EL ESTE ÎNGRIJORAT, EȘTI ȘI TU ?

 Mulţumesc, frate. Să mai rămânem un moment în picioare pentru rugăciune. În timp ce avem capetele plecate, aş vrea să ştiu dacă este vreo cauză deosebită. Faceţi cunoscut acest lucru prin ridicarea mâinii, și dacă ridicaţi mâna, ţineţi cu tărie la cauza voastră.

Tată ceresc, ne apropiem încă o dată de Tine pentru cauzele celor care şi-au ridicat mâinile, fiindcă au nevoie de multe lucruri în dimineața aceasta. Tu ştii că ei se gândesc în inimile lor, că Tu eşti Cuvântul, iar Cuvântul descoperă gândurile şi planurile inimii. Dumnezeule îndurător, Te rog să  răspunzi fiecăruia după nevoia lui, şi ştiu că o vei face conform credinţei lor. Doamne, dă-ne credinţă, în timp ce vorbim din Cuvântul Tău, fiindcă ştim că El este Adevărul şi răspunde cererilor noastre. Poate printre noi sunt unii care au deviat de pe calea aceasta îngustă şi nu umblă pe calea Adevărului.

Tată, îngăduie ca astăzi să se întâmple ceva, astfel ca ei să-şi recunoască starea şi să se poată întoarce la părtăşia cu Hristos. Timpul se apropie de sfârşit, răul este peste tot şi are loc marea lepădare de credinţă. Doamne, Te rugăm să ni Te faci cunoscut, în timp ce îi vindeci pe bolnavii din mijlocul nostru şi faci minuni. Nu Te rugăm s-o faci ca să ne dovedeşti că eşti Dumnezeu, ci pentru că ai făgăduit că o vei face, şi noi ştim că Tu îţi împlineşti făgăduinţele, dacă le credem şi recunoaştem că sunt adevărate. Ascultă-ne, Te rugăm, pentru că o cerem în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Vă puteţi aşeza.

Mi-a luat puţin timp ca să citesc câteva cauze. Sunt două sau trei bileţele, unul dintre ele fiind o cerere de rugăciune. Sunt şi mai multe batiste peste care ne vom ruga imediat ce vom simţi prezenţa Duhului Sfânt şi vom ajunge la punctul cel mai înalt al credinţei. Aş vrea să ne rugăm atunci când toţi, toată adunarea este unsă cu prezenţa Sa.

 Ne pare rău pentru că mulţi trebuie să stea în picioare. Astăzi a fost o zi caniculară, aşa că aici este o mare zăpuşeală, deşi umiditatea aerului este aproape de o sută de unităţi.

Azi dimineaţă am anunţat un serviciu de vindecare, deoarece îmi pun toată nădejdea în ceea ce a făgăduit El. Vedeți? Nu pot spune că El o va face, dar cred că după ce am auzit Cuvântul Său şi ne-am bazat credinţa pe ceea ce a făgăduit El, avem dreptul să cerem ca făgăduinţa Sa de vindecare să se împlinească la fel ca făgăduinţa de mântuire.

Nu ştiu dacă se înregistrează sau nu, dar aceste două întrebări sunt foarte bune şi cred că ar fi bine să le auziţi.

Prima întrebare este: „Ai profețit că vor fi omorâţi un milion de negri sau ai făcut doar o afirmaţie?”

Vedeţi, eu v-am rugat întotdeauna să fiţi foarte atenţi la ceea ce auziţi, deoarece sunt o mulţime de lucruri care sunt doar o părere omenească. Când însă se spune: „Aşa vorbeşte Domnul!” este altceva. Vedeniile pentru cei aflaţi pe platformă sau pentru cei din audienţă, le provocaţi voi înşivă; nu Dumnezeu le provoacă, ci voi prin credinţa într-un dar dumnezeiesc.

Este ca în cazul femeii care s-a atins de haina lui Isus. El nu ştia cine era ea şi nici de ce a făcut acel lucru. Femeia a făcut-o, înţelegeţi? Aceasta nu a fost „Aşa vorbeşte Domnul.” „Aşa vorbeşte Domnul,” a fost atunci când Isus i-a spus că este mântuită datorită credinţei ei. Deci, voi trebuie să fiţi foarte atenţi.

Tot aşa, eu am făcut doar o aluzie la Martin Luther King şi la masacrul făcut împotriva oamenilor de culoare din Sud. Astfel, am spus: „Dacă oamenii aceştia ar fi sclavi, aş lua biserica mea şi m-aş duce în Sud să-i ajut să iasă din robie.” Sigur aş fi făcut-o, pentru că oamenii fac sclavi, nu Dumnezeu. Noi toţi suntem din acelaşi sânge; noi toţi venim din acelaşi pom şi acesta este Adam. Dumnezeu a lăsat ca toate naţiunile să se nască din acest sânge. Culorile noastre: maro, negru, galben, roşu, nu înseamnă nimic, pentru că toţi suntem creaturi ale Celui Atotputernic şi nu ar trebui să existe deosebiri între noi.

Acolo este problema separării şcolilor. Eu am fost acolo în timpul primei revolte şi am auzit, aşa că ştiu despre ce vorbesc. Oamenii de culoare au şcoli frumoase şi de multe ori sunt mai bune decât celelalte. De exemplu, în Shreveport au şcoli mai bune decât albii, dar problema este că la cineva i-a venit ideea că ar fi bine să se amestece unii cu alţii. După părerea mea, aceasta este în ordine, dar ce se rezolvă cât timp oamenii aceştia protestează şi sunt împotrivă?

Eu cred că Martin Luther King este inspirat de gânduri comuniste, și din cauza aceasta, un milion de oameni sunt conduşi în cursa morţii. Nu Domnul mi-a spus aceasta, ci este părerea mea. Eu cred că nu aşa trebuie procedat, ci cred că oamenii aceştia ar trebui să fie creştini şi fraţi.

Conducerea Statelor Unite are puterea să-mi ia şi cecul care-mi aparţine personal. Desigur, aceasta ar însemna să mi se ia dreptul care mi se cuvine, dar ce aş putea face împotrivă? Trebuie să merg pur şi simplu înainte. Vedeți? Ca cetăţean al Statelor Unite, înainte ca să pot încasa un CEC, banii trebuie să treacă printr-o altă instituţie socială. Vedeţi? Acest lucru nu este corect, este împotriva Constituţiei, dar ce pot să fac împotrivă? Nimic. Ce putem face noi cetăţenii împotrivă? O lăsăm pur şi simplu să treacă.

Acelaşi lucru este cu fraţii şi surorile de culoare din Sud. Ei nu ar trebui să ia armele şi să se ridice împotriva fraţilor lor albi, cel puţin, nu din cauza acestor nimicuri. Ce contează unde şi la ce şcoală mergeţi? În dimineaţa când a fost revolta din Shreveport, am văzut o doamnă tânără de culoare şi un predicator bătrân, care le spuneau poliţiştilor: „Lăsaţi-mă să le vorbesc!” Era un bărbat bătrân şi cu frică de Dumnezeu. El s-a dus acolo şi a zis: „Nu mi-a fost niciodată ruşine cu culoarea pielii mele. Creatorul m-a făcut aşa cum sunt, de aceea până în dimineaţa aceasta nu mi-a fost ruşine că sunt negru. Dar când vă văd pe voi, poporul meu, cum procedaţi, mi-e ruşine că sunt negru.” A fost chemată poliţia şi el a trebuit să înceteze din pricina strigătelor.

Apoi s-a ridicat o doamnă de culoare care era educată şi arăta bine, şi a spus: „În primul rând, nu sunt de acord ca copiii mei să fie învăţaţi de o femeie albă. De ce? Pentru că nu ar fi la fel de interesată ca învăţătoarea de culoare. Uitaţi-vă la şcolile noastre. De ce țipați? Noi avem bazine de înot și orice lucru, în timp ce celelalte şcoli nu au aşa ceva. Atunci ce vor oamenii? De ce se revoltă de fapt?” Dar curând a fost acoperită şi ea de strigătele mulţimii. Vedeți?

 Puteţi vedea că oamenii aceştia au fost influenţaţi de ceva ce era pe dos? Acesta este motivul pentru care am spus acele cuvinte, dar ele nu erau „Aşa vorbeşte Domnul,” ci era doar părerea mea. Voi puteţi fi siguri că atunci când am ceva de la Domnul, voi spune clar: „Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Altfel, nu pot spune nimic până nu vorbeşte El.    S-ar putea ca părerea mea despre Martin Luther King să fie greşită, fiindcă aceasta este doar părerea mea.

Aşa trebuie să fie în ultimele zile, pentru că totul este inspirat de Satan, tot ce se ridică pentru a distruge starea noastră şi tot ce avem. Eu sunt pentru pace şi bună înţelegere, dar oamenii nu sunt de acord cu aceasta, de aceea cred că dacă nu îi va opri cineva, va urma o revoltă. Vedeţi? Comuniştii sunt cei care îi îndeamnă pe oameni la revoltă.

Eu am fost în Africa atunci când s-a întâmplat şi acolo acelaşi lucru. Atunci, comuniştii au venit şi le-au spus oamenilor de culoare: „Voi sunteţi aşa, aşa şi aşa!” ceea ce a făcut ca sute de oameni să fie ucişi în urma revoltei care s-a iscat. Ce au rezolvat prin aceasta? Nimic. Vedeţi?

Eu îi iubesc pe oameni. Haideţi să-l slujim pe Dumnezeu, pentru că Împărăţia noastră este de dincolo şi nu se compară deloc cu aceasta de aici. Ce ne trebuie mai mult câtă vreme avem ce să mâncăm, ce să bem şi cu ce să ne îmbrăcăm? Eu ştiu şi recunosc că vor fi greutăţi, dar cu El le vom birui.

Aici este o altă întrebare:

De ce i-a spus Isus lui Ioan Botezătorul: „Aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.”? Ce înseamnă aceasta?

Îmi amintesc de doctor Roy Davis, care m-a botezat singura dată când am fost botezat. El a spus că Ioan a ştiut că el însuşi nu era botezat şi astfel s-a lăsat botezat de Isus, dar eu nu am fost de acord cu aceasta. Şi vreau să vă spun ceva, dar nu ca să mă cert, ci pentru că acesta este adevărul: acolo în apă s-au întâlnit doi bărbaţi care erau conducătorii din ceasul acela: Mesia şi profetul Său. Gândiţi-vă că Ioan nu boteza spre iertarea păcatelor, pentru că Jertfa nu fusese încă dată, ci a venit la el în apă.

Fiţi atenţi! „Când Ioan şi-a ridicat privirea şi L-a văzut pe Isus, I-a zis: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la Mine?” Dar Isus i-a răspuns: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade…” Vedeţi? „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.”  Ioan era profetul, și Cuvântul Domnului a venit la el, pentru că Cuvântul vine numai la profeți. Şi fiind profet, Ioan a înţeles că El era Jertfa care trebuia spălată înainte de sacrificare. Acesta este motivul pentru care Isus a fost botezat de Ioan. Conform Legii, Jertfa trebuia spălată. Vedeţi? El a zis: „…se cade să împlinim toată neprihănirea.” Jertfa, care era El însuşi, trebuia spălată înainte de a fi sacrificată. Isus era Jertfa, și Ioan a ştiut aceasta; el a ştiut că Jertfa trebuia spălată înainte de jertfire. La puţină vreme după aceea, El a fost adus înaintea judecăţii şi a fost jertfit pentru întreaga rasă umană. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Acum vom avea un mesaj scurt şi sunt încredinţat că Domnul ne va dărui binecuvântările Sale. Săptămâna viitoare îi vom duce pe copii în vacanţă la munte, iar dacă mă voi întoarce la timp şi păstorul nostru îmi va permite, aş vrea să vorbesc în următoarea duminică dimineaţa. O să vă anunţăm din timpul săptămânii, iar celor care locuiesc în afara oraşului, le vom scrie. Aş vrea să vorbesc despre o temă în care să explic de ce credem noi aceste lucruri despre Hristos, şi de ce trebuie să fie aşa şi nu altfel, şi voi dovedi totul cu Scriptura. Dacă nu voi reuşi să vin, ne vom vedea la iarnă, pentru că spre toamnă vom merge înapoi în Arizona, deoarece copiii trebuie să meargă la şcoală.

Înainte de a ne ruga pentru bolnavi, aş vrea să citesc ceva din Cuvântul Domnului. Noi ştim că fără acest Cuvânt este imposibil să se întâmple ceva; numai Cuvântul poate aduce aceste binecuvântări  pe care le cerem pentru bolnavi şi nevoiaşi.

Acum aş vrea să citesc din 1Petru 5.1-7, apoi voi citi din Evrei 2.1-4:

„Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită:

păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine.

Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei.

Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.

Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.”

  Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.”

Pe mine mă interesează înţelesul cuvintelor: „aruncaţi îngrijorările voastre…” pentru că titlul predicii mele este „El este îngrijorat, eşti şi tu?” Astfel, în Evrei 2, citim următoarele cuvinte:

„De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.

Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire,

cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o,

 în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa!”

În continuare aş vrea să mă ocup de tema: „El este îngrijorat, eşti şi tu?” Când a fost aici pe pământ, El S-a îngrijit de oameni. Gândul acesta mi-a venit chiar acum, înainte de a vorbi şi de a mă ruga pentru bolnavi, deşi nu ştiu ce fel de rând de rugăciune vom avea.

În primul rând, înainte de a ne apropia pentru rugăciune, este nevoie ca ascultătorii să fie umpluţi cu credinţă. Dacă nu aveţi credinţă, nici nu trebuie să veniţi ca să ne rugăm pentru voi, fiindcă este nevoie de credinţa voastră şi de credinţa mea în El. Să nu uitaţi aceasta când vom ajunge la rândul de rugăciune. Noi trebuie să avem ceva de care să ne ţinem, un punct de sprijin. Dacă un om vrea să facă ceva, fără să aibă suficientă credinţă, poate fi sigur de insucces, dar dacă vrea să facă ceva şi are suficientă credinţă, trebuie să aibă biruinţă, dacă este conform voii lui Dumnezeu şi scopului Său.

Eu mă gândesc la faptul că El Se îngrijeşte de noi. Aseară am fost condus în mod deosebit de Duhul lui Dumnezeu. Aşteptam să vină câţiva prieteni pentru a-l ajuta pe fratele Wood să ataşeze rulota la camionul de transport. Nu ştiam de ce, dar încercam să-l găsesc pe bunul meu prieten, pe fratele Evans, aşa că am pornit pe autostradă. Soţia şi familia mea, care stau în spate, ştiu că acesta este adevărul. Eu m-am întors pur şi simplu înapoi la motel.

Oh, inima mea a fost copleşită când am văzut atâţia prieteni care s-au adunat în doar câteva minute şi au blocat strada ca să nu mai poată trece maşinile. Sunt într-adevăr prieteni adevăraţi, care au venit din Georgia, Tennessee, Alabama şi din alte locuri, pentru a auzi Cuvântul. Atunci mi-a venit pe inimă gândul acesta: „Ce le voi spune acestor oameni, fiindcă ştiu că în ziua judecăţii voi da socoteală pentru fiecare cuvânt spus?” Eu iubesc Viaţa veşnică şi doresc să fiu acolo cu El.

Am plecat spre o localitate, dar s-a întâmplat ceva: în loc să schimb direcţia, am mers tot înainte şi abia mai târziu am schimbat-o, și atunci am observat două doamne pe care le cunoşteam şi doi predicatori care stăteau afară. Satan este întotdeauna foarte abil. Unul dintre tineri şi-a luat soţia de aici, iar după ce s-au căsătorit, de la altar au plecat bucuroşi în călătoria lor de nuntă, dar Satana s-a aruncat asupra lui. Vă spun acest lucru ca să întăresc subiectul despre care voi vorbi: „Are El grijă de noi?” Cu o credinţă care nu acceptă nici un : „Nu!” ei s-au întors aici. Plecaseră departe în Est, în călătoria lor de nuntă, dar s-au întors aici şi mă aşteptau. Când am sosit, am observat că acest tânăr şi soţia lui stăteau afară şi plângeau, iar celălalt frate tânăr, prieten cu cel căsătorit, a alergat spre mine şi mi-a zis:

„O, frate Branham, s-a întâmplat asta şi asta…”

Eu am intrat şi l-am văzut pe tânărul acela, un băiat în floarea vieţii, un conducător al tinerilor, cum stătea acolo legat de Satan. El nu a observat nimic, dar eu i-am luat mâna dreaptă în mâna mea stângă, ca să văd dacă îl chinuieşte vreo boală, dar nu am prins nici un fel de vibraţie. Apoi, după ce am părăsit încăperea de post şi rugăciune, L-am aşteptat pe Domnul până am primit ungerea Duhului Sfânt, care ne-a călăuzit, şi am putut vedea umbra neagră care era asupra lui. Eu nu am spus ce fac, dar după câteva minute, umbra aceea neagră a dispărut şi la fel răceala din mâinile lui, iar tânărul a început să strige de bucurie şi să-L slăvească pe Dumnezeu. În dimineaţa aceasta, ei sunt prezenţi în adunare.

