoie acum. El a spus: „Prea mult oposum!” dar eu nu ştiu nimic despre oposumi ci doar de foarte multe veveriţe. (Fratele Branham râde).

Deci, dacă în dimineaţa aceasta vreţi să vă rugaţi şi pentru mine, vă voi fi foarte recunoscător, deoarece am nevoie.

Acum aş vrea să mergem repede la Cuvânt. Nu vreau să vă ţin prea mult, deoarece suntem conectaţi de-a lungul naţiunii prin legătură telefonică: de la coasta de vest, la coasta de est, de la nord la sud…multe adunări din ţară fiind în legătură cu acest Tabernacol. Oamenii se adună în biserici şi pe la case, ascultă Mesajul şi spun că se aude mai bine decât o emisiune de la radio. Conectează la telefon un microfon şi se aude perfect. Soţia mea spunea că săptămâna trecută în timp ce venea din Indiana, la Tucson s-a auzit atât de bine de parcă aş fi fost acolo. Astfel, ne rugăm ca Domnul să-i binecuvânteze pe toţi cei ce sunt în legătură  cu noi în dimineaţa aceasta, oriunde s-ar afla ei. La New York este după-amiaza, pentru că naţiunea are ore diferite (din pricina fusului orar).

Acum dorim să deschidem Scriptura şi să citim din Romani 12.1-2:

„Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

Dacă va fi cu voia Domnului, subiectul meu din dimineaţa aceasta este: „Puterea lui Dumnezeu de a transforma.”

„Ca să nu vă potriviţi acestei lumi, ci să fiţi transformaţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

Textul acesta este foarte mult folosit de păstori. Dar deşi a fost atât de mult folosit, un lucru este adevărat, şi anume, că Cuvântul lui Dumnezeu nu se învecheşte niciodată. Acest Cuvânt al lui Dumnezeu este citit de mai bine de 2.800 de ani, din generaţie în generaţie, de preoţi şi de oameni şi totuşi nu s-a învechit deloc. Eu însumi Îl citesc cam de 35 de ani, dar de fiecare dată când Îl parcurg găsesc ceva nou, ceva ce nu am observat prima dată, deoarece Cuvântul este inspirat. Cuvântul este Dumnezeu în formă de literă. Vedeţi, acesta este Atributul lui Dumnezeu vorbit dinainte şi aşezat pe hârtie.

Oamenii spun adesea: „Păi, Biblia a fost scrisă de oameni!” Nu! Chiar Biblia ne spune că este scrisă de Dumnezeu. Ea este Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea nu poate da greş niciodată. Isus a spus: „Cerurile şi pământul vor trece, se vor duce, dar Cuvintele Mele nu vor da greş niciodată.” El nu poate greşi pentru că este parte din Dumnezeu.

Dacă voi sunteţi fii şi fiice, sunteţi o parte din Cuvânt, ceea ce vă face o parte din El. Acesta este motivul pentru care venim la părtăşie în jurul Cuvântului lui Dumnezeu.

Eu am căutat în dicţionar însemnătatea cuvântului „Transformare”, iar explicaţia dată de el este „Ceva ce s-a schimbat.” „Ceva ce urmează să fie schimbat, transformat, făcut diferit faţă de cum era înainte”. Asta este. Caracterul şi toate celelalte lucruri au fost schimbate, au fost transformate.

În dimineaţa aceasta m-am gândit la Geneza 1. La început, lumea aceasta era fără formă şi pustie. Deasupra pământului era întuneric, era un haos complet. Şi pe când era încă în această stare, Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor şi întreaga înfăţişare a pământului a fost schimbată: de la un haos total, la o grădină a Edenului. Aceasta este puterea de transformare a lui Dumnezeu, care poate face din nimic ceva minunat. Puterea de transformare a lui Dumnezeu.

Dacă citim Scriptura, vedem că Dumnezeu a făcut această pregătire a Edenului în șase mii de ani. Probabil nu I-a trebuit atât de mult, dar noi luăm aceasta din Scriptură, unde scrie: „Pentru Domnul o zi este ca o mie de ani…” (2 Petru 3.8). Deci, dacă Dumnezeu ar socoti timpul aşa, am putea spune că El a făcut pământul în șase mii de ani şi a semănat toată sămânţa bună. Acolo, fiecare lucru era desăvârşit.

Când Biblia a fost citită de critici, aceştia au obiectat faptul că Biblia s-ar repeta, sau că te trimite de colo-colo.

Dar, înainte de a intra în tema noastră, vreau să spun că Moise a văzut vedenia, iar Dumnezeu i-a vorbit gură către gură. Vedeţi, El nu a vorbit cu nici un alt om aşa. Moise a fost unul din cei mai mari profeţi, un tip spre Hristos.

Dumnezeu poate să vorbească; El are un glas şi acest glas a fost auzit. Dumnezeu poate să scrie: El a scris cele zece porunci cu propriul Său deget. Odată a scris pe zidurile Babilonului, iar cu altă ocazie a scris pe nisip. Dumnezeu poate vorbi, poate citi şi poate scrie. El este Izvorul nesecat de har, putere şi înţelepciune divină. Noi ştim că El este singurul Creator care există. Nu există nici un alt creator afară de Dumnezeu. Satan nu poate crea, ci doar perverteşte ce a fost deja creat. Dumnezeu este singurul Creator.

El a creat prin Cuvântul Său. Toate seminţele care au fost puse în pământ, au fost create prin propriul Său Cuvânt pentru că acolo nu era nimic altceva din care să se facă. El le-a aşezat acolo, dedesubtul apei, şi a spus doar: „Să fie…” „Să fie…” şi aşa a fost.

De multe ori se pare că Biblia se repetă, sau mai mult, că se contrazice. De exemplu, în Geneza 1 scrie că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său: „…l-a făcut după chipul lui Dumnezeu: parte bărbătească şi parte femeiască   i-a făcut.” (Geneza 1.27).

Dar în versetul 5 din capitolul 2, vedem că nu era nici un om pe pământ. Apoi scrie că Dumnezeu l-a creat pe om din ţărâna pământului: acesta era un  om diferit. El a suflat peste om suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu.

Primul om a fost făcut după chipul lui Dumnezeu care este Duh. Ioan 4.24 spune că „Dumnezeu este Duh şi cine I se închină  Lui trebuie să I se închine în duh şi adevăr.” Deci Dumnezeu este Duh. Şi primul om pe care l-a creat Dumnezeu, era un om duhovnicesc, un duh; era un om creat după chipul lui Dumnezeu.

Apoi l-a pus pe acest om în carne şi omul a căzut. Din cauza aceasta Dumnezeu a venit jos şi a luat chipul unui om ca să-l poată răscumpăra pe omul căzut. Aceasta este adevărata poveste a Evangheliei.

Timp de șase mii de ani, Dumnezeu a semănat toate aceste seminţe minunate în pământ, mai precis, a vorbit Cuvântul Său: „Să fie…” „Acesta  să fie copac…Aceasta va fi…” Totul era perfect! Totul era bun! Şi El le-a poruncit acestor seminţe să se transforme în plante, după soiul de viaţă pe care l-a rostit Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă sămânţa era de stejar, urma să răsară un stejar. Dacă era un palmier, urma să apară un palmier.  De ce? Pentru că marele Creator Şi-a trimis Cuvântul  şi acea sămânţă a Cuvântului a fost acolo înainte de formarea seminţei adevărate. Cuvântul a format sămânţa.

Vedeţi, El a făcut lumea din lucruri care nu sunt; a făcut-o prin Cuvântul Său. Dumnezeu a vorbit şi fiecare lucru a venit la existenţă. Dumnezeu, care este Creatorul, a adus la existenţă toate lucrurile vorbind Cuvântul. Cu siguranţă, a fost o lume desăvârşită. Era un paradis real, creat chiar aici pe pământ.

Dar fiecare loc trebuie să aibă un cartier general. Convenţia aceasta are un cartier general; fiecare biserică are un cartier general; naţiunea în care trăim are un cartier general, iar acest Eden a avut şi el un cartier general care se afla în estul grădinii. Şi Dumnezeu a pus peste acest Eden, peste toată măreţia lui, peste toată minunata Sa creaţie de pe pământ, pe fiul Său şi pe mireasa lui: pe Adam şi Eva.

Dumnezeu era Tatăl lui Adam. Conform Scripturii, „Adam era fiul lui Dumnezeu.” Da, el era fiul lui Dumnezeu.

Şi Dumnezeu i-a făcut fiului Său un ajutor pe care l-a scos din trupul lui: poate o coastă de pe inimă, ca să-i fie mai apropiată. Dar ea nu i-a fost încă nevastă şi nici el bărbatul ei. Dumnezeu a vorbit despre aceasta şi de aici a venit necazul: pentru că Satan a cunoscut-o ca femeie înaintea lui Adam.

Vorbesc aşa pentru că nu vreau să folosesc prea mult timp pentru aceasta. Dar s-ar putea ca unii dintre voi să ajungă la confuzii, mai ales oamenii din sud (mă refer la „sămânţa şarpelui”).

Cred că cu ajutorul Domnului peste câteva zile voi merge acasă la Jeffersonville şi acolo voi aduce un mesaj de vreo şase ore în care vom lămuri această problemă. Ceea ce voi vorbi este „Aşa vorbeşte Domnul!” Acest lucru este la fel de adevărat ca vedenia pe care am avut-o cu privire la sora Florence, cu câţiva ani înainte ca să plece dintre noi. Vedeţi? Acesta este adevărul deşi poate este înţeles greşit.

Dacă ar veni la mine cineva cu ceva contradictoriu, poate nici eu nu aş înţelege ce vrea. Eu nu vreau să critic ceea ce spune cineva, deoarece nu suntem chemaţi să ne criticăm unii pe alţii. Îi mulţumesc Domnului pentru că nu pot fi învinuit de nimeni că aş fi făcut vreodată aşa ceva. Eu am criticat şi critic necredinţa, nu persoanele individuale. Vedeţi, eu nu critic oamenii. Noi suntem fraţi şi surori şi facem tot posibilul să ne pregătim pentru că toţi vom ajunge acolo jos unde a mers ieri dimineaţă sora Florence. Noi toţi trebuie să mergem pe această cale. De aceea, nu am intenţia de a critica oamenii, pe un frate sau pe o soră care nu sunt de acord cu mine. Nu, departe de mine aşa ceva. Cred că nu veţi putea găsi nici măcar o casetă înregistrată pe care să mă auziţi pronunţând numele vreunei persoane. Eu am văzut de multe ori că unele persoane greşesc, dar aceasta este o problemă între ele şi Dumnezeu. Unele greşeli nu sunt păcate, mă refer la înţelegerea unor probleme care sunt de fapt părerea cuiva. Eu consider că fiecare dintre noi avem dreptul să ne spunem părerea, felul cum înţelegem.

Marele Creator l-a aşezat pe fiul pe care l-a creat în Eden. Adam era primul Său fiu creat, iar Isus a fost singurul Său Fiu născut.  Înţelegeţi? El a fost născut printr-o femeie. Dar Adam a fost făcut direct de mâna lui Dumnezeu, în creaţiune. Apoi, l-a pus pe fiul Său şi pe mireasa acestuia peste toate lucrurile desăvârşite pe care le crease. Vedeţi, omul era capul tuturor lucrurilor: fiul său şi mireasa lui.

Toate seminţele erau desăvârşite: palmierii, stejarii şi iarba, şi la fel păsările şi animalele. Toate lucrurile erau în ordine perfectă cu porunca lui Dumnezeu: „Să nu vă schimbaţi natura, ci fiecare sămânţă să aducă roadă după soiul ei! Stejarule, să nu te perverteşti niciodată într-un pom de papaia.” Vedeţi? „Palmierule, să nu te perverteşti în altceva, ci fiecare sămânţă să dea roadă după soiul ei!”

Vedeţi, El a privit acest lucru de-a lungul timpului. Dumnezeu a rostit Cuvântul, iar marea Lui putere creatoare a adus toate lucrurile la existenţă. Da, chiar şi pe om şi soţia lui. Ei erau capul pentru că erau superiori tuturor celorlalte lucruri create, iar Dumnezeu i-a pus sub ocrotirea Cuvântului prin care a făcut toate lucrurile: copacii, animalele şi aşa mai departe. El i-a poruncit ca niciodată, sub nici un pretext, să nu încalce Cuvântul. „Niciodată să nu scoţi ceva din Cuvânt şi să nu adaugi ceva la El!” Voi puteţi citi aceasta din Scriptură.

Dacă creaţiunea Lui ar fi stat pe Cuvânt, dacă ar fi umblat în felul acesta, atunci sora Shakarian nu ar fi trebuit să plece din mijlocul nostru. Noi credem că suntem îndreptaţi înapoi, la acea porţiune, la acel loc. Unde? La ziua a şaptea când Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse, şi a spus: „Totul este bun. Îmi place. Da, sunt bucuros pentru ceea ce am făcut.  Acum totul este sub control. Am încredere în fiul Meu şi soţia lui, de aceea îi pun să stăpânească peste toate lucrurile. Ştiu că ei vor avea grijă ca totul să fie în ordine, ca fiecare sămânţă să dea rod după soiul ei. El are putere să facă aceasta.” Apoi Dumnezeu a spus: „Acum toate lucrurile sunt bune, nu pot fi mai bune pentru că totul este aşa cum am dorit. Da, toate sunt aşa cum le-am vrut. Eu am vorbit Cuvântul şi El a adus totul la existenţă exact cum am dorit să fie. Iat-o! Toată creaţiunea este bună.” Astfel, Biblia spune că „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” Totul era sub control ca să aducă rod după soiul lor.

Acum, amintiţi-vă: „să aducă.” El a pus sămânţa în pământ, dar ea poate să aducă rod, să se transforme într-o plantă sau orice ar fi ea, numai dacă posedă puterea de viaţă, puterea de transformare a lui Dumnezeu.

