HRISTOS IDENTIFICAT ÎN TOATE EPOCILE

Topeka – Kansas

În seara aceasta mă voi referi la câteva texte biblice. Eu m-am gândit mult la tema despre care voi vorbi astăzi, iar pentru aceasta vreau să citesc un text biblic, deoarece cred că în fiecare adunare trebuie citit Cuvântul lui Dumnezeu.  Eu ştiu că El ne poate întâlni şi fără să citim din Cuvântul Lui, dar mă tem că aş putea greşi. Însă dacă citesc Cuvântul Lui, ştiu că acolo nu este nici o greşeală, iar adunarea este călăuzită pe baza celor citite în Cuvântul Său.

Acesta este motivul pentru care luăm ca bază pentru tema noastră texte din Scriptură pe care le vom citi imediat. Unul este din Ioan 10.32-39, iar celălalt este cunoscutul text din Evrei 13.8. Vom începe cu Ioan 10:

Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”

Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti om, Te faci Dumnezeu.”

Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: „Sunteţi dumnezei”?

Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –

Cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Și aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”

Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine, şi Eu sunt în Tatăl.

La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.”

Să ne rugăm. Tată ceresc, sfinţeşte-l în seara aceasta pe mesager, mesajul vorbit şi pe ascultătorii Cuvântului, fiindcă Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Pentru prima seară am ales textul acesta cunoscut ca să facem cunoştinţă, iar tema am intitulat-o: „Hristos identificat în toate epocile.”

În epistola către Evrei ni se spune că „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci,” iar în textul celălalt am citit că iudeii L-au pus sub semnul întrebării. Și grecii L-au pus sub semnul întrebării, toţi întrebându-se în continuu cu privire la identitatea Lui. Aceasta se datora faptului că mulţi oameni aveau o părere şi o tâlcuire diferită despre El.

Oricine a auzit vreodată despre El, poartă în inimă dorinţa de a-L vedea. Astfel, sunt sigur că dacă în seara aceasta aş întreba câţi din cei prezenţi doresc să-L vadă pe Isus, fiecare ar ridica mâna. Nu există nici un om care să fi auzit de El şi să nu dorească să-L vadă.

Chiar şi în Numele Lui este ceva deosebit care ne mişcă. Astfel, la simpla auzire a Numelui „ISUS,” inima noastră tresaltă pentru că în acest Nume avem iertarea păcatelor şi mântuirea. Toată familia cerească va purta Numele acesta, pentru că Dumnezeu a luat acest Nume omenesc şi L-a purtat când S-a arătat în chip omenesc. Ce Nume minunat! Noi ne gândim la El, la cât este de mare!

De-a lungul epocilor, oamenii au avut tot timpul dorinţa de a-L vedea pe Dumnezeu, şi aşa s-a întâmplat şi în vremea când a fost Iov în strâmtorare.

Cartea lui Iov este una din cele mai vechi cărţi ale Bibliei, şi a fost scrisă în timpul lui Moise, când au fost scrise şi primele cinci cărţi.

Cred că Iov este cel care a strigat: „Dacă aş putea doar să-L văd! Dacă aş şti cum să ajung la casa Lui!” Cu alte cuvinte: „Aş bate cu plăcere la uşa Lui!”

Noi ştim cu toţii că venim de undeva, dar suntem ca după o cortină. Însă fiecare dintre noi tânjim după ceva, fiindcă ştim că venim de undeva. Noi n-am fi aşa cum suntem, dacă n-ar fi Cineva care ne-a făcut ceea ce suntem.

Ceasul meu nu s-a fabricat singur. Oricine posedă o minte clară ştie că nici ceasul şi nici mecanismul din interior nu s-au creat de la sine. Aşa ceva este imposibil.

Priviţi la întreaga creaţiune şi la legile din cadrul ei. Noi ştim că legile din creaţiune nu s-au putut crea de la sine. Cu cât este mai important un om decât un ceas! Omul a inventat ceasul, l-a fabricat şi l-a reglat. Și dacă este cu neputinţă ca un ceas să vină singur la existenţă, cu atât este mai imposibil ca eu şi tu să fim veniţi în lume prin voinţa şi puterea noastră. Existenţa noastră necesită un Creator. Dacă privim la creaţiunea Lui puternică şi cum se armonizează totul, recunoaştem că El trăieşte în ea.

Să luăm, de exemplu, o frunză care este în pom. Cam pe la mijlocul lunii august, înainte de venirea frigului, viaţa părăseşte pomul şi coboară în rădăcină. Cum se întâmplă aceasta? Există o inteligenţă care conduce totul. Pomul nu are o inteligenţă proprie, dar cu toate acestea, viaţa coboară în rădăcinile lui pentru a scăpa de frigul iernii. Dacă seva ar rămâne sus, pomul ar muri, iarna l-a ucide.

Ce se întâmplă cu frunza? Cade pe pământ şi putrezeşte. Ce face seva vieţii în timp ce se află în rădăcină? Preia substanţele noi care provin din frunzele putrezite: calciu şi ce mai conţin ele. Primăvara, seva urcă din nou în crengi şi produce frunze noi. Aceasta este o mărturie despre moarte, înmormântare şi înviere.

Dimineaţa, când răsare soarele, acesta se aseamănă cu un copil nou-născut. La ora opt sau nouă merge la şcoală, iar la amiază o termină. Ora doisprezece corespunde cu vârsta mijlocie, apoi apune în vest, moare. Aceasta este tot? Nu! În dimineaţa următoare răsare din nou pentru a mărturisi despre viaţă, moarte, înmormântare şi înviere. Dumnezeu trăieşte în creaţiunea Sa. Aceasta face El acum şi a făcut-o în toate epocile.

Noi avem posibilitatea să constatăm dacă Dumnezeu mai trăieşte. Astfel, putem să-L vedem în creaţiunea Sa, dar cum S-a făcut El cunoscut oamenilor?

Cineva întreabă: „Unde este Dumnezeu? Vorbeşti atât de mult despre El, dar unde este?”

Pe câmpul misiunii din Africa se foloseşte cuvântul: „amayah” adică: „o putere invizibilă,” cum este de exemplu, vântul. Astfel, ei spun: „Dumnezeul vostru, Dumnezeul invizibil este ca vântul. El este puterea, dar noi nu putem să-L vedem.”

Eu cred că noi putem să-L vedem. În Ioan 12 ni se spune despre nişte greci care au venit să-L vadă pe Isus. Ei au zis: „Noi vrem să-L vedem pe Isus!” iar unul dintre ucenicii Lui, i-a adus la El. Evrei 13.8 spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Dacă cineva a fost adus la El de unul din ucenicii Lui, de ce n-am putea şi noi, ca ucenici ai Lui, să-i aducem în prezenţa Sa pe cei dornici, dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Biblia spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Știu că totul sună ciudat dar dacă avei răbdare câteva minute, cred că cu ajutorul Lui şi al Cuvântului Său, o să vi-L prezint direct din Cuvânt. O, ce mângâiere ar fi aceasta pentru noi! De aceea suntem astăzi aici.  Noi suntem aici ca şi creştini, ca să găsim mângâiere, ca să venim în prezenţa lui Dumnezeu şi să-i aducem şi pe alţii, fiindcă ştim că Cel ce aduce frunzele din nou la viaţă, poate să ne ridice şi pe noi şi să ne readucă la Viaţă.

Este doar un mit? Sunt acestea doar cuvinte potrivite laolaltă? Este vorba de o fabulă iudaică, sau acesta este adevărul? Dacă există atâtea erezii, trebuie să existe şi Adevărul pe undeva. Dacă există un dolar fals, trebuie să existe şi unul adevărat după care a fost făcut cel fals. Dacă există atâta imitaţie şi atâtea lucruri, cum le vedem astăzi, atunci trebuie să fie undeva şi Dumnezeul cel adevărat.

Dacă nu L-am slujit până acum, vrem să ne îndepărtăm de lucrurile pe care le facem, ca să-L putem sluji. La ce ne foloseşte mărturisirea dacă în continuare nu se vede nici o schimbare? Sinceritatea nu ne scapă de pierzare, pentru că şi păgânii sunt oameni sinceri. Astfel, unii oameni au băut soluţie de carbon fiindcă au crezut că este altceva. Vedeţi, toată sinceritatea lor nu le-a ajutat la nimic. Nu este suficientă sinceritatea, pentru că există o cale corectă şi o cale greşită.

Eu cred că Biblia este adevărată şi că Cuvântul lui Dumnezeu are dreptate. Dumnezeu trebuie să judece lumea după un etalon. Bunicii mei erau din Irlanda. Tatăl şi mama mea erau născuţi aici, dar familia mea era venită din Irlanda şi era catolică. Tata şi mama nu mergeau la biserică şi nici nu erau căsătoriţi religios. Când am fost suficient de matur ca să înţeleg că există Dumnezeu, aşa cum aţi citit în cartea mea, am ştiut că El există undeva.

Întrebarea este: Dacă Dumnezeu va judeca lumea printr-o biserică, atunci care va fi aceea? Dacă este biserica catolică, atunci prin care dintre ele va judeca: prin cea romană sau prin cea greacă? Prin care biserică va judeca? Dacă va judeca lumea printr-o biserică protestantă, va fi cea baptistă sau cea penticostală? Care dintre ele? Vedeţi? Este atâta încurcătură!

Cineva ar putea spune: „Nu contează cât timp eşti sincer!” Ba contează!

