RECUNOAȘTEȚI ZIUA ȘI MESAJUL EI

Bună dimineaţa, prieteni. Să rămânem o clipă în picioare.

Scumpule Dumnezeu, noi ne-am oprit puţin din vâltoarea acestei vieţi ca să primim ceea ce ne-ai pregătit pentru minutele şi ceasurile următoare, ca să-Ţi aducem slavă şi onoare, să predicăm Cuvântul Tău şi să Te cunoaştem mai bine. Pentru aceasta ne-am adunat astăzi aici. Îţi mulţumim Dumnezeule, că există oameni care sunt dornici şi pregătiţi să vină şi să asculte. Ei cred, în ciuda situaţiei şi a timpului în care trăim. Îţi mulţumim pentru aceasta.

O, Dumnezeule, Îţi suntem mulţumitori pentru marea Ta putere de vindecare şi pentru făgăduinţele din Cuvântul Tău. O, cum ard inimile noastre, când auzim aceste mărturii! Tot felul de dureri au venit peste oameni, dar Tu i-ai vindecat prin harul şi puterea Ta, conform făgăduinţei Tale. Acum ei sunt aici, depun mărturie şi Îl laudă pe Dumnezeu. Îţi mulţumim pentru aceasta şi dorim să ascultăm mesajul pe care ni l-ai pregătit pentru acest ceas. Atunci când citim Cuvântul Tău, Te rugăm să ne dăruieşti contextul a ceea ce citim. Fie ca voia Ta să se facă în toate lucrurile, căci o cerem în Numele Domnului Isus. Puteţi să vă aşezaţi.

Este un prilej minunat să fim astăzi aici. Sunt aşa de bucuros pentru voi toţi. Fratele Wood, fratele Roy Robertson şi mulţi alţi fraţi au lucrat mult în ultimele zile ca să pregătească această clădire pentru acest prilej, cu aerisirea necesară, pentru că au văzut cât aţi suferit duminica trecută. Au avut ceva bani în casieria comunităţii, s-au pus pe treabă folosind banii dăruiţi de oameni, ca să şedeţi mai comod în timp ce ascultaţi mesajul. Astăzi este cu mult mai bine şi mai răcoare. Îi mulţumim lui Dumnezeu şi vouă pentru această posibilitate.

Mă bucur că îl văd pe fratele Roy Borders aici. El a vrut să rămână azi aici în spate, dar eu i-am spus să se aşeze cu scaunul lui lângă ceilalţi predicatori. Însă el nu a făcut-o. După cum ştiţi cu toţii, fratele Borders este reprezentantul nostru pe câmpul misiunii. Eu sunt bucuros că-l văd pe fratele Borders şi pe mulţi alţi predicatori şi prieteni în mijlocul nostru.

Când ne-am gândit în cursul săptămânii la această întâlnire, am zis: „Dacă voi ajunge duminică acolo, îl voi pomeni pe fiecare predicator şi pe ceilalţi prieteni în parte.” Dar când ajungi aici, eşti aşa de ocupat cu mesajul încât uiţi aproape tot ce voiai să faci.

De luni într-o săptămână trebuie să mă întorc în Arizona pentru că cei mici încep şcoala la Tucson. Apoi mă întorc aici. Soţia mea trebuie să fie din timp acolo, pentru a-i înscrie pe copii cu două săptămâni înainte de a începe şcoala.

Acesta este concediul meu. După cum ştiţi, am predicat din luna decembrie până în iulie. Dacă voieşte Domnul, acesta va fi timpul meu de odihnă şi de concediu, şi în caz că nu vine vreo altă chemare de undeva, voi merge la vânătoare.

Dar dacă Domnul mă va chema la altceva, nu este rău nici asta. Dumnezeu este întotdeauna pe locul întâi, şi eu doresc să-I dau prioritate. Şi voi doriţi lucrul acesta. Dar dacă nu vine vreo chemare anumită şi va fi voia Lui, mă voi duce două luni la vânătoare ca să mă odihnesc.

Voi nu înţelegeţi, iar lumea nu va şti niciodată prin câte trec eu. Este o presiune imensă. Nu este de mirare că Domnul le-a zis ucenicilor Lui, când a umblat cu ei: „Veniţi la o parte într-un loc liniştit şi vă odihniţi.” Eu înţeleg aceasta mai bine pe zi ce trece, căci anii mei se înmulţesc. Dacă îmbătrâneşti înţelegi asta. Voi aţi auzit că păstorul nostru a spus: „Amin.” Noi înţelegem că nu mai suntem tineri după ce am trecut de cincizeci de ani şi avem nevoie de timp şi de linişte.

Suntem aşa de mulţumitori pentru mărturiile pe care le-am auzit înainte. Soţia mea a fost ieri la doamna Woods, şi a fost de faţă când au venit nişte oameni din Alabama şi au povestit despre lucrările mari pe care le-a făcut Domnul în acele adunări, unde copii mici au fost vindecaţi şi s-au întâmplat multe altele. Ar dura mult dacă am povesti totul pe rând.

Îmi amintesc de ceva… Cred că cineva mi-a spus că sora Larsen a fost acum două duminici aici cu un copil mic. Eu nu ştiam nimic despre aceasta, dar probabil este un nepoţel de-al ei care urmează să fie binecuvântat. Ea a adus copilul din Chicago până aici. A fost foarte amabilă cu noi; o respectăm foarte mult. Ea a adus un copilaş din Chicago ca să fie binecuvântat. Călătoria a durat mult timp, dar ea a considerat un lucru de preţ ca micuţul să fie dăruit Domnului. De aceea o rog pe sora Larsen să vină în faţă cu copilul, în timp ce vorbesc, pentru a fi binecuvântat. Până vine sora, vreau să mai spun că niciodată nu mi-a fost aşa de greu să pregătesc un mesaj, însă ieri seară l-am primit. Toată săptămâna m-am retras în camera mea când mă întorceam de la vizite, căutând ceva potrivit pentru ceasul acesta. Dar nu-mi venea nimic în gând. Ieri am coborât în pivniţă; mi-era foarte cald, de aceea m-am aşezat în pivniţă, am luat Biblia şi am vrut să citesc, dar m-a cuprins somnul. Apoi m-am trezit, am băut un pahar cu apă şi am încercat să-mi revin, ieşind afară. Am mers puţin încolo şi încoace, apoi m-am aşezat pe trepte.

Cineva a trecut pe acolo şi m-a văzut cum şedeam pe trepte fără cămaşă. Era foarte cald. Ei mi-au făcut semn, dar nu am înţeles dacă m-au salutat pe mine. Poate au fost dintr-un sat sau dintr-un oraş. Ei m-au salutat, dar eu eram aşa de adâncit în gânduri, încât i-am observat abia după ce trecuseră, şi i-am salutat la rândul meu, făcând semn.

Ieri seară m-am urcat în maşină şi am plecat în direcţia Charleston cu speranţa că voi primi ceva. Se părea că Domnul vrea să-mi spună ceva, dar Satan încerca să mi se pună în cale, ca să mă oprească de la aceasta. Eu mă gândeam: „Dacă el face aceasta, aştept mai departe.” O să bat la uşă până când El îmi va deschide. Nu demult s-a întâmplat ceva; a fost la scurt timp după ora şapte. Mă trezisem cam de dimineaţă. Ieri am fost puţin bolnav. Am mâncat porumb, dar din cauza căldurii nu mi-a căzut bine, şi încercam să scap cumva de greaţa aceea. Dar azi dimineaţă, către ora opt, mi-a apărut un text biblic care m-a uimit. Imediat am urmat firul şi legăturile din Sfânta Scriptură, şi am terminat doar acum câteva minute. Deci este posibil ca Dumnezeu să aibă în dimineaţa aceasta un mesaj pentru noi, mesaj pe care Satan doreşte să-l ţină departe.

Doreşti să aduci copilaşul aici, soră Larsen? (Fratele Branham binecuvântează copilul). Dumnezeu să fie cu voi şi să vă ajute.

Duminica trecută v-am chemat la două servicii divine şi anume: înainte de masă şi seara. Este greu pentru voi. Eu am aflat că unii dintre voi au călătorit de departe, iar dimineaţa următoare au lipsit de la serviciu. Totuşi vă fac cunoscut de acum serviciile divine pentru duminica viitoare, chiar dacă trebuie să ne despărţim pentru o săptămână. Unii vor rămâne probabil şi pentru deseară. Desigur, mulţi din voi. Cine ar dori să avem în seara aceasta un serviciu divin? Cine doreşte abia duminica viitoare? Ridicaţi mâinile! Părţile sunt egale.

Mesajul pentru azi este lung, dar nu ştiu cum am putea face altfel. Ştiu că am participat aici pentru stabilirea rânduielii în biserică, dar poate aţi observat că am zis că aceasta nu are valabilitate atunci când se înregistrează predici pe bandă. Aceasta se înregistrează pe bandă. Dacă Domnul voieşte, poate ar trebui să venim în seara aceasta şi la fel duminica viitoare. Dacă în săptămâna aceasta nu primiţi nici o veste, atunci să veniţi şi duminica viitoare. Eu nu vă chem de două ori cu plăcere, dar simt că ne rămâne puţin timp. Gândiţi-vă, dacă timpul mai continuă, noi nu vom mai avea multă vreme acest prilej. Ceva se va întâmpla: sau legea ne va opri, sau Satan se va vârî printre noi şi vă va împrăştia. Aşa a fost întotdeauna. Ceva se va întâmpla. De aceea să răscumpărăm orice minut în care suntem împreună.

Celor care trebuie să vă întoarceţi în seara aceasta, vă spun că va fi ca şi în ultima duminică. Eu am adus atunci un mesaj scurt. Dacă trebuie să vă întoarceţi astăzi acasă şi doriţi să aveţi banda, v-o trimitem cu plăcere. Dacă nu, voi predica şi în seara aceasta, dacă va fi cu voia Domnului.

Ieri sau alaltăieri am găsit o notiţă, pe care am scris-o mai demult din memorie. În această notiţă se aflau două mesaje, unul se numea: „Puţuri crăpate”, iar celălalt: „A semăna vânt şi a recolta furtună.” Mesaje evanghelice simple. Dar în dimineaţa aceasta ne ocupăm de probleme de învăţătură. În seara aceasta voi vorbi despre „Puţuri crăpate” sau despre „A semăna vânt şi a recolta furtună”.

Acum doresc să citesc din Sfânta Scriptură. Vă simţiţi bine? Atunci spuneţi: „Amin.” Aşa este bine. Deschideţi Bibliile la prorocul Osea, de unde vrem să citim unele versete din capitolul 6. Să ne ridicăm în picioare.

Scumpe Doamne, nu suntem vrednici să luăm această Carte în mâinile noastre, pentru că citim în această Scriptură că nimeni în cer şi pe pământ, nici sub pământ nu a fost vrednic să deschidă Cartea şi să privească înăuntru. Dar a venit Unul care semăna cu un Miel care a fost jertfit. EL a luat Cartea pentru că a fost vrednic şi a deschis peceţile ei. În dimineaţa aceasta privim spre El ca să ne descopere conţinutul şi contextele acestei Cărţi, pentru că este Cartea Răscumpărării. Toţi cei răscumpăraţi sunt scrişi în această Carte şi doresc ca şi noi toţi să ne găsim în această dimineaţă locul corespunzător timpului în care trăim. Ne rugăm pentru aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Să citim din prorocul Osea 6.1-11.

„Veniţi, să ne întoarcem la DOMNUL! Căci El   ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; EL ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.

EL ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi înaintea Lui.

Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe DOMNUL! Căci El se iveşte ca zorile dimineţii, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!”

Ce să-ţi fac, Efraime? Ce să-ţi fac, Iudo? Evlavia voastră este ca norul de dimineaţă, şi ca roua care trece curând.

De aceea îi voi biciui prin proroci, îi voi ucide prin cuvintele gurii Mele, şi judecăţile Mele vor străluci ca lumina!

Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot!

Dar ei au călcat legământul, ca oricare om de rând; şi nu Mi-au fost credincioşi atunci.

Galaadul este o cetate de nelegiuiţi, plină de urme de sânge!

Ceata preoţilor este ca o ceată de tâlhari, care stă la pândă, săvârşind omoruri pe drumul Sihemului; da, se dedau la mişelii.

În casa lui Israel am văzut lucruri grozave; acolo Efraim curveşte, Israel se spurcă.

Şi ţie, Iudo, îţi este pregătit un seceriş, când voi aduce înapoi pe robii de război ai poporului Meu! ”

Doamne Isuse, descoperă-ne prin Duhul Sfânt conţinutul şi legătura necesară, care este după voia Ta, în timp ce noi Te aşteptăm în continuare, în Numele Domnului Isus. Amin.

Tema mea din această dimineaţă sună astfel: „Recunoaşteţi ziua în care trăiţi şi mesajul ei.” Duminica trecută noi am vorbit despre „Sărbătoarea trâmbiţelor,” iar acum doresc să priviţi puţin la împărţirea timpului lui Dumnezeu pentru Israel.

Astăzi vrem să procedăm ca într-o lecţie duminicală, pentru că doresc să recunoaşteţi timpul în care trăim şi să înţelegeţi totul. Aşa cum puteţi vedea, timpul este pe cale să se sfârşească. Chiar din cauza aceasta ar trebui să recunoaşteţi timpul şi ceasul, şi la fel semnul şi mesajul pe care trebuie să-l primiţi.

Duminica trecută am vorbit despre ultimele şapte trâmbiţe din Biblie şi am încercat să predic despre ele. Eu am crezut că şi acestea vor apărea în descoperire, exact ca peceţile, dar pe urmă am observat că la deschiderea fiecărei peceţi s-a întâmplat, de fapt, ceva deosebit.

Atunci când am vorbit despre cele şapte Biserici, totul a fost atât de desăvârşit, încât însuşi Duhul Sfânt a venit în mijlocul nostru şi a confirmat. Evenimentul a fost publicat în ziare şi răspândit în întreaga ţară. EL a arătat-o în lună şi pe cer. Cu săptămâni şi luni înainte de a fi avut loc, El ne-a arătat totul desăvârşit; ne-a descoperit totul aici, în capelă. EL ne-a făcut cunoscută desfăşurarea lucrărilor în timp, apoi ni le-a arătat în lună şi în soare. A descoperit-o chiar şi în relaţia dintre naţiunile din timpul acesta, atunci când ierarhul din Roma a călătorit în Palestina. Se pare că a fost primul papă care a făcut aceasta de la Petru încoace, despre care ei spun că ar fi fost primul papă. Totul a fost deosebit de puternic.

 Încă înainte de deschiderea peceţilor care au ascuns toate acele taine, eu am desenat pe tablă pe baza unei vedenii, cele şapte epoci ale Bisericii. Dumnezeu ştie că nu am ştiut că după un an şi şase luni, El va confirma totul prin luna de pe cer şi că ziarele o vor publica în întreaga ţară. Eu nu am ştiut lucrul acesta. Nu am ştiut nici faptul că va exista o eclipsă tainică de lună care simbolizează de fapt epoca Laodicea. Ziarele au publicat doar cele şase epoci, pentru că epoca aceasta este total întunecoasă.

Aţi înţeles importanţa duhovnicească? Dumnezeu a arătat-o pe cer. Atunci când am spus-o aici pe pământ, am mai lăsat aşa cum puteţi vedea în desenul acela, încă o parte luminoasă. Aşa va fi înainte ca cei aleşi să fie chemaţi de pe pământ. De aceea am desenat în felul acesta epoca a şaptea a Bisericii. Dar după ce Dumnezeu a arătat totul pe cer, epoca arăta întunecoasă. Poate că aceasta arată că ultimul este deja chemat afară din epoca Laodicea. Noi nu ştim aceasta. Despre asta se poate ţine o predică.