Dumnezeu a pus sămânţa în pământ, iar ea urma să fie ceea ce a poruncit El. Cât timp această sămânţă a rămas în porunca Lui, a fost exact ceea ce a spus EL. Dumnezeu a făcut un canal şi orice lucru rămâne în canalul făcut de El, în canalul Cuvântului Său și va aduce rod exact aşa cum a poruncit El. Nu poate fi mişcată de nimic pentru că este canalizată exact şi corect. Astfel, Dumnezeu a încredinţat toate lucrurile pe care le-a făcut, fiului Său, crezând că totul va fi bine. El a zis: „Toate lucrurile sunt bune, aşa că Mă voi odihni. Toate seminţele posedă puterea de transformare în speciile pe care le doresc. Va fi întocmai cum am hotărât, pentru că fiecare sămânţă posedă în sine puterea de transformare.”

Dumnezeu nu S-a schimbat niciodată, ci este şi astăzi la fel ca atunci. Dacă El a hotărât să facă ceva, va face întocmai aşa. Nu există nimic care să-L poată opri.

După ce a făcut toate aceste lucruri atât de bune, Dumnezeu a fost sigur că totul va fi în ordine, aşa că S-a odihnit de toată lucrarea Sa. Dar când a făcut aceasta, a intrat vrăjmaşul. Dumnezeu a dat puterea de transformare, dar acest individ nu a venit cu puterea de a crea ceva nou, ci a venit cu puterea de a deforma, de a strica ceea ce a fost creat. Orice lucru deformat se trage din original, doar că undeva s-a întâmplat ceva; pe undeva este o greşeală.

Cu câţiva ani în urmă, patrulam prin lanurile de porumb, şi îmi amintesc că într-o zi s-a rupt o creangă dintr-un copac şi a căzut peste o tulpină de porumb. Planta aceea de porumb a încercat să facă totul ca să se îndrepte, să crească dreaptă, aşa cum trebuia să fie, dar nu reuşea; era deformată din cauză că se întâmplase ceva: creanga ruptă din pom era căzută peste ea şi îi oprea creşterea normală.

Pe câmp creşte şi viţă sălbatică. Dacă veniţi în Kentucky, veţi vedea că femeile de acolo folosesc sapa la fel ca bărbaţii. Ele ies pe câmp cu acele sape pe care noi le numim „sapă gât de gâscă” şi taie toată viţa aceea. Dacă nu ar fi înlăturată, viţa aceasta s-ar urca pe porumb şi s-ar încolăci în jurul lui cu atâta viclenie şi uşurinţă, încât nici     n-aţi observa că face aceasta; dar în final ea devine mai puternică decât planta de porumb, pe care o trage într-o parte şi o deformează. Vedeţi? Ea se încolăceşte în jurul plantei, deformând-o, pervertind-o de la ceea ce ar trebui să fie. Astfel, va fi tot o plantă de porumb, dar una deformată.

Noi toţi am fost făcuţi după chipul lui Dumnezeu, dar unii din aceşti fii ai lui Dumnezeu sunt atât de deformaţi încât umblă contrar Cuvântului şi căilor pe care ni le-a rânduit Dumnezeu ca să umblăm pe ele. Prin lucrurile ei, lumea ne scoate afară de pe cărarea îngustă şi dreaptă pe care am fost plantaţi de El ca să fim fiii şi fiicele lui Dumnezeu.

Defăimătorul, ştiu că vi se pare ciudat acest fel de vorbire: „a defăima”, dar acesta este adevărul: Satan a defăimat sau a pervertit. „A perverti” înseamnă „ a schimba, a face ceva diferit”, iar cuvântul „a deforma” înseamnă acelaşi lucru. Satan a deformat, a sucit sau a făcut în alt fel. Vedeţi, este aceeaşi sămânţă, dar deformată.

Din Cuvânt aflăm că acest deformator a avut la dispoziţie acelaşi interval de timp pentru a perverti ceea ce a făcut Dumnezeu, adică şase mii de ani. Astfel, de când   şi-a semănat sămânţa în Eden, el a avut şase mii de ani în care a deformat sămânţa lui Dumnezeu. Vedeţi, atunci când Eva a ascultat de el, când a luat doar un cuvânt pentru ea, Satan a reuşit să deformeze Cuvântul, să-L schimbe.

Amintiţi-vă că la început Satan a citat Scriptura exact cum era scris. El a zis: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” Vedeţi? „Voi nu aveţi voie să mâncaţi din toţi pomii!”

Ce a răspuns Eva? Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină, dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”

Priviţi-l cum în mesajul lui, Satan suceşte numai puţin din acel Cuvânt. Când? Atunci când Eva i-a zis „În ziua când vom face aceasta, vom muri”, el a răspuns: „Oh, cu siguranţă că nu veţi muri!” Vedeţi, el era ca un om şi a zis: „Fă chiar acum aceasta! Voi sunteţi în necunoştinţă. Tu nu cunoşti toate lucrurile, dar dacă ai face acest lucru, ai primi înţelepciune şi cunoştinţă, şi ai putea deosebi binele de rău, ca Dumnezeu. Dacă vei face aceasta, vei primi o parte din înţelepciunea pe care o am eu. Eu ştiu, dar tu eşti în necunoştinţă.”

Este bine să ai înţelepciune, dar dacă este contrară înţelepciunii divine şi nu vine  de la Dumnezeu, este o înţelepciune firească. Eu nu o vreau. Nu îmi pasă cât de multă ştiinţă avem, şi nu mă interesează educaţia sau orice altceva, pentru că toate vin de la Satan. Vă voi dovedi aceasta imediat cu ajutorul Domnului. Înţelepciunea aceasta este de la diavolul.

Civilizaţia este de la diavolul. Eu am mai vorbit despre aceasta. Toată cultura de pe pământ, toate cuceririle ştiinţei, totul este de la diavolul. Aceasta este „evanghelia” pe care a predicat-o el în Eden: despre cunoştinţă. El a luat această cunoştinţă pervertită, contrară Cuvântului, voii şi Planului lui Dumnezeu.

Acum, el are la dispoziţie exact şase mii de ani ca să facă ceea ce a făcut Dumnezeu, doar că pe o cale pervertită, ca să-şi aducă la suprafaţă propriul „Eden”. El are un „Eden” aici pe pământ; un „Eden” plin de înţelepciune şi de cunoştinţă. Aceasta a fost de la început „evanghelia” lui: cunoştinţă, înţelepciune şi ştiinţă. Dumnezeu nu a făcut niciodată o asemenea ofertă.

Aş vrea să fiţi atenţi un minut. El a făcut aceasta arătând că este o fiinţă înţeleaptă în felul lumii.

Eu ştiu că este greu să spui aşa ceva, dar de la deschiderea Peceţilor, Apocalipsa a devenit o Carte deschisă. Ele au fost ascunse dar, conform Apocalipsei 10, acum au fost descoperite. Noi suntem poporul pe care Dumnezeu l-a ales de pe pământ ca să putem vedea şi înţelege aceste lucruri care nu sunt mistificări sau invenţii ale unei persoane fireşti. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, dovedit ca fiind Adevărul. Dovedit nu prin ştiinţă, ci prin Dumnezeu.

Aşa cum am mai spus într-un mesaj adus mai demult, Dumnezeu nu are nevoie de nimeni ca să-şi interpreteze Cuvântul. El este propriul Său Interpret. El spune că se va întâmpla ceva şi aşa este. El confirmă faptul că Îşi interpretează singur Cuvântul.

Cu câţiva ani în urmă, când a început revărsarea Duhului Sfânt, multe biserici ne-au numit „nebuni”, afirmând că lucrarea Duhului a trecut, s-a încheiat. Dar noi citim că făgăduinţa lui Dumnezeu spune că această lucrare este pentru oricine vrea s-o primească. Vedeţi, acesta este doar un exemplu.

Apoi, El a făgăduit că toate tainele care au fost ascunse de-a lungul epocilor Bisericii, vor fi descoperite chiar acum, în timpul sfârşitului. El îngăduie ca noi să ştim aceasta, pentru că suntem în timpul sfârşitului.

Satan este întemeietorul civilizaţiei. El este întemeietorul ştiinţei şi al educaţiei. Voi întrebaţi: „Este posibil aşa ceva?”  În ordine. Să citim Cuvântul lui Dumnezeu din Geneza 4 şi să mergem înapoi, în timp, ca să vedem dacă este adevărat acest lucru. N-aş vrea să vă reţin prea mult. Poate că fratele Carl o să spună…. (cineva zice: „Este în ordine!”).

Deci citim din Geneza 4, după ce Dumnezeu i-a alungat pe bărbat şi pe femeie şi le-a spus ce se va întâmpla în continuare. Dumnezeu nu i-a blestemat pe ei, ci pentru păcatul lui Adam a fost blestemat pământul.

În continuare, vedem că Eva a avut gemeni: unul dintre ei era de la Satan, iar celălalt de la Dumnezeu.

Poate veţi spune: „O, nu! Asta nu, frate Branham!” O clipă, vă rog. Arătaţi-mi, vă rog, un singur loc în Scriptură unde scrie despre Cain că era fiul lui Adam şi eu vă voi arăta unde scrie: „Cain era de la cel rău”, nu de la Adam.

Acum observaţi cum a zămislit ea. Începem cu Geneza 4.1:

„Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului.”

Desigur, aşa trebuia să fie. Nu contează că o femeie este prostituată sau orice ar fi ea, copilul care se naşte vine de la Dumnezeu, deoarece este sămânţa Lui, este legea seminţei Lui şi fiecare sămânţă trebuie să aducă rod fie că este coruptă, pervertită sau oricum ar fi ea. Vedeţi, aceasta este porunca Lui.

„A mai născut şi pe fratele său, Abel.”

Nu scrie că Adam s-a împreunat din nou cu ea, ci scrie că: „Adam s-a împreunat cu nevastă-sa şi ea a născut pe Cain şi, de asemenea, a născut şi pe Abel.” Vedeţi? Gemeni. Satan a fost cu ea dimineaţa, iar cu Adam în după-amiaza aceleaşi zile.

Voi aţi citit desigur, articolul publicat în ziar despre scandalul din Tucson, provocat de faptul că o femeie a născut doi copilaşi: unul alb şi unul negru, în acelaşi timp, gemeni. Dimineaţa a trăit cu bărbatul ei, iar după-amiaza a fost cu un bărbat de culoare. Bărbatul alb a spus că este de acord să se îngrijească de copilul alb, dar bărbatul de culoare va trebui să aibă grijă de copilul lui.

 Vedeţi? Eu ştiu aceasta din încrucişarea câinilor, bineînţeles dacă acest lucru se petrece la un interval de câteva ore. Aceasta o dovedeşte.

Acum să vă arăt de unde vine civilizaţia. Pentru aceasta vom citi Geneza 4.16:

„Apoi Cain a ieşit din Faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod, la Răsărit de Eden.”

Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început să zidească o cetate, şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.”

Începutul civilizaţiei. În traducerea Scofield scrie: „Prima civilizaţie!” Observaţi, el a născut apoi fii care au făcut instrumentele muzicale. Urmaşii lui au făcut alte lucruri: au construit cetăţi, au făcut unelte din bronz şi multe alte lucruri. Vedeţi, ceea ce au făcut ei a constituit prima civilizaţie, care a fost „civilizaţia cainită”. De-a lungul epocilor ei au făcut acelaşi lucru.

Să mergem acum la versetul 25 ca să vedem ce a făcut Adam:

„Şi Adam s-a împreunat iarăşi cu nevastă-sa şi ea a născut un fiu, şi i-a pus numele Set, „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.”

Lui Set i s-a născut şi lui un fiu, şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.”

Din partea lui Set, nu din partea cainaniţilor.

Vedeţi acel mare intelectual la care ţinem cu toţii? Ce este astăzi comunismul? Şi cine este dumnezeul lor? Ştiinţa intelectuală. Cum facem noi? Oricum? Unde trăim? Luaţi sus aceste cuvinte.

Astăzi, Satan are „edenul” lui. În aceşti șase mii de ani, el şi-a construit, nu creat, un „eden”, deformând întregul pământ al lui Dumnezeu, creaturile lui, animalele, pomii, plantele, fiinţa umană, chiar şi religia, prin hibridare, prin încrucişări, etc. A deformat Biblia şi biserica obţinând astfel un „eden” în care totul se mişcă şi se bazează pe ştiinţă. Automobilele noastre şi toate celelalte lucruri pe care le avem, ne-au fost date prin ştiinţă; sunt ceea ce a făcut omul. În felul acesta a putut realiza un „eden” aici. Noi dovedim că acum se împlineşte Apocalipsa 10, că trăim mesajul acestui timp.

Priviţi hibridarea. Prin ea, oamenii încearcă să obţină mai mult, dar nu mai bun.

Priviţi copiii mici de astăzi. Eu am fost cu fiica mea la un dentist, iar el mi-a spus că dinţii ei se răsucesc. Fratele Norman din Tucson, şi-a dus fiica mai mică la dentist, pentru că dinţii ei se sfărâmau. Dentistul a spus că,  după părerea lui, s-ar putea ca oamenii să se nască cu dinţi, sau dinţii le vor creşte în toate direcţiile. Acestea sunt rezultatele alimentaţiei noastre cu alimente hibrid.

Aţi citit în Reader’s Digest de luna trecută despre Billy Graham, evanghelistul „Nobel”? L-aţi ascultat vorbind? Eu mă rog pentru el mai mult ca oricând, pentru că de curând i s-a întâmplat ceva. Eu cred că el îşi vede locul. Cred că aţi observat că el îi cheamă pe oameni afară din „Sodoma”, acel oraş pervers. În Reader’s Digest scria că el a ajuns atât de slăbit  încât nu a mai putut să-şi ţină adunările. Medicul l-a sfătuit să alerge şi să facă exerciţii, aşa că acum aleargă în fiecare zi aproximativ o milă ca să facă mişcare.

Omul este putred. Întreaga rasă umană este coruptă. Fiecare lucru a ajuns ca în timpul de dinaintea potopului. Totul este tulburat, sucit, deraiat de pe drumul drept în care a fost aşezat de Dumnezeu. Păcatul a sucit toată rasa umană prin ştiinţă şi înşelăciune.

Cred că aţi citit şi articolul publicat puţin mai jos, unde scria că fetele şi băieţii ajung la 20-25 de ani, la o degenerare fizică. Gândiţi-vă la aceasta.

Seara trecută, prin darul deosebirii, am chemat o fată de 22 de ani care era deja în menopauză. Acesta era diagnosticul medicului. Vedeţi, aceasta este o decădere, o degenerare, o rasă coruptă legată de iad. Ştiu că aceste cuvinte sunt dure, dar acesta este adevărul biblic cu privire la generaţia în care trăim.

