PROCESUL

Tampa – Florida

(Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci.

Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau.

Când s-a auzit că El este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.

După aceea S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară.

Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.

În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.

Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

Vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.

Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin

semnele care-i însoţeau.” (Marcu 16.9-20).

Haideţi să ne rugăm. Doamne Isuse, ne apropiem de tronul Tatălui şi credem în Numele Tău că acesta este Cuvântul Tău. Noi credem că acestea au fost ultimele cuvinte care au ieşit de pe buzele Tale înainte de a Te înălţa la cer, şi Te rugăm să le binecuvântezi în inimile noastre de dragul celor bolnavi. Îţi mulţumim pentru că în seara aceasta ai chemat un mare număr de oameni la tronul Tău, şi că noi vom putea vedea acele rânduri mari formate din femei, bărbaţi, taţi, copii şi mame, venind în rând şi îndreptându-se spre acele camere. Îţi mulţumim pentru aceasta, Tată, şi Te rugăm să le dai bogăţiile Împărăţiei Tale. Fie ca în după-amiaza aceasta între ei să se găsească credinţa care să facă Cuvântul lui Dumnezeu o realitate pentru noi. Tu eşti singurul care poate face aceasta, Tată, aşa că ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin. Puteţi să vă aşezaţi.

În după-amiaza aceasta aş vrea să iau un subiect care poate părea puţin ciudat. Aş vrea să fac aceasta, pentru că ieri l-am întâlnit la micul dejun pe unul din cei mai deosebiţi oameni pe care-i cunosc. El stă acum aici, la spatele meu şi este avocat. Noi am vorbit despre un proces şi l-am amintit pe cel în care a fost judecat Domnul nostru. Desigur, ar fi mai potrivit să stea el aici, şi să ne arate cum stau lucrurile la curţile noastre de justiţie, deoarece am auzit de la alţii că el este un avocat minunat şi ar putea duce un proces drept. Isus nu a avut parte de un proces drept. El este Cuvântul, iar noi putem să fim de acord cu aceasta. Eu am citit Cuvântul Lui, iar în după-amiaza aceasta Îl vom aduce înaintea curţii de justiţie.

Cuvântul este adus la proces, iar cazul este: „Făgăduinţele Cuvântului lui Dumnezeu împotriva lumii.” Cauza acestei acuzaţii este încălcarea făgăduinţei. Cred că procurorul acuzării reprezintă întotdeauna statul. În procesul nostru, procurorul acuzator este Satan şi reprezintă lumea. Pârâtul este Dumnezeu, iar Martorul apărării este Duhul Sfânt. Aş vrea ca biserica, adunarea, să fie atât juriul, cât şi judecătorul. Haideţi să începem procesul, în timp ce ridicăm cortina şi vedem unde ne aflăm.

Nu uitaţi care este cauza procesului nostru: Cuvântul lui Dumnezeu împotriva lumii. Acuzaţia este că El Şi-a încălcat promisiunea şi nu S-a ţinut de Cuvânt. Procurorul acuzării este Satan şi reprezintă lumea, Avocatul apărării este Dumnezeu însuşi, iar Martorul apărării este Duhul Sfânt.

Acum vom chema Curtea pentru începerea procesului. Procurorul acuzării va chema în faţă primul său martor care va vorbi sub jurământ. În acest proces, el are trei martori pe care vrea să-i cheme în faţă. Martorii lui sunt: domnul Necredincios, domnul Sceptic şi domnul Nerăbdător. Aceştia sunt martorii cazului său şi Îl acuză pe Dumnezeu că nu Se ţine de cuvânt, că Cuvântul Său nu este adevărat.

Înainte de a începe acest proces, putem vedea că mulţi oameni din lumea aceasta încearcă să spună că Cuvântul lui Dumnezeu nu este adevărat. Eu tocmai am citit despre aceasta. În timp ce urmăream comentariile de la Biblia Scofield, m-am gândit la o istorioară care mi s-a spus odată. Nu cred că am spus-o în adunarea aceasta.

O femeie avea un fiu deosebit care dorea să devină predicator.  Ea era cam săracă, dar dorea ca fiul ei să aibă parte de cea mai bună educaţie care i se putea oferi. Orice mamă ar dori aceasta, dacă copilul ei ar avea o chemare pentru aşa ceva, aşa că l-a trimis la cel mai bun seminar religios de care auzise.

El s-a dus acolo, iar cam după un an, mama lui s-a îmbolnăvit foarte tare. Fiind grav bolnavă, ei i-au trimis o telegramă să vină acasă urgent. Femeia locuia singură, iar într-o zi s-a răcit, după care a făcut o dublă pneumonie, apoi o congestie pulmonară şi era pe moarte. Curând şi inima îi era într-o stare foarte rea. Medicul local a făcut tot ce a ştiut ca s-o salveze, dar pentru că starea ei era tot mai gravă, a trimis o telegramă la fiul ei şi i-a spus: „Pregăteşte-te în orice clipă. Fă-ţi rezervare la avion, pentru că s-ar putea să trebuiască să vii foarte curând la mama ta. Ea este foarte aproape de moarte.” Foarte supărat, băiatul şi-a făcut rezervare la avion, şi-a pregătit hainele şi s-a pregătit ca să prindă avionul. Dar chiar atunci a primit o altă telegramă: „Fiule, nu mai veni pentru că m-am făcut bine.”

După aproximativ şase luni sau poate chiar un an, el s-a întors acasă. După ce şi-a salutat mama şi au stat puţin de vorbă, el i-a zis: „Mamă, am o întrebare care mă frământă. Când ai fost bolnavă, la un moment dat mi-ai spus că te-ai făcut bine, dar nu mi-ai dat nici un detaliu cu privire la ce s-a întâmplat.”

„Fiule, tu cunoşti strada noastră şi magazinul acela vechi, nu?” „Da,” a răspuns el.

„În clădirea aceea micuţă se adună un grup de oameni care se roagă pentru bolnavi.”

„Da, îmi amintesc de ei. Sunt penticostali.”

„Da, aşa este,” a întărit femeia. „Când eram în starea cea mai rea, m-a căutat o doamnă deosebită şi mi-a spus: „Soră, noi eram adunaţi pentru o adunare de rugăciune şi am înţeles că eşti foarte bolnavă, iar fiul tău este plecat undeva departe, la un seminar, ca să devină predicator. În timp ce ne rugam, Domnul ne-a descoperit că ar trebui să venim aici să ne rugăm pentru tine.” „Ar fi bine,” i-am răspuns eu, iar femeia aceea a continuat: „Te-ar deranja dacă ar veni păstorul nostru aici ca să se roage pentru tine?” „Sigur că nu, doamnă. Aş fi încântată.”, am răspuns eu. Doctorul a spus că este în ordine, aşa că a venit păstorul, iar el a citit din Marcu 16 şi a spus: „Aceasta este ceea ce spune Biblia.” El şi-a pus mâinile peste mine, s-a rugat şi m-am făcut bine.”

„Mamă…” „Fiule, nu-i aşa că este minunat? Gândeşte-te la aceasta!”, a spus mama încântată.

„Mamă, bineînţeles că aceasta nu are nici o legătură cu vindecarea ta. Poate au început să-şi facă efectul medicamentele pe care ţi le-a dat medicul mai demult.”

„Nu, fiule!”, a insistat femeia. „Medicul încetase de două zile să-mi mai dea medicamente, spunând că nu are ce să-mi mai facă. El mi-a pus masca de oxigen şi mi-a spus că nu mai poate face nimic, fiindcă starea mea era din ce în ce mai rea.”

„Oh, mamă, nu a fost aceasta! Aceia sunt oameni needucaţi. Ei citesc numai Biblia şi nu înţeleg nimic. Vezi?”

„Fiule, dar nu ar trebui să credem Biblia?”

„Oh, ba da, sigur că trebuie s-o credem, dar la şcoală am învăţat că ceea ce a citit păstorul acela din Marcu 16 începând de la versetul 9, nici măcar nu este scris sub inspiraţie.”

„Ei bine, glorie lui Dumnezeu!”

