DOMNILOR, AM VREA SĂ-L VEDEM PE ISUS

Dallas – Texas

Tată ceresc, noi încercăm să răscumpărăm timpul până la venirea Ta, fiindcă am avut parte de o trezire minunată care a zguduit toată naţiunea şi lumea, focul ei atingând fiecare naţiune de sub soare. În acest timp, în jurul lumii au loc servicii mari de vindecare, care au început acum câţiva ani, când oameni simpli au adus această trezire, iar noi culegem roadele ei. Tată, mai sunt care nu au intrat încă? Dacă mai sunt, Dumnezeule, Te rugăm să-i trimiţi. Dacă în Dallas se mai găseşte vreun suflet care poate fi mântuit, Te rugăm, Doamne, să îl mântuieşti în timpul acestor întâlniri.

Noi nu suntem văzuţi prea bine de lume, şi ne aşteptăm la aceasta pentru că nici Domnul nostru nu a fost văzut prea bine când a venit pe pământ. În vremea aceea, în lume erau milioane de oameni, dar numai câţiva au auzit de El. Însă cei care au fost rânduiţi pentru Viaţă, au auzit şi L-au primit. Dumnezeule, Te rog să pui pecetea Ta pe fruntea celor rămaşi din Dallas şi să-i ajuţi să vină ca să fie umpluţi cu Duhul Tău cel Sfânt.

Te rog să-i vindeci pe toţi bolnavii care au credinţă şi să-i ajuţi pe cei aflaţi în nevoi, din această parte a ţării. Binecuvântează-l pe micul şi scumpul nostru frate Grant. Este minunat să-l vedem mai bine, pe acest bărbat care a avut o sănătate atât de şubredă, dar a stat în rândul de rugăciune şi s-a rugat sincer şi cu credinţă. Sunt fericit, Doamne, pentru că l-ai binecuvântat într-un mod atât de minunat. Lasă mâna Ta plină de har peste el şi peste toţi cei ce sunt în această parte a ţării şi care Te iubesc şi-Ţi aşteaptă venirea.

Binecuvântează Cuvântul Tău. Tată, rugămintea noastră este ca Isus însuşi să vină la noi, astfel încât niciunul să nu scape aceasta, şi fie ca toţi cei care au fost rânduiţi mai dinainte pentru Viaţa veşnică, să-L primească. Îngăduie ca cei bolnavi să-L primească şi să fie vindecaţi pentru slava Împărăţiei lui Dumnezeu, fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Din pricina mulţimii şi ca să puteţi veni şi mâine seară, vom încerca să ţinem serviciul între 9.00 şi 9.30.

În seara aceasta aş vrea să iau din Scriptură un text pe care l-am citit de multe ori. Aş vrea să ştiu dacă printre noi sunt oameni care nu au  fost la niciuna din adunările noastre. Ridicaţi mâinile ca să vedem. Vai de mine, se pare că 80-90% din cei prezenţi în sală, n-au mai fost la vreo adunare. Mă bucur să vă văd aici pentru prima dată.

Toată lumea ştie că nici un om nu poate vindeca un alt om. Nici măcar un medic nu poate face aceasta, pentru că vindecarea vine de la Domnul: „Eu sunt Domnul care te vindecă.” (Exod 15.26). Nu există nici un medic care să poată spune că are un medicament care vindecă, iar dacă spune aşa ceva, minte.

Când micul Donny Morton a fost vindecat în Canada, fraţii Mayo au refuzat să creadă aceasta. Voi puteţi citi despre vindecare lui în revista „Reader’s Digest.” Ei mi-au luat un interviu atunci şi au spus: „Frate Branham, noi nu susţinem că suntem vindecători, ci doar asistăm natura.”

Există un singur Vindecător şi Acela este Dumnezeu. El este singurul care poate crea celule şi să dea viaţă, pe când omul nu poate face aşa ceva. Un medic poate pune un os la loc sau poate să-ţi dea un medicament care omoară microbii; îţi poate da o asemenea doză încât să nu te omoare pe tine, ci doar germenii de boală şi aşa mai departe. El poate face aceasta, dar nu poate reface ţesutul distrus, osul rupt sau apendicele pe care l-a scos. Pentru aceasta este nevoie de Dumnezeu. Omul poate doar să scoată sau să dea la o parte ceva ce cauzează boala; el poate scoate un organ, poate să taie un vas de sânge sau un ţesut care are celule străine de cancer sau altceva. Dacă ajunge la el, îl poate scoate afară, dar în ce priveşte vindecarea, el nu poate face aceasta, iar dacă este sincer îţi va spune lucrul acesta.

Vindecarea vine numai de la Dumnezeu; El a răscumpărat-o pentru noi. Ţine de noi să facem tot ce putem pentru vindecare şi să ne folosim de mijloacele pe care ni   le-a dat ca ajutor, dar Dumnezeu este Cel ce vindecă. Dacă Dumnezeu te cheamă în seara aceasta Acasă, nu se găsesc suficiente medicamente în lume ca să te ţină aici. Nimic nu te poate ţine, dar dacă El decide să stai pe pământ, nu contează câţi medici spun că vei pleca în seara aceasta, pentru că nu vei pleca. Totul depinde de voia lui Dumnezeu.

Dumnezeu este Viaţa veşnică. La început a fost numai Dumnezeu, dar în vremea aceea El nu era numit încă Dumnezeu, pentru că în limba engleză cuvântul „Dumnezeu” înseamnă „Cel ce primeşte închinarea,” iar atunci nu era încă nimic altceva în afară de El. De aceea, atunci El era Cel veşnic. Nu exista lună, stele, îngeri, nu exista nimic, dar El avea în Sine însuşi toate atributele: Dumnezeu, Tată, Fiu, Mântuitor, Vindecător,  pentru că toate aceste lucruri pe care le vedem acum, sunt numai atributele Lui.

Astfel, dacă ai fost de la început în gândurile Lui, tu ai Viaţă veşnică; şi există o singură formă de Viaţă veşnică: cea care nu are nici început, nici sfârşit. Deci, dacă ai Viaţa veşnică, ai fost un atribut al gândurilor lui Dumnezeu, încă înainte de a exista orice altceva în afară de El.

Trupul şi înfăţişarea în care eşti acum este numai negativul a ceea ce ai fost în jurul vârstei de 20-22 de ani. Tu eşti un negativ, iar moartea developează fotografia şi scoate un pozitiv; atunci când „se desface casa pământească a cortului nostru, avem un alt trup care ne aşteaptă deja. Înţelegeţi?

Aceasta arată cum se face totul. Astfel, Dumnezeu a devenit Dumnezeu, când a creat îngerii; a devenit Fiu când L-a creat pe Isus Hristos; a devenit Mântuitor când a murit Isus; a devenit Vindecător, când „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5).

Înţelegeţi? Toate acestea sunt atributele lui Dumnezeu, iar Isus a spus: „În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.” (Ioan 14.20). Acesta este Dumnezeu care a devenit real şi a putut fi atins (tangibil). Tu şi soţia ta sunteţi doar o umbră, un negativ al lui Dumnezeu şi al Soţiei Sale, Biserica. Vedeţi, sunt doar atributele lui Dumnezeu arătate în preumbriri şi tipuri, aşa cum Vechiul Testament a fost o umbră pentru Noul Testament. La sfârşit, totul este încheiat, iar Dumnezeu devine tangibil. Dumnezeu a locuit printre noi în trup de carne şi a putut fi atins, în Hristos. În Mileniul măreţ care vine, Dumnezeu în Hristos va sta pe tronul lui David, iar Biserica. Mireasa Sa, va sta împreună cu El, ca o soţie cu soţul ei.