Vedeţi cum a venit Satan să-l tulbure pe acest bărbat tânăr, încercând să-i facă un complex şi să-i aducă aminte de ceva trecut, dar Duhul Sfânt a descoperit totul într-o vedenie. Vedeţi? Dumnezeu a fost îngrijorat pentru acest bărbat şi a avut grijă de el.

Cu câteva minute în urmă, m-am întâlnit cu o doamnă, care acum stă aici pentru că cineva s-a îngrijit şi i-a oferit locul. Ea mi-a zis: „De nouă ani încerc să ajung la tine, frate Branham, şi sunt foarte dezamăgită pentru că şi acum am venit târziu şi nu am reuşit să prind un număr de rugăciune.”

Desigur, sarcina lui Billy este să aibă grijă să nu fiu deranjat de nimeni. El mă aduce înăuntru şi tot el mă conduce la plecare. Să nu vă supăraţi pe el, pentru că aceasta este sarcina pe care o are. Dacă n-ar face aceasta, eu n-aş putea chema rândul de rugăciune şi nici să vin aici. Voi ştiţi cum este. În tot ce facem trebuie să fie un plan. Aşa este.

Billy mi-a zis: „Haide, tată, grăbeşte-te!” Atunci femeia a făcut câţiva paşi înapoi şi a spus: „Frate Branham, pot să vorbesc puţin cu tine?” În clipa aceea am avut o vedenie pentru ea şi am văzut că avea inima împovărată. Era o femeie tânără şi încerca să lucreze ca să poată trăi, deoarece, cu mult timp în urmă, pe când mai trăiau părinţii ei, s-a întâmplat ceva care i-a pricinuit această situaţie. Domnul Isus a descoperit totul şi a arătat ce s-a întâmplat. Vedeţi? Într-o clipă i-a fost luată toată povara, aşa că acum stă printre noi plină de bucurie şi îşi şterge lacrimile, fiindcă ştie că Domnul i-a arătat adevărul despre necazul ei. Femeia aceasta mică şi săracă era atât de nervoasă, încât nu se mai putea ajuta singură şi se gândea că nu mai este nici o nădejde pentru ea şi  dacă Duhul Sfânt nu o ajută, este ultima zi din viaţa ei. Nouă ani a tot încercat, disperată, şi iată că Dumnezeu S-a îngrijorat pentru ea, fiindcă nu era nimeni altcineva care să se îngrijoreze. Da, El este îngrijorat!

Când a fost pe pământ, El era foarte îngrijorat pentru oameni, aşa că i-a vindecat pe bolnavi, a mângâiat inimile celor împovăraţi şi le-a vorbit despre locul unde se va duce şi unde îi va duce şi pe ei. El S-a îngrijorat pentru ei. Fiţi atenţi! El S-a îngrijorat atât de mult când a ştiut că trebuie să plece, încât a spus: „Nu vă voi lăsa orfani, ci Îl voi trimite pe Duhul Sfânt şi El va avea grijă de voi în continuare.” Nu există nimeni care să poarte de grijă ca El. Noi ştim că El stă ca Mare Preot şi face lucrarea de mijlocire, astfel ca Dumnezeu să nu poată vedea păcatele păcătosului, ci doar sângele singurului Său Fiu. Trupul Său stă ca Mijlocitor, în timp ce Duhul Sfânt continuă să mângâie poporul Său. Are El grijă? Sigur că are. El are grijă de poporul Său de pe pământ, aşa cum a avut grijă când a fost aici, pentru că în Ioan 15.26-27 a spus: „Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.”

Văd că mulţi dintre voi îşi notează versetele. Eu mă refer adesea la Scriptură, pentru că îmi notez toate textele despre care vreau să vorbesc şi fac aluzie la ele, pentru că este întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu.

El a spus că atunci când va veni Duhul Sfânt, pe care Îl va trimite Tatăl în Numele Lui, va depune mărturie pentru El. Cu alte cuvinte, El va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut El. Vedeţi? Duhul Sfânt care a lucrat în cortul sfinţit de El, va face aceleaşi lucrări pe care le-a mai făcut. Ce ar trebui să simţim în inimile noastre când ştim că Îl avem printre noi pe acelaşi Domn Isus Hristos în forma Duhului Sfânt, care este o altă slujbă în care lucrează Dumnezeu însuşi?

El a fost o mângâiere pentru Israel, când ei priveau în sus şi vedeau Stâlpul de Foc, în timp ce ascultau profetul care le vorbea adevărul şi Dumnezeu îl legitima. Aceasta a fost mângâierea lor.

El a fost o mângâiere când era aici pe pământ, ca Om, ca Dumnezeu în trup de carne. Dumnezeu S-a reprezentat şi S-a arătat în Omul Isus Hristos, care a făgăduit: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi. Eu voi merge la Tatăl şi Îl voi trimite pe Duhul Sfânt. Eu voi fi cu voi şi în voi; şi lucrările pe care le-am făcut Eu, le va face şi Duhul Sfânt când va veni în Numele Meu.” Acesta este motivul pentru care a spus El că hula împotriva Duhului Sfânt nu se iartă acum, după ce a fost adusă Jertfa.

El o face în acelaşi fel, ca să ştim dacă este o mângâiere de la cineva pământesc, de la o persoană mai în vârstă, care te cuprinde în braţe, te strânge şi îţi dă un sentiment plăcut, sau este o exprimare teologică a unei denominaţiuni care spune: „Acum aparţii aici şi noi o avem. Tu nu aparţii de ceilalţi, pentru că ei nu au nimic.”

El a asigurat aceasta şi a spus: „El va vorbi în Numele Meu. Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi, dacă El Se odihneşte peste voi.” El mângâie în acelaşi fel, în timp ce ne iartă toate păcatele, ne vindecă toate bolile şi ne vorbeşte despre Împărăţia Împăratului care va veni. Vedeţi, El Se legitimează personal printre noi, aşa cum a făcut-o Dumnezeu în Isus Hristos.

În 1 Timotei 3.16 scrie: „Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul…” Noi L-am văzut pe Dumnezeu în trup. Aceasta a fost mângâierea lui Dumnezeu; El a fost atât de îngrijorat pentru noi, încât a venit jos şi a devenit ca noi. Dumnezeu arătat în trup – nu o altă persoană, ci Dumnezeu însuşi. Şi ca să înaintăm încă un pas, El Îl trimite pe Duhul Sfânt ca să ne mângâie şi să rămână cu noi. Oh, El este îngrijorat!

Aş vrea să mergem puţin mai departe şi să dovedim aceasta cu Scriptura, dar mai întâi, aş vrea să vă mai spun ceva: nu toţi Îl au pe acest Mângâietor. Ştiţi de ce?  Pentru că nu Îl acceptă. Nădăjduiesc că sunteţi destul de duhovniceşti pentru a înţelege ce vă spun. Vorbesc unui grup de oameni pentru care mă voi ruga imediat. Noi suntem mângâiaţi de Mângâietorul care ne-a fost trimis, de Duhul Sfânt, dar problema este că nu Îl acceptă toţi. De ce? Pentru că nu Îl cred. Înţelegeţi? În loc să-L primească, ei îşi trag mângâierea din alte izvoare, din alte surse. Sigur că da. Dacă nu vor să accepte Mângâietorul trimis de Dumnezeu, trebuie să-şi caute un alt mângâietor. Vedeţi?  Voi nu puteţi trăi fără să aveţi un motiv, un scop pentru care s-o faceţi.

Nădăjduiesc că aţi înţeles cu toţii, mai ales cei pentru care ne vom ruga imediat, care sunteţi nemângâiaţi în seara aceasta şi poate aveţi probleme în faţa cărora medicii sunt neputincioşi.

Noi credem că medicii pot să-i ajute pe oameni şi că Dumnezeu îi poate vindeca prin medicamente. Dumnezeu vindecă prin intervenţiile medicale: El vindecă prin pricepere şi vindecă prin dragoste. Dacă vedeţi că cineva este foarte tulburat, arătaţi-i că sunteţi îngrijoraţi pentru el, fiindcă va conta foarte mult.

Vedeţi, Dumnezeu vindecă prin dragoste; Dumnezeu vindecă prin rugăciune; Dumnezeu vindecă prin minuni; Dumnezeu vindecă prin Cuvântul Său. Dumnezeu vindecă! Indiferent ce izvor ar fi, Dumnezeu vindecă prin el. Dumnezeu este Cel ce vindecă, pentru că El a spus: „Eu sunt Domnul care vindecă bolile tale.” Toţi aceşti bărbaţi, care au diferite slujbe, ar trebui să conlucreze împreună pentru aceasta, dar nu o fac pentru că denominaţiunile lor nu le permit să ia poziţie pentru Cuvânt. Cu toate acestea, Adevărul nu poate fi oprit şi Dumnezeu continuă să vindece tot aşa.

Haideţi să vorbim mai întâi despre suflet.

Oamenii încearcă să găsească mângâiere într-un alt izvor. Astfel, mulţi dintre ei încearcă să găsească mângâiere în băutură. Voi ştiţi că avem printre noi un obicei foarte cunoscut deja: mulţi predicatori beau ceva tare şi se ameţesc înainte de a merge pe platformă. Da, mulţi predicatori au fost văzuţi mergând pe platformă sub influenţa alcoolului şi legănându-se încoace şi încolo. Nu este voie aşa ceva! Nu ar trebui să se întâmple aşa ceva! Noi criticăm adesea un bărbat care face acest lucru rău, dar nu ar trebui să facem aceasta, ci ar trebui să aflăm care este de fapt necazul lui. Mulţi dintre voi au fost alcoolici înainte de pocăinţă şi noi ştim că este o ruşine şi o batjocură  că unii sunt încă în acea stare. Dar nu este o ruşine mai mare decât minciuna, furtul, dorinţa după femei sau altceva de felul acesta. Poate un bărbat s-a născut cu o patimă mai mare, și dacă vede pe stradă o striptesă modernă este tot timpul în greutăţi. Ce poate să facă dacă s-a născut aşa? Ce poate face predicatorul care bea, femeia care fumează.?

Dacă femeia se îmbracă imoral, încearcă să scoată de aici o mângâiere: ea se aranjează atât de frumos ca să atragă atenţia bărbaţilor. Nu există nici un alt motiv ca să facă aceasta. Ea este dezorientată. Înţelegeţi? Nici o femeie cumsecade, care este sănătoasă la minte, nu s-ar dezbrăca înaintea unui bărbat. Nu există nici un motiv ca să facă aceasta, şi totuşi ea o face. Priviţi fetele acestea tinere care merg astăzi pe stradă îmbrăcate ca nişte… vă rog să mă iertaţi pentru expresia aceasta. Gândiţi-vă că banda aceasta nu este doar pentru voi, cei de aici, ci va merge în toată lumea.

Multe femei se dezbracă sub pretextul că este prea cald, dar mergeţi şi staţi la soare dezbrăcaţi şi apoi staţi îmbrăcaţi. Cum este mai răcoare? Femeile indiene papagos şi navaios, dar mai ales cele papagos din rezervaţie, se îmbracă cu pături mari şi groase, ca să aibă răcoare când stau la soare. De ce? Ele transpiră, iar bătaia vântului este ca un ventilator care le răcoreşte. Dar femeile noastre nu ştiu şi nu vor să recunoască aceasta. Eu nu spun că toate fac la fel, fiindcă mai sunt şi femei cumsecade; şi nu vorbesc aşa pentru că sunt aspru, ci pentru că vreau să le trezesc.

Vedeţi, este numai Satan. Voi trebuie să înţelegeţi că acest lucru are o influenţă atât de mare asupra bărbaţilor, încât atunci când le văd aşa, calcă pe frâne de scârţâie ca urletul lupilor. De ce fac femeile aceasta? Pentru că vor să-i facă pe bărbaţi să reacţioneze aşa. Femeilor, de ce mergeţi să tăiaţi iarba la ora patru după-amiaza, când este mai cald afară şi când se întorc bărbaţii de la lucru? Aceasta dovedeşte că sunteţi călăuzite de un duh de rătăcire. Eu ştiu că ei sunt de un milion de ori mai inteligenţi decât mine, dar eu evaluez inteligenţa prin Cuvântul lui Dumnezeu şi vedeţi ce mai rămâne? Inteligenţa voastră este modernă, dar adevărata dovadă care legitimează viaţa voastră sunt roadele şi viaţa voastră însăşi. Vedeţi, ei încearcă să găsească o mângâiere în toate aceste lucruri.

Multe zic: „Dar eu nu fac aceasta.” Totuşi, ele se îmbracă atât de excentric, poartă pălării şi haine mai bune pentru că-şi permit, încercând astfel să fie mai moderne decât femeile care vor sta lângă ele în adunare, în dimineaţa următoare. Vedeţi, păcatul intră tot mai adânc, fiindcă oamenii încearcă să găsească o mângâiere în aceste lucruri. Mai mult, lucrurile au mers în aşa fel încât nu a fost lovită o singură naţiune, ci întreaga lume. Aş putea să amintesc multe lucruri şi să vorbesc despre ele, dar ştiu că voi înţelegeţi ce vreau să spun şi doresc să las mai mult timp pentru serviciul de vindecare. Această stare decăzută a lovit lumea politică şi viaţa socială şi morală a oamenilor din întreaga lume. S-a ajuns până acolo încât bărbaţii doresc să ajungă politicieni numai ca să aibă un nume de politician. Ei au o mulţime de bani cu care îi pot atrage pe alegători de partea lor, închiriază maşini şi localuri pentru acest scop, şi fac toate acestea numai ca să aibă un nume de politician.

Viaţa socială! Oamenii încearcă să se adune în viaţa aceasta socială dezorientată. Să nu-mi spuneţi că nu sunt dezorientaţi, fiindcă prin tot ce fac dovedesc aceasta. Este o lume de oameni nervoşi şi singura cale de scăpare este harul lui Dumnezeu. Ei au ajuns să formeze tot felul de organizaţii, se ataşează la ele şi spun: „Noi suntem mai buni decât grupul celălalt.” Starea aceasta a lovit atât de tare morala oamenilor, încât cred că nouăzeci la sută din oamenii acestei naţiuni nici nu ştiu care este sensul cuvântului „morală.” Da, nici măcar nu ştiu ce înseamnă cuvântul „morală.” Totul este atât de înşelător, încât au pierdut înţelesul acestui cuvânt.

Vedeţi, Satan este foarte înşelător şi lucrează inteligent şi simplu, puţin aici şi puţin dincolo, după care stă şi aşteaptă. El dă numai puţin aici şi puţin dincolo, dar curând se constată că oamenii au alunecat în cursa lui. Ce s-ar fi întâmplat dacă în vremea când aveam doar şaptesprezece ani, ar fi venit pe stradă o striptesă, cum se întâmplă astăzi? Ar fi fost arestată imediat; și dacă atunci era greşit aşa ceva, este greşit şi astăzi. Dar Satan a început simplu şi neobservat: le-a tăiat rochiile tot mai scurte şi le-a strâmtat, apoi a inventat bikinii sau cum îi numiţi voi, iar în final se va ajunge la o frunză de smochin. Gândiţi-vă la aceasta! Aşa va fi. Vor ajunge la aceasta. Dar de fapt este deja aici.

De ce se întâmplă aceste lucruri? Pentru că oamenii încearcă să găsească mângâiere. Ei încearcă să găsească ceva şi se gândesc că religia lor le poate da aceasta, aşa că fac tot felul de lucruri conform religiei lor. Ce dezamăgire veţi avea când veţi constata că moartea stă chiar în faţa voastră! Lucrurile au ajuns atât de departe încât nu a mai rămas nici un fundament stabil pe care să se poată zidi ceva.