Dacă observaţi mai departe, înainte de deschiderea Peceţilor despre care eu nu ştiam ce vor conţine, El a vorbit aici în capelă şi m-a trimis la Tucson, Arizona. Eu v-am spus tuturor ce se va întâmpla. În mijlocul nostru este un om care a fost de faţă şi a trăit evenimentul ca şi mine, exact aşa cum s-a vorbit dinainte aici, în capelă. Şapte îngeri urmau să vină. Ziarele şi revistele din toată ţara au publicat-o: o lumină tainică în forma unei piramide, aşa cum o desenasem şi cum v-am arătat-o, s-a ridicat de pe loc, acolo unde au stat îngerii. Lumina a ajuns la o înălţime de circa patruzeci de kilometri şi o lăţime de aproape cincizeci de kilometri. Ea s-a ridicat deasupra Tucsonului, Arizona, unde a avut loc evenimentul, dar a fost vizibilă şi în celelalte state. Eu nu vreau să vă impun ceva, dar Dumnezeu vrea să ne facă cunoscută importanţa duhovnicească a acestui ceas.

Mesajul de după eveniment a descoperit cele şapte Peceţi care au conţinut tainele ascunse ale Bibliei, învăţăturile care sunt acum atacate cu vehemenţă de lumea întreagă şi pe care le declară a fi greşite.

În Arizona ei au făcut benzi, pentru a prezenta nişte lucruri pe care spun că le-aş fi zis eu, deşi nu este adevărat.  Gândiţi-vă numai la vedenia şi evenimentul din Arizona. Biblia spune că ar fi mai bine pentru cineva să-şi lege o piatră de moară de gât, decât să amăgească. Biblia vă avertizează să nu scoateţi sau să adăugaţi un Cuvânt; fie el predicator sau orice ar fi. Oamenii prezintă tâlcuirile lor proprii despre Cuvântul care a fost dat, spunând lucruri pe care eu nu le-am spus. Acesta nu este Cuvântul meu, este Cuvântul Lui, şi „Dacă cineva adaugă sau scoate …”

În vedenie i-am văzut pe aceşti proroci, aşa cum     v-am spus acum câteva duminici. Totul va fi exact aşa. Am spus: „Aşteaptă.” Cât timp m-am luptat eu, Dumnezeu nu a putut face nimic. De aceea vrem să lăsăm totul în seama Lui, căci EL poartă de grijă.

Duminica trecută am predicat despre zilele acelea de sărbătoare. Între serbarea Trâmbiţelor şi ziua de Rusalii era un timp mai lung. Până la Rusalii erau exact cincizeci de zile. „Rusalii” înseamnă „cincizeci”, şi atunci era strânsă recolta, cele dintâi roade. Cele dintâi roade erau un simbol spre cele dintâi roade ale Duhului Sfânt care urma să fie turnat peste oameni. Noi ştim că neamurile au devenit părtaşe ale acestor cincizeci de zile în care Dumnezeu a scos un popor din mijlocul lor pentru Numele Său. Serbarea Rusaliilor. Noi am trecut prin această serbare lungă a Rusaliilor. În aceste cincizeci de zile se încadrau exact şapte Sabate. Cele şapte Sabate simbolizează cele şapte epoci ale Bisericii, în care El scoate un popor dintre neamuri pentru Numele Său. La sfârşitul celor şapte Sabate urma să fie o zi de împăcare, în care să răsune trâmbiţele. Trâmbiţele urmau să anunţe un post, pentru că în ziua aceasta trebuia adusă jertfa de ispăşire. Noi am constatat că cele şapte Trâmbiţe se referă numai la Israel.

Domnul nu mi-a permis să predic despre cele şapte Trâmbiţe. Eu am intenţionat să anunţ că voi predica despre cele şapte Trâmbiţe; pregătisem chiar şi localurile pentru adunări. Apoi am spus: „Ceva mă opreşte totuşi!” Dar Billy a lucrat mai departe cu noi la instalaţia de aerisire ca s-o terminăm, pentru că în 8-10 zile urma să predic despre cele şapte Trâmbiţe. Închiriasem pentru această temă auditoriul şcolii, dar Duhul Sfânt nu mi-a îngăduit s-o fac dintr-un motiv necunoscut de mine. Eu  m-am întrebat de ce, apoi    i-am spus soţiei mele: „Mă duc în cameră să mă rog.”    M-am rugat sincer Domnului, iar EL mi-a descoperit că Trâmbiţele răsună în timpul Peceţii a şasea şi că eu predicasem de fapt despre aceasta. Vedeţi, totul este  în mâna supranaturală a lui Dumnezeu. Trâmbiţele se referă la Israel, iar noi am vorbit despre acestea în Pecetea a şasea care se referă la timpul de strâmtoare ce vine peste Israel.

Timpul neamurilor este simbolizat prin serbarea Rusaliilor. Toate Trâmbiţele răsună în timpul peceţii a şasea. Noi am amintit despre aceasta, duminica trecută în predica: „Sărbătoarea trâmbiţelor”, în caz că doriţi s-o ascultaţi. Ce scop urmau să aibă aceste Trâmbiţe? Să-i împingă pe toţi evreii în patria lor, aducându-i din lumea întreagă. Ei trebuie să fie acolo. Prin deschiderea peceţilor noi ştim că cele şapte trâmbiţe vor răsuna în pecetea a şasea.

Prin mesajul îngerului al şaptelea trebuia să fie deschisă taina Peceţilor. Răsună din nou chemarea către lucrătorii din ceasul al unsprezecelea, care vor primi aceeaşi răsplată ca lucrătorii din primul ceas. Aceasta ne-a învăţat Domnul Isus. EL a vorbit despre lucrătorii care au fost chemaţi în via stăpânului în zorii zilei. Ei urmau să primească plata zilnică în valoare de un dinar. La amiază au mai venit şi alţi lucrători. Chiar şi în ceasul al unsprezecelea, în ultimul ceas al zilei, au fost chemaţi lucrători în vie, primind aceeaşi plată ca cei ce lucraseră de dimineaţă. Totul este desăvârşit.

În ziua de Rusalii s-au ridicat mesagerii primului ceas, vestind adevărul Evangheliei. A urmat  epoca întunericului în care ei au fost opriţi. La amiază au apărut Luther, Wesley şi alţii, iar  la sfârşit trebuia să apară mesajul serii prin care să primim aceleaşi lucruri ca cei de la început. Mesajul serii trebuie să restituie aceleaşi valori şi să reaşeze totul în starea de la început.

Vă amintiţi de vedenia pe care am avut-o în ultima săptămână? O privire de ansamblu asupra Miresei. În vedenia aceasta am văzut cum păşeşte o mireasă drăgălaşă. Eu nu mă gândisem la aşa ceva; şedeam doar afară privind drept înainte. Apoi a venit Mireasa. Lângă mine am auzit un glas care zicea: „Aici este o prezentare a Miresei.” Apoi ea a trecut pe lângă mine. Puteam vedea că este tânără şi drăguţă; avea un pas foarte frumos, nu ca de marş, însă graţios şi feminin, aşa cum păşeşte o femeie. Ea a venit aşa dintr-o parte spre mine, a trecut prin stânga mea şi a dispărut.

Apoi, El m-a îndreptat spre dreapta şi mi-a arătat fiecare biserică, cum a apărut în fiecare epocă în parte. O, ce vulgar! Ultima a fost aceea din epoca Laodicea. Ea era condusă de o vrăjitoare. Ele erau atât de imoral îmbrăcate, arătau aşa de neserioase şi păşeau în pas de twist şi rock. Femeile acestea păşeau în pas de twist şi ţineau doar o hârtie gri în faţa lor, aşa de făţarnice erau. Gri este o culoare între alb şi negru; este o culoare înşelătoare. Această hârtie o ţineau în faţa lor – aşa cum sunt „fustele” acelea franjurate din Hawaii cu care se ţine dansul ploii, iar de la talie în sus, erau dezbrăcate de tot. Păşeau în pas de twist şi se mişcau după acea muzică. Atunci când se apropiau de mine s-a spus: „Aceasta este biserica!”

După ce a trecut de mine, simţeam că mi se opreşte inima, deoarece mă gândeam: „Dacă aceasta este ceea ce vrem să prezentăm ca mireasă înaintea lui Hristos… Ce străduinţă şi muncă s-au depus pentru a prezenta lui Hristos o mireasă, iar acum o astfel de prostituată să fie mireasa lui Hristos!” Aceasta m-a îmbolnăvit în interiorul meu.

Când a trecut pe acolo pe unde ne aflam, se acoperea doar cu o hârtie gri; se sucea şi se învârtea în timpul mersului de pe o parte pe alta ca în dansurile moderne pe care le avem astăzi. Purtarea ei era pe deplin vulgară şi imorală în timpul mersului.

Eu nu sunt răspunzător pentru aceste lucruri şi pot să spun numai ceea ce am văzut. Dumnezeu este Judecătorul meu. Aceasta era biserica din Statele Unite. Aşa cum treceau prin faţa mea, vedeam că spatele lor nici nu era acoperit. Mi s-a făcut rău şi m-am simţit bolnav.

Apoi El a spus: „Mireasa va veni încă o dată să se prezinte.” Şi a venit Mireasa! Ea arăta exact ca prima; ca cea de la început. Inima mea sărea de bucurie, pentru că ştiam acum că va exista o Mireasă care va fi la fel de îmbrăcată şi de arătoasă ca cea de la început. Aceasta trebuie să fie chemată afară. Eu ştiu că acesta este adevărul. Dacă aceasta nu corespunde, atunci fiecare vedenie pe care am avut-o în trecut este greşită. Dar fiecare din voi ştie că tot ce   ne-a spus El vreodată, a fost adevărat. S-a împlinit.

Puteţi să vedeţi cât de murdară este această biserică modernă care se auto-numeşte „biserica”?

Fratele Ruddell, un frate scump care stă acolo lângă perete, a spus nu demult, că el vede totul ca un vlăstar de viţă. Noi am vorbit nu demult despre această temă. Fratele Ruddell era neliniştit despre starea timpului şi a duhului din biserici şi cum cedează totul. Predicatorii de pretutindeni vin la interviuri şi întreabă: „Ce s-a întâmplat, frate Branham? Ce s-a întâmplat?” Fratele Ruddell a întrebat şi el: „Aceste comunităţi trăiesc din duhul Satanei sau din ce?”

„Nu,” am răspuns eu, „vlăstarul trăieşte din puterea viţei.” Chiar şi o creangă de lămâi va creşte într-un portocal, dar nu va produce portocale, deşi trăieşte din puterea de viaţă a pomului. Tot aşa este şi aşa-zisa biserică: doar un vlăstar altoit care trăieşte sub numele unei religii şi sub numele unei comunităţi. Catolicii şi protestanţii sunt vlăstare care îşi trag puterea din viţă, dar poartă roada a ceea ce sunt, pentru că nu s-au pocăit. Ei nu făceau parte din planul original al lui Dumnezeu. De aceea trebuie să respingă Cuvântul şi să producă o altă roadă. Pomul original şi rădăcinile lui au fost rânduite să producă portocale în portocal, căci Isus a spus: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele.”

Dar dacă pomul acesta va produce o altă mlădiţă prin puterea sa, aceasta va produce roada originală. La sfârşitul viţei, în timpul de pe urmă, trebuie să apară o restituire a tuturor acestor lucruri. Trebuie să vină o restituire, lumina serii, ca să lumineze toate lucrurile şi să le aşeze la locul lor. Dar mlădiţa va ieşi din viţă, nu dintr-o denominaţie altoită, ci va fi un produs original al Cuvântului şi va apărea spre seară. Atunci va fi din nou lumină. Pentru coacere este nevoie de lumină. Vedeţi cât de desăvârşită este Scriptura? Este o zi care nu este numită nici zi, nici noapte. Fără soare nu se coace nici o roadă. Indiferent cât aţi predica, sau ce aţi face, roada se coace numai în urma descoperirii şi se confirmă doar prin Cel ce a spus: „EU sunt Lumina lumii.” Cuvântul. Trebuie să apară o putere, Duhul Sfânt însuşi, pentru ca cele promise de El să ajungă la coacere, să se împlinească şi să se confirme. Lumina serii va ajuta la aceasta. Ce timp!

În timp ce mărşăluia, Mireasa de la sfârşit era exact ca cea de la început. Dar apoi am văzut cum ea ieşea din cadenţă şi încercam s-o aduc înapoi în ordine. O, cât de mult s-ar putea discuta despre timpul acesta şi despre lucrurile care se petrec acum!

Osea spune în capitolul 6.1: „Veniţi să ne întoarcem la DOMNUL.” Gândiţi-vă, că el a zis că ei vor fi împrăştiaţi, şi aşa s-a întâmplat. El i-a chemat să se întoarcă la Domnul, după ce  au fost risipiţi, pentru că El îi va vindeca. Ei au fost rupţi în bucăţi, au fost orbiţi. Exact aceasta s-a întâmplat, dar „EL ne va vindeca, El ne va lega rănile.” Conform Ezechiel 37, valea era plină de oase. Ezechiel a văzut şi întoarcerea lor. Observaţi ce a zis Osea: „După două zile ne va vindeca, ne va înviora.” După două zile, El îi va aduce înapoi. „A înviora” nu înseamnă „a învia”. Eu am căutat cuvântul acesta în dicţionar: „A înviora”, înseamnă „a reanima”; este un cuvânt des folosit şi este în legătură cu o „trezire”. „EL ne va înviora, ne va reanima după două zile.” Aceasta ar fi deci în ziua a treia. „EL ne va primi din nou, după ce ne-a răspândit, orbit şi lovit.”

Voi ştiţi că iudeii au fost orbiţi doar pentru ca noi să putem vedea. Ei au fost rupţi ca naţiune şi împrăştiaţi; L-au respins pe Mesia al lor, pentru ca noi să-L putem primi. Un popor urma să fie chemat afară dintre neamuri pentru Numele Său. Femeia acceptă numele soţului ei, ceea ce înseamnă că oamenii care nu văd Numele Domnului Isus Hristos pentru botez, sunt orbiţi. Este ceva rău, dar aşa trebuie să fie. Iudeii nu puteau să-L recunoască. Numai cei ce sunt rânduiţi dinainte Îl pot vedea. Altfel nu Îl veţi recunoaşte niciodată. Iudeii nu au putut înţelege că El este Mesia al lor, deşi erau învăţaţi şi teologi, oameni învăţaţi care citeau aceeaşi Biblie pe care o citiţi şi voi. După ce ni s-a făcut cunoscut, putem vedea totul clar; vedem că El este Mesia. Dar ei nu au putut să vadă aceasta şi nu o pot vedea nici astăzi. Este scris în prorocie că şi ei vor fi orbiţi.

Despre biserica acestui veac s-a prorocit că ea va fi orbită pentru a respinge mesajul din timpul serii. Acest lucru este scris în Apocalipsa 3: „Tu eşti sărac, şi ai nevoie de milă….. ” Observaţi însă starea Bisericii din vedenie. Ea este goală şi oarbă, şi nu ştie. Doamne Isuse, ai milă de noi. Biblia spune că ea este goală. Niciodată până acum nu am văzut lucrurile în felul acesta. Biserica din Laodicea este goală. Atunci când am văzut-o în vedenie, era dezbrăcată şi nu ştia. Până acum n-am văzut aceasta.

Cât de mulţumitori ar trebui să fim! Nu este de mirare că suntem deja plini de mulţumire. Totuşi simt că noi nu preţuim încă suficient de mult aceste lucruri pe care ni le arată Dumnezeu.

