EPOCA BISERICII LAODICEA

*******

Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:

«Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.

Pentru că zici: «Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic», şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,

te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.

Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te!

Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine.

Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.»

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”

*******

– Apocalipsa 3.14-22 –

… Eu am spus: „Am întârziat şi la nunta mea. M-am născut puţin cam târziu, am întârziat la nunta mea, şi dacă aş putea, aş veni mai târziu şi la înmormântarea mea.” Acolo chiar aş vrea să ajung cât se poate de târziu.

Am primit atât de multe telefoane acasă, încât abia am putut pleca. După ce au plecat soţia şi copiii, am avut foarte multe lucruri de făcut: a trebuit să mă rog pentru oameni din diferite locuri, dar în sfârşit am reuşit să ajung şi aici. Descoperirea Domnului a venit pentru un frate şi o soră care sunt bolnavi. Voi ştiţi despre ce vorbesc, fiindcă totul se petrece foarte repede.

 Nici nu am reuşit încă să-mi salut prietenii din Georgia, şi din alte locuri, mai ales din Canada. Mă simt îngrozitor pentru  că nu am putut să fac aceasta.

Apropo, unde este fratele Fred Sothmann? Unde stă în seara aceasta? Fred, îţi aminteşti când m-ai sunat din Canada şi mi-ai spus că vrei să vii încoace, iar eu ţi-am spus nu cumva să vii cu automobilul? Tu ai venit totuşi cu maşina şi ai avut un accident în care maşina ta a fost distrusă, iar soţia şi familia ta au ajuns la spital.

La amiază, pe când mă pregăteam să plec, au venit la mine fratele Ben şi Rosella, iar ea mi-a spus:

„Eu plec acasă!”

„Rosella, eu am un simţământ ciudat în legătură cu aceasta,” i-am răspuns eu.

„Se va întâmpla ceva?”

„Nu ştiu, dar am impresia că sunt avertizat cu privire la ceva.”

Ea m-a sunat cu câteva minute în urmă şi mi-a spus că a avut un accident. Nu a fost rănit nimeni pentru că au fost în mâna Domnului. Maşina ei a derapat din pricina poleiului. Aceasta s-a întâmplat la Indianapolis, iar când a văzut că maşina a început să alunece, sora a strigat: „Doamne, ajută-mă!”; deodată maşina s-a redresat, a revenit pe partea corectă şi a putut să-şi continue călătoria mai departe, spunând: „Îi sunt recunoscătoare că am scăpat cu bine, deoarece din partea cealaltă veneau alte maşini!” Apoi a oprit undeva să bea o cafea, dar înainte de a ieşi din maşină, a fost lovită de o maşină care venea din spate, apoi de alta, şi tot aşa… a avut loc un carambol. Sora a suferit un şoc uşor, dar a sunat, pentru că a vrut să spună bisericii că-I mulţumeşte Domnului pentru că nu i s-a întâmplat nimic, şi ne-a solicitat să ne rugăm pentru ea ca să ajungă cu bine acasă. Sora este o începătoare, pentru că abia a primit carnetul de conducere. Aşadar, Îi sunt mulţumitor Domnului pentru că a fost cu ea.

Întotdeauna este bine să iei în serios avertizările Domnului. Sora a spus: „Dacă nu plecam, trebuia să lipsesc o zi de la serviciu.” Ce este o zi de lucru? Te costă mult mai mult să repari partea din spate a unei maşini, ceea ce înseamnă că cel mai bine este să rămânem la ceea ce spune Domnul, pentru că El are dreptate întotdeauna. Nu-i aşa? Dacă El spune ceva, ar trebui să ne ţinem de Cuvântul Lui, pentru că El are întotdeauna dreptate.

Săptămâna aceasta a fost o săptămână minunată. Nici nu ştiu cum să mă exprim înaintea lui Dumnezeu şi în faţa voastră pentru săptămâna aceasta minunată, deoarece acestea au fost unele din cele mai fericite opt zile din viaţa mea, de când predic. Aşa este. Am învăţat atât de multe despre Domnul, despre mila Sa suverană şi despre tot ce a făcut El pentru noi, şi am putut să văd cum Duhul Lui lucrează din nou în Biserică. Vedeţi? Sunt atât de bucuros şi pentru că darurile Duhului încep să lucreze din nou în comunitate!