Aceste cuvinte sunt suficiente ca să pui pe foc inima celui credincios, fiindcă trăim într-un ceas în care toate speranţele, toate naţiunile şi toate lucrurile se prăbuşesc sub privirile noastre. Dar noi ştim că avem o Împărăţie în care suntem botezaţi şi care ne aşteaptă.

În seara aceasta voi lua un text micuţ, prin care vă voi introduce în ceea ce aş vrea să vedeţi în adunări. Astfel, voi citi din Ioan 12.20-21, iar tema noastră din seara aceasta este aceeaşi ca întotdeauna, se bazează pe tot ce este scris şi vine din Evrei 13.8: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

„Nişte greci, dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,

s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii,  l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

Aceasta este întrebarea pe care o punem şi noi astăzi: dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar grecii aceia dintre neamuri au cerut să-L vadă şi li s-a permis aceasta de către unul din slujitorii Săi, de ce nu am putea să-L vedem şi noi în seara aceasta? „Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus”

Eu ştiu că cel mai important lucru pentru un credincios este confirmarea credinţei lui; este să vadă şi să ştie că stă în prezenţa lui Isus Hristos. Da, eu cred că acesta este cel mai important lucru pentru orice om şi pentru credincios: să aibă siguranţa că se află în prezenţa Domnului Isus Hristos, Mântuitorul şi în acelaşi timp Judecătorul în faţa căruia va sta în ziua judecăţii.

Probabil că grecii aceia care au venit la praznic erau nişte prozeliţi ai religiei iudaice. Dacă au venit la acel praznic, trebuiau să fie prozeliţi. În plus, ei auziseră de Isus, pentru că „credinţa vine… prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10.17). Fără îndoială, ei au citit în Scriptură despre Mesia şi ce va face El, aşa că dacă acest Om pretindea că este Mesia, trebuia să posede atributele lui Mesia.

Noi ştim că s-au ridicat o mulţime de Mesia falşi, unul dintre ei, care s-a ridicat chiar înainte de venirea Celui Ales, numindu-se chiar „Isus.” Mesia a fost Unsul şi înseamnă „Hristos,” adică Omul uns cu Duhul Sfânt, plinătatea lui Dumnezeu, Dumnezeu în trup omenesc. Atunci când Dumnezeu a locuit în Hristos, El şi Omul au devenit Una.

Aceşti greci erau foarte curioşi. Ei auziseră lucruri mari despre acest Om, iar eu îi admir pentru  că au fost destul de sinceri încât să meargă personal să vadă şi să cerceteze cele auzite. Cred că dacă am face toţi ca ei, ne-am uita la ceea ce am auzit şi am judeca în acord cu Scriptura.

Dumnezeu nu Îşi schimbă niciodată felul de a lucra, ci rămâne Acelaşi. El nu Se poate schimba, pentru că la început a hotărât să rămână la prima Sa hotărâre când este chemat în scenă, iar astăzi este la fel.

Pentru prima dată, Dumnezeu a fost chemat în scenă când a fost comis primul păcat, în grădina Eden, şi a trebuit să hotărască cum îl va răscumpăra pe om. Astfel, a hotărât că îl va răscumpăra prin vărsarea sângelui unui Om nevinovat şi nu a schimbat niciodată această hotărâre. Noi am încercat să-i educăm pe oameni, am construit turnuri şi oraşe, am inventat teologii şi sisteme de educaţie, denominaţiuni bisericeşti prin care i-am dominat, dar nu a funcţionat niciodată şi nici nu va funcţiona vreodată. Dumnezeu îl salvează pe om prin vărsarea sângelui Celui Nevinovat şi El nu va schimba niciodată aceasta, indiferent ce credem noi. Aceasta este hotărârea lui Dumnezeu, iar El nu poate să ia astăzi o decizie, iar mâine să ia alta. Când Dumnezeu ia o hotărâre, aceasta este desăvârşită, pentru că El este desăvârşit. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să o schimbe niciodată. Când Dumnezeu spune ceva, este pentru veşnicie, pentru că El este veşnic şi la fel este Cuvântul Său.

Prin faptul că cunoaşte sfârşitul de la început, Dumnezeu a hotărât o parte din Cuvântul Său pentru fiecare generaţie. În Evrei 1.1-2 citim că în Vechiul Testament, El a trimis profeţi: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.”

Astfel, dacă cercetăm Scripturile, vedem că atunci când Isus a fost pe pământ şi a spus că este Fiul lui Dumnezeu, ei nu L-au crezut şi L-au condamnat.

„De ce Mă condamnaţi când vă spun că sunt Fiul lui Dumnezeu. Oare nu îi numiţi „dumnezei” pe cei cărora le-a vorbit Cuvântul?” Avraam a fost considerat un dumnezeu; Ilie a fost considerat un dumnezeu; Isaia a fost considerat un dumnezeu, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu a venit la ei. Ei erau nişte dumnezei mai mici. Aceasta a spus Isus când a zis: „Dacă Legea a numit „dumnezei”…”

Fiţi atenţi! Când Iosif a fost sub ungere, L-a simbolizat pe Hristos; când Moise a fost sub ungere, L-a simbolizat pe Hristos şi când David a fost sub ungere, l-a simbolizat pe Hristos. Totul se canalizează spre Hristos, care a fost plinătatea Cuvântului. Cuvântul S-a manifestat în El şi El a fost Unsul. Tot planul lui Dumnezeu s-a oglindit în El. Planul făcut de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, ca să răscumpere lumea pierdută, a fost făcut în El. El a fost şi este încă Cuvântul, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Nu uitaţi că în vechime, El a vorbit prin profeţi, iar în aceste zile din urmă, S-a făcut cunoscut prin Fiul Său, Isus Hristos. El a fost Dumnezeu manifestat.

Cuvântul vine întotdeauna la profeţi. El nu a lucrat niciodată printr-un grup de oameni, ci a luat întotdeauna un singur om. Astfel, în zilele lui Noe a lucrat prin Noe; în zilele lui Moise a lucrat prin Moise; în zilele lui Ilie a lucrat prin Ilie; în zilele lui Elisei a lucrat prin Elisei, apoi a lucrat prin profeţi ca Isaia şi aşa mai departe. Când a venit aici şi S-a manifestat în plinătate, El nu a făcut-o în farisei şi saduchei, ci în Isus Hristos. El a fost Cuvântul, acesta fiind motivul pentru care a spus ce a spus, iar grecii care au venit să-L caute, au ştiut aceasta.

Dumnezeu a hotărât pentru fiecare epocă o anumită parte din Cuvântul Său, iar când bisericile încurcă totul, El trimite un profet care clarifică şi dovedeşte acea parte din Cuvânt. În fiecare timp este la fel.

Luther a spus: „Tot ce trebuie să faci este să crezi, pentru că neprihănirea se primeşte prin credinţa în Isus Hristos.” Dar deşi mulţi au spus că cred, nu au avut mântuirea. Noi ştim aceasta.

Wesley a venit cu ceea ce numim a doua treaptă a harului, sfinţirea, şi a spus: „Toţi cei ce strigă şi sunt sfinţiţi, sunt mântuiţi,” dar mulţi au strigat şi totuşi nu erau mântuiţi.

Au urmat penticostalii, iar ei au spus: „Cine vorbeşte în limbi este mântuit.” Astfel, mulţi oameni au vorbit în limbi, dar cu toate acestea nu au fost mântuiţi. Cei de la „Ştiinţa creştină” au spus, la rândul lor: „Roada Duhului este dragostea,” dar deşi mulţi dintre ei au arătat roada Duhului, nu au fost mântuiţi.