Goală! În vedenie era goala şi nu ştia! Ea este orbită, aşa cum era orbit Israelul, pentru ca neamurile să aibă acces la mântuire. Acum neamurile sunt orbite pentru ca Mireasa să fie scoasă afară, iar Israelul să serbeze sărbătoarea Trâmbiţelor. Totul este desăvârşit! „După două zile ne va înviora din nou (ne va dărui o trezire) şi ne strânge din nou (vorbesc despre iudei şi acele trâmbiţe)… ca să trăim înaintea Lui.” Aici în Osea, Biblia spune: „…ca să trăim înaintea Lui, (sau să avem viaţă veşnică).” Este acelaşi lucru ca „să avem viaţă în faţa ochilor Săi” viaţa Lui proprie, viaţa veşnică. „A trăi înaintea ochilor Săi.” „Cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă.” EL a promis că Israelul va trăi înaintea ochilor Săi, deşi este încă mort faţă de Rusalii.

Fiţi atenţi! „După două zile!” Aceasta nu se referă la două zile a câte douăzeci şi patru de ore, pentru că asta s-a vorbit cu sute de ani în urmă. Două zile la Domnul înseamnă două mii de ani. De atunci au trecut chiar două mii şapte sute de ani, pentru că Osea a scris aceste cuvinte cu şapte sute optzeci de ani înainte de Hristos. Deci, făgăduinţa a fost dată acum două mii şapte sute de ani. El a spus: „După două zile (adică a treia zi), El ne va înviora şi vom trăi înaintea ochilor Săi.” Acolo se rânduiesc trâmbiţele. Acesta este ceasul în care trăim.

Evreii au fost împrăştiaţi şi orbiţi, dar au fost strânşi din nou. Observaţi aceasta? Ei au fost risipiţi din Palestina în întreaga lume; au fost orbiţi ca să-L respingă pe Mesia. Dar acum sunt strânşi iarăşi în ţara lor şi pregătiţi pentru trâmbiţe, ca să recunoască împăcarea. Biblia spune că după ce Biserica va fi luată, şi ei vor vedea semnele cuielor, Îl vor întreba: „De unde ai aceste semne?” şi EL va răspunde: „Aceste răni mi s-au făcut în casa prietenilor Mei.” (Zaharia 13.6). EL a spus că fiecare familie va plânge, ca cineva care şi-a pierdut pe singurul fiu. Gândiţi-vă, la sărbătoarea în care răsunau trâmbiţele: ei trebuiau să plângă şi să postească pentru Jertfa de ispăşire care a fost omorâtă. Dar ce au făcut? Au respins-o.

Ei sunt în ţara lor. Au fost împrăştiaţi şi orbiţi, dar acum sunt strânşi din nou. Trâmbiţele răsună în timpul peceţii a şasea, pentru a-i strânge. A şaptea este „marea trâmbiţă ” aşa cum am prezentat-o în ultima duminică. Cele şase trâmbiţe răsună în timpul peceţii a şasea, aşa cum ne-a fost descoperit la deschiderea peceţii a şasea. Totul are loc în acelaşi timp. Aceasta este valabilă numai pentru iudei, în timp ce pentru noi sărbătoarea Rusaliilor durează aproape două mii de ani.

Au trecut aproape două mii şapte sute de ani de la evenimentul citit în Osea, când el a spus că ei vor fi strânşi din nou în a treia zi. După două zile, adică în ziua a treia, ei vor fi strânşi din nou şi vor primi viaţă înaintea Lui. Recunoaşteţi făgăduinţa? Ceasul este scris pe deplin pe perete, iar noi recunoaştem timpul în care trăim acum.

Iudeii sunt în patria lor şi aşteaptă serbarea Trâmbiţelor pentru a recunoaşte ispăşirea şi împăcarea. Ei aşteaptă venirea Sa ca să plângă pentru că prima dată L-au respins. De aceea sunt în patria lor şi aşteaptă. Totul este la locul potrivit.

Ca predicator al Evangheliei, eu nu văd ce ar trebui să se mai întâmple, decât plecarea Miresei. Mireasa trebuie luată de pe pământ înainte ca Israelul să recunoască ce s-a întâmplat. Ei au fost împrăştiaţi şi orbiţi, dar acum au fost strânşi din nou. Ce trebuie să se mai întâmple? Mireasa trebuie luată! Ei trebuie să aştepte plecarea Miresei, apoi vor apărea cei doi proroci din Apocalipsa 11, pentru a-i strânge la serbarea Trâmbiţelor. Prin această lucrare ei vor recunoaşte ce au făcut. Observaţi? Cei 144.000 de aleşi vor fi chemaţi în timpul peceţii a şasea. Între trâmbiţa a şasea şi a şaptea, se întâmplă ceea ce este descris în Apocalipsa 11. Totul corespunde exact cu pecetea a şasea.

Ce trebuie să se întâmple acolo? Ce se întâmplă? Se vor ridica cei doi martori: prorocii Moise şi Ilie. Iudeii îi cred doar pe prorocii lor. Ei se vor ridica cu semnul prorocilor. Lucrarea lor va fi una profetică, iar prin ceea ce fac vor dovedi că firea voastră nu se va schimba când veţi părăsi lumea aceasta. Dacă aici sunteţi un mincinos, veţi fi şi acolo un mincinos. Dacă aici sunteţi un irascibil, veţi fi şi acolo la fel. Dacă aici sunteţi un îndoielnic, veţi fi şi acolo un îndoielnic.

Bărbaţi şi femei, a venit timpul să vă daţi câte un imbold şi să vă cercetaţi pentru a recunoaşte unde ne aflăm, pentru că prin moarte nu se schimbă nimic. Moise şi Ilie nu mai sunt pe pământ de circa două mii cinci sute de ani. Totuşi, conform Apocalipsa 11, ei se întorc în aceeaşi fiinţă şi fac aceleaşi lucruri ca în trecut. Prin moarte nu se schimbă nimic pentru oameni, doar locul. Moartea nu schimbă nici fiinţa, nici credinţa voastră. Nimic nu se schimbă pentru voi, numai locul! Cum este natura voastră acum, aşa va fi şi acolo. Dacă aici vă îndoiţi asupra Cuvântului lui Dumnezeu, Îl veţi privi şi acolo cu îndoială, indiferent cât sunteţi de sfinţi şi ce viaţă bună aţi trăi acum. Moartea nu vă schimbă deloc, schimbă doar locul unde locuiţi. Dacă nu puteţi accepta tot Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este scris, nu o veţi face nici acolo. Nici măcar nu veţi fi acolo. Voi trebuie să primiţi totul în plinătatea Sa, în puterea confirmării Sale şi a descoperirii depline asupra a ceea ce este de fapt. Atunci deveniţi o parte din El. Dumnezeu va învia numai Cuvântul Lui, aşa cum s-a întâmplat în dimineaţa învierii, când a înviat Cuvântul Său. Atunci a apărut numai Cuvântul Său şi cei care au murit în Cuvânt, care au crezut Cuvântul.

Observaţi, aceasta s-a spus acum două mii şapte sute de ani. Ei au fost împrăştiaţi şi orbiţi, iar acum sunt adunaţi din nou. În faza următoare ei trebuie să primească viaţă. Neamurile au fost chemate afară. Mireasa este pregătită. Răpirea este aproape. Recunoaştem noi aceasta? O putem crede cu adevărat? Avem de-a face doar cu o istorioară care ne-a fost povestită? Este doar o povestire sau totul este realitate? Este aici ceva ce putem crede de fapt? Sau este ceva din noi, care este mai mult decât viaţă? Cu ce poziţie am venit în această dimineaţă aici şi şedem în capela aceasta? Gândiţi-vă că doar o turmă mică o va primi.

Ei se află în patria lor şi aşteaptă Trâmbiţele; aşteaptă plecarea Miresei, ca să se poată împlini Apocalipsa 11. Epoca aceasta a Bisericii a ajuns la încheiere. Peceţile, care ne-au descoperit ceea ce a fost ascuns în timpul epocilor Bisericii, sunt deschise. Mesajul a răsunat. Israelul este (Aleluia!), pregătit pentru serbarea Trâmbiţelor.

Cei din alte ţări, care veţi auzi această bandă, nu vă puteţi trezi? Te orbeşte, fratele meu? Vei respinge totul şi o vei numi o prorocie falsă, deşi lumea, timpul, oamenii şi Duhul Sfânt care a scris-o, o confirmă? Confirmarea a avut loc atât fireşte cât şi spiritual. Tot ce a spus El, s-a împlinit şi s-a confirmat.

Israelul se află în patria sa. Ei au fost alungaţi ca oile. Lupii i-au urmărit şi i-au îndreptat prin aceasta în propria lor ţară, unde se află în siguranţă. Observaţi, binecuvântarea promisă lui Israel era valabilă cât timp se aflau în ţara lor. Dumnezeu nu binecuvântează niciodată Israelul în afara ţării lor. Atunci când Avraam a părăsit ţara, a fost tăiat de la binecuvântare. Dumnezeu poate binecuvânta Israelul doar dacă ei rămân în patria lor; iar acum sunt acolo ca naţiune şi aşteaptă numai răpirea Miresei, pentru că Biserica este aproape chemată afară. Peceţile au fost deschise şi ne-au fost descoperite. Noi vedem acum ceea ce nu a fost cunoscut. Voi care vreţi să vă contraziceţi pe baza predicii „Sămânţa şarpelui,” a botezului în apă, etc, sunteţi orbiţi şi nu ştiţi aceasta. Dumnezeul acestei lumi v-a orbit în privinţa aceasta şi voi nu ştiţi. Nu este de mirare că în dimineaţa aceasta am avut  de luptat împotriva unei astfel de presiuni.

Prorocii lor pot să vină în acest timp de pe urmă, însă abia înaintea serbării Trâmbiţelor. Prin Osea, El a spus Israelului: „De aceea v-am lovit prin proroci.” Aşa procedează Dumnezeu cu poporul Lui. EL i-a forţat să iasă afară din toate neamurile. Prin ce? Prin sabia Lui cu două tăişuri, Cuvântul Său. EL Îşi scoate poporul afară dintre neamuri. Prin proroci şi prin Cuvântul Său confirmat, El Şi-a scos poporul afară din celelalte naţiuni. Şi a scos cu mână tare şi Mireasa Lui din denominaţiuni  – prin Cuvântul Său – aşa cum este scris în Maleahi 4 şi făgăduit pentru aceste zile. Da, EL Şi-a scos Mireasa din celelalte comunităţi.

Prin prorocii Lui, El a scos Israelul afară. „Despărţiţi-vă de ei.” Odinioară, ei au vrut să fie ca şi ceilalţi şi au venit la prorocul Samuel, dar el le-a zis: „Am luat bani de la voi? V-am spus ceva în Numele Domnului şi nu s-a împlinit?” „Nu”, au răspuns ei. „Ai dreptate. Dar cu toate acestea vrem un rege care să domnească peste noi.” Acelaşi lucru l-au făcut bisericile. „O, noi credem Cuvântul. Este adevărat. Dar ştii, ei ne spun să facem altfel.” Nu contează ce spun ei, Cuvântul are dreptate! Ce fel de timp este acesta, frate? Recunoaşteţi timpul acestei zile şi semnul sub care trăiţi? Puteţi să-l înţelegeţi? Puteţi să-l vedeţi?

Mulţi se plâng că nu mai există treziri. Predicatorii se plâng. Eu am citit aceasta în una din revistele pe care le primim în comunitatea noastră. Este o revistă foarte bună. Îl cunosc pe redactor şi familia sa. Ei sunt oameni evlavioşi, oameni buni; fratele şi sora Moore. „Vestitorul venirii Sale” este una din cele mai bune reviste de pe câmpul misiunii. Dar ei nu tipăresc aproape nimic decât „Post şi rugăciune! Post şi rugăciune! Sunaţi din trâmbiţă!” Câţi de aici o citesc? „Rugaţi-vă! Postiţi! Noi vom avea o trezire puternică. Lucruri mari vor avea loc. Voi toţi, rugaţi-vă, rugaţi-vă! Încă nu este prea târziu!” De ce fac ei aceasta? Pentru că doresc o trezire mare. Ei plâng şi cred că va exista o trezire. Sunt oameni buni, dar ce au făcut ei? Nu au recunoscut trezirea Miresei. Ca şi creştini ei simt tragerea acestui ceas, dar nu au recunoscut ce s-a întâmplat. De aceea se află în această stare. Ştiu că se va întâmpla ceva, dar o aşteaptă pentru viitor, deşi aceste lucruri au avut loc chiar în faţa lor.

Aşa a fost şi în trecut. Ei credeau în venirea lui Mesia; credeau că trebuie să se ridice unul care să pregătească drumul. Dar atunci când s-a întâmplat în faţa lor, nu au crezut; nu au recunoscut evenimentul. Ei credeau că înaintea lui Mesia, trebuia să apară un premergător. Cu toate acestea, i-au tăiat capul şi L-au ucis şi pe Mesia al lor, pentru că s-a spus dinainte despre ei că vor fi orbiţi. Osea a spus acest lucru.

Acelaşi Duh care a vorbit prin Osea, a vorbit şi prin Ioan, spunând că biserica din zilele acestea va fi goală şi oarbă, şi că ÎI vor scoate afară din Biserica Lui. Ei nu văd că şi aceste făgăduinţe s-au împlinit deja. Recunosc că trebuie să se întâmple ceva, dar nu înţeleg şi nu ştiu ce anume. Nu înţeleg. Biserica aceasta orbită a Laodicei are multe lucruri comune cu iudeii din trecut. Ea este bogată şi plină de teologie, dar urăşte Biserica adevărată şi mesajul divin. Vedeţi cât îl urau iudeii pe Ioan? Vedeţi cât Îl urau pe Isus, deşi El era Cel pe care Îl aşteptau? Cu toate acestea, au urât mesajul divin.

Deci, după cum ştim, iudeii erau plini de ură în orbirea lor, şi exact aşa se comportă azi Laodicea. Ei sunt orbi, goi şi nenorociţi, şi nu ştiu aceasta. În vremea aceasta a bogăţiei şi a învăţăturilor teologice, există multă învăţătură şi multă ură faţă de mesajul divin. Ei nu vor să aibă nimic în comun cu Cuvântul, ca atunci când era pe pământ Isus din Nazaret.

Motivul pentru care oamenii din timpul lui Noe nu au intrat în corabie a fost că ei nu au recunoscut mesajul şi mesagerul lui. Singurul motiv pentru care au murit atunci a fost că nu au recunoscut ceasul în care trăiau. Ei nu au înţeles că Dumnezeu va pedepsi păcatul aşa cum o spusese şi că va nimici omenirea de pe suprafaţa pământului. EL îi avertizase, iar astăzi procedează la fel ca atunci.

Ce s-a întâmplat atunci? În loc să-l accepte pe Noe, oamenii l-au privit ca pe un sălbatic. Ei nu au crezut că el era prorocul. Isus a vorbit despre zilele lui Noe, când oamenii     l-au batjocorit şi au râs de el, l-au numit fanatic şi multe altele. Ei nu au recunoscut ceasul în care trăiau; nu au recunoscut ziua lor; nu au recunoscut semnul; nu au recunoscut mesajul şi nici pe mesager, ci l-au respins şi l-au batjocorit. Şi Isus a spus: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe…”

Israelul se află în patria sa, totul este la locul lui, iar mesajul se încadrează pe deplin. În ce timp trăim noi atunci, frate? Unde ne aflăm? Ei nu au recunoscut ziua, nu au înţeles. Ca şi astăzi, oamenii au fost orbiţi de dovezi ştiinţifice, sisteme de învăţământ şi seminare teologice. Toate aceste lucruri i-au orbit şi atunci, şi astăzi. Acum, ei sunt din nou orbiţi din acelaşi motiv: din cauza simplităţii mesajului şi a mesagerului.