Dar dacă plec uneori, se pare că cineva intră înăuntru pentru a murdări totul, şi pentru a face ceva greşit. Ţineţi mine că dacă nu onoraţi aceste daruri, nici Dumnezeu nu vă va onora pe voi! Înţelegeţi? Aşa este. Voi trebuie să le folosiţi în mod corect.  Noi vrem ca vorbirea în limbi să se desfăşoare în mod corect şi în rânduială; să nu fie doar o citare de texte din Biblie, ci să fie anunţate lucruri care se vor întâmpla.

Dacă veţi rămâne respectuoşi şi smeriţi cu aceste lucruri… Dacă cineva din biserică iese din rânduială, Duhul Sfânt va vorbi imediat şi va descoperi cine a făcut-o, iar ei se vor simţi vinovaţi şi vor merge imediat la altar să se pocăiască. Pentru aceasta sunt darurile.

Fratele Neville, păstorul nostru de aici, era un om timid şi ruşinos; se părea că nu va înţelege niciodată lucrarea Duhului, dar acum vedem că se ridică şi tălmăceşte vorbirea în limbi şi proroceşte. El a parcurs un drum lung, de aceea aş vrea să ne rugăm pentru păstorul nostru.

Vedeţi, darurile au început să vină în biserică. Pe aici pe undeva mai este un frate mic şi smerit… Cred că este aici pentru că nu lipseşte niciodată. Este un bărbat umil, care a făcut parte din conducerea comunităţii de aici, fratele Higginbothom, un frate scump şi duhovnicesc. El a primit darul vorbirii în limbi. Cine ar fi crezut că fratele Higginbothom va primi aşa ceva? El este un frate reţinut, retras şi simplu, care stă întotdeauna în spate şi nu a vrut să fie popular şi cunoscut de mulţi.

Dar vedeţi, Dumnezeu poate lua un astfel de om şi să-l folosească, pentru că el nu doreşte să facă ceva de la sine. Dacă ar dori să facă ceva de la sine, s-ar ridica cu ceva care să-l scoată în evidenţă, dar cât timp stă smerit şi nu încearcă să facă nimic de la sine, Dumnezeu Îl poate folosi aşa cum vrea El.

Junie stă aici, la o poştă depărtare de mine. Aş vrea să vă spun ceva: eu am auzit mulţi oameni vorbind în limbi. Eu cred că totul vine de la Dumnezeu, pentru că voi nu puteţi pronunţa vreun sunet, fără ca el să aibă o însemnătate pentru cineva de undeva. Voi ştiţi că Biblia spune că nu există nici un sunet care să nu însemne ceva, ceea ce înseamnă că fiecare sunet are o semnificaţie.

Eu m-am întrebat adesea cum vine aceasta, dar când am mers în Africa şi am auzit acele sunete, am constatat că ele însemnau ceva în limbajul cuiva. Uneori este o limbă îngerească.

Dar Junie Jackson este un predicator de la ţară, un om timid, ruşinos şi retras, din biserica metodistă, din Elizabeth, Indiana, o localitate îndepărtată din pădurile de jos. El este un om reţinut şi liniştit, şi nu spune nimic. Uneori îmi vine să-l iau, să-l scutur şi să-i spun: „Spune ceva, Junie, nu mai sta acolo uitându-te aşa la mine!”

Odată, ne-am aşezat împreună pe o buturugă din pădure, iar el a zis:

„Păi, eu cred că totul este în ordine.”

„O, Junior,” i-am zis eu, „simt că trebuie să vorbesc în locul tău! Tu eşti prea încet pentru mine.” Dar Dumnezeu i-a dat darul vorbirii în limbi şi pot spune că n-am auzit în viaţa mea o vorbire mai clară.

Priviţi-L în biserică! Aţi văzut-o pe femeia aceea micuţă care a vorbit în limbi azi dimineaţă, fără s-o cunoască pe cealaltă femeie? Ele nu se cunoşteau, dar glasurile lor au avut acelaşi sunet. Când a fost dată tâlcuirea, erau aceleaşi sunete, aceleaşi vocale şi punctuaţie a frazei. Totul a fost redat identic, iar mesajul adresat bisericii a fost desăvârşit. Darurile se întorc în biserică. Vedeţi cum este lucrul acesta? Noi ar trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu. Nu scoateţi pieptul afară şi nu vă lăudaţi cu aceasta, pentru că dacă o faceţi, veţi cădea; Satana vă va prinde. Staţi smeriţi şi spuneţi: „O, Doamne, ţine-mă smerit; nu mă lăsa niciodată să mă ridic înainte de vreme.” El nu vă va lăsa niciodată să ieşiţi din ordine, dar dacă se va întâmpla totuşi vreodată, păstorul vă va avertiza.