Fariseii din zilele Domnului Isus, puteau arăta de zece ori mai mult roada Duhului decât El, aţi ştiut aceasta? Domnul să mă ierte pentru că voi sta puţin împotriva Lui, ca să vă ajut să înţelegeţi. Astfel, voi spune:

„Jos, în Galileea, este un tânăr care a venit aici şi face aceste lucrări. Eu v-am adunat ca să vă arăt că acest Om care susţine că este Profet, este de fapt greşit. Aş vrea să vă întreb ceva: cine a studiat încă de când era copil, oare nu bătrânul vostru preot? Cine a stat lângă mama voastră când v-aţi născut, oare nu bătrânul preot? Cine v-a luat în braţe, v-a tăiat împrejur şi v-a închinat Domnului în ziua a opta, oare nu bătrânul preot?  Cine vine la voi când sunteţi bolnavi şi în nevoi, oare nu bătrânul vostru preot? Cine a studiat şi  s-a sacrificat toată viaţa ca să înveţe toate legile şi lucrurile, oare nu bătrânul preot? De unde a venit acest tânăr, acest Isus din Nazaret? Ce şcoală a urmat El? De care organizaţie aparţine? Ce carte de vizită are? Niciuna! Tot ce ştie să facă El, este să îi condamne pe cei care au o carte de vizită. Cine este Individul acesta?

Voi, oamenii de afaceri, ştiţi că IaHVeH cere ca jertfă un miel, cere sânge, iar bătrânul vostru preot a făcut nişte ţarcuri pentru miei. Voi sunteţi comercianţi şi vindeţi mătase şi alte lucruri, iar el a amenajat un loc în care să puteţi cumpăra un miel pe care să-l oferiţi pentru păcatele voastre. Dar ce a făcut acest Individ? A venit plin de mânie, a răsturnat mesele cu susul în jos şi i-a bătut pe cei ce vindeau la ele. Puteţi numi aceasta o roadă a Duhului Sfânt? Eu spun că nu, pentru că prin fapta Lui a încercat mai degrabă să vă oprească să fiţi mântuiţi, prin faptul că v-a ţinut departe de sângele pe care Îl cere IaHVeH. Aşa ceva nu poate veni de la IaHVeH.”

Vedeţi cât pare de adevărat?

La fel de adevărat a părut şi atunci când Iosafat şi Ahab au stat împreună în faţa celor patru sute de proroci pregătiţi şi cu şcoală care au prorocit într-un glas: „Acel pământ îţi aparţine. Nu este un lucru bun că filistenii îşi umplu burţile cu grâul care aparţine Israelului. Du-te şi…”

Dar Iosafat, care era un bărbat duhovnicesc, a simţit că ceea ce spun ei nu sună chiar bine, aşa că a zis: „Nu mai este aici niciun proroc al Domnului, ca să-L putem întreba?” (1Împăraţi 22.7).

„Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc…” a răspuns Ahab. Vedeţi? „…căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte decât rău. El nu este de acord cu restul prorocilor şi ne condamnă în tot ce facem.”

Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul aşa!”

Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător şi a zis: „Trimite şi adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.” (v. 8-9).

Când a venit Mica, el a avut o vedenie, a comparat-o cu Cuvântul, iar când a văzut că vedenia lui era conform Cuvântului, i-a zis lui Ahab: „Du-te, dar văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor.”

Vedeţi cine a avut dreptate? Într-adevăr, pământul acela le aparţinea, dar în anumite condiţii.

La fel este şi cu făgăduinţele date bisericii de astăzi: ele îi aparţin, dar numai în anumite condiţii. Tu trebuie să îndeplineşti aceste condiţii pentru că altfel, poţi avea tot felul de servicii de vindecare, servicii de rugăciune, servicii de laudă, servicii de ziua recoltei, servicii de vorbire în limbi, pentru că nu-ţi vor folosi la nimic. Tu trebuie să vii conform condiţiilor lui Dumnezeu.

Acesta este motivul pentru care acei greci erau nerăbdători să-L vadă pe Isus. Ei ştiau din Cuvânt ce trebuia să facă Mesia, de aceea au vrut să-L vadă. Ei erau dintre neamuri şi pentru că auziseră despre El, au vrut să-L vadă.

Acum, dacă acei greci au vrut să-L vadă şi le-a fost acordat acest privilegiu, nu credeţi că El ne va acorda în seara aceasta şi nouă, aici în Dallas, acelaşi privilegiu, pentru că Scriptura spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Eu cred că El o va face, pentru că altfel nu ar fi Acelaşi şi astăzi. Dar El este Acelaşi, pentru că Dumnezeu a făcut lucrări minunate pentru oameni şi în această zi.

Aceasta îmi aminteşte de o femeie de aici, din Louisville, Kentucky. Ea avea un băiat de doi sau trei ani, care avea o problemă mintală. L-a dus la medic, iar medicul i-a dat nişte medicamente. Femeii i se părea că băiatul era din ce în ce mai rău, dar medicul i-a zis: „Părerea mea este că el este mai bine.”

Atunci femeia s-a hotărât să facă un test, aşa că l-a dus la un magazin în care totul costă zece cenţi şi a luat de pe raft ceva ce ar fi trebuit să-i atragă atenţia, dar copilul nici măcar nu s-a uitat la acel obiect. S-a dus la un alt raft şi a luat un pistol de jucărie sau aşa ceva, dar nici acesta nu i-a trezit interesul. A făcut tot ce a ştiut, dar degeaba, iar oamenii din jur au început să se uite la ea în timp ce devenea tot mai nervoasă. La un moment dat, femeia a găsit un clopoţel şi a început să-l scuture în faţa ochilor lui, spunând: „Uite, dragule!” dar totul era zadarnic. Micuţul băiat privea în gol şi nu avea nici o reacţie. Disperată a lăsat clopoţelul jos şi a început să strige: „Oh, nu, nu!”

Câţiva oameni care se aflau în magazin, s-au apropiat de ea să vadă ce se întâmplă, iar femeia le-a zis: „Medicul mi-a spus că băieţelul meu este mai bine, dar nu este adevărat. Nu-l interesează nimic din ce ar trebui să-i atragă atenţia, ci stă şi priveşte doar în gol.”

Cred că băieţelul acela este în aceeaşi stare în care intră biserica acum. Dumnezeu a luat fiecare dar pe care L-a făgăduit în Biblie şi l-a „scuturat” înaintea noastră, dar cu toate acestea, continuăm să privim în gol ca şi când am căuta altceva. Se pare că aceasta este starea duhovnicească a bisericii: nu vede ceasul în care trăieşte, aşa că aşteaptă ceva senzaţional sau ceva din viitorul îndepărtat. Omul face întotdeauna aceasta: Îl binecuvântează pe Dumnezeu pentru ce a făcut şi aşteaptă să vadă ce va face, dar ignoră ce face în prezent. Acesta este adevărul! Voi nu vedeţi ceasul în care trăim.

Tocmai aceasta voiau să ştie grecii aceia: cât era ceasul şi dacă acel Om era într-adevăr Mesia. Dovada că Mesia împlinise ceea ce era scris cu privire la El, era porţiunea din Scriptură scrisă pentru ceasul acela; era Cuvântul făgăduit pentru acel ceas, nu roadele Duhului sau o slujbă de avocat la vreuna din Curţile de Justiţie ale fariseilor sau saducheilor. El era manifestarea Cuvântului făgăduit de Dumnezeu pentru ceasul acela.

Vreţi să ştiţi care sunt roadele Duhului? Priviţi ce făgăduieşte Biblia pentru un anumit ceas, apoi urmăriţi împlinirea acelui lucru. Aceasta este dovada. Astfel, Isus a spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39).

Noi privim chiar acum după aceasta. Când a fost aici pe pământ, Isus a spus în Luca 17: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma… şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” Şi ce a mai spus? „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe…”, adică înainte de potop. El citea aceeaşi Biblie pe care o citim şi noi, iar acele lucruri au fost simboluri şi umbre. Astfel, dacă vrei să ştii ce s-a întâmplat în zilele lui Noe,    du-te şi citeşte în Geneza, pentru că aici scrie doar că oamenii „mâncau, beau, se însurau şi se măritau.” (v. 27). Dar din Geneza 6 poţi afla tot ce s-a întâmplat, fiindcă acolo scrie că „fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.” (Geneza 6.2).

