STĂPÂNIND PORȚILE VRĂJMAȘULUI DUPĂ ÎNCERCARE

Denham Springs

Îmi place să-¡ văd pe oameni că se ridică în picioare la citirea Cuvântului. Vouă, nu? Noi arătăm respect pentru imnul naţional, deci de ce să nu arătăm şi pentru Cuvânt?

Dar înainte ca să ne ridicăm, vreau să vă spun că nu demult, am citit un articol, iar aseară m-am gândit la oamenii care s-au ridicat pentru Hristos. Dacă nu aţi făcut-o încă, n-aţi vrea s-o faceţi astăzi?

Era un mare evanghelist de vreo şaptezeci şi cinci de ani, nu-mi amintesc numele lui. Cred că se numea Arthur McCoy, iar odată a visat că s-a dus în slavă. Spunea că a ajuns la poartă sus, dar nu a fost lăsat să intre.

El a spus: „Sunt evanghelistul Arthur McCoy din Statele Unite.” Dar paznicul porţii a venit la el şi ¡-a zis:

„Nu ţi-am găsit numele aici.”

„Cred că ceva nu este în ordine pentru că eu sunt evanghelist.”

„Ba este în ordine, domnule, pentru că am aici Cartea, dar numele tău nu este scris în ea.”

„Şi ce aş putea să fac?”

„Ţi-ai putea aduce cazul la judecata Scaunului alb de domnie.

„Ei bine, dacă aceasta este singura posibilitate, voi merge cu cazul meu acolo.”

El spunea că întunericul în care era, a început să se lumineze puţin câte puţin, până când s-a pomenit chiar în mijlocul acelei Lumini, iar un Glas a întrebat: „Cine s-a apropiat de scaunul Meu de judecată?”

„Sunt Arthur McCoy, un evanghelist care am trimis multe suflete în Împărăţie.”

„Şi nu ţi s-a găsit numele în Carte?”

„Nu.”

„Şi ai făcut apel la această Curte?”

„Da, Domnule.”

„Ţi se va face dreptate. Te voi judeca după legile Mele. Arthur McCoy, ai minţit vreodată?”

Şi el a spus: „Până n-am ajuns în acea Lumină, am crezut că eram un om bun, dar în prezenţa ei eram un păcătos.” Noi toţi suntem aşa. Acum vă puteţi simţi în siguranţă, dar staţi să ajungeţi acolo! Cum credeţi că este când este Ungerea? Ce puţin puteţi simţi! Cum credeţi că va fi la Tronul alb al judecăţii?”

Şi El a continuat: „Ai minţit vreodată?”

„Da, Domnule, am minţit.”

„Ai furat vreodată?”

Până atunci am crezut că n-am furat niciodată, dar în prezenţa acelei Lumini mi-am dat seama că am făcut unele lucruri care nu au fost chiar corecte, aşa că am zis:

„Da, Domnule, am furat.”

 Atunci El a spus: „Judecata Mea…” şi era gata să audă sentinţa Lui: „Depărtează-te de la Mine şi du-te în focul veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui!” aşa că toate oasele ¡ s-au mişcat de la loc de groază. „Dar,” spunea el, „atunci am auzit cel mai dulce Glas pe care l-am auzit vreodată, iar când m-am întors, am văzut cel mai blând chip pe care l-am văzut vreodată, mai blând decât chipul mamei mele. A privit în jur şi a spus: „Tată, este adevărat că a minţit şi nu a fost întotdeauna corect, dar jos pe pământ a stat pentru Mine, de aceea acum stau Eu pentru El.”

Aceasta vreau să se întâmple Acolo. Acum să stau eu pentru El, ca atunci când va veni timpul, să stea El pentru mine. Acum haideţi să citim din Geneza 22.15-18:

„Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam

şi a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.

Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”

Să ne rugăm. Tată ceresc, ia textul acesta şi desluşeşte-l pentru noi, şi fie ca Duhul Sfânt să ducă Cuvântul drept în inimile oamenilor. Împlineşte aşteptările noastre mari, din după-amiaza aceasta, fiindcă ne-ai spus să cerem, şi ne vei da, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. Şi o cerem în Numele lui Isus. Amin. Puteţi să vă aşezaţi.

Vocea mea este slabă şi de aceea trebuie să stau aproape de microfon. Ştiu că se aude cu ecou, dar vom răbda puţin.

În după-amiaza aceasta aş vrea să vorbesc despre subiectul: „Stăpânind porţile vrăjmaşului după încercare.”

Tabloul nostru descrie cea mai minunată scenă. Voi ştiţi că Avraam este tatăl celor credincioşi şi că făgăduinţa ¡-a fost dată lui. Astfel, singura cale prin care primim şi noi făgăduinţa lui Avraam, este să fim moştenitori prin Hristos. Avraam a fost un om obişnuit, dar a fost chemat de Dumnezeu şi a fost numit credincios chemării făcute de El, pentru că atunci când ¡-a vorbit, nu s-a îndoit niciodată de acel Glas, ci a stat pe aceasta. Indiferent cât a fost de greu, el a stat pe aceasta.

El ¡-a promis un fiu, iar Avraam a aşteptat douăzeci şi cinci de ani să-l primească, să primească Fiul în care aveau să fie binecuvântate toate familiile pământului. Patriarhul a fost credincios faţă de chemarea Lui şi faţă de Cuvântul făgăduit.

El a fost un exemplu a ceea ce ar trebui să fim noi, fiindcă dacă suntem morţi în Hristos, suntem sămânţa lui Avraam.

Avraam a avut două seminţe: una a fost sămânţa naturală, firească, iar cealaltă a fost sămânţa duhovnicească. Una a fost din sămânţa ieşită din trupul lui, iar cealaltă a fost sămânţa credinţei lui, astfel ca noi să putem fi sămânţa lui Avraam, prin Cuvântul făgăduit.

După ce a fost încercat timp de douăzeci şi cinci de ani, în loc să slăbească în credinţă, el a devenit tot mai tare. Vedeţi, dacă nu s-a întâmplat în primul an, în al doilea, era deja o minune fiindcă era tot mai bătrân. Pe măsură ce s-au adunat anii, trupul lui era tot mai mort, în timp ce pântecul Sarei, care era oricum mort, devenea şi el tot mai bătrân, ceea ce înseamnă că era imposibil să se mai întâmple ceva.

V-aţi gândit ce a făcut Dumnezeu aici? I-a făcut pântecele fertil. Dar şi izvorul laptelui ei era secat, iar pe vremea aceea nu erau sticle sterile din care să poată bea copilul lapte de vacă. Deci trebuia să se întâmple ceva, mai ales că avea nouăzeci de ani şi inima ei nu mai rezista.

