CALEA UNUI PROFET ADEVĂRAT

Bună dimineaţa, prieteni. Este o dimineaţă plăcută şi un moment potrivit pentru a fi aici. Sunt fericit pentru că pot să fiu aici, fiindcă există atât de multe lucruri care se pot întâmpla într-un timp foarte scurt, şi nu ştim timpul în care vom fi chemaţi la marea Curte, de aceea vrem să fim pregătiţi oricând. După cum am spus, sunt foarte recunoscător, fiindcă am fost aici şi sâmbătă seara, am predicat şi am vorbit cu fraţii de aici. Aş vrea să-i mulţumesc fratelui Roberson pentru cei pe care i-a chemat aici şi care s-au putut bucura de mesajul: „Noi avem toate lucrurile.”

De multe ori m-am gândit că atunci când voi fi aici, nu voi predica ci voi sta în audienţă să-l ascult pe fratele Neville, dar din păcate are probleme cu gâtul şi nu poate vorbi. Astfel, m-am gândit: „Sărmanul meu frate, dacă mă va chema în seara aceasta, voi face tot ce pot ca să-l ajut.” Eu ştiu cât este de greu să predici atunci când eşti obosit şi răguşit. Aşa se face că duminică seara am vorbit în locul lui, şi vreau să vă mulţumesc.

Am înţeles că sunt multe cauze care trebuie aduse în rugăciune. Să ne plecăm capetele acum.

Tatăl nostru ceresc, este scris că noi trebuie să intrăm în adunarea Ta cu inimile pline de mulţumire şi că trebuie să ne facem cererile cunoscute în adunarea sfinţilor Tăi. În dimineaţa aceasta avem atât de multe cereri, încât nici nu ştim cum să le aducem pe toate în faţa Ta, dar ştim că Tu le cunoşti deja. Există şi cauze care nu au fost aduse, dar Tu le cunoşti şi pe acelea. Noi Te rugăm din toată inima, aşa cum Te-am rugat şi duminica trecută, pentru copilul fratelui şi a sorei Shepherd. Atunci, Duhul Sfânt a spus: „Are poliomelită şi va fi bine.” Cât suntem de bucuroşi când auzim aceasta de la Tine.

În dimineaţa aceasta Te rugăm să răspunzi la cererile noastre. Te rugăm să-Ţi aminteşti de cei bolnavi, de cei pe care-i iubim şi de toate lucrurile pe care le-am adus înaintea Ta. Te rugăm să-Ţi aduci aminte de fiecare dintre noi şi să asculţi rugăciunile acestor oameni, fiindcă ne-am adunat aici în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vreau să vă mulţumesc pentru că v-aţi rugat pentru mine. Voi ştiţi că am fost implicat într-o mică explozie, în care Satan a vrut să mă omoare, dar nu a reuşit deoarece Domnul nu Şi-a terminat încă lucrarea cu mine. Oricât va încerca, el nu va putea să facă aceasta până când nu-Şi va încheia Domnul lucrarea cu mine. Numai harul lui Dumnezeu m-a scăpat, pentru că a explodat o cantitate foarte mare de explozibil, chiar în faţa mea, dar nu am fost rănit deloc. Înţelegeţi? Am avut o zgârietură pe faţă, dar mi-a trecut, şi mai am doar o pată mică aici.

Doresc să le mulţumesc fratelui şi sorei Dauch, fratelui Brown şi altor fraţi care, atunci când au aflat ce s-a întâmplat, s-au adunat împreună cu un alt grup de oameni şi s-au rugat pentru mine. Aceasta înseamnă foarte mult pentru mine. Eu mă rog pentru alţii, dar când afli că şi pentru tine se roagă cineva atunci când ai mare nevoie, eşti pur şi simplu copleşit. Eu cred că n-am fost rănit datorită rugăciunilor voastre. Vă sunt foarte recunoscător şi Îl rog pe Domnul să mă ţină sănătos.

Vreau să vă anunţ că în seara aceasta va fi un serviciu la tabernacol. Vă rog să veniţi cu toţii, fiindcă voi vorbi pentru fratele Ruddell, unul dintre fraţii care este în vizită aici. Apoi, de îndată ce mă voi întoarce, dacă mai am o altă seară la dispoziţie, vreau să merg la fratele Junior Jackson. Şi fratelui din Sellersburg îi datorăm o seară şi dorim să mergem să-l vedem; şi la fel fratelui din Utica.

Săptămâna aceasta voi merge la Green Bay, Wisconsin, la convenţia celor de la Full Gospel Business Man, iar duminica viitoare voi fi la şcoala la care am fost ultima dată. Am uitat numele auditoriului din şcoala aceea. (Un frate spune: „Mather”). Cum spuneţi? „Mather”. Da, Stephen Mather. Luni voi avea o adunare unde am avut discuţia cu asociaţia predicatorilor din Chicago. Voi fi acolo pentru a ne lua rămas bun de la fratele Joseph Boze care va merge în Tanganyika. Cred că aşa îi spune. Va merge şi în Kenya, Durban şi în alte locuri din Africa, unde va face aranjamentele necesare pentru adunările mele de acolo. Vă rog să vă rugaţi pentru noi când vom fi acolo. Apoi ne vom întoarce, iar dacă voi avea timp, înainte de a merge în Carolina de Nord şi în cea de Sud, ne vom opri pentru o zi aici la Tabernacol. De acolo mă voi îndrepta spre Cow Palace în Los Angeles. Sper că acolo voi putea merge să-l văd pe domnul Weatherby, cel care a făcut arma în care a explodat glonţul care m-a rănit. Eu i-am trimi o puşcă veche din care el a făcut o altfel de puşcă. Cînd am primit-o, am pus glonţul în puşcă şi am ridicat-o să trag cu ea,  dar totul a explodat chiar în faţa mea, iar puşca s-a dezintegrat în mâinile mele. Ţeava armei a sărit la vreo cincizeci de metri în faţă, plumbul a zburat la vrei treizeci de metri în spatele meu, iar bucăţi de şrapnel s-au izbit de copacii din jurul meu. Totul a explodat cam la trei centimetri de ochiul meu. Arma avea câteva kilograme şi explozia ar fi putut să-mi zboare capul de pe umeri sau să-mi distrugă braţele. Dar Domnul a fost lângă mine, iar explozia nu m-a rănit, ci doar mi-a provocat o zgârietură pe faţă. O rămăşiţă mică mi-a intrat în ochi, dar nu mi-a afectat vederea deloc.

Dacă vă amintiţi, cu puţin timp în urmă v-am spus că El a venit în camera mea şi mi-a zis: „Să nu te temi, fiindcă Isus Hristos va fi întotdeauna cu tine.” sau: „Nu te teme căci prezenţa neschimbătoare a lui Isus Hristos te va însoţi întotdeauna.” Vedeţi? Iar ceea ce s-a întâmplat mi-a dovedit aceasta. Doctorul care m-a examinat în Louisville i-a scris doctorului Sam Adair şi i-a spus: „Singurul lucru pe care pot să-l spun este că Domnul a stat în dimineaţa aceea lângă slujitorul Său şi l-a protejat, pentru că altfel nu ar mai fi auzit niciodată, iar umerii i-ar fi fost complet distruşi.” Domnul a fost cu adevărat foarte bun cu mine, iar eu Îi mulţumesc pentru aceasta. Prin aceste încercări, mă simt mai aproape de Domnul, iar viaţa mea se schimbă. Eu mă pregăteam să plec în Canada deoarece aveam programate câteva adunări, dar omul acesta m-a chemat să-mi dea arma, iar eu mi-am amânat adunările şi m-am dus la el. Dacă mergeam acolo, nu s-ar fi întâmplat acest lucru. Înţelegeţi? Dar acum mi-am reprogramat întâlnirile şi voi merge acolo în ultimele săptămâni ale lunii iulie. Dacă va fi cu voia Domnului, de acolo voi merge la Dawson Creek apoi la Anchorage, în Alaska.

Doresc să merg acolo pentru că oamenii au nevoie de ajutor. Nu pot sta toată vara aici, când oamenii mor peste tot. Eu trebuie să semăn sămânţa oriunde ar fi şi orice s-ar întâmpla. Chiar dacă păsările vor lua această sămânţă, eu voi merge şi o voi semăna deoarece pentru aceasta mi-a dat-o El.

Mulţi oameni „îşi botează” copilaşii în credinţa creştină. Este în ordine dacă faceţi aceasta, dar este la latitudinea voastră. Bineînţeles că aceşti copii nu sunt botezaţi cu adevărat deoarece preoţii doar îi stropesc cu apă. În ce mă priveşte, eu doresc să rămân la Biblie şi la ceea ce ne învaţă ea să facem. Eu vreau să fac doar cum spune Cuvântul, şi nu am găsit nicăieri în Biblie botezul prin stropire. În Vechiul Testament, băieţeii erau tăiaţi împrejur, iar pentru curăţire, mama oferea doi porumbei şi un miel. Dar în Noul Testament, singurul loc în care se vorbeşte despre aceasta este de fapt o binecuvântare. Copilaşii au fost aduşi la Isus, iar El i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat. Aşa au făcut părinţii în zilele lui Isus, iar viaţa Lui este un exemplu pentru noi şi pentru felul cum trebuie să procedăm, fiindcă El a făcut toate aceste lucruri pentru a ne servi ca exemplu.

Atunci când părinţii îşi aduc copilaşii în faţa Domnului, noi trebuie doar să-i ridicăm spre El, să-L rugăm să-i binecuvânteze şi să rostim rugăciunea de închinare a copilului. Copilaşii trebuie binecuvântaţi şi închinaţi în Numele lui Isus Hristos, iar când vor creşte, ei vor putea face botezul în Numele lui Isus Hristos. El a spus: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus.” (Coloseni 3.17), iar noi dorim să facem aşa.

Acum, în timp ce sora noastră va cânta încet cântarea: „Aduceţi-i înăuntru”, părinţii care au adus copilaşii cu ei şi care n-au fost încă închinaţi Domnului, să-i aducă aici.  „Aduceţi-i înăuntru, aduceţi-i înăuntru la Isus Hristos.”