În prima carte a Bibliei ni se relatează prin ce au fost provocate păcatul, durerea, boala şi moartea: prin faptul că cineva nu a crezut un Cuvânt. În ultima carte a Bibliei, în Apocalipsa 22, acelaşi Dumnezeu a spus că dacă cineva adaugă sau scoate ceva din această Carte, i se va scoate partea lui de la Pomul Vieţii. Aceasta trebuie să fie o carte de judecată.

În Ioan 1.1,14 citim: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Și Cuvântul, Dumnezeu însuşi, S-a făcut trup şi a locuit printre noi… şi noi a văzut slava Lui…”

În Evrei 13.8 scrie că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Acum, dacă El este Acelaşi şi este Cuvântul, cum S-a manifestat Cuvântul în toate epocile? Dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, trebuie să Se manifeste şi acum în acelaşi fel. Acesta este adevărul. El este Cuvântul. Și cum S-a manifestat Cuvântul în toate epocile acestea? Dumnezeu nu Se schimbă pentru că aşa scrie în Maleahi 3.6: „Eu sunt Dumnezeu, şi Eu nu Mă schimb.”

Astfel, El este şi astăzi exact aşa cum a fost la început. La început, El a fost pentru oameni, Cuvântul. De aceea, Dumnezeu nu a dat omenirii nici o biserică şi nici o doctrină, ca scut şi apărare, ci l-a apărat pe om cu Cuvântul Său: „Credeţi Cuvântul şi veţi trăi!” Și astăzi este la fel. Hristos este Cuvântul: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Și Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…” Deci este Acelaşi ieri, azi şi în veci, ceea ce înseamnă că El trebuie s fie şi astăzi ceea ce a fost în alte epoci. Eu cred că v-am arătat destul de clar că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi că El este Cuvântul.

Isus a spus că „Scriptura nu poate fi desfiinţată.” Scriptura este adevărată, şi ea spune în Ioan 1.1 și 14: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Și Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…” Dumnezeu S-a făcut trup în Fiul Său Isus Hristos, şi a locuit printre noi. În Ioan 10.35, Isus vorbeşte despre oamenii la care a venit El, ca şi Cuvântul care era la început. Astfel, El a spus: „În Legea voastră este scris că cei cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, au fost numiţi „dumnezei,” şi Cuvântul lui Dumnezeu a venit la proroci.”

În Evrei 1 scrie că Dumnezeu a vorbit în vechime în diferite feluri părinţilor noştri, prin proroci, iar la sfârşitul zilelor, ne-a vorbit prin Fiul, prin Isus Hristos.

Observaţi? El era Dumnezeu. Isus a spus că cei cărora le-a vorbit Cuvântul, adică prorocii, au fost numiţi „dumnezei.” Nu omul, trupul, era Dumnezeu, aşa cum nici trupul lui Isus nu a fost Dumnezeu; El era un Om în care era ascuns Dumnezeu.

Dumnezeu S-a ascuns întotdeauna de lume şi S-a descoperit celor care credeau. Duminica trecută am predicat în capelă despre descoperirea lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a învelit întotdeauna, aşa că oamenii care erau afară în lume, nu L-au recunoscut. Dar El Se descoperă copiilor Săi, adică celor care sunt pregătiţi să păşească în spatele perdelei.

În Vechiul Testament, Dumnezeu Se ascundea în spatele unei perdele de piele. El Se afla în slava supranaturală care se afla în spatele perdelei din cortul întâlnirii sau din Templu. Atunci erau perdele obişnuite din piele.

Cuvântul era în prorocul Moise care s-a urcat pe munte şi s-a întâlnit cu Stâlpul de Foc din care i se vorbise. Moise s-a dus acolo, a împlinit semnele unui proroc, a scos copiii lui Israel din Egipt şi i-a adus la acel munte. Apoi, Dumnezeu S-a coborât şi l-a confirmat, luându-l în Stâlpul de Foc şi învelindu-l acolo. Nici un altul nu putea să intre; nimeni nu putea să imite aceasta; era imposibil, fiindcă ar fi murit. Un singur om a avut acces, şi el a intrat în Stâlpul de Foc, în slava lui Dumnezeu, în strălucirea supranaturală, apoi a ieşit din nou cu Cuvântul pentru epoca respectivă, iar faţa îi strălucea atât de tare din pricina Slavei lui Dumnezeu, încât a trebuit să se acopere. Oamenii nu puteau să-l mai privească. Aceasta era o perdea naturală.

       Ce se întâmplă după ce un om ajunge în spatele perdelei, în slava supranaturală? Este considerat de oameni un fanatic, fiindcă nu pricep că ei înşişi sunt greşiţi.

Exteriorul lui nu prezintă nici o frumuseţe şi poate nici exprimarea lui nu este corectă. Poate nu se îmbracă la modă, nu poartă sutana unui preot şi nu se îmbracă aşa cum s-ar aştepta alţii, dar priviţi în spatele acestei „perdele,” în spatele perdelei de piele, unde este slava supranaturală. În interior este puterea, Cuvântul şi pâinile puse pe altar. Slava supranaturală este numai Lumină; este Lumina care aduce grâul la coacere.

Voi, fermierii din Kansas ştiţi că grâul nu se poate coace fără soare şi căldură.

Numai după ce păşiţi în spatele perdelei de piele, pielea voastră veche, gândurile voastre vechi, dogmele voastre vechi, şi veniţi în prezenţa lui Dumnezeu, Cuvântul devine realitate pentru voi. Atunci vă daţi seama de slava supranaturală, Biblia devine o Carte nouă pentru voi şi Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Atunci trăiţi în prezenţa Sa şi mâncaţi din Pâinile care sunt puse înainte şi care sunt rânduite numai pentru cei credincioşi, pentru preoţii din timpul acesta, de astăzi: „Voi sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie sfântă, un popor sfânt, un popor pus deoparte pentru Dumnezeu, care Îi aduce lui Dumnezeu jertfe de laudă şi mulţumire.” Dar ca să-L vedeţi pe Dumnezeu descoperit, trebuie să veniţi în spatele perdelei.

Astăzi sunt mulţi oameni care spun: „Noi credem ca şi Cutare şi Cutare,” în timp ce alţii spun: „Noi credem aşa şi aşa!” fiindcă există o mulţime de tâlcuiri omeneşti. Dar Dumnezeu nu are nevoie de nici un tălmăcitor, fiindcă Îşi prezintă singur propriul Cuvânt. Biblia spune că Cuvântul nu admite nici o tălmăcire omenească, fiindcă Dumnezeu Îl tălmăceşte singur, împlinindu-L. Astfel, El a spus la început: „Să fie lumină!” şi a fost lumină. Aceasta nu a necesitat nici o tălmăcire. Sau: „O fecioară va naşte…” şi aşa a fost, aşa că nici această promisiune nu a avut nevoie de nici o tălmăcire. Dumnezeu a mai spus că în zilele din urmă va revărsa Duhul Său peste copiii Săi, şi a făcut-o. Aceasta nu necesită nici o tălmăcire omenească.

Cuvântul este încă Acelaşi; Cuvântul este Dumnezeu şi Dumnezeu a împărţit pentru fiecare epocă o anumită parte din Cuvântul Său. Fiţi atenţi ce a făcut El! Pentru aceasta a trimis un proroc, fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu vine la proroci. Prorocul Îl descoperă poporului, iar poporul crede Cuvântul descoperit de el. Astfel, Dumnezeu intră în acţiune şi lucrează prin Duhul Său.

Noi ştim că El S-a făcut cunoscut aici ca Fiu al omului, pentru a împlini Cuvântul. Când a fost pe pământ, El S-a prezentat poporului ca Fiu al omului. El S-a descoperit sub trei denumiri de Fiu: ca Fiul omului, ca Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David. „Fiul omului” înseamnă „proroc.” Astfel, IaHVeH însuşi l-a numit pe Ezechiel „fiul omului.” El ¡-a vorbit unui om şi l-a numit „fiul omului,” iar Isus S-a făcut cunoscut tot ca Fiu al omului, pentru că Scriptura nu poate fi desfiinţată.

Copiii lui Israel ¡-au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta, dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu.” (Exod 20.19). Şi Domnul a zis: „Eu nu voi mai vorbi cu ei aşa, ci le voi trimite un proroc.”

Astfel, în Deuteronom 18.15 scrie: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!” Acest verset biblic nu poate fi desfiinţat. El trebuia să vină ca Fiu al omului, fiindcă aşa a fost rânduită lucrarea lui Dumnezeu pentru timpul când El a fost aici pe pământ.

După moartea, învierea şi înălţarea Sa, El a trimis Duhul Sfânt. Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu este Duh, şi în timpul epocilor Bisericii, El a fost Fiul lui Dumnezeu.

În Împărăţia de o mie de ani, El va sta pe tronul lui David şi va domni. El S-a înălţat, iar Biblia spune că „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apocalipsa 3.21), pentru că El este Fiul lui David.

Deci, El este Fiul omului, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David. Vedeţi, este atât de desăvârşit!

Noi am înţeles că El trebuie să vină ca Fiu al omului. Cât de neschimbător este Cuvântul Său! El nu se schimbă! Dumnezeu nu Se schimbă, pentru că El era Profetul în Iosif. El era Profetul, era Dumnezeu în Iosif, şi tot El a fost Dumnezeu în David.

Vedeţi, Iosif a simbolizat aproape în întregime viaţa lui Hristos, dar cu toate acestea şi el a făcut greşeli, prin aceasta arătând că nu el era Cel ce trebuia să vină. Noi oamenii greşim.