Observaţi încrucişarea vitelor, încrucişarea plantelor, care se face prin ştiinţă, care pe altă parte vine şi spune că „Aceasta este ceea ce distruge rasa umană!” Voi puteţi citi aceasta la fel ca mine. De ce nu opresc aceste lucruri? Pentru că nu pot. Cuvântul lui Dumnezeu a spus că aşa va fi, şi dacă s-ar gândi numai o clipă că sunt instrumentele Lui, la fel ca Iuda Iscariotenul, împlinind tot ceea ce a spus Dumnezeu că se va întâmpla. Ei fac aceasta pe propria lor bază ştiinţifică.

Prin cercetarea lor ştiinţifică,  prin acelaşi sistem, el a amăgit-o pe Eva şi apoi Biserica, pentru care Eva este un simbol. Deci Eva este un simbol spre Biserică, aşa că aş vrea să observaţi ce a făcut ea. Prin ascultarea de perversiunea sau deformarea Cuvântului original al lui Dumnezeu, făcută de Satan, ea a rătăcit, a alunecat peste linia dintre bine şi rău, pentru cunoştinţă.

Acelaşi lucru s-a întâmplat cu bisericile de astăzi: ele s-au deformat (nu vorbesc despre oameni, despre indivizi), ci mă refer la lumea bisericii. O biserică este sucită într-o parte, alta în cealaltă, şi aceasta prin ştiinţă. Aceeaşi procedură ca întotdeauna. Satan şi-a împlinit planul din Isaia 14.12.

Haideţi să citim puţin din cartea lui Isaia 14, începând de la versetul 12:

„Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!”

Aici, Isaia l-a văzut pe Satan într-o viziune pentru timpul care urma:

„Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui la cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei.” (v. 13).

Încă din Eden, scopul Satanei a fost acela de a-şi construi propriul „eden”, pentru ca în felul acesta să se înalţe mai presus, astfel ca stelele lui Dumnezeu să se închine înaintea lui. El a reuşit aceasta în mod absolut, acum, când a introdus aceasta în biserică, dar nu voi intra acum în detalii. Unii dintre cei care ascultă aceste casete, ştiu la ce mă refer. Aceasta se întâmplă chiar acum, în timpul nostru, când Satan a reuşit să facă lucrul acesta prin programe educaţionale; aşa este mai potrivit; aceasta este mai bună, etc, neştiind că prin aceasta păşesc direct spre moarte.  Orbi conduşi de orbi: conducătorii orbi ai naţiunilor, conducătorii orbi ai ştiinţei, conducătorii orbi ai bisericii, da, orbi care îi conduc pe cei orbiţi.

Isus a spus: „Lăsaţi-i în pace, căci vor cădea amândoi în groapă.”

Observaţi tipul acestor două Edene care se apropie atât de mult încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi. Aşa spune Matei 24.24.

Aş vrea să ne oprim puţin ca să privim aceste două Edene, deoarece Biblia ne spune că Dumnezeu a creat prin Cuvântul Său un Eden şi tot Cuvântul Său ne avertizează cu privire la faptul că va veni şi „edenul” Satanei.

Dacă citim în 2 Tesaloniceni 2, vedem clar că trebuie să vină celălalt „eden”. Să citim pentru aceasta din 2 Tesaloniceni 2.3-4:

„…ziua Domnului nu va veni înainte… de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării,

potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.”

Gândiţi-vă la aceasta. Prin inspiraţie divină, profetul Isaia a văzut în capitolul 14 ceea ce a pus la cale Lucifer în inima lui: „Tu ziceai în inima ta…” Isaia a văzut aceasta cu aproximativ opt sute de ani înaintea lui Pavel. Opt sute de ani mai târziu, Pavel vede cum Satan vine şi îşi ocupă locul. Observaţi că el este cel care-şi conduce „edenul”. „Edenul” lui ştiinţific, cu o lume ştiinţifică, cu o biserică ştiinţifică, în care totul este bazat pe cunoştinţă, cu seminarii măreţe, grade academice, programe educaţionale, etc.

Frate şi soră, fiecare din noi va trebui să mergem pe drumul pe care a plecat sora Florence, de aceea, vă rog în Numele Domnului să luaţi seama la aceasta.  Nu pe mine trebuie să mă luaţi în seamă, pentru că eu sunt doar fratele vostru, ci luaţi în seamă Cuvântul pe care Îl vorbesc din Biblia lui Dumnezeu. El este Acela care Îşi legitimează Cuvântul pentru epoca în care trăim.

Aceste programe sunt total anticreştine. Satan trebuie să aibă un eden, pentru că este scris că va face unul. Noi avem aici Cuvântul lui Dumnezeu care ne spune că Satan va face aceasta şi putem vedea că o face chiar acum. El face aceasta prin mireasa lui denominaţională, intelectuală şi ştiinţifică, iar în curând va lua conducerea prin Consiliul Mondial al Bisericilor, care va fi înfiinţat. Toţi vor fi cu el.

Oamenii sunt suciţi nu pentru că sunt răi; ei au fost plantaţi pe un rând drept, ca porumbul, dar Satan a semănat planta agăţătoare numită ştiinţă, cercetare, educaţie, doctorate, etc. Curând ei nu vor mai lăsa la amvon pe cineva care nu posedă un doctorat primit într-un seminar.  Acest lucru este total greşit. Totul este condus din nou, lumea fiind adusă într-un haos întunecos, printr-o grămadă de încrucişări, prin pervertirea seminţei originale a lui Dumnezeu.

Eu sunt însă foarte bucuros pentru că Dumnezeu este din nou plin de grijă faţă de noi şi pentru că El poate să se mişte peste această situaţie. El a făgăduit că va face aceasta şi că va chema o turmă mică, Mireasa Lui.

Observaţi cât de perfect se apropie aceste biserici, aceste Edene.

Există un singur lucru care poate însufleţi Cuvântul şi acesta este Duhul, deoarece El este Dătătorul de Viaţă al Cuvântului. Şi când Viaţa din Cuvânt întâlneşte Viaţa din Duh, aceasta produce roadă după felul seminţei.

Observaţi acum ce s-a întâmplat. În grădina Eden era orânduirea de nevinovăţie a lui Dumnezeu, aceasta fiind una din calităţi. Prima calitate este inocenţa, nevinovăţia, curăţia sufletească, deoarece oamenii nu cunoşteau păcatul. Ei nu ştiau nimic despre păcat. Adam şi Eva erau goi dar acest lucru le era ascuns de un văl duhovnicesc care era peste faţa lor. Ei nu au ştiut niciodată că sunt goi, până nu au păcătuit, deoarece le era ascuns acest lucru. Vălul lui Dumnezeu era peste mintea lor şi astfel nu ştiau ce este binele şi răul. Ei stăteau goi, unul în faţa celuilalt, şi nu ştiau acest lucru pentru că nu primiseră încă cunoştinţa. Da, perechea din Eden era goală şi nu ştia acest lucru.

Dacă vreţi să citiţi sau să vă notaţi, acest lucru este scris în Apocalipsa 3. Văzând dinainte starea Bisericii din epoca Laodicea, care este în ultimele zile, Duhul Sfânt a spus: „eşti gol şi orb şi nu ştii!”

În Eden, sămânţa lui Dumnezeu era inocentă deoarece era învelită în vălul Duhului Sfânt, neştiind că sunt goi (Adam şi Eva), pentru că nu cunoşteau păcatul.

Şi acum, în această ultimă epocă a Bisericii, noi vedem că ei sunt din nou goi, dar peste ei nu mai este vălul Duhului Sfânt, ci vălul Satanei, pe care acesta l-a aşezat peste Eva în Eden – un văl de pofte, da, vălul poftelor. Ei sunt atât de întinaţi încât nici nu-şi dau seama că sunt goi. Priviţi femeile de pe stradă: ele se îmbracă cu pantaloni scurţi şi cu haine sexy. Zilele trecute cineva mi-a trimis o fotografie decupată dintr-un ziar, în care era prezentată noua rochie pe care urmează s-o poarte femeile – vor avea o rochie de aproximativ 14 inch de la şolduri (rochii mini). Mă întreb dacă aceste femei îşi dau seama că acesta este un văl al poftelor!

Poate îmi veţi spune: „Pot dovedi înaintea lui Dumnezeu că sunt curată. Eu nu l-am înşelat niciodată pe soţul meu.”

Cu toate acestea, la judecată vei fi numită „curvă”. Aşa spune Biblia. Isus a zis: „Oricine se uită la o femeie ca  s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5.28).

Oarbe şi goale şi nu ştiu aceasta. Eu nu am nimic împotriva acestor fete de afară. Vinovatul este răul acela: sistemul bisericesc care nu vede aceste lucruri care se ridică împotriva acestora. El le permite să-şi taie părul, să se machieze, să poarte pantaloni scurţi şi multe alte lucruri care se fac sub numele creştinismului. Ce lucru oribil! Vedeţi, în acest „eden” al Satanei ei sunt din nou goi (ca în Edenul lui Dumnezeu), şi nu ştiu aceasta.

Priviţi femeile de la bazinul de înot. O, ce bine ar fi dacă ele şi-ar da seama ce fac! Trupul lor a fost sfinţit, dar ele îşi scot hainele pe care li le-a dat Dumnezeu, ca să li se vadă pielea. Ele fac aceasta în mod constant. Da, femeia este goală; şi face aceasta ascunzându-se după cuvinte ca: civilizaţie, educaţie mai înaltă, civilizaţie mai bună, etică mai înaltă, etc. Aş vrea să înţelegeţi bine că toate acestea sunt de la diavolul şi vor fi nimicite la venirea Domnului Isus. Toată civilizaţia aceasta va fi distrusă! Nu va rămâne nimic din ea.

Oh, prieteni! Voi toţi care mă ascultaţi, în întreaga naţiune, gândiţi-vă la aceste lucruri. Tu faci parte din aceasta. Isus a spus „că dacă ar fi cu putinţă, chiar şi cei aleşi ar fi înşelaţi.”

Primul văl a fost vălul sfânt, Duhul Sfânt, şi Eva nu a avut voie să privească afară. Dar vedeţi, când Satan a început să vorbească cu ea despre cunoştinţă, ea a aruncat doar o privire spre lume.

Exact acelaşi lucru l-a făcut şi fiica ei, biserica. „Voi trebuie să vedeţi…”  „Voi trebuie să vă îmbrăcaţi ca o stea de cinema.” „Băieţii tineri trebuie să se poarte ca Elvis Presley,  Patt Boone,” sau ca mulţi alţii care se ascund în spatele religiei.

Patt Boone era membru în „Biserica lui Hristos” (aşa se numeşte organizaţia), iar Elvis Presley era penticostal. Două caractere demonice care au aruncat lumea într-un haos mai cumplit decât a făcut-o Iuda Iscarioteanul care L-a vândut pe Isus Hristos. Dar ei nu ştiu aceasta. Eu nu am nimic împotriva acestor băieţi, sunt şi ei oameni; duhul este acela care motivează faptele lor.

Păşiţi numai puţin mai în partea aceea, lăsaţi numai puţin ca acea viţă sălbatică să se urce numai puţin pe planta de porumb, numai o dată. Ce se va întâmpla? Porumbul s-a dus. O, da, aceasta îl va acapara. Acesta este felul în care o va face; aşa procedează de fiecare dată. A fost suficient ca Eva să arunce o singură privire spre lume.

Frate şi soră, lăsaţi-mă să vă spun ceva: dacă vreţi, putem citi lucrul acesta în 1 Ioan 2.15. Biblia spune: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.”

Acest Cuvânt nu se referă la pământ ca planetă, ci este un cuvânt care vine din limba greacă: „cosmos” şi înseamnă „ordinea lumii”. Dacă noi iubim lucrurile de pe pământ, lumea, tentaţiile zilei; dacă gândim că „acesta este un timp minunat! Oh, avem toate aceste lucruri”, înseamnă că avem o gândire greşită, pervertită de diavolul. „Căci dacă iubiţi „ordinea lumii”, dragostea lui Dumnezeu nu este în voi.” Să nu uitaţi aceasta! Oh, Doamne! Vedeţi la ce privim noi?

Acum vreau să mă opresc puţin ca să vă spun o scurtă povestire pe care am auzit-o de la un capelan din primul război mondial.

Priviţi la Satan când a venit în grădina Edenului. El nu a putut să dezgroape acea sămânţă, nu a putut să o distrugă, dar a stropit-o cu otravă şi astfel a deformat-o ca să nu mai aducă soiul corect. Această otravă a deformat sămânţa originală.

Acest lucru îl fac toate aceste programe religioase. Ei sunt fii şi fiice de Dumnezeu, dar sunt deformaţi. Ei merg la biserică pentru că doresc să facă ce este drept. O călugăriţă nu merge într-o mănăstire ca să devină o femeie rea. Tu nu te uneşti cu o biserică şi nu îţi treci numele într-un registru ca să ajungi o persoană rea, ci pentru că doreşti să devii un om drept. Înşelăciunea, deformarea adevărului este aceea care face aceste lucruri. Vedeţi, Dumnezeu nu a avut niciodată o organizaţie. În Cuvântul Lui nu există aşa ceva.

Dumnezeu este „Organizaţia” noastră. Noi suntem „organizaţi în El; suntem un Trup în Dumnezeu, în ceruri. Acesta este adevărul. Numele noastre sunt scrise în Cartea Vieţii Mielului. Înţelegeţi? Fiţi atenţi.

Eu ştiu că toate acestea vă cad foarte greu, dar aş vrea să suportaţi încă puţin, dacă vreţi.

În timpul războiului mondial… Scuzaţi-mă pentru că m-am îndepărtat de la subiect, dar ca să ating acest subiect am vrut să fac o scurtă analiză a ceea ce a făcut Satan în Eden: el a stropit totul cu o otravă oribilă. Aţi vrea să ştiţi cum se numeşte această otravă? Vă pot spune. Am formula ei care este formată din două cuvinte: „necredinţa care este opusul credinţei”. Deci a stropit sămânţa cu necredinţă şi îndoială, aşa că ştiinţa a luat locul credinţei. Locul rămas gol în sămânţă a fost ocupat de Satan cu cunoştinţă, ştiinţă şi civilizaţie, prin aceasta deformând totul, întreaga creaţiune a lui Dumnezeu.