Daţi-mi voie să vă spun ceva! Voi nu puteţi crede nimic altceva decât Biblia şi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că noi Îl avem încă pe Hristos. Nu există nimic altceva pe care să vă puteţi baza credinţa. Dacă, de exemplu, aveţi televizor şi priviţi la reclamele care se prezintă acolo şi ar trebui să trăiţi o săptămână cu ele, aţi muri de foame. Înţelegeţi? O firmă care produce un anumit produs spune: „Produsul nostru este ideal, nu îl cumpăraţi pe celălalt!” deşi firma cealaltă vinde acelaşi produs. Alte reclame spun: „Cumpăraţi produsul acesta, nu pe acel,” deşi ambele sunt la fel. Astfel, oamenii cad în aceste jocuri, până când totul este distrus şi nu mai este nici o speranţă, pentru că nimeni nu ştie ce să mai creadă. Totuşi, dacă va fi voia Domnului, am să vă spun ce să credeţi dacă doriţi mângâiere.

Oamenii mint, înşeală, fură, aşa că trebuie să ai o garanţie ca să poţi împrumuta şi doar cinci dolari la cineva. Voi ştiţi că Biblia vorbeşte despre aceste lucruri şi spune că în zilele din urmă nu va mai exista dragoste, exceptându-i pe cei aleşi mai dinainte. Aşa este.  Scriptura spune că femeia va fi împotriva bărbatului, bărbatul împotriva femeii şi copiii împotriva părinţilor, aşa că numai între aleşii Domnului va mai fi dragoste.

Bisericile au intrat în aceeaşi stare. Ele au viaţa lor socială, politica lor şi alte lucruri lumeşti, aşa încât oamenii sunt atât de dezorientaţi încât nu ştiu ce să facă. Ei au adus în casa Domnului politica şi viaţa lor socială: activităţi culturale, jocuri bingo sau cum se numesc, mese şi dansuri.  Este o mare durere! Şi ştiţi ce spun? „Aşa trebuie să fie!”

Da, aşa a trebuit să fie! A trebuit ca Domnul Isus să-i biciuiască pe negustori, să-i scoată afară din Templu cu mesele lor cu tot şi să spună: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” (Matei 21.13). Vedeţi, totul este pe dos. Nu clădirea este biserica, ci oamenii din clădire, şi este greşit dacă participă la aceste lucruri şi dacă au introdus asemenea obiceiuri.

Noi constatăm că şi bisericile fac tot felul de promisiuni, asemenea televiziunii, dar nu le împlinesc niciodată. Mai demult spuneam adesea că oamenii Îl laudă pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut şi pentru ceea ce va face, dar trec pe lângă ceea ce face în prezent. Vedeţi? Ei Îl refuză şi sunt atât de stricaţi pentru că nu pot recunoaşte ce se întâmplă. Voi puteţi vorbi despre mângâierea pe care v-a dat-o Hristos şi să spuneţi că în viitor ne va da mângâiere din nou, dar cu toate acestea să refuzaţi mângâierea pe care o are pentru voi în prezent. Vedeţi? Noi observăm că stăm pe aceeaşi temelie şi că a devenit o lucrare mare. Da, noi vedem de unde vine.

Chiar şi în adunările penticostale se promite tot timpul, dar nu se ajunge niciodată la împlinire. Astfel, fie că este sau nu conform Scripturii, de fiecare dată vine cineva cu câte o senzaţie, aşa că promit ceva ce nu pot împlini. S-a ajuns atât de departe încât se pare că nu mai este sinceritate deloc; se pare că oamenii nu mai ajung până la sâmburele sincerităţii; se pare că cuvântul „sinceritate” şi-a pierdut valoarea şi efectul printre oameni, datorită felului în care trăiesc. Se pare că pur şi simplu nu mai înţeleg.

Aş vrea ca voi, cei care veniţi aici şi cei care veţi asculta aceste benzi, să fiţi puţin atenţi la ceea ce vă voi spune.

Voi trebuie să fiţi foarte sinceri, dar nu puteţi fi sinceri dacă nu înţelegeţi. Dacă numai auziţi şi speraţi, nu veţi avea niciodată sinceritatea adâncă pe care o cere Dumnezeu. Credinţa nu este: „Eu sper…” nici: „S-ar putea să fie corect…” ci este Absolutul. Amin. Credinţa este Absolutul vostru, este Ancora voastră, este totul pentru voi. Voi aţi ajuns la convingerea că acesta este Adevărul; că nu există altceva decât Adevărul şi că aşa trebuie să fie. Dacă înţelegeţi aceasta în mintea voastră, trebuie să vă apropiaţi de El cu toată fiinţa voastră: cu sufletul vostru, cu trupul vostru şi cu tot ce aveţi în voi; trebuie să vă dăruiţi deplin şi complet. Este aşa cum ne-a învăţat Isus în pilda cu bărbatul care a găsit acel mărgăritar de preţ. (Matei 13.45). Când a găsit mărgăritarul acela de preţ, el a vândut tot ce avea pentru a-l cumpăra: toate părerile, tot ce poseda şi credea că sunt mărgăritare bune, pentru că acesta însemna totul pentru el. Dacă găsiţi Absolutul lui Dumnezeu, o făgăduinţă referitoare la un anumit lucru, trebuie să recunoaşteţi că este Cuvântul lui Dumnezeu şi că supranaturalul pe care-L vedeţi întâmplându-se este înfăptuit de Dumnezeu. Atunci nu mai există: „Poate…”, „S-ar putea să fie…” sau: „Se pare că este aşa…”, ci: „Este Dumnezeu!” Când ajungeţi la convingerea că acesta este mărgăritarul de preţ pe care-l căutaţi, trebuie să vă îndepărtaţi de tot ce spune cineva împotrivă. Voi nu trebuie să priviţi la ceea ce au realizat oamenii, ci la ceea ce a spus şi a făgăduit Dumnezeu. Acesta trebuie să fie Absolutul vostru. Voi trebuie să renunţaţi la tot ce sunteţi, la tot ce aţi fost cândva şi la tot ce aţi sperat că veţi fi vreodată, pentru că este vorba de viaţă şi de moarte.

Eu cred că unul din lucrurile care îi opresc pe oameni să fie vindecaţi, este faptul că fac o mărturisire incompletă; o mărturisire şi o recunoaştere nesinceră.

Am să vă dau un exemplu care ar putea suna rău, deşi nu aceasta îmi este intenţia. Soţia mea este aici, dar dacă aş ieşi afară, aş îmbrăţişa o altă femeie şi aş avea o prietenie cu ea, eu aş şti că acel lucru este greşit şi pe dos. Desigur, Mângâietorul meu mă opreşte să fac aşa ceva, dar v-am spus acest lucru ca un exemplu. Primul lucru pe care ar trebui să-l fac în cazul acesta, ar fi să merg la soţia mea şi să-i spun: „Iartă-mă.” Vedeţi? Înainte să-I spun lui Dumnezeu, eu trebuie să-i spun ei, pentru că faţă de ea am păcătuit. Dacă veniţi la altar şi ştiţi că sunteţi vinovaţi, mergeţi şi puneţi lucrurile în ordine înainte de a vă aduce jertfele. Vedeţi? De aceea trebuie să merg întâi la ea. Abia atunci este mărturisirea mea completă. Dacă nu fac aceasta, nu este o mărturisire şi o recunoaştere adevărată.

Cum ar fi dacă aş spune: „Am să recunosc că am fost pe dos şi am să spun: „Dumnezeule bun, Tu eşti Prietenul meu şi ştii că Te cunosc bine. Slavă lui Dumnezeu! Aleluia! Iartă-mă, pentru că Tu eşti un Tovarăş bun şi ştii, Prietene, că nu am vrut să fac aceasta.”? Vedeţi?

Voi spuneţi: „Acesta este un neserios.” Aşa şi este dacă face o astfel de mărturisire.

Dar cum ar fi dacă aş merge şi aş spune: „Doamne, iartă-mă pentru că nu am vrut să fac aceasta. Nu voi mai face niciodată aşa ceva.”? El îmi va refuza jertfa, pentru că trebuie să merg mai întâi la soţia mea şi să pun totul în ordine cu ea.

Cum ar fi dacă aş merge la ea neserios şi i-aş spune: „Fata mea, prietena mea, bătrâna mamă a copiilor mei, vechea mea iubire, tu ştii că suntem prieteni de mulţi ani. Cum ar fi dacă aş îmbrăţişa altă femeie? Ce zici, m-ai ierta pentru aceasta?”? Îmi pot imagina cum m-ar privi şi cred că s-ar gândi: „Oare ce s-a întâmplat cu bărbatul meu?” pentru că nu ar înţelege dacă vreau să glumesc cu ea sau sunt serios.

Dar mai este o problemă: nu ajunge să vă mărturisiţi păcatul aproapelui vostru şi lui Dumnezeu, ci trebuie s-o faceţi cu o părere de rău foarte sinceră şi cu căinţă dumnezeiască. Trebuie să vă pară rău pentru ceea ce aţi făcut. Astfel, eu trebuie să merg la ea şi să-i zic: „Dragă, vino puţin, fiindcă s-ar putea să fie sfârşitul căsniciei noastre. Tu eşti iubita mea; eşti femeia cu care am trăit în toţi anii aceştia şi pe care am iubit-o, dar poate acum vrei să mă părăseşti; poate nu vrei să accepţi să mai trăieşti cu mine. Orice s-ar întâmpla, eu trebuie să aduc acest lucru în ordine, pentru că trebuie să fiu în ordine.” Vedeţi? Trebuie să-i spun aceasta din adâncul inimii mele.

Tot aşa trebuie să-I spun şi lui Dumnezeu. Eu trebuie să le spun la amândoi: şi ei şi lui Dumnezeu; trebuie să le spun sincer că prin harul lui Dumnezeu nu voi mai face niciodată aceasta. Poate pot să-i prezint ceva, fără ca ea să vadă; sau poate va fi convinsă de vorbirea mea, dar vorbirea mea nu-L va convinge şi pe Dumnezeu, pentru că El îmi vede inima şi o cunoaşte. Dacă va fi cu voia lui Dumnezeu, mai sunt doar câţiva ani până vom pleca din lumea aceasta, acolo unde va fi veşnicia. De aceea trebuie să fiu sincer cu Dumnezeu. Dacă voi fi sincer, El mă va asculta; mai mult, atunci nu mai este nevoie să-i iau lui Dumnezeu timp ca să mă asculte.

Aici este problema cu omul de astăzi: pare lipsit de cea mai elementară sinceritate pe care ar trebui s-o aibă.

  Eu cred că o femeie sau un bărbat care vin pentru rugăciune, trebuie să recunoască tot ce au făcut şi să aducă totul în ordine.  Cred că aţi observat cât de departe este de multe ori „Aşa vorbeşte Domnul” pe platformă. Desigur, vedeniile vin pentru că oamenii cred, și Dumnezeu a făgăduit că va face aceasta printr-un dar. Însă când este vorba de vindecarea divină este altceva, pentru că Dumnezeu vă recunoaşte credinţa numai atunci când veniţi la El sinceri.

Deci, oamenii care fac o mărturisire trebuie să vină cu o sinceritate adâncă. Eu am aici aşa ceva, dar nu am timp   s-o citesc acum. Cred că s-a întâmplat la Binghamton, New York, sau nu am reţinut corect? Da, cred că este vorba de Binghamton. Acolo este fabrica de încălţăminte „Endicott.” Noi am fost în auditoriul Endicott-Johnson, care este mai mare, şi am ţinut o adunare acolo.

Într-o dimineaţă era foarte frig, iar Billy Paul era în altă cameră. Eu observasem că mărturisirile oamenilor nu erau complete şi mă întrebam, de ce. Aici a fost vindecat un bărbat, eu vorbesc intenţionat despre el; era paralizat şi a fost vindecat în seara aceea pe când şedea acolo, dar la cinci zile după plecarea mea, paralizia s-a instalat din nou. Vedeţi, în prezenţa Duhului Sfânt a fost luată, aşa cum s-a întâmplat cu femeia tânără din curte şi cu bărbatul de aseară. Aceasta arată că trebuie să fie o sinceritate adâncă şi să se creadă că Dumnezeul care poate lua o boală de la voi, poate s-o ţină şi departe prin aceeaşi ungere.

Într-o dimineaţă, Duhul Sfânt mi-a zis: „Urcă-te pe platformă, adună-i pe oameni şi înainte de a te ruga pentru ei, pune-i să recunoască tot ce au făcut.” Vedeţi, este vorba de o sinceritate profundă.

Dacă lumea nu se pocăieşte, va pieri, și lucrul de care are nevoie astăzi este o mărturisire sinceră.  Este la fel ca în cazul unui medicament care se dă pentru o boală. Noi toţi putem citi pe fiecare sticluţă ce fel de medicament este şi pentru ce boală se poate folosi, dar faptul că citiţi întrebuinţarea şi ştiţi cum trebuie luat medicamentul, nu va vindeca boala – eu voi îndrepta acest lucru spre Biblie, pentru că toate şcolile şi seminariile pot citi Cuvântul. Vedeţi, medicamentul este aici, dar trebuie luat. Totuşi, omul poate spune: „Eu sunt teolog, aşa că nu vorbi cu mine despre aceasta sau cealaltă, pentru că cunosc foarte bine Scriptura şi ştiu că spune aşa şi aşa!”

Biblia spune: „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică…” (Ioan 5.24). În traducerea King James scrie: „pentru totdeauna, neîncetat”, ceea ce înseamnă „veşnic.” Vedeţi? „…are viaţa veşnică, pentru că crede.” Mulţi oameni susţin că cred. De exemplu, eu citesc întrebuinţarea medicamentului meu pentru păcat, dar pot să-l iau? Pot să cred cu adevărat? Poate spun: „Eu cred!” dar cred cu adevărat? Aceasta este o altă problemă. Faptul că citeşti şi ştii întrebuinţarea medicamentului, nu vindecă boala. Problema în cazul nostru este că nu luăm medicamentul aşa cum ne-a fost prescris. Îl avem, dar nu îl luăm. Spunem că o facem, pentru că citim ce scrie despre el, dar când vine vorba să-l luăm, nu o facem. Vedeţi, în exemplul nostru medicamentul este Evanghelia. Dacă se dovedeşte că medicamentul respectiv îl vindecă pe pacient, iar pacientul citeşte despre descoperirea medicamentului, ştie câte grame de substanţă conţine şi cunoaşte numele omului de ştiinţă care a descoperit acest medicament, ca de exemplu injecţia Salk,   dacă ştim tot Cuvântul dar ne împotrivim să Îl primim, nu ne va ajuta deloc. Nu ne va fi de folos.

Cu toate acestea, spunem: „Dar noi am luat medicamentul!” Dacă spuneţi că l-aţi luat şi nu se vede nimic, înseamnă că nu l-aţi luat. Asta-i tot! Dacă ceasul acela de pe perete nu ar merge atât de repede, aş mai rămâne puţin aici să vă aduc ceva foarte tare. Evanghelia a dovedit aceste lucruri şi cere să le luăm, dar voi nu le-aţi luat. Cum poate cineva să citească din Biblie lucrurile mărunte despre care vorbesc eu, despre femeile care poartă părul scurt, pantaloni scurţi,   apoi să se numească creştini deşi le nesocotesc şi Medicamentul spune că este greşit ce fac? Cum? Voi spuneţi: „Bine, dar eu am dansat în Duhul şi am vorbit în limbi!” Aceasta nu înseamnă absolut nimic, pentru că viaţa voastră dovedeşte că nu aţi luat Medicamentul. Voi spuneţi că l-aţi luat, dar nu aţi făcut-o, pentru că aveţi în continuare simptomele care ar fi trebuit vindecate de Medicament. Medicamentul, adică Evanghelia,  produce vindecarea. Aşa trebuie să fie, iar voi ştiţi că trebuie să aducă roade.