Astfel, Iosif l-a sfătuit pe tatăl său, care era un profet, şi ¡-a zis: „Spune-¡ lui Faraon că sunteţi crescători de vite, pentru că păstorii sunt o urâciune pentru egipteni,” dar Duhul nu ¡-a permis tatălui său să spună aceasta, aşa că a zis: „Robii tăi sunt crescători de animale mici.” Deci, puteţi vedea că Iosif a greşit aici.

Şi marele împărat David a făcut greşeli, deşi a fost un om după inima lui Dumnezeu. Astfel, a luat-o pe Bat-Şeba crezând că poate ascunde aceasta înaintea lui Dumnezeu, căruia Îi slujise toată viaţa. Dar Dumnezeu ¡-a descoperit fapta prin prorocul Natan.

Priviţi ce a făcut David după ce a fost respins de propriul Său popor şi a fugit ca împărat respins. Fiica lui a fost necinstită de unul din fraţii ei, iar fratele ei l-a ucis pe acesta. Apoi s-a ridicat Absalom împotriva lui şi a pornit o revoltă, aşa încât David, tatăl său, a fost respins de propriul său popor şi a trebuit să fugă. Şi în timp ce urca muntele, l-a întâmpinat un om  care l-a blestemat şi l-a batjocorit. Atunci unul din slujitorii lui David a scos sabia şi a zis: „De ce blestemă acest câine mort pe împăratul meu? Las-mă să-¡ tai capul!” Dar David ¡-a răspuns: „Lasă-l să blesteme, poate Domnul ¡-a zis: „Blestemă pe David!”

Fără îndoială, David nu ştia ce face când el, un împărat respins, a urcat Muntele Măslinilor, a privit peste cetate şi a plâns. Dar câteva sute de ani mai târziu, Isus Hristos, Fiul lui David, a urcat acelaşi munte ca Împărat respins şi a plâns pentru cetate. Pe El L-au batjocorit mai mult şi L-au şi scuipat.

Vedeţi, în toate aceste exemple, Hristos a fost prezentat simbolic. Dumnezeu nu Se schimbă; natura Lui nu Se schimbă şi Fiinţa Lui nu Se schimbă. El este încă Cuvântul, iar Maleahi 3.6 dovedeşte aceasta. El Îşi schimbă numai forma descoperirii Sale pentru fiecare epocă, pentru că a rezervat pentru fiecare epocă o anumită parte din Cuvântul Său, şi a vestit prin prorocie ceea ce urma să se întâmple în fiecare epocă. Când vine epoca respectivă, Dumnezeu schimbă numai felul descoperirii Sale, dar este Acelaşi Dumnezeu, Cuvântul care S-a făcut trup de carne şi locuieşte printre noi.

Din Evrei 4.12 putem vedea că Isus putea fi recunoscut după lucrările Sale, fiindcă acolo scrie că Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri: judecă simţirile şi gândurile inimii. Prin aceasta L-a recunoscut Avraam pe Bărbatul care stătea înaintea lui cu hainele prăfuite. Ceilalţi doi s-au dus în Sodoma, un tablou minunat spre timpul în care trăim. Noi putem să-¡ comparăm cu Billy Graham şi cu alţii care au scos oamenii din Sodoma.

Priviţi însă spre Biserica aleasă, spre sămânţa împărătească a lui Avraam. Lot era nepotul lui Avraam, dar Bărbatul care a vorbit cu Avraam nu S-a dus acolo. Când a vorbit cu Avraam, l-a numit „Avraam.” Gândiţi-vă că numai cu puţin timp în urmă numele lui era „Avram,” iar al Sarei era „Sarai”, nu „Sara.”

El ¡-a zis: „Avraame, unde este nevastă-ta, Sara?”

„În cortul de la spatele Tău, a răspuns Avraam.

„La anul pe vremea aceasta voi veni din nou la tine şi nevastă-ta, Sara, va avea un fiu.”

Când a auzit aceasta, Sara a râs în sinea ei, dar Bărbatul care, conform Scripturii, stătea cu spatele către intrarea cortului, l-a întrebat pe Avraam: „De ce a râs Sara?” care se afla în cort.

Avraam L-a numit pe acel Bărbat „Elohim,” adică „Cel ce există prin Sine însuşi.”

Cuvântul „Dumnezeu” are multe înţelesuri. Noi trebuie să fim foarte atenţi la cuvintele englezeşti pentru că uneori un cuvânt are înţelesuri diferite şi chiar contradictorii. Astfel, acest amvon poate fi un dumnezeu; un pom poate fi un dumnezeu; un om poate fi un dumnezeu şi orice poate fi un dumnezeu, atât de generală este importanța și înţelesul  cuvântului „Dumnezeu” în limba engleză. Dar „Elohim” înseamnă „Cel ce există prin Sine însuşi.” Acest amvon nu există de la sine; omul nu există de la sine; pomul nu există de la sine, dar Elohim există de la Sine, S-a descoperit în trup omenesc, a stat printre oameni, a mâncat şi a băut. El a băut lapte şi a mâncat carne de viţel şi pâine, în timp ce discuta cu Avraam, iar Avraam L-a numit „Elohim.”

În Luca 17 Isus a zis: „Cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi şi când Se va descoperi Fiul omului.” Aici nu scrie „Fiul lui Dumnezeu,” ci scrie: „…când Se va descoperi Fiul omului.” Când Se descoperă El şi Se face cunoscut Bisericii Sale. Fiul omului se va descoperi înainte de venirea Fiului făgăduit.

Avraam Îl văzuse pe Dumnezeu în diferite chipuri: într-o Lumină   şi în vedenii, dar acum El era acolo în chipul unui Bărbat, chiar înainte de venirea fiului făgăduit.

Isus voia să spună că înainte de venirea Fiului făgăduit, Dumnezeu, Elohim însuşi Se va face cunoscut, Cuvântul Său, în chip omenesc. „Noi vrem să-L vedem pe Isus.”

El S-a descoperit în toate timpurile în acelaşi fel, ascunzându-Se în spatele unui chip omenesc. Este Dumnezeu în voi! „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşit, până când Se va pogorî El însuşi din ceruri şi Se va face cunoscut.”

Ce a făgăduit El în Cuvântul Său pentru epoca aceasta? Dacă priviţi în Sfânta Scriptură şi recunoaşteţi ce a fost făgăduit pentru timpul acesta şi observaţi cum se împlineşte totul, nu mai contează dacă cineva o numeşte erezie sau adevăr: pentru voim Cuvântul Său este Adevărul pentru că aşa Îşi tâlcuieşte Dumnezeu propriul Său Cuvânt.

El nu are nevoie de nimeni care să spună: „O, zilele acelea au trecut! Nu mai există vindecare divină. Toate acestea sunt nonsensuri, nu sunt adevărate!”

Dacă Dumnezeu spune că va face ceva într-o anumită epocă, o va face. Problema este că noi ne ataşăm sau stăruim într-o părere veche sau într-o învăţătură veche adusă demult şi din cauza aceasta nu recunoaştem Adevărul.

De aceea  nu L-au recunoscut nici pe Isus când a venit. Ei voiau să trăiască mai departe sub Lege, deşi Biblia spunea clar altceva. Aici este problema.

Am să vă citesc ceva. El a spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). „Dacă Scriptura nu mărturiseşte despre Mine, înseamnă că ceva este greşit.” Ei ar fi trebuit să ştie că fecioara urma să nască şi că El era răspunsul deplin la textele din Scriptură! Noi creştinii credem aceasta.

La ce le-ar fi folosit oamenilor dacă Moise ar fi venit cu mesajul lui Noe? La ce le-ar fi folosit oamenilor dacă Ioan Botezătorul venea cu mesajul lui Moise?

Noi nu am primit mesajul lui Sankey şi nu ni s-a adus mesajul lui Moody, ci am auzit mesajul acestui ceas. Nu este nici mesajul lui Luther şi nici al lui Wesley. Toate acestea au fost bune, dar acum este o altă epocă a Bisericii. Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Este de necrezut cât sunt de orbi oamenii în această epocă a Bisericii, dar aşa trebuie să fie. Biblia spune că în epoca aceasta, în Laodicea, ei vor fi căldicei şi vor fi vărsaţi din gura Lui. Dar pe toţi aceia pe care îi iubeşte, îi cercetează şi le deschide ochii. El a vestit mai dinainte că în epoca Bisericii din Laodicea va fi aşa.

Gândiţi-vă că Dumnezeu Îşi schimbă chipul, înfăţişarea. Cuvântul grec „en morphe,” înseamnă că El Se prezintă în diferite roluri, aşa cum face un actor în piesa „Carmen” sau într-o piesă de Shakespeare. Deci, El ar putea fi comparat cu un actor care îşi schimbă înfăţişarea în funcţie de rolul pe care îl joacă.

Ceea ce îi făcea pe aceşti oameni profeţi, era Dumnezeu în ei. Isus a spus: „Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –

cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” (Ioan 10.35-36).

Acelaşi lucru este valabil şi astăzi: Mesajul acestui ceas, Lumina acestei zile este Dumnezeu descoperit în trup de carne. Noi nu ne mai putem ţine de mesajele din trecut pentru că acelea şi-au îndeplinit scopul, şi noi nu mai trebuie să trăim în reflecţia Luminii de atunci.

Cel mai mare furt care a avut loc vreodată în lume, s-a întâmplat nu demult în Anglia, cu ajutorul unei lumini false. Niciodată nu a existat un asemenea furt, ca cel care a avut loc pe calea ferată, în care au fost furate şapte milioane de dolari. A fost un furt mare, un semn pentru lumea criminală de pe pământ.