Ştiu că vă gândiţi că vă pun pe o cracă, dar şi eu sunt pe aceeaşi cracă cu voi. Noi toţi suntem aici ca să încercăm să înţelegem ce putem face şi nu vorbim doar ca să fim diferiţi de alţii, ci trebuie să fim cinstiţi şi corecţi.

Fiecare dintre noi vom ajunge la sfârşitul drumului şi atunci va trebui să dăm socoteală de fiecare cuvânt pe care  l-am spus. Chiar şi primul nostru strigăt, din clipa când ne năştem, este înregistrat pe bandă şi va fi reascultat în ziua judecăţii. Chiar şi hainele pe care le purtaţi vor fi aduse în faţa voastră în ziua judecăţii. Acest lucru a fost găsit şi de ştiinţă, prin televiziune.

Vedeţi, televiziunea nu fabrică imaginea ci doar o canalizează. Culoarea hainelor, fiecare mişcare a voastră, fiecare gând din inima voastră, totul, absolut totul este ţinut în evidenţă de Dumnezeu, și atunci toate aceste lucruri vor fi puse înaintea voastră: fiecare haină indecentă pe care ai purtat-o; de câte ori aţi fost la coafor ca să vă tăiaţi părul pe care vi l-a dat Dumnezeu. Toate acestea vor fi readuse înaintea voastră şi va trebui să răspundeţi pentru ele. Voi nu veţi putea face nici o mişcare, acolo, deoarece chiar şi gândurile inimii pe care le veţi avea atunci, vă vor fi redate. Cum veţi scăpa? „Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?” (Evrei 2.3). Vedeţi? Nu vom putea scăpa. Fiecare mişcare şi gândurile inimii sunt înregistrate chiar într-o altă dimensiune; chiar şi culoarea hainelor pe care le purtaţi. Televiziunea, televiziunea în culori dovedeşte aceasta. Ea trage imaginea afară şi o arată. Vedeţi? Şi aceasta este numai una din cele trei dimensiuni în care trăim noi.

Otrava care a atins biserica a atins şi pământul. Satan a otrăvit seminţele, a făcut în ele cavităţi (spaţii goale) şi le-a cauzat deformarea. Ele se afundă tot mai mult, tot mai adânc în inimile bisericilor şi în inimile oamenilor, introducând în fiecare: ştiinţă, ştiinţă… până s-a ajuns la un punct în care rasa umană a fost încrucişată. Eu cred că fiecare sămânţă trebuie să aducă rod după soiul ei: şi rasa umană şi plantele. Dar unde s-a ajuns din cauza încrucişării? Prin hrana pe care o mâncăm, trupurile noastre au devenit nişte hibrizi. Aceasta au făcut minţile noastre „luminate”.

Dacă trupurile noastre cad deja la 20-25 de ani, din cauza celulelor degenerate prin alimentaţia hibridă, nu se degenerează şi celulele creierului nostru? Nu este şi acesta format tot din celule? Acesta este motivul pentru care „Ricky” umblă pe străzi cu acel „băţ cald”, în timp ce „Ricketa,  Elvita” şi multe altele, umblă printre oameni pe jumătate goale. Ei sunt deplasaţi mintal, nu au nici cele mai elementare noţiuni de morală şi decenţă.

În mica povestire pe care vreau să v-o spun, acel capelan spunea că a fost într-un spital în care erau foarte mulţi tineri răniţi care erau întinşi prin corturi. Şi un ofiţer i-a spus: „Capelane, am vrea să ieşim afară ca să privim câmpiile.”

„Frate Branham, a continuat capelanul, am ieşit afară, dar nu era nici un copac şi nici un fir de iarbă. (Aceasta s-a întâmplat într-o dimineaţă de Paşti). Aceasta se întâmpla lângă marea pădure Argonne. Acolo erau câteva tancuri stricate, pe care ofiţerul trebuia să le înregistreze şi să vadă dacă se mai putea face ceva cu ele. El mi-a mai spus că în timp ce stătea acolo şi privea, a ridicat ochii spre cer şi a strigat: „O, Dumnezeule, aşa va ajunge totul!”

Acesta este adevărul. Totul va ajunge aşa. Totul era gata; nicăieri nu mai era nici o urmă de viaţă deoarece gazele arseseră iarba şi copacii; totul era distrus, răsucit, ciuruit de gloanţe şi de toate celelalte lucruri care le-au lovit.

Nu este acesta un tablou al lumii de astăzi, în care Satan stropeşte necredinţa lui, hibrizii lui, ştiinţa şi cunoştinţa lui?

La început, Dumnezeu i-a pus pe Adam şi Eva în grădina Eden, în acel loc fără moarte, fără boală, fără întristare, totul era desăvârşit şi în ordine, dar priviţi ce a făcut „DTT-ul” Satanei: totul a devenit un haos. Nu a mai rămas nimic din această grădină.

El a continuat: „Am început să plâng…Am pornit înapoi, dar privirea mi-a fost atrasă de o piatră. M-am apropiat de ea, am privit-o puţin, apoi am dat-o la o parte. Jos, sub acea piatră, era o micuţă floare albă, care creştea… era singura rămasă în viaţă deoarece fusese ocrotită de acea piatră.”

Dumnezeu este Stânca ce ne ocroteşte şi pe noi azi. O, Dumnezeule, când aceste otrăvuri se răspândesc peste tot, în numele ştiinţei şi educaţiei, ocroteşte-ne Tu! Rugăciunea mea, Doamne, este ca Tu să mă ţii până în ziua aceea. (Fratele Branham face o scurtă pauză, iar cineva îi zice: „Nu îţi face nici o problemă, nu există nici o limită de timp”). Eu cred că fiecare dintre noi este sub această Stâncă, Hristos.

Mulţi dintre voi au ascultat predica pe care am ţinut-o zilele trecute. În ea v-am povestit o întâmplare: Eu coboram prin pădure, după vânat, când am fost îndemnat să mă întorc. Când am privit jos, am văzut un pachet de ţigări gol.  Pe el era trecută compania care fabrică aceste ţigări, dar nu voi spune numele ei. Pe pachet era trecut însă şi un slogan: „Filtrul unui om gânditor, gustul unui om fumător.”

Am plecat mai departe, dar Ceva îmi spunea: „Întoarce-te la pachetul acela de ţigări!” Atunci m-am gândit: „Tată ceresc, eu mă duc acolo jos, la copacul în care au venit la existenţă acele veveriţe prin Cuvântul Tău. De ce m-ai chemat înapoi?” Dar Ceva mi-a zis: „Tu ai o predică pentru duminică, iar textul ei este scris pe acest pachet.” „Pe un pachet de ţigări?” şi m-am dus înapoi.

Apoi m-am gândit: „Filtrul unui om gânditor.” Ce decepţie! Dacă un om ar gândi, nu ar fuma deloc. Dar vedeţi, oamenii înghit aceasta.

Cred că cu doi ani în urmă, când am fost la o convenţie, m-am dus la Târgul Internaţional care se ţinea pe coasta de vest. Acolo erau afişate fotografiile lui Yul Brynner şi a altora ca el. Oamenii de ştiinţă ţineau un discurs despre pericolul fumatului. Ei au luat nicotină  şi au pus-o pe spatele unui şobolan, apoi l-au pus într-o cuşcă. După şapte zile, acest şobolan a fost atât de plin de cancer că nu se mai putea mişca. Vedeţi? „Filtrul!”

El a spus: „Filtrul? Nu există aşa ceva!”  Aceasta o spune ştiinţa. Ei spun: „Nu există fum fără gudron. Gudronul face fum.” Filtrul este o înşelăciune ca să poată vinde mai multe ţigări. Să nu credeţi că sunt batjocoritor sau fanatic. Acel diavol care este în om, îl face să fumeze ca să se sinucidă. Când doreşte nicotina unei ţigări care îi va satisface această dorinţă, vine compania cu această păcăleală amăgitoare şi spune: „Filtrul unui om gânditor.” El va trebui să fumeze 4-5 ţigări ca să facă tot atâta gudron în el (ca să fie satisfăcut), cât făcea cu una fără filtru. Americanii vând moarte fraţilor şi surorilor lor. Eu nu pot înţelege aceasta.

„Totuşi, mă gândeam eu, există filtrul unui om gânditor care este corect.”

Dacă un om fumează, aceasta produce gustul unui om fumător. Tu nu poţi simţi gustul fumului până nu obţii mai întâi acel fum care produce gustul. Pentru aceasta fumezi 4-5 ţigări, plătind pentru ele mai mult decât ai fi plătit pentru una obişnuită. Vedeţi, aceasta este o păcăleală, o înşelăciune comercială prin care oamenii sunt amăgiţi.

Mă gândesc la Valley Forge şi George Washington, care, în acea zi rece, a adus victoria având două treimi din soldaţi desculţi, pentru ca noi, americanii, să devenim o mare putere economică cum suntem astăzi! Şi acum, americanii vând moarte americanilor, fraţilor  şi surorilor lor. Folosindu-se de o păcăleală, vând lucruri murdare care sunt rădăcina tuturor relelor. Lăcomia şi iubirea de bani. Întreaga lume a înnebunit, neştiind că toate aceste lucruri vor pieri. Tu nu poţi avea gustul dacă nu obţii mai întâi fumul.

Apoi m-am gândit: „Există Filtrul unui om gânditor”. Astfel, mi-am luat textul pentru predica mea: „Filtrul unui om gânditor produce gustul unui om sfânt.”

Astfel, m-am gândit că denominaţiile noastre fac la fel. Ele îi primesc pe oameni înăuntru şi ei se auto-numesc „creştini”, deşi trăiesc oricum. De ce? În felul acesta, obţin mai mulţi membri în organizaţiile sau denominaţiile lor. „Noi obţinem mai mulţi, deoarece îi lăsăm să intre sub aceasta, aceea sau cealaltă…” „Nu contează nimic, aşa că îşi trec numele în registru şi spun că sunt creştini.” Asta este tot. „Oh, eşti salvat prin credinţă! Trebuie doar să crezi!” Da, dar nu uitaţi că şi diavolul face la fel.

Voi trebuie să vă naşteţi din nou şi aceasta se face prin Filtrul lui Dumnezeu. Numai aşa veţi obţine Filtrul unui om gânditor. Eu voi ţine acest Filtru în mâna mea, pentru că El nu va produce un gust denominaţional, ci va produce, cu siguranţă, şi va satisface gustul unui om sfânt.

Cum poate să treacă însă prin acest Filtru o femeie cu părul tăiat scurt? Cum poate să treacă prin El o femeie care se îmbracă cu pantaloni lungi sau scurţi, când Biblia spune că: „Este o urâciune înaintea lui Dumnezeu, ca o femeie să poarte îmbrăcăminte bărbătească!” (Deuteronom 22.5). Cum poate un bărbat care are o părere înaltă despre el însuşi, să iasă afară îmbrăcat ca o femeie, să-şi lase părul lung ca o femeie, să poarte breton până la ochi şi să-şi încreţească părul? Ei poartă pe dedesubt hainele femeilor, iar ele le poartă pe dinafară. Este acesta Filtrul unui om gânditor? Un bărbat gânditor sau o femeie gânditoare nu ar face aşa ceva! Cuvântul lui Dumnezeu nu permite ca aşa ceva să treacă prin Filtrul Lui.

Nici unul dintre aceste lucruri nu pot trece prin Filtrul Cuvântului! Acesta este Duhul Sfânt şi El aduce în voi Cuvântul care produce gustul unui om sfânt.

Priviţi astăzi la aceste Ricketta, de pe stradă! Ele sunt drăguţe, dar Satan foloseşte înfăţişarea lor frumoasă pe care le-a dat-o Dumnezeu. Ele se îmbracă atât de imoral, neştiind că s-ar putea ca peste o săptămână să putrezească într-un mormânt.

Nu demult, am fost pe coasta de vest, la o Convenţie a Adunării lui Dumnezeu, unde am fost invitat să predic la şcoala biblică.

Într-o zi, în timp ce coboram pe o stradă, am întâlnit o doamnă micuţă, care mergea pe stradă îmbrăcată cu nişte haine scurte. Ea purta bikini, sau cum îi numiţi voi, nişte franjuri, o pălărie de cow-boy şi cizme. Când am văzut-o,   m-am gândit: „Sărmana! Ea este fiica unei mame şi al unui tată şi a fost pusă aici ca să fie o fiică a lui Dumnezeu, dar a devenit o cursă şi o momeală a Satanei.” Apoi mi-am zis: „Ar trebui să mă întorc şi să vorbesc cu ea!” Părea să fie cam de vârsta fiicei mele, Sara, deci de aproximativ 16-17 ani, sau cam aşa ceva.  „Nu, mai bine nu!”, mi-am zis imediat. „Voi merge şi mă voi ruga pentru ea, deoarece s-ar putea să fiu văzut de cineva că mă opresc cu ea… Mai bine nu fac aceasta.”

Şi acum,  ascultaţi-mă voi, fii ai lui Dumnezeu! Veţi ajunge în acelaşi loc! Izabelele din acest timp vă fac jocul, dar un om gânditor va cugeta înainte de a face ceva.

„Este foarte drăguţă! Aş putea avea o aventură cu ea!”, dar aceasta te va costa sufletul! Şi la fel pe voi, fetelor, care mergeţi cu aceşti Rickies! Filtrul unui om gânditor produce gustul unui om sfânt.

Tu, bărbatule căsătorit care priveşti aceste femei de pe stradă, voi, fii ai lui Dumnezeu, nu vă daţi seama ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, când ştiinţa le-a făcut pe femei atât de frumoase încât fiii lui Dumnezeu le-au luat de neveste pe aceste fete ale oamenilor şi nu pe fiicele lui Dumnezeu, lucru pe care Dumnezeu nu l-a uitat niciodată. Ele au distrus lumea veche: ştiinţa şi frumuseţea! Nu observaţi că frumuseţea femeilor din timpul acesta este un semn al sfârşitului? Dumnezeu a dovedit deja aceasta! Folosiţi deci Filtrul unui om gânditor şi veţi avea gustul unui om sfânt. Dacă nu vei face aceasta, te va costa căminul tău, poziţia ta, tot ce ai, ba mai mult, te va costa sufletul tău. Aceasta îţi va distruge căminul. S-ar putea ca un alt bărbat să-ţi crească copiii (sau o altă femeie).