„Mamă, tu te comporţi la fel ca oamenii aceia, eşti pe aceeaşi undă!”

„Ei bine, scumpule, mă gândeam la ceva.”

„La ce te gândeai, mamă?”

„Mă gândeam că dacă Dumnezeu a putut să mă vindece cu acea parte a Cuvântului Său care nu este inspirată, ce va face El cu partea inspirată?” Aşa că noi credem din toată inima că este inspirată.

Să-l lăsăm acum pe procuror să-şi aducă în faţă primul martor, ca să depună mărturie împotrivă.

V-am spus această povestioară, pentru că în timp ce citeam acest text, mi-am amintit că domnul Scofield spunea că unele manuscrise nu conţin textul acesta. Probabil că de aici a venit şi povestioara. Aşa este.

Deci vine în faţă domnul Necredincios şi se pregăteşte să mărturisească împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. El este primul martor.

După ce a depus jurământul, a depus următoarea plângere: „Promisiunile lui Dumnezeu nu sunt adevărate în întregime.”

Vreau să ştiţi că toţi martorii aduşi de procuror susţin că sunt credincioşi şi aduc următoarea dovadă: „Noi n-am fi mers la asemenea adunări dacă nu eram credincioşi.” Deci ei susţin că sunt credincioşi.

Plângerea pe care o are domnul Necredincios împotriva Cuvântului lui Dumnezeu este că Marcu 16 nu este adevărat. „Pur şi simplu nu poate fi adevărat.” Pentru a dovedi aceasta, el spune că de câtva timp încoace a fost bolnav şi s-a dus la aşa-zisa adunare a Duhului Sfânt, unde oamenii îşi puneau mâinile peste bolnavi, iar aceştia spuneau că sunt vindecaţi. Pentru că era bolnav de câtva timp, s-a dus şi el în rândul acela de rugăciune, şi pentru el s-a rugat aşa-zisul Duh Sfânt, iar grămada aceea de oameni strigau şi făceau gălăgie spunând că erau vindecaţi. Domnul Necredincios s-a dus în rândul acela şi s-au pus mâinile peste el. Aceasta s-a întâmplat cu mai mult de două luni în urmă, dar nu a văzut nici măcar un semn că s-ar face mai bine. Astfel, el a spus că această parte din Cuvânt nu este adevărată.

Procurorul îl trimite la loc pe primul său martor şi îl cheamă pe al doilea. Acesta este domnul Sceptic. El depune jurământul şi ocupă loc. Scepticul susţine că este credincios şi că a auzit în oraş că ei au o biserică cu un păstor credincios, cu un aşa-zis om al lui Dumnezeu, cum îl numeşte organizaţia. Acest om susţinea că crede Biblia şi că se ruga pentru bolnavi după ce îi ungea cu untdelemn. El a citit din Biblie din Iacov 5.14: „Este vreunul bolnav printre voi? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.” El spune că era un om bolnav care nu putea scăpa de febră, fiindcă îi tot revenea, iar doctorul i-a spus că nu este nici un chip să scape de ea. Astfel, L-a crezut pe Dumnezeu pe Cuvântul Lui şi l-a găsit pe acest aşa-zis păstor al lui Dumnezeu, despre care toată adunarea avea tot felul de mărturii că au fost vindecaţi, şi aşa mai departe.

 Acest păstor s-a rugat pentru el şi l-a uns cu untdelemn după Cuvântul lui Dumnezeu. El nu s-a îndoit de sinceritatea acestui om sau a adunării, iar păstorul a urmat porunca aşa cum a spus Biblia, l-a uns şi s-a rugat pentru el. Aceasta s-a întâmplat cu mai mult de şase luni în urmă, şi nu s-a văzut nici un semn de ameliorare.

El a adus această mărturie apoi s-a retras.

În continuare, procurorul îl aduce pe al treilea martor al său, pe domnul Nerăbdător. El vine şi depune jurământul pentru a aduce mărturia sa împotriva Cuvântului lui Dumnezeu susţinând că nu este adevărat. Omul vine în faţă şi susţine că este un credincios şi că a citit Marcu 11 începând de la versetul 22, unde vorbeşte chiar Isus. El spune că are o Biblie în care cuvintele spuse de Isus sunt scrise cu litere roşii şi citează ceea ce a spus El: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare,” şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” (Marcu 11.22-23). El a spus că a fost şchiop încă din copilărie şi că trebuia să umble în cârje. Dar a acceptat versetul acela ca fiind Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu şi şi-a zis în inimă, cum a mărturisit: „Eu voi umbla normal!” acceptând Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum era scris: „…dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare,” dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” El a cerut aceasta, s-a rugat, a spus că va avea acel lucru, şi aceasta s-a întâmplat acum cinci ani, dar el tot şchiopătează şi nu s-a făcut bine deloc.

După ce martorii săi au adus cele trei mărturii diferite din Scriptură (care în curţile de justiţie iudaice reprezintă trei martori), a venit în faţă procurorul. El a adus trei martori conform Scripturii, iar ei au venit cu cuvintele spuse de Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu arătat în trup şi locuind într-un Om, Cel infailibil. Procurorul vine în faţă să întărească acuzaţiile aduse de ei în faţa voastră, a oamenilor.

Ţineţi minte că voi sunteţi juraţii şi judecătorul.

Procurorul vrea să ştiţi că aceşti trei oameni au susţinut că sunt la fel de credincioşi ca ceilalţi care susţin aceasta. De asemenea, el vrea să ştiţi că Dumnezeu nu este justificat în punerea unor asemenea făgăduinţe în Cuvântul Său dacă nu le întăreşte, mai ales că le dă copiilor Săi credincioşi ca să le mărturisească. Făcând aceasta, mărturisind cuvinte care nu sunt adevărate, ei sunt expuşi la ruşine şi ocară. Procurorul mai spune: „El nu Şi-a ţinut făgăduinţa faţă de aceşti trei martori, deşi acele lucruri au fost făcute conform Cuvântului lui Dumnezeu.” Procurorul doreşte să ştiţi că Dumnezeu a omis în fiecare din aceste trei cazuri să Îşi ţină Cuvântul faţă de aceşti credincioşi. El îşi întăreşte astfel cazul şi vi-l prezintă.

De asemenea, procurorul doreşte să vă atragă atenţia asupra unui alt lucru: „El, care este Dumnezeu, a promis că toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred. El a promis aceasta.” Procurorul doreşte ca voi să ştiţi că „Acei aşa-zişi credincioşi au încercat să păstreze acest Cuvânt, dar nu au reuşit, şi ca atare, El este dat în judecată pentru încălcarea promisiunii Sale.”

Ba mai mult, procurorul doreşte să vă atragă atenţia asupra unui alt Cuvânt al lui Dumnezeu: „El susţine că este viu după moartea Sa. Isus susţine că este viu şi astăzi.” Procurorul doreşte ca voi să ştiţi că el nu a văzut nici un bărbat care să aibă în mâini şi picioare semnele lăsate de cuie, şi nici cicatricele provocare de bice sau de suliţă. Nu a văzut nici un bărbat cu urmele lăsate de coroana făcută din spini, dar cu toate acestea, El susţine că este viu după moartea Sa; susţine că este Acelaşi şi astăzi, aşa cum scrie în Evrei 13.8, dar nu este adevărat. În Luca 17.30 susţine că Se va descoperi în aceste zile în care trăim, şi că va fi la fel ca în acele zile. Pentru întărirea cazului, procurorul spune că în Apocalipsa 10 scrie că atunci când va suna din trâmbiţă îngerul al şaptelea al Bisericii – acesta fiind îngerul bisericii Laodicea care trebuie să cheme biserica înapoi la credinţa părinţilor -, vor fi descoperite toate tainele lui Dumnezeu. El mai susţine că conform Maleahi 4, se va ridica un profet care va adeveri aceste promisiuni, dar încă nu se vede nicăieri un asemenea profet. Şi mai susţine că cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul Lui nu va trece.