Noi vedem Curţile de Justiţie pline cu cazuri de divorţ în care sunt implicaţi fiii lui Dumnezeu, bărbaţi cu renume şi oameni importanţi. Uitaţi-vă la oamenii mari ai lumii de astăzi! De exemplu, domnul acela renumit din Anglia, despre care revista „Life” scria că a fost prins cu nişte stripteoze şi aşa mai departe. Apoi guvernatorul oraşului New York şi alţi bărbaţi cunoscuţi din diferite oraşe ale lumii. Priviţi la imoralitatea din jur. Priviţi la divorţuri! America este în fruntea tuturor ţărilor în privinţa divorţurilor. Priviţi cum se îmbracă şi cum umblă femeile pe străzi, apoi uitaţi-vă şi la bărbaţi. Primul lucru la care se gândesc este ceva imoral. Orice glumă sau distracţie, reclamele publicitare de pe pachetele de ţigări, sticlele de whisky sau orice altceva trebuie să aibă în centru o femeie imorală. „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe…”

Isus a zis: „Ce s-a întâmplat în zilele Sodomei…” Haideţi să ne imaginăm ce s-a întâmplat în zilele Sodomei. În lume sunt întotdeauna trei categorii de oameni şi anume: credincioşii, formaliştii şi necredincioşii. Ei se găsesc în orice grup de oameni. Noi vom vorbi despre aceasta, dar într-o altă seară din săptămână. Astfel, necredincioşii erau sodomiţii, formaliştii erau grupul lui Lot, iar credincioşii adevăraţi, cei aleşi şi chemaţi afară erau reprezentaţi prin Avraam, care nu locuia în Sodoma.

Chiar înainte de primirea fiului făgăduit, Avraam a fost vizitat de trei Bărbaţi. El îşi găsise locul potrivit în care să locuiască şi aştepta fiul care-i fusese făgăduit. În schimb, Lot, a uitat toate făgăduinţele şi a plecat în Sodoma; însă sodomiţii nu l-au crezut de la început. Fiţi atenţi! Într-o dimineaţă fierbinte, la Avraam au venit trei Fiinţe cereşti. După ce au mâncat, unul dintre acei Bărbaţi a rămas cu el, iar ceilalţi doi s-au dus în Sodoma ca să cheme afară ce mai rămăsese de scos: pe Lot şi pe cei ce s-au dus cu el, doar trei persoane. În zilele lui Noe au fost salvate doar opt persoane, aceasta fiind o avertizare serioasă pentru ziua care vine: „…aşa cum a fost în zilele…” Astfel, este vorba de trei, respectiv opt suflete.

Cei doi îngeri care s-au dus să predice în Sodoma, au spus că timpul este aproape de sfârşit şi că lumea neamurilor va arde. Aş vrea să priviţi imaginea Sodomei de astăzi, nu tabloul lui Noe, când oamenii au pierit prin apă, pentru că de data aceasta lumea neamurilor va fi nimicită prin foc.

Creştinii adevăraţi dintre neamuri nu se află în Sodoma, ci sunt chemaţi afară şi aşteaptă Fiul făgăduit, pe Fiul lui Dumnezeu.

Sodoma îl reprezintă pe membrul căldicel al bisericii. Acolo, printre denominaţiuni, s-au dus doi bărbaţi: Billy Graham şi Oral Robert. Ce fac ei? Fiţi atenţi la semnul pe care l-au făcut atunci. Îi lovesc pe toţi cu orbire prin vestirea Evangheliei.

Dar priviţi-l pe Avraam şi grupul lui, care îi reprezintă pe cei aleşi. Acolo a rămas un singur Înger şi a arătat şi El un semn.

Vedeţi, în toată istoria bisericii de la Avraam încoace, nu s-a găsit nici un reformator sau un trimis cu slujbă importantă pentru neamuri, al cărui nume să se termine cu „H-A-M”. Dar acum îl avem. (În limba engleză, Avraam se scrie Abraham). Billy Graham, care este un mare evanghelist, s-a dus în Sodoma, printre bisericile denominaţionale, şi cheamă afară tot ce se poate chema. Noi am avut bărbaţi renumiţi, ca: Billy Sunday, Sankey, Moody, Knox, Calvin,  dar n-am avut niciodată pe cineva al cărui nume să se termine cu terminaţia „HAM”. Însă acolo, în Biserica din zilele Sodomei era unul al cărui nume se termina cu „HAM” şi acela a fost numit „tatăl multor neamuri.”

Cel care a rămas cu Avraam, a stat cu spatele spre cort şi a zis: „Avraam (Nu „Avram”, cum se numise cu câteva zile în urmă), unde este nevastă-ta, Sara?” („Sara” nu „Sarai”) Vedeţi? „Unde este nevastă-ta, Sara?”

„Ea este în cortul de la spatele Tău,” a răspuns Avraam. Şi El a zis: „Eu am să te vizitez…” (Observaţi? „Eu” este pronume personal). „Eu am să te vizitez în legătură cu făgăduinţa pe care ţi-am făcut-o.”

Sara, care avea nouăzeci de ani şi era în cort, a râs în sinea ei şi s-a gândit: „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu, bărbatul, de asemenea, este bătrân.”

Îngerul, care era mesagerul duhovnicesc al bisericii, a descoperit ce avea în inima ei, aşa că a zis: „De ce s-a îndoit Sara şi a zis în inima ei că nu se poate întâmpla?”

Sara a încercat să nege că ar fi gândit aşa, dar nu a putut fi condamnată pentru necredinţa ei, fiindcă făcea parte din Avraam. Vedeţi? Dumnezeu nu putea s-o atingă din cauză că era parte din Avraam. La fel este şi cu Biserica: putea fi condamnată de multă vreme, dar face parte din Hristos.

Observaţi semnul pe care l-a făcut El când i-a spus ce făcea în cort, în timp ce stătea cu spatele spre ea, iar Isus a spus că acest lucru se va repeta în zilele când se va arăta Fiul omului. Astfel, noi putem să-l vedem pe Billy Graham; putem să vedem focul care se pregăteşte să cadă şi putem vedea biserica ce aşteaptă fiul făgăduit. Noi suntem la graniţă şi aşteptăm ceasul în care va veni Fiul omului.

Amintiţi-vă ultimul semn pe care l-a văzut Avraam. Noi, cei care suntem născuţi din Duhul lui Hristos, suntem sămânţa împărătească a lui Avraam, iar Isus a făgăduit că sămânţa împărătească a lui Avraam va vedea acelaşi semn pe care l-a văzut părintele Avraam înainte de venirea fiului făgăduit. Nu a mai fost nici un alt semn, pentru că imediat după acea vizită Sara a devenit mamă şi astfel a sosit Isaac. Ultimul semn dat a fost Dumnezeu manifestat în trup.

Cineva mi-a zis: „Frate Branham, doar nu crezi că Bărbatul acela a fost Dumnezeu!” Ei bine, Avraam a spus că era, pentru că L-a numit Elohim. Uitaţi-vă şi vedeţi dacă nu este scris cu literă mare: „La început, Dumnezeu a făcut…” adică Elohim, Cel Atotputernic.

Dumnezeu Se manifestă în biserica Sa prin slujitorii Săi. Acolo era Dumnezeu manifestat în Omul Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Biserica a văzut multe semne, dar când Dumnezeu „scutură” în faţa lor ultimul semn, ei privesc în gol. Dumnezeu să aibă milă de noi! Cât timp de har mai avem? Poate este mai târziu decât credem. Amintiţi-vă ce   v-am spus la început: „Oamenii vor merge mai departe şi vor crede că sunt salvaţi, la fel ca în Sodoma.”