Eu îi iubesc pe aceşti micuţi. Există ceva în legătură cu ei, ceva atât de dulce. Cred că familia aceasta este italiană, aşa-i? În ordine. Există câţiva copilaşi care trebuie închinaţi Domnului. Sora este din Chicago. Care este numele lui? Jonathan David. Ce nume frumos! Părinţii lui au dorit să-i dea un nume din Biblie. Ştiţi că şi în Biblie există un nume italian? Este vorba de Corneliu. El a fost un om bun şi milostiv, deşi era dintre neamuri. Cunoaşteţi povestea lui. Într-o zi, în casa lui a păşit un Înger şi i-a spus să trimită după un om, numit Petru, care cunoştea căile Domnului. Cred că voi cunoaşteţi povestea. Acolo au fost nişte oameni cu mare respect pentru Dumnezeu şi în timp ce Petru vestea Cuvântul Domnului, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei. Aşa este. Mă rog ca acest copil să fie un astfel de om, aşa cum o spune şi numele său. Jonathan, frumosule. Pot să-l ţin în braţe? Vino aici, Jonathan. Oh, ce dulceaţă de bebeluş a primit familia aceasta! Să ne plecăm capetele.

Tată ceresc au trecut ani de la întâmplarea pe care tocmai am amintit-o şi care este în legătură cu un om credincios, numit Corneliu, un om bun, drept şi milostiv care-L iubea pe Dumnezeu şi care a fost vizitat de un Înger al Domnului. Doamne, în dimineaţa aceasta ţi-l predăm Ţie pe micuţul Jonathan David. Eu l-am luat din braţele părinţilor lui pentru a-l aduce înaintea Ta şi Te rog pentru el, ca viaţa lui să-Ţi fie închinată Ţie şi să fie în slujba Ta; să fie o binecuvântare pentru casa sa şi o piatră mare în Biserică. Te rugăm să faci posibil acest lucru, Tată, fiindcă Ţi-l predăm pe micuţul Jonathan David, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Domnul să vă dea harul Său pentru ca acest copil să fie crescut în Cuvântul Domnului. Domnul să te binecuvânteze Jonathan David.

Aici avem un alt copilaş care este destul de tânăr, nu-i aşa? Cred că se apropie de mine un alt viitor predicator. Care este numele lui? „Mica.” Mica? Voi vorbi despre el în dimineaţa aceasta. Mica Edward. Acesta este un nume frumos. Soţia mea ar putea ţine copiii mult mai bine decât mine, pentru că mie mi-e teamă să nu-i rănesc fiindcă sunt atât de micuţi. Ce fiinţă drăguţă cu aceşti ochişori care privesc în jur. Este aşa de mic. Cât timp are? O lună. Să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, cuplul acesta tânăr păşeşte din nou aici pentru a-Ţi oferi rodul unirii lor ca să fie crescut sub protecţia Domnului. Te rog să-l binecuvântezi pe micuţul Mica şi să-l faci un bărbat asemănător profetului Mica din Biblie. Te rog să faci posibil acest lucru. Binecuvântează acest copilaş Tată, binecuvântează-i părinţii şi ajută-l să fie un exemplu aici pe pământ, o piatră mare în lucrarea lui Hristos. Te rugăm să ne asculţi, Tată, deoarece am luat acest copil din braţele părinţilor lui pentru a-l pune în braţele lui Dumnezeu. Te rugăm să-l primeşti pe micuţul Mica Edward în Numele lui Isus Hristos. Amin. Domnul să te binecuvânteze şi să-i binecuvânteze şi pe părinţii tăi pentru a te creşte în Cuvântul Domnului.

Eu îi iubesc pe aceşti copii. Fiecare dintre ei este cel mai frumos copilaş din lume. Vă spun sincer că atunci când l-am adus acasă pe Joseph, era cel mai urât copil pe care l-am văzut vreodată, dar pentru mine şi mama lui era o păpuşă. Vedeţi voi, părinţii spun întotdeauna că bebeluşii lor sunt cei mai frumoşi.

Mă întrebam dacă unii din fraţii noştri sunt aici. Soră Nash, fratele Nash este bine? Este aici? Da, este aici. Laudă-L pe Domnul, frate Nash. Unul din ochii lui a fost bolnav, dar acum este bine. Sora Edwards este aici? Sau sora Shepherd a cărei fetiţă era bolnavă? Este bine acum? În ordine. Am primit veşti bune. Cu câteva minute înainte de a merge la biserică, m-am retras în camera mea  să mă rog pentru un copil cu poliomelită, a cărui picioare înţepeneau.  M-am dus repede înăuntru ca să mă rog şi le-am promis părinţilor că voi merge la ei după serviciul de la adunare. I-am spus lui Loyce să-i sune şi să le spună că voi merge la ei. Când eram în cameră şi mă rugam, Duhul Sfânt a spus: „Fetiţa va fi bine. Ea este vindecată.” Apoi am venit aici, ne-am rugat împreună în biserică şi totul a fost bine. (O soră spune: „Frate Branham…”). Da, doamnă. („Luni după ce te-ai rugat pentru copilaş, am fost la doctor şi toată pleurita din pieptul lui dispăruse, iar gâtul îi era curat.”). Ginerele tău este aici?

Duminica trecută, ultima dată când am fost aici, un bărbat stătea aici, iar eu l-am privit pentru puţin timp. Mă gândeam că-mi pare cunoscut de undeva, apoi am aflat că este băiatul unui fost coleg de şcoală. Numele lui este Jim Poole şi am crescut împreună. El este prietenul cu care am avut accidentul când am fost împuşcat, iar mai târziu şi el a avut  un astfel de accident împreună cu un alt prieten de-al meu.  Cred că îl pot conduce la Hristos pe acest băiat. Am încercat să fac aceasta şi cu tatăl lui, dar cred că îl vom aduce pe băiatul lui la Hristos. În timp ce îl priveam pe băiat (vă rog să nu mai spuneţi nimănui), am simţit o vibraţie la nivelul duhului lui, am simţit că este un om bun, şi cred că nu îmi va lua mult timp ca să-l conduc la Hristos. Aş dori să ne rugăm pentru el. Trebuie să ne rugăm şi pentru o altă persoană care este bolnavă, dar nu-mi amintesc despre cine este vorba. De îndată ce primesc o cerere din partea voastră, eu mă retrag în camera mea şi mă rog, dar dacă simţiţi că nu aţi fost amintiţi în rugăciune, vă rog să reveniţi şi să stăruiţi în cererea voastră. Zilele trecute, când doctorul Sam a încercat să-mi scoată din ochi bucata de metal care mi-a intrat în urma exploziei, s-a rănit atât de tare încât mi-a pus pe faţă un prosop ca să nu văd sângele care curgea. A reuşit să-mi scoată bucata de metal, dar a doua zi a fost internat în spital. Eu m-am rugat pentru el şi a fost externat, iar acum starea lui de sănătate este bună. A doua zi, soţia lui s-a dus la medic, dar i s-a spus că nu se ştie ce este în neregulă cu ea. Medicii credeau că ar putea fi poliomelită, dar eu m-am rugat pentru ea şi a mers acasă sănătoasă. Sam a venit la mine şi mi-a zis: „Frate Bill, n-ai vrea să te rogi şi pentru mine şi pentru Betty?” Am închis uşa biroului meu şi am spus: „Să ne rugăm.” Şi Domnul i-a dat lui vedenia în care îi arăta unde să construiască clinica. Vă amintiţi povestea? Dacă aveţi întrebări, puteţi trece pe la el să i le puneţi. El a spus: „Poate veni oricine să mă întrebe, pentru că am spus deja această vedenie la zece mii de oameni.”

Un frate spune: „Frate Branham…”

„Da, frate.”

„Pentru cei care sunt în dimineaţa aceasta aici, ca să primească mai multă credinţă în inimile lor: în duminica de Paşti, dimineaţa, ai chemat un suflet scump, a treia persoană care este aici; este vorba despre un bărbat, şi ai spus că este din Seymor. Tu ai spus prin ungerea Duhului Sfânt că i se spune: Bill. Eu îl cunosc foarte bine pe acest om şi pot spune că numele lui este Isaac, dar toată lumea îi zice Bill.”

„Da, domnule. Deci numele lui este Isaac.”

„Aşa este. Dar i se spune Bill.”

Duhul Sfânt nu greşeşte. El este infailibil. Eu am cincizeci şi trei de ani şi de treizeci şi unu de ani păşesc la amvon, şi L-am văzut lucrând în mii de cazuri. Ieri am fost în partea de sud a statului Kentucky, pe partea dinspre Tennessee, şi am stat într-o barcă cu fratele Daulton, căruia Domnul i-a dat toţi copiii după cum i-a spus. Vă mai amintiţi dimineaţa când a fost aici şi a spus: „Frate Branham, cred că ţi-e greu să-ţi aminteşti unele lucruri. De ce nu încerci să scrii o carte?” „Oh, frate,” i-am răspuns eu, „ar trebui scrisă o enciclopedie sau o carte cu mai multe volume, pentru a putea scrie tot ce L-am văzut pe Domnul făcând. El nu a greşit niciodată, ci de fiecare dată totul a fost desăvârşit.”

Voi Îl iubiţi pe Domnul Isus? Oh, ce minunat! (Fratele Neville spune: „Tocmai a sosit fratele Willard.” Frate Willard, mă bucur că eşti aici. Arăţi foarte bine. Ne-am cam îngrăşat amândoi. Faţa mea arată ca un hamburger. Parcă am mâncat sute de hamburger-uri. Fratele Willard a trecut printr-o perioadă mai grea, în care nu a arătat prea bine. Voi ştiţi că diavolul nu ne poate omorî fără acordul Domnului. Astfel, Domnul Isus este Refugiul şi Ajutorul nostru, şi orice încearcă să facă Satan, este în van.