Chiar şi pentru o femeie de patruzeci de ani este greu un astfel de efort în travaliu.

Şi ştiţi ce a făcut Dumnezeu? Ştiu că unii dintre voi nu sunt de acord, dar vedeţi voi, Biblia este o Carte supranaturală şi ascunsă de cei învăţaţi, de teologi. Isus a spus: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11.25).

Biblia este o Carte a dragostei. Astfel, când îţi intră în inimă dragostea lui Dumnezeu, te îndrăgosteşti de Dumnezeu, iar El îţi descoperă însemnătatea Bibliei. Interpretarea sau tălmăcirea Bibliei este Dumnezeu însuşi împlinind făgăduinţele Sale. Dar Biblia este scrisă printre rânduri.

Este ca şi când mi-ar scrie soţia mea o scrisoare. Ea este cea mai minunată femeie din lume şi o iubesc cu adevărat. Şi ea mă iubeşte pe mine, iar când sunt departe de casă, îmi scrie scrisori şi-mi spune: „Dragă Billy, am pus copiii în pat. Astăzi am spălat…” şi aşa mai departe. Ea îmi scrie aceste lucruri în scrisoare, dar fiindcă o iubesc şi suntem ca unul, eu pot citi printre rânduri. Ştiu tot ce vrea să-mi spună, fie că îmi scrie clar, fie că nu; ştiu ce vor să însemne cuvintele ei din pricina dragostei şi înţelegerii mele pentru ea.

Ei bine, tot aşa este scrisă şi Biblia, dar educaţia trece pe lângă ea, de aceea nu o pot înţelege. Vedeţi, voi trebuie să fiţi îndrăgostiţi de Cuvânt, de El, să-L cunoaşteţi.

Priviţi ce au făcut Avraam şi Sara. Ei erau bătrâni, şi cu toate că în vremea aceea oamenii trăiau mai mult, Biblia spune că erau înaintaţi în vârstă.

Noi ştim că la Avraam a venit acel Înger, despre care am vorbit, şi care era Elohim, Dumnezeu, şi El ¡-a zis: „La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce negreşit la tine…” (Geneza 18.10). Tot ce s-a întâmplat cu ei este un tip spre Biserică.

Fiţi atenţi ce s-a întâmplat. El nu ¡-a retuşat pe Avraam şi pe Sara, ci ¡-a făcut din nou tineri. Poate părea ciudat, dar uitaţi-vă la restul Cuvântului şi puneţi toate lucrurile cap la cap. Cuvântul este inspirat, iar tu trebuie să fii inspirat de Cuvânt.

O pot vedea pe Sara, o bătrânică cu părul cărunt, cu şalul pe umeri şi cu cârja în mână zicând: „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu, bărbatul, de asemenea, este bătrân.” (v. 12). Spunea aceasta, fiindcă Avraam stătea acolo cu barba lui albă şi lungă şi se sprijinea într-un toiag pentru că era înaintat în vârstă.

Dar în ziua următoare, umerii lui au început să se îndrepte, şi la fel spatele încovoiat. Erau din nou un tânăr şi o tânără. Aceasta arată ce se va întâmpla cu sămânţa împărătească a lui Avraam, când vom fi schimbaţi într-o clipeală de ochi şi luaţi sus.

Priviţi ce s-a întâmplat în continuare. Ei au plecat într-o călătorie în Gherar, în ţara filistenilor. Uitaţi-vă pe hartă cât au mers. Era o distanţă considerabilă pentru doi bătrânei de vârsta lor.

În ţara aceea împărăţea un împărat tânăr pe nume Abimelec. El îşi căuta o nevastă, şi deşi avea la dispoziţie toate acele filistence frumoase, când a văzut-o pe bunicuţa Sara a zis: „Este frumoasă,” şi s-a îndrăgostit de ea. Aşa este. Vedeţi, era frumoasă.

Aş vrea să citiţi printre rânduri, fiindcă acesta este un simbol care ne arată ce va face El cu toţi copiii lui Avraam. Noi ne apropiem de clipa aceea, aşa că umerii noştri aduşi, părul cărunt şi celelalte lucruri nu mai înseamnă nimic. Haideţi deci, să nu ne mai uităm înapoi, ci să privim numai înainte la ceea ce va veni.

Să nu uitaţi că acesta a fost ultimul semn pe care l-au văzut Avraam şi Sara înainte ca să vină la existenţă fiul făgăduit. Noi credem că suntem în ceasul acela.

Timpul a trecut şi Isaac era un băiat de doisprezece ani, drăguţ şi cu părul cârlionţat. Îmi închipui cum se simţea tânăra mamă şi tatăl lui. Dar iată că într-o zi, Dumnezeu ¡-a zis lui Avraam: „Te-am făcut tatăl popoarelor, prin băiatul acesta, dar acum vreau să-l duci pe muntele pe care ţi-l voi arăta şi să-l aduci ca jertfă!” Vă puteţi închipui aşa ceva?

El nu v-a cerut niciodată să treceţi printr-un astfel de test şi nu o face nici acum, pentru că acestea au fost exemple, umbre.

Şi-a făcut Avraam griji? Nu, domnilor, ci a spus: „Sunt pe deplin încredinţat că El este în stare să-l ridice din morţi, fiindcă l-am primit ca pe unul din morţi. Şi dacă porunca lui Dumnezeu este să fac aceasta, şi voi sta tare pe ea, Dumnezeu este în stare să-l ridice din morţi.”

Oh, prieteni! Penticostalilor, dacă Dumnezeu v-a dat Duhul Sfânt, vorbirea în limbi, cu cât ar trebui să credeţi mai mult în puterea Lui vindecătoare, în bunătatea şi îndurarea Lui! El a făcut aceasta împotriva tuturor teologilor din ţară. Ei spuneau că nu se poate aşa ceva, dar Dumnezeu a făcut-o pentru că aşa a făgăduit. Atunci staţi pe Cuvânt! Credeţi Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă El a spus-o şi aşa este.

Priviţi! Lui Avraam ¡-au trebuit trei zile să călătorească pe catâri. Când eram paznic de vânătoare, umblam câte treizeci de mile pe zi prin păduri, dar oamenii din vremea aceea călătoreau fie pe catâri, fie pe jos. Astfel, Avraam a mers trei zile, iar când şi-a ridicat privirea a văzut muntele în depărtare.

Noi ştim cu toţii că ceea ce s-a petrecut aici, în Geneza 22, este un simbol spre Hristos. Avraam l-a luat pe Isaac şi l-a dus sus pe munte, aşa cum a fost dus Isus pe muntele Calvarului, un simbol spre Dumnezeu care Şi-a dat Fiul jertfă, desigur.