Luaţi un om care spune: „Eu sunt credincios şi cred.” Dacă eşti lovit de Lumina Evangheliei, primeşte-o imediat, frate, fiindcă atunci vei aduce roade. Desigur. Când se va întâmpla aceasta, acel bărbat nu va mai fi văzut într-o sală de biliard, cu ţigara în mână sau bând. O, nu! Şi nu va mai merge nici cu alte femei. Nu, nu, nu! Nu contează cât de goale se prezintă ele în faţa lui, fiindcă el îşi va ridica privirea spre cer şi va privi la Hristos. Ce s-a întâmplat? Se vede efectul Medicamentului. Dar dacă nu se vede nici un rezultat, deşi spuneţi: „Ştiu că l-am luat!” se vede pe faţa voastră că sunteţi gata să muriţi. Vedeţi unde sunteţi astăzi? Eu vă privesc ca cineva care vă pune Diagnosticul pe baza Cuvântului şi vă spun că sunteţi în păcat, iar plata păcatului este moartea. Nu vă gândiţi că trebuie să vi se spună mai clar de aşa, fiindcă propriile voastre lucrări dovedesc că nu aţi luat Medicamentul, ci doar aţi crezut că aţi făcut-o. Amin. Poate aţi fost sinceri şi aţi vrut s-o faceţi, dar nu aţi făcut-o, iar Dumnezeu a făgăduit că o va face numai dacă o veţi face şi voi. Păcatul vechi, natura veche a lui Adam, necredinţa este încă în voi, dar cu toate acestea încercaţi să spuneţi în faţa celorlalţi: „Slavă lui Dumnezeu, eu sunt credincios! Da, eu sunt un credincios!” Totuşi, voi vedeţi că nu v-a ajutat deloc.

Poate medicamentul nu a fost pentru pacientul respectiv. Dacă este aşa, nu va funcţiona niciodată. Aşa este. Vedeţi? Priviţi femeia aceea imorală: când a fost lovită de Lumină, în ea era ceva care a îngrijorat-o. Înţelegeţi? Dacă credem şi recunoaştem sincer, Medicamentul va aduce roade după voia lui Dumnezeu, fiindcă El are o cale pregătită pentru aceste lucruri.

Oamenii merg la o biserică şi spun: „Totul este în ordine cu mine pentru că m-am ataşat la biserica aceasta!” însă nu aceasta este calea pregătită de Dumnezeu. Calea pregătită de Dumnezeu este pocăinţa, mărturisirea şi rezultatele în care se văd roadele, faptele şi sinceritatea.

O, dacă aţi face aceasta şi voi, oamenilor, pentru care mă voi ruga în dimineaţa aceasta! Oamenilor din toată lumea, predicatori sau oricine sunteţi şi o auziţi într-o adunare, în junglă, sau oriunde vă aflaţi, faceţi mai întâi o mărturisire clară şi apoi haideţi să mă rog pentru voi; haideţi cu o inimă în care să nu fie nimic altceva decât credinţă şi atunci veţi vedea că Medicamentul îşi va face efectul.

Petru a spus în ziua de rusalii: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”  Dacă v-aţi pocăit, credeţi în Domnul Isus şi    v-aţi lăsat botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos, dar nu primiţi Duhul Sfânt, Îl faceţi pe Dumnezeu mincinos. Mai mult, dacă Isus a spus în ultima Sa predică adresată Bisericii Sale: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: …îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi,”  înseamnă că dacă veniţi, iar un credincios îşi pune mâinile peste voi şi nu se întâmplă nimic, este ceva greşit cu credinţa voastră. Vedeţi, Dumnezeu i-a făgăduit credinciosului o cale pregătită de El.

Noi încercăm să găsim alinare în timp ce zicem: „Eu nu trebuie să aud!” dar nu este adevărat că nu trebuie să auzi.

Dacă sunteţi aleşi pentru Viaţa veşnică, veţi asculta şi vă veţi bucura. Este alinarea voastră; este ceea ce aţi nădăjduit toată viaţa; este mărgăritarul pentru care sunteţi pregătiţi să lăsaţi totul şi vreţi să-l aveţi, pentru că ştiţi că Dumnezeu se îngrijeşte de voi. El este Cel care vă eliberează de păcat şi necredinţă şi vă dă ceea ce doriţi, pentru că numai cel care este bolnav şi ştie aceasta, îl cheamă pe doctor. Cine nu este bolnav nu are nevoie de doctor, ci aşa cum a spus Isus, este vorba de cei care sunt bolnavi. Dacă puteţi să vă recunoaşteţi starea, trebuie  să faceţi ceea ce   v-a poruncit El, și atunci trebuie să se întâmple ceva, pentru că altfel, Dumnezeu a spus ceva greşit.

Problema este că mulţi dintre oamenii care sunt uneori în adunările de vindecare, nu încep de la temelie. Voi trebuie să vă curăţaţi viaţa şi să fiţi în stare să spuneţi din inimă: „Da, eu cred!” Atunci nu mai trebuie să se comporte nimeni cu voi ca şi cu un copil mic şi să spună: „Oh, frate drag! Oh, soră dragă, tu trebuie să faci asta şi cealaltă!” pentru că sunteţi credincioşi şi nimeni nu vă poate lua aceasta. Eu nu dau nimic pe ceea ce spune cineva pentru mângâiere, nici pe ceea ce spune un doctor, un spital, sau un diagnostic, să nu-i credeţi, pentru că voi ştiţi pe ce staţi. Nu mai este nevoie să spuneţi nimic, pentru că ştiţi. Acesta este adevărul.

Noi avem imitaţii în toate lucrurile. Aşa trebuie să fie. Aşa a fost întotdeauna şi aşa trebuie să fie, dar în dimineaţa aceasta am să vă spun care este adevărul cu privire la faptele concrete. Noi suntem în timpul sfârşitului şi trebuie să facem toate lucrurile conform Adevărului şi să vestim Adevărul.

Totuşi, constatăm că oamenii nu vor să meargă pe calea lui Dumnezeu. Pur şi simplu nu vor. Dumnezeu are o cale pregătită pentru mângâierea voastră; El are pregătită o cale pentru toate lucrurile, dar oamenii nu o vor şi caută o altă cale. Însă de fiecare dată când acţionează pe o altă cale, diferită de calea lui Dumnezeu, atrag mânia Lui asupra lor. În ordine.

Toate aceste lucruri ne duc la sfârşit. Lumea şi toţi ceilalţi aleargă după succesele ştiinţifice, după realizările bisericilor şi după alte lucruri care ne-au condus spre sfârşit. Noi suntem la sfârşit. Nu a mai rămas nici o speranţă de supravieţuire, nici o şansă de salvare, iar dacă îmi permiteţi, am să vă dovedesc aceasta în câteva minute.

Fiecare dintre voi ar trebui să cumpăraţi „Reader’s Digest”, revista în care puteţi citi despre progresele ştiinţei.

Dacă un predicator spune că suntem fără nădejde, că am mers prea departe, că nu mai putem avea parte de mântuire, că am trecut linia dintre har şi judecată, trebuie să le explice ascultătorilor săi, pe ce se bazează aceste afirmaţii.  Trebuie să existe un motiv pentru care un bărbat în toate minţile – şi eu cred că sunt în toate minţile, – face astfel de afirmaţii în faţa naţiunii sale, a ascultătorilor săi şi a oamenilor din aproape toată lumea, din treizeci sau patruzeci de naţiuni, popoare şi limbi şi spune că suntem în timpul sfârşitului. Deci, trebuie dată o explicaţie mai amănunţită, până vom ajunge la textul principal din dimineaţa aceasta.

Haideţi să vedem unde ne-au adus ştiinţa şi cultura, pentru că aceasta este ceea ce au acceptat oamenii în locul Cuvântului lui Dumnezeu: o recomandare ştiinţifică. Ştiinţa a trebuit să retragă de fiecare dată ceea ce a afirmat înainte. Astfel, nu demult, am citit ce a afirmat un om de ştiinţă francez cu două sau trei sute de ani în urmă. El spunea: „Dacă o minge s-ar rostogoli în jurul pământului cu mai mult de treizeci de mile pe oră, se poate dovedi ştiinţific că acel corp s-ar desprinde de pe pământ chiar cu propria greutate.” Credeţi că ştiinţa de astăzi îl va mai aminti vreodată pe acel bărbat? Sigur că nu. Pentru ei este ceva depăşit.

Să ne gândim puţin  că astăzi toţi spun: „Eu doresc o dovadă ştiinţifică!” Aceasta este ceea ce spun denominaţiunile prin oamenii lor religioşi. Ei vor o dovadă ştiinţifică, dar eu aş vrea să le spun: „Dovediţi-L ştiinţific pe Dumnezeu în adunarea voastră! Dovediţi ştiinţific că El este real! Dovediţi!”

Ce este real? Viaţa. Aş vrea să-mi cumpăraţi cu un sfert de dolar, sau mai bine vând eu tot ce am pentru a primi puţină Viaţă. Este viaţa o realitate? Dacă nu este, de ce suntem astăzi aici?  Ştiinţa nu poate dovedi viaţa, credinţa, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea şi răbdarea, deşi există şi acestea sunt cele care rămân. Întreaga credinţă creştină îşi ţine privirea aţintită spre cele nevăzute. Simţurile nu percep aceste lucruri, dar ele există, de aceea trebuie să avem credinţă, să credem. Şi ce se întâmplă? El aduce la suprafaţă ceea ce a mărturisit deja credinţa, adică vindecarea divină şi toate aceste lucruri. Nimeni nu poate dovedi cum are loc vindecarea divină, dar toţi ştiu că ea există. Ei nu pot dovedi salvarea din păcat, dar ştiu cu toţii că oamenii sunt salvaţi din păcat. Vedeţi, deşi nu se poate dovedi ştiinţific, este totuşi ştiinţific dacă o priveşti din prisma lui Dumnezeu.

Ce ne-a adus ştiinţa? Poate sunteţi şocaţi pentru moment, dar ea ne-a adus boală, moarte şi suferinţă. Vouă vi s-a arătat numai o parte a tabloului, dar există două părţi. Astfel, voi spuneţi: „Ştiinţa a inventat asta şi cealaltă!” Noi vrem să vă dăm dreptate, dar haideţi să privim puţin şi partea cealaltă care ne arată că ştiinţa ne-a adus boală, suferinţă şi moarte.

Vedeţi? Încrucişarea ştiinţifică a alimentelor şi a altor lucruri a adus moartea acestei generaţii. Oamenii au devenit atât de slabi! Bărbaţii şi femeile sunt formaţi doar dintr-o masă de gunoi şi nu mai au nici o structură musculară. Peste tot este numai suferinţă. Oamenii nu mai pot trăi fără instalaţii de climatizare; nu mai pot să joace până la capăt un meci de baseball. Dacă cineva este făcut K.O. în ringul de box sau altundeva, există riscul să moară. Totul este atât de fragil, încât îi distruge pe bărbaţi şi pe femei.

Ei fac încrucişări între vite, apoi dau carnea să fie mâncată ca hrană ştiinţifică, dar aceasta îi distruge pe toţi, pentru că celulele din acea alimentaţie intră în corpul vostru. Vedeţi ce au făcut? Ei injectează acele substanţe în carne deşi s-a dovedit ştiinţific că acele injecţii au efecte nocive asupra corpului uman.

Câmpiile sunt stropite cu DDT, eu am văzut aceasta, iar acum sunt peste opt sute de oameni din zonă care s-au îmbolnăvit pentru că au mâncat ouă. Vă mai amintiţi că în vremea când ne adunam încă în clădirea aceea mică, eu am prorocit şi am spus: „Se va întâmpla în zilele din urmă: să nu locuiţi în vale şi să nu mâncaţi ouă!”? Eu mi-am notat-o în carneţelul meu, iar când am citit acolo, am văzut scris: „Să nu mâncaţi ouă!” Aceasta s-a întâmplat în 1933 şi s-a împlinit deja. Ouăle conţin ceva şi acum pot înţelege de ce spune ştiinţa că este bine ca bărbaţii peste cincizeci de ani să nu mănânce ouă, pentru că este cel mai mare rău pe care îl pot face inimii. Boli!

Înainte, laptele era cel mai bun aliment, dar acum doctorii spun: „Staţi departe de lapte!” pentru că provoacă inflamaţii şi alte boli. Oamenii din trecut beau lapte şi nu aveau nici un fel de probleme, dar încrucişările au distrus în aşa măsură structura omului, încât am devenit o masă de gunoi. Nişte purtători de boli. Cine ne-a făcut aceasta? Ştiinţa.

Vedeţi, ea a făcut ca imunitatea bărbaţilor şi a femeilor să slăbească şi au apărut tot felul de probleme ereditare, aşa că numărul copiilor paralizaţi a crescut până la aproape treizeci de procente. Numărul oamenilor anemici creşte foarte repede, anemia produsă de alimentele încrucişate pe care le mâncăm pentru a trăi, slăbind corpul nostru şi producând cancer, boli mintale, etc. Adevărul este că toate aceste boli vin peste corpul uman din cauza slăbiciunii lui; ne autodistrugem din cauză că ştiinţa ne-a îndepărtat de la planul lui Dumnezeu.

El a spus: „Fiecare sămânţă să dea rod după soiul ei.” dar vedeţi unde am ajuns?  Aş putea continua mult cu aceasta, însă timpul trece. Ce a făcut ştiinţa? A adus moarte, boli şi distrugere.

Zilele trecute, în timp ce vorbeam cu bunul meu prieten doctor Vayle, care stă aici, am citit un articol în care scria că penicilina îi ucide pe oameni. De fapt nu este penicilina în sine, ci murdăria care intră la prepararea penicilinei. Acesta este un sistem lacom şi egoist. Sunt doctori care nu cunosc nici măcar formula aspirinei, dar cu toate acestea o administrează. Tatăl vostru vă trimite să deveniţi un specialist, dar voi nu ştiţi nici măcar cum se tratează durerile de burtă la copii. Ce aţi primit? Lăcomie după câştig. Nu a mai rămas aproape nici un doctor ca cei din trecut, care veneau la voi, vorbeau cu voi, vă linişteau şi făceau tot posibilul ca să vă ajute. Cei de astăzi L-au exclus pe Dumnezeu şi L-au scos afară. Aici suntem noi.

Aceasta am făcut noi prin încrucişări. Ce ţine o plantă sănătoasă şi nu permite niciunui germen de boală să se apropie de ea? Dar plantele de seră, plantele încrucişate trebuie stropite tot timpul. Mulţi dintre voi aţi citit mesajul despre „Religia încrucişată”, care trebuie stropită şi îngrijită tot timpul. Dar planta originală nu are nevoie să fie stropită pentru că ea este originală.

Cum vine boala în corpul omului? În ceea ce priveşte corpul uman, prietenul meu, care este doctor şi al cărui nume nu vreau să-l amintesc, mi-a citit dintr-o carte medicală mai recentă, că principala cauză este anemia. Astfel, dacă trupul vostru este slăbit, primiţi foarte repede o răceală. Cine face aceasta? Slăbiciunea corpului vostru care produce mucozităţi în glande, acestea fiind locul în care se ascund germenii de răceală. Dacă trupul ar fi puternic, ar respinge germenii şi nu l-ar putea ataca.

Când Dumnezeu l-a creat pe om în starea originală,   l-a făcut imun faţă de orice boală, dar necredinţa, ştiinţa şi cultura l-au îndepărtat pe om de Dumnezeu şi o fac încă şi acum. Vedeţi ce au făcut ţigările, băutura, imoralitatea,  pentru decăderea acestei generaţii? Cred că vă tot întrebaţi una şi alta, de aceea am să vă explic. Nu am vrut s-o fac, dar o voi face.

Adesea oamenii vin şi-mi spun: „Frate Branham, ce te face să ne spui mereu aceleaşi lucruri? Dacă mergem în alte adunări nu auzim aşa ceva. Când venim la adunările tale nu ne putem lua soţiile cu noi. Ele nu se simt bine, indiferent unde vorbeşti, pentru că tot timpul le cerţi pentru părul lor, pentru hainele pe care le poartă şi pentru toate celelalte lucruri. De ce faci aceasta?”