În dimineaţa aceasta am la dispoziţie şase ore ca să predic, iar eu nu mă mai opresc din povestit. Nu am trimis anunţuri pentru a le spune oamenilor că astăzi sunt aici, deoarece era planificat să merg în altă parte. Dar puteţi veni să vorbiţi şi cu fratele Neville, iar data viitoare când voi fi aici, vom avea o părtăşie minunată. Duminică seara m-a sunat fratele Roy Roberson şi mi-a vorbit despre Mesaj. Apoi altcineva mi-a zis: „Mă întrebam dacă ai vorbit despre: „Domnul ne-a dat toate lucrurile.”? Da, El ne-a dat totul. Ne-a dat viaţă, dragoste, bucurie, pace. Acestea nu pot fi cumpărate, nu există nici o cale prin care să le cumpăraţi. Dar El ne-a dat şi moartea.

Cineva s-a ridicat şi a spus: „Predicatorule, mă întrebam când aveai de gând să spui aceasta.” Când l-am auzit ce spune, m-am gândit: „Oh, el crede că fratele Branham nu are ce să mai spună acum.” Dar Biblia spune aceasta; Biblia spune că El ne-a dat moartea. Ce putem face noi cu moartea? Voi ştiţi că Pavel a spus: „Unde îţi este boldul, moarte?” (1Corinteni 15.55). Moartea nu ne sperie, pentru că nouă ne-au fost date toate lucrurile.

Apoi am vorbit despre Israel, despre călătoria lor spre ţara făgăduită şi despre faptul că ei nu au văzut acea ţară. Ei nu ştiau nimic despre ea, aveau doar făgăduinţa lui Dumnezeu care le-a spus că este o ţară unde curge lapte şi miere, o ţară minunată. Şi aşa a fost, dar ei nu au văzut-o. Nimeni nu fusese acolo şi nu o văzuse, dar ei aveau făgăduinţa aceasta şi, prin credinţă, au pornit spre ea mergând prin pustie, iar când au ajuns la graniţă, ei au avut un războinic pe nume „Iosua” care înseamnă „IaHVeH Salvatorul.” El a trecut dincolo în ţară şi le-a adus dovada că acel pământ minunat există cu adevărat. Îmi place aceasta. Era o ţară frumoasă şi bogată. Doi oameni au adus un ciorchine de struguri ca dovadă. Era un pământ binecuvântat, iar ei au adus dovada că pământul unde li se spusese că vor locui, există cu adevărat.

Noi, biserica, suntem în călătorie spre Ţara nemuririi, o Ţară unde nu este moarte, o Ţară în care morţii sunt vii. Şi noi am avut un Salvator minunat, pentru că „Isus” înseamnă „IaHVeH Salvatorul.” Slavă! El a trecut Iordanul morţii, în acea Ţară, şi a venit înapoi aducându-ne dovada că există Viaţă după moarte. Amin. Deci unde este moartea?

El ne-a dat totul şi avem arvuna moştenirii noastre. Vă rog să fiţi atenţi. Nu voi predica despre aceasta, dar doresc să vă spun câteva lucruri. Într-o zi, noi am păşit în păcat, dar apoi am fost botezaţi în Numele Lui, am înviat cu El, am fost scoşi din păcat şi nu mai dorim să ne întoarcem înapoi. Noi am fost ridicaţi din păcat şi avem această dovadă. Practic, noi am înviat din moarte. Înţelegeţi? Dacă am putut fi ridicaţi din păcat, prin credinţa în El, cine ar mai vrea să se întoarcă în gunoiul păcatului din lumea aceasta? Noi am trecut de la moarte la viaţă. Înţelegeţi? Aceasta este arvuna. Amin. Aceasta este arvuna învierii noastre trupeşti şi duhovniceşti, aşa că din lumea aceasta vom trece la Viaţa adevărată.

Într-o zi, Ilie s-a dus la Iordan şi l-a lovit ca să treacă dincolo, dar Duhul Lui S-a pogorât într-o dublă măsură peste Elisei. Duhul Lui s-a întors în dublă măsură. Într-o zi, noi vom lovi Iordanul cu ajutorul lui Hristos şi vom primi o măsură a Duhului, dar când ne vom întoarce, vom avea o dublă măsură a Duhului Său.

Noi avem Viaţa veşnică, am fost salvaţi din păcat şi am fost umpluţi cu Duhul Sfânt, iar când ne vom întoarce cu Hristos, vom veni cu trupurile noastre înviate deoarece vom avea deja învierea duhovnicească. Le vom avea pe amândouă, iar Ilie şi Elisei sunt un tablou al Bisericii.

Nu aş vrea să vorbesc despre aceasta deoarece ne fură din timpul de şase ore alocat Mesajului, dar aş vrea să mai subliniez câteva lucruri. Vă bucuraţi când auziţi aceasta? (Adunarea spune: Amin”).

Noi nu trebuie să ne îngrijorăm pentru nimic. Moartea este un nimic. Ea nu ne poate speria sau controla, deoarece noi o controlăm pe ea. Cum? Prin El care ne-a dat dreptul să o depăşim, să trecem peste ea. Cum am făcut aceasta? Prin faptul că credem în El. Înţelegeţi? Moartea este în păcat, în necredinţă, iar eu nu sunt un necredincios, ci sunt un credincios. Eu am înviat, m-am ridicat din moarte. Am arvuna învierii mele spirituale şi fizice, am totul. Da, domnilor. Înţelegeţi? (Adunarea spune: „Amin”). Prin Isus Hristos, noi avem moartea sub controlul nostru deoarece El a călcat în picioare moartea, iadul, boala, suferinţa şi le-a biruit.

Vorbind duhovniceşte, noi suntem înviaţi cu El, stăm în locurile cereşti, în Isus Hristos şi avem toate lucrurile la picioarele noastre. Avem chiar şi învierea fizică, pentru că suntem în Hristos. Înţelegeţi? Ridicaţi mâinile dacă înţelegeţi. Amin. Este bine. Dacă înţelegeţi este în ordine. Vă rog să nu uitaţi aceasta. Noi am trecut de la moarte la Viaţă, atât fizic, cât şi duhovniceşte.

Toate lucrurile ne aparţin. Toată lumea spune că suntem nebuni, dar adevărul este că acest lucru ne aparţine. Cum îl veţi moşteni?

După cum am spus, şi Avraam a fost în ţara făgăduită. Domnul i-a dat-o. Lot a urmat nişte legi care nu erau pe placul Domnului. El era nepotul lui Avraam, dar a fost îndepărtat. Tot ce era în ţară îi aparţinea lui Avraam, şi deşi era un războinic, nu a luptat niciodată. El n-a avut nici măcar un războinic lângă el, ci doar câţiva slujitori. Dar când a văzut că diavolul a venit şi i-a luat ceva ce i-a fost făgăduit, şi-a înarmat slujitorii şi şi-a pus şi el o armură. El nu ştia că va întâlni o alianţă de împăraţi, dar Domnul a fost cu el şi i-a spus cum să procedeze, aşa că i-a măcelărit pe toţi şi s-a întors biruitor. De ce? Pentru că atunci când Domnul i-a spus că tot ce este în ţară este a lui, el L-a crezut pe Dumnezeu, iar Lot făcea parte din acel pământ. Apoi, după încheierea bătăliei, L-a întâlnit pe Melhisedec. Îl puteţi vedea pe Avraam venind pe drum? El nu ştia că este un războinic, dar a aflat atunci. Da, domnilor. Şi după ce a biruit, l-a întâlnit pe Cel care i-a dat făgăduinţa, pe Melhisedec.

Acum să citim din cartea lui Amos. În dimineaţa aceasta nu voi vorbi şase ore, dar voi aduce Cuvântul Domnului. Voi vorbi despre „Calea unui profet adevărat,” iar dacă va fi cu voia Domnului, deseară voi vorbi despre: „Lăsaţi presiunea afară.”

Acum voi citi din Amos 3.1-8:

 „Ascultaţi cuvântul acesta, pe care-l rosteşte Domnul împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii familii pe care am scos-o din ţara Egiptului!

„Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului: de aceea vă voi şi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.”

Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?

Răcneşte leul în pădure, dacă n-are pradă? Zbiară puiul de leu din fundul vizuinii lui dacă n-a prins nimic?

Cade pasărea în laţul de pe pământ, dacă nu i s-a întins o cursă? Se ridică laţul de la pământ fără să se fi prins ceva în el?

Sau sună cineva cu trâmbiţa într-o cetate fără să se înspăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?

Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.

Leul răcneşte: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeşte: cine nu va proroci?”

În dimineaţa aceea când a stat pe dealul din spatele Samariei, ochii profetului s-au îngustat. Parcă-l văd cum şi-a trecut mâna fermă prin barba sură în timp ce privea spre cetate. Nu avea nimic plăcut la vedere. Cât de diferiţi erau bărbaţii Vechiului Testament faţă de evangheliştii de astăzi! Hainele lui erau rupte şi barba nearanjată, dar Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul!”

Lui nu-i păsa cum arăta, nici dacă era la modă, dacă era aranjat sau dacă cineva se uita la el sau nu. El avea Cuvântul Domnului, de aceea scopul lui era acesta: să aducă Cuvântul Domnului. Cine era bărbatul acesta? Era profetul Amos, un bărbat aspru, care ştia pe ce stă. El ştia ce face pentru că era un adevărat profet al Cuvântului şi a venit în acest oraş deoarece Cuvântul Domnului a venit la el.

Şi când Cuvântul Domnului vine la un slujitor adevărat, el trebuie să păşească în faţă indiferent de circumstanţe sau dificultăţi. Nu contează dacă este pregătit sau nu, dacă se simte în stare sau nu, dacă vrea să păşească sau nu, el trebuie să meargă unde este trimis. Dacă Domnul a vorbit, el trebuie să aducă acel mesaj; nu va merge niciodată pentru bani sau popularitate, ci va merge în Numele Domnului pentru un singur lucru: are o misiune pentru că este un trimis al Domnului. El este Cuvântul Domnului pentru că poartă Cuvântul Domnului. Vedeţi? Acesta este un profet adevărat al Domnului. Şi mesajul meu de astăzi este „Calea unui profet adevărat al lui Dumnezeu.”