Procurorul are un caz pe care îl prezintă şi îl întăreşte. El vi-l prezintă vouă, acestei audienţe, vouă care sunteţi în acelaşi timp şi juraţii şi judecătorul. Noi am auzit prezentarea lui şi am ascultat ce au avut de spus martorii lui. Noi am auzit ce a turnat procurorul împotriva Cuvântului şi cum L-a atins din fiecare latură, afirmând că nu vede nici o făgăduinţă a lui Dumnezeu ca fiind adevărată. Prin aceasta, el încearcă să ridice o acuzaţie împotriva lui Dumnezeu pentru că a făcut promisiuni pe care nu este în stare să le împlinească. „Făgăduinţele pe care le-a făcut pentru această zi sunt absolut imposibile şi nu le poate împlini.”

Noi am auzit pledoaria lui, aşa că acum vom cere ca procurorul şi martorii lui să se retragă, pentru că Îl vom chema pe Avocatul apărării, pe Duhul Sfânt, şi martorii Lui. El vine şi stă în apărarea Acuzatului. Primul lucru pe care El doreşte să-l aducă în atenţia Curţii (Aleluia!) este faptul că procurorul interpretează Cuvântul greşit în faţa oamenilor, aşa cum a făcut şi în faţa Evei la început. Vă amintiţi că el a fost interpretul ei. Dumnezeu le-a spus clar ce să facă, iar dacă ar fi ascultat n-ar fi fost nici moarte, nici întristare sau altceva, însă prin faptul că l-a ascultat au venit toate acestea. Deci, ce se întâmplă când omul iese din spatele Cuvântului lui Dumnezeu? Când face aceasta, Dumnezeu nu îl mai apără.

Vedeţi? Satan este cel care a interpretat Cuvântul pentru Eva, aşa că ea nu şi-a ascultat soţul sau pe Dumnezeu, ci a luat interpretarea adusă de procuror, deşi el nu are nici un drept să facă aceasta. Nici omul nu are voie să facă aceasta, pentru că Dumnezeu este singurul Său Interpret. El nu are nevoie de noi să facem aceasta. El Îşi ţine Cuvântul, iar noi Îl credem.

Avocatul apărării doreşte să atragă atenţia că interpretul primelor cuvinte ale lui Dumnezeu, care au fost vorbite vreodată, este de fapt procurorul care încearcă să aducă învinuire înaintea acestei Curţi şi tot el este cel care interpretează Cuvântul greşit. Acesta este primul lucru pe care doreşte să-l spună Avocatul apărării: că Satan a fost cel care i-a interpretat Evei Cuvântul şi l-a interpretat greşit.

El doreşte să vă informeze că făgăduinţa este numai pentru credincioşi. Ea nu este pentru credincioşii prefăcuţi, sceptici sau necredincioşi, ci este pentru cei ce cred. Avocatul apărării Duhul Sfânt, doreşte ca această Curte să înţeleagă că aceste făgăduinţe sunt numai pentru cei credincioşi.

Întrebarea care se pune este: „Sunt cei trei credincioşi?”

Avocatul apărării trebuie să ştie dacă cei trei sunt sau nu credincioşi, pentru că El este Cel care împlineşte făgăduinţa. Cum poţi trece peste aceasta? În faţa noastră se derulează un caz fierbinte. Cum poţi trece peste aceasta? Duhul Sfânt trebuie să ştie aceasta pentru că El este Viaţa Cuvântului. El este Cel care însufleţeşte Cuvântul, aşa cum duhul tău îţi însufleţeşte trupul. Trupul este însufleţit de duh, ceea ce înseamnă că trupul este mort fără duh. Deci, Cuvântul este mort fără Duh. Este nevoie de Duh ca să ducă Cuvântul înainte şi să-L facă să trăiască.  El este Cel care însufleţeşte Cuvântul, El este Martorul apărării. Amin. Cum poţi să treci de aceasta? Aş vrea ca această Curte să înţeleagă foarte bine faptul că El însufleţeşte Cuvântul.

El doreşte să atragă atenţia Curţii cu privire la Cuvântul făgăduinţei în cauză. El nu a pus nici un interval de timp în care ei ar trebui să se facă bine, ci a spus: „Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Dumnezeu îl va ridica.”  El nu a spus că se va întâmpla chiar atunci. „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” Nu a spus o zi, lună sau an, ci a spus doar: „se vor însănătoşi.” Martorul apărării doreşte să ştiţi că El nu a spus că se va întâmpla o minune, ci a spus doar: „se vor însănătoşi.” Să interpretaţi corect acest lucru! El nu a vorbit despre un anumit interval de timp şi a spus că se va întâmpla numai dacă cred. Dacă cred, se vor face bine. „îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” El a spus acest lucru şi se va întâmpla dacă vor ţine de credinţa lor. Acesta este Martorul apărării.

Martorul apărării vrea să aducă un alt lucru în atenţia Curţii în după-amiaza aceasta, şi anume: că Cuvântul este o Sămânţă, iar această Sămânţă trebuie să cadă într-un pământ fertil ca să poată fi însufleţită. Sămânţa nu va creşte pe o piatră, ci trebuie să aibă un pământ fertil. Cuvântul trebuie să cadă în credinţă, care este fertilitate care face ca Cuvântul să se împlinească.

S-ar putea spune încă multe alte lucruri, dar nu vrem să vă ţinem prea mult, pentru că avem un rând mare de rugăciune. Totuşi, aş vrea ca voi, Curtea, să ascultaţi încă puţin, pentru că Avocatul apărării îşi va chema martorii Săi. Vedeţi? Avocatul apărării are dreptul să-Şi cheme martorii Săi pentru că şi Procurorul a făcut aceasta. Deci, Avocatul apărării cheamă primul Său martor şi îl prezintă Curţii: pe profetul Noe.

„Vino în faţă, Noe, şi ocupă-ţi locul. Înţeleg că ai o mărturie în ce priveşte Cuvântul lui Dumnezeu care ţi s-a dat.”

„Da.” Martorul începe să-i spună Curţii că el a fost doar un om simplu şi că L-a crezut pe Dumnezeu. El a trăit într-un timp ştiinţific în care se credea că zilele minunilor nu există. În vremea aceea nu plouase niciodată pe pământ, dar într-o zi, el L-a întâlnit pe Dumnezeu şi Dumnezeu i-a spus să construiască o arcă pentru salvarea oamenilor, şi toţi cei ce vor veni în acea arcă, vor fi salvaţi. Martorul vrea să spună solemn că a crezut cu toată inima. Astfel, s-a dus şi a predicat acest lucru, iar ca să îşi dovedească credinţa, a început să construiască arca.

Martorul doreşte să-¡ arate cu degetul pe domnul Necredincios, pe domnul Sceptic şi pe domnul Nerăbdător. „Ei,” a spus el, „m-au vânat zi şi noapte  zicând: „Când va cădea ploaia aceea? Ai spus aceasta acum un an şi iată că nu este nici un strop de ploaie acolo!” M-au numit nebun, şi-au bătut joc de mine şi au spus că sunt cu totul sclintit la cap fiindcă cred o promisiune prostească ce este împotriva cercetărilor ştiinţifice. Dar eu am lucrat statornic la planul meu, pentru că ştiam că era Cuvântul lui Dumnezeu şi că El nu putea da greş. Am construit arca, iar atunci când a fost gata, batjocoritorii s-au învârtit în fiecare zi în jurul ei, în timp ce eu stăteam în uşă şi le predicam, şi ziceau: „Aceasta ne-ai spus şi cu o sută douăzeci de ani în urmă. Unde este ploaia ta? Vezi, munca ta este în zadar. Oamenii noştri de ştiinţă au dreptate că nu există aşa ceva! Eşti doar un bătrân simplu şi smintit care crede într-o promisiune atât de prostească!”