Când au ajuns acolo, Isaac a devenit bănuitor şi a zis: „Tată! Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” (Geneza 22.7).

Atunci Avraam ¡-a zis privind la Cuvântul lui Dumnezeu: „Fiule, Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.”  Şi a numit locul acela „IeHoVaH-Jire”.

Când l-a legat pe fiul său, el era ascultător până la moarte. L-a pus pe altar, şi a scos cuţitul din teacă gata să-¡ ia viaţa, dar atunci Ceva l-a prins de mână şi un Glas ¡-a zis: „Avraame! Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic.”

Chiar atunci a auzit un behăit, iar când s-a întors a văzut un berbec care-şi prinsese coarnele într-un tufiş. V-aţi gândit vreodată de unde a apărut acel berbec? Muntele era plin de lei, lupi şi şacali care căutau vânat. Cât de departe era acel berbec de civilizaţie? Ce căuta el acolo sus unde nu era nici un strop de apă?

Aceea nu era o vedenie, pentru că Avraam l-a luat şi l-a omorât. Ce spusese el? „Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.”

Cum te vei ridica din scaunul cu rotile? Cum se va face bine copilul acela bolnav de inimă? Oricare ar fi problema, „Dumnezeu însuşi va purta de grijă.”

Avraam a crezut. Patriarhul a stat credincios pe făgăduinţă, fiindcă El îi spusese: „Sămânţa ta! Pentru că ai crezut Cuvântul Meu indiferent de împrejurări, sămânţa ta va birui porţile vrăjmaşului.”

Desigur, vrăjmaşul îi spusese: „Este prea bătrână şi la fel tu! Şi asta şi cealaltă…” Dar Avraam a stat tare pe făgăduinţa Lui.

Un om cu o astfel de credinţă, va sta tare pe Cuvântul lui Dumnezeu indiferent de împrejurări. Dacă nu poţi face aceasta, nu eşti sămânţa lui Avraam, fiindcă aceasta este credinţa pe care a avut-o Avraam şi sămânţa lui.

Făgăduinţa dată lui Avraam era că „sămânţa,” Sămânţa împărătească, după cum v-am spus mai înainte, va birui porţile vrăjmaşului, iar pecetea pe care a primit-o, a fost pecetea făgăduinţei. Conform Efeseni 4.30, şi sămânţa împărătească este „pecetluită cu Duhul Sfânt,” după ce trece testul. Gândiţi-vă!

Mulţi cred că au Duhul Sfânt, mulţi pretind că-L au şi spun că pot arăta dovezi şi semne ale Duhului Sfânt, dar dacă nu pot sta pe acest Cuvânt, nu este Duhul Sfânt, înţelegeţi?

Dacă crezi fiecare Cuvânt, eşti sigilat după test, fiindcă atunci când credem fiecare făgăduinţă din Cuvânt, suntem pecetluiţi de Duhul pentru a confirma făgăduinţa. Aşa a făcut Avraam. Numai atunci avem dreptul să biruim poarta vrăjmaşului nostru. Dar nu poţi s-o faci înainte de a deveni acea Sămânţă, aşa cum am spus în predica „Semnul”, vorbită în Houston sau în Dallas.

Vedeţi voi, un evreu putea să arate că este evreu prin tăierea împrejur. Dar Dumnezeu a spus: „Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi.” (Exod 12.13).

Atunci, viaţa din sânge nu putea veni peste închinător fiindcă era viaţa unui animal care era doar o umbră a adevăratei Vieţi. Partea chimică, sângele, care era pus deasupra uşii trebuia să fie roşu. Era aplicat cu isop, o iarbă obişnuită care ne arată că nu trebuie să ai nu ştiu ce super credinţă, ci una obişnuită, simplă, ca şi cum ai porni maşina sau ai merge la biserică. Mulţi oameni cred că trebuie să ai nu ştiu ce… dar aşa ceva este greşit. Tot ce trebuie să ai este o credinţă simplă, obişnuită, cu care să aplici Sângele. Ascultaţi Cuvântul, credeţi-L şi aplicaţi-L! Asta-¡ tot ce trebuie să faceţi.

Acea iarbă, isopul, se găsea peste tot în Egipt, aşa că evreii au luat-o, au muiat-o în sânge şi l-au aplicat pe stâlpii şi uşciorii uşii. Şi indiferent ce legământ aveau ei, dacă erau tăiaţi împrejur sau dacă erau oameni buni, totul era degeaba dacă nu era găsit semnul pe uşă: „Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi.”

Acum, Semnul nu este partea chimică din sângele lui Hristos, fiindcă acesta a fost vărsat cu două mii de ani în urmă, dar atunci se cerea partea chimică însă viaţa animală nu putea veni peste om, fiindcă animalul nu are suflet. Numai fiinţa umană are suflet, în timp ce animalul nu poate deosebi binele de rău.

Fiul lui Dumnezeu, născut din fecioară, Şi-a vărsat Sângele, dar Viaţa care era în acel Sânge era însuşi Dumnezeu. Biblia spune că noi suntem salvaţi prin Viaţă, prin Sângele lui Dumnezeu. Nu prin sângele unui evreu, nu prin sângele unuia dintre neamuri, ci prin Viaţa lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat acea Celulă de sânge în fecioară. Ea nu a cunoscut nici un bărbat şi nici ovulul nu a venit de la ea.

Eu ştiu că mulţi dintre voi cred că ovulul a venit de la ea, dar adevărul este că Dumnezeu a creat şi ovulul şi Celula de sânge, şi acesta a fost cortul sfânt al lui Dumnezeu: „…nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.10). Înţelegeţi de unde era ovulul? „…Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor.” Trupul Lui era sfânt. Dacă nu puteţi crede aceasta, cum vă mai puteţi numi creştini?

„Noi suntem salvaţi prin Sângele lui Dumnezeu.” Aici este şi credinţa mea. Astfel, noi nu suntem salvaţi prin sângele unui proroc, nici al unui învăţător, nici al unui teolog, ci prin Sângele lui Dumnezeu. Aşa a spus Dumnezeu. El S-a făcut Om; Şi-a schimbat cortul. El Şi-a întins cortul aici devenind ca unul dintre noi. El este Răscumpărătorul nostru înrudit; El a trebuit să devină rudă cu noi fiindcă aşa cerea Legea Lui. Astfel, Dumnezeu S-a arătat în trup şi a locuit printre noi.

Când a făcut aceasta, El a ieşit de la El, şi era Dumnezeu, Duhul, şi acel Duh a venit peste credincios. De aceea noi suntem identificaţi prin Viaţa care a fost în Jertfa noastră, prin aceeaşi Viaţă.