Acest bărbat mare şi neînfricat al lui Dumnezeu, a profeţit în zilele lui Ieroboam al doilea. El a profeţit timp de treisprezece ani şi am aici o parte din povestea lui. Ieroboam al doilea a fost la fel de inteligent şi de capabil ca ceilalţi împăraţi care au fost în fruntea Israelului. Dar deşi prospera, ceva era în neregulă cu Israel: devenise un închinător la idoli.

Zilele trecute când am citit aceasta, m-am gândit că şi noi suntem în aceeaşi situaţie astăzi. Nu contează cât de inteligent este un om, cât de mult poate face sau cât este de bogat, dacă se îndepărtează de Dumnezeu, el este un rău pentru naţiune. Mă gândesc dacă aceasta nu se aplică şi pentru noi astăzi, pentru cineva căruia îi place să stea în faţa televizorului şi să arate cât de deştept este el. Dar mă întreb dacă au curajul să-L ia pe „Aşa vorbeşte Domnul!”

Israelul era în păcat, iar preoţii şi conducătorii lor s-au abătut de la Cuvântul Domnului. Ei nu credeau aceasta, ci spuneau că respectă Cuvântul Domnului, dar „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. ” (Proverbe 14.12). De ce erau greşiţi ei? De ce acel om spunea că sunt greşiţi? O întreagă preoţie, mii de preoţi şi de predicatori, împăraţi şi guvernatori susţineau că sunt slujitorii Domnului şi totuşi erau greşiţi.

Ei nu aveau nevoie de un împărat care să le asigure prosperitatea, ci aveau nevoie de un profet deoarece Cuvântul Domnului vine la un profet. Înseamnă că puteţi vedea care este calea unui profet. Este o cale grea în care toţi preoţii, predicatorii, închinătorii şi sistemul guvernamental sunt împotriva lui. Dar cu toate acestea, Cuvântul Domnului vine la un profet şi numai la el; El are Cuvântul adevărat. Cu toate că şi ei aveau aceeaşi Biblie pe care o avea profetul, Cuvântul era cu el; Domnul dovedea că el are Cuvântul. Ei aveau clădiri măreţe şi sisteme religioase, aveau altare construite peste tot, aveau împăraţi, dar cu toate acestea erau la milioane de mile depărtare de Dumnezeu.

Cred că tabloul acesta se potriveşte şi zilei de astăzi. Când mergeţi acasă, citiţi cartea lui Amos şi veţi vedea aceasta. Toţi preoţii şi sistemul de guvernare îl părăsiseră pe Domnul. Aş vrea să citesc încă o porţiune din Scriptură ca să vedeţi cum au făcut ei aceasta. Să citim versetul 4 din capitolul 2:

„Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au nesocotit Legea Domnului şi n-au păzit poruncile Lui, ci s-au lăsat duşi în rătăcire de idolii cei mincinoşi după care au umblat şi părinţii lor.” (Amos 2.4).

„…pentru că au nesocotit Legea Domnului şi n-au păzit poruncile Lui, ci s-au lăsat duşi în rătăcire…”

Ei aveau Cuvântul, Biblia, dar minciunile pe care le-au pus alături de El, i-au făcut să greşească. „…după care au umblat şi părinţii lor.”  Vedeţi motivul? Ei au greşit pentru că au luat în considerare interpretările date de ei înşişi Cuvântului. Eu cred că aceasta se potriveşte şi pentru ziua de astăzi, deoarece mulţi oameni vor să scoată în evidenţă propriile interpretări ale Cuvântului, dar prin aceasta avem un dezastru. Ce acuzaţie din partea Domnului a adus acest profet! Amos era un profet al Domnului, un profet adevărat. Orice bărbat care citeşte despre Amos, poate vedea curajul acestui bărbat neînfricat al Domnului. El este considerat un profet  mic, pentru că nu a vorbit foarte mult, dar cu siguranţă a înfipt securea la rădăcina pomului.

Amos a fost unul dintre cei mai neînfricaţi profeţi şi a venit prin ungerea Domnului, cu „Aşa vorbeşte Domnul!” Amos ştia ce vorbeşte deoarece ungerea Domnului era peste el şi a păşit în faţă pentru a aduce adevărata interpretare a Cuvântului Domnului.

Amos a venit din sălbăticie într-un oraş al strălucirii. Nu mai fusese niciodată acolo, dar în timp ce era în rugăciune, Domnul a venit şi i-a vorbit despre slăbiciunea naţiunii strălucitoare din care făcea parte şi el. În timpul domniei lui Ieroboam al doilea, Samaria era una dintre capitale, iar în dimineaţa aceea, Amos stătea pe vârful dealului, purtând nişte haine vechi şi uzate; poate era plin de noroi sau de praf pe picioare şi poate dormise noapte după noapte în haina aceea veche. Eu nu cred că în zilele acelea existau căzi pentru baie, şi probabil Amos nu se mai spălase de câteva zile. Dar aceasta nu afectează starea interioară a omului. Oamenii pun mai mult preț pe partea exterioară decât pe cea interioară. Astfel, ne îngrijim să fim spălaţi, să ne aranjăm părul, să ne schimbăm hainele zilnic, dar lăsăm partea interioară să meargă oricum, să poarte haina veche a păcatului împuţind sufletul cu crezuri şi dogme şi nu căutăm niciodată să-l spălăm în Cuvântul Domnului, în apa de despărţire, departe de lucrurile lumii.

În dimineaţa aceea, profetul stătea şi privea oraşul acela plin de strălucire şi de lucruri moderne la care el n-a visat niciodată. În vremea aceea Israelul era la apogeul său şi avea alianţe cu toate popoarele care-l înconjurau. Femeile şi bărbaţii se îmbrăcau la modă, umblau după plăceri, participau la curse de cai şi la alte lucruri care fac parte din viaţa socială. Nu-i de mirare că ochii lui s-au îngustat. Este ca şi cum un turist ar veni pentru prima dată la New York sau în Los Angeles şi ar vedea femeile pe jumătate goale şi bărbaţii cu ale lor, păcatul fiind la el acasă.

Cu câteva zile în urmă, câţiva prieteni de-ai mei au venit dintr-o călătorie de pescuit, la o renumită facultate de teologie, aici sus. Fetele pe jumătate goale stăteau în stradă, iar băieţii beau şi făceau tot felul de glume. Aşa ceva este oribil. Un astfel de comportament stârneşte apetitul pentru păcat al multor americani care se numesc creştini, dar privesc spre ceea ce se petrece în Los Angeles. De multe ori, i-am observat în avion atunci când merg la Los Angeles. Ei n-au mai fost în astfel de locuri care sunt iluminate şi au palmieri, iar când ajung în Los Angeles, la Hollywood sau în Florida, şi-ar pudra nasul şi şi-ar retuşa machiajul, fiindcă cred că acestea sunt cele mai spectaculoase locuri pe care le-ar putea vedea. Îi văd pe acei oameni care se îmbracă cu haine strâmte şi îşi doresc să poarte şi ei asemenea haine şi să hoinărească pe străzi, deoarece se gândesc că astfel de lucruri sunt minunate.

Dar ochii prorocului nu s-au îngustat din pricina strălucirii, ci din cauza abaterii de la Cuvânt a poporului care se numea poporul binecuvântat al lui Dumnezeu. Nu-i de mirare că a spus: „Leul răcneşte: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeşte: cine nu va proroci?” (Amos 3.8).

El a văzut abaterea şi decăderea poporului. La aceasta privea Amos. Când a văzut acele lucruri, el nu s-a simţit atras de ele, ci i-au îmbolnăvit sufletul. De ce? Pentru că fiind profet, Amos ştia că Dumnezeu le-a promis binecuvântare şi le-a dat-o, dar ei s-au purtat necuviincios cu ea. În zilele acelea, diavolul a pervertit adevărata binecuvântare a Domnului şi a transformat-o într-o decădere morală, deşi Dumnezeu le dăduse o binecuvântare care să le ungă ochii şi să îndepărteze poftele, ca să trăiască în voia lui Dumnezeu.

Cât de bine se potriveşte tabloul acesta cu zilele noastre! Predicatorii merg la amvon şi deşi văd păcatul, decăderea acestei lumi şi felul în care acţionează oamenii, îi binecuvântează şi le spun că totul este în ordine pentru că sunt membrii bisericii lor, a denominaţiunii lor. Sufletul meu nu poate înţelege aceasta. Când vorbeşte Dumnezeu, aceea este o prorocie, şi dacă Dumnezeu îl atinge pe un profet adevărat, el va vorbi Cuvântul. Nu vreau să critic pe nimeni, dar cine poate tăcea în astfel de clipe? Cine poate spune că este un slujitor al lui Dumnezeu, apoi să privească aceste lucruri şi să nu le condamne? Pe mine nu mă interesează ce va spune biserica sau denominaţiunea; chiar dacă le-aş aparţine trebuie să spun Adevărul. Desigur, ele te vor da afară, dar Cuvântul Domnului este pe primul loc. Dacă eşti un mesager, vei avea ceva de spus, dar dacă spui ceva contrar acestui Cuvânt, nu eşti mesagerul Domnului, ci eşti un mesager desemnat de o denominaţiune sau eşti mesagerul unei teorii. Un mesager al lui Dumnezeu are Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, bărbatul despre care vorbim în dimineaţa aceasta, avea Cuvântul lui Dumnezeu pentru că era un profet adevărat al lui Dumnezeu. În ce-i priveşte pe ceilalţi, ei credeau că au descoperirea Cuvântului şi se gândeau: „Păi da, priveşte la ceea ce facem!”

În dimineaţa aceasta privim la profetul acesta care stă pe vârful unui deal şi priveşte oraşul. Ochii lui se îngustează pentru că nu este de acord şi nu aprobă ceea ce vede. Soarele puternic străluceşte pe chelia lui, în timp ce îşi şterge sudoarea şi praful de pe faţă cu mâneca de la haină, după care îşi mângâie barba cu mâinile. El nu a văzut nici o strălucire acolo, ci numai păcat, iar aceasta nu l-a mulţumit, ci l-a îmbolnăvit.

De ce nu a spus Amos: „Sunt evreu şi văd că ţara mea prosperă!”? Cum ar fi putut spune aceasta când el era un profet adevărat al lui Dumnezeu şi ştia ce urma să se întâmple; ştia urmarea a ceea ce vedea?