Apoi, într-o dimineaţă am vrut să ies afară, dar dintr-o dată, fără să fie mişcată de vreo mână, uşa s-a închis în faţa mea, iar eu am rămas sigilat înăuntru. „Oare ce s-a întâmplat?” m-am întrebat, apoi m-am suit pe scările pe care le-am construit, am ajuns în vârf şi am deschis fereastra. Domnul Necredincios stătea lângă arcă împreună cu domnul Sceptic şi domnul Nerăbdător şi ziceau: „Oare ce s-a întâmplat? Se pare că s-a blocat singur înăuntru.” Am crezut că ploaia va cădea chiar atunci. Am intrat în arcă pe şaptesprezece mai şi uşa mi s-a închis în faţă, aşa că le-am zis celor ce erau cu mine: „Pregătiţi-vă, pentru că va ploua în următoarele câteva minute!” Cât a fost ziua de lungă, domnul Necredincios, domnul Sceptic şi domnul Nerăbdător s-au plimbat de jur împrejurul corăbiei criticându-mă şi spunând tot felul de răutăţi despre mine, dar eu ¡-am spus adunării mele: „Staţi liniştiţi pentru că Domnul a făcut o promisiune.”

A venit a doua zi şi soarele a răsărit din nou pe cer, fără ploaie, tunete sau fulgere. A treia zi a fost la fel, a patra, a cincea, dar în dimineaţa zilei de 24 mai (o sută douăzeci de ani mai târziu), a venit acea ploaie din ceruri, iar domnul Necredincios, domnul Sceptic şi domnul Nerăbdător au pierit acolo, afară.

Avocatul apărării spune: „Poţi să pleci, Noe. Acum aş vrea să mai chem un martor. Vino, domnule Avraam, fiindcă aş dori să auzim şi mărturia ta.”

Domnul Avraam vine şi spune: „Eu lucram la ferma mea situată aproape de oraşul Ur din Haldea şi eram căsătorit cu Sara, cu care eram jumătate fraţi. Eu mă numeam Avram, iar ea, Sarai. Într-o zi L-am întâlnit pe Dumnezeu, iar El mi-a spus că voi avea un copil cu Sara. În vremea aceea, Sara avea şaizeci şi cinci de ani, iar eu aveam şaptezeci şi cinci. Dumnezeu mi-a spus că voi avea cu Sara un copil în care va fi binecuvântată întreaga omenire, iar eu voi fi tatăl multor popoare. Eu am iubit foarte mult copiii şi am crezut că nu voi avea niciodată vreunul, dar când Dumnezeu a spus că voi avea unul, L-am crezut. Astfel, m-am dus la medic să fac aranjamentele, dar el m-a scos afară din cabinet. Domnul Necredincios stătea acolo, iar când mergeam pe stradă, autorităţile au vrut să mă aresteze zicând că sunt bolnav mintal. După aceasta, an după an, domnul Necredincios m-a chinuit zi şi noapte.

Vedeţi voi, soţia mea Sara era deja de multă vreme în menopauză şi nu mai putea să zămislească. După prima lună, am întrebat-o: „Iubito, noi avem toate lucrurile pregătite pentru micuţ: pătuţul, hăinuţele şi toate celelalte lucruri, nu-¡ aşa? Suntem pregătiţi, aşa-¡?”

„Da, suntem pregătiţi.”

„Fii atentă, pentru că se va întâmpla acum.”

La sfârşitul celor douăzeci şi opt de zile, am zis: „Cum te simţi, iubito?”

„Nu văd nici o schimbare, Avraame.”

„Ei bine,” am spus eu, „Dumnezeu să fie binecuvântat, Sara. Să nu te îndoieşti! Dumnezeu a spus ceva şi noi îl vom avea oricum.” Şi aceasta s-a întâmplat ani de-a rândul.

După fiecare an care trecea, domnul Sceptic, domnul Necredincios şi toţi ceilalţi, făceau haz de mine. Copilul s-a născut douăzeci şi cinci de ani mai târziu, când eu aveam o sută de ani. Dumnezeu nu mi-a spus că voi avea copilul în ziua următoare, ci a spus doar că îl voi avea. Nu îmi pasă cât timp a trebuit să aştept; Dumnezeu a promis acest lucru şi aşa a fost. Eu am aşteptat timp de douăzeci şi cinci de ani. Toţi credeau că voi muri pentru că eram atât de bătrân, dar eu am spus: „Nu pot muri pentru că promisiunea îmi aparţine. Dumnezeu a spus aceasta.”

Domnul Batjocoritor, Nerăbdător, Necredincios şi Sceptic, au venit în continuu şi mi-au spus: „Avraame, tată al multor popoare, câţi copii ai acum?” Eu am stat însă tare pe poziţie şi nu m-am clătinat prin necredinţă în faţa Cuvântului lui Dumnezeu, fiindcă am ştiut că El este în stare să Îşi ţină fiecare Cuvânt făgăduit. Nu m-am uitat nici măcar la propriul meu trup, chiar dacă era mort, şi nici la pântecele sterp al Sarei, ci L-am crezut pe Dumnezeu. Ei au spus: „Parcă acum douăzeci şi cinci de ani ai spus că vei avea un copil!”

„Da, eu am spus aceasta acum douăzeci şi cinci de ani.”

Domnul Nerăbdător a spus: „Ei bine, au trecut douăzeci şi cinci de ani de atunci. Uită-te la tine: mustăţile ţi-au ajuns până aproape de genunchi, fiindcă eşti un om bătrân.”

Eu ¡-am spus că Dumnezeu n-a spus când voi avea acest copil,” ci a zis: „Tu îl vei avea prin Sara!” şi aceasta a fost destul pentru mine. Eu am stat neclintit, pentru că Cuvântul nu a spus când, ci a spus doar că se va întâmpla.”

Haideţi să chemăm repede încă un martor. Nu avem mult timp, dar am putea chema sute de martori. Haideţi să-l chemăm pe Moise să depună şi el mărturie.

„Eu,” spune Moise, „am fost educat în înţelepciunea egipteană, şi am fost şi profesor. Dar într-o zi, la vârsta de optzeci de ani, L-am întâlnit pe Dumnezeu în spatele pustiei. El a venit în forma unui semn, a unui rug în flăcări şi mi-a spus că a auzit strigătele poporului Său şi Şi-a adus aminte de promisiunea pe care o făcuse că îi va elibera. Apoi mi-a zis: „Eu te trimit pe tine!”

„Doamne, cine sunt eu? Nu pot merge pentru că nu sunt teolog. Nu pot nici măcar să vorbesc.”

Dar El mi-a zis: „Îţi voi da două semne: unul din ele va fi pe mâna ta, iar celălalt va fi în toiag. Dacă nu vor asculta de glasul acestor două semne, să torni nişte apă pe pământ. Ea se va schimba în sânge şi astfel va pune capăt la orice îndoială.”

Când m-am dus în faţa poporului cu cele două semne pe care mi le dăduse Dumnezeu, păstorul Faraon a încercat să imite semnele mele, ca să le pună sub semnul întrebării. El mi-a zis: „Orice ghicitor ieftin sau egiptean, poate face aceasta. Orice magician ieftin poate face trucurile acestea.” Apoi a luat doi bărbaţi care se numeau Iane şi Iambre, care au imitat tot ce am făcut eu. Dar aceasta nu m-a oprit, pentru că Glasul care m-a trimis era un Glas biblic, iar eu am stat cu El fiindcă era Cuvântul lui Dumnezeu.

A fost un semn şi un Glas biblic: „Mi-am adus aminte de promisiunea Mea şi timpul este aproape.” El nu mai avusese de sute de ani profeţi în Israel. De patru sute patruzeci de ani nu mai avusese niciun profet, iar acum a spus: „Te trimit pe tine să fii tu acela!” Şi m-am dus. Mi-a dat şi un semn: că voi merge şi mă voi întoarce cu copiii lui Israel la acest munte. A durat mult timp, dar am făcut aceasta, am stat credincios Cuvântului. Iambre şi ceilalţi vrăjitori au început să imite, dar am ştiut că nu o vor putea face mult timp.”

Ştiaţi că aceasta se va repeta în zilele din urmă?” Aşa a spus Isus. Astfel, citim: „După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.” (2Timotei 3.8). Ei sunt imitatori care încearcă să imite şi să se comporte la fel.