După cum ştiţi, s-ar putea ca acesta să fie ultimul meu mesaj până la vară, dar vreau să vă spun adevărul. Cel ce face aceasta este Duhul deosebirii din aceste zile din urmă, care avertizează că aceste lucruri sunt osândite de Dumnezeu. Uneori mă întreb dacă în aceste zile din urmă mai există vreun predicator care să aibă deosebirea. Acelaşi Dumnezeu care vă spune, aici pe platformă, starea în care vă aflaţi, ce aţi făcut, ce veţi face sau ce greutăţi aveţi, deci acelaşi Duh, vede şi deosebeşte semnele timpului. El nu poate să tacă, ci trebuie să strige şi să avertizeze. Aceasta face Duhul deosebirii, Duhul Sfânt însuşi, care spune că aceste lucruri sunt păcat şi că oricine ia parte la ele este condamnat. Şi vă întreb: cum aş putea fi neprihănit în faţa lui Dumnezeu, dacă văd că fraţii şi surorile mele sunt într-o astfel de stare şi nu mă ridic împotrivă? Eu trebuie să mă ridic şi să le spun adevărul, chiar dacă se supără pe mine! Aceasta este deosebirea. Uneori ei nu sunt de acord cu Cuvântul şi aceasta din cauză că le lipseşte deosebirea. Veniţi şi luaţi atitudine conform Cuvântului! Vedeţi, noi ştim că este Adevărul, că este deosebirea din ultimele zile.

Noi ştim că aşa este cu ştiinţa, dar nu vreau să mai continui cu aceasta, pentru că trece timpul. Daţi-mi voie să mă opresc puţin şi la cultură şi să vedem ce a făcut ea.

Noi ştim că ceea ce a pus în mişcare şi a rostogolit mingea păcatului, la început, a fost argumentul. Despre ce argument a fost vorba? Despre un argument împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, când Dumnezeu le-a zis lui Adam şi Evei: „…în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” aceasta a fost tot. El le-a dat Cuvântul Său ca adăpost împotriva duşmanului, dar când Eva a ascultat argumentul Satanei despre cultură, înţelegere, înţelepciune şi progres, a ieşit afară din Cuvânt şi a făcut exact ceea ce le-a poruncit Dumnezeu să nu facă. Dacă ascultarea unui singur argument împotriva Cuvântului a produs acest haos, oare ascultarea unui alt argument adus împotriva Cuvântului nu va produce exact acelaşi lucru? Vedeţi? Voi trebuie să veniţi înapoi la sângele vărsat al lui Hristos, pentru că denominaţiunea voastră nu o va face. Sângele Lui şi naşterea din nou vor crea o făptură nouă în Hristos, și atunci veţi trăi viaţa lui Hristos.

Medicamentul pe care l-aţi luat arată că păcatul necredinţei şi tot ce este în afara Cuvântului este mort.

În dimineaţa aceasta, în faţa noastră stau două biserici. Una este biserica de la Rusalii care a fost întemeiată de Duhul Sfânt, iar cealaltă este biserica romano-catolică, cea care a fost organizată la Niceea, Roma. Una dintre ele a avut o naştere duhovnicească, în timp ce cealaltă este firească şi intelectuală şi din ea vin toţi protestanţii, toate denominaţiunile. Aceasta a fost prima organizaţie şi toate denominaţiunile vin din ea şi sunt înrudite cu ea. Nu este de mirare că în Apocalipsa 17 este numită „Mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.” Aşa este, nu altfel. Ciobul nu poate râde de oala spartă pentru că este din acelaşi material. Pe mine nu mă interesează ce spun: ele sunt organizate şi vin de la Roma. Noi am studiat epocile Bisericii şi am dovedit aceasta cu ajutorul Bibliei. Una este zidită pe descoperirea duhovnicească, iar cealaltă se bazează pe cunoştinţă şi ştiinţă.

Aceasta ne duce din nou în grădina Eden. Femeia, biserica este cea care a ascultat şoapta Satanei. Nu Adam, ci femeia! Ea vrea să fie biserica-mamă, aşa că lăsaţi-o să fie! Exact aşa este. Totul este conform descoperirii timpului. Protestanţii încalcă propria lor mărturie şi se întorc exact în lucrul din care au ieşit (la catolicism), pentru că nu cred Cuvântul lui Dumnezeu. La Niceea, Roma, când s-a ridicat întrebarea referitoare la botezul în apă, la botezul cu Duhul Sfânt şi la celelalte lucruri, episcopii au organizat biserica, formând „biserica romano-catolică″ şi au numit-o „romano-împărătească.″ Eu am auzit aceasta, dar ieri am citit încă o dată în istorie. Biserica din Roma a fost numită „biserica împărătească,″ în timp ce celelalte au fost numai „biserici surori″ şi au fost numite simplu „catolice.″ (universale).

Şi biserica noastră este universală, pentru că cuprinde credincioşii în Isus Hristos din toate naţiunile, dar între cele două biserici este o mare diferenţă. Astfel, una dintre ele este născută prin Duhul Sfânt şi dovedeşte aceasta prin viaţa, învăţătura şi lucrările sale, fiindcă Mângâietorul făgăduit de Hristos lucrează în Biserica Sa şi face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut şi la început. Lucrarea Duhului Sfânt este şi astăzi la fel ca la început, aducând la suprafaţă aceleaşi lucrări.

În ce-o priveşte pe cealaltă, are concepţia intelectuală a unei denominaţiuni şi a fost organizată de un grup de bărbaţi care au „o formă de evlavie″, cum zice profetul, „dar tăgăduiesc puterea Adevărului.″ Acest lucru este cât se poate de clar.

Aici sunt ambele biserici. Una a fost născută la Niceea, pe când cealaltă a fost născută la Rusalii. Noi am studiat epocile Bisericii şi am dovedit că una dintre ele a fost întotdeauna împotriva celeilalte. Una este frumoasă, intelectuală şi cu învăţători drăguţi, în timp ce cealaltă este batjocorită şi numită „un grup de sfinţi fanatici.″ Aşa au fost numiţi de la început: „pescari beţi şi fără şcoală,″ și astăzi este la fel. Una este ştiinţifică, iar cealaltă este duhovnicească; una este organizată ştiinţific, iar cealaltă are descoperirea duhovnicească a Cuvântului; una este zidită pe ceea ce spune un grup de oameni, un episcop intelectual, în timp ce cealaltă este născută din Duhul Sfânt, trăieşte prin Duhul lui Dumnezeu şi acţionează pentru ca fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu să se împlinească. Aţi primit medicamentul pentru cunoştinţă sau aţi primit Duhul Sfânt? Vedeţi, prin aceasta arătaţi ce medicament aţi luat. În ordine.

Oh, viclenia Satanei! Cum poate înfăţişa el un tablou intelectual, iar un bărbat care nu este născut din Duhul lui Dumnezeu îl întoarce pe toate părţile! Nu există nici o posibilitate să se învingă intelectualul! Nu există un asemenea drum! Dar există o diferenţă, și aceea o face credinţa. Astfel, noi vedem ce spune Cuvântul şi credem.

Voi spuneţi: „Frate Branham, ei au descoperirea!″ Atunci să facă Duhul Sfânt ceea ce a făgăduit şi vom crede. Înţelegeţi? Aici este dovada. Cum a acţionat Duhul Sfânt când a locuit în cineva? Isus a spus că „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede.″ Dacă Duhul Sfânt locuieşte în cineva, va face aceste lucrări. În ordine. Aceasta ne aduce la Cain şi Abel şi la judecata care urma să vină în zilele lui Noe.

Înainte de a ne ruga, aş vrea să mă ascultaţi cu atenţie în timp ce vă voi vorbi despre un text din Biblie.

Noi observăm că după ce lumea a primit concepţia mintală despre Cuvânt şi după ce „s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume,″ aşa cum citim în Geneza 6.4. Bărbaţii renumiţi au alergat după femei frumoase, aşa cum se întâmplă în toată lumea. Noi am văzut aceasta în predica „Strălucirea luminii roşii.″  Într-o seară am vorbit despre femeile din ultimele zile că vor fi mai frumoase şi mai renumite decât bărbaţii şi că vor fi scandaluri ca cele din Anglia şi Statele Unite. Vedeţi, voi nu ştiţi care este situaţia cu aceste prostituate şi toate celelalte lucruri, dar ştiaţi că dintre trei fete care lucrează la bar, numai una merge la facultate? Procentul dintre fetele de la bar şi cele care merg la facultate este de trei la unu, iar o treime din ele devin imorale sau trebuie trimise acasă pentru că devin mame. Mai mult, ştiaţi că folosirea penicilinei pentru tratarea bolilor venerice a contribuit numai la decăderea morală a oamenilor şi că boala nu a putut fi învinsă? Dar Dumnezeu a spus că va pedepsi nelegiuirea părinţilor în copii până la al patrulea neam. Aceasta duce la naşterea copiilor nelegitimi şi la toate celelalte lucruri. Oh ce păcat, ce perfid! Cu toate acestea, predicatorii stau acolo şi nu predică împotriva striptisului de pe stradă, ci le lasă pe acele femei să cânte în cor şi altele, deşi aceasta este problema care trage naţiunea în iad; trage generaţia noastră în iad. Aşa este. Noi am văzut ce s-a întâmplat atunci când Dumnezeu s-a săturat de toate acestea, și acum este la fel: El S-a săturat de toate acestea.

Acum vine textul nostru. Eu am un fel deosebit de a-l prezenta, deoarece mai întâi clădesc cu plăcere multe aspecte, apoi îl aduc. A fost îngrijorat Dumnezeu în zilele lui Noe, când a hotărât să judece lumea care a ajuns în starea în care este lumea de astăzi? S-a îngrijorat El? Sigur că da. Pentru ce S-a îngrijorat? Când a văzut că va veni judecata pe care o anunţase, El s-a îngrijorat pentru cei care erau îngrijoraţi, iar astăzi este la fel. El s-a îngrijorat pentru cei care erau îngrijoraţi. Astfel, a trimis un profet care să înveţe şi să îndrepte poporul ales pe calea pregătită pentru salvarea lor. Vedeţi, El s-a îngrijorat pentru poporul Său şi ştim că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Noi suntem la sfârşit şi ştim aceasta. Nu există nici o posibilitate să se clădească pe această stricăciune. Cum putem zidi ceva pe ruinele carbonizate ale Sodomei şi Gomorei? Cum am putea s-o facem? Ne mai rămâne o singură posibilitate, și aceasta este venirea Domnului Isus Hristos; este o curăţire prin necazul cel mare, pentru ca în felul acesta să fie pregătit un pământ nou pentru un popor neprihănit care trăieşte după Cuvântul lui Dumnezeu,

Fiţi atenţi! În zilele lui Noe, El a fost îngrijorat pentru cei care erau îngrijoraţi pentru salvarea lor şi le-a trimis un profet care i-a condus pe calea pregătită de Dumnezeu. Acesta este felul de lucrare al lui Dumnezeu. El  i-a vorbit lui Noe Cuvântul Său (în vremea acea Cuvântul nu era încă scris) şi i-a poruncit să pregătească o arcă pentru salvarea oamenilor şi să-i avertizeze pe toţi că „El are o cale de salvare.″ Acest bărbat a fost un profet legitimat de Dumnezeu şi i-a însemnat pe oameni pe calea salvării. Fiţi atenţi! Cei smeriţi şi sinceri l-au ascultat, l-au crezut şi au fost scăpaţi. De la ce au fost scăpaţi? De la moarte, din lumea plină de păcate care a fost nimicită în zilele acelea. Ei au scăpat de la pedeapsa cu moartea care a lovit toată lumea veche. Dumnezeu S-a îngrijorat! Oh, Dumnezeule, ajută-ne şi fă ca aceste cuvinte să pătrundă adânc în sufletele noastre înainte de rugăciune. Dumnezeu S-a îngrijorat!

El priveşte şi astăzi spre lume. Dumnezeu a chemat şi a chemat, dar oamenii L-au batjocorit şi L-au refuzat, deşi El a dat de la început o şansă de pocăinţă. Astfel, când Dumnezeu l-a însărcinat pe Isaia să meargă la Ezechia şi să-i spună să-şi pună casa în rânduială pentru că va muri, el s-a pocăit şi îndurarea a venit peste el. Când Dumnezeu i-a poruncit lui Iona să meargă la Ninive şi să-i avertizeze pe oamenii de acolo că va nimici cetatea peste patruzeci de zile, ei au strigat după îndurare şi s-au pocăit. Dar dacă Îl refuzaţi, nu mai rămâne decât judecata! Naţiunea aceasta L-a refuzat pe Hristos, a refuzat această chemare, de aceea nu le mai rămâne nimic altceva decât să se întâlnească cu judecata.

S-a îngrijorat Dumnezeu pentru cei care s-au căit? A creat El o cale de scăpare pentru ei? Haideţi să vedem ce a făcut în trecut.

În zilele lui Noe, El a fost îngrijorat pentru ai Săi, aşa că a trimis un profet. El a pregătit calea şi tot El le-a arătat-o. Vedeţi? El a pregătit o cale de salvare şi astfel i-a scăpat de judecată. El S-a îngrijorat atât de mult pentru ai Săi, încât a croit o cale ca să poată intra înăuntru şi astfel să scape de judecata care urma să vină, şi observăm că tot El îi conduce pe ai Săi şi în aceste zile din urmă, înainte de a veni judecata.

Noi ştim că El a făcut aceasta pentru cei aleşi. Vedeţi? El a făcut aceasta numai pentru cei aleşi! Numai ei au primit această Sămânţă de Viaţă; numai ei au fost aleşi s-o vadă. Dacă credem Biblia, noi toţi trebuie să credem şi în alegerea mai dinainte. Aşa este. Dorinţa lui Dumnezeu a fost să nu se piardă nimeni, dar El a ştiut de la început cine Îl va primi şi cine nu.

El S-a îngrijorat pentru poporul Său şi în zilele când a fost distrus Egiptul. În zilele lui Moise, El S-a îngrijorat pentru poporul Său care era sub robia Egiptului. Ce le-a trimis? Tot un profet. Este adevărat? El şi-a separat poporul de lumea necredincioasă, de judecata din zilele acelea. A făcut Dumnezeu aceasta? El S-a îngrijorat când păcatul era atât de mare în Egipt, încât a trebuit să trimită judecata, fiindcă îi spusese lui Avraam: „…pe neamul căruia îi va fi rob, îl voi judeca Eu…″ Dar în loc să-Şi trimită mânia peste toţi, El S-a îngrijorat pentru ei şi L-a trimis pe Mângâietorul Său; le-a trimis Cuvântul Său. El Îşi trimite întotdeauna Cuvântul prin profetul Său, aşa cum a făcut în zilele lui Noe. Acelaşi lucru l-a făcut şi în zilele lui Moise. Astfel, El l-a trimis pe profetul Său, dar ei s-au îndepărtat prin necredinţă. Acesta este felul Lui de lucrare. Unii au crezut că Moise era un profet, în timp ce în ochii lui Faraon era un fanatic, un magician şi un făţarnic, ceva îngrozitor. Pentru cei aleşi care au ieşit conform Cuvântului care spunea: „Eu îi voi conduce afară!″ Moise era un profet; era calea pregătită de Dumnezeu. Da, el era calea de scăpare, iar ei l-au crezut şi au scăpat de judecata din zilele acelea. Vedeţi? Ei l-au crezut pe Moise.

El a spus că va avea grijă să-i scoată afară şi a avut grijă de ei pe tot parcursul călătoriei Exodului. Amin. Şi cum s-a întâmplat pe plan firesc, aşa a fost şi duhovniceşte. El S-a îngrijorat pentru ei. Şi ce a făcut? Le-a pus totul la dispoziţie pentru călătorie. A făcut El aceasta? Sigur că da. Astfel, i-a vindecat când au fost bolnavi; S-a îngrijit de bolile lor. Pentru aceasta le-a dat şarpele de aramă, iar ei puteau privi spre el – un simbol al păcatului – şi erau vindecaţi. Şi ce a mai făcut? I-a hrănit pe drum. Astfel, dacă nu au mai avut pâine, a lăsat să le cadă pâine din cer. Apoi i-a îmbrăcat, dovedind prin aceasta că El se îngrijeşte de cei ce sunt îngrijoraţi.