Haideţi să-l punem şi astăzi pe un deal şi să-l lăsăm să privească la societatea noastră. Să-l lăsăm să privească în Jeffersonville, la oamenii pe care îi numim creştini; să-l lăsăm să privească oriunde în America la oamenii care se numesc creştini. Dacă ar face aceasta, ochii lui unşi de Dumnezeu s-ar îngusta din nou, iar mâinile i s-ar încurca în barbă. De ce? Pentru că el n-ar vedea strălucirea şi prosperitatea pe care o vede lumea, ci ar vedea depărtarea de Dumnezeu; ar vedea decăderea morală a oamenilor şi regresul naţiunii; ar vedea putregaiul din biserică. Ce altceva ar fi putut să facă, decât să-şi îngusteze ochii şi să coboare în cetate ca s-o sfarme în bucăţi?

Ce s-ar fi întâmplat dacă l-ar fi întâmpinat un episcop şi l-ar fi întrebat: „Eşti profetul Domnului? Îţi vom spune noi ce trebuie să vorbeşti!”? Credeţi că ar fi ascultat? Credeţi că profetul ar fi ascultat dacă i-ar fi spus: „Vino şi alătură-te organizaţiei noastre şi te vom ajuta în campania ta.”? Nu, eu nu cred aceasta. Aşa ceva iese din discuţie pentru un om ca el. Mica era trimisul lui Dumnezeu şi nu avea nevoie de ajutorul nimănui. El avea Cuvântul lui Dumnezeu, ungerea Lui şi timpul acordat lui. El Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul,” pentru că aşa călătoreşte un profet adevărat.

L-ar fi primit strălucitorul oraş Samaria, stilatul şi educatul Israel, aceşti predicatori şi preoţi şlefuiţi, pe acest bărbat necunoscut? Probabil că avea o gramatică foarte sărăcăcioasă, fiindcă la chemarea lui Dumnezeu a plecat în sălbăticie pentru a cerceta Cuvântul Domnului şi pentru a deveni un profet. Domnul l-a născut pentru aceasta. Profeţii se nasc ca mesageri ai unei epoci, iar Dumnezeu, prin cunoştinţa Sa mai dinainte, ştie starea acelei epoci şi trimite un bărbat ca să scoată păcatul afară. Putea să-l primească oraşul acela strălucitor? Credeţi că femeile acelea i-ar fi acordat vreo atenţie? Credeţi că preoţii l-ar fi ascultat? Nu, domnilor. El nu avea nici o recomandare de la vreo organizaţie şi nu putea spune: „M-au trimis fariseii,” nici: „M-au trimis saducheii”, pentru că nu avea nici o legitimaţie şi nici un carnet de membru. El nu avea nici un organizator care să-i aranjeze campania; nu a fost o reuniune sau un mic dejun al fariseilor, pentru a aranja totul sau pentru a-i susţine campania. Mica era un necunoscut pentru ei şi nu avea nici o recomandare de la oameni, dar Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul!” Aceasta este calea unui profet adevărat. El Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul!” Şi dacă Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul!” era total diferit de ceea de formează oamenii. Aceasta era tot ce avea nevoie Mica. Dacă venea trimis de oameni, venea în numele bisericii; dacă venea trimis de Dumnezeu, venea în Numele Domnului, iar un profet adevărat va veni întotdeauna în Numele Domnului. El nu putea arăta un carnet de membru, dar avea Cuvântul Domnului, iar Dumnezeu le-a trimis oamenilor Cuvântul Său. Dar oamenii au format organizaţii; ei au avut dogme diferite şi au format organizaţii diferite. Dar Amos L-a avut numai pe „Aşa vorbeşte Domnul!” Aceasta este tot ce avea el.

Mi-i imaginez pe preoţii care se rugau în dimineaţa de Sabat. Cum vorbeau despre marele Moise şi despre ceea ce a făcut în vechime; dar zilele acelea au trecut.

„Îl cunoaşteţi  pe noul nostru preşedinte, noul guvern şi tot ce avem.” Vorbeau puţin despre aceasta, apoi mergeau acasă. Dar iată că a venit un om căruia nu-i păsa de toate acestea, pentru că el Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul.” Înţelegeţi? Aceasta este calea unui profet. Mica a ştiut ce-l aştepta, a ştiut că va fi respins, că toţi vor fi împotriva lui şi că-l vor sfâşia, dar el venea în Numele Domnului. Isus a ştiut că va fi dus la Calvar, dar a venit în Numele Domnului. Vedeţi? Aceasta este calea unui profet adevărat.

Mica avea Cuvântul Domnului pentru acea naţiune, dar adevăratul Cuvânt al Domnului era străin de ei, deşi credeau că-L au. Sper că toate acestea vor ajunge în adâncul inimii voastre. Ei credeau că sunt atât de smeriţi şi de religioşi, încât adevăratul Cuvânt al Domnului le era total străin.

Aşa se întâmplă şi astăzi. Adevăratul Cuvânt manifestat al Domnului este un lucru străin pentru mulţi penticostali. Adevărata interpretare a Cuvântului, adevăratele făgăduinţe şi binecuvântări sunt un lucru străin pentru mulţi oameni care se numesc sfinţi, membri ai bisericii, creştini. Cuvântul este un lucru străin pentru ei, nu ştiu nimic despre El. Spuneţi-le aceasta şi vor zice: „Nu am auzit niciodată de aşa ceva.” Cu toate acestea, organizaţiile lor se înmulţesc şi prosperă, au din ce în ce mai mulţi membri şi în fiecare an apar noi organizaţii.

S-au gândit că tot ce vine la ei, trebuie să vină din acele grupuri sectante, de aceea, cu siguranţă nu l-ar primi nici astăzi. Au uitat de multă vreme că „Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice profeţi adevăraţi ai Cuvântului.” El poate ridica din pietrele acestea oameni care să stea de partea Cuvântului Său, care să prorocească în Numele Lui şi să spună Adevărul; să înfigă securea la rădăcina copacului, încât să sară aşchiile. Nu contează dacă va fi primit sau nu, el o face oricum. Aceasta este calea unui profet adevărat. Unii oameni cred că este uşor, dar ei habar nu au despre ce vorbesc. El n-a fost adus în ţară într-o căruţă cu cai frumoşi, cu hamuri deosebite, ciucuri şi cu marii preoţi lângă ei, îmbrăcaţi frumos şi cu acele lucruri pe cap, închinându-se şi spunând: „Acesta este onorabilul doctor X sau Y.” Aceasta este doar o organizare pusă cap la cap de o organizaţie.

Împăratul lor a venit într-o iesle. El nu a venit cu pompă şi în glorie, ci a venit în umilinţă, într-un Copil născut în grajd. Amos a fost Cuvântul Domnului şi a venit în Numele Domnului. Orice Cuvânt al Domnului este Dumnezeu, nu o persoană. Isus le-a zis: „Nu Eu fac aceste lucrări…”, dar ei au spus: „Tu, care eşti un Om, Te faci Dumnezeu!”. Atunci El le-a zis: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine, şi Eu sunt în Tatăl.” (Ioan 10.33,37-38).

Amos era Cuvântul Domnului care mergea pe drum. El a păşit acolo cu asprime şi nu în strălucirea lumii. El a venit în puterea Duhului, pentru că acesta este felul în care vine Dumnezeu. El nu vine prin crezul unei organizaţii, ci vine prin puterea Duhului, pentru a aduce voia Domnului la naţiune şi la popor. Este o mare diferenţă. Oh, cât este de diferit! De multă vreme s-a uitat că Dumnezeu poate ridica profeţi din pietre. Nu organizaţia lor trebuia să ridice un profet adevărat, pentru că nu putea face aceasta. Dacă s-ar ridica un profet de acolo, ar fi un profet denominaţional, dar Dumnezeu vine şi ia ceea ce doreşte. De obicei, El ia un nimic pentru a-şi face lucrarea şi astfel dovedeşte că este Dumnezeu. Un om este întotdeauna plin de sine şi crede că este cineva, dar Dumnezeu nu poate să-l folosească deoarece există prea mult din acel om în acel context.

Aceasta este problema bisericii creştine de astăzi. Ei cred că ştiu ceva, dar Biblia spune că atunci când un om crede că ştie ceva, nu ştie nimic din ceea ce ar trebui să ştie. Problema este că astăzi avem prea multă făţărnicie, prea multă educaţie şi religie, prea mulţi plini de sine care nu ştiu nimic despre puterea salvatoare a Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este partea cea mai jalnică a problemei. Da. Ei au uitat că Dumnezeu poate ridica din pietrele acestea copii ai lui Avraam şi profeţi adevăraţi ai Cuvântului. Ei nu trebuie să provină dintr-o şcoală, pentru că sunt învăţaţi de Dumnezeu. Ei nu trebuie să aibă patru diplome de facultate; nu trebuie să aibă o diplomă de licenţă şi de doctorat, pentru că Dumnezeu ia pe cine vrea şi pune Cuvântul Său acolo. Cum face El acolo? Se manifestă în acel om şi dovedeşte aceasta.

Ei n-au putut spune ce seminar a absolvit Isus, pentru că n-a absolvit niciunul.  „De la ce şcoală vine El?” Nu avea nici o şcoală. Dar ce avea El? Îl avea pe Dumnezeu, iar El era Cuvântul. Vedeţi? Ei n-au putut arăta că El ar fi făcut şcoala cutare sau cutare.

Dumnezeu nu a ridicat niciodată un om printr-o şcoală. Mergeţi înapoi în istorie şi vedeţi dacă a făcut vreodată aşa ceva. El ia pe cineva care nu are nimic şi despre care nimeni nu crede că poate fi ceva bun. Acolo pune Cuvântul Său şi Se manifestă. Aşa a făcut şi aici cu Amos. În ordine.

Cuvântul spus de Amos a fost legitimat de Dumnezeu în acele zile. El a împlinit cuvintele Sale pentru a dovedi că Amos avea Cuvântul. Dacă Amos ar veni la noi, credeţi că naţiunea aceasta, acest popor va primi un om ca el? (Adunarea spune: „Nu”). Credeţi că baptiştii l-ar primi pe Amos? („Nu”). Metodiştii? („NU”). Prezbiterienii? („Nu”). Penticostalii? („Nu”). Catolicii? („Nu”). Nu l-ar primi, domnilor. Cu siguranţă că nu l-ar primi.