Cine era El? Ce au văzut grecii în El? Eu cred că ei au găsit în El ceea ce căutau.

Priviţi ce scrie în Deuteronom 18.15-19: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!

Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.” Dumnezeu nu Îşi schimbă planul niciodată.

Grecii aceia priveau după un profet. Israel nu mai avusese nici un profet de patru sute de ani, de la Maleahi, dar grecii aceia ştiau că conform Cuvântului făgăduit pentru acea zi, trebuia să fie un profet: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!” (Deuteronom 18.15).

De ce? Pentru că Cuvântul vine numai la profet, nu la altcineva. Câţi înţeleg aceasta? (Amin). Vedeţi? Este atât de desăvârşit, încât atunci când profetul Ioan stătea în apă şi boteza, Isus a venit la el, Cuvântul a venit la profet. El era Cuvântul şi a venit la profet. Dumnezeu nu Îşi schimbă niciodată felul de lucrare, pentru că este Dumnezeul cel neschimbător. Bisericile nu au crezut aceasta, dar necredinţa lor nu a oprit planul lui Dumnezeu, ci el a mers mai departe.

Tatăl lui Petru şi Andrei a fost un fariseu şi cred că Andrei, care era un ucenic al lui Ioan, l-a auzit pe acesta când L-a prezentat pe Isus: „Acesta este Mesia, fiindcă am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste el. Eu nu Îl cunoşteam, dar El mi-a spus în pustie: „Du-te şi botează cu apă şi Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.” Cel care a venit peste El era acelaşi Stâlp de Foc care i-a condus pe copiii lui Israel în pustie, Logosul, iar Ioan a spus: „El este Mesia!”

Şi iată că Petru a mers cu Andrei la acea întâlnire. Haideţi să vedem ce a făcut El atunci, pentru că dacă aflăm ce a făcut atunci, vom şti şi ce face acum, deoarece felul în care li  s-a făcut cunoscut lor, trebuie să fie acelaşi şi astăzi, pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Având această făgăduinţă, noi ştim că El va face aceasta.

Când Petru a ajuns în mulţimea unde era Isus, Acesta S-a întors spre el şi i-a zis, deşi nu-l mai văzuse niciodată până atunci: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona…” Vedeţi? Nu numai că îl cunoştea pe Petru, dar îl cunoştea şi pe bătrânul lui tată, care fusese temător de Dumnezeu şi îl învăţase despre venirea lui Mesia. Astfel, deşi nu avea nici un pic de educaţie, nici măcar atât cât să-şi poată scrie numele, şi era considerat un om necărturar, Petru a primit trecere înaintea lui Dumnezeu, aşa încât El l-a făcut episcopul bisericii din Ierusalim. Da, Isus i-a dat cheile Împărăţiei şi l-a făcut păstorul bisericii. Petru L-a recunoscut pe Mesia pe baza descoperirii primite şi pentru că a ştiut ce trebuia să facă, aşa că a căzut la picioarele Lui.

Acolo mai era un bărbat care se numea Filip. El nu avea nevoie de multe dovezi, pentru că avusese un învăţător bun în Biblie: pe Natanael. Dacă aţi nota pe hartă locul unde Se afla Isus, aţi vedea că era la vreo cincisprezece mile de locul unde era Natanael, ceea ce înseamnă cam două zile de mers pe jos în jurul muntelui.  Filip s-a dus, l-a găsit pe Natanael rugându-se sub un copac şi l-a adus la Isus. Desigur, dacă am putea să le ascultăm conversaţia, i-am putea auzi spunând cam aşa:

„Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege şi Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”

„Poate ieşi ceva bun din Nazaret? Tu ştii că noi am citit în Scriptură că Mesia trebuie să fie un Profet. Biblia spune aceasta. Noi suntem ucenicii lui Moise, iar el a spus că Domnul va ridica un Profet ca el.” „Ei bine,” a continuat Filip, „Isus din Nazaret este acel Profet! Îţi aminteşti de pescarul acela bătrân, de Simon,  aşa-i?” „Da.”  „El este fiul lui Iona, nu?”  „Da.”

„Tu ai cumpărat nişte peşte de la el şi nu a ştiut nici să-ţi semneze factura.” „Da.”

„Ei bine, el a venit în mijlocul mulţimii în care se găsea Isus, iar Acesta i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona…” Nu m-ar surprinde deloc, dacă El ar şti totul şi despre tine dacă ai merge acolo.”

Oh, Natanael trebuia să vadă aceasta, aşa că s-a dus cu Filip. Nu cred că a mers în rândul de rugăciune, ci a stat undeva în audienţă sau în apropierea lui Isus, în timp ce El Se ruga pentru bolnavi.

Şi de îndată ce a privit spre el, Isus a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” Desigur, El nu îl cunoştea pe Natanael după felul în care era îmbrăcat, pentru că toţi bărbaţii din partea aceea se îmbrăcau la fel: cu turbane, sandale, haine lungi şi purtau barbă. Deci, El a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” Natanael putea să fie mahomedan, turc sau orice altceva, aşa că de unde ştia Isus că era israelit şi că era fără viclenie? Aceasta l-a înmuiat imediat, aşa că L-a întrebat pe Isus:

 „De unde mă cunoşti, Rabi?”

„Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Aceasta era tot ce-i trebuia! În faţa lui stătea Mesia, aşa că I-a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” Poate era acolo şi păstorul lui, dar pe Natanael nu l-a interesat aceasta.

Acolo erau şi unii care spuneau: „Omul acesta este Beelzebul! Face aceste lucrări prin puterea Satanei! Este un ghicitor sau aşa ceva!” Vedeţi? Ei trebuiau să spună ceva în faţa adunării lor.

Dar Isus le-a zis: „Cum puteţi să Mă numiţi aşa pe Mine şi lucrarea lui Dumnezeu? Eu vă iert pentru că vorbiţi aşa despre Fiul omului, dar într-o zi va veni Duhul Sfânt (în timpul acesta) şi va face aceleaşi lucrări, însă atunci oricine va vorbi împotriva Lui, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.” Aceasta a spus El, iar eu cred că tot ce spune El este adevărul. Filip L-a recunoscut chiar după acest lucru. De ce? Pentru că după acel timp îndelungat în care nu au avut nici un profet, a venit acest Bărbat care îl cunoştea şi ştia tot ce făcuse greşit.

Înainte de a încheia, haideţi să vorbim puţin despre Isus. Într-o zi, Isus a trecut pe lângă Sihar, o cetate din Samaria. Noi ştim că sunt trei rase de oameni. Voi puteţi crede ce vreţi, dar adevărul este că sunt trei rase de oameni care se trag din Sem, Ham şi Iafet. Iudeii Îl căutau pe Mesia, samaritenii erau jumătate evrei şi jumătate neamuri, iar noi, neamurile, suntem anglo-saxoni, păgâni, filisteni şi cum mai vreţi. Înţelegeţi?

Dar El vine numai la cei care Îl caută. În seara aceasta, îi va vindeca numai pe cei care aşteaptă să fie vindecaţi şi îi va salva doar pe cei care aşteaptă să fie salvaţi.

Când a ajuns la fântână, Isus şi-a trimis ucenicii în micuţa cetate Sihar ca să cumpere merinde, și în timp ce ei erau plecaţi, a venit o femeie tânără şi drăguţă, care era rău famată. Noi o putem numi femeie de stradă. Poate a fost părăsită de părinţii ei încă de mică, iar acesta era felul în care îşi câştiga existenţa. Dar cu toate acestea, în inima ei se găsea ceva. Femeia a venit după apă pe la ora 11.00, pentru că nu avea voie să vină când erau acolo celelalte femei. Dacă aţi fost vreodată în India sau în alte ţări din est, în care obiceiurile vechi nu s-au schimbat încă, aţi şti că oamenii corecţi nu pot merge împreună cu cei imorali.