Dacă sunteţi pregătiţi să recunoaşteţi, să vă pocăiţi, să credeţi şi să-L primiţi, Dumnezeu se îngrijeşte de voi. Dar mai întâi trebuie să fiţi îngrijoraţi; trebuie să primiţi ceea ce v-a trimis El. El S-a îngrijit în aşa fel de ei, încât au fost siguri că nu este nici o greşeală. Astfel, l-a legitimat pe profetul Său prin semnul Stâlpului de Foc, pentru ca oamenii să vadă că nu este numai bărbatul acela, ci Dumnezeu este chiar deasupra lui şi chiar El îi conduce pe cale. Dumnezeu se îngrijeşte de oamenii care sunt îngrijoraţi; Se îngrijeşte de cei ce sunt îngrijoraţi pentru El. Astfel, El l-a legitimat pe acest bărbat, pe Moise, şi a dovedit că era slujitorul lui Dumnezeu, trimiţându-le Stâlpul de Foc pentru a-i conduce în ţara făgăduită. Ei au ştiut aceasta cât timp au fost călăuziţi de semn, de Stâlpul de Foc şi de Nor. El a spus că acest Stâlp de Foc şi de Nor nu va pleca de la ei şi a fost cu ei timp de patruzeci de ani în pustie. Este adevărat? Stâlpul de Foc i-a condus! Noi suntem în anul treizeci şi trei, ceea ce înseamnă că ar mai fi şapte ani şi am fi în aceeaşi situaţie. În ordine. El S-a îngrijit de ei şi le-a trimis Stâlpul de Foc să-i conducă. Dumnezeu a fost atât de îngrijorat încât i-a lăsat să ştie că nu era o lucrare ştiinţifică, ci a fost ceva care nu a dat greş. El a legitimat mesajul şi l-a dovedit.

El S-a îngrijorat şi pentru o femeie care nu era israelită, ci era dintre neamuri. Ea nu aparţinea de nici o grupare, nu era nici metodistă, nici prezbiteriană sau altceva, ci era de afară. Numele ei era Rahav şi era o femeie stricată. Dar când a auzit că Dumnezeu este în Stâlpul de Foc şi îi conduce pe israeliţi, a strigat spre El şi a avut grijă de iscoadele care au venit să cerceteze ţara. Şi pentru că a fost îngrijorată pentru ea şi casa ei, Dumnezeu S-a îngrijorat pentru ea până şi-a predat viaţa lui Hristos, pentru că a văzut semnul supranatural al lui Dumnezeu. Până atunci, ea a slujit corect dumnezeilor unei denominaţiuni, dar când a văzut acel mare semn supranatural, a strigat şi a cerut îndurare pentru ea şi casa ei, iar Dumnezeu S-a îngrijit în aşa fel de ea, încât atunci când s-a dărâmat toată cetatea, din casa ei nu s-a mişcat nici măcar o piatră. El Se îngrijorează! El S-a îngrijit de ea deşi în vremea aceea nu era în nici o grupare. El Se îngrijeşte întotdeauna de ai Săi.

El S-a îngrijorat pentru Ilie atunci când numai el se îngrijora pentru Dumnezeu. Aleluia! Aşa să fie! „…aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.″ (1Petru 5.7). Petru a spus aceasta pentru bătrânii aleşi şi pentru cei din biserică: „…aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. Puneţi totul la picioarele Lui pentru că sunteţi curaţi înaintea lui Dumnezeu; pentru că sunteţi slujitorii Lui.″

Dumnezeu S-a îngrijorat pentru Ilie, fiindcă Ilie s-a îngrijorat pentru Dumnezeu. Ceilalţi predicatori nu aveau o vedere clară cu privire la zilele acelea, pentru că au ieşit din voia lui Dumnezeu şi şi-au pierdut dragostea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu; toţi au devenit moderni. Dar Ilie s-a ridicat în Numele Domnului, fără să-l intereseze cât era de modernă Izabela, prima doamnă a ţării, sau cât de mult treceau predicatorii cu vederea ceea ce făceau femeile. El era îngrijorat numai pentru ceea ce spunea Dumnezeu, iar Dumnezeu se îngrijea de ceea ce spunea Ilie, pentru că el vorbea Cuvântul Domnului. Dumnezeu se îngrijeşte de voi dacă vă îngrijoraţi, dar mai întâi trebuie să fiţi voi îngrijoraţi. Desigur.

Fiţi atenţi! El era îngrijorat când l-a chemat pe Ilie din denominaţiuni, prin Cuvântul Său. Se părea că profetul urma să moară de foame, dar El S-a îngrijit în aşa fel de Ilie, încât în timpul cât a ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu nu a suferit  de foame. De ce? Pentru că Dumnezeu le-a poruncit corbilor să-l hrănească. El S-a îngrijit de Ilie, pentru că Ilie s-a îngrijit de El, iar El este Cuvântul.

El S-a îngrijorat pentru Daniel, atunci când Daniel era îngrijorat pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi s-a rugat sincer. Pe el nu l-a interesat că împăratul a spus: „Nu vreau să se facă aceasta!″ ci a deschis ferestrele, a privit spre Ierusalim şi s-a rugat.

Ilie s-a îngrijorat pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu S-a îngrijorat pentru Ilie. Daniel a fost îngrijorat pentru Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a fost îngrijorat pentru Daniel, aşa că a trimis un stâlp de foc care i-a alungat pe lei şi astfel a stat acolo toată noaptea fără să-i facă nimic. Dumnezeu S-a îngrijit de el, pentru că Daniel a fost îngrijorat. Desigur. El s-a rugat sincer, deşi ştia ce înseamnă să fii aruncat în groapa cu lei dacă nu executai ceea ce porunceau denominaţiunile. El a îngenuncheat în faţa ferestrei, pentru că era o poruncă a lui Dumnezeu, şi se ruga zilnic şi sincer la Dumnezeul lui. Daniel era îngrijorat pentru Dumnezeu şi porunca Lui, iar Dumnezeu S-a îngrijorat pentru Daniel şi viaţa lui. Daniel era îngrijorat pentru Dumnezeu şi Cuvântul Lui, iar Dumnezeu S-a îngrijit de Daniel şi de starea lui faţă de Cuvânt. Vedeţi? El face aceasta de fiecare dată. Amin.

El era îngrijorat pentru cei trei evrei fiindcă au păzit credinţa care le fusese dată o dată pentru totdeauna şi au fost îngrijoraţi când s-a sunat din trâmbiţe. Ei primiseră o poruncă de la Dumnezeu: „Să nu vă închinaţi înaintea chipului vreunui dumnezeu! Să nu vă închinaţi înaintea lor şi să nu le slujiţi!″ iar când s-a sunat din trâmbiţe şi s-a spus: „Îi vom arunca în cuptorul cu foc pe toţi aceia care nu se supun poruncii împăratului!″ au fost atât de îngrijoraţi încât s-au întors cu spatele spre acel chip. Aşa este. Şi ce s-a întâmplat? Dumnezeu S-a îngrijit atât de mult de ei când a devenit foarte cald, încât a trimis în cuptor un al patrulea Bărbat, pentru a-i răcori. El era îngrijorat pentru că erau îngrijoraţi ei.

Dacă vreţi să ţineţi o învăţătură omenească, Dumnezeu nu se va îngriji de ceea ce faceţi voi. El nu Se va îngrijora pentru voi, fiindcă faceţi ceea ce spun oamenii, dar dacă vă ţineţi de Cuvântul lui Dumnezeu, cu o mărturie sinceră şi adevărată şi credeţi că Dumnezeu este acelaşi Vindecător ieri, azi şi în veci, atunci El Se va îngrijora pentru voi.

El S-a îngrijorat pentru cei trei tineri evrei şi S-a îngrijit de ei, aşa că L-a trimis pe cel de-al patrulea Bărbat, care era Hristos, şi i-a eliberat. Noi ştim cu toţii aceasta.

Când cei zece leproşi au venit şi au strigat sincer: „Doamne, ai milă de noi!″ ei erau îngrijoraţi de starea lor personală, iar El a avut putere să Se îngrijească de ei. El S-a îngrijit de acei leproşi, pentru că ei s-au îngrijorat în aşa măsură încât au mărturisit şi L-au numit: „Doamne!″

El S-a îngrijorat când sutaşul roman a fost îngrijorat de robul său şi a trimis după ajutor la Isus. Sutaşul s-a lepădat de zeii romani şi şi-a arătat credinţa când l-a trimis pe acel mesager oficial şi L-a rugat pe Isus să vină să-l vindece pe slujitorul său, iar Isus S-a îngrijorat atât de mult, încât S-a dus şi l-a vindecat. El Se îngrijorează dacă sunteţi îngrijoraţi. Dar mai întâi trebuie să fiţi îngrijoraţi voi, şi apoi este îngrijorat şi El.

El a fost îngrijorat când Iair şi-a făcut griji cu privire la Isus. Iair era un credincios ascuns şi credea că El este corect, dar nu putea recunoaşte acesta oficial din pricina poziţiei pe care o avea în denominaţiune. Însă când s-a îmbolnăvit fiica lui, l-a cuprins îngrijorarea, și când a văzut-o moartă, a fost destul de îngrijorat încât să-i îndepărteze pe toţi necredincioşii din jurul lui. Iair şi-a aşezat pălăria aceea mică de predicator pe cap, a plecat şi L-a găsit pe Isus. Când Iair a arătat că era îngrijorat, Isus a arătat că şi El era destul de îngrijorat, încât să poată merge s-o învie din morţi.

„…aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.″ (1Petru 5.7). Indiferent ce ar fi, El Se îngrijorează.

Deşi nu era dată nici o poruncă, El S-a îngrijorat pentru femeia aceea micuţă care n-a putut veni în rândul de rugăciune şi a zis în sinea ei: „Dacă aş putea să ating măcar colţul hainei Sale, fiindcă Îl cred!″ El S-a îngrijorat din pricina credinţei ei, aşa că s-a întors spre adunare şi i-a spus că credinţa ei a vindecat-o. Vedeţi? El a fost îngrijorat pentru că a fost îngrijorată femeia.

El a fost îngrijorat când bărbatul bolnav de nervi, în care era o legiune de draci, a fost destul de îngrijorat încât a ieşit din morminte, şi-a croit o cale şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui Isus. Acei draci nu ar fi ieşit niciodată, dacă omul acela nu şi-ar fi croit o cale să se întâlnească cu Isus. Când a fost destul de îngrijorat  şi a făcut efortul acela pentru a lua poziţie prin credinţă, Isus S-a îngrijorat destul pentru a scoate acea legiune din el. Astfel, starea nervoasă a acelui om a trecut.

Vedeţi? El Se îngrijorează dacă sunteţi îngrijoraţi voi. Desigur. El este îngrijorat dacă sunteţi îngrijoraţi şi voi.

Orbul din faţa porţii Ierihonului a strigat: „O, Isuse!″ El era iudeu şi avea o poziţie înaltă în sinagogă, dar când a întrebat: „Ce este cu gălăgia care se aude?″ şi ei i-au răspuns: „Trece Isus din Nazaret,” a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”  Oh, ce jignire pentru păstorul sau preotul orbului, care era prezent acolo! Dar orbul nu s-a îngrijorat de ceea ce va spune păstorul, preotul sau altcineva, ci era interesat de problema lui; era îngrijorat pentru lumina ochilor lui. Acesta este motivul pentru care a strigat. Când bărbatul acela orb a fost pregătit şi destul de îngrijorat pentru a striga, Isus S-a îngrijorat destul de mult pentru a-l vindeca, iar El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Da, El Se îngrijeşte de voi dacă vă îngrijoraţi. Dar mai întâi trebuie să fiţi îngrijoraţi; trebuie să dovediţi că sunteţi îngrijoraţi.

El S-a îngrijorat atât de mult, încât a iertat toate păcatele unei femei care a trăit cu şase bărbaţi şi care a recunoscut că era Mesia, după ce El a folosit darul deosebirii. Şi ce a făcut? Pentru că L-a recunoscut, El i-a dat o apă care nu se putea scoate din fântână. Când El i-a spus ce nu era în ordine cu ea, femeia I-a zis: „Doamne, văd că eşti profet.″ Ea aştepta ziua aceea, dar chiar dacă aparţinea de biserică, nu avea nici o şansă, dar când L-a întâlnit pe Bărbatul care a putut să-i spună ce nu era în ordine cu ea, a zis: „Doamne, văd că eşti profet. Eu ştiu că atunci când va veni Mesia, El va face lucrul acesta.″ Şi El i-a răspuns: „Eu sunt Acela.″

Aceasta a fost destul pentru femeie. A lăsat ulciorul la fântână, a alergat în cetate şi le-a zis oamenilor de acolo: „Veniţi să vedeţi un bărbat care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Mesia?″ Ea a fost la fel ca Rahav; a fost atât de îngrijorată încât a alarmat toată cetatea. Femeia a fost îngrijorată pentru că s-a întâmplat ceva: a văzut cum Cuvântul făgăduit S-a împlinit în faţa ei şi i-a dat siguranţă. Acesta este motivul pentru care n-a mai interesat-o ce vor spune bărbaţii sau altcineva: ea a văzut; a fost acolo când   s-a întâmplat, iar aceasta a făcut-o să se îngrijoreze. Femeia a fost atât de îngrijorată pentru poporul ei, încât a alergat şi a povestit tuturor şi astfel, toată cetatea a crezut în Isus Hristos. Vedeţi? Dacă ea a fost îngrijorată, a fost îngrijorat şi El. Sigur că a fost.

Isus a fost îngrijorat pentru mesajul de astăzi, pentru lucrurile care trebuiau să se întâmple şi care au fost anunţate. El a murit şi a înviat pentru a trimite aceste lucruri prin Duhul Sfânt, Mângâietorul, pentru a arăta prin slujba Lui că El este viu. El S-a îngrijorat destul, n-am vrea să ne îngrijorăm şi noi? Aceasta este problema: nu vrem să ne îngrijorăm şi noi? El a murit pentru această slujbă; a murit pentru ca Duhul Sfânt să poată fi astăzi aici ca să ne arate aceste lucruri. El a fost îngrijorat pentru voi fiindcă vă iubeşte; a fost îngrijorat să-L aducă pe El aici ca să vă lămurească; a fost destul de îngrijorat ca să-L trimită pe Duhul Sfânt pentru a face posibilă această slujbă.

Aşa Şi-a arătat El îngrijorarea în aceste zile: prin faptul că a venit să dovedească ceea ce a spus Dumnezeu că va fi El. De aceea a putut să-L recunoască femeia de la fântână. Ea I-a zis: „Eu ştiu că atunci când va veni Mesia, El va fi Profet şi ne va spune toate lucrurile.″ Vedeţi, El a fost destul de îngrijorat pentru Cuvântul lui Dumnezeu ca să-L dovedească. Amin.

El a trimis Duhul Sfânt în acest timp, când totul este perceput prin ştiinţă şi raţiune, ca să dovedească în acelaşi fel, prin noi, că El este încă acelaşi Mesia. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, dar se ridică o întrebare: Sunteţi îngrijoraţi? Cum gândiţi? Întotdeauna a fost dovedit că El este aici. Sunteţi destul de îngrijoraţi pentru a crede? Sunteţi destul de îngrijoraţi pentru păcatele voastre şi pentru că sunteţi pe dos, încât să fiţi gata să recunoaşteţi? Recunoaşteţi-vă necredinţa! Sunteţi destul de îngrijoraţi ca să-L primiţi? El a fost destul de îngrijorat ca să moară şi să învie ca să vă aducă vouă Viaţa. Sunteţi destul de îngrijoraţi ca s-o primiţi? Eu cred că El a dovedit aceasta începând cu timpul lui Noe până la Facere şi de-a lungul vremii. Noi nu avem timp să luăm totul la rând, dar voi vedeţi că El este îngrijorat. El a murit pentru voi ca și voi să fiţi îngrijoraţi şi ca să vă pregătească drumul. El a netezit calea şi a spus tot ce se va întâmpla pe ea, iar astăzi este aici  şi dovedeşte că acesta este Adevărul. Sunteţi destul de îngrijoraţi şi credeţi din toată inima în ceasul acesta rău în care trăim? Sunteţi îngrijoraţi, fie că sunteţi în rândul de rugăciune, fie că nu? Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, fiindcă El Se îngrijeşte de voi. Fiţi sinceri! Fiţi destul de îngrijoraţi şi sinceri, fiindcă El a dovedit prin Cuvântul Său legitimat că este îngrijorat. El a făgăduit că-L va trimite şi a făcut-o; ne-a făgăduit Cuvântul Său şi iată-L aici! El este îngrijorat. Ce este cu voi? Trebuie să fiţi îngrijoraţi!