Să-l aducem pentru un moment aici, ca să vedem dacă l-ar primi sau nu. Să vedem dacă bisericile noastre l-ar primi astăzi. În primul rând, Amos nu ar fi de acord cu nici o organizaţie, deoarece este contrară Cuvântului. Da, domnilor. El ar condamna organizaţia. Aşa este. Ar condamna fiecare doctrină, crez, denominaţiune, ar condamna totul. Pot să mi-i imaginez pe aceşti penticostali sau prezbiterieni spunând: „Glorie lui Dumnezeu… De ce nu putem avea un astfel de om în oraşul nostru?” Ce credeţi că ar face penticostalii sau baptiştii? „Oh, nu-l vrem pe ignorantul acesta în ţara noastră! Este doar un fanatic!” Ar semna o hârtie şi l-ar duce la închisoare numai ca să-l ţină departe de oameni. Dar credeţi că l-aţi putea ţine acolo? Oh, nu! Voi nu puteţi închide Cuvântul lui Dumnezeu într-o cuşcă. Nu, nu! El va ieşi de acolo. (Amintiţi-vă de Pavel şi Sila). Într-o noapte uşile temniţei s-au deschis, atunci când ei au încercat să închidă acolo Cuvântul lui Dumnezeu, şi o Lumină a venit şi i-a eliberat.

Amos nu ar fi de acord cu felul în care sunt organizate lucrurile în denominaţiuni. În ordine. Ce ar face el? Ar începe să sfâşie tot. De ce? Pentru că este un slujitor al Domnului. Ar merge la început şi şi-ar începe campania; ar zdrobi orice organizaţie şi ar merge la început.  Care este fundamentul? Cuvântul lui Dumnezeu. Da. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35). Amos ar biciui fiecare denominaţiune, crez sau doctrină şi ar arunca-o la o parte, ar sfâşia-o pentru totdeauna.

Credeţi că l-ar primi penticostalii? Nu, domnilor. Baptiştii, prezbiterienii? Nu, domnilor. Nazarinenii? Toţi l-ar urî. Cu siguranţă. Credeţi că ar merge să-l întâmpine şi să-l aducă în oraş într-o limuzină? S-ar ruga să-l ardă soarele aici şi ar pune o barieră să-l ţină departe de oraş. De ce? Pentru că dacă un slujitor al lui Dumnezeu ar veni aici, ar ţine mai multe adunări decât aţi văzut vreodată, iar ei ar spune: „Ţineţi-l pe maniacul acesta departe de oraş!”

Dar totuşi, el Îl are pe „Aşa vorbeşte Domnul!” Înţelegeţi? Aceasta este adevărata cale a unui profet. El ar fi dispreţuit, dar s-ar duce direct la Temelie. Cu siguranţă.  El nu ar spune: „Vreau ca voi, metodiştii, să veniţi aici să mă ajutaţi. Veniţi şi voi, baptiştilor. Vreau să veniţi cu toţii aici. Haideţi şi voi, penticostalilor, fiindcă spuneţi că sunteţi ultimul grup pe care l-a chemat Dumnezeu. Vreau să veniţi toţi şi să-mi susţineţi campania.” Nu, nu, ci i-ar întreba:

„Cum botezaţi voi şi care este dovada botezului cu Duhul Sfânt?” Aceste întrebări ar fi aruncate în faţa lor. Dar când le-ar aduce Adevărul Bibliei, l-ar respinge. Vedeţi? Aceasta este calea unui profet adevărat. El trebuie să se confrunte cu toate acestea. Da, noi nu l-am primi. Nu, domnilor. Nu am avea nici o campanie de-a lui în ţara noastră. Nu, pentru că nu l-am vrea printre noi. Nu, domnilor. Dar el ar veni şi ar aduce biserica înapoi la Cuvânt, deoarece aceasta este Temelia. Toţi cei care au o altă temelie, zidesc pe nisip mişcător şi se scufundă, pentru că „nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos.” (1Corinteni  3.11). Aceasta este singura Temelie pe care Îşi întemeiază Dumnezeu Biserica: pe învăţătura apostolilor.

Aşa cum am spus zilele trecute, unii vorbesc despre purgatoriu şi aduc jertfe sfântului Francisc sau sfintei Cecilia care se roagă pentru anumiţi oameni şi îi pot scoate din purgatoriu sau au puterea să facă alte lucruri pentru ei, dar Scriptura nu dă nimănui o asemenea autoritate sau putere. În realitate, toţi aceştia nu au nici o autoritate, şi totul este doar o minciună, fiindcă este o pretenţie contrară Scripturii.

Eu cred în existenţa purgatoriului, dar cred că el este chiar acum. Tu îţi purifici sufletul, pentru că „purgatoriu” înseamnă „a purifica.” Astfel, când ştii că ai făcut ceva greşit, du-te şi curăţă acel lucruri din tine prin mărturisire, prin plâns, post şi rugăciune.

Cineva chiar a râs de mine cu puţin timp în urmă când Domnul mi-a dat o vedenie. Eu am dorit întotdeauna să ştiu cum pot să-l leg pe acel şarpe, aşa că am început să mă rog şi să postesc.

 Cineva m-a întrebat: „De ce faci aceasta, frate Branham?” Şi eu i-am răspuns: „Dacă un lucru persistă încă în viaţa mea, înseamnă că nu sunt destul de sincer.” Dar după ce a venit El, am dorit să mă curăţ cu adevărat. Vedeţi? Aşa este corect, nu să aştept să mor, pentru că apoi preoţii vor încerca să-mi cureţe sufletul.

Dar vedeţi ce s-a întâmplat? Ei au luat lucrul acesta din mâinile pline de autoritate ale Cuvântului şi l-au pus în mâinile unui om şi a unei dogme pentru a aduce bani în biserică, deoarece ei au căutat întotdeauna lucruri lumeşti, biserici moderne şi puterea lumii. Dar Dumnezeu priveşte la Cuvântul Lui, iar orice cuvânt care este contrar Cuvântului lui Dumnezeu este greşit. Din punctul meu de vedere, ori este Cuvântul lui Dumnezeu, ori nu este nimic. Da, domnilor. El ar merge direct la Temelie şi ar sfâşia orice lucru care nu este în conformitate cu Cuvântul Său. Dacă ar fi aici, Amos nu ar putea proceda altfel, ci ar trebui să facă aceasta. Amintiţi-vă că el era un profet adevărat al lui Dumnezeu la care a venit Cuvântul, de aceea nu ar putea face altceva decât să se întoarcă la Cuvânt. Chiar dacă toţi penticostalii din ţară s-ar aduna în jurul lui şi ar spune: „Domnule Amos, noi credem că eşti un profet, dar eşti în afara Cuvântului, de aceea vrem să te ajutăm să te redresezi!”, el ar sta lângă Cuvânt. Nu ar putea face altfel pentru că este un profet. Mai mult, n-ar avea nevoie de colaborarea lor deoarece are un mesaj de adus. „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine…” (Ioan 6.37). El ar predica Cuvântul, şi l-ar predica aşa cum este scris în Biblie, iar în urma spuselor lui, ar fi respins. Aşa este.

Nu contează ce va fi şi cum va fi, Cuvântul Domnului, adevărata interpretare a Cuvântului, vine la profeţi.

Israelul a ieşit tot timpul în afara Cuvântului, dar Dumnezeu le-a trimis un profet cu semne şi minuni pentru a le aduce tălmăcirea Cuvântului Său. Şi cum au ştiut ei aceasta? Tot El le-a spus: „Dacă se ridică un profet şi proroceşte, iar ceea ce spune se va împlini, să ştiţi că este în ordine.” El Şi-a legitimat întotdeauna profeţii. Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” (Ioan 14.12). Să ţineţi minte aceasta: semnele îi vor însoţi pe cei ce cred.

Cum poţi pretinde că eşti un profet al lui Dumnezeu şi să negi Cuvântul Lui? Cum este posibil ca cineva să boteze în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, în numele acestor titluri, şi să nege Numele Domnului Isus Hristos, când nu există nici un text biblic care să sprijine această învăţătură? Poate vi se pare greu de purtat ceea ce spun, dar este Adevărul şi noi trebuie să mergem pe calea adevărată. Acesta este adevărul.

Cum pot pretinde oamenii că sunt creştini, apoi să meargă afară şi să facă orice vor? Cum pot femeile să poarte părul scurt, pantaloni scurţi, să fumeze şi să meargă la petreceri, să danseze şi să facă multe alte lucruri de felul acesta, şi apoi să spună că sunt creştine? Spuneţi-mi, acesta este Duhul Sfânt? (Adunarea spune: „Nu”). Să nu-mi spuneţi niciodată că este Duhul Sfânt. Prin aceste fapte Îi provocaţi greaţă lui Dumnezeu. Da, cred că mă înţelegeţi. Gândiţi-vă, cum puteţi face aşa ceva când Cuvântul spune clar: „…după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20).

El blestemă şi condamnă orice femeie cu părul scurt. Ar putea face altfel? Nu, pentru că acesta este Cuvântul. Profetul le-ar numi „Izabele” şi ar fi foarte aspru cu ele. De ce? Pentru că este un profet al lui Dumnezeu şi trebuie să stea cu Cuvântul. Aşa este. Credeţi că s-ar opri? Nu, domnilor. Ele ar spune despre el: „Este un fanatic. Este la fel de rău ca Pavel, un urâtor al femeilor.” Dar el le-ar răspunde: „Voi sunteţi doar nişte impostoare, care vă numiţi creştine.” Vedeţi? „Nu contează cât de sfinţi încercaţi să trăiţi, nu are nici o legătură cu aceasta. Cât timp negaţi Cuvântul lui Dumnezeu şi nu vă aliniaţi în dreptul Lui, sunteţi nişte păcătoşi, nişte necredincioşi.” Aceasta ar spune el. Ar împlânta securea la rădăcina pomilor şi nu ar cruţa nimic. El este un profet, şi aceasta este calea unui profet adevărat. Profetul stă cu Cuvântul, indiferent cui trebuie să-i spună Adevărul. Chiar dacă este vorba de mama sau de tatăl lui, nu este nici o diferenţă. Isus aşa a făcut. El nici măcar nu a numit-o mamă pe Maria deoarece ea nu era mama Lui. El era Dumnezeu şi Dumnezeu nu are mamă.