Cel mai mare semn al crimei din epoca în lumea în care trăim, este lumina falsă din vremea noastră, prin care ei încearcă să ne ofere dogme şi mărturisiri de credinţă, deşi noi suntem epistole vii scrise şi citite de toţi. Cu alte cuvinte, noi suntem epistole vii care sunt scrise şi trăiesc Cuvântul lui Dumnezeu făgăduit pentru ceasul acesta. Cuvântul a fost descoperit, iar epistolele scrise Îl trăiesc. Apostolii au fost astfel de epistole.

Şi Ioan Botezătorul a fost o astfel de epistolă. El era glasul celui ce strigă în pustie, era împlinirea textului din Maleahi 3.1: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.” El era acest Cuvânt viu.

Aşa este Biserica adevărată născută din nou, Cuvântul viu al lui Dumnezeu pentru ceasul acesta, Cuvântul viu descoperit pentru acest ceas. Cercetaţi Scripturile şi vedeţi ce urma să se întâmple în epoca aceasta. Aici Îl aveţi din nou pe Hristos cel viu care a luat doar un alt chip.

El a fost confirmat fără îndoială ca fiind Mesia, iar ei ar fi trebuit să-L recunoască. Noi ştim ce urma să fie Mesia: un proroc. Aceasta spune Biblia despre El şi aceasta a spus şi El despre Sine când ¡-a întrebat pe ucenici: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” El S-a identificat întotdeauna ca Proroc al timpului respectiv, ca Dumnezeul-Proroc, pentru că aceasta era.

Dar El a fost mai mult decât un proroc; a fost Dumnezeul-Proroc. El a fost ceea ce erau David, Moise, Ilie şi toţi ceilalţi la un loc. „În El locuia trupeşte toată plinătatea dumnezeirii.” (Coloseni 2.9).El era Dumnezeul-Proroc. El era Dumnezeu IaHVeH, care în Fiul Său a devenit Om, care Şi-a pregătit un trup pentru a Se identifica cu el. Niciunul dintre ceilalţi nu reuşiseră, dar El era fără greşeală. De altfel, chiar Dumnezeu însuşi a zis: „Acesta este Fiul Meu în care Îmi găsesc plăcerea…” Aşa este. În El nu a fost nici o greşeală. „…de El să ascultaţi!” (Matei 17.5). El era Dumnezeu descoperit.

Iudeii L-au acuzat: „Tu Te faci singur Dumnezeu. Te faci egal cu Dumnezeu!” Dar El era. El era propriul Său Fiu. Amin. Era descoperirea lui Dumnezeu, „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.” (2Corinteni 5.19).

Şi în aceste zile din urmă, El le vorbeşte oamenilor şi Se face cunoscut prin Isus Hristos.  Atunci cine este Hristos? Cuvântul. Care Cuvânt? Cuvântul lui Moise? Şi acesta, dar astăzi El este Cuvântul descoperit pentru această zi.

Priviţi ce era Isus pe pământ. El urma să fie Prorocul, de aceea vrem să vedem dacă El avea semnul lui Mesia. Vom urmări aceasta în următoarele cinci sau zece minute, apoi ne vom apropia de încheiere.

În Matei 1 vedem cum a venit El pe pământ. El a fost născut de o fecioară, aşa cum a fost prorocit în Biblie; a fost zămislit în pântecele unei fecioare.

Dar aceasta nu face din acea fecioară o zeiţă. Voi întrebaţi: „Atunci ce este cu Maria?” Nici Maria nu era desăvârşită. Ea era o femeie ca oricare alta; nu o zeiţă, ci o femeie. Cineva mi-a zis odată: „Nu ţi-e ruşine să spui aşa ceva?” Sigur că nu!

 Fiţi atenţi unde a greşit ea. Cu ocazia sărbătorii pascale, ei au călătorit la Ierusalim, dar în drumul  spre casă, Maria şi Iosif au observat că Isus nu era printre ei, aşa că s-au întors la Ierusalim să-L caute. L-au găsit după trei zile în Templu, unde discuta cu preoţii despre Scriptură. Observaţi ce ¡-a spus Maria  în prezenţa acelor preoţi şi a criticilor: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.” (Luca 2.48).

Cuvântul corectează întotdeauna greşeala. Şi ca tânăr la doisprezece ani, El era deja Cuvântul. Altfel de unde ar fi putut avea această înţelepciune?

Gândiţi-vă că prin ceea ce a spus, Maria şi-a tăgăduit propria mărturie. Ea ştia bine că Dumnezeu era Tatăl Lui, şi totuşi aici a spus despre Iosif: „Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”

Dar El a răspuns imediat: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?” (v. 49). Vedeţi? Dacă ar fi fost Iosif tatăl Lui, atunci El trebuia să confecţioneze uşi şi geamuri, dar aşa era ocupat într-adevăr cu lucrările Tatălui Său, prezentând oamenilor Cuvântul pentru acea zi. El era Cuvântul. Amin. Vedeţi, Maria a greşit, dar El nu a făcut nici o greşeală, pentru că era desăvârşit.

Priviţi! El a fost născut, a crescut şi a fost botezat de Ioan; apoi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El şi L-a dus în pustie, după care S-a întors şi a început cu serviciul de vindecare. La puţin timp după aceea, Andrei l-a adus pe fratele său, Simon, la adunare.

Acum fiţi atenţi! Vom încheia imediat. Priviţi ce era El atunci. Dumnezeu le-a vorbit părinţilor prin proroci, iar în aceste zile ne-a vorbit prin Fiul Său. Priviţi ce este Dumnezeu astăzi şi constataţi dacă Se face cunoscut în acelaşi fel.

Cum S-a făcut El cunoscut atunci? S-a pogorât cumva şi a zis: „Am urmat şcoala cutare şi cutare, şi sunt pregătit să intru în slujbă?” Nu, El nu a făcut aşa ceva, ci S-a dus în pustie ca Ioan şi apoi S-a prezentat mulţimii, uns cu Duhul Sfânt.

Fiţi atenţi cum S-a făcut El cunoscut când a început să predice. Acolo era un bărbat numit Andrei, care-l auzise deja pe Ioan. El s-a dus cu Isus ca să vadă unde locuieşte şi L-a însoţit la o adunare, după care l-a dus şi pe fratele său, Simon, să-L vadă. Când L-a văzut pe Simon, Isus ¡-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” Aceasta dovedea Cine era El. Atunci El ¡-a schimbat şi numele din Simon în Petru, care înseamnă „piatră mică.” Mai târziu, Petru a fost principalul responsabil al comunităţii.

Să mai privim pe cineva despre care se vorbeşte aici: este vorba de Filip. Probabil el şi-a zis: „Un moment! De patru sute de ani, noi nu am mai avut nici un proroc, şi ştim cine va fi următorul.”

Filip a mers cam cincisprezece mile în munţi, până la prietenul său cu care studia Scriptura. Acesta era un bărbat foarte sincer şi cu pregătire, şi se numea Natanael. Filip s-a dus la el acasă, dar nu l-a găsit acolo. Probabil a vorbit cu nevasta lui, iar aceasta ¡-a spus: „Este pe plantaţia de citrice ca să se roage.”

Filip era foarte bucuros pentru cele trăite, fiindcă era convins că era împlinirea deplină a promisiunii din Deuteronom 18.15: se ridicase un proroc! Astfel, el s-a dus la Natanael şi ¡-a zis: „Vino să vezi pe cine am găsit!” El n-avea timp să vorbească despre starea vremii sau despre alte lucruri, fiindcă mesajul era urgent şi inima lui ardea.

Acesta este necazul cu noi: avem prea multe alte lucruri pe lângă lucrul cel mai important. Primul lucru pe care l-a zis Filip, a fost: „Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege şi Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”

Aş vrea să ne apropiem de aceşti doi bărbaţi şi să-¡ însoţim pe drumul lor în jurul muntelui. Astfel, pot să-l aud pe Filip cum îi spune lui Natanael:

„Îl cunoşti pe pescarul acela bătrân, nu?”

„Vorbeşti despre bătrânul Iona care a murit de curând?”

„Nu, nu! Mă refer la fiul lui, la Simon.”

„O, da! Eu am cumpărat peşti de la el. Ce-¡ cu el? Omul acela nu are nici măcar atâta şcoală încât să-şi poată scrie numele, aşa că nu a fost în stare să semneze chitanţa pe care mi-a dat-o.” Biblia spune că apostolii erau oameni fără şcoală, dar oamenii şi-au dat seama că umblaseră cu Isus.

Şi Filip a continuat: „Când a venit în prezenţa lui Isus, El ¡-a spus, deşi nu-l cunoştea, că se numeşte Simon şi că este fiul lui Iona. Nu este Acesta Mesia? Nu este Acesta Prorocul? Nu este împlinirea Scripturii din Deuteronom 18? Urmăreşte şi tu puţin viaţa Lui. În ce zi trăim? Noi, evreii, suntem în aşteptarea lui Mesia. Nu este acesta timpul?”

„Un moment!” ¡-a replicat Natanael. „Trebuie să cercetez aceasta personal.”

„Nu m-ar mira dacă te-ar cunoaşte şi pe tine,” a spus Filip.

„Aş vrea să văd şi eu aceasta. Vino să mergem la adunare şi să vedem dacă se întâmplă ceva.”

Când au ajuns la adunare, Natanael s-a apropiat de Isus, iar El ¡-a zis:

„Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

„De unde mă cunoşti?” L-a întrebat surprins Natanael.

„Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin,” ¡-a rspuns Isus. Aceasta era! Aceasta era!

Ce înseamnă aceasta? Că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Vedeţi? El a dovedit că era Cuvântul. Dar cum vi se pare răspunsul lui Natanael? „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”

Acolo erau şi oameni care nu credeau şi care spuneau: „Bărbatul acesta este Beelzebul!”

Acestora, Isus le-a spus: „Eu vă iert pentru că L-aţi numit pe Duhul lui Dumnezeu un duh rău!” Spunea aceasta pentru că Jertfa de împăcare nu fusese dată încă. „Dar când va veni Duhul Sfânt…” El este o persoană, nu doar un Duh, deci: „Când va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucrări, dacă cineva va vorbi un singur cuvânt împotriva Lui, acel păcat nu ¡ se va ierta niciodată.” Gândiţi-vă că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci: Cuvântul făcut trup care Se identifică. Ceea ce am observat noi până acum, a făcut El printre evrei.

Există numai trei rase de oameni. Pe mine nu mă interesează discriminarea rasială şi alte lucruri de felul acesta, fiindcă sunt un slujitor al lui Hristos şi sunt chemat să le vorbesc tuturor oamenilor. Totuşi, vreau să vă spun că sunt trei rase de oameni: iudeii, samaritenii şi păgânii.

În Evanghelii ni se spune că Petru a primit cheile Împărăţiei, şi că la Rusalii, el a deschis uşa pentru iudei. Mai târziu, Filip s-a dus în Samaria, a scos draci şi a botezat, dar Duhul Sfânt nu Se pogorâse încă peste niciunul dintre ei. Atunci s-a dus Petru la ei, şi-a pus mâinile peste ei şi astfel au primit Duhul Sfânt. Acelaşi lucru s-a întâmplat în casa lui Corneliu, unde păgânii veniţi la credinţă au primit Duhul Sfânt.

Păgânii, ca de exemplu, noi, anglo-saxonii, nu L-am aşteptat atunci pe Mesia, fiindcă eram idolatri, dar samaritenii şi iudeii Îl aşteptau. El vine numai acolo unde este aşteptat. Să ţineţi minte aceasta în timpul adunărilor. El Se va întâlni numai cu cei care-L aşteaptă.

Într-o zi, Isus S-a dus spre Galileea, şi a trecut prin Samaria. Noi am văzut cum S-a făcut El cunoscut ca Mesia, dovedind evreilor semnul lui Mesia, dar pentru că ei L-au batjocorit, El a trebuit să treacă prin Samaria, pentru că şi ei Îl aşteptau pe Mesia. Astfel, pe la amiază a ajuns lângă o cetate numită Sihar.

Isus S-a aşezat lângă o fântână aflată în afara porţilor cetăţii. Fântâna aceea mai există şi astăzi şi este o fântână publică. În vremea aceea, toţi locuitorii cetăţii veneau să scoată apă de acolo. Nu era nici o pompă, ci apa era scoasă cu o găleată legată cu funia. Atunci aveau vase mari de lut, aşa cum mai au şi astăzi. Unele femei îşi pun cărţi pe cap şi se balansează în mers ca să arate cum se ţine echilibrul. Ar trebui să vedeţi odată cum poartă femeile din Orient un vas de lut de douăzeci şi cinci de litri pe cap şi câte un vas sau chiar două în mâini discutând unele cu altele. Sunt atât de sigure.

Pentru că era spre amiază, cam pe la ora unsprezece,  Isus ¡-a trimis pe ucenici în oraş să cumpere ceva de mâncare.

În oraş locuia o femeie cu renume rău. Ea nu avea voie să meargă după apă împreună cu celelalte femei şi din cauza aceasta a venit singură pe la amiază. Când a vrut să coboare găleata în fântână, ea a văzut un Bărbat care stătea lângă zid. El ¡-a zis: „Femeie, dă-Mi să beau.”

Între iudei şi samariteni exista o despărţire rasială strictă, de aceea femeia a fost foarte surprinsă că un Bărbat ca El cerea apă de la o samariteană, pentru că iudeii şi samaritenii nu aveau legături unii cu alţii. Dar El a continuat: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

Ce a făcut El? Intra în legătură cu duhul acelei femei. El era un profet şi au discutat despre închinare: dacă este mai bine ca oamenii să se închine la Ierusalim sau pe muntele acela, iar El ¡-a zis: „Tatăl vrea închinători care să se închine în Duh şi Adevăr.”

El a vorbit cu femeia până când a ieşit la iveală necazul ei, partea ei slabă. Toţi cei care citim Biblia, ştim din Ioan 4 care este problema ei: că avusese mai mulţi bărbaţi. Astfel, Isus ¡-a zis: „Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.

Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

Priviţi deosebirea dintre femeia aceea şi preoţii din zilele acelea. Ea ¡-a zis: „Doamne, văd că eşti proroc. De patru sute de ani nu s-a mai ridicat nciunul, dar atunci când Se va ridica Mesia, El ne va spune toate lucrurile.” Este adevărat?

„…când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

Şi Isus ¡-a răspuns: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

El era un bărbat obişnuit de treizeci de ani, dar probabil arăta ca un bărbat de cincizeci de ani, pentru că în Ioan 8.57, iudeii ¡-au zis: „N-ai nici cincizeci de ani şi ai văzut pe Avraam! Acum ştim sigur că ai un duh rău.”

Dar Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.”

Acolo stătea El, un bărbat tânăr a cărui barbă era probabil puţin încărunţită din pricina lucrării Sale, pentru că trupul era slab. „El n-avea nici o frumuseţe care să atragă privirea,” asemenea vechii perdele de piele. Dar în El era slava supranaturală, era Dumnezeu. Dumnezeu! Cine era El? Acolo El S-a făcut cunoscut ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că cunoştea gândurile inimii. Acesta era Cuvântul lui Dumnezeu; El era Cuvântul lui Dumnezeu!

Dar Cuvântul lui Dumnezeu are şi acum acelaşi efect, pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Înţelegeţi aceasta? Puteţi înţelege aceasta în inima şi în gândurile voastre?  Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Când a auzit aceasta, femeia a alergat în cetate şi a zis: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”

Acesta este semnul lui Mesia pentru iudei şi samariteni. El nu priveşte la faţa omului şi este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Atunci se apropia de încheiere lucrarea lui Dumnezeu cu iudeii şi samaritenii, iar acum este perioada de încheiere pentru naţiuni. El S-a făcut cunoscut tot timpul din zilele reformatorilor până acum, în zilele din urmă, când a făgăduit că Fiul omului Se descoperă şi neamurilor, aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Avraam. El Se va întoarce din nou.

Aici s-ar putea spune foarte multe, dar vreau să mă grăbesc pentru că este deja ora nouă, iar dacă va fi cu voia Domnului, vom încheia la 9.30.

Priviţi! Prorocul Zaharia a spus în capitolul 14.7: „Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte, dar spre seară se va arăta lumina.” Aş vrea să privim puţin textul acesta. Nici un text din Scriptură nu poate fi desfiinţat, ci totul trebuie să se împlinească.

De unde răsare soarele? Din est. Unde apune? În vest. Civilizaţia a mers odată cu soarele, şi la fel Evanghelia. Înţelegeţi aceasta? Noi suntem acum pe Coasta de vest, iar dacă am merge mai departe, am ajunge din nou în est. Dincolo de Oceanul Pacific este estul, răsăritul, iar civilizaţia a mers în direcţia soarelui. Între aceste două repere nu există nimic.

Evanghelia a traversat mările. Prin apostolul Pavel, Evanghelia a ajuns la Marea Mediterană, apoi a mers în Germania, din Germania în Anglia, şi din Anglia peste Atlantic în Statele Unite, acum fiind ajunsă pe Coasta de vest, la Pacific.

Fiţi atenţi! Acelaşi soare care răsare în est, apune în vest. Acelaşi Duh Sfânt care S-a pogorât în ziua de Rusalii în răsărit, este astăzi aici.  A fost o zi care nu poate fi numită zi; o zi ceţoasă şi ploioasă, ca cele din Kansas. Noi am avut suficientă lumină ca să ne ataşăm la diferite biserici şi comunităţi şi să înaintăm puţin împreună cu ele, dar Domnul a spus că „spre seară se va arăta lumina. Soarele va apărea din nou.” În aceste zile din urmă, Duhul Sfânt Se întoarce în toată plinătatea puterii lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu Se face cunoscut.

Lucrarea Lui este asemenea unei piramide. Prima reformă ¡-a născut pe luterani, apoi a venit Wesley, iar mai târziu mişcarea penticostală. Acum este rândul nostru. Când va veni din nou Piatra de încheiere pe piramidă, această Piatră trebuie să se potrivească perfect cu toate celelalte. Totul va fi atât de desăvârşit, încât nici măcar o lamă nu va mai avea loc. Atât de desăvârşită va fi slujba din aceste zile din urmă.

Este aşa cum este mâna voastră care este pozitivul, realitatea. Umbra ei este negativul. Una se mişcă în direcţia celeilalte şi în cele din urmă devin una. Acelaşi lucru se întâmplă cu Biserica: Mireasa şi Hristos devin una, ca bărbatul cu soţia lui. Mireasa se apropie de timpul sfârşitului, iar noi mai încercăm să trăim în lumina altui timp? El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, aşa cum citim în Evrei 13.8.