Noe nu era nici om de ştiinţă şi nici un învăţat. Dimpotrivă, era un fermier sărac şi smerit şi a venit cu un mesaj simplu, mult prea simplu pentru pregătirea lor înaltă. Aşa este şi azi. Dumnezeu face aceste lucruri foarte simple, ca să ajungă la oamenii care-L cred şi se încred în El. Astăzi avem un mesaj diferit, dar este acelaşi Dumnezeu. Şi dorinţa mea este să credeţi şi să înţelegeţi că Dumnezeu a vorbit acest mesaj.

Isus a spus că oamenii l-au batjocorit pe prorocul Său Noe şi că în viitor, chiar înaintea venirii Lui, vor face la fel. Ei vor face acelaşi lucru. Din cauza aceasta s-a înecat faraon în mare: pentru că nu a recunoscut ziua în care trăia. El nu a înţeles ce se petrece în jurul lui. A fost atât de cuprins şi de angajat în realizările ştiinţifice ale epocii sale, încât construia oraşe cu munca sclavilor. A fost prea ocupat pentru a observa unica ocazie pe care o avea. Din pricina aceasta l-a refuzat pe prorocul şi trimisul lui Dumnezeu. El nu a recunoscut ziua, de aceea au mers lucrurile aşa cum au mers. Nu a înţeles. O, dacă ar fi recunoscut Cuvântul făgăduit pentru acel popor!

Dacă bisericile de azi ar putea recunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu care a dat poporului Său făgăduinţa pentru acest timp, nu ar pieri. Dacă America şi-ar aduce aminte de Constituţia ei, nu ar fi dispusă să scoată Bibliile din şcoli sau să îndepărteze Numele lui Dumnezeu de pe monezile lor, ci  I-ar da slavă lui Dumnezeu şi s-ar încrede în El. Dar ei nu o recunosc. De ce? Pentru că sunt orbi şi goi. Ei nu înţeleg că bărbaţi scumpi şi tineri şi-au dat viaţa pe câmpul de bătălie, pentru această prioritate. Ei au fost uitaţi şi au devenit praful pământului.

Există însă UNUL care Îşi aduce aminte de prorocii care şi-au vărsat sângele ca preţ, pentru ca Evanghelia să ajungă până la noi. Mii de eroi ai credinţei au fost rupţi de lei, au fost aruncaţi în gropi, tăiaţi în două, arşi şi răstigniţi. Dumnezeu ştie toate acestea. Biserica a uitat de prorocii ei; mai mult, pretinde că nu mai are nevoie de ei. Dar Dumnezeu ştie că ei sunt necesari. EL Îşi loveşte poporul cu Cuvântul şi-l îndreaptă, dar pentru unii, Cuvântul este de modă veche în timpul acesta. Ei nu-l recunosc. Din acest motiv sunt în starea aceasta. Ei sunt orbi şi goi şi nu ştiu, pentru că nu înţeleg în ce ceas trăim. Nu observă nimic.

Moise a recunoscut ziua şi chemarea Sa, când a văzut cum se confirmă făgăduinţa Cuvântului pentru timpul respectiv. El a recunoscut şi a înţeles, ce era şi ce trebuia să facă conform Cuvântului făgăduit, şi nu l-a mai deranjat ce spuneau alţii. Nu s-a ruşinat de mesajul lui, deşi nici un preot, faraon sau autoritate n-a fost de acord cu el. Moise a recunoscut momentul când a văzut lumina, Stâlpul de Foc, şi a auzit glasul care i-a vorbit Cuvântul făgăduit pentru timpul acela, zicând: „Eu te-am chemat ca să te duci şi să faci o lucrare.” El nu s-a temut de ameninţarea faraonului, ci s-a dus acolo pentru a scoate poporul afară, aşa cum primise făgăduinţa din Cuvântul lui Dumnezeu.

Atunci când a observat că făgăduinţa s-a confirmat, el a pregătit poporul pentru ieşirea din Egipt. Când? Când a văzut că făgăduinţa lui Dumnezeu se împlineşte. Gândiţi-vă că mai înainte, el a fugit de egipteni cu toată teologia şi cunoştinţa pe care o avea, dar după ce a văzut cum se confirmă Cuvântul lui Dumnezeu şi după ce Domnul i-a vorbit şi i-a zis: „Eu sunt Cel ce sunt”, nu i-a mai păsat ce vorbeau oamenii. El nu s-a mai temut de ce ar fi putut să-i facă faraon; nu s-a mai temut de ce ar fi putut face ceilalţi cu el, ci s-a temut doar de Dumnezeu şi de faptul că L-ar putea înţelege greşit pe Dumnezeu, într-un fel sau altul. De popor şi de ce ar putea să spună poporul, el nu se mai temea. Moise se temea acum numai de Dumnezeu, deoarece recunoscuse că are de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Înainte, nu putea să înţeleagă cum este posibil să fie trimis un om ca el, dar după ce a recunoscut cu ajutorul Cuvântului confirmat despre ce este vorba, nu s-a mai temut de poruncile împăratului. Dacă aţi putea recunoaşte şi voi aceasta! Dacă am recunoaşte şi noi astăzi! Moise a înţeles când a văzut confirmarea Cuvântului. Apoi a fost pregătit pentru a scoate poporul.

Iov nu a recunoscut imediat că are de-a face cu Dumnezeu. Aceasta veţi păţi şi voi, cât timp Satan vă face să credeţi că Dumnezeu vă pedepseşte prin examenele prin care vă trece. Dumnezeu voia să-i arate ceva, dar Iov a înţeles abia după ce a avut o vedenie, ca şi Moise. Atunci când Moise a văzut vedenia, Stâlpul de Foc înaintea lui, a avut siguranţa şi confirmarea. Iov se întreba: „Dacă un om moare, poate el să trăiască din nou?” Aceasta a fost întrebarea lui. „Un copac, şi tot mai are nădejde; când este tăiat odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari. Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, şi când îi piere trunchiul în ţărână, înverzeşte iarăşi de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.  Dar omul când moare, rămâne întins; omul când îşi dă sufletul, unde mai este? Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se uscă râurile, aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui. Ah! De m-ai ascunde în locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi trece mânia, şi de mi-ai rândui o vreme când îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!” (Iov 14.7-13). El nu putea să înţeleagă, de ce o floare moare şi apoi se trezeşte din nou la viaţă, nici cum cad frunzele toamna, iar primăvara răsar din nou. El a spus: „Omul se culcă şi moare, dar unde se află el apoi? Eu cred în Dumnezeu, însă ce se întâmplă cu omul?” Dar într-o zi au apărut tunete şi fulgere, iar Duhul lui Dumnezeu a venit peste proroc, şi el a văzut venirea Celui care poate să pună mâna Sa pe omul păcătos, a Dumnezeului Sfânt care va croi un drum. Atunci Iov a strigat: „Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte! Chiar dacă viermii vor nimici acest trup, totuşi, eu voi vedea pe Dumnezeu!” Spunea aceasta pentru că a înţeles ce este învierea.

Balaam l-a recunoscut pe înger abia când măgăriţa „a vorbit în alte limbi”. El nu a văzut că îngerul i s-a pus în cale, deoarece era un predicator orbit care nu a recunoscut că Dumnezeu vrea să-l oprească, ca să nu-şi vândă darul pe bani. Abia după ce măgăriţa a vorbit cu glas omenesc, Balaam a recunoscut că un înger i s-a pus în cale pentru a-l opri din planul său.

O, denominaţii orbite! Dacă Dumnezeu se poate folosi de o măgăriţă pentru a vorbi într-o limbă pe care nu o cunoaşte, ca să descopere unui predicator că nu se află pe drumul cel bun, nu se poate folosi şi de un om ca să facă acelaşi lucru? O, oameni orbiţi!

Dacă Ahab ar fi recunoscut ziua lui, nu l-ar fi condamnat pe prorocul Mica care îi adusese Cuvântul făgăduit. În ziua când Ahab şi Iosafat i-au strâns pe cei patru sute de proroci, toţi au prorocit la fel. Ei au spus: „Du-te Ahab, căci totul este în ordine. Tu trăieşti în păcat, dar ne-ai făcut o denominaţie mare. Noi suntem un popor mare şi avem o slujbă puternică. Suntem patru sute de preoţi, respectiv proroci, învăţaţi în Cuvânt şi teologie, şi ştim totul despre această împrejurare.” Dar s-a dovedit curând că nu ştiau nimic despre situaţia în care se aflau.

Ilie, care era considerat nebun de către generaţia anterioară, era de fapt un proroc adevărat a lui Dumnezeu şi i-a spus lui Ahab: „Aşa vorbeşte Domnul: Câinii vor linge sângele tău!”

Însă preoţii, prorocii aceia numiţi de oameni, credeau că au făcut totul corect. Ei spuneau: „Părinte Ahab, du-te la luptă. Domnul este cu tine. Tu ai Scriptura de partea ta, pentru că Dumnezeul lui Israel ne-a dat această ţară. Ţara aparţine lui Israel. Du-te la luptă, căci Domnul este cu tine.” Oh!

Dar Iosafat, care nu se încurcase în păcat ca Ahab, vedea lucrurile puţin altfel. El a întrebat: „Nu mai există nici un proroc al Domnului aici?” Şi Ahab a răspuns: „Mai este unul aici, dar nu am relaţii prea bune cu el.” Ce a făcut Dumnezeu? L-a lovit din nou pe poporul Său cu un proroc: „Nu am nici o legătură cu el, pentru că nu-mi proroceşte niciodată bine, ci numai nenorocire. Dar tu ştii că eu sunt un om mare şi nu aş fi construit seminarul nostru, dacă nu aş fi un credincios devotat. Eu am aici oameni bine pregătiţi;     le-am dat cărţi, Biblii şi tot feluri de cunoştinţe, ca să fie în stare să înveţe, şi ştiu că sunt oameni deosebiţi şi iscusiţi.” Dacă Ahab ar fi recunoscut cine era acel Mica, acel bărbat sărăcuţ, fiul lui Imla, care stătea înaintea lui şi spunea: „AŞA VORBEŞTE DOMNUL”, nu ar fi făcut niciodată greşeala aceea. Dar el l-a condamnat pe Mica.

O, oameni buni, recunoaşteţi epoca în care trăiţi! Vedeţi ce s-a întâmplat! Vedeţi ce a fost prorocit. Recunoaşteţi ziua în care trăiţi! 

O, dacă ar înţelege denominaţiunile şi bisericile de astăzi, de ce sunt condamnate şi de ce membrii lor fug şi ies afară ca Israelul din Egipt! Dacă denominaţiunile ar înceta să condamne aceste benzi şi le-ar asculta! Voi predicatori, care ascultaţi această bandă, fiţi atenţi! O, dacă aţi recunoaşte ceasul în care trăiţi! Dacă aţi putea recunoaşte semnul timpului! Atunci aţi putea pricepe de ce fug oamenii din denominaţiunile voastre. Duhul Domnului îi cheamă! „Nimeni nu poate veni la Mine”, a spus Isus, „dacă nu-l atrage Tatăl.” Şi: „Toţi pe care Tatăl Mi i-a dat, vor veni la Mine.”

Observaţi-i pe femeia de la fântână şi pe preot. Ce deosebire este între ei! Scrisul de pe perete apare din nou. Ei văd, dar nu înţeleg. O, dacă iudeii ar fi recunoscut semnul făgăduit al lui Mesia! Ultimul lor proroc Maleahi, a spus în capitolul 3: „Iată, voi trimite pe solul Meu înaintea Mea, ca să-Mi pregătească calea.” Ei spuneau doar că-L aşteaptă. Ce paralelă cu timpul de azi!

Ei pretind că aşteaptă ceva ce ar trebui să aibă loc. Toate bisericile postesc şi se roagă, spunând: „Să ne rugăm şi să ne adunăm, căci trebuie să aibă loc lucruri puternice. Noi ştim că trebuie să aibă loc ceva mare; Biserica trebuie pregătită.” Pentru aceasta se roagă ei. Pentru aceasta se rugau şi atunci când s-a ridicat Ioan Botezătorul. Dar el a respins seminarele lor şi lucra altfel de cum învăţaseră părinţii lor. El venea din pustiu, nu poseda nici o pregătire şi nu purta nici „guler întors”, aşa cum am spune astăzi. El s-a ridicat fără teologie, dar ştia, pe baza făgăduinţei lui Dumnezeu, că Îl va prezenta pe Mesia. El le spunea: „EL este în mijlocul vostru,” dar ei credeau că este nebun, pentru că nu venea din seminarele lor. Scrisul se afla pe perete, dar ei nu ştiau aceasta. Pretindeau că aşteaptă un astfel de om, şi vedeţi? El era în mijlocul lor, dar ei nu au recunoscut evenimentul, deşi spuneau că-l aşteaptă.

Asemănătoare cu iudeii de atunci sunt neamurile pământului de astăzi, pentru că s-a prorocit la fel. Ei pretind că-L aşteaptă, dar denominaţiunile din epoca Laodicea sunt la fel de oarbe ca cei de atunci. De ce? Pentru că aşa a fost prorocit şi de aceea trebuia să se împlinească. Dacă Israelul ar fi recunoscut semnul care a fost dat pentru ei, ar fi ştiut că sosise timpul pentru venirea lui Mesia. Voi ştiţi că ucenicii    L-au întrebat pe Isus: „De ce spun cărturarii că Ilie trebuie să vină mai întâi?” Şi Isus le-a răspuns: „Ilie a venit deja, dar ei nu l-au recunoscut, ci s-au purtat cu el aşa cum au vrut.” Ei făcuseră exact ceea ce spusese Scriptura mai dinainte.

O, dacă l-ar fi recunoscut pe acest „fanatic”, care condamna orice făţărnicie! El spunea: „Făţarnicilor, pui de năpârci! Cine v-a învăţat să fugiţi de judecata viitoare? Să nu vă gândiţi în inima voastră: „Noi îl avem pe Avraam ca tată”, sau „Noi avem una sau alta.” Căci eu vă spun: „Dumnezeu poate să scoată din aceste pietre, copii lui Avraam.” Să nu vă gândiţi că aveţi Consiliul Mondial al Bisericilor de partea voastră şi membrii cei mai bine îmbrăcaţi! Dumnezeu este în stare să facă copii ai Lui din oamenii de pe stradă, din prostituate, beţivi, şi din cei ce joacă jocuri de noroc, ca să-Şi împlinească Cuvântul Său. EL este în stare de aşa ceva, pentru că este încă Dumnezeu.

Despre denominaţiunile oarbe s-a prorocit la fel ca despre Israelul orbit, arătându-se starea lor. Vă arăt paralela până voi ajunge la punctul unde vreau să ajung. Denominaţiunile epocii Laodicea sunt la fel de orbite ca Israelul din zilele acelea. Epoca Bisericii Laodicea trebuie să primească un mesaj. Maleahi 4.5 ne spune aceasta. Dar ce fac ei? Spun: „Denominaţiunea noastră va aduce mesajul, căci dacă nu vine de la noi, de la baptişti, unitarieni, prezbiterieni, nu este corect.” Acelaşi lucru l-au făcut şi atunci. Ei nu au recunoscut nimic, deşi se aflau în faţa Cuvântului împlinit. Isus spunea: „Au făcut aşa cum este scris despre ei. Tot aşa va suferi şi Fiul omului din cauza lor. Ei Îl vor respinge.”

Fiţi însă atenţi. Conform făgăduinţei din Maleahi 4, în zilele neamurilor se va întâmpla la fel. Isus a spus că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi că nici cel mai mărunt lucru din ea nu va rămânea neîmplinit. Este imposibil să oprim Scriptura în împlinirea ei. Totul trebuie să se împlinească. Isus a spus că se va întâmpla, iar noi vedem şi  trăim aceasta.