Ia Filtrul unui om gânditor şi vei obţine gustul unei femei sfinte. Când vrei să mergi la coafor, ia Filtrul unei femei gânditoare şi vezi ce spune aceasta. Ia Biblia şi atunci vei înţelege că nu trebuie să faci acest lucru.

Eu sunt fratele vostru şi vă iubesc. Nu am nimic împotriva voastră, Dumnezeu ştie aceasta. Ceea ce mă face să spun aceste cuvinte este dragostea lui Dumnezeu pe care o am în inima mea pentru voi. Dacă păstorul tău te lasă să faci ceva ce nu este corect şi nu te atenţionează că greşeşti, el nu te iubeşte. Nu te poate iubi. Eu nu vreau acest fel de iubire, ci vreau să am un gust sfânt pentru sora mea, pentru că vreau să fie cu adevărat sora mea. Nu aceasta este dragostea, ca cineva să vorbească despre ea că este aşa de drăguţă… în timp ce umblă ca acele regine ale sexului. Ea merge la… oh, oh, nu!  Eu vreau o lady, o doamnă.

O, Doamne, ţine-mă pe Stâncă. Da, conform Efeseni 5.26, singura cale prin care poţi trece prin Stâncă este „spălat prin apele de separare, prin Cuvânt.” Acesta este adevărul.

Să nu-l lăsaţi pe acest diavol să vă stropească cu educaţia lui. Nu, nu! Aceasta va ucide influenţa lui Dumnezeu din voi. Nu lăsaţi ca diavolul să vă ia aceasta. „Păi, eu aparţin de biserica în care au fost mama, tata şi bunica mea!” Nu lăsaţi ca diavolul să vă stropească cu aceasta! Biblia a spus deja în epocile celor şapte Biserici, că toate lucrurile dau rod după soiul seminţei. Acesta este adevărul. Toate lucrurile sunt corupte. Totul este ca o rană în putrefacţie. Nu permiteţi ca Satan să vă stropească şi apoi să spuneţi: „Păi, aceasta este o etică mai înaltă. Noi avem o educaţie mai înaltă decât cei din trecut!” Nu permiteţi ca diavolul să pună aceasta peste voi. Eu v-am arătat întregul lui program de civilizare, educaţie şi ştiinţă. El face aceasta tocmai în biserică, dar voi să nu-l ascultaţi. Ţineţi-vă privirile departe de acele televizoare murdare şi de toate celelalte lucruri!

Textul nostru spune că: „Voi nu trebuie să fiţi confirmaţi, ci trebuie să fiţi transformaţi.” Să nu mergeţi înăuntru spunând: „Eu am fost confirmat duminică.” Nu! Voi să mergeţi înăuntru ca să fiţi transformaţi chiar acum! Da, transformaţi din ceea ce sunteţi în ceea ce vrea Dumnezeu să fiţi.

Aceasta depinde însă de ce fel de sămânţă este în voi. Dacă în voi a fost pusă o sămânţă intelectuală, educaţională, aceasta poate face un singur lucru: să vă deformeze. Aceasta este tot ce poate face această sămânţă cu un fiu sau cu o fiică a lui Dumnezeu. Acesta este singurul lucru pe care îl poate face. După cum văd eu, oamenii de astăzi acţionează ca şi cum nici nu ar crede că există Dumnezeu. Scuzaţi-mi această expresie. Dacă cineva se simte rănit pentru aceste cuvinte, eu nu o fac intenţionat. Cu vreo două duminici în urmă, fiica mea m-a chemat să ascult şi să văd la televizor o cântare religioasă. Aceasta era dimineaţa. Eu doream să-l ascult pe Oral Roberts, aşa că i-am rugat să mă anunţe când începe. Fiica mea mi-a spus:

„Vino să asculţi un imn minunat.” Fiul meu, care era şi el acolo, mi-a spus acelaşi lucru.

Noi am închiriat casa cu televizorul în ea, deşi nu   mi-am dorit niciodată aşa ceva în casă. Nu, domnilor! Eu nu vreau aşa ceva în casa mea. Nu vreau să am nimic a face cu acest lucru rău.

Lăsaţi-mă să vă spun ceva despre voi, arizonienii de aici! Aţi văzut analiza care s-a făcut zilele trecute cu privire la şcoli, nu-i aşa? 80% din copiii din şcolile din Arizona suferă de deficienţe mintale, 66% ajungând astfel din cauza televizorului. Ce ziceţi despre aceasta?

Mai bine v-aţi folosi puşca! Vedeţi? Nu lăsaţi ca diavolul să vă stropească cu aceasta! Nu, domnilor! Oamenii din timpul nostru acţionează ca şi cum n-ar trebui să vină la judecată.

Aceşti băieţi şi fete (Rickies), se trag din familii indiene. Cred că şeful lor este un flăcău numit Mr. Pool. Dacă am văzut vreodată o bufonie modernă de imnuri, atunci aceasta este aceea: o mulţime de Richies care stau scuturându-şi mâinile în sus şi-n jos.

Eu l-am apreciat pe tânărul care a cântat în dimineaţa aceasta, pentru că a arătat decent, ca un creştin adevărat. Mie îmi place aceasta.

Dacă voi, oamenii de afaceri, aveţi aici o grămadă de astfel de Richies care sar şi se învârt, care se mişcă şi îşi ţin respiraţia până se învineţesc la faţă, să ştiţi că aceasta nu este cântare ci doar o gălăgie ştiinţifică. Cântarea este melodia din inimă. Şi privind la televizor mă gândeam: „Ce păcat! Ce ruşine este aceasta!” Ei acţionează în numele religiei ca şi cum n-ar exista Dumnezeu.

Zilele trecute, cineva i-a spus unui băiat care mergea cu fiica mea (cel care a spus acest lucru era un băiat „creştin”), o glumă despre Adam şi Eva. El a spus: „Mergând prin grădină, Eva a spus: „Copii, vedeţi pomul de acolo? Acolo a mâncat mama voastră, scoţându-vă afară din casă şi cămin…”

Puteţi concepe ca un credincios, un creştin, să ia o făgăduinţă sau un Cuvânt al lui Dumnezeu şi să-L arunce într-un halău de porci? Ei acţionează ca şi cum nu ar trebui să vină la judecată. Dar Dumnezeu va aduce la judecată orice lucru ascuns. Ei acţionează ca şi cum nu ar exista Dumnezeu.

Nu vreau să îi numesc nebuni, pentru că Biblia spune că nu este corect să numeşti pe cineva „nebun”. Isus a spus: „Nu numiţi pe nici un om „nebun…” dar în Psalmul 14.1 scrie că „Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!” Vedeţi? Eu nu vreau să-i numesc nebuni, dar ei acţionează ca şi cum ar fi nebuni.

Vedeţi unde am ajuns astăzi? De parcă nu ar exista Dumnezeu. „Eu aparţin de biserică! Toată Biblia este o mare glumă! Biserica ştie încotro merge!” Da, direct în iad! Prin ştiinţă şi educaţie, prin seminarii teologice şi multe altele, drumul lor merge în jos. Duhul Sfânt nu poate să le descopere nimic deoarece seminariile L-au scos afară.  Duhul Sfânt a fost dat ca să ne conducă! Nu un seminar, nu episcopi, nu supraveghetori şi aşa mai departe. Conducătorul nostru este Duhul Sfânt. Ah, ah!

Cain era la fel ca aceştia. El era foarte religios în fapte. Dacă religia pe care o aveţi este totul, înseamnă că Dumnezeu a fost nedrept când l-a condamnat pe Cain, deoarece el a fost religios; a fost la fel de sincer şi religios ca şi Abel. Amintiţi-vă că el se gândea la Dumnezeu, se închina la Dumnezeu, avea o biserică, a zidit un altar, a adus o jertfă şi s-a rugat, s-a închinat, dar cu toate acestea a fost respins.

Priviţi-l pe Esau. El era la fel ca şi Cain. Vedeţi? Religia este afacerea lui Satan. El nu vine să omoare tot adevărul, ci doar să-l contamineze. Aceasta este tot. El nu va ucide totul… oh, nu comuniştii! Nu, nu! Nu comunismul este Antihristul. Biblia a spus că „dacă ar fi cu putinţă, el i-ar amăgi chiar şi pe cei aleşi.” (Matei 24.24). Nu priviţi spre „cortina de fier”, ci spre aceea de „purpură”! Ah, ah!

Vedeţi, Cain a venit să se închine, dar el avea sămânţă falsă. În el era sămânţa şarpelui. Era născut de femeie, dar şuieratul şarpelui a şuierat peste el. Cain cunoştea voia desăvârşită a lui Dumnezeu, dar a refuzat s-o împlinească. Aţi ştiut aceasta? Satan ştia voia lui Dumnezeu dar a refuzat s-o împlinească.

Acum observaţi. El a văzut că Dumnezeu a susţinut mesajul lui Abel.

Aş dori să folosiţi pentru o clipă Filtrul unui om gânditor: „Dumnezeu a primit mesajul lui Abel, care era corect, dovedind că este Adevărul!” Vă imaginaţi aceasta? Mesajul lui Abel a fost primit, iar Cain a văzut aceasta. El ştia că Dumnezeu a legitimat mesajul corect dar nu a putut să recunoască. Mândria nu l-a lăsat să facă aceasta. Acesta este adevărul. Mândria nu l-a lăsat să recunoască, deşi a văzut că Dumnezeu a legitimat mesajul lui Abel.

Acesta pare să fie şi acum cel mai greu lucru pentru oameni: să se smerească în faţa Cuvântului lui Dumnezeu. Ei nu vor să facă acest lucru şi se pleacă în faţa crezului bisericii lor, dar nu în faţa Cuvântului lui Dumnezeu.

Dacă vreţi să citiţi aceasta, o veţi găsi în Scriptură, la Geneza 4.6-7:

„Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?”… „Tu ai auzit un mesaj care te-a supărat. De ce faci aceasta? De ce ţi s-a posomorât faţa? Pentru că nu am venit în biserica ta? De ce faci aceasta?”

Vei folosi Filtrul unui om gânditor? Vedeţi? Sau: De ce te uiţi aşa? Dacă vei face binele, ca şi fratele tău, te voi primi şi te voi binecuvânta şi pe tine. Da, voi face acelaşi lucru şi pentru tine, dar dacă nu faci aceasta, păcatul necredinţei pândeşte la uşă!

Acum, ei ne spun: „Zilele minunilor au trecut!” deşi văd bine că Dumnezeu legitimează şi dovedeşte atât de perfect aceste lucruri pe care le-a făgăduit pentru zilele din urmă – mă refer la Apocalipsa 10 şi Maleahi 4. Toate aceste lucruri sunt legitimate în mod desăvârşit. Care este cauza, fraţilor? Ce este greşit?

Vedeţi, aceasta este necredinţa, păcatul. Există un singur păcat şi acesta este necredinţa. Acesta-i adevărul. Tu nu eşti judecat pentru că bei, fumezi, porţi pantaloni şi orice mai faci. Nu, nu aceasta te condamnă pe tine. Tu faci aceste lucruri pentru că nu crezi căci, dacă ai crede, nu ai face aşa ceva. Înţelegeţi? Un credincios adevărat nu face aceasta. El ia Filtrul unu om gânditor. Filtrul unei femei gânditoare. În ordine. Însă vedeţi voi, păcatul stă la uşă.

Priviţi ce a făcut păcatul cu Cain, pentru că acest lucru se repetă şi astăzi. Păcatul l-a făcut să se depărteze, să fie un păcătos cu voia. El a fost neascultător de bună voie şi fiecare persoană necredincioasă va fi la fel. După ce a văzut că Dumnezeu a legitimat mesajul lui Abel ca fiind Adevărul, Cain a fost nesupus de bună voie, refuzând să facă la fel. Apoi a trecut linia de despărţire. Există o linie pe care nu ai voie s-o treci. Voi ştiţi aceasta, nu-i aşa? (Amin). Dar el a trecut-o.

Fraţi lucrători, care sunteţi prezenţi aici, şi voi, cei care ascultaţi această transmisie la telefon, vă daţi seama de lucrul acesta? Dacă vedeţi că acesta este Adevărul Scripturii şi nu faceţi ce spune El, oh, veţi merge înainte şi veţi trece linia.

Priviţi Israelul! Ei au trăit în pustiu, şi-au crescut copiii, au mâncat mană şi erau binecuvântaţi, dar cu toate acestea s-au separat definitiv de Dumnezeu. Aşa a spus Isus. O, da! Dumnezeu te va binecuvânta, dar eşti pierdut. Desigur, aceasta spune Biblia, aşa a spus El. Observaţi? Voi puteţi trece linia de despărţire şi să nu ştiţi. Credeţi aceasta? (Amin). Cain a trecut-o.

Haideţi să mai privim puţin problema aceasta. Am aici un verset din Evrei 10.26. Să văd dacă îl pot găsi repede. Da, iată-l:

„Căci dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,

ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.”

Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”, Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Dacă nu vrem să credem, după ce L-am văzut şi L-au auzit, trecem linia de despărţire şi nu mai este nici o iertare.

Poate zici: „Oh! Dumnezeu mă binecuvântează!” Oh, da! Amintiţi-vă Israelul: liniile de graniţă. Dumnezeu le-a dat o făgăduinţă cu privire la Ţara sfântă, o ţară în care curgea lapte şi miere. Moise i-a trimis pe Iosua, Caleb şi încă zece bărbaţi, ca să iscodească ţara, iar ei au adus dovada că tot ce li se spusese era adevărat.

Dar zece dintre iscoade au spus: „Noi nu vom putea face aceasta! Nu suntem în stare! Uitaţi-vă la piedicile care ne stau în cale. Vom fi consideraţi fanatici. Priviţi ce au ei! Nu, noi nu vom putea face aceasta, nu vom fi în stare s-o facem!”

Însă Iosua şi Caleb au zis: „Noi suntem mai mult decât în stare să facem aceasta, pentru că Dumnezeu ne-a făgăduit că o vom lua!”

Şi amintiţi-vă că ei s-au întors înapoi. Aceasta s-a întâmplat la Cades-Barnea. Ei s-au întors şi au pribegit prin pustie. Toţi au murit şi sunt pierduţi pentru veşnicie. Aşa a spus Isus.