Deci cum este posibil ca ei să vadă Viaţa lui Dumnezeu umblând printre oameni şi s-o numească „un duh rău,” când aceasta este chiar identificarea Jertfei noastre? „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Viaţa Lui S-a întors din Jertfă, iar noi ne punem mâinile peste Ea şi ne identificăm ca fiind morţi faţă de gândurile noastre. Atunci cum putem permite denominaţiunilor noastre să ne impună crezuri şi alte lucruri, şi apoi să spunem că credem? Noi suntem morţi faţă de aceste lucruri.

Pavel spunea: „Nici unul din aceste lucruri nu mă mai supără,” fiindcă el era legat de un Absolut, de Hristos. Orice realizare adevărată este legată de un Absolut, iar Absolutul meu este Cuvântul. Deci, Absolutul tuturor celor născuţi din Duhul, este Cuvântul lui Dumnezeu. Eu de Acesta sunt legat şi peste El îmi pun mâinile. Acesta este locul meu şi m-am identificat cu El.

Noi ştim ce a făgăduit El pentru a Se identifica cu noi. Aceasta aduce credinţa adevărată; nu credinţa noastră, ci ceva ce nu controlezi tu, ci El. El o face.

Indiferent la câte biserici ai mers, de câte ori ai fost botezat pe faţă, pe spate, sau mai ştiu eu cum, nu ai dreptul să te consideri conectat cu Jertfa ta, până când acea Pecete nu este peste tine.

Ce este Pecetea lui Dumnezeu? Efeseni 4.30 spune: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Nu până la următoarea trezire şi nu de la o adunare la alta, ci pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

Dar nu uitaţi că dacă nu aţi fost în gândurile lui Dumnezeu, nu veţi fi niciodată cu El. Câţi ştiu ce este un răscumpărător? Ei bine, tot ce este răscumpărat trebuie adus înapoi de unde a fost luat. Noi toţi am fost născuţi în păcat, zămisliţi în fărădelege şi am venit în lume prin minciună. Aceasta arată că adevăratul creştin este un atribut al gândurilor lui Dumnezeu, înainte de existenţa lumii, a stelelor şi a orice altceva. El este veşnic şi a venit să ne răscumpere înapoi. Gândul lui Dumnezeu a fost exprimat şi s-a manifestat, iar acum trebuie adus înapoi în gândul Lui.

Răscumpărător înrudit! Şi pentru că s-a cerut aceasta, Dumnezeu însuşi a trebuit să se facă asemenea nouă, să devină unul dintre noi ca să ne răscumpere. Nimeni altcineva nu putea s-o facă, de aceea a trebuit să vină El jos şi să fie ispitit ca noi, ca să ne răscumpere.

Haideţi să vedem dacă Dumnezeu Şi-a ţinut Cuvântul faţă de sămânţa naturală care era Isaac. Haideţi să vedem sămânţa naturală care a crezut toată făgăduinţa lui Dumnezeu şi nu a avut nici o întrebare.

Să nu uitaţi că erau mii şi mii care erau tăiaţi împrejur şi totuşi nu erau sămânţa lui Avraam. Sigur că nu! „Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu …Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru.” (Romani 2.28-29). Mulţi au căzut şi au căzut rău.

În ziua când au băut din apa pe care au primit-o în pustie, toţi s-au bucurat. Şi Isus a spus: „Eu sunt Stânca din pustie; Eu sunt Pâinea care se coboară din cer. Cine mănâncă din ea, nu va muri.” Ei spuneau: „Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, timp de patruzeci de ani.” Dar Isus le-a răspuns: „Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit.” (Ioan 6.31,49).

Luaţi cuvântul „mort” şi vedeţi ce înseamnă: „despărţit veşnic.” Ei erau morţi, deşi erau sămânţa lui Avraam. „Moarte” înseamnă „separare, anihilare, distrugere totală,” iar Isus a spus că ei toţi erau morţi chiar dacă au fost evrei tăiaţi împrejur.

Sărmanii oameni, cred că sunt salvaţi fiindcă sunt metodişti, baptişti, prezbiterieni şi altele, dar diavolul crede la fel de mult ca ei.

Tu trebuie să fii identificat cu El, iar Dumnezeu trebuie să adeverească aceasta prin pecetluirea cu Duhul Sfânt, fără a pune la îndoială Cuvântul.

Dar dacă spui: „Aceste lucruri au fost pentru alt timp,” eşti greşit. Dacă ai vorbi cu un om şi ¡-ai spune că este ziuă, iar el s-ar duce în pivniţă şi ar spune: „Refuz să cred aceasta! Nu există lumină, nu cred!” ar dovedi că ceva este în neregulă cu el; ar dovedi că este deranjat mintal. Dacă refuză razele calde şi aducătoare de viaţă ale soarelui, dovedeşte că ceva nu este în ordine cu el.

Tot aşa, când cineva vede Cuvântul lui Dumnezeu clarificat şi identificat înaintea lui, dar cu toate acestea trage perdeaua denominaţională şi se închide înăuntru, dovedeşte că ceva nu este în regulă cu el; dovedeşte că este greşit duhovniceşte. El nu poate primi. „Este orb şi nu ştie,” şi merge la judecată, iar Dumnezeu va fi Judecătorul lui.

 Acum haideţi să vedem ce a făcut sămânţa lui Avraam care a crezut.

Să luăm tinerii evrei care nu au vrut să se închine înaintea acelui chip. Ei au refuzat să se închine înaintea chipului pe care îl ridicase împăratul acelui popor, deşi era chipul unui om sfânt, al lui Daniel.

Aceasta arată că întreaga rasă umană era dusă pe partea falsă, la închinarea înaintea chipului unui sfânt. Acest lucru se va repeta din nou atunci când oamenii vor fi siliţi să se închine chipurilor unor oameni. Daniel a putut tălmăci Cuvântul prin descoperire şi a putut spune ce însemna scrisul de mână de pe perete. Aşa se ridică şi aşa va sfârşi.

Dar cei trei au refuzat să se închine. De ce? Erau sămânţa lui Avraam, şi pentru că au stat credincioşi pe Cuvânt, au biruit porţile de foc ale vrăjmaşului. Au biruit! Păi, Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat!

Şi Daniel a fost testat în închinarea la un singur Dumnezeu adevărat, şi a trecut testul. Ce s-au gândit ei să facă atunci când au văzut că erau ca aşchiile în faţa lui? S-au gândit să-l arunce la lei, dar Daniel a rămas credincios singurului Dumnezeu adevărat şi a biruit poarta vrăjmaşului, iar Dumnezeu a închis gura leilor.