Ce trebuie restituit acum în zilele de pe urmă? Auziţi fraţilor din toate comunităţile creştine! Trebuie restituită sărbătoarea originală a Rusaliilor, aşa cum a fost la început. Şi aceasta se va întâmpla înainte ca să răsune sărbătoarea Trâmbiţelor pentru Israel. Trebuie să fie restituit totul; trebuie să existe ceva prin care se înfăptuieşte. Maleahi 4 ultima parte, spune despre întoarcerea copiilor la credinţa părinţilor şi despre restituirea acestei credinţe.

Dacă Israelul L-ar fi recunoscut pe Mesia al lor şi semnul făgăduit, nu s-ar afla în starea în care se află. Este dureros. De ce nu L-au recunoscut ei? Pentru că aşa a spus Dumnezeu. Cei ce cred lucrul acesta, să spună „Amin”. Acelaşi Dumnezeu a spus că şi epoca aceasta a Bisericii Laodicea va proceda la fel, iar lucrurile stau înaintea lor, sub ochii lor. Cum ar putea fi altfel dacă așa s-a spus?

O, dacă ar fi recunoscut ei semnul promis al lui Mesia, semnul Fiului omului! EL a venit sub denumirea de „Fiul omului”. În tot timpul de la Rusalii încoace, El poartă în chipul Duhului Sfânt, denumirea de „Fiul lui Dumnezeu”, iar în Împărăţia de o mie de ani care urmează, El va fi „Fiul lui David”! Trei denumiri de Fiu, dar acelaşi Dumnezeu. Fie ca Tată, ca Fiu sau Duhul Sfânt, EL este acelaşi Dumnezeu. Fiul omului, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David de fiecare dată acelaşi Dumnezeu, însă în trei domenii diferite de lucrare.

Deci, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, nu sunt trei dumnezei, ci unul şi acelaşi Dumnezeu în trei forme de descoperire, trei manifestări: ca Tată,ca  Fiu şi ca Duh Sfânt. Dar, ca şi atunci, astăzi ei sunt orbiţi prin tradiţii şi nu Îl recunosc. De ce nu pot vedea? Ei nu vor vedea niciodată. Gândiţi-vă că aceasta este: „AŞA VORBEŞTE DOMNUL!” Voi întrebaţi: „De ce o mai spui atunci?” Din acelaşi motiv pentru care a spus-o şi Ioan, şi toţi ceilalţi: undeva mai este cineva care trebuie să fie scos. Voi, care sunteți oile lui Dumnezeu, ascultaţi Glasul lui Dumnezeu! „Oile Mele ascultă glasul Meu.”

Deşi era într-o stare rea, femeia de la fântână a recunoscut ziua ei pe baza semnului lui Mesia. Ea nu a vrut să aibă nimic în comun cu comunităţile vechi şi cu ceea ce făceau ele. Ei trăiau cum voiau şi procedau cum voiau, dar ea nu credea în aşa ceva şi ştia că într-o zi va veni Unul. Această fiinţă sărmană era pe drum spre fântână, când a găsit ceea ce căuta. EL i-a descoperit taina inimii, şi i-a spus păcatul în care trăia. Atunci ea a spus: „Doamne, văd că eşti un proroc.” De patru sute de ani ei nu mai avuseseră unul, dar ea a spus: „Doamne, văd că eşti un proroc. Eu ştiu că va veni Mesia, iar când va veni, El ne va spune despre toate lucrurile.” Şi Isus a răspuns: „EU sunt Acela.” Ea L-a recunoscut şi nu a mai avut nici o întrebare. Cum o puteţi dovedi? Totul a fost deja dovedit. „Când va veni Mesia, El va face aceste lucruri.” Dacă femeia a putut să recunoască aceasta conform Scripturii, noi nu putem vedea semnul şi lumina serii? „Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va arăta toate lucrurile; ne va spune totul.”

Isus a spus: „EU, Cel ce vorbeşte cu tine, sunt El”. Când a auzit aceste cuvinte, femeia nu a mai pus nici o întrebare, ci s-a dus şi le-a spus oamenilor: „Veniţi să-L vedeţi, iată-L! ” Ea nu a mai avut nici o întrebare. Totul era clar, pentru că recunoscuse ziua în care trăia.

Acelaşi lucru a fost şi cu Natanael, un evreu important. Când a văzut semnul făgăduit al lui Mesia, pe el nu l-a mai interesat ce vor spune preoţii şi ceilalţi. Ce se întâmplase? Preoţii se supăraseră pentru că oamenii părăseau comunităţile lor şi se duceau după El. Ei spuneau: „Dacă cineva vizitează adunarea Lui, va fi dat afară din comunitate! Noi vă vom da afară din denominaţiune. ”

Aşa este şi astăzi. „Dacă veţi participa la adunarea lui, vă vom da afară din organizaţia noastră!”

Vă aduceţi aminte de omul acela orb? Tatăl şi mama lui se temeau să răspundă la întrebările preoţilor. Ei se temeau pentru că ştiau că oricine se duce să-L vadă pe Isus sau să participe la adunările Lui, va fi excomunicat. Dar orbul a vorbit pentru sine. El a fost orb, iar acum putea să vadă. Şi eu am fost odată orb, iar acum pot să văd. Nu ştiam aceste lucruri, dar mi-au fost descoperite prin Duhul Sfânt. Despărţiţi-vă de organizaţiile religioase!

„Când voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12,32). Natanael a recunoscut ziua şi a înţeles. Acelaşi lucru a fost şi cu Moise. Dovezile erau conform Scripturii, Cuvântul a fost confirmat. Moise ştia că aceasta era făgăduinţa pentru timpul lui, pentru că era conform făgăduinţei, indiferent cât de ciudată părea. El a zis: „Cum să le spun că acolo, în pustiu, am văzut o lumină? Cum pot să le spun, că acolo a fost o lumină şi că această lumină mi-a poruncit să mă duc să-i eliberez?” Dar Domnul a întărit: „EU voi fi cu tine, Moise.” Dumnezeu nu S-a descoperit numai în Egipt prin semne şi minuni, ci S-a descoperit tuturor, după ce i-a adunat pe toţi, confirmând slujba lui Moise înaintea tuturor celor aleşi şi scoşi afară. După ce prorocul i-a scos, lovind acea naţiune, şi i-a adus în locul stabilit, Stâlpul de Foc s-a arătat din nou pe muntele Sinai. Comparaţi aceasta cu timpul nostru. Amin. Slavă lui Dumnezeu! Pentru mine înseamnă mai mult decât viaţa.

Pe măsură ce îmbătrânesc şi văd cum se revarsă depravarea şi imoralitatea peste ţară, eu privesc înapoi şi văd ce s-a întâmplat. Inima mea saltă de bucurie pentru că ştiu că această „îmbrăcăminte” pământească se va distruge, iar dincolo mă aşteaptă una care nu se veştejeşte. Eu caut să scot un popor, să-i despart de una şi de alta şi să le arăt cu Scriptura că Dumnezeu S-a coborât din nou în Stâlpul de Foc ca o confirmare pe care au văzut-o sute şi mii de oameni, lăsându-se chiar şi fotografiat.

Desigur, se vor ridica şi imitatori; aşa a fost întotdeauna. Chiar în zilele lui Moise s-au ridicat imitatori şi făceau acelaşi lucru. Dumnezeu a spus: „Desparte-te de ei, Moise. Să nu rămâi în apropierea lor, căci îi voi nimici” Aşa este şi azi. Priviţi în jurul vostru; afacerile cu bani şi tot felul de lucruri.

Moise poseda un semn conform Scripturii. El era prorocul cel mare care s-a dus să-i elibereze. Ei au înţeles aceasta; au recunoscut semnul. El era împlinirea deplină a făgăduinţei date. Pentru femeia de la fântână, Isus era împlinirea făgăduinţei sau tâlcuirea Scripturii, pentru că Viaţa Lui explică Scriptura.

Nu vedeţi mesajul pentru acest ceas? Puteţi să înţelegeţi unde ne aflăm? Mesajul din Scriptură vă face cunoscut în care ceas trăim. Isus le-a spus evreilor: „Dacă aţi fi recunoscut ziua care v-a fost dată!” Într-o zi El a privit de pe Muntele măslinilor şi a spus plângând: „Ierusalime, Ierusalime! ” EL privea în jos şi vedea ceva. Eu nu vreau să fac aici o comparaţie, dar când am văzut acum câteva zile, cam pe la ora 10 dimineaţa, cum arată biserica, ca o prostituată, am simţit în inima mea cum Duhul Sfânt vărsa lacrimi. „Ierusalime, Ierusalime! De câte ori am vrut să strâng pe copii tăi. Dar tu ce ai făcut? I-ai omorât pe prorocii pe care   i-am trimis la tine. Da, i-ai omorât.” La fel răsună mesajul care a fost trimis Bisericii astăzi, mesaj care a fost omorât de dogmele denominaţiunilor. Isus a spus: „Dacă aţi fi recunoscut ziua voastră! Dar acum este prea târziu, mult prea târziu.” Acelaşi lucru este valabil pentru bisericile de astăzi.

Eu cred din toată inima că pentru ei nu mai există nici o salvare. Ceea ce credeţi voi este părerea voastră, aceasta este părerea mea. Voi nu trebuie să fiţi de acord cu părerea mea, dar eu cred că de cinci sau șase ani nu mai există nici o salvare pentru ei. Vă aduceţi aminte de Chicago? Observaţi numai ce s-a întâmplat de atunci şi ce se întâmplă în continuare. Gândiţi-vă că numele meu stă scris acolo. Este: „AŞA VORBEŞTE DOMNUL.” Vedeţi numai dacă de atunci biserica nu a mers tot în jos!

Gândiţi-vă la vedenia din anul 1933 în care s-a arătat cum se vor purta femeile în aceste zile; cum trebuia să fie sfârşitul lui Mussolini; ce sfârşit misterios trebuia să aibă Hitler; cum cele trei ideologii se vor revărsa în comunism; cum vor fi construite maşinile sub formă de ou; cum femeile vor purta aceleaşi haine ca şi bărbaţii, chiar şi lenjeria, până când vor fi acoperite doar cu o frunză de smochin. Vedeţi ce au făcut? Lucrurile stau direct în faţa voastră. O, dacă femeile aşa zis creştine ar recunoaşte că peste ele este un duh imoral al Satanei, care le îndeamnă să-şi taie părul! Numai Satan face aşa ceva. Este în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ca şi în grădina Eden. O, dacă ar putea recunoaşte aceasta! Dar ele spun: „Numai predicatorul acesta demodat spune aşa ceva.” Dar nu eu vă spun! Nu eu vă spun ce trebuie să faceţi. Eu doar citez Cuvântul. Dacă ar putea recunoaşte ele că Satan stă în spatele acelor lucruri!

Ei se numesc creştini, dar Isus a spus: „De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ceea ce vă spun?” Ei nu pot fi creştini. Eu nu sunt judecătorul lor, ci spun doar ceea ce spune Cuvântul. „De ce-Mi  ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi totuşi, nu faceţi ceea ce vă spun Eu?” Tot Cuvântul este descoperirea lui Isus Hristos. „De ce Mă numiţi „Doamne, Doamne”?” Dacă ele ar putea recunoaşte că este Diavolul, un duh imoral. În ceea ce le priveşte pe femeile dezbrăcate, eu găsesc Jeffersonville, Indiana, un loc foarte vulgar, cel mai vulgar pe care l-am văzut vreodată în viaţa mea. Am fost în Hollywood, am fost în lumea întreagă şi am văzut tot feluri de mizerii. Le-am văzut în Paris, la fel şi în Anglia, unde starea este mai gravă ca oriunde.

Eu cred că Anglia se va scufunda într-o zi în ocean; asta merită. Obiceiuri murdare, o groapă a urâciunilor lumii…. Un popor care tăgăduieşte Scriptura atât de grav cum nu am văzut în viaţa mea. Ea a ajuns în starea aceasta pentru că a refuzat adevărul. Billy Graham spunea că a trebuit să-şi scoată soţia dintr-un parc din Anglia, din cauza raporturilor sexuale între bărbaţi şi femei, băieţi şi fete; şi asta în public. Această ţară a ajuns o groapă a urâciunilor. Acelaşi lucru se potriveşte Franţei şi întregii lumi. Dar Statele Unite sunt în frunte. Priviţi-i azi! Ele îşi taie părul şi poartă pantaloni scurţi şi lungi, fumează şi se numesc totuşi credincioase. Nu înţelegi, soră? Pardon, femeie! Surorile mele nu fac aşa ceva! Nu înţelegeţi că Satan stă în spatele acestor lucruri? Dar ca şi iudeii atunci, nu veţi crede Cuvântul confirmat, nici chiar dacă vă va fi dovedit. Voi vă ţineţi de datinile dogmelor voastre, care vă permit orice. Vorbiţi în limbi, săriţi în sus şi în jos, cântaţi în Duh şi vă tăiaţi părul. Puteţi să vă închipuiţi ca un creştin să facă asemenea lucruri? Eu am văzut draci şi vrăjitori care vorbeau în alte limbi şi le tâlcuiau, care săreau în sus şi în jos, dansau în duh şi apoi beau sânge dintr-un craniu omenesc şi blestemau Numele lui Isus Hristos.

Voi spuneţi: „Eu fac parte din biserică. Aleluia! Slavă lui Dumnezeu!” Din ce faceţi parte? Biserica constă din Cuvânt, iar Cuvântul spune că este o ruşine să faci astfel de lucruri. Voi farisei orbi, îi conduceţi pe aceşti copii săraci în iad, pentru că vă temeţi pentru salariul vostru; vă temeţi că vă vor da afară din denominaţiunea voastră dacă aţi începe cu aşa ceva. Să vă fie ruşine, făţarnicilor! Voi vedeţi că ceasul se apropie şi totuşi respingeţi Cuvântul lui Dumnezeu din cauza tradiţiilor voastre. Cum îndrăzniţi să faceţi aşa ceva, orbilor?

Nu spune Biblia că sunteţi orbi? Nu înţelegeţi că sunteţi orbi? Biblia spune aceasta. Sunteţi orbi, săraci şi goi, şi nu ştiţi, chiar dacă vă gândiţi că sunteţi cea mai mare biserică din oraş, şi că faceţi una şi alta. Biblia spune că sunteţi cum nu se poate de săraci, chiar şi orbi pe deasupra. EL stă încă înaintea uşii şi încearcă să vă dăruiască alifie pentru ochi, dar voi nu o primiţi. Prin aceasta împliniţi însă Scriptura.

Ce fel de zi este aceasta în care trăiţi, oameni buni? Recunoaşteţi ceasul, recunoaşteţi semnul?

Dacă femeile acestea ar putea recunoaşte că este Satan! El este un drac neruşinat care se ridică în numele religiei. Aşa a făcut întotdeauna. El a venit la fiecare proroc, la fiecare sfânt, şi chiar la Domnul Isus a venit ca o persoană religioasă. Biblia spune că în timpul de pe urmă, falsul va fi aşa de aproape de Adevăr, încât dacă ar fi cu putinţă şi cei aleşi din această Biserică a Rusaliilor ar fi înşelaţi.

Vor fi foarte puţini, pentru că Isus a spus: „Strâmtă este poarta, şi îngustă este calea, care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce-o găsesc.” (Matei 7.14). „Cum a fost în zilele lui Noe,” (când au fost salvate numai opt suflete), „aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” Gândiţi-vă la aceste lucruri. În ce zi trăim astăzi? Recunoaşteţi ceasul şi ziua? Eu v-am reţinut mult timp, dar mai am nevoie de câteva minute.