Nu treceţi linia de despărţire! Fiţi atenţi! Când ştiţi să faceţi binele şi nu îl faceţi, păcătuiţi!

Israel a făcut la fel. După ce au văzut legitimarea lui Moise, s-au lăsat stropiţi de Balaam. Da, el a stropit acea sămânţă preţioasă a lui Dumnezeu. Păstorule, să nu spui niciodată ceva împotriva acestui Cuvânt! Uitaţi-vă la Balaam. El era un proroc care a văzut sămânţa lui Dumnezeu legitimată. Însă marea denominaţie în care trăia el, Moabul, a spus când a văzut acea mare mulţime de pribegi apropiindu-se: „Păi, ia staţi puţin! Noi toţi suntem creştini. Ne tragem din aceeaşi părinţi. Nu suntem noi copiii lui Lot?  Şi nu a fost Lot nepotul lui Avraam? Nu suntem toţi la fel? Haideţi să ne căsătorim unii cu alţii.” Şi Israel a procedat la fel ca Eva în grădina Eden: l-au lăsat pe Satan să-i stropească printr-un proroc fals, deşi îl aveau în mijlocul lor pe profetul adevărat, care era legitimat de Cuvânt. El i-a stropit printr-o concepţie de cunoştinţă intelectuală. Gândiţi-vă că păcatul acesta nu le-a fost iertat niciodată.

Sămânţa a putrezit în drum spre Ţara făgăduită. Fiecare dintre ai au murit şi au putrezit în biserică,  deşi Îl urmau pe Dumnezeu. De ce s-a întâmplat aceasta? Pentru că l-au lăsat pe Satan să-i stropească cu acel spray intelectual, educaţional, de concepţie intelectuală, când a spus: „Noi toţi suntem la fel! Toţi suntem copiii lui Dumnezeu!”

Nu sunteţi la fel! Dar ei s-au lăsat stropiţi de acel intelectual fals cu concepţia lui intelectuală despre Adevăr.

Este exact acelaşi lucru pe care îl face acum Conciliul Mondial Ecumenic. Vedeţi, acelaşi lucru! „Ne vom uni cu toţii într-o mare denominaţie!”

Întregul vostru sistem denominaţional este de la diavolul. Acesta este semnul fiarei. Cu voia Domnului, voi scoate curând o carte despre subiectul acesta.

Observaţi cum s-a ridicat Cuvântul la suprafaţă în timpul lui Noe. Să facem o mică remarcă aici. Cuvântul a fost pus împreună ca să fie transformat de la pământ la ceruri, văzând structura lucrurilor, dar datorită concepţiei lor intelectuale, ei au râs în faţa profetului Noe când acesta le-a profeţit despre sfârşitul lumii vechi. Dar acest lucru era făcut de Cuvântul lui Dumnezeu, învelit pe dinăuntru şi pe dinafară cu rugăciune şi credinţă. Când a venit potopul, toate concepţiile lor intelectuale şi religiile lor au murit şi au putrezit. Da, chiar în bisericile lor, chiar pe pământ, dar arca a plutit deasupra tuturor acestora. Sămânţa stropită ştiinţific a putrezit chiar în judecată.

Ce încercăm noi să facem? Încercăm să aşezăm biserica pe Cuvântul lui Dumnezeu? La ce lucrăm? Încercăm să-i aducem pe oameni înapoi la Cuvânt? Ce încearcă să facă biserica acestui „eden” în aceste zile din urmă?

Trebuie să închei imediat deoarece se face târziu. (Cineva spune: „Continuă!”). Mai acordaţi-mi 15 minute şi voi încheia. („Poţi vorbi în continuare”). Da, în ordine. Probabil că oamenii vor să ajungă aici să facă curăţenie, dar pentru mine este greu să închei. („Continuă, căci nu este nici o grabă”). În ordine.

Uitaţi-vă la marele hibrid ştiinţific şi educaţional. Ce încearcă să facă Eva, biserica de astăzi? Încearcă ea să înflăcăreze Cuvântul lui Dumnezeu în timp ce-i lasă pe oameni să facă tot ce vor? Filtrul unui om gânditor sau Filtrul lui Dumnezeu. Uitaţi-vă ce produc ei. Se slăvesc pe sine însuşi. Biserica în sămânţa ei deformată de programe şi cunoştinţă a făcut ca întreaga rasă umană să devină total necunoscătoare de Cuvântul lui Dumnezeu. Ignoranţă ştiinţifică! Dumnezeu lucrează chiar aici pe pământ împlinind Cuvântul Său făgăduit, dar cu toate acestea ei Îl ignoră şi trec pe lângă El pentru că sunt aduşi în această ignoranţă (necunoştinţă) prin ştiinţă. Ignoranţi ştiinţifici!

Am zâmbit pentru că fratele Williams mi-a trimis un bileţel pe care scrie: „Poţi să stai toată după-amiaza la tema aceasta”. Apreciez acest gest, este într-adevăr minunat.

Dar vedeţi, oamenii păcătuiesc cu voia. Întregul sistem al bisericii din timpul nostru a ajuns într-un păcat săvârşit cu voia împotriva lui Dumnezeu. Bunul simţ vă va dovedi că acesta este adevărul. În ordine.

Un văl de pofte le-a orbit ochii faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, încât biserica este din nou goală. Voi ştiţi că Dumnezeu îi spune în Apocalipsa 3.18: „…Te sfătuiesc să cumperi de la Mine…doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.” Vedeţi? Alifia pentru ochi este Cuvântul lui Dumnezeu.

Ei spun: „Păi, omul acesta a studiat 40 de ani ca să obţină acest titlu! El este un BLD, un DD, etc. (titluri de doctorat).”

Ştiţi ce a spus Isus despre aceasta? El a zis: „Lăsaţi ca omul să se nege pe sine însuşi!” Voi spuneţi: „Aceasta nu este aşa!” Atunci Pavel de ce a studiat? Dar el a spus: „Învăţătura şi propovăduirea mea, nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,

pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea omenească ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1Corinteni 2.4-5).

Aceasta înseamnă că oamenii şi-au pierdut bunul simţ şi modestia. Ei nu sunt aşa cum au fost înainte. Mai înainte, când profetul venea cu „Aşa vorbeşte Domnul”, poporul tremura. Da, ei tremurau cu adevărat, pentru că se temeau. Dar acum şi-au pierdut toată această frică; nu se mai tem de Dumnezeu.

Solomon a spus că: „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul!” (Numai începutul acesteia). Dar acum profetul poate veni cu „Aşa vorbeşte Domnul”, căci ei spun: „Nonsens!” Vedeţi? Nu mai există nici o nădejde pentru ei. „Noi”, spun ei, „suntem înţelepţi! Suntem intelectuali, deci nu trebuie să ne luăm după acele lucruri. Noi ştim despre ce vorbim.”

Este adevărat vechiul proverb care spune: „Nebunii vor umbla cu ghete cu ţinte, acolo unde îngerilor le este frică să pună piciorul.” Într-adevăr.

Acum, ce este transformarea? Cum o obţinem? Cine face această transformare? Dumnezeu face această transformare prin Duhul Cuvântului Său; El transformă, El seamănă sămânţa Lui, revarsă Duhul Lui peste ea şi astfel, sămânţa aduce rodul. Duhul Lui cel Sfânt transformă Cuvântul Sămânţă ca să fie justificat după soiul Lui.

Ce fel de sămânţă sunteţi, arată chiar ceea ce este în voi. Voi nu puteţi ascunde acest lucru. Ceea ce sunteţi în interior se vede la exterior. Voi nu puteţi ascunde aceasta. Nu puteţi rodi decât ceea ce sunteţi. Vedeţi? Acesta este soiul! Duhul Sfânt transformă seminţele care sunt în interiorul vostru. Nu contează ce fel de sămânţă este acolo, El o va transforma. Dacă este o sămânţă rea, va rodi răul; dacă este o sămânţă făţarnică, va rodi un făţarnic; dacă sămânţa este un cuvânt original al lui Dumnezeu, va rodi un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu prin Filtrul unui om gânditor. Când sămânţa vine sus, vine prin acest Filtru şi produce un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.

Într-o zi, când lumea era încă în întunericul haosului, Dumnezeu… Ascultaţi cu atenţie, pentru că voi mai vorbi puţin. Priviţi, într-o zi, când lumea era din nou în tot felul de religii, spălându-şi mâinile, oalele, purtând diferite robe şi bonete, etc. toate acestea erau într-un haos deplin – atât de mult fusese pervertit Israelul original de la legile şi orânduielile lui Dumnezeu, încât Isus a spus: „Prin tradiţiile voastre, voi faceţi Cuvântul lui Dumnezeu fără putere în faţa oamenilor.” Priviţi cum se numeau acei preoţi sfinţi, dar Isus le-a spus: „Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi faceţi lucrările lui.” Vedeţi, aceasta a spus El.

Când lumea era în acea stare, Duhul lui Dumnezeu  S-a mutat din nou peste o Sămânţă hotărâtă mai dinainte. El a scris şi apoi a împlinit făgăduinţa Sa din Isaia 9.6! El, Dumnezeu, S-a făcut trup omenesc ca să salveze acel timp de haos. Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, dar aici, Dumnezeu vine prin acelaşi profet văzând aceasta mai dinainte… Acelaşi profet care l-a văzut mai dinainte pe Satan, în aceste zile din urmă, cu programele lui educaţionale, făcându-şi lucrările lui, deci acelaşi profet, spune: „Un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui: Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” Şi domnia Lui va fi fără sfârşit. (Isaia 9.6). Acesta era Cuvântul lui Dumnezeu. Când Duhul a venit peste acest Cuvânt, acesta s-a întrupat într-un Om în pântecele unei fecioare: „Un Fiu este născut!” Nu creat, ci născut.

Satan a încercat să-L stropească şi pe El. Astfel, L-a luat cu el şi I-a spus: „Dacă eşti Cel care spui că eşti, fă ceva, fă o minune în faţa mea. Transformă aceste pietre în pâine şi Te voi crede. Haide, sari jos de aici, căci Scriptura spune că vei face aceasta!”

Îi vedeţi pe diavolii religioşi de astăzi? Ei încearcă să vă ispitească spunând la fel: „Dacă astăzi mai există într-adevăr vindecare divină, iată, aici este culcat fratele Cutare sau Cutare. Vrem să vedem cum îl vindeci.”

Acelaşi Satan a stat şi lângă crucea lui Isus, spunând: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Cuvântul a spus că El este Fiul lui Dumnezeu, iar Duhul a dovedit aceasta. Isaia 9.6 s-a împlinit. Cred că aţi auzit, în emisiunea de aseară, spunându-se că noi dăm vreo şaizeci şi ceva de dovezi din Scriptură, care arată că El este Acesta. Oh, Satan a încercat tot timpul să facă ceva.

Într-o noapte, Isus era culcat în fundul unei corăbii, iar el L-a văzut că doarme. Atunci şi-a zis: „Îl voi ucide chiar acum!” dar nu a putut.

El a încercat să-L ispitească în tot felul, ca să-L facă să greşească, dar nu a reuşit. De ce? El a fost stropit încă dinainte cu o repulsie şi nu putea fi amăgit! Nu, nu! Cuvântul a spus că El va fi aici. Amin. Nu există nici un diavol care   să-L poate deranja pe El şi pe nici un alt fiu al lui Dumnezeu, care este hotărât mai dinainte să-şi ocupe locul. El este stropit cu o repulsie. Otrava lui Satan, doctorii denominaţionali, nici nu îl pot atinge. El merge înainte pentru că nu poate fi deranjat de nimic. Ele nu au nici un efect asupra lui.

„Păi, eu pot să te fac episcop peste tot pământul, pentru că am stăpânire asupra lui. Dacă vrei să te închini înaintea mea, vino şi uneşte-te cu grupul meu şi eu te voi pune conducătorul lor. Eu mă voi coborî şi te voi lăsa pe tine sus.”

Dar Isus a spus: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: „Lui Dumnezeu să I te închini şi numai Lui să Îi slujeşti.”

Cu această Persoană măreaţă aş vrea să stau Acolo un timp.

Dar într-o zi, Duhul a venit peste El pentru că era un Cuvânt care trebuia împlinit cu privire la El. Şi El a fost condus la măcelar ca un miel. Duhul a venit peste El şi L-a condus, L-a trimis la crucea Calvarului, unde a murit. Fiecare lucru care a fost spus cu privire la moartea Lui s-a împlinit întocmai, ca să aducă lumină şi viaţă tuturor seminţelor lui Dumnezeu care au fost hotărâte mai dinainte şi care erau pe pământ. El a pregătit calea ca să se facă aceasta. Sămânţa este aici. Duhul aduce Viaţa, transformând fiii şi fiicele lui Dumnezeu din haosul întunecos al acestei lumi în fii şi fiice de Dumnezeu.

Nu vă poticniţi când auziţi cuvântul „predestinare – alegere sau hotărâre mai dinainte”. Eu ştiu că vă poticniţi, dar nu uitaţi că acesta nu este Cuvântul meu, ci este Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vreţi, puteţi citi acest lucru în Efeseni 1.5: „…ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos.” Vedeţi?

Lăsaţi-mă să clarific puţin lucrul acesta. Priviţi! Voi aţi fost în tatăl vostru, o sămânţă, un germen. Ştiaţi aceasta? De asemenea, aţi fost în stră-stră-străbunicul vostru, ştiaţi aceasta? (Amin).

Citiţi în cartea Evreilor şi veţi vedea că Levi a plătit zeciuială când era încă în coapsele lui Avraam, deci cu patru generaţii înainte de a se naşte. Când Avraam a plătit zeciuială lui Melhisedec, aceasta i-a fost considerată stră-stră-strănepotului său, care atunci era încă în coapsele lui Avraam. Iată-vă! Vedeţi? Voi aţi fost în coapsele tatălui vostru, dar el nu a putut să aibă nici o părtăşie cu voi decât atunci când aţi fost transformaţi într-un trup de carne.

Fiul meu era în mine. Eu am dorit un fiu, dar el era deja în mine. Înţelegeţi? El era în mine, iar prin căsătorie a fost transformat într-un om ca mine; a devenit ca mine.