Noi am fi putut trăi la fel de bine în epoca lui Luther. Dacă privim înapoi la această epocă, vedem clar că Luther a fost mesagerul epocii Sardes, timpul când a ieşit la suprafaţă calul negru, iar ceata rămasă intră înăuntru.

Timpul lui Wesley a fost epoca Filadelfia, o epocă a trezirilor puternice şi a dragostei frăţeşti adevărate. Noi am constatat că Wesley şi-a ocupat locul exact aşa cum a făgăduit Biblia.

Astăzi, Îl găsim exact acolo unde trebuie să fie. Acesta este ceasul, timpul în care trăim noi.

Fiţi atenţi! Grecii nu L-au putut recunoaşte. De ce? Ei au spus: „Noi vrem să-L vedem pe Isus!” dar cu toate acestea nu L-au putut recunoaşte din cauză că era învelit în templul omenesc; era Dumnezeu în chipul unui bărbat. Învelitoarea omenească ¡-a orbit şi nu au putut înţelege.

Iudeii I-au spus: „…Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.” Dar El le-a răspuns: „Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată.”

El, Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul, era toată plinătatea Cuvântului, a Cuvântului pentru ziua aceea. Dumnezeu însuşi a venit pe acest pământ şi a locuit într-un Om ca să ia moartea asupra Sa şi să răscumpere totul. El, Pomul Vieţii din grădina Eden, bărbatul, nu femeia, al doilea Adam, a murit şi a fost îngropat pentru a readuce „frunzele” căzute la înviere. Amin! Câte s-ar mai putea spune despre aceasta! Am avea nevoie de ore în şir!

Acum am ajuns la punctul acesta. Neamurile nu L-au recunoscut atunci pentru că era ascuns într-un trup omenesc. Mă întreb dacă nu ni se întâmplă şi nouă la fel. Mă întreb dacă nu facem aceeaşi greşeală ca atunci, şi nu-L recunoaştem. El, Cuvântul pentru epoca respectivă, S-a făcut cunoscut într-un trup omenesc, într-un Bărbat tânăr şi fără şcoală. Biblia nu relatează nicăieri că El ar fi mers la vreo şcoală şi nu avem nici un document despre apartenenţa Lui la vreo organizaţie. El nu avea nici o pregătire şi nici un renume, ci dimpotrivă, a fost declarat „nebun şi băutor de vin,” prieten al păcătoşilor, unul care vrea să întoarcă lumea pe dos. Despre mama Lui au spus că a rămas însărcinată cu un soldat şi că ea L-a numit „Fiul lui Dumnezeu.” Pentru ei, El era doar un galilean care S-a declarat singur proroc, dar Cuvântul a fost identificat, a fost făcut cunoscut, iar toţi cei care L-au primit, au primit dreptul să devină copiii lui Dumnezeu. Aşa este şi astăzi dacă vedem această lucrare descoperită a Duhului Sfânt.

„…tuturor celor ce L-au primit…, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1.12). Isus Hristos Se descoperă în fiecare generaţie, prin Cuvântul Său, ca fiind Acelaşi. Să ne plecăm capetele.

Prieteni creştini, haideţi să ne oprim puţin şi să medităm. Este acesta Adevărul sau este falsul? Ce este? Dacă este Adevărul, suntem datori cu toţii faţă de Adevăr. Încotro mergem? Unde se sfârşeşte? Cum puteţi fi încredinţaţi că credeţi corect? El a fost de la început Cuvântul, iar Cuvântul deosebeşte gândurile inimii. Aşa s-a întâmplat prin proroci şi la fel S-a întâmplat prin Hristos, iar El a făgăduit acelaşi lucru pentru zilele din urmă, pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Tată ceresc, pune Cuvântul Tău în inimile celor care sunt adunaţi în această seară, fiindcă recunoaştem, Doamne, că trăim în umbra venirii Tale. Umbra şi realitatea se apropie tot mai mult, an de an. Astfel, vedem ce semne îngrozitoare vin: luna se preface în sânge; pretutindeni auzim despre cutremure; lumea întreagă este scuturată.

În ziua când Fiul lui Dumnezeu a fost respins oficial şi răstignit, s-a cutremurat tot pământul. Acum, un grup mare care se numeşte Consiliul Mondial al Bisericilor, L-a respins oficial, aşa cum s-a spus mai dinainte cu privire la această epocă a Bisericii din Laodicea. Acum, El stă afară, la uşa bisericilor, şi bate pentru a fi lăsat să intre. Nu demult, a fost din nou un cutremur care a cutremurat naţiunea aceasta şi nu altele. Când Isus a fost respins oficial, s-a cutremurat întreaga lume. În seara aceasta, El este aici şi ne cheamă din nou. El S-a făcut clar cunoscut ca Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Fie ca credincioşii să recunoască aceasta, şi la fel bolnavii, Doamne. Ajută-¡ în seara aceasta să fie în măsură să atingă haina Lui, ca atunci. Vindecă-¡ pe bolnavi şi salvează-¡ pe cei pierduţi, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

În ceea ce priveşte rândul de rugăciune, avem la dispoziţie numai cincisprezece minute, dacă vrem să încheiem la timp. În ce mă priveşte, pot să vă spun un singur lucru: eu sunt om şi cuvintele mele pot fi greşite, ca ale celorlalţi oameni. În seara aceasta, eu am dovedit că fiecare proroc şi toţi ceilalţi au făcut greşeli, dar Dumnezeu nu greşeşte niciodată.

Cuvântul Său este adevărul. Câţi cred că El este Adevărul? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Credinţa mea este bazată pe acest fundament: pe sângele lui Isus Hristos, iar Isus este Cuvântul.

Cred că Billy a împărţit numere de rugăciune. Au fost împărţite numere de rugăciune? Dacă s-au împărţit, vom face un rând de rugăciune.

Cine are numărul unu pentru rândul de rugăciune? Cine are numărul unu? Tu de acolo? Nu. Cine are numărul unu? Poate nu le-a împărţit încă. O, numărul unu este aici! Bine. Cine are numărul unu să vină aici.

Cine are numerele doi, trei? Mai avem numai câteva minute. Acolo este cineva pe targă. Uitaţi-vă la numărul de rugăciune pe care-l are. Trei. Patru? Cine are numărul patru?

Fiul meu sau altcineva, vine şi amestecă numerele înaintea oamenilor, după care le împarte. Odată, cineva a încercat să vândă numerele de rugăciune, de aceea le-am însemnat ca să nu poată fi vândute, şi nimeni nu ştie care număr va fi strigat. Eu nu încep niciodată de la un anumit număr, ci o fac la întâmplare. Voi o veţi putea vedea în săptămâna aceasta, fiindcă voi chema numere de la început, mijloc şi de la sfârşit. Noi împărţim în fiecare zi numere de rugăciune, pentru ca oamenii să aibă şansa să fie chemaţi zilnic.

Unu, doi, trei, patru, cinci. Eu le strig unul după altul, ca nu cumva la sfârşit să mi se spună: „Nu mi-a spus nimeni că mi-ai strigat numărul!” Dacă cineva are număr de rugăciune, nu va mai primi altul.

Cine are numărul cinci? Unu, doi, trei, patru, cinci. Numărul cinci? Bine. Şi acum, numărul şase până la unsprezece.

Priviţi la cei din jur, poate este vreun surd printre noi. Uitaţi-vă la numărul vecinilor. Eu cred că sunt împărţite peste tot. Câte avem, Roy? Numără, te rog. Unsprezece? Şi acum toţi ce la doisprezece la cincisprezece. Bine. Ne oprim aici pentru că nu avem prea mult timp.

Câţi nu au primit numere de rugăciune, dar cred că Dumnezeu îi va vindeca? Ridicaţi mâinile, vă rog. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aşa este corect. Vă rog să nu vă mai plimbaţi prin sală în următoarele zece sau cincisprezece, pentru că şi voi aveţi un duh.

Aş vrea să vă întreb ceva. Eu v-am spus şi am citit din Scriptură că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi v-am arătat că în aceste zile din urmă trebuie să facă acelaşi lucru. Câţi cred aceasta? Maleahi 4.5 şi multe alte texte dovedesc că El Se va pogorî din nou şi Se va face cunoscut printr-un mesaj profetic ca să întoarcă inimile copiilor la credinţa apostolică de la Rusalii.

Exact acest lucru urma să se întâmple. Nu înapoi la o mărturisire de credinţă dogmatică sectară, ci înapoi la credinţa originală. Noi credem aceasta din toată inima.

Unii dintre voi nu au numere de rugăciune, dar gândiţi-vă: atât eu cât şi voi suntem robii Lui; Dumnezeu este în mine şi în voi. Voi aveţi probleme, iar eu sunt aici să vă slujesc, aşa că, dacă ne unim, Dumnezeu va face aceasta.

Odată a venit o femeie. Aş vrea să vă arăt un alt text care este scrie în Evanghelia după Ioan. Această femeie a avut o scurgere de sânge. Să acceptăm că ea nu a avut un număr de rugăciune, dar dorea ca cineva să se roage pentru ea. Acolo s-au înghesuit atât de mulţi încât ea nu a ajuns la rând. De aceea, s-a gândit: „Dacă aş putea să mă ating doar de poala hainei Lui şi mă voi vindeca!” Câţi cunosc această întâmplare? O, desigur! Ce a făcut femeia? Şi-a făcut loc cu coatele prin mulţime şi s-a atins de poala hainei Lui.

Hainele din Palestina erau lungi, iar din cauza prafului erau şi murdare. Dacă aţi atinge poala hainei unui bărbat, el nu ar simţi absolut nimic. Cum este atunci cu poala unei haine lungi şi grele, din Palestina, care atârna până jos la picioare? El nu a simţit fizic atingerea acelei femei.