El a fost atât de îngrijorat încât a biruit fiecare vrăjmaş al vostru, aşa că tot ce mai trebuie să faceţi voi este să fiţi destul de îngrijoraţi şi să credeţi. Astfel, eu nu mai trebuie să biruiesc moartea, pentru că este deja biruită de El. Eu şi nici Hristos, nu mai trebuie să biruim boala, pentru că este deja biruită. Tot ce mai trebuie să fac eu este să fiu destul de îngrijorat şi să cred. Vă temeţi de ceea ce v-a spus cineva? Vă temeţi de diagnosticul medicului? Vă temeţi de ce va spune biserica? Vă temeţi să vă împotriviţi diavolului? Spuneţi: „Doamne, sunt aici! Mi-am recunoscut păcatele, am pus totul deoparte şi am crezut fiecare Cuvânt, aşa că pune în mine îngrijorarea! Tu Te-ai îngrijit pentru mine şi eu vreau să mă îngrijesc pentru Tine.″

Îmi vine în minte cântarea aceea veche: „El Se îngrijeşte de voi, prin soare sau umbră. El Se îngrijeşte de voi.

Să ne plecăm capetele şi să cântăm:

El Se îngrijeşte de voi,

Prin soare şi umbră,

El se îngrijorează pentru voi.

Să-I cântăm cu capetele şi inimile plecate:

El Se îngrijeşte de voi, (Haideţi să vedem ce a făcut El)

El Se îngrijeşte de voi,

Prin soare şi umbră,

El se îngrijorează pentru voi.

 El se îngrijeşte… (Dacă sunteţi îngrijoraţi, ridicaţi mâinile în timp ce cântaţi)

El Se îngrijeşte de voi,

Prin soare şi umbră,

El se îngrijeşte de voi.

Tată ceresc, în acest ceas târziu al zilei, Îţi aducem din adâncul inimii recunoştinţa noastră, fiindcă ştim, din Cuvânt, că Tu Te-ai îngrijit întotdeauna de ai Tăi. Întrebarea care se pune este: Suntem noi îngrijoraţi? Vrem să facem şcoli şi să spunem: „Eu am titlu de doctor, etc.″? Dacă da, înseamnă că ştim reţeta, dar nu am luat medicamentul.

Oh, Doamne, îngăduie ca fiecare să ia în propria sa inimă suferinţele lui Hristos şi să recunoască faptul că noi trebuie să luăm ocara Numelui Său asupra noastră; că trebuie să fim plini de bucurie, ca ucenicii Lui, pentru că suntem batjocoriţi din pricina Numelui Său. Îngăduie aceasta, Tată.

Imediat mă voi ruga pentru bolnavi. Doamne, mulţi dintre aceşti oameni au ridicat mâinile şi pentru mulţi mă voi ruga pentru că au numere de rugăciune. Alţii au ajuns mai târziu şi nu au primit un număr de rugăciune, dar cred şi au ridicat mâna. Aici sunt aceste batiste, iar noi simţim prezenţa Ta dumnezeiască prin Cuvântul uns, de aceea Te rugăm să-i vindeci, Doamne. Îngăduie ca toate aceste cazuri să primească rezolvare.

Acum voi trece de la batiste, la adunare, la oamenii care stau în audienţă şi sunt suferinzi. Tată, îngăduie ca prezenţa Domnului să vină şi să-i vindece. Doamne, o vei face în dimineaţa aceasta, prin harul Tău dumnezeiesc, dacă ne recunoaştem? Ca slujitor al Tău, eu recunosc că sunt nevrednic şi că nu am nimic să-Ţi aduc ca merit. Noi toţi suntem nevrednici şi nu merităm nimic din ceea ce-Ţi cerem, dar ştim că Isus S-a dus în slavă ca să ne pregătească un loc, apoi se va întoarce şi ne va lua sus. Mai mult, ne-a spus că ne va trimite Mângâietorul, pe Duhul Sfânt, care va face lucrarea Lui şi va fi cu noi.

Oh, Duhule Sfânt, Duh al lui Dumnezeu, vino în dimineaţa aceasta din nou peste noi şi dovedeşte-Ţi prezenţa, Doamne, aşa cum ai făcut-o când ai fost pe pământ, pentru ca ascultătorii aceştia să ştie că eşti aici şi în aceste zile din urmă, ca să legitimezi Cuvântul care spune: „Cum a fost în zilele lui Lot, va fi şi în zilele când va veni Fiul omului.″ Tată, Te rugăm să faci aceasta spre slava şi mărirea Ta, în timp ce ne predăm Ţie plini de recunoştinţă. Curăţește-ne prin sângele Tău, Doamne! Spală-ne prin apa Cuvântului şi curăţă-ne prin sânge. Te rugăm în Numele lui Isus Hristos să faci din noi exemple, aşa cum a fost Petru în textul pe care  l-am citit în dimineaţa aceasta, şi a vorbit necredincioşilor. Amin.

Aş vrea să meargă sora la pian. Poate v-am reţinut mult, dar nu vin prea des aici, aşa că vă rog să aveţi răbdare şi să mai staţi câteva minute, fiindcă ne vom ruga pentru toţi. Billy Paul este aici? Ai împărţit numere de rugăciune? De la ce număr? Cu „B″ de la unu la o sută. Haideţi să strigăm o parte din aceste numere şi să vedem dacă El ne va da deosebirea. Ce ziceţi? Vedeţi dacă El este aici cu noi. Rugaţi-vă! Credeţi că o va face? Eu am predicat şi am fost sub ungere, dar acum am ieşit din predică.

Ridicaţi-vă în picioare şi ne vom ruga pentru toţi. Voi începe cu numărul unu. Cine are numărul B1? Să se ridice în picioare cine are numărul B1. Eu îi voi lăsa să treacă pe aici, pentru că vin de pe coridorul acesta şi coboară pe acolo. În ordine. Atunci vom începe… Oh, îmi pare rău, doamnă! B2. Cine are numărul B2 să ridice mâna. Vino aici, doamnă, chiar aici. Cine are numărul B3? Aş vrea să avem rândul chiar pe lângă perete. Bine. Numărul B3. Este doamna care vine? Mi s-a părut că am văzut mâna ta ridicată. Iartă-mă, soră. Cine are B4? Poţi ridica mâna să văd cine eşti? Fratele de culoare de acolo. Vrei să vii aici, domnule? Cine are B5? Bărbatul de acolo… Vrei să vii, te rog? Cine are B6? În ordine. Domnul de acolo. Numărul B7? Dacă procedăm aşa, oamenii nu se vor înghesui. Tu, care ai numărul B7, vino chiar aici. Numărul B8. Vino aici, domnule. Numărul B9. În ordine, domnule. Numărul B10. În ordine, băiete.

În timp ce ne gândim la aceasta, vreau să spun că atunci când intrăm înăuntru, cei mai drăguţi sunt băieţii mici. Aproape că mă omoară gândul că doar cu puţin timp în urmă, în faţa mea a stat un băieţel şi mi-a zis:

„Ce vei face pentru mine, frate Branham?″ Era cam la fel de înalt ca băieţelul de aici.

„Ce este, fiule?″

„Roagă-te pentru mama mea, fiindcă foloseşte Numele Domnului în chip necuviincios şi are o viaţă îngrozitoare.″

„Unde locuieşte? Aici în oraş?″

„Desigur.″

El dorea ca mama lui să devină o femeie bună. Nu este de mirare, pentru că Isaia a spus: „Îi va conduce un copil.″

Acesta este numărul B10? Bine. B11. Bine. B12. În ordine. B13, B14. În ordine. B15. Nu am văzut cine are numărul B15. Da. B16. În ordine. Dacă vrei, vino pe aici, domnule. Numărul B17, B18. Nu am văzut numărul 18.

Când rândul de rugăciune se va micşora, Billy Paul, altcineva de pe platformă sau fratele Neville, să-mi facă un semn, în felul acesta, pentru că vreau să mă rog pentru Duhul Sfânt.

Bărbatul din scaunul cu rotile are număr de rugăciune? Da, are. Puteţi să-l aduceţi direct în rândul de rugăciune. Mai este cineva care nu poate să se ridice? Dacă vin în rând, trebuie să fie ajutaţi de cineva. Aş vrea să continuaţi de unde m-am oprit eu, de la numărul optsprezece sau douăzeci şi să mergeţi mai departe: douăzeci şi unu, douăzeci şi doi… şi să vă ocupaţi locul cum vă vine rândul.

Sunteţi îngrijoraţi? Credeţi că El a fost întotdeauna îngrijorat? Dacă a fost îngrijorat până acum, va fi îngrijorat întotdeauna. Credeţi aceasta? Acum aş vrea să staţi toţi la locurile voastre, să vă rugaţi şi să credeţi. Rugaţi-vă şi cei aflaţi în auditoriu. Cum a fost îngrijorat El? Nici un om sau un proroc, nimeni nu poate trece peste graniţa Cuvântului făgăduit. Este adevărat? Eu nu dau nimic pe faptul că aţi trecut prin rândul de rugăciune, chiar dacă aţi făcut-o de o sută de ori. Dacă în viaţa voastră există păcat sau necredinţă, mărturisiţi-vă chiar acum. Nu îndrăzniţi să veniţi aici înainte să fi făcut aceasta, fiindcă dacă o faceţi, indiferent cât de uns este bărbatul care îşi pune mâinile peste voi, este degeaba; dacă nu credeţi, greşiţi ţinta cu o sută de mile depărtare. Voi trebuie să vă recunoaşteţi şi să credeţi. Este imposibil ca Dumnezeu să nu-Şi ţină promisiunea făcută faţă de voi, dacă şi voi vă ţineţi promisiunea făcută în faţa Lui. Vedeţi? Dacă credeţi sincer, nimeni şi nimic nu vă poate face să vă îndoiţi. Nici timpul şi nici spaţiul nu vă pot face să vă îndoiţi; voi credeţi orice ar fi. Credeţi?

Acum mă îndrept spre rândul de rugăciune. Din câte ştiu, am văzut un singur om pe care-l cunosc. Este şi Gene Slaughter, dar nu ştiu de ce stă acolo. Eu nu ştiu care este motivul pentru care a venit aici, dar Dumnezeu îl cunoaşte. Aş vrea să-şi ridice mâinile toţi cei care ştiu că eu nu cunosc motivul pentru care au venit aici. Câţi dintre ascultători ştiu aceasta? Ridicaţi mâinile. Dar câţi sunteţi conştienţi că Isus Hristos ştie totul?

Câţi dintre voi sunt pregătiţi să spună: „Cred din toată inima că Isus m-a vindecat când a fost răstignit pe Golgota?″ Aşa este. El a făcut-o deja atunci, dar depinde de credinţa voastră dacă o primiţi. El a fost destul de îngrijorat s-o facă, aşa că, nu sunteţi şi voi destul de îngrijoraţi ca să puneţi deoparte toată îngrijorarea şi să credeţi? Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, pentru că El se îngrijeşte de voi.

Dacă sunteţi bolnavi, dacă suferiţi, voi ştiţi că eu am văzut de zece mii de ori mii de cazuri în care Duhul Sfânt a făcut minuni, înviind chiar şi morţi.

Un bărbat a căzut mort chiar aici, pe platformă. Soţia lui este soră medicală, iar el a căzut pur şi simplu. El şi soţia lui sunt undeva prin sală. Da, el stă acolo. Ochii i s-au întors, s-au întunecat şi a fost gata. Ea l-a consultat, dar nu mai avea puls şi inima nu îi mai bătea. Era mort. Atunci mi-am pus mâinile peste el şi i-am chemat duhul înapoi în Numele lui Isus Hristos, iar el a revenit la viaţă şi s-a ridicat.

De ce aceasta? Pentru că El este învierea şi Viaţa. Nu eu am făcut aceasta, ci Mângâietorul, Duhul Sfânt care a intervenit pentru noi. Noi L-am primit, dar depinde de El dacă intervine. Poate Dumnezeu să vă salveze împotriva voinţei voastre? Sigur că nu. El nu poate nici să vă vindece împotriva voinţei voastre, ci trebui să credeţi.

Cum ar fi dacă Dumnezeu mi-ar permite să vă arăt, printr-un dar dumnezeiesc, că Isus Hristos este aici cu noi, că El este Mângâietorul făgăduit, că El este Cuvântul: „La început era Cuvântul…? Este adevărat? „Cuvântul era Dumnezeu… şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.″ Este adevărat? Iar în Evrei 4.12 scrie că „…Cuvântul lui Dumnezeu este mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri… judecă simţirile şi gândurile inimii.″ Este adevărat? Aceasta a făcut Isus pentru a dovedi că El este Cuvântul uns, Mesia. Oh! Nu vedeţi? Cine este Mesia? Unsul. Care uns? Cuvântul uns. „Şi Cuvântul S-a făcut trup.″ El a fost Cuvântul uns. Poţi vedea aceasta, frate Vayle? El este Cuvântul uns!

Dacă vă încredinţaţi Lui, vă va spune mai mult decât ştiţi şi vă va dovedi că El este Cuvântul uns care deosebeşte gândurile inimii. Oh, cum se mai poate îndoi cineva? Credeţi simplu. Nu vă îndoiţi! Azi dimineaţă am vorbit despre femeia care s-a îngrijorat pentru că nu a ajuns în rândul de rugăciune, iar când s-a atins doar de colţul hainei Lui, El s-a întors spre ea. Credeţi că se poate întâmpla şi astăzi aceasta? Da. Cum Îl puteţi atinge?

Biblia spune că acum El este Marele Preot care stă la dreapta majestăţii lui Dumnezeu şi intervine pentru noi, pe baza mărturisirii că Îl credem. Noi vrem să-L atingem pe Marele Preot. Cum va proceda El? Acum este în lucrarea Duhului Sfânt, ceea ce înseamnă că vă va răspunde imediat şi va spune exact. Este adevărat? Credeţi şi rămâneţi pe locurile voastre. Staţi liniştiţi, cugetaţi şi fiţi atenţi. Dacă El o va face de cel puţin trei ori, acesta vă ajunge, nu-i aşa?

Cum îţi merge?

Un moment… Mai întâi vrem să ne rugăm. Nu ştiu… acum este altfel. Mai întâi am predicat, iar acum mă întorc spre aceasta. De multă vreme nu L-am mai rugat pe Domnul Dumnezeu să facă aceasta, dar El îmi cunoaşte inima, de aceea Îl rog să rezolve situaţia. Eu cred că El o va face.

Aici stă o femeie. Noi suntem străini unul pentru celălalt. Din câte ştiu, n-am văzut-o în viaţa mea. Poate ea a mai fost la vreo adunare sau mă cunoaşte din cele scrise despre mine, dar Tatăl ceresc ştie că eu n-am văzut-o în viaţa mea şi că este o străină pentru mine. Dacă El este Acelaşi, aici sunt un bărbat şi o femeie care se întâlnesc, aşa cum S-a întâlnit Isus cu femeia de la fântână, despre care am vorbit nu demult. El a fost îngrijorat pentru ea. Femeia din faţa mea nu cred că este învinuită de aceleaşi lucruri, dar ceva nu este în ordine nici cu ea, iar El este la fel de îngrijorat pentru ea, ca şi pentru femeia aceea. Vedeţi, El este îngrijorat. Când ea a văzut, a recunoscut, iar noi doi stăm aici la fel ca ei.

Dacă vrea, Duhul Sfânt, Cel nevăzut, poate să-mi facă cunoscut prin simţul credinţei, fiindcă El ne-a dat simţul credinţei, iar Cuvântul Său ni L-a adus atât de aproape pe El, încât ne-a permis să facem chiar şi poza care este acolo pe perete. Da, noi Îl vedem cum vine aici şi lucrează arătându-Se în Stâlpul de Foc. Nu a făcut-o El în trecut? Şi este acum şi aici. Eu ştiu că El este aici, fiindcă credinţa îmi spune aceasta. Mai mult, dacă poate fi atins ca să cuprindă viaţa acestei femei, Duhul Sfânt va face aceleaşi lucrări pe care le-a mai făcut, aşa cum a făgăduit.

Dorinţa mea este ca după ce am predicat, să vorbesc puţin cu tine, cum a făcut El cu femeia de la fântână. El i-a zis: „Dă-Mi să beau.″ Tu ştii că El stătea acolo singur, pentru că ucenicii plecaseră să aducă alimente. Apoi a văzut-o şi a vorbit cu ea. El a trebuit s-o facă, pentru că Tatăl L-a trimis acolo. Trebuia să meargă la Ierihon şi a trecut prin Samaria care era pe un munte. El trebuia să meargă pe acolo. Şi eu a trebuit să vin în Arizona, pentru că Tatăl m-a trimis aici. Este exact acelaşi lucru. Nimic nu se întâmplă din întâmplare, ci totul are un scop, pentru că harul lui Dumnezeu lucrează corect. Nu te cunosc, dar pari sănătoasă, aşa că este posibil să nu fii din cauza aceasta aici. Poate este altceva, poate ai venit pentru o rudă, sau din motive financiare. Eu nu ştiu aceasta, dar tu ştii, iar dacă El îmi va face cunoscut de ce eşti aici, vei şti dacă spun adevărul sau nu. Dacă o va face, vei crede din toată inima? Şi adunarea va crede? Voi ne auziţi ce spunem şi suntem şi înregistraţi în timp ce stăm pe platformă.