Când a venit ea, Isus stătea lângă nişte viţe crescute în spatele fântânii. Era o fântână publică, situată lângă cetate, iar oamenii veneau acolo să ia apă. Femeia a venit să scoată apă aproape de amiază, pe când celelalte femei veniseră dis de dimineaţă, ca să spele şi să facă alte lucruri. Pentru că felul ei de a-şi câştiga existenţa era diferit, ea a venit în jurul prânzului, când servitoarele şi celelalte femei erau plecate de la fântână şi astfel nu exista riscul să fie alungată.

Când a ajuns, şi-a legat găleata de funie şi a coborât-o în fântână, fără să-L observe pe Bărbatul din apropierea ei, dar în timp ce o scotea afară, a auzit un Glas care i-a zis: „Femeie, dă-Mi să beau!” Atunci s-a uitat în jur şi a văzut un Om care stătea acolo şi care părea a fi iudeu.

Probabil, Isus arăta mai bătrân decât era în realitate, pentru că Biblia spune că deşi avea doar treizeci şi trei de ani, părea de cincizeci. Voi ştiţi că fariseii I-au zis: „N-ai nici cincizeci de ani şi ai văzut pe Avraam!” (Ioan 8.57-58). Dar El le-a răspuns: „…mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.”

Barba Lui era probabil puţin căruntă, pentru că lucrarea pe care o făcea trebuie să fi avut un efect copleşitor asupra trupului Său. Deci, El i-a zis femeii: „Dă-Mi să beau!”

„Nu se obişnuieşte ca tu, care eşti evreu, să-mi ceri mie apă.” Apoi a zis: „Fântâna este adâncă…” Ce făcea El în timp ce vorbea cu ea? Intra în legătură cu duhul ei.

Isus a spus în Ioan 5.19: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.” Notaţi-vă şi ţineţi minte aceasta! Isus nu a făcut nimic până nu a văzut într-o vedenie ce trebuia să facă. Aşa este. El făcea doar ce vedea pe Tatăl făcând. Da, Isus făcea întocmai ce vedea, ca într-o piesă de teatru. De fapt, nici un om nu poate face decât ceea ce îi spune Dumnezeu. Acum observaţi! Probabil că Dumnezeu Îi spusese să meargă în Samaria, iar acolo a găsit-o pe femeia aceasta, cu care a intrat în conversaţie ca să îi poată contacta duhul. Astfel, i-a vorbit despre închinarea adevărată, apoi dintr-o dată i-a spus care era problema ei. Noi ştim cu toţii care era problema femeii: trăia cu mai mulţi bărbaţi. Şi El i-a zis:

„Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.

„N-am bărbat,” a răspuns ea.

„Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

Uitaţi-vă la femeia aceasta! Deşi era în acea stare rea, ea ştia mai multe despre Biblia adevărată decât mulţi dintre preoţii de astăzi. Cu siguranţă. Probabil, s-a gândit că El era doar unul care voia să-i afle situaţia şi apoi să se poarte obraznic cu ea sau aşa ceva, de aceea a zis: „N-am bărbat.” Dar atunci El i-a spus: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

În momentul acela, sămânţa hotărâtă mai dinainte din inima ei a luat foc, aşa că s-a întors spre El şi i-a zis: „Doamne, văd că eşti proroc. Ştii că de patru sute de ani încoace, noi nu am mai avut nici un proroc?”  Oh, Dallas, nu scăpa aceasta!

„Noi Îl aşteptăm pe Mesia, care Se numeşte „Hristos,” iar când va veni, El va face aceasta, pentru că acesta este semnul Lui.” Şi Isus i-a răspuns simplu: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” Când a auzit aceasta, femeia a lăsat găleata acolo şi a fugit în oraş strigând: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?” Şi Biblia spune că ei L-au crezut pe Isus din pricina celor spuse de femeie.

Acesta este felul în care El S-a legitimat pe Sine însuşi ca fiind Mesia şi nu prin felul cum era îmbrăcat, nu prin educaţia pe care o avea şi nici prin cartea Sa de vizită sau prin respectul pe care Îl avea printre oameni. Dumnezeu era în El manifestând Cuvântul făgăduit. Nu este de mirare că Isus a spus în Ioan 5.39: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.”

El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Fratele şi sora mea, voi sunteţi o audienţă foarte plăcută şi v-aş putea vorbi toată noaptea. Vedeţi acum cine era Isus? El era Dumnezeu manifestat într-un trup omenesc şi S-a numit Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi ştiţi ce a făgăduit El? „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului.” El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. O, biserică, nu privi în gol, ci crede în Domnul Isus Hristos!

Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus! Nu aţi vrea să-L vedeţi şi voi, dacă este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Cum Îl veţi recunoaşte? Prin faptul că va face aceleaşi lucrări ca atunci.

Aici ar putea veni un om cu cicatrici lăsate de cuie în mână, cu fum, sânge şi ulei curgând din el, dar aceasta nu înseamnă nimic. Orice făţarnic ar putea face aceasta. Cu siguranţă. Însă ceea ce contează este manifestarea Cuvântului făgăduit. El a fost Profetul uns de Dumnezeu; a fost Dumnezeul Profet; a fost tot ce au fost ceilalţi profeţi plus plinătatea dumnezeirii. Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine. El a fost Dumnezeu, Emanuel, plinătatea dumnezeirii făcută cunoscută printre noi în persoana Fiului Său, Isus Hristos, care a fost al doilea atribut al lui Dumnezeu.

El este viu şi astăzi. Nu este mort, ci este viu şi înainte de a pleca a spus: „Peste puţină vreme, lumea (cosmosul, ordinea lumii) nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu („Eu” – pronume personal) voi fi cu voi şi în voi până la sfârşitul lumii, când Se vor împlini aceste Scripturi.” În toate timpurile a fost Acelaşi Dumnezeu. El este Cel care a adus credinţa în epoca luterană; El a adus sfinţirea în epoca metodistă şi tot El a adus vorbirea în limbi în timpul mişcării penticostale, iar înainte de venirea Fiului făgăduit, Se pogoară ca să Îşi dovedească Scripturile, fiindcă trebuie să se împlinească întreaga Scriptură. Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus. Haideţi să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, am vrea să-L vedem şi noi pe Isus. Fie ca El să vină în seara aceasta aici în puterea învierii Tale. Eu am vorbit mult, dar numai un Cuvânt sau două de la Tine, cântăresc mai mult decât ar putea vorbi oricine altcineva şi pot trezi biserica din somn. Ultima manifestare a lui Dumnezeu va fi aşa cum a făgăduit El: „Cum a fost în zilele Sodomei, înainte ca focul să cadă peste neamuri, va fi şi la venirea Fiului omului.” Umbra acestor lucruri şi realitatea, pozitivul şi negativul, vin atât de aproape unul de celălalt, încât în curând se va ajunge la o unire.

Noi vedem cum naţiunile se unesc în organizaţia Naţiunilor Unite; bisericile se unesc cu Vaticanul în Consiliul ecumenic; credincioşii se unesc cu necredincioşii; ba chiar şi lucrătorii se unesc în sindicate de muncă. Doamne, fă ca biserica să se trezească şi să vadă că este timpul când Isus se uneşte cu Biserica Sa ca Soţ şi Soţie. În curând va avea loc ceremonia de nuntă, iar noi vom fi una. Ajută-ne să-L vedem pe Isus şi să-L slăvim în timp ce Îşi „scutură” înaintea noastră ultimul dar, pentru că Te rugăm aceasta în Numele Lui. Amin.

Mai am cam zece minute ca să mă pot încadra în timpul acordat. Aş vrea ca cei care au numere de rugăciune să ştie că nu am timp să îi chem pe toţi, dar vom înainta puţin câte puţin şi voi chema cât mai mulţi posibil.