El le îndeamnă să-şi taie părul. Oh, ele spun: „Biserica noastră nu pune preţ pe aşa ceva.” Ştiţi de ce? Pentru că sunt orbi! „Nu este nimic rău dacă îşi taie părul.” Biblia însă spune că totuşi este! Este ruşinos dacă o femeie se roagă cu părul tăiat. Este scris: „Femeia trebuie să fie învelită.” (1Corinteni 11.15). Biblia spune că părul i-a fost dat ca învelitoare. Nu o pălărie, ci părul ei!

Ce s-ar fi întâmplat dacă Moise ar fi spus: „Am să-mi scot pălăria”, în loc să-şi scoată încălţămintea? El nu putea face aceasta pentru că Dumnezeu a spus „încălţămintea”, şi El asta a vrut. Tot aşa, El a spus „părul” nu „pălăria”! Slavă lui Dumnezeu! Asta I-a plăcut, sunt sigur. Slavă lui Dumnezeu! EL spune exact ceea ce doreşte de la noi şi Biblia nu admite nici o tâlcuire proprie. Biblia nu se lasă croită pe măsura unei denominaţiuni. Ea zice exact ceea ce zice El, iar El ne-o tâlcuieşte.

Poate spuneţi: „Eu ştiu despre o femeie, care…” Nu mă interesează ce ştiţi voi; eu ştiu ce a spus Dumnezeu despre asta, şi voi trebuie să vă potriviţi cu Cuvântul! Dacă doamnele ar putea recunoaşte ce este! O, dacă ai putea recunoaşte, femeie nu doamnă!

Când am venit de la restaurantul „Mistreţul albastru” am văzut la o berărie, cred că era pe Strada 5, o firmă pe care era scris: „Mese pentru doamne.” Eu m-am oprit şi am zis: „Niciodată! O doamnă nu merge niciodată într-un astfel de loc. Poate o femeie, dar nu o doamnă!”

Aţi observat că păcatul de la începutul lumii a venit prin imoralitatea unei femei? Şi ştiţi că lucrurile vor sfârşi tot aşa, adică prin stricăciunea unei femei? Biserica este prezentată ca o femeie. Din punct de vedere spiritual, biserica este femeia, aşa cum şi Mireasa este de genul feminin. Stricăciunea bisericii este un fapt real. Observaţi vedeniile şi toate celelalte lucruri. Chiar şi în vedenii, Dumnezeu ni le-a arătat. Vedenia aceea este adevărată. Oameni buni, care ascultaţi aceste benzi: mi-am pus Biblia pe inimă şi cei prezenţi o văd. Eu am văzut-o! Cel Atotputernic ştie că acesta este adevărul. Până acuma nu am ştiut acest lucru! Ea era goală şi nu ştia, dar se distra. Aşa a fost. Dar când a apărut Mireasa, totul a fost altfel. Alfa şi Omega!

Satan o face…. Când se întâlnesc cu Cuvântul, ei procedează la fel ca iudeii odinioară. Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Cercetaţi Scripturile. Vă miraţi de Mine şi de slujba Mea, dar cercetaţi Scriptura, pentru că voi credeţi că în Scriptură găsiţi viaţa, iar aceasta mărturiseşte despre Mine. Ea vă spune care este mesajul Meu. Dacă nu puteţi să Mă credeţi pe Mine, credeţi cuvintele pe care vi le tâlcuieşte Dumnezeu!” Dar ei au spus: „Nu vrem ca acesta să domnească peste noi. Îi avem pe preoţii noştri, etc.” Continuaţi şi mai departe tot aşa! Mai mult nu pot să vă spun. Este deja târziu. Ei ascultă de tradiţiile denominaţiunilor care spun: „Totul este în ordine.” Voi credeţi cuvintele oamenilor mai mult decât Cuvântul lui Dumnezeu şi nu înţelegeţi că se împlineşte 2Timotei 3.1-7, unde este scris:

„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,

 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,

 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

 având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

 Sunt unii printre ei care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,

 care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.”

Dumnezeu a spus că ei nu vor ajunge niciodată! O, farisei orbi, nu puteţi vedea? Eu nu sunt supărat. Bat doar cuiul şi îl prind bine. Nici biserica nu o cunoaşte. Femeile nu o înţeleg. Ele sunt purtate de tot felul de dorinţe din Hollywood şi de alte lucruri. Îşi taie părul, poartă pantaloni scurţi, se fardează, şi fac toate aceste lucruri indecente.

 Ştiaţi că femeile din zilele de pe urmă vor juca un rol important? Ştiaţi că Biblia spune despre acelea care vor scăpa de judecata cea mare, că vor sta înaintea Domnului ca o mlădiţă scumpă? Dacă va fi cu voia Domnului vă voi arăta ce gândeşte Dumnezeu despre o femeie care a scăpat de condamnarea acestui timp. EL spune că ea va fi minunată.

Cu câteva zile în urmă, am auzit un grup de fete, pe jumătate dezbrăcate, a căror morală era mai joasă ca a unei căţele, cum îşi băteau joc de o femeie bătrână care purta o haină lungă. Ascultaţi-mă, femei perverse: ea posedă ceva despre care voi habar n-aveţi, ea are morală. Voi nici nu ştiţi ce este aşa ceva; aţi pierdut-o pe a voastră aproape din leagăn. Nici nu mai puteţi deosebi binele de rău. Dar ea poate, ea are ceva ascuns în inima ei, despre care voi nu ştiţi nimic. Voi aţi pierdut această deosebire, şi nu o mai puteţi găsi; o numiţi „de modă veche.” Dar ea ştie ceva, ceva despre care voi nu aveţi nici o idee. Ea poartă în inima ei bogăţia ascunsă a moralei despre care voi nu ştiţi nimic. Aşa v-a crescut mama voastră, iar predicatorul o admite. Aceasta arată care-i starea lui. Predica aceasta se referă şi la el. Vedeţi unde aţi ajuns?

Isus a spus că toată Scriptura trebuie să se împlinească, şi aşa este. Aşa cum s-au împotrivit Iane şi Iambre lui Moise, aşa se întâmplă şi acum. El nu a vorbit aici despre baptişti şi metodişti, nu este vorba despre ei. Dar aşa cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise şi Aaron, aşa vor încerca să facă şi aceşti bărbaţi cu mintea stricată în ce priveşte adevărul. În loc să se întoarcă la Scriptură, ei se ancorează tot mai mult în dogme şi doctrine bisericeşti. Iane şi Iambre puteau face aceleaşi lucrări ca şi Moise. Vedeţi paralela? Unii oameni cu mintea stricată lucrează împotriva adevărului la fel ca Iane şi Iambre, care s-au ridicat împotriva lui Moise. Ei se împotrivesc adevărului, nu-l suportă în jurul lor şi nu doresc să aibă parte de el; nu vor să aibă de-a face cu adevărul. Dar acolo este scris: „Nebunia lor va fi arătată.” Da, acest lucru se va arăta atunci când Mireasa îşi va ocupa locul şi va fi ridicată spre cer. Să nu vă îngrijoraţi! Va fi la fel ca atunci, când Moise şi copiii lui Israel au fost scoşi din Egipt, iar egiptenii au pierit în mare.

Isus a spus că toată Scriptura trebuie să se împlinească, pentru că a fost insuflată de Dumnezeu. Atunci când L-au acuzat că S-ar da drept Dumnezeu, El a răspuns: „Nu scrie în legea voastră: „Voi sunteţi dumnezei”? Dacă Scriptura îi numeşte dumnezei,  pe aceia cărora li s-a adresat Cuvântul lui Dumnezeu, cum puteţi să Mă acuzaţi de hulă, pentru că am spus: „EU sunt Fiul lui Dumnezeu”?” Toate aceste Scripturi trebuie descoperite, trebuie să se împlinească. Ei erau orbi şi pătrunşi de cuvântul oamenilor în loc să fie plini de Cuvântul lui Dumnezeu. Din acelaşi motiv se poartă şi femeile în felul acesta. De aceea procedează şi predicatorii astfel. Ei sunt supuşi unui episcop, în loc să se apropie de Isus. Gândul lor este la punga cu bani şi la o mulţime de ascultători.

Constataţi singuri dacă sunt popular. Dacă nu i-am socoti pe cei care au venit azi în capelă, din afara oraşului Jeffersonville, şi i-am număra numai pe cei din oraş, ar rămâne o jumătate de duzină, cărora le-aş putea predica. Ce înseamnă aceasta? Biserica este formată din oameni din toată ţara: din New York, Boston, Maine, Georgia, Alabama şi de pretutindeni. Ei se adună aici din toată ţara. Amin. „Spre seară va fi lumină.”

Ceilalţi nu pot vedea lumina serii; asta este. Ei nu o văd; sunt prea orbi pentru aceasta. Aşa spune Biblia.

Rusia şi-a primit importanţa ştiinţifică în lume abia acum patruzeci de ani. Înaintea primului război mondial, nimeni nu a băgat-o în seamă. Ei au fost socotiţi a fi capete tari, siberieni bărboşi, care nu ar putea deosebi dreapta de stânga. Desigur. Însă acum şi-a ocupat locul. Aşa a trebuit să fie, pentru ca Scriptura să se împlinească. Voi cunoaşteţi prorocia în care am spus ce se va întâmpla: cum se vor uni ideologiile în comunism. Acum ei sunt în fruntea ştiinţei. Noi suntem mult în urma lor. Lumea întreagă este în urma lor. Rusia îşi afirmă locul. Au dovedit că şi ei au minte.

Fiţi atenţi: omul are încă cele cinci simţuri ca şi acum șase mii de ani. Cu aceste simţuri el locuieşte în această casă pământească şi Îl slujeşte pe Dumnezeu. În ultimii șaptezeci și cinci de ani însă, s-a ridicat de la căruţa cu cai până la astronauţi. De ce? Pentru că s-a îndepărtat de credinţa în Dumnezeu şi s-a îndreptat spre capacităţile minţii sale omeneşti. Aţi observat aceasta? Omul nu se mai încrede în Dumnezeu, ci în sine.

Omul a ajuns în starea despre care a vorbit o femeie din Washington. Care era numele ei? Murray. Ea a spus: „Cât timp avem o armată şi o flotă de război, nu avem nevoie de bătrânul IeHoVaH!” În ce mă priveşte, eu nu dau nimic pe ceea ce avem! Eu am nevoie de IeHoVaH şi de nimic altceva. Marina şi armata vor trece, dar IeHoVaH rămâne în veci! Atâta timp cât sunt o parte din El şi din Fiul Lui, voi trăi cu El în veşnicie. Nu pe baza chemării sau a alegerii mele, ci pe baza alegerii Lui. Amin şi Amin! Eu nu am nimic de făcut. EL este Cel care a făcut totul pentru mine! Lăsaţi-mă să-L am sau să mor! Naţiuni întregi apar şi dispar, dar IeHoVaH va rămâne. Asta a făcut în toate timpurile. Roma, Egiptul, şi toate acele împărăţii s-au prăpădit, dar El rămâne IeHoVaH. Aleluia! Eu simt prezenţa Lui.

Rusia s-a ridicat fiindcă trebuia să se ridice. Tot aşa trebuie să se întoarcă Israelul în ţara lui. Dumnezeu trebuia să-i forţeze pe israeliţi să se întoarcă în ţara lor, pentru ca Trâmbiţele să poată răsuna. Rusia a fost împinsă în comunism de Dumnezeu, pentru ca această ţară să împlinească ceea ce a fost prorocit despre ea.

 Cât timp omul cu cele cinci simţuri ale lui s-a încrezut în Dumnezeu, avea căruţa cu cai. În ultimi șaptezeci de ani, omul a încetat să se mai încreadă în Dumnezeu. Atunci când a fost semnată constituţia SUA, ei s-au referit la Dumnezeu în toate actele. Astăzi, Numele Lui nu mai este pomenit nici în adunările lor. Desigur! Ei se bazează pe standardul ştiinţei şi al progresului lor. Este o societate fără Dumnezeu. Desigur! Toată lumea este atrasă în necunoştinţa aceasta despre Biblie. Toată lumea s-a îndepărtat de Dumnezeu, nu numai comuniştii. Dar gândiţi-vă că deşi posedă seminare, denominaţiuni şi biserici, Dumnezeu a promis că Cuvântul Său profetic va răsuna pentru ca Mireasa să fie scoasă afară, aşa cum a prorocit El. Conform făgăduinţei Lui, El i-a scos afară de acolo.

Ei se bazează pe inteligenţa şi pe ştiinţa lor. Omul L-a împins la o parte pe Dumnezeul în care s-a încrezut odată. Statele Unite L-au împins la o parte. Chiar şi din şcoli L-au scos afară, ca să nu afle nimic copiii noştri despre El. Da, ei L-au scos afară din şcoli, iar acum vor să îndepărteze şi sloganul: „Noi ne încredem în Dumnezeu”, de pe bancnotele dolarilor, iar sloganul: „O naţiune sub Dumnezeu”, nu va mai apărea la jurământul militar, pentru că vor să-l şteargă.

Ei s-au îndreptat spre simţurile şi gândurile lor. Mintea omului nu s-a schimbat deloc în ultimii șaptezeci și cinci de ani, el este încă acelaşi om, aşa cum l-a creat Dumnezeu de la început, dar puteţi înţelege unde am ajuns acum în zilele de pe urmă? Chiar şi biserica s-a îndepărtat de Dumnezeu şi se încrede în seminarele şi în experienţa lor, în loc să se încreadă în Cuvânt;  nu-L mai vor în adunările şi în şcolile lor.

Israelul a recunoscut că în ultimii douăzeci și cinci de ani a fost readus în patria sa, conform făgăduinţei. Ei nici nu ştiu cum s-a întâmplat acest lucru; au trebuit să sufere mult, chiar şi moartea de martiri sub Trâmbiţe, dar acum sunt iarăşi în patria lor fără să ştie de ce.

De ce s-a trezit Rusia? De ce s-au trezit naţiunile? De ce au ajuns la lucruri pe care oamenii de ştiinţă le-au considerat ca fiind imposibile acum trei sute de ani? Atunci, un om de ştiinţă francez a încercat să dovedească cu o minge aruncată cu viteză mare că atracţia gravitaţională s-ar desfiinţa dacă un obiect ar atinge viteza de 50 km/h. El a pus greutatea mingii în relaţie cu corpul său. Astăzi ei au reuşit să ajungă la o viteză de 25000 km/h şi încearcă să o mai mărească. De ce? Pentru că aşa trebuie să fie.

Stânca pe care stătea Biserica era Isus Hristos. Indiferent ce spuneau alţii, în timpul lui Luther, Wesley şi până în timpul cel mai apropiat, Biserica s-a ţinut de Cuvânt, de mesajul ceasului, dar acum s-au îndreptat spre tradiţiile lor. De ce au făcut-o?

În ultimii douăzeci și cinci de ani, Israelul a recunoscut că El a avut un motiv pentru care ei se află din nou în patria lor. Lucrurile astea au fost prorocite, şi anume că ei vor fi iarăşi în patria lor. Da, a fost prorocit că ei vor fi strânşi din nou. Osea a spus-o, iar noi am citit aceasta la începutul serviciului divin. Dumnezeu să ne ajute să înţelegem.

În acelaşi timp, Mireasa a recunoscut lumina serii. Penticostalii flămânzi au început să înţeleagă că organizaţiile nu posedă ceea ce şi-au dorit. Ei sunt atât de diferiţi şi dezbinaţi. Vedeţi, acum este timpul recunoaşterii. Voi trebuie să recunoaşteţi şi să deosebiţi. Lumea a aflat, naţiunile şi-au dat seama; ştiinţa a recunoscut. Chiar şi Satan a recunoscut că acesta este timpul în care poate să aducă femeile la cădere, să împingă biserica la cădere şi să-i distrugă pe oameni. El ştie bine aceasta. Dar Dumnezeu ştie că pe pământ este un popor care a fost ales dinainte pentru viaţă. EL a ştiut că acesta este timpul potrivit să trimită mesajul Său, şi a făcut-o. Oamenii au recunoscut ceasul. Mireasa a recunoscut lumina serii.