Moise a continuat: „Am stat pe loc fiindcă am ştiut că Glasul acela era un Glas biblic.” Deşi ei erau doi, iar el era singur, s-a dovedit că a spus adevărul, aşa că s-a dus şi a făcut ce ¡ s-a spus, după care a venit înapoi la muntele despre care ¡-a vorbit Dumnezeu.

„Vino jos, Moise. Haideţi să chemăm repede încă un martor, pe Iosua.

Iosua spune: „Când ne-am apropiat de ţara făgăduită, am ajuns la Cades-Barnea, iar Moise a ales câte un bărbat din fiecare seminţie, din fiecare denominaţiune şi ne-a zis: „Duceţi-vă şi iscodiţi ţara!” Noi ne-am dus, iar doi dintre noi am adus o dovadă că ţara era bună. Ei au avut această dovadă, au fost penticostali adevăraţi. Dar deşi au adus dovada, când a venit vremea să luăm ţara în stăpânire, ei au spus: „Nu putem face aceasta, nu suntem în stare!” Aceasta a încurcat poporul, care n-a mai ştiut încotro s-o apuce, la care organizaţie să meargă. Dar eu ¡-am liniştit zicând: „Ţineţi minte că este o promisiune a lui Dumnezeu, fiindcă El a spus: „Eu v-am dat această ţară! Vă aparţine!” şi Dumnezeu face ceea ce promite. Eu am liniştit poporul, iar a doua zi ¡-am întrebat: „Mergem?”, iar în ziua următoare ¡-am întrebat din nou: „Mergem?” Acest lucru s-a întâmplat timp de patruzeci de ani, dar am luat ţara aşa cum ni s-a spus.”

Aş dori să mai chem repede un martor: pe Isaia.

„Isaia, ai vrea să depui mărturie pentru Avocatul apărării?”

„Desigur. Eu am fost profet, un profet legitimat. Eu nu ştiam ce spun, dar Dumnezeu a făcut ca acele lucruri să se împlinească întocmai. Toată biserica credea, dar într-o zi s-a întâmplat un lucru ciudat, pentru că Domnul Dumnezeu mi-a spus: „Israel se uită după semne şi Eu vreau să facă aceasta, dar am să le dau un super-semn: „Aceea va fi o vreme super, când vor avea supermarketuri, super-avioane  şi aşa mai departe: O fecioară va naşte.” Pentru că eram un profet legitimat, când au auzit aceasta, fiecare fecioară a început să se pregătească; ele au început să-şi pregătească hăinuţele şi papuceii pentru bebeluşi, fiindcă se gândeau că vor avea un copil. Fiecare credea că este cea aleasă de IeHoVaH, aşa că s-au întâmplat tot felul de lucruri. Da, domnilor. Oamenii spuneau: „Aşteptăm ca fiica noastră să rămână însărcinată,” pentru că fiecare credea că ea va fi aleasă. Fiecare fată aştepta aceasta. Au trecut ani şi ani, iar unele dintre ele s-au scărpinat în cap şi au zis: „Acel bătrân profet fals!” Au trecut aşa opt sute de ani. El nu a spus când va rămâne ea însărcinată, ci a spus doar că va rămâne însărcinată, iar opt sute de ani mai târziu, o fecioară a rămas însărcinată.”

Dacă îmi permiteţi, pot să fiu eu ultimul martor? Aceasta nu are loc în Biblie, ci se petrece acum. Permiteţi-mi să fiu eu următorul martor, apoi vom chema rândul de rugăciune. Ascultaţi cu atenţie, fiindcă doresc să depun mărturie pentru El. Doresc să fiu chemat în faţă şi ridic mâna în semn că voi spune adevărul şi numai adevărul.

Doresc să vă spun cum am devenit eu creştin. Tatăl şi mama mea, bunicii şi bunicile mele au fost păcătoşi, iar dacă natura mea a fost una de buruiană, cum aveam să fiu eu o sămânţă de grâu?

Într-o dimineaţă, undeva în Kentucky, într-o cabană mică de lemn, în data de 06 aprilie 1909, la ora 5.00 dimineaţa, când Domnul m-a adus pe lume, s-a arătat o Lumină care stătea la fereastră. Apoi, când ei au deschis fereastra, iar mama stătea pe acel pat de paie şi se uita să vadă ce fel de bebeluş avea, Lumina a intrat în cabană rotindu-se. Oamenii munţilor nu ştiau ce să creadă despre aceasta, iar eu eram prea mic ca să pot înţelege ce se petrecea.

Mai târziu, când aveam şapte sau opt ani, într-o zi mă pregăteam să duc apă la distileria de whisky a tatălui meu. Aceasta s-a întâmplat într-o după-amiază călduroasă de septembrie, când toţi ceilalţi băieţi mergeau la baltă, iar eu stăteam acolo plângând pentru că nu puteam merge cu ei. Deodată, am auzit ceva ca un vâjâit, în copacul de lângă mine. În Indiana totul era calm şi liniştit în septembrie. Din acel vâjâit de vânt, a venit un Glas care zicea: „Să nu bei, să nu fumezi şi să nu-ţi întinezi trupul cu femei, pentru că atunci când vei fi mare vei avea o slujbă de făcut!” Mama s-a speriat şi a chemat medicul pentru că a crezut că sunt foarte agitat.

O săptămână mai târziu, am văzut podul Municipal într-o vedenie, podul de peste Ohio şi am văzut că îşi vor pierde viaţa şaisprezece oameni lucrând la el. Podul acela s-a construit douăzeci şi doi de ani mai târziu, şi şaisprezece oameni şi-au pierdut viaţa acolo.

Mai târziu am devenit predicator ca să-L slujesc pe Domnul. Atunci ¡-am spus predicatorului că văd şi aud lucruri, dar toţi mi-au spus că sunt de la diavolul. Fiind creştin, nu voiam să am nimic de-a face cu diavolul, absolut nimic, aşa că m-am rugat şi am spus: „Doamne, eu nu pot trăi în felul acesta.” Eram undeva la pescuit, iar într-o noapte, Domnul mi-a vorbit dintr-un copac, aşa cum ¡-a vorbit lui Moise. Acolo, la moara lui Green, a venit un Om care mi-a spus să nu mai cer să scap de acele lucruri, pentru că este un dar de la Dumnezeu care trebuie dus la oamenii din întreaga lume. El mi-a mai spus că toate aceste lucruri făgăduite în Scriptură trebuiau să se împlinească şi că timpul este aproape.

Când m-am întors, ¡-am spus păstorului, dar el mi-a replicat: „Ce ai mâncat, Billy? Ai avut un vis? Sau poate a fost un coşmar?” Pentru mine însă, era Maleahi 4. „Cum vei face aceasta?” m-a întrebat el, dar pentru mine era Luca 17.30; era Apocalipsa 10; erau toate aceste Scripturi promise pentru zilele din urmă. Desigur, nu le-am văzut împlinite chiar atunci, iar oamenii se întrebau: „Când se va întâmpla?” Dar eu am stat pe poziţie.

Într-o zi când eram la râu şi botezam cinci sute de oameni, a venit deodată aceeaşi Lumină care a fost acolo la naşterea mea şi în copilărie. Eu le-am spus oamenilor că o vedeam, dar ei spuneau că visez sau că este o închipuire a mea. Dar acolo, în faţa celor peste cinci mii de oameni, la ora 2.00 după-amiaza, în anul 1933, a venit din ceruri acel nor luminos şi a spus aceste cuvinte: „Aşa cum a fost însărcinat Ioan Botezătorul să meargă înaintea primei veniri a lui Hristos, slujba ta va merge înaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos!” Mii de oameni au auzit aceste cuvinte, iar ziarele au întărit această mărturie.

Vreau să atrag atenţia acelui procuror orb, care priveşte în jur după un om cu urme de spini şi cuie, că El nu a vorbit despre aşa ceva; că nu există o asemenea promisiune.

Noi citim în Luca 17.29-30 că Isus a spus: „…dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.

Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului,” când Se va descoperi El. Vreau să atrag atenţia la aceasta, doar pentru câteva minute. Rămâneţi cu mine  câteva minute şi fiţi respectuoşi.

Fiţi atenţi! Isus a avut trei titluri: Fiul omului, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David. Aceeaşi Persoană cu trei titluri, aşa cum este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Toate Îl numesc pe acelaşi Dumnezeu, fiind trei atribute ale Lui.

Aşa sunt şi eu. Soţia mea mă numeşte soţ. Copiii mei nu au nimic a face cu mine sub atributul de soţ, fiindcă pentru ei sunt tată, sunt tatăl lor. Micuţul meu nepot care stă acolo, nu are nimic de-a face cu mine ca tată sau soţ, fiindcă pentru el sunt bunic. Totuşi, sunt aceeaşi persoană.

Când a venit Isus şi a încercat să Se descopere ca Fiu al omului (Fiţi atenţi să nu scăpaţi aceasta), când S-a descoperit şi S-a numit pe Sine însuşi „Fiul omului,” Israel era orbit. Ei nu ştiau ce înseamnă „Fiul omului,” dar Îi spuneau: „Fiul lui David.” Aşa L-a numit orbul Bartimeu. „Fiul lui David” înseamnă „Împăratul.” Ţineţi minte că Fiul omului, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David este Domnul. Acel iudeu a primit ceea ce a cerut pentru că s-a apropiat de El în Numele Fiului lui David, Împăratul; pentru el nu era Mântuitorul, ci Împăratul.

Dar când a venit la El femeia cananeancă sau siro-feniciană, şi L-a numit „Fiul lui David,” nici măcar nu s-a uitat la ea. Ea nu avea nici o legătură cu El sub Numele de „Fiu al lui David.” El nu era Fiul lui David pentru acea femeie, dar când L-a numit „Doamne,” S-a întors şi a vorbit cu ea, fiindcă pentru ea era „Domnul.” Vedeţi? Pentru ea era „Domnul,” nu „Fiul lui David.”

De ce nu a fost recunoscut El ca Fiu al omului? „Fiul omului” era descoperirea duhovnicească, „Profetul,” pentru că „Fiul omului” înseamnă „Profet.”

Deschideţi Bibliile la Ezechiel capitolul 2.1 şi veţi vedea că Ezechiel era profetul, Cuvântul lui Dumnezeu pentru acea zi. IeHoVaH însuşi l-a numit „Fiul omului.”  El l-a numit om, fiul omului, aşa cum S-a numit şi Isus pe Sine însuşi „Fiul omului.” Ce a fost El? Cuvântul făgăduit pentru acel ceas, Cuvântul manifestat: acelaşi Dumnezeu, Dumnezeul timpului lui Ezechiel, Dumnezeul timpului lui Isus, Fiul omului.

El a fost numit Fiul omului, pentru că a venit să Se descopere pe Sine însuşi ca Profet al lui Israel, dar ei L-au respins. Ei trebuiau să Îl primească conform profeţiei care Îl prezenta ca Fiu al omului, ca Profet, fiindcă Deuteronom 18.15 spune clar: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!” Astfel, când a venit, El S-a identificat pe Sine însuşi în slujba Sa ca Om, ca Fiu al omului şi nu ca Fiu al lui Dumnezeu. Dumnezeu este Duh, şi El S-a descoperit pe Sine însuşi ca Fiu al omului, ceea ce a promis că va fi, dar ei erau atât de orbiţi încât nu au putut vedea aceasta.

Acum însă, El Se descoperă pentru neamuri ca „Fiu al lui Dumnezeu, care este Duhul Sfânt. Isus a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei…” Aş vrea ca procurorul să vadă aceasta. El este întotdeauna un interpret orb al Cuvântului. Ia nişte idei de organizaţie şi nu ştie mai nimic, dar face aceasta ca să înşele, pentru că de la început a fost un înşelător.

Isus a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei… aidoma va fi când Se va arăta Fiul omului…” În zilele Sodomei, Dumnezeu, Cel care a fost numit Melhisedec, Tatăl, S-a descoperit în trup omenesc. În timpul acela, Melhisedec nu avea nici tată, nici mamă, nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii; oricine ar fi fost El, rămâne Acelaşi. Isus a avut mamă şi tată, dar Omul acela nu avea nici tată, nici mamă. El ¡ s-a arătat lui Avraam în chipul Fiului omului, Elohim, IeHoVaH, iar biserica şi-a servit termenul prin epoca Bisericii, în botezul Duhului Sfânt. Ca să facă Maleahi 4 şi celelalte Scripturi reale, Isus a spus că în zilele din urmă, chiar înainte de venirea Lui, lumea va fi în aceeaşi stare ca în Sodoma, iar Fiul omului Se va descoperi ca şi Fiul omului din zilele Sodomei.

Procurorule orb, poţi vedea aceasta acum? Cuvintele Lui sunt adevărate, nu semnele de cuie şi de spini pe care le arată cineva! El este Fiul lui Dumnezeu descoperit în Biserica Sa ca Fiu al omului, fiindcă trebuie să împlinească Maleahi 4 şi restul Scripturilor. Îi cer Curţii să fie atentă la aceasta: priviţi cu atenţie la Fiul omului!

Aşa cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt descoperirea Aceluiaşi Dumnezeu în trei titluri sau atribute diferite, aici este Fiul lui David şi Fiul lui Dumnezeu descoperit ca Profet, Fiul omului. Fiul lui David este El ca Împărat, iar acum, în epocile Bisericii El este Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este om, ci este Duh, iar Duhul Fiului este Duhul Sfânt descoperit în epocile Bisericii, dar aici ne este promis că în zilele din urmă va fi descoperit Fiul omului.

Înţelegi tu aceasta, procurorule orb? Doresc să ştii că noi vedem şi credem, şi că aceste cuvinte s-au împlinit înaintea noastră, de aceea ştim că ele sunt Adevărul.

Pentru evrei, El a fost Fiul lui David; pentru greci şi pentru noi, neamurile, El este Domnul, iar în aceste zile din urmă, El Se întoarce din nou ca Fiu al omului, pentru că Maleahi ne-a promis că în zilele din urmă se va ridica un profet care va întoarce inimile oamenilor (în afara acestor organizaţii) înapoi la Cuvântul original, la credinţa părinţilor de la Rusalii. Când a fost aici, El a spus în Ioan 14.12 că lucrările pe care le-a făcut El, le vom face şi noi. De asemenea, a promis că va descoperi toată taina, conform Apocalipsa 10. Cum ai să descoperi tainele? Priviţi ce au lăsat afară Luther, Wesley şi penticostalii. Acum, El descoperă tainele inimii ca să avem acelaşi Dumnezeu în fiecare epocă, ceea ce nu este nimic altceva decât Dumnezeu arătat ca Fiul omului. Noi nu privim după urme de cuie, ci privim după Cuvântul manifestat.

Fiţi atenţi! Dumnezeu a promis aceste lucruri acum, şi El face exact cum a spus. Aş putea spune mai mult, dar acum voi lăsa deoparte subiectul acesta pentru că se face târziu.

 Domnule procuror, vreau să ştii că în după-amiaza aceasta pot chema mii de martori. Vreau să ştii că El a făcut toate lucrurile pe care le-a promis, iar noi suntem martorii Lui că Îşi ţine Cuvântul. Există o adunare adevărată a Duhului Sfânt; este o putere adevărată a lui Dumnezeu şi este o făgăduinţă adevărată că atunci când ei îşi vor pune mâinile peste bolnavi, aceştia se vor însănătoşi. Vreau să ştii aceasta; vreau să ştii că El a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.”

Eu sunt un străin şi o mărturie vie că ceea ce spune Biblia este Adevărul. Dacă observaţi, Îngerul Domnului care a venit în chipul unui Om, stătea cu spatele spre cortul în care stătea Sara şi ¡-a spus lui Avraam ce gândea ea, iar Isus a spus că acest lucru se va repeta din nou. Fie ca Dumnezeu să confirme că v-am spus adevărul. Fie ca El să descopere aceasta. Voi lăsa această Curte de judecată să-şi pronunţe verdictul în minte. Lăsaţi-L pe Dumnezeu, care a făcut această promisiune, să o legitimeze astăzi, şi să vorbească la fel.