Văd cum femeia aceasta îşi ţine capul plecat aşa, fiindcă are dureri de cap care o chinuiesc tot timpul, migrene. Ridică mâna, dacă este adevărat. Vedeţi? Este adevărat. Dar mai are o problemă: suferă cu glanda tiroidă. Ai şi alte complicaţii, multe sunt greşite cu tine: eşti nervoasă şi dezorientată, iar uneori de întrebi: Unde sunt? Afară sau înăuntru?″ Aşa este. Acesta este adevărul. El te cunoaşte şi nu te poţi ascunde, chiar dacă vrei. Crezi că El îmi poate spune cine eşti? Viola, întoarce-te acasă, pentru că Isus te face sănătoasă. Credeţi voi?

Eu nu ştiu nimic, dar Isus Hristos cunoaşte toate lucrurile. Aici este cineva care îmi este străin, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Crezi că sunt profetul Lui, slujitorul Lui? Crezi că ceea ce am predicat din Cuvânt este adevărat? Crezi? Dacă Isus Hristos îmi va spune de ce eşti aici, vei crede că sunt slujitorul Lui? El face aceasta pentru că este îngrijorat pentru tine şi Se îngrijeşte de tine. El se îngrijeşte de toţi ceilalţi care sunt în rând. Tu ai avut un accident de maşină şi eşti foarte şocat. Aşa este. Te vei face bine, iar starea nervoasă pe care o ai, te va părăsi. Du-te acasă, mulţumeşte-I lui Dumnezeu şi spune: „Slavă lui Dumnezeu!″ Toate lucrurile sunt posibile, dacă puteţi crede. În ordine.

 Tu crezi? Nu te cunosc, îmi eşti străin, dar Dumnezeu te cunoaşte. Crezi că El îmi poate spune motivul pentru care eşti aici, sau altceva despre tine? Vei crede? Tu nu eşti bolnav, este vorba despre o femeie. Nu, nu este vorba despre tine. Ai venit aici pentru altcineva, pentru mama ta. Aşa este. Ea are ceva la şold. Nu este aici, ci este aproape de un loc în care se vorbeşte englezeşte, nu departe de aici. Crezi? În ordine. Ea este vindecată.

Eu am văzut două femei. Una dintre ele era mai în vârstă. M-am uitat ca să-mi dau seama unde sunt, pentru că Domnul Dumnezeu ştie toate lucrurile. Este adevărat? El poate face toate lucrurile. Credeţi? Amin. Nu este El minunat? Eu Îl iubesc. El este viaţa mea, este tot ce am şi ce doresc.

Ungerea a urmat-o pe doamna aceasta, iar acolo stă o altă doamnă care este chinuită de o stare nervoasă. Ea are o tumoare sub braţ. Este adevărat? Când şi-a pus mâinile peste tine femeia aceea, ai simţit ceva deosebit, aşa-i? Aceasta s-a întâmplat când te-a vindecat El. Vei fi bine şi nu vei mai folosi cârjele. Aţi observat ce s-a întâmplat când s-a rugat femeia aceea şi când m-am rugat eu pentru ea? Eu am văzut o altă femeie şi am privit în direcţia aceea, pentru că am avut un simţământ puternic. Ele se cunosc şi sunt prietene, iar femeia de acolo a avut un simţământ pentru cea care a fost aici, aşa că a atins-o. Când a făcut aceasta, m-am uitat încolo şi am văzut ceva. Dumnezeu ştie că nu am văzut-o niciodată pe femeia aceasta. Oh, de ce vă mai îndoiţi?

Dacă ai putea crede, El ar putea să-ţi ia obiceiurile. Crezi aceasta? Crezi că El te va face sănătos? Du-te şi încetează să mai fumezi. Ai credinţă în Dumnezeu şi nu te îndoi.

Voi credeţi? Am avut deja trei? Aveţi credinţă în Dumnezeu! Nu vă îndoiţi, ci credeţi! Credeţi că ungerea Lui este acum aici? Amin. Nu vă îndoiţi, ci credeţi!

Eu îmi pun mâinile peste tine şi cred. Vei crede cu mine? Vindecă-l pe acest frate, în Numele Domnului Isus Hristos. Amin. Credeţi şi nu vă îndoiţi. Un moment, vă rog.

S-a întâmplat ceva în audienţă. Nu am putut vedea, pentru că era în spatele meu, dar cred că s-a ascuns de mine. Este aici. O văd într-o umbră. Este un bărbat care suferă de o stare nervoasă şi are un băiat bolnav de epilepsie. Crede din toată inima, domnule! Crezi? În ordine. Pune mâna peste băiat şi va fi în ordine. Amin. Slavă lui Dumnezeu!

Credeţi? Satan a crezut că se poate ascunde de mine, dar nu a reuşit. Credeţi? Cu toate acestea, se mai mişcă ceva. Oh, este din cauza harului şi a grijii Sale! Aşteptaţi, fiindcă pe aici pe undeva mai este cineva bolnav de epilepsie. Aici este! Crezi? Ai credinţă! Crezi că Dumnezeu te cunoaşte? Poţi pleca înapoi în Ohio sănătos, domnule Nelson T. Grant. Acesta este numele tău. Dacă crezi, lucrurile acestea te vor părăsi şi nu te vor mai chinui niciodată. Eu nu l-am văzut niciodată în viaţa mea pe bărbatul acesta şi nu ştiu nimic despre el.

Voi nu vă puteţi ascunde, pentru că Duhul Sfânt este aici. Să ne plecăm capetele şi să-I aducem slavă lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Îţi mulţumim. Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci şi harul Tău nu dezamăgeşte niciodată, ci este acelaşi în toate timpurile.  Te rog să îngădui ca bunătatea şi mila Ta cea mare să rămână peste oameni. Doamne, Tu ai fost suficient de îngrijorat, încât să vii şi să Te legitimezi Tu însuţi. Tu eşti Dumnezeu, eşti marele Duh Sfânt. Fie ca oamenii aceştia să creadă, Doamne, în timp ce trec pe aici şi astfel să fie vindecaţi. În timp ce ungerea Ta este aici, mă plec peste aceste batiste şi Te rog să rezolvi toate cazurile acestea, aici şi în auditoriu.

Îngăduie ca fiecare persoană care stă în prezenţa Ta dumnezeiască, să fie destul de îngrijorată pentru a crede că Tu ai fost atât de îngrijorat încât Te-ai ridicat şi Te-ai legitimat înaintea poporului Tău în aceste zile din urmă. Tu nu poţi să-i vindeci, pentru că nu poţi face ceea ce ai făcut deja. Tu i-ai vindecat deja, aşa că singurul lucru pe care trebuie să-l facem noi este să-i aducem la credinţă. Tu eşti suficient de îngrijorat, deşi ne împiedecăm prin destulă necredinţă, ca să Te dovedeşti viu în mijlocul nostru. Ajută-ne să ne aruncăm toate îngrijorările asupra Ta şi lasă ca fiecare persoană aflată în prezenţa Ta să fie vindecată în suflet şi în trup, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

În ordine. Treceţi pe aici. Billy vă va chema în grupuri. Să nu mai vorbim, pentru că ungerea este asupra mea, şi vreau să-mi pun mâinile peste voi în timp ce sunteţi aici. Cei care doresc rugăciune, să ridice mâna. Cam şaptezeci la sută. Vedeţi? Mai sunt exact zece minute până la ora unu, iar la sfârşitul adunării va avea loc botezul. Eu nu pot face nimic, dar voi puteţi crede. Dacă El este destul de îngrijorat pentru a Se dovedi, voi trebuie să fiţi destul de îngrijoraţi ca să credeţi. Sunteţi aşa? În ordine. Rugaţi-vă cu toţii. Billy şi fratele Neville să ţină microfonul. Să ne plecăm capetele şi să ne rugăm în timp ce voi trece printre rânduri. Am să-mi pun mâinile şi am să mă rog pentru fiecare dintre voi, ca să fiţi părăsiţi de răul care vă stăpâneşte, în timp ce treceţi prin locul acesta uns, dacă am voie să-l numesc aşa. Aceeaşi ungere care este aici în faţă, este şi în spate. Rugaţi-vă cu toţii.

Acest băiat să fie vindecat în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

O, Doamne, fratele nostru să fie vindecat în Numele lui Isus Hristos. Amin. Ascult porunca Ta, în Numele Domnului Isus Hristos. Tu ai spus că aceste semne îi vor urma pe cei ce cred, pe cei credincioşi, şi  dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, se vor face bine. Doamne, eu fac exact aceasta, în Numele Domnului Isus Hristos.  Da, îmi pun mâinile peste fratele meu, în Numele Domnului Isus Hristos. Amin. Îmi pun mâinile peste fratele meu, în Numele Domnului Isus Hristos, pentru vindecare.

(Fratele Branham continuă să se roage pentru bolnavi).

Eu mă rog sincer pentru fiecare. Voi sunteţi îngrijoraţi şi la fel Isus. Isus a trimis mesajul; Isus L-a trimis pe Duhul Sfânt; Isus a trimis Cuvântul Său; Isus l-a trimis pe slujitorul Său. Noi suntem îngrijoraţi, sunteţi şi voi? Dacă vă îngrijoraţi, credeţi, priviţi totul cu sinceritate şi se va întâmpla.

(Fratele Branham continuă rugăciunea pentru bolnavi).

El se îngrijorează pentru tine,

El se îngrijorează pentru tine,

Prin soare sau umbră.

El se îngrijorează pentru tine.

El se îngrijorează pentru tine, (aruncaţi îngrijorările voastre asupra Lui),

El se îngrijorează pentru tine,

Prin soare sau umbră.

El se îngrijorează pentru tine.

Eşti tu îngrijorat pentru El? Eşti tu îngrijorat pentru Cuvântul Său? Amin. Cred că m-am rugat pentru toţi, aşa-i? Eu am făcut o greşeală şi sunt sigur că cineva a observat. Domnul m-a avertizat mai înainte, pentru că i-am spus cuiva ceva ce era pentru o altă persoană. Nu văd persoana în cauză, dar i-am dat binecuvântarea care era pentru altcineva. Cei doi erau aproape unul de celălalt şi nu am observat. Da, îi văd acum. Dacă nu mă înşel, este vorba de bărbatul şi femeia care stau aici. Eu am dat mâna cu ei într-o cameră de hotel sau într-un motel din Jeffersonville, dar când a trecut pe aici şi am vorbit cu el, i-am spus: „soră″, în loc să-i zic: „frate.″ Ai observat? Mă refeream de fapt la soţia ta, care a avut multă vreme probleme cu intestinul. Voi sunteţi din Illinois şi vă numiţi Mongaland. Eu nu v-am cunoscut, dar acum sunteţi în legătura corectă. Să credeţi din toată inima, pentru că va avea loc o eliminare completă, apoi totul va fi bine. Trebuie doar să crezi. Vedeţi? Se întâmplă tot timpul.

Tot ce ştiu este că m-am gândit la bărbatul de aseară şi mi-am zis că are un păr frumos; el avea cărare pe mijloc. Mă refer la bărbatul cărunt de aici. Eu am privit întâmplător spre el şi am văzut că deasupra lui era o lumină. Apoi a venit vedenia. Eu nu am ştiut cine erau ei, nu-i cunoşteam. Doamna a fost aseară afară şi eu am întrebat-o: „Vii la adunare?″ „Da,″ a răspuns ea, şi harul lui Dumnezeu a adus-o înapoi. Frate, ai observat că am greşit şi am inversat ceea ce am spus când erai în rândul de rugăciune? Acele cuvinte au fost pentru sora şi nu pentru tine. Aşa este corect.

Pentru ca voi, cei care aţi trecut prin rândul de rugăciune să ştiţi că Îngerul Domnului a fost acolo, El v-a chemat. Dar în timp ce chemi, devii slab, tot mai slab. El este atât de îngrijorat pentru voi şi la fel sunt şi eu. Aş fi putut să iau cu patru sau cinci mai mulţi, şi Billy Paul ar fi fost aici şi m-ar fi luat de pe podium. Voi ştiţi, desigur, că el a făcut aceasta în toţi anii aceştia cât am umblat prin toată naţiunea. Voi ştiţi că vă iubesc. Oh, vă iubesc ca pe proprii mei copii! Voi sunteţi copiii mei în Evanghelie; prin Evanghelie v-am născut din nou şi cred că v-am răspuns la toate întrebările.

Eu vă iubesc. Eu am vrut să merg să-mi pun mâinile peste voi, dar deşi a venit Duhul Sfânt şi a lucrat, am făcut totuşi greşeala aceea, în rândul de rugăciune. Am greşit pentru că am trecut prea repede şi astfel am spus o binecuvântare care era pentru altcineva. Dar Duhul Sfânt m-a întors înapoi şi mi-a arătat încă o dată ca să înţeleg corect.  Puteţi vedea că El este îngrijorat? Sunteţi îngrijoraţi? Sunteţi destul de îngrijoraţi încât să puteţi spune: „De acum, în inima mea este ceva care-mi spune că greutăţile mele au trecut. Sunt sănătos. Voi fi sănătos.″ Credeţi? Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Eu cred aceasta!″ Dumnezeu să vă binecuvânteze.

… Prin soare sau umbră.

El se îngrijorează pentru tine.

Aceasta este o sărbătoare a dragostei. Haideţi să cântăm şi să dam mâinile unii cu alţii:

El se îngrijorează pentru tine,

El se îngrijorează pentru tine,

Prin soare sau umbră.

El se îngrijorează pentru tine.

V-am ţinut atât de mult în dimineaţa aceasta! Păstorul meu nu predică aşa de mult ca mine. El îşi va aduce mesajul în seara aceasta. Atunci vă vom anunţa dacă sâmbăta viitoare va avea loc adunarea cu tema anunţată. Dacă nu voi vorbi eu, vor avea loc slujbele anunţate. Domnul să vă binecuvânteze pe toţi, pe fiecare în parte. Cred că imediat după adunare va avea loc un botez.

În încheiere, să ne ridicăm pentru un moment în picioare şi să cântăm încă o dată. „Aruncaţi grijile voastre asupra Lui, pentru că El se îngrijeşte de voi.″ Dacă sunteţi îngrijoraţi de El, haideţi să spunem: „Doamne, eu ştiu că Tu te îngrijorezi pentru mine şi îmi ridic mâinile pentru că sunt îngrijorat pentru tine.″ Să ne ridicăm mâinile în această sărbătoare de dragoste în timp ce cântăm:

El se îngrijorează pentru tine,

El se îngrijorează pentru tine,

Prin soare sau umbră.

El se îngrijorează pentru tine.

În timp ce ne plecăm capetele, să spunem: „Oh dragostea Domnului meu!″ Nu simţiţi cum dragostea Lui vă atrage tot mai aproape de El? Spuneţi: „Doamne, eu Te iubesc. Eu Te iubesc. Tu Te îngrijeşti de mine, Doamne. Ai fost atât de îngrijorat, încât ai murit pentru mine când eram încă păcătos. Tu ai fost rănit pentru fărădelegile mele şi prin rănile Tale am fost vindecat.″

El se îngrijorează pentru tine,

El se îngrijorează pentru tine,

Prin soare sau umbră.

El se îngrijorează pentru tine.

Gândiţi-vă la aceasta în timp ce vă plecaţi capetele. Îl rog pe fratele Edwards să vină aici pentru rugăciunea de încheiere. Să mai cântăm o dată. Gândiţi-vă:

Prin soare sau umbră.

El se îngrijorează pentru tine.

El S-a îngrijorat, suntem îngrijoraţi şi noi? Spuneţi: „Da, Doamne, promit să fiu îngrijorat. De acum înainte sunt îngrijorat pentru mărturia mea.″

…El se îngrijorează pentru tine.

Frate Edwards…

– Amin –