Dacă Sodoma ar fi recunoscut timpul său, când doi mesageri asemenea lui Billy Graham şi Oral Roberts, au venit acolo! Un oarecare neruşinat a prezentat părţi dintr-o predică de pe bandă la Phoenix, ca să arate că eu mă contrazic când am spus: „Eu trebuie să fiu botezat în Numele lui Isus.” Apoi a adăugat: „Ascultaţi ce spune acum”, şi se referea la locul unde povesteam despre Africa, cum botezau ei acolo de trei ori în faţă şi de trei ori înapoi. Bărbatul acela pretindea că eu aş fi spus: „Nu este nici o deosebire.” Vedeţi, el nu a lăsat să meargă toată banda, ci a scos numai această parte de pe bandă. Aşa ceva se poate pedepsi, pentru că aceste benzi sunt protejate de lege. Nimeni nu are dreptul să le falsifice. Nimeni n-ar trebui să facă aceasta; iar dacă totuşi o face, ar putea fi acuzat. Dar facem noi aşa ceva? Nu! EL a spus: „Lasă-i!” Dumnezeu mi-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. Să fiţi atenţi la omul acesta.

În acelaşi timp, Mireasa a recunoscut lumina serii. O, dacă ar fi recunoscut Sodoma ceasul ei…

Acelaşi om a pus din nou banda şi a spus: „Priviţi aici, penticostalilor şi baptiştilor: acest om, prorocul fals William Branham, a spus că Oral Roberts şi Billy Graham ar fi fost în Sodoma.” Apoi a oprit banda. Asta a fost. El nu a derulat-o mai departe unde spune că ei au fost mesageri pentru Sodoma. Ei nu au fost în Sodoma de pe vremuri, ci sunt mesageri pentru Sodoma de azi. Oricine ştie că eu am spus-o în felul acesta. Ascultaţi banda de acasă. Cine adaugă sau scoate un cuvânt, partea lui îi va fi scoasă. Dacă acesta este Cuvântul Domnului, atunci să-l lăsăm aşa.

Domnul Isus a spus că dacă Sodoma ar fi recunoscut mesagerul, ar mai sta şi astăzi în picioare. Dacă ar fi recunoscut ziua ca şi Avraam. Avraam ştia că va veni fiul făgăduit. Dar ştia şi că mai întâi trebuie să aibă loc o transformare, pentru că el şi Sara erau prea bătrâni. După ce s-a întâlnit cu Cel care a cunoscut gândurile Sarei care se afla în spatele Lui, în cort, el a recunoscut ceasul în care trăia şi a spus: „Domnul meu! Trebuie să vă aducem ceva pentru spălarea picioarelor.” Şi: „Te rog să rămâi un pic.” O, Doamne! a fost Domnul, Elohim. El a recunoscut că Dumnezeu îi vorbeşte dintr-un trup omenesc; a recunoscut semnul Lui şi a fost binecuvântat de Domnul. Sodoma nu a recunoscut ziua ei şi a fost arsă de foc iar Isus a spus: „Cum a fost în zilele acelea, tot aşa va fi când se va descoperi Fiul Omului.”

Biserica nu şi-a recunoscut ziua. Aşa cum Israelul a fost forţat să se întoarcă în Palestina, tot aşa şi comunităţile denominaţionale vor fi forţate să intre în Consiliul Mondial al Bisericilor. De ce? Pentru că nu au recunoscut ceasul. Oameni buni, ieşiţi afară de acolo! Nu luaţi parte la păcatele lor! Fugiţi pentru viaţa voastră, altfel veţi fi prinşi de semnul fiarei şi nu veţi mai putea face nimic! Atunci cel necurat va rămâne şi în continuare necurat, dar cel care este sfânt (nu care va fi sfânt, ci care este sfânt), se va sfinţi şi în continuare. O femeie cu părul scurt nu poate fi sfântă. Pentru unii este greu de crezut, dar aceasta este Sfânta Scriptură. Biblia spune că prin aceasta ea îşi necinsteşte capul, care este soţul ei, iar Capul bărbatului este Hristos, ceea ce înseamnă că ea Îl necinsteşte pe Hristos. Poate ea să fie necinstită fără să fie necurată? Atunci cea cu părul scurt va avea şi în continuare păr scurt, iar dacă poartă pantaloni scurţi, va purta şi în continuare pantaloni scurţi. Cel ce tăgăduieşte Cuvântul, Îl va tăgădui şi în continuare. Dar cel sfânt va fi şi în continuare sfânt. Cel drept va fi şi în continuare drept. Cuvântul cel drept s-a descoperit în Fiul lui Dumnezeu. Recunoaşteţi aceasta? EL va fi sfânt şi drept şi în continuare. Desigur!

Biserica nu a recunoscut ziua ei ca şi iudeii, care nu ştiu cum au ajuns în patria lor. Ei au fost aduşi acolo fără contribuţia lor. Prin ce? Puterea statală i-a adus la locul lor. Vă voi spune acum ceva: „Puterea statală a adus Israelul în patria sa.” Şi tot puterea statală va aduce biserica în Consiliul Mondial al Bisericilor. Dar puterea lui Dumnezeu îi va aduce pe oameni în Mireasa Sa. Lumea te forţează aici şi dincolo, dar Dumnezeu te forţează în sus. Duhul lui Dumnezeu, care este Cuvântul lui Dumnezeu („Cuvintele Mele sunt Duh şi viaţă!” ) va aduce Mireasa la locul ei, iar ea îşi va recunoaşte poziţia în Cuvânt. Atunci ea este în Hristos. Nici o putere statală nu poate să facă aşa ceva, deşi aceasta a adus Israelul în patria sa. Puterea statală a bisericilor va forţa orice organizaţie religioasă să intre în Consiliul Mondial, dar puterea lui Dumnezeu va ridica Mireasa în slavă.

Oameni buni, recunoaşteţi ziua voastră pe baza avertismentului lui Isus: semnul Sodomei şi starea bisericii de astăzi.

Priviţi ce urma să se întâmple în timpul acesta conform Cuvântului Său. Ascultaţi bine! Semnul Sodomei urma să se repete în zilele noastre, un semn ca la Avraam cel chemat afară, care a primit semnul cu o zi înaintea distrugerii Sodomei. Tot ce a fost prorocit, se va întâmpla acum. Observaţi ziua în care trăiţi! Ne-am referit în continuu la aceasta.

EL a promis că vă trimite lumina cerească, pentru ca sămânţa Cuvântului care urma să fie semănată pentru timpul acesta, să ajungă la coacere. Sămânţa este aici înăuntru. Sămânţa este Biblia. De ce? Pentru că Isus a zis că sămânţa pe care a semănat-o Semănătorul este Cuvântul. Înainte de seceriş sămânţa are nevoie de lumină pentru ca holda să se coacă. Altfel se strică şi dispare. Dar dacă sămânţa este pusă în pământ bun şi primeşte lumină de la soare, aceasta trebuie să se coacă. EL a promis că în zilele de pe urmă, spre seară, va răsări soarele pentru ca sămânţa să ajungă la coacere. Sămânţa a fost semănată prin predicare. Acum Fiul lui Dumnezeu aduce această sămânţă la desăvârşire confirmând-o, dovedind că este adevărată. Înţelegeţi aceasta? Recunoaşteţi ziua voastră! Trebuie să închei.

Cei bogaţi, învăţaţi şi orbi din Laodicea vor scoate Cuvântul din mijlocul lor. Au făcut-o? EL a spus că o vor face. Prorocii din Vechiul Testament au fost trimişi să confirme Cuvântul în timpul lor pentru ca oamenii care au fost aleşi dinainte să-L recunoască în timpul lor. Astfel au recunoscut: femeia de la fântână, Natanael, orbul Bartimeu, Petru şi toţi ceilalţi. EL era Cuvântul şi împlinirea acestuia. „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi; dar dacă le fac, chiar dacă  nu Mă credeţi pe Mine, credeţi cel puţin aceste lucrări, căci ele vă spun cine sunt Eu”. Înţelegeţi aceasta? Să nu pierdeţi şansa acestei zile! Bărbaţii şi femeile din trecut au recunoscut, au intrat şi au fost siguri.

De ce nu înţeleg penticostalii ziua lor? Recunoaşteţi că a sosit timpul serii. Acest timp a sosit pentru ca venirea lui Isus să se confirme. Noi suntem la sfârşit! Recunoaşteţi ziua!

Ştiu că v-am reţinut mult timp. Este ora 12.00, dar îmi place această hrană. Ea este viaţă pentru credincioşi. Recunoaşteţi timpul în care trăiţi şi semnul timpului. Înţelegeţi unde a ajuns totul: Israelul, biserica imorală şi Mireasa? Ce nu s-a împlinit încă şi ce se va întâmpla ca următorul eveniment? Luarea Miresei! Desigur, fiecare biserică priveşte în viitor spre un eveniment puternic. Penticostalii zic: „Slavă lui Dumnezeu că va veni o zi când vom face una şi alta.” Vedeţi, ei mărturisesc şi cred aşa ceva. Ei sunt ca şi Caiafa care a spus odată: „Este mai bine ca un singur om să moară pentru popor.” Biblia ne spune că el a fost atunci mare preot şi din cauza aceasta a spus-o. A prorocit fără să ştie ce spune. Dar a recunoscut el prin această „prorocie” adevărul, când L-a dat la moarte pe Domnul său, al cărui mare preot era? Exact aşa este şi astăzi. Ei aşteaptă să vină un timp deosebit.

Eu merg şi la conferinţele oamenilor de afaceri creştini şi acolo ei spun: „Slavă lui Dumnezeu!” Predicatorii se ridică şi pun oamenii în euforie şi speranţă, spunând: „Va veni o trezire mare. Mâna Domnului va veni peste acest pământ.” Oamenii trăiesc cu speranţa, fără să înţeleagă că aceasta se întâmplă în timpul Trâmbiţelor şi au legătură cu Israelul. De ce fac aceasta? Pentru că sunt creştini după mărturie, dar nu ştiu ce fac. Nici Caiafa n-a înţeles ce face. Tot aşa nici ei    nu-şi dau seama că resping tocmai mesajul care le-a fost trimis. Amin. Noi am cercetat Scriptura zi de zi şi săptămână de săptămână, până când s-a dovedit un adevăr de netăgăduit. Isus a spus că dacă cei orbi nu pot primi adevărul, să-i lăsăm în pace. „Dacă un orb călăuzeşte pe un alt orb, cad amândoi în groapă.” Eu nu ştiu când şi unde, dar ştiu că va veni.

Ştiţi, acum înţeleg de ce voia Satan să mă oprească. Ieri m-am simţit foarte rău. Nu primisem nici un Cuvânt din partea Domnului, deşi am făcut tot ce am putut. Mâncasem porumb care nu mi-a făcut bine la stomac. Am fost aşa de bolnav, încât abia am putut să mă scol şi mă gândeam: „Ce ar putea fi? Mă duc acolo şi nu ştiu ce să spun. Doamne,   nu-mi trece prin cap nici un text biblic pe care l-aş putea nota, nu ştiu absolut nimic.” Pur şi simplu nu ştiam ce să fac. Dar după ce am primit mesajul, Satan îmi spunea în continuu: „Te simţi rău, ai dureri de cap, eşti bolnav. Nu poţi să te duci şi să te prezinţi acolo. Totul va fi aşa şi aşa.”

Îmi aduc aminte de povestea unui om din Anglia. El a fost doar un om obişnuit. Se spune că un rege avea să trimită un mesaj urgent despre duşman. Astfel a vorbit cu acest om care stătea lângă el: „Ia acest mesaj, du-l repede în locul acela şi transmite porunca mea. Ca dovadă că eşti trimis de mine, ia sceptrul meu.” El a plecat repede şi a ascuns sceptrul sub manta. Când trecea pe lângă santinelă şi pe lângă străjerii care vroiau să-l oprească, el le răspundea: „Înapoi! Eu am un mesaj din partea regelui; sunt trimisul regelui.” Vedeţi, el avea un cuvânt confirmat!

Atunci m-am gândit: „Satană, du-te din calea mea! Eu am mesajul Împăratului şi trebuie să mă duc.”

Ei L-au ucis pe Împăratul păcii la Ierusalim,  L-au pus într-o groapă şi au pecetluit-o. Trei zile şi nopţi L-a ţinut moartea, dar în dimineaţa de Paşte, El a luat sceptrul în mână şi a strigat: „La o parte moarte! La o parte mormântule! Deschide-te! EU SUNT mesajul Regelui; trebuie să Mă arăt şi să dovedesc învierea. EU sunt învierea şi viaţa. Aleluia!” Acum mă simt bine. Este mesajul Împăratului. Îl recunoaşteţi, prieteni? Noi am fost adunaţi pentru sunetul trâmbiţei Domnului, iar când va răsuna nu va mai fi timp.

EL a strâns Israelul a treia zi, aşa cum vestise şi au trecut 2700 de ani de atunci. EL a promis că-i va strânge în ziua a treia şi că le va arăta calea vieţii, şi a făcut-o. Acum ei sunt acolo şi aşteaptă să fie luată Mireasa. Apoi pot apărea cei doi proroci evrei, ca să ajungă şi ei la cunoştinţa adevărului.

Voi ştiţi că de curând am fost în Cairo pentru a merge la ei. Lewi Petruș îmi spunea: „Frate Branham, dacă vor vedea aceasta vor crede, pentru că ei cred în proroci.” Eu am acceptat şi am zis: „Cred că va fi o treabă bună.” Vedeţi cum este omul? Dar recunoaşteţi şi harul lui Dumnezeu? Ei au citit Noul Testament, pentru că fratele Lewi din Suedia a trimis un milion de exemplare. Aceşti iudei nu sunt ca iudeii moderni, iar după ce au citit, au venit şi au spus: „Dacă acesta este Mesia, să facă semnul prorocului şi vom crede.”

Lewi Petrus zicea: „Frate Branham, aceasta este ocazia potrivită! Aceasta este o ocazie. Cineva mi-a spus că va veni odată o astfel de ocazie. Eu fac călătorii într-acolo.” Cineva a venit şi s-a aşezat aici cu fratele Arganbright. El a spus: „Frate Branham, asta ar trezi Israelul. Fă-i să înţeleagă şi arată-le semnul prorocului, căci atunci vor crede.” Când am auzit aceasta, am zis: „Doamne, eu sunt pregătit pentru aceasta.” Am luat banii şi mi-am cumpărat un bilet, m-am urcat în avion şi am aterizat la Cairo, zicându-mi: „Da, eu sunt pregătit. ”

Atunci Duhul Sfânt mi-a zis: „Acesta nu este locul tău; şi nu este timpul tău..” Vedeţi, omul se supraestimează. Eu mă gândeam: „Oh, dacă acum am venit aşa de departe, mă voi duce. ” dar Ceva îmi spunea: „Opreşte-te! Să nu te duci acolo! Trebuie să zbori mai departe în India. Du-te în India, dar nu într-acolo.”

De ce nu pot merge acum?” Şi m-am dus în spatele clădirii aeroportului şi m-am rugat: „Doamne Isuse, ce înseamnă aceasta?” Atunci El mi-a descoperit voia Sa. Acolo vor merge cei doi proroci. Totul trebuie să aibă loc conform Scripturii. Trebuie să vină Moise şi Ilie,  dar Mireasa nu a fost luată încă din drum. Aceşti doi proroci se vor întoarce şi vor face semnul prorocului. Aşa spune Sfânta Scriptură. Atunci totul este pe deplin împlinit, iar Israelul se va naşte ca naţiune într-o singură zi. Amin. Luminile serii strălucesc.