Rugaţi-vă în inimile voastre pentru bolile şi nevoile voastre şi vedeţi dacă Dumnezeu vă va descoperi taina inimii. Eu vă îndemn pe toţi s-o faceţi, de la un capăt la celălalt al sălii. Aş putea să fac un astfel de lucru dacă nu aş fi stat exact pe ceea ce spune Scriptura? Aş vrea ca această Curte de judecată să ştie că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi că Se ţine întotdeauna de Cuvânt. El a promis că în zilele din urmă Isus Hristos Se va descoperi ca Fiu al omului.

Un om care stă aici suferă de hemoroizi. Nu te-am mai văzut niciodată în viaţa mea. Dacă este adevărat, ridică mâna. Crezi că port mărturia Cuvântului lui Dumnezeu? Cea de lângă tine este soţia ta şi are un chist pe cap. Aşa este. Ridică mâna. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună cine eşti? Dacă El este încă Cuvântul, Cuvântul cunoaşte tainele inimii. Sunteţi domnul şi doamna Hunt. Dacă este adevărat, ridicaţi mâna. De ce nu credeţi?

Aici este un om care stă cu capul plecat şi plânge pentru el şi pentru soţia lui. Ea nu este aici în după-amiaza aceasta pentru că este suferindă. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună care este problema ei, chiar dacă nu este aici? Crezi? Nu ne cunoaştem, este adevărat? Soţia ta are o problemă femeiască. Dacă este adevărat, ridică mâna. Numele tău este Smith. Crezi că Dumnezeu poate s-o facă bine? Dacă crezi, fă cu mâna în sus şi-n jos. Te provoc să crezi că Isus Hristos este descoperit în trup de carne ca Fiul omului.

Aici este o femeie care mă priveşte şi suferă de hipertensiune. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună cine eşti? Cunoscuţii te numesc Daisy, este adevărat? Ridică mâna. Crede din toată inima şi Isus Hristos îţi va da ceea ce doreşti. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, crezi aceasta?

Acolo în spate este un om care se uită la mine. El are o povară pe inimă. Este pentru fiul său care are diabet. Crezi? Cea de lângă tine, care a început să plângă, este soţia ta. Şi ea are o povară pe inimă. Este pentru sora ei care are probleme cu inima şi complicaţii. Sunteţi domnul şi doamna Sickles. Dacă este adevărat, faceţi cu mâna. Dacă nu ne cunoaştem, ridicaţi-vă în picioare. Ce este aceasta? Împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru zilele din urmă. Procurorule, vreau să ştii că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. El mi-a spus aceasta acum treizeci şi trei de ani. Eu am aşteptat în tot acest timp, dar Îl văd împlinit chiar aici în după-amiaza aceasta. Dumnezeu Se ţine de cuvânt; El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi primeşte ceea ce doreşti.

Mintea voastră este juriul, şi juriul trebuie să ia o decizie. Felul în care vă veţi purta de acum încolo le va arăta oamenilor care este verdictul vostru. Dumnezeu este vinovat sau nevinovat? Credeţi că este nevinovat şi că Se ţine de cuvânt? Noi ¡-am ascultat pe domnul Necredincios, Sceptic şi Nerăbdător. Credeţi că Dumnezeu Se ţine de cuvânt? Mintea voastră este juriul, iar felul în care vă veţi purta în continuare le va arăta oamenilor care este verdictul vostru. Haideţi să ne plecăm capetele.

Eu v-am spus Adevărul adevărat, iar dacă am avea mai mult timp, v-aş dovedi că nu există nici o Scriptură care să arate altceva. Eu am fost sincer, şi voi ştiţi că uneori nu este uşor să fii sincer, dar cât timp Dumnezeu este Dumnezeu… Nu a fost uşor nici pentru Luther, Wesley sau pentru ceilalţi. Nu este uşor nici pentru tine sau altcineva care ia poziţie, dar în după-amiaza aceasta trebuie să luaţi poziţie. El a spus: „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” Dacă crezi, nu contează că se întâmplă chiar acum, săptămâna viitoare sau după douăzeci de ani. Dacă crezi cu adevărat, trebuie să se întâmple.

Din câte înţeleg, aici este un medic şi aş vrea să vorbesc cu el. Cu câtva timp în urmă, într-o dimineaţă am fost să văd un pacient aflat într-un spital. Este vorba de o femeie care era pe moarte din pricina cancerului. Ea mi-a spus: „Chirurgul meu a fost la adunarea ta şi este de acord cu tine. Mai mult, vreau să ştii că el va sta în rugăciune cu tine pentru mine.” Dacă aş avea nevoie de vreun tratament medical, aş vrea să fiu tratat de un om care poate avea o astfel de credinţă în Dumnezeu. Da, ei sunt pe toate căile vieţii şi de toate profesiile.

Ţineţi minte că verdictul este al vostru.

Doamne Isuse, eu tocmai am încercat să explic Cuvântul, iar Tu ai dovedit că este Adevărul. Aş putea să chem sute de martori, dar nu mai este timp. Aici sunt o mulţime de batiste care vor fi trimise la cei bolnavi şi în nevoi. Ele se află chiar aici, unde Duhul Sfânt a depus mărturie că Isus este încă viu. Noi Îl cunoaştem după Viaţa pe care a trăit-o şi după lucrurile pe care le-a făcut.

Dumnezeule, în timp ce ne punem mâinile peste aceste batiste, Te rugăm să faci ca oricine le va atinge, să fie vindecat. Mă rog înaintea Ta cu credinţă, împreună cu acest grup de credincioşi, pentru cei care nu au putut veni aici. Îngăduie ca ei să se bucure de măreţia lui Dumnezeu. Poate sunt bolnavi şi nu au putut veni. Poate undeva este un tată bătrân care stă într-o cameră din spate tremurând cu cârja în mână şi aşteptând să primească înapoi batista pe care a trimis-o. Poate în spital este un copilaş care arde din pricina temperaturii, iar cineva aşteaptă lângă el să-¡ fie adusă batista. Îngăduie ca puterea Dumnezeului celui Atotputernic să meargă cu ei şi să fie unşi cu aceeaşi ungere pe care a primit-o adunarea în după-amiaza aceasta, şi fie ca toţi să se facă bine, Doamne. Noi ne rugăm pentru ei, fiindcă nu sunt prezenţi, dar Tu eşti Omniprezent. Îndură-Te şi dovedeşte-Ţi Cuvântul, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Fie ca Duhul Sfânt să treacă cu adevărat prin ceea ce îmi place să numesc „Curte de judecată,” şi nu o emoţie sau un fel de speranţă. Îngăduie ca toţi să aibă aceeaşi mărturie în timp ce îşi iau numărul de rugăciune şi trec peste platformă. Îngăduie ca în timp ce vor beneficia de slujba din Marcu 16: „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi,” şi aceşti slujitori aleşi îşi vor pune mâinile peste ei, să primească rezolvarea odată pentru totdeauna, astfel încât să plece de aici fericiţi şi să uite că au avut vreodată probleme. Ei sunt siguri, la fel de siguri ca Avraam, şi cred că Dumnezeu poate să Îşi împlinească promisiunile pe care le-a făcut, fiindcă cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi.

Şi mi-a răscumpărat salvarea

Pe lemnul de la Calvar.

Câţi dintre voi aveţi verdictul? Ridicaţi mâna: „Eu am verdictul.” Ei bine, Curte, tu vei beneficia de slujba dată de Duhul Sfânt: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred…” Nu vreau să vă gândiţi că din pricina acestui dar, cineva este mai important decât altul. Voi aveţi aici păstori cu frică de Dumnezeu, şi îi voi ruga să stea cu mine pe platformă ca să-şi pună mâinile peste voi împreună cu mine. Ei ne-au adus aici şi sunt martori ai lui Dumnezeu care poartă mărturia Adevărului. Astfel, voi nu veţi putea spune: „Fratele Branham şi-a pus mâinile…” pentru că mâinile mele nu sunt mai importante decât ale lor sau ale altora. Ceea ce contează este credinţa voastră şi verdictul pe care îl aveţi în privinţa Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu Se ţine de cuvânt, şi dacă El Se ţine de acea parte din Cuvânt şi v-o dovedeşte, sunteţi deja vindecaţi, pentru că prin rănile Lui sunteţi vindecaţi.