Cred că Billy este pe aici pe undeva. Nu este nevoie să împartă întotdeauna numere de rugăciune, dar cred că acum aveţi, aşa-i? Ridicaţi mâinile. Bine.

Bărbatul de acolo este foarte bolnav, aşa-i? Bine. Numărul L1, L2. Unde este numărul 2? Ridicaţi mâna. Bine. Este o doamnă.

Ştiţi cum se procedează? Băiatul vine şi amestecă numerele, apoi le împarte în funcţie de cerere. Oricine poate avea un asemenea număr, apoi sunteţi chemaţi în ordinea numerelor strigate, ceea ce dovedeşte că băiatul care le împarte nu ştie cine va fi chemat şi cine nu. Odată, cineva a început să vândă numere de rugăciune garantând că persoanele respective vor fi chemate pe platformă. Dar nu se poate face aceasta, pentru că eu încep uneori de la numărul 1, iar alteori de la 50, 14, 20 sau de la 25, iar când îi termin pe aceia, chem alţii. Câţi aţi mai fost în adunările mele şi aţi văzut aceasta? Desigur. Aş vrea să ştiţi că acest număr nu vă ajută cu nimic pentru vindecare, ci este doar un număr de ordine. Astfel, mulţi sunt vindecaţi în mulţime, deşi nu au numere de rugăciune.

Am chemat numerele 1 şi 2. Cine are numărul 3? Este doamna aceea din spate. Vino aici, doamnă. Numărul 4? Dacă nu poţi veni, te vom ajuta. Văd că aici este o targă şi două scaune cu rotile. Dacă nu poţi veni, te vom ajuta. Numărul 5,6,7,8,9,10. Sunt aici toţi? Să ne oprim deocamdată aici, fiindcă suntem puţin întârziaţi şi nu-mi place să trec peste ora 9.30.

Câţi din cei prezenţi în sală nu aveţi numere de rugăciune, dar doriţi să fiţi vindecaţi de Isus? Voi ştiţi că El vă poate vindeca indiferent unde vă aflaţi, aşa-i? Pe mine nu mă interesează dacă sunteţi în balcon sau în altă parte.

Femeia care s-a atins de haina Lui nu a avut nici un număr de rugăciune, dar şi-a zis în inima ei: „Eu Îl cred pe Omul acela şi ştiu că dacă mă voi atinge de haina Lui, voi fi vindecată.” Ea avea o scurgere de sânge. Câţi vă mai amintiţi întâmplarea din Biblie? Era o femeie micuţă şi palidă care s-a strecurat prin mulţime până a ajuns lângă El şi I-a atins haina.

Haina aceea palestiniană era largă, aşa că El nu avea cum să simtă atingerea ei. Eu n-aş simţi nimic nici chiar dacă haina mi-ar fi strâmtă şi cineva mi-ar atinge buzunarul. Hainele palestiniene aveau şi o cămaşă de corp, iar ea s-a atins de haina exterioară. În clipa în care L-a atins, El S-a oprit şi a zis: „Cine M-a atins?” dar ea s-a retras repede şi s-a ascuns prin mulţime. Atunci Petru I-a zis: „Doamne, cum poţi întreba aceasta, căci toată mulţimea te atinge.”

 „A fost o altfel de atingere, pentru că din Mine a ieşit o putere şi M-a slăbit.” Vă amintiţi întâmplarea? Apoi, a privit prin audienţă până când a găsit-o pe femeie, aşa-i? Şi când a văzut-o, i-a zis: „Credinţa ta te-a mântuit.”

Predicatorilor, nu spune Biblia în Evrei 4 că „n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre?” (v. 15). Câţi ştiu că Biblia spune aceasta? Şi dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, cum va face astăzi? La fel ca ieri, desigur. Dar nu v-ar folosi la nimic să vă atingeţi de mine, fiindcă eu sunt la fel ca fratele, soţul sau tatăl vostru. În mine nu este nici o putere, dar dacă credinţa ta se poate atinge de El, vei vedea cum Se va întoarce spre tine şi te va ajuta. Încearcă numai! De fapt, nu încercaţi, pentru că peste tot este vorba numai de „a încerca”; voi să-L atingeţi prin credinţă!

Aş vrea să fiţi respectuoşi şi să staţi liniştiţi, pentru că în doar câteva minute vom primi răspuns la toate. Cuvintele pe care le-am spus sună bine, dar acum vom vedea dacă sunt adevărate sau nu. Acesta este următorul pas.

Eu i-am auzit pe mahomedani, pe sakişi, jainşi şi budişti vorbind despre ce a fost, dar cum este cu prezentul? Vedeţi?

Dacă El este numai un Dumnezeu istoric, nu ne poate ajuta cu nimic şi dacă nu este Acelaşi ieri, azi şi în veci, înseamnă că Biblia ne-a spus ceva greşit. Dar ştiţi care este adevărul? Puterea lui Dumnezeu poate lucra printre noi numai când El reuşeşte să ne supună şi să ne aducă, pe mine şi pe tine, în voia Lui.

Dacă bărbatul acela este bolnav, vreau să vină aici. Îl puteţi vedea din audienţă? El stă chiar aici. Aduceţi-i scaunul mai aproape. Domnule, vino şi stai aici. Frate Grant, te rog să-l laşi să stea aici pentru un moment.

Îl observ de câteva minute, pentru că la un moment dat era pe punctul să leşine. Probabil este foarte bolnav, nu ştiu. Dacă aş şti că este bolnav şi l-aş putea ajuta, dar nu aş vrea s-o fac, n-aş fi vrednic să stau în spatele acestui amvon. Probabil este mai tânăr decât mine şi cred că nu ne cunoaştem. Bănuiesc că nici tu nu mă cunoşti. Oh, m-ai văzut la Jonesboro acum cincisprezece ani, când am fost la o adunare. Cred că acolo era fratele Richard Reed. Da.

Ce fel de om aş fi, dacă bărbatul acesta stă aici şi suferă, iar eu nu l-aş ajuta deşi o pot face? Dar eu nu pot  să-l vindec. Cum ar fi însă dacă Isus ar sta aici îmbrăcat cu hainele pe care mi le-a dat mie şi ar spune: „Vino aici şi te voi vindeca?” Fiţi atenţi, dacă cunoaşteţi Biblia! El nu vă poate vindeca astăzi, pentru că a făcut-o deja, fiindcă este scris că „El era străpuns pentru fărădelegile noastre şi prin rănile Lui am fost vindecaţi.” În ordine. Isus ar putea să Se facă cunoscut acestui bărbat şi să-i spună ce probleme are, ce a făcut sau ceva de felul acesta, aşa-i? Lucrul acesta l-ar convinge că Hristos este aici.

Eu nu îl cunosc, deşi spune că acum cincisprezece ani a fost la adunarea din Jonesboro.

 Cel care stă aici este domnul Way, un englez care a căzut mort, nu demult, într-una din adunările ţinute în biserica mea din Jeffersonville, Indiana. Este prezentă şi soţia lui care este asistentă medicală. El a căzut mort în timp ce vorbeam, dar eu am mers acolo, mi-am pus mâinile peste el, iar acum se află din nou în mijlocul nostru. Vedeţi?

Dacă aţi putea sta destul de liniştiţi în adunare, astfel încât să se poată pogorî Duhul Sfânt printre noi! Nu vă mai mişcaţi, ci staţi liniştiţi.

Domnule, aş vrea să te uiţi puţin la mine. Până acum am vorbit, iar acum sunt aici ca să te ajut şi voi face tot posibilul ca s-o fac. Dumnezeu este obligat faţă de Cuvântul pe care L-am vestit din Biblie, fiindcă cred că suntem în zilele din urmă. Dacă este aşa, El este obligat să împlinească Cuvântul pe care L-a făgăduit. Dacă Dumnezeu îmi va spune ceva ce ai făcut sau ce nu este în ordine cu tine, de ce eşti aici sau orice altceva, vei şti dacă este adevărat sau nu şi vei fi un martor al acestui adevăr.