„Va fi lumină spre timpul serii,

Drumul spre slavă îl veţi găsi cu siguranţă.

În botezul în apă există azi lumină,

Înmormântaţi în Numele scump al lui Isus,

Tineri şi bătrâni, pocăiţi-vă de păcatele voastre!

Atunci Duhul Sfânt vă va umplea cu siguranţă!

Lumina serii a apărut.

Este un fapt real că Dumnezeu şi Hristos sunt una.”

Noi suntem în timpul sfârşitului, prieteni, şi ne gândim la cântecul inspirat al poetului, în care se spunea:

„Neamurile se prăbuşesc (a început acum 15 ani).

Israelul se trezeşte.

Semnele despre care au vorbit prorocii,

 se împlinesc.

Zilele neamurilor sunt numărate (priviţi la murdăria lor)

Ele se află într-o stare de frică;

 Întoarceţi-vă, voi cei împrăştiaţi,

la proprietatea voastră.

 Ziua răscumpărării este aproape.

Inima oamenilor se pierde de frică.

Fiţi plini de Duhul lui Dumnezeu.

Pregătiţi-vă lămpile şi curăţiţi-le.

Priviţi în sus, căci răscumpărarea voastră este aproape. (Desigur!) Prorocii mincinoşi mint, ei tăgăduiesc adevărul lui Dumnezeu. (Nu-i aşa?)  Isus Hristos este Dumnezeul nostru.”

Ei nu cred aceasta pentru că au în minte tot felul de idei şi concepţii despre lume; dar poetul inspirat spune: „Noi umblăm pe urmele apostolilor.”

Vă aduceţi aminte de vedenia mea? Atunci am spus: „Dacă cei cărora le-a predicat Pavel vor intra, vor intra şi ai mei, pentru că eu am lucrat exact ca apostolul Pavel. Pe baza aceasta, milioane şi-au ridicat mâinile şi au spus: „Noi ne bazăm pe aceasta.” De ce? Pentru că recunoaştem ziua şi semnul timpului în care trăim. Poate este mai târziu decât credem. Într-o zi cel de afară va rămâne afară, iar cine este înăuntru, va rămâne pentru totdeauna înăuntru, pentru că se va închide uşa.

Dacă astăzi este printre noi cineva care încă nu a intrat, nu vă uitaţi la slujitorul acesta neştiutor şi nepregătit care stă aici. Nu priviţi la aşa ceva, ci la Cuvântul care este confirmat. Priviţi spre Duhul Sfânt care confirmă că acesta este Adevărul. Noi ne aflăm în timpul serii. Este mai târziu decât ne gândim!

Femeilor, lăsaţi-vă părul să crească! Soră, te rog să arunci hainele nepotrivite de pe tine. Aruncaţi ţigările, pentru că vine ceasul în care cel necurat rămâne necurat, iar cel drept va rămâne drept. Cine este înăuntru, va rămâne înăuntru, iar cel ce este afară, va rămâne afară. Calea este îngustă. Dacă cel drept abia va fi salvat, atunci unde va fi păcătosul fără Dumnezeu, cel care tăgăduieşte adevărul?

Să ne plecăm capetele. Scumpii mei, care aţi venit din diferite state ale Americii, lăsaţi-ne să ne facem un inventar la acest altar, în lumina ceasului şi a zilei în care trăim. Care este astăzi situaţia Duhului lui Dumnezeu din inimile noastre? Gândiţi-vă că trebuie să fie acel Duh fără compromisuri sau murdărie. Orice învăţătură a unei comunităţi şi toate celelalte lucruri nu sunt valabile.

Să nu îndrăzniţi să adăugaţi sau să scoateţi ceva din Cuvânt! Dacă veţi încerca să daţi o versiune proprie sau o răstălmăcire, vi se va lua partea din Cartea vieţii. Încercaţi voi să spuneţi ceva ce nu a spus Duhul? Vreţi să prezentaţi Cuvântul într-un anumit fel sau luaţi exact ceea ce spune şi Îl lăsaţi aşa? Sau luaţi părţi din predici şi le combinaţi în aşa fel ca să iasă ceva ce nu este drept? Voi spuneţi: „O, eu nu cred aşa ceva! Nici comunitatea mea nu crede aşa ceva, ci spune că este doar părerea unui om despre Cuvânt.” Dar acest Om este Dumnezeu! Biblia spune să nu vă tăiaţi părul. Şi tot această Biblie spune că este o urâciune înaintea lui Dumnezeu, dacă femeile poartă haine bărbăteşti. Duhul Sfânt a vorbit prin vasul acesta nevrednic şi smerit, care poate să stea aici, în epoca aceasta când Împăratul cel mare a zis: „Aici este sceptrul Meu, ia-l, du-te la ei, şi transmite-le mesajul ”

Eu ştiu că denominaţiunile încearcă să oprească mesajul cu toate mijloacele, dar prin harul lui Dumnezeu, sunt tot pe drumul meu chemând naţiune după naţiune, din loc în loc, din comunitate în comunitate: „Veniţi şi ieşiţi afară!” Nu este popular dar, este adevărat!

Veţi primi mesajul în acelaşi Duh în care a fost scris, în care a fost dat? Aici nu avem loc să chemăm la altar, dar inima voastră este altarul. Dacă nu aţi făcut-o încă, atunci ridicaţi mâinile şi spuneţi: „O, Dumnezeule ai milă de mine. Lasă ca Duhul lui Dumnezeu să intre în mine, pentru ca puterea Lui să mă elibereze de păcatele mele, de obiceiurile rele, de ură, de dorinţa de ceartă şi de tot ce mai există negativ în mine. Eu ştiu că duhul meu nu este încă pregătit pentru cer. Pregăteşte-mă, Doamne în ultimul moment. Poate că aceasta este ultima predică pe care o aud. Poate că este pentru ultima dată când aud acest mesaj, de aceea ridic mâna. Dumnezeu să aibă milă de mine.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. S-au ridicat multe mâini. Să ne oprim puţin şi să rămânem în rugăciune. Voi care aţi ridicat mâinile, arătaţi prin aceasta că sunteţi cuprinşi, dar simt că Duhul mai cheamă pe cineva.

Dumnezeule Scump, care cunoşti toate lucrurile şi ai făcut toate lucrurile pentru un scop anume, unii au fost condamnaţi, alţii au fost orbiţi. Pavel spunea că Olarul are puterea să facă vase de onoare şi vase de ocară. Vasele care au fost făcute spre ocară, urmau să le evidenţieze pe celelalte care au fost pregătite pentru onoare. Nu poate Olarul să facă ce vrea? Nu este planul lui Dumnezeu pregătit aşa dinainte, pentru a-i chema pe cei aleşi de El mai dinainte? El i-a chemat pe cei ce au fost cunoscuţi dinainte. Şi pe cei ce i-a chemat, i-a şi proslăvit.

Poate că astăzi sunt printre noi oameni ca femeia de la fântână, afundaţi în murdărie, în necredinţă, în tradiţii şi învăţături făcute de oameni. Poate că astăzi aţi auzit pentru prima dată aceste lucruri, dar ceva v-a avertizat în mod deosebit în inima voastră. Doamne, s-au ridicat multe mâini. Fie ca Olarul cel mare să primească aceste vase şi să le facă vase de cinste. Eu cred că în inima fiecăruia există un motiv bine întemeiat, altfel nu ar fi făcut-o.

Permite robului Tău smerit să se roage pentru ei, Doamne. Eu m-aş ruga pentru ei, ca unul care stă între cei vii şi cei morţi, ca unul care s-a rugat pentru oamenii din Sodoma: „ Veniţi afară! Veniţi repede afară! ”

Veniţi cu o inimă smerită la tronul lui Dumnezeu şi spuneţi: „Isuse, de acum înainte eşti al meu. Îţi promit aceasta acum, în timp ce stau aici şi sunt cuprins de Duhul Tău. Dacă El m-a cuprins aici, eu nu trebuie să mă duc mai departe. Te-ai întâlnit cu mine aici şi chiar aici vrem să facem totul, aici în rândul întâi, doi, cinci, sau oricâţi ar fi. Aici trebuie să fie pecetluit totul, pentru că aici m-ai condamnat şi tot aici mi-ai promis că vei face iarăşi totul bine. Chiar dacă sunt murdar şi stricat, trebuie să devin alb ca zăpada. Eu cred Cuvântul Tău întreg. Sunt pregătit să umblu după Cuvânt, să-L cred şi să-L primesc. Fac aceasta spre slava lui Dumnezeu. Ştiu că viaţa mea nu valorează nimic, nici pentru mine, nici pentru Dumnezeu şi nici pentru aproapele meu. Este bună doar pentru cel rău care vrea să facă o marionetă din mine, să mă arunce încolo şi încoace, să fiu jucăria vreunui bărbat sau idolul vreunei femei. O, Doamne, fă-mă un slujitor al Tău.” Ţi-i predau acum, în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău.

Cu capetele şi inimile plecate, vrem să cântăm:

Îl aud pe Mântuitorul meu chemând … (Prietene, poate că aceasta este ultima ta posibilitate). Poţi să auzi glasul Lui, care te cheamă? Ce te cheamă? Cine este Mântuitorul tău? Cuvântul. Ce trebuie să faci? Să te dezici de lume. „ Eu nu sunt încă botezat în Numele lui Isus.. Unde mă voi duce cu El? Prin apă, prin grindină, pretutindeni, la ora de rugăciune, la bazinul de apă pentru botez, peste tot.”. Decideţi-vă dacă are dreptate Cuvântul sau biserica. „Sunt eu în adevăr, sau El? Conştiinţa este în drept sau Cuvântul?” Voi vă aflaţi acum la locul de judecată. Este corect ceea ce am crezut până acum, sau Cuvântul Său? Este bine să port părul scurt sau să umblu în pantaloni scurţi? Este bine să fac parte dintr-o denominaţiune? ” Ce a spus El?

 Mi-am ridicat şi eu mâinile, Doamne. Unde trebuie să predic următorul mesaj? Este în seara aceasta aici sau în Africa, Germania sau Elveţia? Unde este acest loc, Doamne? Oriunde mă conduci, Te voi urma. Eu mă duc cu El pretutindeni.

Să mai rămânem cu capetele aplecate. Vă veţi duce cu El pretutindeni, oriunde vă va conduce? Vă veţi duce cu El şi dacă timpul se va sfârşi? „Chiar dacă oamenii mă vor prigoni şi mă vor batjocori, mă voi ţine de El şi ÎI voi urma. Mă voi duce cu Tine, oriunde mă vei călăuzi, Doamne. Eu voi sta credincios lângă Tine. Chiar şi în căldura luptei voi sta credincios, iar dacă voi cădea, Tu mă vei ridica, Doamne.” „Cine îşi pierde viaţa din pricina Mea, o va găsi din nou.

Unde mă conduce El, îl voi urma,

Unde mă conduce El, îl voi urma,

Unde mă conduce El, îl voi urma,

Voi merge cu El, cu El, tot drumul.

El îmi va da har și slavă.

El îmi va da…

Doamne Isuse, suflă acum peste aceste batiste. Vindecă-i pe cei bolnavi şi suferinzi, Doamne. Dăruieşte-le vindecarea, Doamne, în Numele lui Isus.

Vă simţiţi bine acum? („Amin”). Simţiţi că acum totul este gata? („Amin”).

Trâmbiţa Domnului va suna, și timpul nu va mai fi.

Aceasta este ultima trâmbiţă, iar dimineaţa cea veşnică va începe strălucind în lumină. Noi vrem să-I cântăm acum împreună:

Când va suna Trâmbița Domnului… Dă-ne cheia.

Când trâmbița Domnului va suna și timpul nu va mai fi,

Iar dimineața se rupe veșnic luminos și corect;

Când mântuiții pământului se vor aduna pe alt mal,

Când Domnul îi cheamă pe ai Săi, voi fi acolo

Când Domnul îi cheamă pe ai Săi,

Când Domnul îi cheamă pe ai Săi,

Când Domnul îi cheamă pe ai Săi, voi fi acolo.

În acea dimineață strălucitoare și fără nori,

Când morții în Hristos vor învia,

Iar slava învierii Sale se împarte;

Atunci când toată viața s-a sfârșit și lucrarea noastră pe pământ este gata,

Când Domnul îi cheamă pe ai Săi, voi fi acolo.

Când Domnul îi cheamă pe ai Săi,

Când Domnul îi cheamă pe ai Săi,

Când Domnul îi cheamă pe ai Săi,

Când Domnul îi cheamă pe ai Săi, voi fi acolo.

Să ridicăm mâinile şi să spunem: „Prin harul Tău, Doamne. Prin harul Tău, Doamne!” Acum suntem fraţi şi surori în Domnul, şi vrem să ne întoarcem unii spre alţii şi să ne strângem mâinile. Spuneţi: „Când Domnul îi cheamă pe ai Săi, voi fi acolo.”

Când Domnul îi cheamă pe ai Săi,

Când Domnul îi cheamă pe ai Săi,

Când Domnul îi cheamă pe ai Săi,

Prin harul Mântuitorului meu, voi fi acolo.

O, va fi un timp minunat, când vom umbla şi vom auzi pe cineva spunând: „Cine este aceasta?” Mama! Amin!  „Nu va mai dura mult! În câteva minute veţi fi schimbați.” Noi vom fi răpiţi împreună şi uniţi pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh. O, într-un moment, într-o clipă. „Aici este fratele DeArk. Aici este fratele … Priveşte, sunt toţi aici. Ce s-a întâmplat? „Ei mi s-au arătat. Acum nu va mai dura mult; într-un moment voi fi transformat, într-o clipă!” O, da!

Aşa cum a spus El, Israelul era ca norii dimineţii. Dreptatea voastră a dispărut ca aburul. Când totul va fi şters de lumina soarelui, Domnul îi va chema pe ai Săi, iar eu voi fi acolo. (Fratele Branham cântă.).

Să ne ridicăm. O, nu este minunat? Acestea sunt locurile cereşti în Hristos Isus. Nu aş schimba aceasta cu nimic. Oricât de mult îmi place să mă duc la pescuit şi la vânătoare, pentru că-L văd acolo pe Dumnezeu în natură, nu aş schimba un minut din aceste trăiri din adunare cu toate experienţele de vânătoare. Un minut din aceasta este suficient.

„O, Dumnezeule, lasă ca în mine să înceapă o trezire. Lasă ca eu să fiu această trezire. Lasă ca fiecare dintre noi să fie o trezire. Fă-mă flămând, Doamne, fă-mă însetat. Creează în mine, Doamne, ceea ce am nevoie. Lasă-mă să fiu al Tău! Din ceasul acesta să fiu un slujitor mai devotat, mai smerit, prietenos, mai devotat pentru slujbă, să privesc mai mult la cele pozitive decât la cele trecătoare şi negative. Lăsaţi-mă să alerg spre ţintă pentru premiul chemării cereşti al lui Dumnezeu în Hristos Isus. Amin.” Aceasta este dorinţa noastră, nu-i aşa?

Până deseară când ne vom vedea din nou, vrem să luăm cu noi scumpul Nume al lui Isus. Să ne aplecăm capetele.

Ia Numele lui Isus cu tine,

Copil al tristeții și al durerii;

Vă va oferi bucurie și mângâiere,

Ia-L oriunde mergi.

Nume scump, o, ce dulce!

Nădejdea pământului și bucuria cerului;

Nume scump, o, ce dulce!

Nădejdea pământului și bucuria cerului.

Acum să ne plecăm capul.

Ia Numele lui Isus cu tine,

Ca un scut de orice capcană;

Când tentațiile te înconjoară, te aduni…   – Amin-