Acum, aş vrea ca toţi cei aflaţi în partea aceasta, care au numere de rugăciune, să se ridice în picioare şi să meargă lângă perete. Toţi cei care sunt în partea aceasta şi au numere de rugăciune, să se ridice în picioare şi să stea pe rândul din mijloc, cu faţa încolo. Cei de acolo, să se întoarcă în felul acesta şi să meargă în partea aceea. Întoarceţi-vă în partea cealaltă, pentru că vreau un rând drept…

(Fratele Branham vorbeşte cu predicatorii de pe platformă).Aţi vrea să chem şi alţi predicatori? Este în ordine să dăm mărturie? Vă întreb pe toţi: Este în ordine dinspre voi? Care este verdictul vostru de la proces? În ordine.

Păstorii doresc să aibă părtăşie şi cu alţi predicatori. Ei doresc ca fiecare predicator care crede în Dumnezeu şi în punerea mâinilor peste bolnavi, care a pus în după-amiaza aceasta verdictul că Acesta este Adevărul, să fie invitat alături de noi pe platformă, în timp ce ne vom ruga. Toţi păstorii umpluţi cu Duhul Sfânt, care au verdictul că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, care cred că Marcu 16 este Adevărul, doresc să vă invite ca tovarăşi în Evanghelie. Veniţi aici şi staţi cu noi pe platformă, în timp ce formăm aceste rânduri de rugăciune şi ne rugăm. Să vină toţi păstorii din clădire, indiferent din ce denominaţiune fac parte. Dacă doriţi, sunteţi invitaţi să veniţi, să formaţi acest rând şi să vă rugaţi pentru bolnavi. Puneţi-vă mâinile peste ei şi rugaţi-vă.

Câţi de aici sunteţi sănătoşi şi nu aveţi nevoie de rugăciune? Ridicaţi mâna. Dacă sunteţi credincioşi îmi promiteţi că rugăciunile voastre se vor ridica împreună cu cele ale păstorilor? Cum v-aţi simţi dacă mama voastră ar fi în acel rând? Dar dacă ar fi vorba de soţia voastră, de fratele sau sora voastră? Ţineţi minte că este mama cuiva, fratele cuiva, sora cuiva, băiatul sau fiica cuiva. Noi le vom face altora, ce am vrea să ne facă alţii nouă. Aş vrea ca toţi să fiţi respectuoşi şi să staţi în rugăciune.

În timp ce rândurile sunt pregătite să treacă pe aici, aş vrea ca predicatorii să vină şi să facă un rând dublu aici, pe platformă, astfel încât oamenii să poată trece pe aici. Eu voi pune microfonul aici în spate, iar domnul Borders va sta acolo şi va da tonul cântării.

Aş vrea ca cei ce stau aici, în rând, să fie siguri că procurorul, Satan, ştie că decizia lor este luată. Ceea ce va arăta care este verdictul vostru, este faptul că credeţi Marcu 16 şi că veniţi în acest rând ca să se pună mâinile peste voi. Faptele voastre vor dovedi acest verdict. Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Îi promit aceasta lui Dumnezeu!” Faceţi aceasta toţi cei aflaţi în rând.

Acum haideţi să ne rugăm.

Tată ceresc, în după amiaza aceasta, oamenii aceştia au răspuns ca o Curte de judecată. Ştiu, Doamne, că ai avut o judecată adevărată. Pilat nu a ţinut o judecată corectă, pentru că el a avut martori mincinoşi, dar Tu ai eliminat martorii mincinoşi. Avocatul Apărării, Duhul Sfânt, a venit să confirme Cuvântul înaintea oamenilor. Tu ai avut parte de o judecată corectă, iar oamenii şi-au format o opinie; ei şi-au dat verdictul şi vin să dovedească în faţa lumii că Cuvântul Tău este Adevărul. Cuvântul a fost interpretat greşit de procuror, iar unii spuneau: „Să te văd făcând asta şi cealaltă!” Aceasta nu este în acord cu Cuvântul care spune: „…se vor însănătoşi.” Noi am adus pe platformă martori care să arate că aceasta este ceea ce ai spus Tu şi că Tu lucrezi în felul Tău.

Tată, Te rog să-¡ binecuvântezi pe oamenii veniţi aici în după-amiaza aceasta. Ca slujitor al Tău şi împreună cu alţi slujitori ai Tăi, care sunt aici cu sutele, ne înălţăm rugăciunile pentru aceşti oameni. Doamne, unge-¡ Tu pe aceşti păstori deosebiţi. Dacă se întâmplă ca domnul Sceptic, domnul Nerăbdător, domnul Necredincios şi toţi aceşti critici şi batjocoritori să spună ceva, fă ca această Curte să ridice împotriva lor, mărturia pe care o poartă. Nu contează ce a fost în zilele lui Noe sau ale Sodomei, pentru că amândouă au sfârşit în distrugere. Ei au râs şi şi-au bătut joc, dar aceasta nu a contat pentru credincioşi, care au ţinut în continuare de Cuvânt. Tată, noi suntem gata să ţinem în seara aceasta de Cuvânt, la fel ca ei. Mă unesc cu ceilalţi păstori de aici ca să ne punem mâinile peste aceşti oameni, şi fie ca puterea Dumnezeului celui Atotputernic, care este prezent aici ca să-Şi legitimeze Cuvântul, să îi însănătoşească pe toţi în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Amin.

Frate Roy, vino pe platformă. Toată lumea să stea cu capetele plecate, să se roage şi să cânte. Dacă nu vă rugaţi, cântaţi: „Crede numai.” Veţi face şi veţi spune ce doriţi. Dacă vreţi să strigaţi, strigaţi. Nu contează ce este, credeţi-L pe Dumnezeu şi spuneţi: „Inima mea este hotărâtă!” Ca atunci când aţi mers la bazin ca să fiţi botezaţi. Când credeţi, hotărârea este luată. Voi sunteţi creştini cât timp credeţi, nu-¡ aşa? Şi sunteţi vindecaţi cât timp credeţi. Haideţi să ne rugăm cu toţii. În ordine.

(Fratele Branham se roagă pentru bolnavi).

…crede numai…

Până când ne vom întâlni

Până când ne vom întâlni,

La picioarele lui Isus

Până când ne vom întâlni

Până când ne vom întâlni,

Dumnezeu să fie cu voi,

Până când ne vom întâlni din nou!

Eu vă predic Cuvântul lui Dumnezeu. Fie ca în Numele lui Isus Hristos, fiecare din voi să primească ceea ce a cerut. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” (Matei 17.20). Când vă rugaţi, credeţi că aţi primit ceea ce aţi cerut şi vi se va da. Eu predic în Numele lui Isus Hristos. Cred că verdictul nostru a fost hotărât şi dat, iar faptele noastre dovedesc că credem. Noi ştim că El vindecă. Dacă nu vă voi mai vedea pe partea aceasta a râului, vă voi întâlni pe partea cealaltă, unde marele Duh Sfânt care a fost Oaspetele nostru din săptămâna aceasta şi care ne-a predicat, va fi Martor că v-am spus Adevărul. Până atunci:

Până când ne vom întâlni

Până când ne vom întâlni,

Dumnezeu să fie cu voi,

Până când ne vom întâlni din nou!

 Haideţi să ne plecăm capetele. Foarte liniştit şi dulce. (Fratele Branham începe să fredoneze: „Până când ne vom întâlni.”) Fie ca în ziua aceea să stăm înaintea Ta şi în prezenţa Ta, şi să fim cu Tine.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, fraţilor. Eu vă apreciez.

– Amin –