Dacă aş veni, mi-aş pune mâinile peste tine şi aş spune: „Glorie lui Dumnezeu, eşti vindecat!” ar fi în ordine, dacă ai crede. Dar ce s-ar întâmpla dacă El mi-ar spune ce ai făcut sau altceva, de ce eşti bolnav sau ceva de genul acesta? Dacă ţi-ar spune ce s-a întâmplat, desigur ai şti dacă este adevărat. Desigur.

Audienţa crede aceasta? Ce fac eu cu acest om? Încerc să-i contactez duhul, aşa cum a făcut Domnul Isus cu femeia de la fântână. Eu nu îl cunosc, nu l-am văzut niciodată, iar aici sunt o mulţime de bolnavi care se roagă.

Tată ceresc, eu voi lua fiecare duh de aici sub control, pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru ca Scriptura Ta să se împlinească. Motivul pentru care Îţi arăţi harul în aceste zile din urmă este ca să se împlinească Scripturile. Noi tocmai am vorbit despre aceste lucruri, în seara aceasta, de aceea Te rog să împlineşti Cuvântul Tău în Numele lui Isus. Amin.

Uită-te pentru un moment la mine, ca să vezi dacă Domnul îmi va arăta care este problema ta. Arăţi foarte bolnav, dar vei crede dacă Domnul îmi va arăta ce este greşit cu tine? Atunci vei şti că este El. Câţi din audienţă vor crede?

Un lucru care te supără foarte tare este hernia. Aşa este. Este adevărat? Ridică mâna, dacă este adevărat. Ea este cea care îţi provoacă această durere. Crezi? Dar mai este ceva: ai o pată mare pe partea dreaptă a feţei şi eşti foarte îngrijorat pentru ea. Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Ai o asemenea pată şi pe şoldul drept. Dacă este adevărat, ridică mâna. Vedeţi? Acum crezi? Du-te, căci Isus Hristos te face bine. Du-te, crede în Hristos şi nu te îndoi deloc, fiindcă totul va fi în ordine cu tine. Crezi acum? Să nu te îndoieşti deloc. În ordine.

Vino, soră. Cred că nu te cunosc, aşa-i? Da, este la fel ca atunci când Domnul Isus a întâlnit-o pe femeia de la fântână. Iată că noi, un bărbat şi o femeie, ne întâlnim astăzi, după două mii de ani de la darea făgăduinţei Lui. Noi nu ne cunoaştem, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi.

Dacă Duhul Sfânt, Hristos care este prezent aici şi în tine, va descoperi de ce ai venit aici sau ceva despre tine, vei fi la fel de entuziasmată ca samariteana? Ai venit aici ca să mă rog pentru problema pe care o ai la sân. Aşa este. Ridică mâna dacă este adevărat. Crezi că Domnul poate să-mi spună în care sân este problema? Da, este sânul drept. Aşa este.

Poate cineva spune: „A ghicit aceasta!” dar nu este adevărat, eu nu ghicesc. Să nu gândiţi aşa, fiindcă aceasta aduce neîncredere şi îndoială. Ţineţi minte că nu puteţi ascunde ce gândiţi. Acesta este adevărul. Tu eşti predicatoare, deci ar trebui să crezi. Este adevărat, aşa-i? Du-te, crede şi vei fi bine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Crede numai.

Ce mai faci? Noi suntem străini, aşa-i? Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Dacă este adevărat, ridică mâna. Eşti cu mult mai tânără decât mine. Poate că şi femeia cu care s-a întâlnit Domnul la fântână era cu mult mai tânără.

Înaintea ta a stat aici o altă femeie, cineva care are probleme cu sânul, dar a crezut. A cui haină ai atins-o? A Lui, aşa că totul a trecut. Isus Hristos te face bine.

Această femeie a stat la douăzeci de picioare depărtare de mine (6-7 metri), ceea ce înseamnă că nu pe mine m-a atins. Dar pe cine? Ea L-a atins pe Marele Preot. Puteţi vedea aceasta? Eu am stat cu spatele spre ea, ceea ce dovedeşte că Cel care a făcut făgăduinţa este Acelaşi şi astăzi.

Tu ai probleme cu nervii; în special seara târziu te simţi foarte obosită şi slăbită şi devii nervoasă. Ai o problemă şi cu sângele. Aşa este. Dar te rogi şi pentru cineva care nu este mântuit, aşa-i? Sigur că da. Acum crezi? Bine. Să ţi se facă după credinţa ta. Crede şi nu te îndoi deloc. Ai credinţă în Dumnezeu. Crede numai.

Ce mai faci, doamnă? Cred că sunt un străin pentru tine. Dacă este adevărat, să ridicăm mâinile pentru ca audienţa să vadă aceasta. Eu nu am mai văzut-o până acum, dar Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Crezi aceasta? Dacă Domnul Isus îi va spune acestei femei ceva despre care eu nu ştiu nimic, veţi crede?

Femeia de acolo, cea cu haină neagră, are probleme cu stomacul. Te deranjează chiar acum. Dacă este adevărat, ridică mâna. Vedeţi? Ştiţi de ce simte aceasta? Pentru că acelaşi lucru îl are şi femeia de aici. Da, da, aşa este. Vedeţi umbra aceea care aleargă de la una la cealaltă? Este un diavol care încearcă să fugă, dar nu poate. El nu se poate ascunde de Dumnezeu. Aceasta este sigur. Noi suntem în prezenţa lui Isus Hristos, de aceea trebuie să credeţi. Aveţi credinţă!

Ce a atins bărbatul acesta? El nu m-a atins niciodată pe mine. Eu nici măcar nu-l cunosc, este un străin pentru mine, aşa-i domnule? Ridică mâna dacă este adevărat. Atunci ce a atins? Pe Isus Hristos. Să nu pierdeţi aceasta din vedere.

Femeia aceasta este umbrită de moarte, fiindcă suferă de cancer la stomac şi la colon, iar medicii nu mai pot s-o ajute. Este adevărat, doamnă? Aceasta ţi-au spus, aşa-i? Priveşte aici, fiindcă mai ai o singură nădejde, iar aceasta este Hristos.

Crezi că sunt slujitorul Lui? Cineva trebuie să-mi spună tot ce vă spun, este adevărat? Eu nu am cum să le ştiu. Dacă ţi-aş spune cine eşti, ai crede că sunt profetul lui Dumnezeu? Te-ar ajuta? Eşti doamna Crosley.

Crezi? Câţi dintre voi credeţi acum din toată inima? Ridicaţi-vă în picioare şi acceptaţi-L. Ridicaţi-vă şi spuneţi: „Eu cred!” Ridicaţi mâinile.

Tată ceresc, fie ca diavolul cu toate duhurile lui să fie mustrat în Numele lui Isus Hristos. Fă ca Domnul Isus Hristos, care a făgăduit aceasta pentru aceste zile din urmă şi care este prezent aici, să nu-i lase pe oameni să treacă pe alături, ci să-i ajute să vadă ceea ce „scutură” în faţa lor înainte ca să cadă focul. Fă ca această grupare a lui Avraam, această sămânţă împărătească a lui Avraam, să înţeleagă ceasul în care trăim. O, Isuse, atinge-Te de fiecare persoană bolnavă din locul acesta. Vindecă-i, Doamne. Fă ca credinţa din ei să-şi dea seama că stau în prezenţa lui Dumnezeu, a Celui ce i-a salvat şi în faţa căruia vor sta într-o zi. Fie ca puterea Lui să cadă peste ei şi să-i vindece pe toţi cei care se află în prezenţa Sa divină.

– Amin –