Moise nu şi-a ridicat mâinile să spună: „Cred că totul este greşit!”, ci a stat credincios şi L-a aşteptat pe Dumnezeu. Indiferent câţi imitatori s-au ridicat, el a stat credincios. Şi pentru că a rămas credincios însărcinării primite, să scoată poporul afară, când poarta de apă ¡-a blocat calea, Dumnezeu l-a lăsat s-o biruiască şi a deschis marea înaintea lui. Dumnezeu l-a lăsat s-o biruiască şi a deschis poarta prin Stâlpul de Foc care îl călăuzea, conducând poporul spre ţara făgăduită.

Iosua a fost un mare conducător. El şi Caleb. Ei au ajuns într-un loc numit Cades, care era centrul lumii din acel timp, acolo fiind scaunul de judecată. De acolo au fost trimise douăsprezece iscoade şi tot atâtea s-au întors înapoi.

Zece dintre ele au spus: „Este o sarcină prea mare şi nu vom reuşi pentru că noi suntem ca nişte lăcuste pe lângă oamenii aceia!”

Dar ce a făcut Iosua? A liniştit poporul şi a spus: „Staţi puţin! Noi suntem mai mult decât în stare s-o luăm, indiferent cum arătăm sau cât de puţini suntem!” Ce făcea prin aceasta? Stătea credincios pe făgăduinţa Domnului care le spusese: „Vă voi da această ţară, dar luptaţi pentru fiecare centimetru din ea!”

Crezi aceasta, mamă? Dumnezeu ţi-a dat vindecarea, dar trebuie să lupţi pentru fiecare centimetru: „Oriunde va călca talpa piciorului tău, ţi-l voi da!” Talpa piciorului înseamnă posesie. Este al vostru! Fiecare făgăduinţă vă aparţine, dar trebuie să luptaţi pentru fiecare centimetru de drum.

Iosua ştia ce a spus Dumnezeu. El era sămânţa lui Avraam şi a spus: „Cred că Dumnezeu ne-a dat ţara şi suntem mai mult decât în stare să o luăm!” Şi pentru că a trecut testul, cu toată împotrivirea întregului popor care se văicărea şi se tânguia, a spus: „Staţi liniştiţi, pentru că Dumnezeu a dat o făgăduinţă.”

Nu contează cât este de mare împotrivirea, şi nici ce a spus doctorul; Dumnezeu a dat o făgăduinţă şi El poate s-o împlinească.

Şi ce a făcut în continuare? Când a ajuns la Iordan, a biruit poarta. Aceasta a făcut.

Ierihonul era închis ca o ţestoasă în carapacea lui, dar ce a făcut Iosua? A biruit poarta. În altă zi, când vrăjmaşii lui au încercat să-l biruiască, el a biruit poarta vrăjmaşului într-atât încât ¡-a poruncit soarelui să stea pe loc; şi soarele l-a ascultat şi nu s-a mişcat douăzeci şi patru de ore din locul lui.

Dumnezeu este credincios făgăduinţei Lui, indiferent ce are de făcut. El nu a făcut niciodată o făgăduinţă pe care să n-o poată ţine. „Eu sunt Domnul care te vindecă.” (Exod 15.26). „…îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.18). Amin. „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9.23).

Şi Iosua a crezut chiar dacă Dumnezeu a trebuit să oprească Pământul din mişcarea lui de rotaţie. L-a ţinut pe loc prin puterea Sa, astfel încât nu s-a mai rotit timp de douăzeci şi patru de ore, până când Iosua s-a răzbunat pe vrăjmaş şi ¡-a biruit porţile. Cu siguranţă, pentru că Dumnezeu este credincios întotdeauna.

Aş fi vrut să avem mai mult timp ca să vedem şi alţi eroi, dar mai am numai zece minute. Uitaţi-vă la aceşti eroi adevăraţi; la aceşti mari luptători ai credinţei care au căzut la poarta morţii. Ei toţi au pierit la poarta morţii.

Dar a venit Sămânţa Împărătească a lui Avraam, Hristos. Ceilalţi erau sămânţa naturală din Isaac, dar a venit Sămânţa Împărătească a lui Avraam, Hristos, Sămânţa credinţei, ceea ce ar trebui să fim noi. Sămânţa naturală a fost doar un tip, un simbol. Toţi ceilalţi au venit prin naştere naturală, dar El a venit printr-o fecioară. Aşadar, El nu era sămânţa naturală a lui Avraam, adică un evreu, ci a venit prin făgăduinţă, din sămânţa credinţei. Prin acest Om, noi suntem socotiţi copiii Lui.

El a biruit poarta ispitei, prin Cuvânt, iar cheia este: „Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov  4.7). El a biruit totul, orice boală, de aceea: „noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8.37). Noi păşim în această moştenire „mai mult decât biruitori.”

Noi avem de-a face cu un vrăjmaş biruit. Boala este biruită; moartea este biruită; iadul este biruit; totul a fost biruit. Oh, mă simt foarte bine pentru că avem de-a face cu un vrăjmaş înfrânt.

Nu-¡ de mirare că atunci când ei se pregăteau să taie capul lui Pavel, acesta a spus: „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? Să văd cum mă vei face să strig! Mormântule, unde îţi este biruinţa? Crezi că mă vei încuia acolo? Îţi voi arăta un mormânt gol, iar eu sunt în El şi El mă va învia în ziua din urmă.” Un vrăjmaş înfrânt! (1Corinteni 15.55).

Sămânţa naturală nu putea să arate spre Aceasta, dar sămânţa împărătească a biruit deja, fiindcă El a mers înaintea noastră şi a biruit fiecare poartă pentru noi. Acum, după două mii de ani, El, Marele Biruitor, stă în mijlocul nostru. El a biruit boala; a biruit ispita; a biruit fiecare vrăjmaş. A biruit moartea, a biruit iadul, a biruit mormântul şi a înviat din nou. Şi iată că după două mii de ani, El este aici, viu, ca să se adeverească. Cui? Seminţei hotărâte care poate vedea. El a biruit totul, iar cei care au confirmat că Evrei 13.8 este aşa, conform acestui test al Cuvântului făgăduit, au fost pecetluiţi de Duhul Sfânt în Trupul lui Hristos. Ei au fost pecetluiţi acolo de Duhul Sfânt, de Duhul care a fost văzut mai dinainte de Avraam. El a crezut prin credinţă, iar acum, noi L-am primit privind în urmă la făgăduinţa dată. Şi Ioan 14.12 a fost confirmat în timpul din urmă prin învierea Biruitorului.

Nu un sistem, ci o Persoană, Hristos Biruitorul. Nu prin biserica mea baptistă, prezbiteriană, metodistă sau penticostală, ci prin Isus Hristos. El a înviat pentru neprihănirea noastră şi este viu astăzi.