Şi voi aţi devenit ca părinţii voştri. Înţelegeţi că aceasta era în voi de la început? Dacă noi suntem fiii lui Dumnezeu, atributele Lui… Vedeţi, voi sunteţi un atribut al tatălui vostru, nu al mamei voastre; al tatălui vostru pentru că germenul de viaţă vine de la bărbat. Vedeţi? Mama voastră este doar pământul care v-a purtat, care a purtat sămânţa tatălui vostru. Înţelegeţi?

Şi pământul, în trup, este incubatorul lui Dumnezeu care poartă sămânţa Lui. Vedeţi? Este exact. Lumea nu ne arată cât de măreaţă este ea, ci cât de măreţ este Dumnezeu care a făcut toate aceste lucruri. Vedeţi?

Dacă voi sunteţi un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, înseamnă că aţi fost de la început în El. Sunteţi atributul Lui. Dacă nu aţi fost acolo, atunci nici nu veţi fi vreodată.

Eu nu pot să port în coapsele mele fiul unui alt bărbat, ci îi voi purta doar pe proprii mei fii şi ei îmi vor semăna. Aleluia! Înţelegeţi aceasta?

Fiii şi fiicele au fost de la început în Dumnezeu. Acum priviţi! Voi spuneţi că aveţi Viaţă veşnică. „Noi credem că avem Viaţă veşnică!” Păi, există o singură formă de Viaţă veşnică şi aceasta este Dumnezeu. Numai El este veşnic: Dumnezeu. Dacă aveţi Viaţă veşnică înseamnă că eraţi în coapsele lui Dumnezeu înainte, chiar înainte să fi existat vreo lume. Şi când Cuvântul… Isus Însuşi este numit Cuvântul, iar apostolul Ioan spune în capitolul 1.1: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”

„…şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (v. 14).

Înseamnă că voi aţi fost în coapsele lui Isus şi v-aţi dus cu El la Calvar. Aţi murit cu El şi aţi înviat cu El, iar astăzi noi stăm cu El în locurile cereşti, umpluţi cu Duhul Lui, fii şi fiice de Dumnezeu. Murim cu El şi înviem cu El. Sigur.

Astfel, acum puteţi avea părtăşie cu El. Atunci nu aţi putut pentru că eraţi doar un Cuvânt, o sămânţă, în El, dar acum v-a arătat şi vrea să aveţi părtăşie cu El. El a venit jos, a fost făcut trup, aşa că a putut să aibă o părtăşie desăvârşită cu voi. Vedeţi părtăşia desăvârşită? O, Doamne, acele taine adânci ale lui Dumnezeu! Ce minunat! Vedeţi, Dumnezeu nu putea să aibă părtăşie în Duh, aşa că a devenit Om ca şi noi.

Isus Hristos era Dumnezeu însuşi manifestat; El era un Fiu pentru că era născut, dar acel trup era doar un cort în care locuia El. „Nici un om nu a văzut vreodată pe Dumnezeu, ci singurul născut din Tatăl L-a făcut cunoscut.” Dumnezeu a construit o casă, un trup, pentru Sine însuşi, în care să locuiască. Astfel a venit jos ca să-L puteţi atinge.

1 Timotei 3.16: „Şi fără îndoială mare este taina evlaviei: Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.” Vedeţi?

Voi fiind carne şi El fiind tot carne, puteţi avea părtăşie, pentru că El era Atributul dragostei lui
Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste. Este adevărat? Iar Isus este Atributul de dragoste al lui Dumnezeu. Şi când atributul de dragoste al lui Dumnezeu, care era Dumnezeu însuşi, a fost arătat, toate atributele care erau în El, vin de la El. „Tot ce Mi-a dat Tatăl Meu, va veni la Mine.”

Acum, noi putem avea părtăşie prin bogăţiile Cuvântului Său, pentru că suntem parte din El. Voi sunteţi o parte din Cuvânt, deoarece El era de la început Cuvântul, iar voi sunteţi Cuvântul acum. Duminică, în seara aceasta sau poate altă dată, voi predica despre ce este Cuvântul. Acum, voi sunteţi o parte din Cuvânt.

Ascultaţi. Există un lucru pe care nu îl pot face: nu mă pot lăuda cu strămoşii mei pentru că am venit dintr-o încurcătură îngrozitoare. Tatăl meu a fost irlandez, iar mama, jumătate indiană, pentru că mama ei fusese tot indiană. Toţi erau beţivi şi majoritatea au murit împuşcaţi deoarece se luptau cu arme. Eu nu mă pot lăuda cu strămoşii mei deoarece arborele familiei mele este teribil.

Dar, frate, există Cineva cu care mă pot lăuda, şi anume: Domnul Isus, Domnul meu care m-a răscumpărat. Prin puterea Lui de transformare, prin hotărârea Sa mai dinainte, El a semănat o sămânţă. Eu am văzut aceasta. Al cui fiu sunt eu acum? Da, eu mă pot lăuda cu El şi am folosit 33 de ani din viaţa mea lăudându-mă cu El. Dacă mi-ar dărui încă 33 de ani, voi încerca să mă laud şi mai mult cu El. Vedeţi? Eu mă pot lăuda cu Strămoşul meu. Aleluia! El, care m-a răscumpărat şi a semănat sămânţa de viaţă, care mi-a permis să privesc la acest Cuvânt şi a trimis jos Duhul Său spunând: „Iată-L! Spune aceasta şi se va întâmpla; fă aceasta şi se va întâmpla…” şi, oh, Doamne, eu mă pot lăuda cu El. Cum a făcut El aceasta? Prin curăţirea prin Cuvânt, prin apa de separare despre care am vorbit deja.

Adevăraţii credincioşi hotărâţi mai dinainte, vor sta cu Cuvântul deoarece ei sunt o parte din acest Cuvânt.

Oh, stele rătăcitoare, până când veţi mai rătăci? Voi, metodiştilor, baptiştilor, prezbiterienilor, voi care sunteţi afară, oricum v-aţi numi, stele rătăcitoare din biserică în biserică, dintr-un loc în altul, de la o televiziune la alta, de ce nu veniţi aici? El doreşte să aibă părtăşie cu voi şi tânjeşte după voi. El vrea să vă transforme prin înnoirea minţii voastre, nu la o biserică sau denominaţie, ci la Cuvântul Său din care sunteţi o parte, dacă este în voi.

„Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi.(Matei 5.6). El a trimis puterea Lui de transformare ca să vă scoată afară din această religie deformată în care sunteţi; din acest haos în care suntem toţi. Dumnezeu a trimis puterea Lui de transformare, Cuvântul Său susţinut şi legitimat, ca să vă scoată afară din această religie deformată şi ignorantă în care păşiţi. „…goi şi orbi şi nu ştiu…” Gândiţi-vă la aceasta, prieteni.

Voi ştiţi că Dumnezeu a trimis puterea Sa de transformare ca să-Şi împlinească Cuvântul Său, schimbând trupul Sarei şi al lui Avraam; El a transformat trupurile lor bătrâne, deoarece a promis că va face aceasta.

Dumnezeu va face ceea ce a făgăduit! El nu poate face nimic cu un lucru pervertit, dar Îşi ţine promisiunea şi Îşi va trimite Duhul Său! „Eu, Domnul, L-am plantat pe acesta! De aceea, îl voi uda zi şi noapte şi îl voi păzi ca nu cumva cineva să-l smulgă din mâinile Mele.” Aşa spune Biblia.

Oh, voi stele rătăcitoare, cu inimile pline de dorinţe. Trebuie să aveţi aceasta în voi, pentru că altfel nu aţi fi aici în dimineaţa aceasta. Voi nu aţi fi în această biserică şi în auditorii, dacă nu ar fi în voi Ceva care să vă ducă acolo. Cineva v-a spus: „Nu mergeţi mai departe! Acolo este o curăţire prin apa Cuvântului, care vă va face albi ca zăpada. Nu staţi în acea biserică deformată! Ieşiţi afară din ea! Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi a pus deoparte fiecare lucru contrar…”

Voi spuneţi: „Cum să experimentez aşa ceva?” Aceasta este treaba lui Dumnezeu. „Cum să fac aşa ceva? Asociaţii mei m-ar părăsi.”

Dumnezeu a spus: „Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.” (Matei 19.29).

Aceasta este o făgăduinţă, prietene! Ea trebuie să fie udată, căci Dumnezeu împlineşte fiecare făgăduinţă pe care o face. Fiecare sămânţă a lui Dumnezeu este o făgăduinţă.

O, soră, încetează să-ţi mai scurtezi părul, căci acesta este un lucru rău înaintea lui Dumnezeu! Încetează să mai porţi hainele care sunt o urâciune înaintea Lui! Voi, fraţilor, voi bărbaţilor, încetaţi să mai slujiţi acestor denominaţii! Încetaţi să le mai permiteţi soţiilor voastre să facă aceste lucruri, pentru că aşa ceva este o ruşine pentru un creştin.  Veniţi înapoi la Cuvânt! Luaţi acest Cuvânt şi El va creşte; trebuie să crească. Puterea de transformare a lui Dumnezeu l-a adus în primul rând; este din nou pe calea Lui, este din nou unde a fost la început.

Enoh, a fost strămutat din moarte prin puterea de transformare. De ce a făcut Dumnezeu aceasta?  El este un simbol al bisericii care urmează să fie răpită. Da, la fel a fost şi cu Ilie.

Trupul lui Isus a fost readus la viaţă după ce a fost ucis. Trupul Lui a fost readus la viaţă, prin Cuvântul lui Dumnezeu, când era în mormânt; El a fost transformat  dintr-un mort într-un Fiu de Dumnezeu viu şi proslăvit. S-a întâmplat aşa pentru că profetul a spus că „Eu nu voi lăsa sufletul Lui în locuinţa morţilor şi nu voi îngădui ca Sfântul Meu să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.10). O, Dumnezeule!

Acest Cuvânt trebuia să se împlinească! Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Plantează-L în inima ta, dacă vrei să ai parte de răpire! Dacă vreţi să fiţi creştini adevăraţi, originali, staţi pe acest Cuvânt! Cred că lui Ezechiel i-a spus Domnul să ia sulul să-l mănânce, şi aceasta pentru ca profetul şi Cuvântul să devină una. Fiecare făgăduinţă din carte trebuie să se legitimeze pe ea însăşi deoarece aceasta este sămânţa originală a lui Dumnezeu. Să nu permiteţi ca un teolog educat să scoată din voi acest Cuvânt! Să nu-i permiteţi să vă stropească cu cunoştinţă şi ştiinţă firească sau cu educaţie! Credeţi-L pe Dumnezeu!

Avraam nu a luat în considerare părerile ştiinţifice care spuneau: „Sunt prea bătrân ca să mai am un copil! Am mers prea departe. Eu am făcut asta, aceea sau cealaltă!”

El nu a spus aşa ceva, ci a primit fiecare Cuvânt deşi era contrar ştiinţei. El nu s-a clătinat şi nu a fost necredincios făgăduinţei lui Dumnezeu, ci a rămas tare şi I-a dat slavă Domnului, deoarece ştia că Dumnezeu este în stare să Îşi împlinească făgăduinţa.

Oh, fii rătăcitori, deformaţi de viţa falsă a acestui pământ! Surori rătăcitoare care aţi fost prinse de lucrurile şi moda acestei lumi! O, soră dragă, poate mă consideri un bătrân ciudat, dar într-una din aceste zile, vei întâlni ceea ce a întâlnit sora Florence Shakarian noaptea trecută. Când vă veţi întâlni cu acest eveniment, veţi vedea că nu sunt eu, ci acest Cuvânt are dreptate. Staţi departe de aceste coafuri şi de magazinele de modă! Staţi departe de toate aceste lucruri!

Voi ziceţi: „De ce nu-i înveţi pe oameni cum să ajungă la acele lucruri măreţe?” Mai întâi învăţaţi Abecedarul, apoi vom ajunge şi la Algebră. Vedeţi? Începeţi dar să învăţaţi care este slujba voastră.

„Vă îndemn fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta să fie din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12. 1).

Voi fiţi corecţi şi faceţi-vă partea, iar Dumnezeu se va îngriji de restul! Voi să credeţi şi să faceţi tot ce puteţi. Nu este necuviincios pentru o femeie să se dezbrace şi să iasă aşa pe stradă, când Biblia condamnă acest lucru? Nu este necuviincios pentru un bărbat să se lege de o dogmă, să urmeze seminarii şi alte lucruri asemănătoare, când toate acestea sunt absolut contra Cuvântului lui Dumnezeu? Vedeţi?

Priviţi, Isaia era un om obişnuit, cu buze necurate. El a spus: „Doamne, eu sunt un om cu buze necurate şi locuiesc  în mijlocul unui popor tot cu buze necurate. Vai de mine! Căci am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”

Apoi, a venit jos un înger, care avea în mână un cleşte cu foc, foc sfânt luat de pe altarul lui Dumnezeu, a atins cu el buzele profetului şi astfel le-a transformat din buzele unui om rătăcitor, în buzele unui profet cu „Aşa vorbeşte Domnul!”

Puterea de transformare a lui Dumnezeu!

O sută douăzeci de pescari, bătrâni, vânzători de purpură şi femei, erau adunaţi într-o cameră de sus, cu uşile încuiate, unii dintre ei analfabeţi, căci nu ştiau nici măcar numele să şi-l scrie, dar Dumnezeu i-a transformat din pescari, în pescari de oameni, din bărbaţi şi femei de pe stradă, în sfinţi nemuritori ai lui Dumnezeu.

Puterea de transformare a lui Dumnezeu.

Pavel, un membru al bisericii locale – prezbiterian, metodist, baptist, penticostal sau aşa ceva, mergea pe stradă mânat de un duh înflăcărat, deoarece ştia mai mult ca oricine. El fusese învăţat de Gamaliel, unul din cei mai buni învăţători ai timpului. Dar ce s-a întâmplat în timp ce mergea spre Damasc ca să-i prindă pe creştinii care credeau Cuvântul lui Dumnezeu? A fost trântit jos de pe cal şi a auzit  un Mesaj care l-a transformat dintr-un membru al bisericii, într-un profet al lui Dumnezeu, care a scris o mare parte din Cuvântul lui Dumnezeu în Noul Testament.