Femeia a atins haina Lui şi s-a retras. Să zicem că s-a dus şi s-a aşezat undeva. Ce s-a întâmplat atunci? Isus S-a oprit şi a întrebat: „Cine M-a atins?”

Apostolul Petru a găsit întrebarea Lui cam ciudată, pentru că oamenii Îl înghesuiau din toate părţile. Din cauza aceasta a vrut să-L pună puţin la punct. Cu alte cuvinte, el voia să-I spună: „Uite cum Te ating cu toţii! O să creadă că ceva nu este în ordine cu Tine, fiindcă toţi încearcă să te atingă.”

Dar Isus ¡-a zis: „Am simţit că din Mine a ieşit o putere.”

Femeia a primit puterea de la El. El a privit în jur, a găsit-o şi ¡-a spus ce boală a avut şi ce ¡ se întâmplase. Biblia spune că acum El este Marele Preot care simte cu slăbiciunile noastre. Dacă voi aveţi aceeaşi credinţă în acelaşi Isus, se va întâmpla şi cu voi la fel.

Acum staţi în rugăciune. Rugaţi-vă! Nu vă îndoiţi, ci credeţi din toată inima că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi că El vă va dărui aceste binecuvântări.

Tată, fie ca Duhul Sfânt să ne descopere Cuvântul care Se face cunoscut în trup omenesc, în trupul lor şi în trupul meu. Dorim ca Cuvântul şi făgăduinţa Evangheliei care a fost predicată în seara aceasta, să fie tălmăcită de Duhul Sfânt, pentru că El a promis că va fi cu noi. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Ne predăm Ţie în Numele lui Isus Hristos, ca să confirmi Cuvântul Tău cu semne şi minuni, aşa cum ai făcut-o conform textului din Marcu 16. Amin.

Rugaţi-vă cu adevărat şi nu mai umblaţi prin sală. Rămâneţi liniştiţi la locurile voastre, pentru că uneori alunecăm într-un conflict. Câţi dintre cei prezenţi sunt creştini născuţi din nou? Pot să vă văd mâinile? Aceasta este bine, fiindcă înseamnă că ştiţi despre ce vorbesc.

Aceasta este femeia? Doamna aceasta este prima din rândul de rugăciune. Bine. Câţi ştiu şi cred că eu şi doamna aceasta nu ne cunoaştem? Bine. Este un tablou ca cel din Ioan 4, unde Isus S-a întâlnit cu femeia samariteană la fântână. Aici este un tablou asemănător. Şi ea s-a întâlnit atunci pentru prima dată cu Domnul. Din câte îmi amintesc, aceasta este cu adevărat şi prima noastră întâlnire, şi suntem străini unul pentru altul. Este adevărat? Te rog ridică mâna să vadă şi oamenii. Voi vedeţi că acum ne întâlnim pentru prima dată.

Pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, voi vorbi cu femeia aceasta aşa cum a făcut El cu femeia de la fântână, ca să afle dacă ea a făcut ceva sau ce nu era în ordine cu ea; ceva ce eu nu pot face de la mine. Eu n-am mai văzut-o niciodată şi sunt pentru prima dată în oraşul acesta. Faptul că nu o cunosc nu ar confirma că Isus este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Nu aţi înţelege atunci că acest Cuvânt cunoaşte gândurile inimii şi că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci?

Aici sunt mâinile şi Biblia mea. Eu n-am mai văzut-o niciodată pe femeia aceasta, dar Dumnezeu o cunoaşte. Pentru mine este o necunoscută; nu ştiu despre ea mai mult decât oricare străin de aici.

Eu nu o cunosc, dar El o cunoaşte. El este Cuvântul, iar Cuvântul descoperă tainele inimii. Dacă ea a făcut ceva greşit şi acest lucru nu este cunoscut, dacă nu l-a adus sub sângele Domnului, atunci ¡-o va spune El. El îi va spune şi dacă este o credincioasă de formă. Îi va spune dacă este credincioasă; îi va spune dacă are o suferinţă trupească. Dacă ea este aici pentru altcineva, El îi va spune şi aceasta. El poate să facă toate acestea pentru că este Dumnezeu şi cunoaşte toate lucrurile. Eu nu ştiu nimic. Femeia nu mă cunoaşte pe mine şi eu nu o cunosc pe ea. Dacă El descoperă ceva în felul acesta, veţi afla că este acelaşi Cuvânt, pentru că Evrei 4.12 spune că Cuvântul descoperă tainele inimii. Cuvântul cunoaşte starea fiecăruia.

Soră, dacă Dumnezeu Se va descoperi în seara aceasta, în timp ce stăm amândoi aici, vei înţelege că eu nu pot să fac aşa ceva, ci trebuie să fie numai El. Aş vrea să vorbesc puţin cu tine, aşa cum scrie în Cuvânt. Eu am predicat, dar acum vorbesc cu tine, aşa cum a vorbit El cu femeia de la fântână. El a discutat cu ea până când ¡-a găsit necazul şi problemele. Dacă Dumnezeu îmi va descoperi care este necazul tău, vei şti dacă este adevărat sau nu.

Veţi crede cu toţii? O cunoaşte cineva pe femeia aceasta? Ridicaţi mâna. Da, mulţi o cunosc. Atunci este bine.

Fie ca Domnul să ne îngăduie aceasta, pentru că atunci nu vom avea doar Cuvântul predicat, ci Cuvântul făcut trup care pronunţă lucruri şi le descoperă. În Biblie nu scrie că vei sta aici şi nici ce nu este în ordine cu tine, de ce eşti aici sau ce ai făcut. Aşa ceva nu scrie acolo. Dar Cuvântul vine şi-l legitimează pe predicator, dovedind că acest Cuvânt şi mesajul sunt adevărate. Prin aceasta, Dumnezeu confirmă că mesajul este adevărat, iar dacă mesajul este confirmat ca adevărat, înseamnă că şi botezul cu Duhul Sfânt şi Evanghelia deplină sunt adevărate.

Mai întâi de toate eşti nervoasă, foarte nervoasă pentru ceva. Aşa este. Eşti îngrijorată şi aceasta de un timp încoace. Este în legătură cu starea şoldului tău drept, fiindcă te temi că ai cancer. Toată partea dreaptă este afectată şi asta îţi provoacă dureri. Durerea s-a mutat şi în zona stomacului. Dacă este adevărat, ridică mâna. Nu te teme, crede şi El te va vindeca. Crezi? Bine, atunci du-te, mulţumeşte-¡ lui Dumnezeu pentru aceasta şi fii sănătoasă. Domnul să te binecuvânteze. Aş vrea să-mi pun mâinile peste tine şi să mă rog.

Credeţi că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci?

Aici avem un tablou asemănător cu Isus şi femeia samariteană: un alb şi o femeie de culoare. Domnul a făcut-o să înţeleagă că nu mai există nici o deosebire rasială, pentru că El a murit pentru toţi. Aşa este. El a făcut ca toată spiţa de neam să se tragă din acelaşi sânge. Ţara în care am crescut ne influenţează culoarea pielii, dar aceasta nu are nimic a face cu interiorul nostru. Da, aşa este.

Tu eşti creştină, fiindcă simt foarte bine atitudinea ta pozitivă faţă de mine. Prin aceasta văd că eşti credincioasă. Duhul tău a mărturisit aceasta. Este aşa cum a spus El: Iată un israelit în care nu este vicleşug.”

Văd că eşti foarte bolnavă, iar din vizita medicală pe care ai făcut-o rezultă că ai cancer. Aşa este. Crezi că El poate să-mi spună unde este localizat? Pe baza rezultatului medical, cancerul este în intestinul gros. Dacă este adevărat, ridică mâna. Acum ştii că aici este Cineva care te cunoaşte. Crezi că El te va vindeca? Dacă credinţa ta se poate apropia atât de mult de El încât să-I poţi atinge haina, El Se poate descoperi ca atunci când a fost pe pământ şi vei pleca vindecată şi sănătoasă. Dacă ai putea crede! Soră este atât de simplu, fiindcă tot ce trebuie să faci este să crezi. Nu te îndoi.

Cred că suntem străini unul pentru altul şi că nu ne cunoaştem. Dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere care este necazul tău? Crezi că El poate să-mi descopere problemele şi necazurile fiecăruia din cei prezenţi aici? Crezi aceasta?

Câţi din adunare cred aceasta? „Amin.”

Tu ce crezi despre aceasta? Crezi din toată inima? Atunci nu vei mai fi chinuită de problemele de la fiere. Am simţit că cineva se gândeşte că eu citesc gândurile oamenilor şi am vrut să vă arăt că nu este adevărat.

Crezi că sunt slujitorul Lui? Din toată inima? Mulţumesc. Tu eşti creştină. Desigur. Tu eşti un credincios adevărat, nu unul care aderă. Eşti o creştină adevărată. Desigur. Tu eşti născută din nou. Crezi că Tatăl ceresc care ne cunoaşte pe amândoi, poate să-mi descopere, ca frate al tău, care este necazul tău? „Desigur.” Văd că ai multe necazuri. Ai fost operată din pricina cancerului şi ţi s-a tăiat un sân. Dar a mai rămas din cancer. Crezi că de acum înainte vei fi sănătoasă? Treci pe aici şi crede din toată inima. Dumnezeu să te binecuvânteze. Domnul Dumnezeu să te vindece.

Aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi. Credeţi din toată inima că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Tu crezi, femeie? Şi noi suntem doi străini unul pentru celălalt. Eu nu te cunosc pe tine şi tu nu mă cunoşti pe mine, dar Tatăl ceresc poate să-mi descopere dacă ai făcut ceva greşit, sau ceva ce ar fi trebuit să faci şi nu ai făcut. Indiferent ce este, atunci vei crede că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, fiindcă ştii că numai El poate s-o facă, nu-¡ aşa?

Îţi face probleme o tumoare care este localizată la cap şi eşti îngrijorată din cauza aceasta. Aşa este. Acum crezi că Isus Hristos te poate vindeca? Să ţi se facă după credinţa ta. Du-te şi crede. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze. Crede şi nu te îndoi şi după ce pleci de aici. Crede simplu din toată inima.

Aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi. Credeţi din toată inima.

Stomacul tău ţi-a creat probleme. Vrei să mănânci? Crede numai. Credinţă. Aceasta este tot ce-ţi trebuie.

Cum îţi merge? Şi noi suntem străini. Noi nu ne cunoaştem, dar aici este Cineva, invizibil, ascuns printre noi. El ştie care este necazul tău. Văd că încerci să umbli. Ai artrită. Crezi că El te poate vindeca? Du-te şi crede. Dacă vei putea crede nu vei mai fi paralizată.

Ai mai multe suferinţe. De multă vreme ai şi o boală femeiască, dar cel mai important lucru pentru tine este să fii vindecată de artrită. Crezi că El te va vindeca? Du-te şi crede. Mai mult nu trebuie, decât să crezi şi să nu te îndoieşti.

Şi pentru tine sunt un străin. Văd că tot timpul apare în faţa mea o altă femeie. Poate Dumnezeu îmi va descoperi ceva despre tine. Da, este o tumoare. Tu stai în faţa unei operaţii. Femeia de pe targă are tot o tumoare care trebuie operată. Credeţi din toată inima? Dacă credeţi, Dumnezeu vă va vindeca pe amândouă. Pune mâinile peste ea. Aceasta este! Soră, eşti vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Vedeţi, prieteni, eu nu pot să explic aceasta. Să nu mă întrebaţi pentru că nu ştiu să vă explic. Este o presiune, o putere. Ce este o tumoare? Ceva ce a crescut undeva în trup. O aglomerare de celule. Ce sunteţi voi? O aglomerare de celule. Ce este o tumoare? În Biblie este numită demon, ceva care te chinuieşte, iar aici au fost două cazuri identice.

Vino, femeie. Şi noi suntem doi străini unul pentru celălalt. Tu ai de multă vreme o suferinţă la stomac, un ulcer, iar din cauza aceasta ai probleme şi cu dantura. Crezi că Isus Hristos te va vindeca? „Amin.” Atunci du-te, mănâncă-ţi cina şi crede din toată inima că Isus Hristos te va vindeca. Crede acum.

Şi noi suntem străini unul faţă de celălalt. Unde locuieşte Dumnezeu în om? În inima lui. Aceasta este cea care-ţi provoacă dureri: inima, dar nu pentru că nu este Dumnezeu în ea. Trebuie să cedezi puţin loc credinţei tale, pentru ca durerea din inima ta să fie vindecată. Du-te şi crede din toată inima. Nu te îndoi. Du-te şi crede.

Dacă crezi, toate lucrurile sunt posibile. Câţi cred din toată inima? „Amin.” Credeţi că Dumnezeu este aici ca să vă vindece? Cuvântul S-a făcut trup. Ce este aceasta? Nu depinde numai de credinţa mea, ci trebuie să credeţi şi voi. Femeia a crezut şi s-a atins de poala hainei Lui.

Acolo stă un bărbat care mă priveşte. El are hernie şi hemoroizi. Crezi că Dumnezeu te vindecă? Dacă da, poţi avea lucrul pentru care te rogi.

Ceilalţi cred că Dumnezeu îi vindecă pe bolnavi? Credeţi că acest Cuvânt cunoaşte şi astăzi tainele inimii? Credeţi aceasta? Bine. Timpul este mai târziu decât am crezut.

De ce credeţi aceasta? Voi ştiţi că Scriptura este prezentată cu claritate înaintea voastră. Nu vă lăsaţi opriţi din pricina perdelei unui trup de carne, ci gândiţi-vă că este Cuvântul făgăduit pentru astăzi. Câţi înţeleg aceasta? Cuvântul făgăduinţei. Nu ştiu câtă imitaţie aţi văzut deja, dar Isus Hristos a făgăduit acest Cuvânt şi este Adevărul. Vedeţi, acesta este adevărul.

Nu a spus El în ultimele cuvinte înainte de a părăsi pământul şi de a Se înălţa la cer: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit, dar cine nu va crede, va fi osândit.

Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor crede…”? Aţi citit aceasta? Ce conţinea ultima Lui însărcinare? „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.” Câţi ştiți că acesta este adevărul? „Amin.”

Fiecare dintre voi a ridicat mâna şi aţi mărturisit că sunteţi credincioşi. Acum nu vreţi să vă puneţi mâinile unii peste alţii? Nu trebuie să mai continuăm pentru că ştiţi că El este aici. Dacă sunteţi credincioşi, de ce nu vă puneţi mâinile peste persoana de lângă voi şi să vă rugaţi pentru ea? El nu a spus aceasta numai pentru mine, ci a spus-o pentru fiecare dintre voi. Acum credeţi? Atunci spuneţi: „Amin!” Aceasta este bine.

Să nu vă rugaţi pentru voi înşivă, pentru că cel care-şi pune mâinile se roagă pentru voi. Fiecare să se roage pentru aproapele său, iar eu mă voi ruga pentru voi toţi. Dacă veţi putea crede cu toţii, vom avea cele mai minunate timpuri pe care le-aţi trăit vreodată.

Isus Hristos este aici să lumineze Biserica să recunoască faptul că dogmele, ismurile şi denominaţiunile au înecat Cuvântul în aceste zile din urmă, iar Isus, Cuvântul, este scos afară. Dar voi vedeţi că El vine din nou în mijlocul poporului Său şi Se face cunoscut aşa cum a făgăduit: „În zilele din urmă când Se va descoperi Fiul omului…” El S-a descoperit prin botez; El S-a descoperit prin vindecarea divină şi este aici în ultima Sa însuşire. Gândiţi-vă că acesta a fost ultimul eveniment din viaţa lui Avraam înainte de căderea focului care a judecat lumea păgână şi înainte de venirea fiului făgăduit, a lui Isaac. Acesta este ultimul semn pe care îl va vedea biserica creştină până la arătarea Domnului Isus. Dacă Dumnezeu mi-a făcut trecere înaintea voastră, atunci credeţi-mă în Numele Domnului: în Biblie nu mai este nimic care se lasă aşteptat decât primirea semnului fiarei pentru unii şi a Peceţii lui Dumnezeu pentru alţii.

Rugaţi-vă pentru persoana de lângă voi. Eu am privit în jur să văd dacă sunt neputincioşi, dar nu am văzut niciunul. Acolo este o targă, dar cred că s-a întâmplat deja ceva. Bine. Acum puneţi-vă mâinile unii peste alţii şi rugaţi-vă.

Isuse scump, Tu, marele şi neprihănitul Fiu al Dumnezeului celui viu, care eşti astăzi aici în chipul Duhului Sfânt: Tu Ţi-ai schimbat înfăţişarea, Te-ai pogorât jos şi ai descoperit Cuvântul Tău aici, într-un chip de om. Bărbaţi şi femei din toate categoriile sunt dovada că Tu mai trăieşti şi că eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Doamne Isuse, noi suntem aici, în acest mare oraş, Topeka. Suntem aici, uniţi cu toţi copiii Tăi şi Te rugăm să confirmi Cuvântul Tău, după ce Te-ai descoperit atât de puternic printre noi, aşa cum ai spus în porunca misionară pe care ai dat-o: „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” Oamenii care mărturisesc că sunt născuţi din nou prin Duhul, îşi pun mâinile unii peste alţii pentru a se identifica împreună, cu Cuvântul Tău şi cu porunca Ta misionară.

Satan, tu nu mai poţi să-¡ reţii pe aceşti oameni bolnavi, pentru că ei s-au supus Cuvântului lui Dumnezeu. Ieşi afară din ei, indiferent prin ce boală stăpâneşti trupul lor! Nu-¡ mai chinui şi eliberează-¡ în seara aceasta! Ca slujitori ai lui Dumnezeu însărcinaţi să aducem confirmarea Cuvântului, îţi poruncim în Numele Dumnezeului celui viu, în Numele lui Isus Hristos care este Cuvântul făcut trup printre noi, să ieşi din aceşti oameni bolnavi şi să-¡ eliberezi pe baza poruncii pe care a dat-o Isus Hristos, şi pentru gloria Împărăţiei lui Dumnezeu. Amin.

Toţi cei ce cred şi acceptă vindecarea fără nici o umbră de îndoială, care poartă înăuntrul lor slava supranaturală şi cunosc Cuvântul făgăduit în care ne vom adânci în săptămâna aceasta, şi pe care Îl vedeţi împlinindu-se înaintea voastră, să ne ridicăm şi să spunem: Accept chiar acum vindecarea mea şi cred că Isus Hristos m-a vindecat. O cred din toată inima mea şi o primesc în Numele lui Isus Hristos.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Ridicaţi mâinile şi mulţumiţi-¡ fiecare în felul lui, pentru vindecarea voastră. Amin.

– Amin –