Şi pentru că trăieşte El, trăim şi noi. „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt.” Nu cu o parte din Cuvânt, ci „cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

  „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11.25-26). Biruieşte poarta oricărui vrăjmaş!

Cum a putut birui Bosworth? Pentru că era în Biruitor. De aceea a spus: „Cea mai fericită zi din viaţa mea este chiar acum.” Siguranţa lui era în marele Biruitor. Atunci putem cânta:

Trăind, El m-a iubit; murind, El m-a salvat;

Îngropat, El a luat păcatele mele;

Înviat, El m-a făcut neprihănit veşnic,

Şi într-o zi, El va veni! O, ce glorioasă zi!

Aceasta este şi pentru cei ce par a fi biruiţi. Eddie Perronet nu a putut să-şi vândă cântările creştine. Nimeni nu le-a vrut. Nu voiau să aibă nimic a face cu aceasta, aşa că se simţea un credincios înfrânt. Dar într-o zi, a venit peste el Duhul Sfânt şi a biruit poarta vrăjmaşului care nu voia să-¡ primească scrierile. Şi când a venit Duhul Sfânt peste el, a luat un creion şi Dumnezeu l-a făcut să scrie cântarea de inaugurare:

Înaintea puterii Numelui lui Isus

Îngerii cad cu faţa la pământ

Aducând coroana împărătească

Să-L încoroneze Domn al tuturor.

Oarba Fanny Crosby nu şi-a vândut dreptul de întâi născut ca şi penticostalul Elvis Presley sau ca şi biserica lui Cris Boone sau ca Red Foley, care şi-au vândut talentul lumii pentru o flotă de Cadillacuri şi milioane de dolari. Ea a stat credincioasă la locul ei şi a strigat:

Nu trece pe lângă mine, blândule Mântuitor,

Ascultă strigătul meu umil.

În timp ce alţii Te cheamă,

Nu trece, te rog, pe lângă mine.

Tu eşti Izvorul mângâierii mele,

Însemni mai mult decât viaţa mea.

Pe cine am pe pământ decât pe Tine?

Sau în cer, decât pe Tine?

Ei au întrebat-o: „Ce zici dacă vei fi oarbă şi în cer?”

„Îl voi cunoaşte oricum,” a răspuns ea.

„Cum?”

„Îl voi cunoaşte.”

„Dar, doamnă Crosby, ai putea face milioane de dolari.”

„Nu am nevoie de milioane de dolari.”

„Şi cum Îl vei cunoaşte?”

„Dacă nu Îl voi putea vedea, voi simţi urmele cuielor în mâinile Lui.” Ea a biruit poarta vrăjmaşului ei. Da.

Dacă eşti în Hristos! El a spus: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da, ca să puteţi birui orice poartă a vrăjmaşului care stă înaintea voastră.” (Ioan 15.8). Voi sunteţi sămânţa împărătească a lui Avraam.

Ce fel de poartă stă înaintea ta? Dacă este boala, eşti mai mult decât biruitor împotriva ei. Atunci putem cânta cântarea aceasta scumpă:

Fiecare făgăduinţă din Carte este a mea,

Fiecare capitol, fiecare vers este divin.

Mă încred în dragostea Lui divină

Căci fiecare făgăduinţă din Carte este a mea.

Noi suntem mai mult decât biruitori, pentru că sămânţa împărătească a lui Avraam va birui poarta vrăjmaşului. Când ei spun că aceste lucruri nu se pot întâmpla, când numesc aceste lucruri ca fiind de la diavolul, Beelzebul, sau altfel, cu siguranţă Dumnezeu va birui fiecare poartă şi pe vrăjmaş. Să ne rugăm.

 Doamne, eu ştiu că ei înţeleg aceste lucruri. Cum ar putea fi semănat acest Cuvânt fără să existe şi un pământ bun? Mă rog ca ei să înţeleagă şi fie ca toţi cei care ajung în rândul de rugăciune să fie vindecaţi.

Doamne, dacă este cineva care nu s-a mărturisit sau nu a stat pentru Hristos, dar este gata să nege toate crezurile şi lucrurile formale şi reci care l-au îndepărtat de Tine, ajută-l să ia poziţie chiar acum şi să spună: „Îl accept chiar acum ca Mântuitorul meu”, pentru că atunci şi Tu vei sta pentru ei în acea zi.

În timp ce stăm cu capetele plecate, dacă este cineva care doreşte rugăciune, să spună: „Vreau să stau pentru El astăzi, pentru ca El să stea pentru mine în ziua când voi ajunge în prezenţa Lui.”

Dacă vă veţi ridica acum, numele voastre vor fi puse în Cartea Vieţii. Eu nu vă cer să aderaţi la o biserică, ci vă rog să veniţi la Hristos, dacă sunteţi aici şi nu Îl cunoaşteţi.

Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule. Mai este şi altcineva care doreşte să spună: „Vreau să mă ridic şi să stau pentru El.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi pe cei de acolo. „Eu iau poziţie în după-amiaza aceasta.” Domnul să te binecuvânteze, soră. Aceştia sunt nişte bărbaţi şi femei cumsecade.

În ziua când moartea va fi aproape de voi, să nu uitaţi că acum aţi stat pentru El. „…pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.” (Luca 12.8-9).

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este cineva şi la balcon? Sau poate aici jos? Încă aşteptăm. În ordine.

Dacă Cuvântul cade pe un pământ bun, ca femeia de la fântână, va înţelege. Ea a înţeles pentru că a fost reprezentată în ceruri înainte de întemeierea lumii. Astfel, când s-a întâlnit cu acea Lumină, a recunoscut-o.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, fraţi şi surori. Aţi făcut cel mai bun lucru din viaţa voastră: să staţi pentru Hristos.

Tatăl nostru ceresc, aceasta este Sămânţa care a căzut în după-amiaza aceasta, pe un fel de pământ, iar noi vedem că răsare Viaţa nouă. Femeile şi bărbaţii se ridică în picioare în ochii atotvăzători ai lui Dumnezeu, care este Atotştiutor, Omniprezent, Omnipotent şi îi vede. Tată, ei sunt ai Tăi şi Ţi-¡ predau ca trofee ale Tale.

Îngăduie ca experienţa aceasta să dăinuiască şi să urmeze calea celor dispreţuiţi ai Domnului. Ajută-¡ să rămână credincioşi până în ziua când vor sta în prezenţa Ta şi când acel Glas dulce va spune: „Într-o zi, într-un loc numit Denham Springs, el a stat pentru Mine, Tată, iar acum stau Eu pentru el.” Ei sunt ai Tăi, în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze că v-aţi ridicat în picioare.