Darurile nu trebuie folosite în timp ce se predică. Dacă darurile ajung să lucreze în Biserică conform rânduielii, vă veţi aduna cu câtva timp înainte de începerea serviciului divin şi Îl veţi lăsa pe Domnul să lucreze acolo prin voi. Atunci nu veţi întrerupe partea aceasta a serviciului. Când suntem în biserică, voi trebuie să vă abţineţi uneori, dar dacă Dumnezeu are un mesaj pentru noi, Îl va transmite cumva. Lăsaţi totul în grija Lui, dar voi să procedaţi conform învăţăturii biblice. Poate fratele Neville vă va învăţa mai multe în legătură cu aceasta. Voi încerca să-l ajut şi eu cât pot de mult, vom lucra împreună şi vă vom arăta cum trebuie folosite darurile.

Te simţi bine, fratele meu polonez? Aceasta este bine.

Oh, cum l-a binecuvântat Domnul! În urmă cu opt ani, i-am spus că se va întâmpla ceva. El era foarte confuz, un trinitar strict. Cu câteva zile un urmă, Domnul mi-a spus: Vine la tine un bărbat solid, cu părul negru şi ochi căprui. Să nu-l respingi, pentru că eu îl trimit la tine.” Eu am luat textul biblic care îl încurca, l-am scris pe o hârtie şi l-am pus deoparte.

După puţin timp, iată-l că venise.

Soţia a venit şi mi-a spus: „Afară este un bărbat care vrea să vorbească cu tine.”

„El este, adu-l înăuntru.”

Bărbatul mi-a povestit ce i s-a spus sub inspiraţia Duhului Sfânt, cum a crezut tot timpul acesta Mesaj şi cum s-a ţinut de el în mijlocul poporului său. Deşi a fost criticat de toţi, el a rămas lângă acest Mesaj. Mi-a spus că în trecut i-am vorbit într-o adunare şi i-am spus pe nume. Eu nu ştiu cum am putut să-i pronunţ numele, dar el mi-a zis că l-am spus pe litere. Mi-a spus că avea în braţe un copil, care avea o eczemă pe faţă, dar după rugăciune s-a curăţat complet.

Eu i-am spus: „Ceea ce trebuie să faci acum, este să te duci în biserică şi să te botezi în Numele lui Isus Hristos.”

Nu demult, l-am întâlnit pe vârful unui munte, pentru că a venit şi a fost botezat în Numele Domnului Isus Hristos. Acum el este mulţumit, se simte bine şi se întoarce acasă. Sper că într-o zi va interpreta pentru mine în Polonia sau în Germania. Domnul să te binecuvânteze, frate.

Domnul nostru face multe lucruri minunate. O, dacă am vedea mila Lui şi cum Îşi călăuzeşte copiii iubiţi din est, vest, sud şi nord; cum îi adună şi îi ajută să treacă toate obstacolele împreună. Sunt atât de multe lucruri de spus aici!

Să nu uitaţi că dacă va fi cu voia Domnului, în următoarea duminică vom avea un serviciu de vindecare. Spun aceasta pentru că dacă duminică dimineaţa vor fi prea multe persoane, vom putea continua şi duminică seara. Dar dacă voi reuşi să răspund la toate cererile duminică dimineaţa, cred că va fi în ordine.

Miercuri seara vom avea adunarea de rugăciune de la mijlocul săptămânii. Astfel, voi, cei care sunteţi de aici, puteţi să vă adunaţi pentru a avea adunări de rugăciune. Să nu lipsiţi de la rugăciune, ci să luaţi parte la acest serviciu! Rugaţi-vă şi căutaţi să fiţi cât mai aproape de Dumnezeu! Să nu lăsaţi niciodată fanatismul să pătrundă printre voi, fiindcă este mai uşor să acceptaţi ceva fals! Să nu acceptaţi niciodată să mergeţi pe partea greşită, ci staţi de partea dreptăţii şi a adevărului!