El ar condamna fiecare denominaţiune deoarece nici una nu este zidită pe Cuvânt. Nu pot găsi nici măcar una singură, fiindcă de îndată ce se organizează, ei sunt împotriva Cuvântului. Şi vă întreb: cum ar fi posibil ca un profet să binecuvânteze ceea ce Cuvântul condamnă? El n-ar vrea s-o facă, pentru că nu vrea să-l rănească pe fratele lui, dar trebuie să asculte de Cuvânt şi s-o facă pentru că este profet. El reprezintă Cuvântul viu al lui Dumnezeu şi nu se abate în nici un fel de la El, ci rămâne la fiecare iotă a Lui. Înţelegeţi ce vreau să spun? Aceasta este calea unui profet adevărat.

Câţi dintre voi spun: „Doamne, îmi doresc să mă faci un profet.”? Gândiţi-vă că profetul ar condamna fiecare act imoral al bisericii, aceste petreceri destrăbălate şi toate lucrurile greşite pe care le fac. El le-ar condamna pe toate şi le-ar trimite în iad de unde au şi venit.

Credeţi că l-aţi primi? Nu. Biserica de astăzi nu l-ar primi. L-ar primi penticostalii? El ar păşi acolo şi ar spune: „Izabelelor cu părul tăiat, voi nu ştiţi ce înseamnă „Aşa vorbeşte Domnul”? Nu ştiţi că sunteţi vinovate de comiterea adulterului cu sute de bărbaţi, din cauză că ieşiţi afară cu acele rochii subţiri şi scurte?” Aceasta ar spune profetul, dar voi aţi zice: „Oh, omul acesta cu ideile lui învechite! Daţi-l jos de la amvon pe chelul acesta cu îmbrăcămintea învechită! Diaconilor, daţi-l jos de acolo!”

Oh, făţarnici mizerabili! Da, aşa v-ar numi Amos. Voi spuneţi: „Noi aparţinem grupării cutare sau cutare.” Oh, voi aparţineţi tatălui vostru, diavolul, pentru că el este cel care neagă Cuvântul. Voi spuneţi: „Păi eu vorbesc în limbi!” Vă tăiaţi părul şi apoi ziceţi: „Glorie lui Dumnezeu! Aleluia!”  Biblia spune că este o ruşine pentru o femeie să se roage cu părul tăiat, dar voi o faceţi, după care vă numiţi creştini. Să vă fie ruşine! Târâţi-vă într-un colţ şi puneţi-vă viaţa în ordine cu Dumnezeu!

Voi vă îmbrăcaţi cu haine scurte şi mergeţi afară pentru a vă simţi bine, dar nu ştiţi că în fiecare zi comiteţi adulter cu sute de bărbaţi, fiindcă Isus a spus: „…oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5.28). Voi spuneţi că ea este de vină pentru că vi se oferă, dar şi vouă vă place.

Voi trebuie să fiţi morţi pentru lucrurile acestei lumi, dar v-aţi abătut de la calea adevărată.

„Ar trebui să vă fie ruşine! Ochii voştri ar trebui să se îngusteze când vedeţi păcatul, nu să priviţi femeile pentru a le pofti. Bărbaţilor care priviţi femeile şi le poftiţi, cum puteţi spune că sunteţi creştini?” Aceasta v-ar spune Amos. Eu încerc să preiau cuvintele lui în dimineaţa aceasta, ca să ştiţi ce ar spune el. Amintiţi-vă că el este un profet adevărat şi trebuie să stea lângă Cuvânt. Chiar dacă nu-l aveţi lângă voi pe acel bărbat, aveţi Cuvântul, pentru că el are Cuvântul Domnului.

Amos ar condamna orice doctrină creată de om, ca de exemplu, doctrina despre „numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.” El ar blama-o până când n-ar mai rămâne nimic din ea, nici măcar mirosul ei. Da, domnilor.

Câţi dintre voi, din biserică, l-aţi primi cu aceasta? Cei care cred în Numele lui Isus şi L-au primit ar putea spune: „Oh, noi îl primim pe profetul acesta!” Apoi organizaţia noastră ne-ar da afară cu ea cu tot. Aşa este. Femeilor cu părul tăiat, vouă vă convine această doctrină şi o acceptaţi. Aşa este. Şi vouă, bărbaţilor, la fel. Voi dovediţi aceasta prin felul în care vă purtaţi. Aşa este.

Mulţi oameni spun: „Este bine să fii proroc.” Într-adevăr este bine dacă eşti dispus să renunţi la lume, să vinzi tot şi să stai cu Dumnezeu şi cu Cuvântul Său, dar denominaţiunile din ziua de astăzi nu l-ar primi; nu ar vrea să aibă nimic a face cu el.

Ascultaţi ce le-a spus Amos: „Dumnezeul în care spuneţi că credeţi, vă va nimici.” Ce veţi face? Dumnezeul în care au crezut părinţii noştri de la Rusalii va judeca aceste organizaţii. Aşa este. Aşa le-a spus şi Amos. Dar ei îşi ziceau: „Oh, noi îl avem pe Avraam. Noi avem Legea; avem preoţi şi profeţi; avem asta şi cealaltă.”

Oh, frate,  ochii profetului s-au îngustat când a privit generaţia aceea. Ei nu l-au primit. Nu, domnilor, de aceea a spus: „Chiar doctrina lor îi va nimici!” Aceasta v-ar spune şi vouă astăzi. El ar spune: „Dumnezeul pe care-L pictaţi în bisericile voastre la care plătiţi milioane de dolari; IaHVeH  căruia îi zidiţi altare; Dumnezeul pe care spuneţi că-L iubiţi, chiar El vă va nimici pentru că respingeţi Cuvântul Lui.

Aşa este şi astăzi. Dumnezeul pe care America spune că-L slujeşte, va judeca această naţiune şi o va distruge. Dumnezeul pe care spuneţi că-l iubiţi şi-l slujiţi cu dogme făcute de voi înşivă, cu vieţi murdare şi cu această decădere pe care o îmbrăţişaţi, vă va distruge într-o zi. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul.” Pentru ei nu a mai rămas nimic, decât judecata.

Aliniaţi-vă cu Cuvântul! Predicaţi Evanghelia, mergeţi pretutindeni şi spuneţi adevărul. Predicatorii de astăzi doar se fâţâie la amvon şi strigă, iar oamenii critică. Femeile nu şi-ar lăsa pentru nimic în lume părul să crească şi an după an poartă haine tot mai strâmte, deşi spun că-L iubesc pe Dumnezeu. Dar Isus a spus: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.” (Marcu 7.9).

Calea unui profet adevărat nu este uşoară; nu este aşa cum îşi închipuie mulţi. Semnul unui profet adevărat nu este să sari în sus şi-n jos, să ţipi sau să fii bătut cu mâna pe umăr. Dimpotrivă, acesta este un semn că nu ai adevărul.

Cine l-a bătut cu mâna pe umăr pe profet? Ei s-au întors şi l-au condamnat. Aşa este. Nimeni nu l-a putut bate cu mâna pe umăr pe Amos; nimeni nu l-a putut bate cu mâna pe umăr pe Ilie. El nu ar accepta asemenea lucruri, ci le-ar spune Adevărul lui Dumnezeu. Dacă cerul este atât de mare şi locul în care vom merge este atât de măreţ, cum ne vom putea alinia Duhului de acolo când nu ne putem alinia cu nişte lucruri atât de mici de aici de jos? Voi trebuie să vă aliniaţi cu Cuvântul. Aceasta este calea unui profet adevărat. Chiar dacă l-ar rupe în bucăţi, el trebuie să rupă naţiunile în bucăţi cu Cuvântul. Aşa este. Aceasta este calea.

Toată agitaţia care se poate observa în biserică nu este cauzată de organizare, ci de forma de închinare. Comunismul nu îşi pierde puterea din cauza comunismului, ci din cauza bisericii, a oamenilor. Astăzi, oamenii se numesc creştini. Ei cântă ca îngerii şi şi-au antrenat vocile aşa că vorbesc frumos şi convingător ca arhanghelii, dar nu cred Cuvântul lui Dumnezeu ca dracii. Aşa este. Cântă ca îngerii, se îmbracă la fel ca nu ştiu ce şi neagă Cuvântul lui Dumnezeu.

Predicatorul merge la amvon şi stă acolo pentru a fi numit doctor sau reverend, iar dacă îl întrebi: „Biblia vorbeşte despre botezul în Numele Domnului Isus Hristos, sau despre botezul în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt?”, îţi râde în faţă şi îţi spune: „În Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt.” Şi vă mai numiţi creştini! Femeile, deşi ştiu că Biblia condamnă tăierea părului şi purtarea hainelor imorale, continuă să facă aceasta. Ele vorbesc în limbi, sar în sus şi-n jos, frecventează cercurile din societate şi trimit misionari pe teren, dar miros urât înaintea lui Dumnezeu. Da, şi „Aşa vorbeşte Domnul”, El va distruge totul. Da, El va face aceasta.

Nu este un lucru uşor, dar aceasta este calea unui profet adevărat. Duceţi-vă afară şi spuneţi adevărul chiar dacă doare. Ioan Botezătorul a fost un profet adevărat. El a spus: „Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor…” (Luca 3.9). Aceasta trebuie să facă un profet. Da.

Problema este în biserică. Ea cântă ca îngerii, dar dansează ca diavolii, participă la spectacole, joacă jocuri de noroc şi cărţi şi merge la curse de cai. Penticostalii merg în locuri de amuzament şi la distracţii, apoi vorbesc în limbi, vin la Cina Domnului şi la spălarea picioarelor şi spun că sunt creştini.