Acum vreau să vă mai rog ceva. Găsiţi nişte păstori, pentru că am văzut câţiva, şi dacă nu aţi fost botezaţi cu botezul creştin, faceţi-o. Duceţi-vă printre credincioşii adevăraţi, nu printre formalişti.

Acum să ne rugăm pentru aceste batiste.

Tată ceresc, eu nu ştiu unde vor pleca aceste batiste. Poate la vreun tată orb care o aşteaptă, sau poate la un copilaş care este în spital, iar mama lui aşteaptă cu nerăbdare această batistă. Tată ceresc, Te rog să mergi la ei. Ca un semn al prezenţei Tale aici, fie ca credinţa care ne-a fost dată prin Isus Hristos să meargă cu aceste batiste şi să vindece fiecare persoană peste care vor fi puse, fiindcă le trimitem în Numele lui Isus. Amin.

Fraţilor, înainte de a începe rândul de rugăciune, vreau să vă mai spun ceva. Dacă eşti membrul unei biserici, este un loc bun, dar nu destul de bun. Şi tânărul bogat era membru al bisericii şi L-a întrebat pe Isus cum poate avea Viaţa veşnică. Dar apoi nu a acceptat-o şi a plecat. Ce lucru neînţelept a făcut tânărul acela! Nu-¡ luaţi locul!

Vă amintiţi ce s-a întâmplat cu el? Puţin mai târziu, a prosperat şi a ajuns mai bogat, aşa că hambarele lui nu mai făceau faţă. Dar mai târziu l-am găsit în chinurile iadului. Nu lăsaţi să se întâmple aceasta! Acceptaţi-L pe Hristos!

Tinerilor, acum când sunteţi la o cotitură a vieţii voastre, ascultaţi-mă ca pe fratele vostru care vă iubeşte. Sunt aici pentru că vă iubesc. Îl iubesc pe Dumnezeu şi vă iubesc pe voi, fiindcă nu pot să-L iubesc pe Dumnezeu şi pe voi să nu vă iubesc.

Cineva zice: „Atunci de ce îi cerţi?” Pentru că dragostea corectează. Dacă fiul tău stă în stradă, deşi nu ar trebui să facă aceasta, iar tu îi spui: „Păi, ştiu că nu ar trebui să stea acolo, dar nu vreau să-l rănesc,” dovedeşti că nu-l iubeşti, pentru că va fi omorât dacă stă acolo. Dacă îl iubeşti, îl vei duce înăuntru, îi vei trage o bătaie şi îl vei face să asculte.

Aşa face şi Dumnezeu, pentru că dragostea adevărată corectează.

Dacă un predicator vede că femeile îşi încreţesc părul, se machiază şi fac alte lucruri, şi nu le corectează, dovedeşte că nu are dragoste adevărată. La fel este dacă vă lasă să vă căsătoriţi de două sau trei ori, vă bate pe spate şi vă spune: „Tot ce trebuie să faci este să vii la biserică.” Acolo nu este dragoste adevărată, sau şi omul acela este total pierdut şi nu ştie.

Dragostea adevărată vă corectează şi vă aduce înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu. Uitaţi-vă ce le-a spus Isus care ¡-a iubit atât de mult încât a murit în locul lor, chiar atunci când cereau sângele Lui.

Va trebui să aştept puţin până când vine peste mine ungerea Duhului Sfânt. Toţi cei prezenţi în sală să se roage şi să spună: „Ajută-mă, Doamne Isuse! Lasă-mă să ating haina Ta.” Isus a ştiut când femeia s-a atins de haina Lui. El nu a simţit atingerea ei fizică, dar S-a întors şi a ştiut cine era şi ce a făcut. În după-amiaza aceasta, El este Acelaşi Mare Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre.

Credeţi că este adevărat ceea ce a spus Dumnezeu când a zis că noi trăim în timpul Sodomei? Ridicaţi mâna dacă credeţi aceasta.  Noi trăim ca cei din Sodoma. Tot sistemul a devenit corupt, sistemul lumii, sistemul bisericii, sistemul politic. N-a mai rămas nimic. Politica este coruptă; toate sistemele sunt corupte; bisericile sunt corupte; familiile sunt corupte. Totul este putred ca în Sodoma.

Dar Dumnezeu a spus că va fi reprezentat într-un trup omenesc şi o va face la fel ca în zilele Sodomei, înainte să vină în scenă fiul făgăduit. El a promis că va trimite un premergător înaintea Fiului făgăduit, ca să-l prezinte, şi a spus: „Când se va descoperi Fiul omului.”

Doamnă, eu nu te cunosc. Ei bine, doamnă Thompson, crezi că Dumnezeu te poate face bine de problema femeiască şi complicaţiile pe care le ai? Poţi crede aceasta? Crezi că El te face bine? Atunci ridică mâinile.

Chiar în spatele tău este o doamnă care se roagă. Ea are artrită, iar doamna de lângă ea are probleme la stomac şi se roagă pentru aceasta. Tu vei pierde vindecarea dacă nu veghezi. Nu eşti de aici, ci din Mississippi. Sunteţi domnul şi doamna Kramer. Dacă crezi din toată inima, Isus Hristos te face bine. Dacă poţi crede. Crezi? Atunci poţi primi ceea ce ai cerut. Ridică mâinile ca să te vadă oamenii.

Eu nu-¡ cunosc pe oamenii aceştia, nu ¡-am văzut niciodată. Prieteni, trebuie să credeţi că El S-a identificat pe Sine. Credeţi aceasta din toată inima? (Adunarea spune: „Amin.”).

De ce ai dat din cap, domnule? Cel care se uită la mine. Da, tu. Pentru că ai făcut aceasta, am să vorbesc puţin cu tine. Eşti un om în vârstă şi te-ai uitat la mine cu sinceritate. El crede. Te-ai rugat pentru cineva care a avut atac de cord. Dar lucrul cel mai important pe care-l doreşti este să primeşti Duhul Sfânt. Aşa este. Dacă crezi se poate.

Doamna aceea caută serviciu. Şi ca să ştii că sunt prorocul lui Dumnezeu sau slujitorul Lui, tu ai avut două operaţii care te-au slăbit şi fizic şi duhovniceşte. Vreau să-ţi spun că totul s-a rezolvat. Credinţa ta te-a făcut bine.

……………………………………………………………………………………………………

Doamna de lângă tine se roagă. Priveşte aici. El te-a auzit, iar tu L-ai atins. Eu nu te cunosc, dar El te cunoaşte. Dacă îţi voi spune pentru ce te-ai rugat, vei crede? Ai probleme cu bila. Crezi că Dumnezeu te va vindeca şi vei fi bine? Eşti doamna Smith. Aşa este. Ridică mâna.