Am auzit un „Amin” pe care-l cunosc de ani de zile; este fratele Russel Creech. Mi s-a spus că Patty a fost cea care a vorbit în limbi aseară. Eşti aici, Patty? Eu nu aş cunoaşte-o nici chiar dacă aş vedea-o. Cred că am ţinut-o în braţe şi am închinat-o Domnului când era mică. Meda mi-a spus: „Este o adolescentă frumoasă.” Puterea Duhului Sfânt Se odihneşte peste ea şi posedă vorbirea în limbi. Russel, tu eşti un om bogat. Sigur că da. Unde este sora Creech? Încă nu am văzut-o. Este şi ea aici? Da, este acolo în spate. Soră Creech, Îi sunt mulţumitor Domnului pentru că ţi-a dat un asemenea copil! Nici nu-ţi dai seama cât Îi sunt de recunoscător. Ea este la vârsta la care fetele râd, privesc după băieţi, îşi taie părul şi fac multe alte lucruri de felul acesta, dar copila aceasta are puterea Duhului Sfânt şi vorbeşte în limbi. O, Doamne!

Câţi predicatori penticostali nu şi-ar da viaţa şi ar face orice, ca fiica lor adolescentă care se învârte pe la petrecerile de rock, să facă acelaşi lucru ca ea?

Preţuieşte aceasta, frate! Ştiu cum lucrezi la „Interstate”, pentru că şi eu am făcut acelaşi lucru: am lucrat din greu ca să-mi pot creşte copiii. Gândeşte-te că Dumnezeu este credincios şi că El răsplăteşte credincioşia. Da, El a spus: „Eu voi răsplăti!”

Dumnezeu să te binecuvânteze, Patty. Nu cred că te-aş fi recunoscut dacă te-aş fi întâlnit, dar să nu părăseşti niciodată această Cale îngustă şi dreaptă. Nu-i permite niciodată Satanei să vină şi să te înşele cu un măr de aur drăguţ, de exemplu,  pentru că de fapt va fi o lămâie acră. Îndepărtează-te de aşa ceva!  Ţine-ţi privirea aţintită tot timpul la Hristos, la cruce, şi du-te înainte pentru că timpul este aproape. Înţelegi?

Aş putea spune o mulţime de îndemnuri cu privire la aceste binecuvântări ale Domnului.

În săptămâna aceasta nu am putut să vizitez multe persoane şi nu m-am rugat pentru mai mult de cincizeci de oameni. Ei au venit şi au plecat tot timpul; au venit cu tot felul de probleme şi necazuri, dar eu am fost ocupat cu studiul, şi m-am rugat numai pentru urgenţe. Dar duminica viitoare ne vom ruga pentru bolnavi, şi Îl vom ruga pe Domnul să vină jos, să ne dea puterea Lui cea mare şi să Se descopere printre noi.

Oh, parcă nici n-aş începe această epocă a Bisericii, pentru că ştiu că este ultima; ştiu că aici este încheierea epocilor Bisericii. V-aţi bucurat de ele? (Adunarea spune: „Amin”).

Vă rog să ţineţi minte, pentru că la sfârşit spun acelaşi lucru pe care l-am spus la început. Poate sunt multe lucruri cu care nu sunteţi de acord şi pe care le dezaprobaţi categoric, dar vă rog să nu fiţi supăraţi pe mine. Iubiţi-mă totuşi! În ce mă priveşte, indiferent ce veţi spune sau veţi face, eu voi continua să am aceeaşi părere despre voi şi mă voi gândi mai mult la voi. Dumnezeu ştie că vă iubesc. Nu există om care să cheme Numele Domnului Isus Hristos şi pe care să nu-l iubesc.

Nu vreau nici un fel de amărăciune sau de indiferenţă, chiar dacă nu putem fi de acord asupra acestor lucruri. Este ca şi cum am sta la masă, şi unul ar mânca un fel de plăcintă, iar celălalt ar mânca alt fel de plăcintă. Înţelegeţi? Când este vorba de părtăşie, noi ne iubim unii pe alţii, iar dacă nu este aşa, ar trebui s-o facem, deoarece nu putem înainta pe calea lui Dumnezeu, până când nu facem aceasta.

Să nu uitaţi că cel mai mare dintre toate darurile este dragostea. „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, sau dacă mi-aş da trupul să fie ars, să am toată cunoştinţa, totuşi nu mi-ar folosi la nimic.” Nici un dar duhovnicesc nu va ţine dacă nu este sudat cu legătura dragostei. Orice alt mortar se va sfărâma, nu va ţine, dar „dragostea rămâne în veci.” Voi puteţi citi aceasta în 1Corinteni 13.

În seara aceasta vom intra în această mare epocă a Bisericii, şi cred că adunarea va ţine până în jurul orei 9:15 seara. Îmi pare foarte rău pentru că nu avem suficient spaţiu pentru ca fiecare să se poată aşeza, dar poate îl vom avea într-o zi.