Oh, stea rătăcitoare, vino să ne oprim! Fiu rătăcitor, sămânţă rătăcitoare care mergi din loc în loc în această deformare, întoarceţi-vă în dimineaţa aceasta, copii! Vă rog să mă ascultaţi, pentru că încerc să stau între cei vii şi cei morţi.

Voi, care sunteţi conectaţi la această transmisie, pe tot cuprinsul ţării, voi care aţi rătăcit, vă rog să mai ascultaţi puţin. Ştiu că s-a făcut târziu aici la Tucson, scuzaţi-mă la Phoenix. Este deja 11.40, şi v-am ţinut aici toată dimineaţa. V-am reţinut de la treburile voastre, dar prietene drag, s-ar putea să fii departe de Dumnezeu pentru totdeauna. Vă rog veniţi înapoi în dimineaţa aceasta. Nu vreţi? Acolo este un Izvor:

„Într-o iesle, tare demult,

Eu ştiu că este chiar aşa,

Un Copil a fost născut să-i salveze pe oameni

Din păcatele lor.

Ioan L-a văzut pe El pe mal,

Mielul pentru păcate,

Oh, Hristos, Crucificatul de pe Calvar.

Oh, eu Îl iubesc pe acel Om din Galileea

Din Galileea.

 Căci El a făcut atât de mult pentru mine;

El a iertat toate păcatele mele,

Şi a pus înăuntrul meu Duhul Sfânt;

Oh, eu Îl iubesc, eu Îl iubesc

Pe Omul din Galileea.

Un vameş s-a dus să se roage într-o zi, în Templu.

El a plâns: „O, Doamne, ai milă de mine!”

Și a fost iertat de toate păcatele,

Iar o pace adâncă i-a cuprins inima.

El a zis: „Vino să-L vezi pe acel Om din Galileea!”

Asta, aşa este.

Şchiopul a fost făcut să umble,

Mutul a fost făcut să vorbească,

Puterea a fost vestită cu dragoste peste mare;

Orbul a fost făcut să vadă,

Eu ştiu că aceasta putea fi numai mila Omului din Galileea.” Potriviţi aceasta cu lucrarea din ziua de azi.

„Femeii de la fântână, El i-a spus toate păcatele ei;

Cum avusese cinci bărbaţi la acel timp.

Ea a fost iertată de fiecare păcat

Şi o pace adâncă i s-a pus înăuntru.

Ea plângea: „Veniţi să-L vedeţi pe acest Om din Galileea!”

„Femeie”, El o cunoştea. Vedeţi? În dimineaţa aceasta El a citit ce este în inima ta. Omule, El ţi-a citit inima! Oh, vameşule, hai să ne rugăm!

Oh, eu Îl iubesc pe acel Om din Galileea, din Galileea.

Căci a făcut atât de mult pentru mine,

El a iertat toate păcatele mele

Şi mi-a pus Duhul Sfânt în inimă.

Oh, eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Eu Îl iubesc pe acel Om din Galileea.

Nu vreţi să-L iubiţi şi voi împreună cu mine, în dimineaţa aceasta? Oh, încăpăţânat păcătos rătăcitor, aici sau oriunde ai fi, vrei să-L accepţi pe Domnul Isus în dimineaţa aceasta? El este Cuvântul şi Cuvântul a fost adus acum la voi. N-aţi vrea să-L acceptaţi în această dimineaţă? Vreţi să vă ridicaţi mâna, sau să vă ridicaţi în picioare şi să vă rugaţi: „Frate, vreau să-L accept chiar acum!” Vreţi să vă ridicaţi în picioare, toţi cei care vreţi să se facă rugăciune pentru voi, şi să spuneţi: „Eu sunt un păcătos, şi vreau…:

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Altcineva? Fiecare să se roage…

„Oh, în acea iesle, tare demult… (Voi ştiţi că lumea era în haos şi ştiu că este şi acum…),

Un mic copilaş s-a născut

Să-i salveze pe oameni din păcatele lor.

Când Ioan L-a văzut pe mal,

El era acel Miel, pentru totdeauna. (Acelaşi şi azi).

Oh, El este Hristos, Răstignitul de la Calvar.”

Nu vreţi să-L iubiţi din toată inima, astfel încât să puteţi ieşi din această lume păcătoasă, în care trăiţi? Voi, femeilor şi bărbaţilor, de ce aţi stat aici în tot acest timp? Aceasta arată că înăuntrul vostru este ceva care însetează şi flămânzeşte. Voi nu aţi stat degeaba aici; aţi făcut-o pentru că posedaţi Ceva. Nu vreţi să luaţi aminte la aceasta? Lăsaţi moda şi ştiinţa, lăsaţi toate lucrurile lumii, alungaţi-le chiar acum din inima voastră.

„Bisericile se unesc,  Marile naţiuni se destramă,

Israelul se trezeşte.

Semnele pe care profeţii le-au spus dinainte

Zilele neamurilor sunt numărate,

Cu greutăţi împovărate!

Întoarceţi-vă, o risipiţilor, la ai voştri.

Ziua salvării este aproape.

Inimile bărbaţilor tremură de teamă,

Fiţi umpluţi cu Duhul!

Aveţi lămpile curate şi clare, Uitaţi-vă în sus!

Mântuirea voastră este aproape!

Profeţii falşi mint, Adevărul lui Dumnezeu ei Îl neagă:

Că Isus Hristos este Dumnezeul nostru!

Acesta este adevărul.

Dar El a zis că va fi Lumină în timpul serii,

Drumul spre slavă, sigur îl veţi găsi.

Aceasta este ziua în care trăim noi.

Lumina va străluci chiar spre seară

Când se lasă întunericul.

În timpul amurgului apare „steaua serii”.

Amurgul şi steaua de seară,

Şi după aceasta, întunericul!

Fie ca acolo să nu fie durerea despărţirii

Când sunt în sfârşit îmbarcat.

Căci totul, afară, este hotar de timp şi spaţiu

Şi apele mă pot purta departe.

Dar eu vreau să-L văd pe Pilotul meu

Faţă în faţă

Când voi traversa bariera.

Să nu spuneţi niciodată cu jale,

Că viaţa este doar un vis gol!

Că sufletele sunt moarte, la cei adormiţi,

Că lucrurile nu sunt ceea ce par!

Da, viaţa este reală!

Şi viaţa este serioasă.

Mormântul nu este capătul ei,

„Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce!”

Nu despre suflet vorbeşte.

Vieţile marilor oameni, Toate ne reamintesc

Că noi putem să ne facem vieţile sublime.

Lăsând separările în urma noastră,

Urme de paşi pe nisipurile timpului!

Urme de paşi pe care probabil, un altul,

În timp ce pluteşte peste viaţă,

Solemn, cu putere,

Un singur şi naufragiat frate,

Îi va vedea primind iarăşi putere.

Hai să fim sus, atunci,

Şi să facem cu o inimă orice străduinţă,

Nu fiţi ca dobitoacele, vite mânate!

Ci fiţi eroi în competiţie!

Dumnezeule iubit, ei sunt ai Tăi. Tată, eu am văzut doi bărbaţi stând în picioare. Te rog să-i primeşti chiar acum, pentru că doresc să fie fiii Tăi. Ei s-au trezit din ignoranţa vieţii în care au trăit până acum şi vor să fie împrospătaţi, înnoiţi cu botezul Duhului Sfânt peste sămânţa care a fost plantată astăzi în inimile lor.

Dumnezeule veşnic, Creatorul tuturor lucrurilor, Tu care ai făcut Cuvântul, cred că ai ştiut că aceşti doi bărbaţi vor fi în dimineaţa aceasta aici şi se vor preda Ţie.

Te rog, Doamne, să uzi zi şi noapte acest Cuvânt, şi să nu îngădui să fie smulşi din mâinile Tale. Fă ca ei să fie un pom în Paradisul Tău, atunci când totul va fi readus înapoi, căci Cuvântul Tău nu poate cădea.

În lumea nouă nu va mai exista acest tip de civilizaţie. Acolo nu vor mai fi automobile şi nimic altceva inventat de ştiinţă. În lumea care vine, nu va fi nimic din toate acestea, ci va fi Civilizaţia lui Dumnezeu. Aici sunt boli, tristeţe, moarte, morminte, dar în Împărăţia care va veni, nu va exista moarte, nici tristeţe, nici boli, nici bătrâneţe. O, Dumnezeule, în Civilizaţia Ta totul va fi nou.

Doamne, transformă-ne astăzi, prin prezenţa Ta, prin înnoirea minţii noastre, ca să ne întoarcem de la faptele neroditoare ale acestei lumi, la Cuvântul lui Dumnezeu. Fă să fim reînnoiţi prin puterea de transformare a lui Dumnezeu peste sămânţa care este în inima noastră, deoarece credem că suntem fiii şi fiicele lui Dumnezeu. Aceasta este rugăciunea mea, Tată. Te rog pentru acest popor, în Numele lui Isus. Amin.

Acum, vă voi vorbi vouă, tuturor celor care sunteţi în legătură cu noi, pentru că dorinţa mea este să Îl primiţi pe Hristos ca Salvatorul vostru personal şi să fiţi umpluţi cu Duhul Sfânt. Fie ca cuvintele care au fost spuse în dimineaţa aceasta, să cadă în inimile voastre, ca să-L primiţi pe Hristos. Astfel, veţi privi în viaţa voastră şi veţi vedea că trăiţi în cea viitoare. Luaţi Filtrul unui om gânditor! Când vă veţi vedea pe voi înşivă că faceţi ceva contrar Cuvântului, îndepărtaţi repede acel lucru din viaţa voastră! Vedeţi? Există un Filtru care ţine moartea departe de voi şi acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvintele Lui sunt Viaţă şi vă vor păzi de moarte.

Acum mă voi adresa celor prezenţi în acest auditoriu. Noi am fost împreună mult timp. Vă mulţumesc pentru participare şi mă rog ca Dumnezeu să nu îngăduie ca această sămânţă să moară. Cred că nu vă gândiţi că vorbesc aşa numai de dragul de a fi diferit de ceilalţi, deoarece o fac din dragoste, pentru că ştiu că sunt muritor şi acesta este singurul timp în care pot vorbi poporului. Eu Îl iubesc pe Isus Hristos. El este Salvatorul meu. Dacă nu s-ar fi îndurat de mine, acum aş fi undeva pe afară. Părinţii mei şi toţi cei dragi ai mei, au fost păcătoşi, dar Dumnezeu, prin puterea Lui de transformare a făcut din mine o fiinţă nouă. Vă pot recomanda şi vouă această experienţă, pentru că este bună! Ea vă va susţine în vremuri de necaz, chiar şi la moarte nu vă veţi teme de nimic. Nu există nimic care ne-ar putea despărţi de dragostea lui Dumnezeu, care este Hristos. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe fiecare cu Viaţa veşnică.

Câţi din cei prezenţi, care nu aveţi Sămânţa lui Dumnezeu, botezul Duhului Sfânt, vreţi să ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Aminteşte-mă, frate Branham, căci vreau să primesc Duhul Sfânt!”? Primiţi Cuvântul în inima voastră şi credeţi-L! Duceţi-vă şi priviţi-vă în oglindă, ca să vedeţi unde sunteţi. Vedeţi, voi puteţi şti.

Poate cineva spune: „Păi, eu nu am ridicat mâna deoarece cred că Îl am!”

Uitaţi-vă la voi înşivă, uitaţi-vă în oglindă, şi veţi vedea ce fel de duh vă amăgeşte. Vedeţi, gândire amăgită! „Multe căi par omului drepte, dar la urmă vede că duc la moarte.” Este adevărat?

„Jos la cruce, unde a murit Salvatorul meu,

Acolo jos am plâns pentru curăţirea de păcat.

Oh, acolo inimii mele i s-a aplicat Sângele.”

Slavă! Închideţi-vă ochii pentru o clipă şi cântaţi spre slava Lui. Haideţi să ridicăm mâinile şi să cântăm:

„Slavă Numelui Său, Numelui Său preţios,

Slavă Numelui Său!

Acolo, inimii mele i s-a aplicat Sângele.

Slavă Numelui Său…”

Creştinilor, aş vrea să daţi mâna unii cu alţii, toţi cei salvaţi.

„Eu sunt salvat de păcat,

Isus cel dulce S-a interpus.

Acolo la cruce, unde El m-a luat înăuntru,

Slavă Numelui Său.

Slavă Numelui Său, Nume preţios!

Slavă Numelui Său!

Oh, acolo inimii mele i s-a aplicat Sângele.

Slavă Numelui Său.”

Voi ştiţi că sângele are germenul de viaţă în sine. Aceasta este pentru cei care Îl cunosc pe El:

„Oh, vino la acest Izvor atât de bogat şi dulce!

Pune-ţi sărmanul suflet la picioarele Salvatorului,

Oh, intră astăzi înăuntru şi fii făcut întreg.

Slavă Numelui Său!” Oh, glorie!

Să ne plecăm capetele şi să cântăm:

„Slavă Numelui Său,

Acolo inimii mele i s-a aplicat Sângele,

Slavă Numelui Său.”

Voi Îl iubiţi? (Amin). Pavel a spus: „Voi cânta în Duhul şi mă voi închina în Duhul.” Haideţi să cântăm lin, cu mâinile ridicate.

Ştiţi care este necazul? Voi penticostalii, aţi pierdut bucuria şi simţirea. Cum a spus Billy Graham într-una din serile trecute: „Predicatorii aceia cu gulere tari şi întoarse, umblau în sus şi-n jos, băteau din palme, săreau în sus şi-n jos, şi asta pentru că aveau un motiv de bucurie.”

Da, eu am Ceva care mă face să fiu bucuros. Vedeţi? Noi ne-am pierdut simţurile.

Acum haideţi să ridicăm mâinile. Nu vă îngrijoraţi pentru aceste lacrimi, căci ele nu vă vor face nici un rău. Ele nu vatămă. Cel care seamănă cu lacrimi se va întoarce şi va aduce cu el snopi preţioşi. În ordine.

„Slavă Numelui Său, Nume preţios!

Slavă Numelui Său!

Acolo inimii mele i s-a aplicat Sângele.

Slavă Numelui Său.”

Slavă Numelui Său (O, Dumnezeule, lăudat să fie Numele Tău).

Slavă Numelui Său.

Doamne, seamănă sămânţa în inimă!

Inimii mele i s-a aplicat sângele,

Slavă Numelui Său.”                      – Amin –