Vedeţi, El Se identifică. Ce este aceasta? Sămânţa lui Avraam; credinţa pe care a avut-o Avraam. Este Domnul Isus Hristos printre noi, confirmând Cuvântul Său prin semnele care Îl urmează.

Câte numere de rugăciune au fost împărţite? Ridicaţi mâna cei care aveţi numere de rugăciune. Ar fi bine să începem rândul de rugăciune.

Acum aţi înţeles, nu-¡ aşa? Acest dar nu vindecă, ci adevereşte doar faptul că El este aici, Păstorii voştri au aceeaşi autoritate ca să se roage pentru bolnavi. Ei nu fac aceasta, dar au aceeaşi autoritate: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.”

(Fratele Branham îi cheamă pe păstorii din audienţă să vină pe platformă).

Veniţi aici cu mine şi vedeţi ce se întâmplă.

Vreau să formaţi două rânduri aici. Vin imediat jos să mă rog pentru bolnavi împreună cu păstorii care vor să se identifice ca şi credincioşi. Cei care credeţi şi veniţi aici, să aveţi o viaţă curată. Nu uitaţi că ceea ce urmează reprezintă Evanghelia lui Hristos.

Frate Blair, ştiu că eşti aici, şi fratele Pat, vreţi să formaţi acel rând dublu aşa cum faceţi de obicei?

Câţi ştiu că Isus a spus: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred: îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” Păstorilor care aţi venit aici, vă identificaţi ca şi credincioşi? Da? Cred că dacă nu aţi crede, nu aţi fi aici. A spus Isus că aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred? Şi eu cred împreună cu voi.

Acum vin jos. Aceştia sunt poporul nostru, iar noi suntem păstorii acestor turme. Vin jos să-mi întind năvodul împreună cu voi, să-mi pun mâinile împreună cu voi. Dar dacă aveţi în inimă numai puţin scepticism, în timp ce vor trece aceşti oameni pe aici, să plecaţi imediat. Veţi crede din toată inima? (Păstorii spun: „Amin.”).

Cei care se vor ruga pentru cei ce vor trece pe aici, să ridice mâna şi să spună: „Eu mă voi ruga.”

Nu uitaţi că ar putea fi tatăl tău, mama ta, fiul sau fiica ta, fratele sau sora ta; iar dacă nu este al tău, este al altcuiva. Ce s-ar întâmpla dacă ei ar fi pe moarte din cauza unei boli incurabile, iar tu nu eşti sincer? Eu cred că sunteţi sinceri.

O, ce s-ar putea întâmpla chiar acum! Ce s-ar întâmpla! Este un timp în care trebuie să se întâmple ceva. În ordine.

Staţi toţi în rugăciune şi credeţi! Nu vă uitaţi la mulţime. Să nu uitaţi că sunteţi înconjuraţi de prezenţa lui Isus Hristos şi că prin credinţa noastră în Cuvântul Lui, onorăm ceea ce a făcut printre noi.

Aceasta este bine. Cred că rândul este gata. Aş vrea ca în timp ce stau ei aici, toată lumea să stea cu capul plecat.

Doamne Isuse, în curând se va întâmpla ceva, iar decizia trebuie luată acum. Oare Te credem? Oare Te iubim? Oare avem suficientă credinţă pentru ceea ce cerem? Oamenii aceştia se identifică prin faptul că au venit în rândul acesta. Doamne, fă ca acest lucru să nu fie în zadar, ci îngăduie ca atunci când vor trece pe aici, să treacă şi pe sub Hristos, fiindcă ştim că El este aici. Îngăduie ca ei să primească vindecarea. Sunt sigur că oamenii aceştia vor merge la păstorii lor. Îngăduie ca aceste femei care au probleme femeieşti, probleme cu stomacul, bărbaţii cu prostată şi alte boli, să fie vindecaţi şi să spună: „Lucrul acela m-a părăsit!” fiindcă am fost în prezenţa Ta. Ai murit pentru ei, fiindcă sunt sămânţa lui Avraam, iar Tu ai biruit pentru ei. Fie ca ei să vină şi să primească ceea ce le-ai dat.

Satan, ai fost dat pe faţă săptămâna aceasta şi eşti biruit! Isus Hristos te-a biruit la Calvar. El a înviat a treia zi pentru neprihănirea noastră şi acum este printre noi. Credinţa noastră priveşte spre El şi nu la tine şi la ce ne-ai făcut. Părăseşte-¡ pe aceşti oameni în Numele lui Isus Hristos!

În ordine, începeţi rugăciunea. (Fratele Branham şi predicatorii îşi pun mâinile peste bolnavi şi se roagă pentru fiecare persoană din rând).

Noi am făcut ceea ce ne-a însărcinat Învăţătorul nostru să facem. Câţi din cei care au trecut prin acest rând au crezut că s-au făcut bine, să ridice mâna. O ridic şi eu.

Mulţi dintre aceşti lucrători au fost bolnavi, şi eu am ştiut aceasta, dar ei nu au precupeţit nici un efort ca să-şi aducă adunarea înăuntru, fie că au primit, fie că nu. Aceştia sunt adevăraţii păstori. Şi Duhul Sfânt mi-a zis: „Fă-¡ să dea mâna unii cu alţii!”, aşa că ne-am împletit împreună inimile, năvoadele şi rugăciunile.

Doamne Isuse, vindecă-¡ şi fă-¡ păstori puternici, tari în Cuvântul Domnului.

Fraţilor, fie ca Dumnezeu să vă împlinească dorinţele inimilor. El să vă ajute să-L slujiţi în toate zilele vieţii voastre, şi să slujiţi această turmă cu puterea lui Dumnezeu în vieţile voastre. Fie ca Isus Hristos care a fost cu noi tot timpul, să Se descopere mai mult decât a făcut-o până acum.

Cei care sunteţi ologi, poate nu aţi văzut încă nici o diferenţă şi poate nici nu o să vedeţi. Priviţi ce a făcut Avraam şi nu vă uitaţi la simptomele pe care le vedeţi. Dacă spui: „Simt încă durerea!”, aceasta nu înseamnă nimic. Dacă ai făcut tot ce a spus Dumnezeu, asta-¡ tot. Nu priviţi la altceva, ci priviţi numai la ceea ce a spus El, fiindcă ceea ce a spus El, este aşa. Credeţi? (Adunarea spune: „Amin!”). Cred din toată inima.

Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze până când ne vom revedea din nou, iar rugăciunea mea este ca noaptea să nu fie prea întunecată şi ploaia să nu fie prea tare. Rugaţi-vă şi voi pentru mine.

Domnul să vă binecuvânteze până când ne vom revedea. Amin.

– Amin –