De ce vă mai întoarceţi în lume dacă a fost scoasă din voi? Voi mergeţi din nou pe străzi, dansaţi rock, vă tăiaţi părul, purtaţi pantaloni scurţi, iar apoi vă numiţi creştini. Oh, Doamne! Cum puteţi face aceasta? Mai bine nu mai spun nimic. De aceea vă condamn! Dacă aţi primit acest Cuvânt, atunci staţi cu El, fiindcă dacă nu faceţi aceasta, sunteţi condamnaţi.

Voi spuneţi că sunteţi conduşi de Duhul Sfânt, dar faceţi astfel de lucruri. Vă puteţi imagina ca o femeie care are Duhul Sfânt să-şi taie părul când chiar Duhul Sfânt condamnă aceasta? Ce fel de duh ar fi El dacă ar accepta aceasta? Vă puteţi imagina?

Vă puteţi imagina ca un predicator care stă la amvon şi este provocat de o persoană să-i arate un loc din Biblie în care cineva a fost botezat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, să-i râdă în faţă şi să-l numească fanatic pe acel om pentru că botează în Numele Domnului Isus Hristos, şi apoi să afirme că are Duhul Sfânt şi este condus de El? Şi-ar nega Duhul Sfânt propriul Cuvânt? Sper că înţelegeţi ce vreau să spun.

Eu nu ştiu cât timp mai este până la venirea Domnului, dar până atunci doresc să stau pe Cuvânt. Mai mult, când vă voi întâlni la judecată, eu voi sta tot pe acest Cuvânt deoarece cred că este Adevărul. Voi nu puteţi face lucrurile pe care le face lumea şi să aveţi Duhul Sfânt.

Odată am fost în casa un predicator, iar soţia lui purta o rochie oribilă. Voi spuneţi: „Nu ai nici un drept să spui aceasta.” Ba am acest drept, pentru că este Cuvântul. Predicaţi-l peste tot! Voi, predicatorilor, treceţi peste unele lucruri pentru că nu aveţi curajul să le spuneţi. Poate nici n-aţi fost chemaţi să predicaţi, pentru că un slujitor adevărat al lui Dumnezeu stă pe Cuvânt. Da. Soţia acelui predicator stătea acolo îmbrăcată cu o rochie strâmtă, cu cercei în urechi, machiată şi cu părul tăiat, deşi Dumnezeu condamnă aceste lucruri şi le consideră o mizerie. Şi mai spuneţi că aveţi Duhul Sfânt?

Cu câtva timp în urmă, am predicat aici în Phoenix, iar soţia predicatorului stătea acolo cu părul tăiat, cu o rochie strâmtă şi scurtă până deasupra genunchilor. Era cam douăzeci sau douăzeci şi cinci de centimetri deasupra genunchilor, iar ea sărea în sus şi-n jos şi conducea corul adunării. Am condamnat aceasta cât am putut de tare, aşa că atunci când voi fi la judecată, problema aceasta nu va mai fi a mea. Sunt sigur că nu mă vor mai invita acolo, şi nici nu mă aştept s-o facă.

Un bărbat care spune că este profesor, deşi eu nu aş spune aceasta, a făcut zilele trecute o remarcă în faţa unor prieteni de-ai mei, într-un oraş în care am fost. Voi îl ştiţi pe fratele acela. El a spus: „Fratele Branham a fost aici odată. El este un om bun.” Vedeţi? El a ştiut ce să spună ca să nu arunce ceva greşit asupra persoanei, însă în continuare a spus: „Dar să nu ascultaţi casetele lui pentru că deveniţi confuzi.” Acolo era unul dintre prietenii mei, iar când l-a auzit ce spune a intervenit imediat: „O clipă, domnule! Eu am fost confuz până când am auzit casetele.” Da, aceasta este diferenţa.

Eu nu înţeleg cum se poate împăca Duhul Sfânt cu lucrurile pe care le faceţi voi aici. Aceeaşi persoană împreună cu un alt frate au fost cu puţin timp în alt loc şi au spus: „Fratele Branham este un profet şi poate desluşi unele lucruri. Dar să nu ascultaţi învăţătura lui pentru că nu are dreptate.” Câtă nebunie!

Eu nu spun că sunt profet, dar Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul şi El vine la profeţi. Oamenii aceştia dau Cuvântului o interpretare proprie, dar nu are rost să te ascunzi după o denominaţiune frumoasă care se va rupe într-o zi şi va pieri în iad.

Doar Cuvântul lui Dumnezeu va trăi veşnic, de aceea, îmi voi zidi credinţa pe Stâncă, pe Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că toate celelalte lucruri vor pieri. Chiar dacă pierd fiecare prieten pe care îl am sau orice altceva, eu Îl am pe Hristos, iar El este Prietenul meu.

Credinţa mea nu este zidită pe altceva

Decât pe cuvintele lui Isus care sunt adevărate.

Când sufletul meu renunţă la toate celelalte lucruri,

El va răspunde credinţei mele şi va rămâne cu mine.

În ziua când a explodat arma aceea am crezut că sunt mort. Am fost invadat de un sentiment de pace, am privit în jur şi am zis: „Aceasta este.” Ce bine mi-ar putea face o denominaţiune? Ce bine mi-ar putea face o organizaţie? Eu trebuie să stau în faţa lui Dumnezeu şi voi fi judecat prin Cuvântul Său.

Chiar dacă trebuie să vorbesc aspru, să mustru, să critic mulţi oameni, o voi face pentru că doresc să scot miezul prin Cuvântul Domnului şi să le arăt acestor suflete calea spre veşnicie. Aşa este. Fie ca Dumnezeu să Îşi pună mâinile pe această lucrare şi să o zidească, iar noi să ne comportăm ca nişte copii ascultători.

Cum este posibil ca un bărbat sau o femeie care spun că au Duhul Sfânt, să facă lucruri care nu dovedesc aceasta? Nu se poate. Dumnezeu este sfânt, iar dacă Viaţa Lui este în voi, sunteţi la fel ca El.

Asemenea nouă, Israelul a crezut că dacă prosperau având alianţă cu alte popoare, erau binecuvântaţi de Dumnezeu. Voi ştiţi că şi noi gândim aşa astăzi.

Cu câteva zile în urmă am stat de vorbă cu nişte bărbaţi aici, la hotel. În ochii religioşilor, ei erau oameni mari, şi printre altele mi-au spus: „Dumnezeu dovedeşte că este cu noi. De ce spunem aceasta? Pentru că numărul nostru a crescut anul trecut, frate Branham.” Mi-au spus câţi sunt, dar am uitat.

„Aceasta nu dovedeşte nimic,” am răspuns eu. Oh! Aşa este. Rata prostituţiei a crescut anul acesta cu treizeci de procente. Aceasta înseamnă cumva că Dumnezeu aprobă prostituţia? (Adunarea spune: „Nu”). Cu siguranţă că nu. Înseamnă că argumentul vostru nu este bun. Nu, nu puteţi spune aceasta. Nu, domnilor. Dumnezeu rămâne la Cuvântul Său şi orice om care este sincer şi cinstit va rămâne pe Cuvântul Lui. În ordine.

Ei au crezut că erau bine pentru că aveau o alianţă. În ordine. Aici vom intra puţin în afacerile guvernamentale. Naţiunea noastră a respins Cuvântul Domnului aşa cum a făcut şi Israelul. Ei au respins Cuvântul Domnului, iar preoţii şi predicatorii lor le vorbesc numai de bine. Dar naţiunea noastră este condamnată. Iubita noastră naţiune, care a fost zidită pe experienţa părinţilor noştri.

Israel a fost o naţiune mare. Priviţi-i pe părinţii lor. Dar Dumnezeu nu i-a cruţat. Profetul acela chel le-a adus Cuvântul şi totul s-a întâmplat întocmai cum a spus. Citiţi Biblia şi veţi vedea că totul s-a derulat exact cum a spus el. Şi el i-a condamnat. A condamnat poporul şi preoţii cu veşmintele lor sfinte, care nu făceau altceva deoarece spuneau că este în afara tradiţiei. Dar Isus le-a spus: „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru…” (Ioan 8.44). Atunci ei L-au luat, L-au condamnat şi L-au răstignit. L-au omorât. Aşa este. Dar Dumnezeu L-a înviat. Da, domnilor.

Oh, nici noi nu l-am crede pe Amos dacă ar veni astăzi. Şi noi am făcut o alianţă şi credem că avem sprijinul lui Dumnezeu pentru că organizaţiile noastre cresc şi totul merge într-o direcţie bună. Cred că ştiţi că în jur de două sau trei milioane de protestanţi s-au alipit de organizaţii, iar numărul catolicilor a crescut cu câteva milioane. Înţelegeţi? Ei cred că este voia lui Dumnezeu ca ei să fie catolici, iar protestanţii cred că Dumnezeu vrea ca ei să fie protestanţi. Nu! Aceasta este o prostie. Ei nu au cu ce să se hrănească; sunt doar cenuşă atomică, pentru că mânia lui Dumnezeu va exploda într-o clipă. Aşa este.

Ascultaţi-mă, pentru că vă spun Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Uitaţi-vă la noi; uitaţi-vă la lumea din ziua de astăzi. Uitaţi-vă la naţiunea noastră. Noi am intrat în O.N.U. dar ce am câştigat prin aceasta? O mulţime de păcătoşi. Şi totuşi avem îndrăzneala să refuzăm rugăciunea.

Noi tocmai am citit astăzi: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?”

 „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.”

Păi, noi îl avem pe Mahomed, pe Budda,… suntem atei păcătoşi şi egoişti. Credeţi că Dumnezeu poate locui în aşa ceva? Voi spuneţi: „Păi, noi avem o alianţă  cu ei şi avem protecţia ţărilor din vest!” Israelul avea protecţia ţărilor din jurul lui, dar profetul a spus: „Dumnezeu vă va distruge. Dumnezeul pe care Îl slujiţi, vă va nimici pentru prostia voastră.”

El ar spune acelaşi lucru şi în dimineaţa aceasta. El s-ar coborî aici şi ar aduce Cuvântul Domnului. Aceasta este calea unui proroc adevărat.

– Amin –