Aş vrea să-mi faceţi o favoare. Voi ştiţi care este poziţia mea şi ştiţi ce mă va costa într-o zi, iar ceasul acela este aproape. Vedeţi? Vreau să vă rugaţi întotdeauna pentru mine. Gândiţi-vă că am fost cât am putut de sincer. Îmi dau seama că nu mai sunt tânăr; am cincizeci şi unu de ani, dar nu pot să plec până când nu mă cheamă Dumnezeu. Voi pleca în felul în care va hotărî El, iar aceasta se va întâmpla când voi ajunge la capăt. Vedeţi? Dar în ciuda acestui lucru, trebuie să fiu sincer şi să spun Adevărul. Eu ştiu că drumul acesta este uneori singuratic, dar ce contează cât timp El este cu noi?

Înainte de a intra în această epocă mare, aş vrea să ne ridicăm în picioare pentru un cuvânt de rugăciune. Câţi dintre voi doresc să fie amintiţi înaintea lui Dumnezeu?  Ridicaţi mâinile spre El şi spuneţi: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, la sfârşitul acestei epoci. Când viaţa mea  se va sfârşi, adu-Ţi aminte de mine.”

Tată ceresc, noi nu avem suficiente cuvinte ca să ne exprimăm recunoştinţa pentru prezenţa Dumnezeului celui viu, care a fost în mijlocul nostru în această ultimă săptămână, şi pentru lucrurile pe care le-am învăţat de la Tine. O, cum ni Te-ai descoperit şi cum ne-ai desluşit Cuvântul Tău! Noi Te-am aşteptat, dar am eşuat în încercarea de a ne exprima dragostea, pentru că limbile muritoare nu pot face aceasta. Îţi mulţumim pentru că ne-ai salvat şi ai pus în noi o foame şi o sete după Tine, pentru că Cuvântul Tău spune: „Ferice de cei flămânzi…” Este o binecuvântare să flămânzeşti după neprihănire: „Ferice de cei flămânzi după neprihănire…” iar în continuare ai spus acele cuvinte măreţe: „…pentru că ei vor fi săturaţi.” Doamne, noi credem aceasta şi Te rugăm să ne ierţi greşelile.

În seara aceasta intrăm în ultima epocă a Bisericii, în Laodicea, iar până acum am văzut că Scriptura şi istoria s-au potrivit perfect. Tată, noi ştim ce ai spus despre această epocă, în marea Ta profeţie, şi credem că totul se va împlini întocmai, ca în cazul celorlalte şase epoci ale Bisericii. Te rog să laşi Duhul Tău cel Sfânt să vină în seara aceasta şi să ne binecuvânteze în timp ce Te aşteptăm. Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Puteţi să vă aşezaţi.

Dacă va fi cu voia Domnului, în curând vom scrie şi o carte despre aceste epoci. Fratele Leo preia mesajul de pe casete, îl stenografiază şi se va face o carte.

Şi pentru că vorbim de cărţi, Rosella va avea în curând cartea: „Un alcoolic mântuit.” Cred că vă amintiţi cu toţii cum a chemat-o Duhul Sfânt în adunare. Patru din cele mai mari institute pentru alcoolici au trimis-o acasă, iar spitalele din Chicago au refuzat s-o primească; dar Domnul Isus a luat totul de la ea într-o clipă. Acum, ea merge prin închisori şi prin alte locuri şi le spune oamenilor că Dumnezeu poate să-i elibereze. Prin mărturia ei, au fost câştigate o mulţime de suflete pentru Hristos.

Îmi puteţi spune care a fost prima epocă a Bisericii? Efes. A doua? Smirna. A treia? Pergam. A patra? Tiatira. A cincea? Sardes. A şasea? Filadelfia. A şaptea? Laodicea.

Epoca Efes a durat din anul 55 până în anul 170 d.H. Epoca Smirna a durat din anul 170 până în anul 312 d.H. Epoca Pergam a durat din anul 312 până în anul 606 d.H. Epoca Tiatira a durat din anul 606 până în anul 1520 d.H. Epoca Sardes a durat din anul 1520 până în anul 1750 d.H. Epoca Filadelfia a durat din anul 1750 până în anul 1906 d.H. Acum suntem în epoca Bisericii din Laodicea.

Aseară am vorbit despre intervalul dintre cele două epoci ale Bisericii, Filadelfia şi Laodicea, iar în seara aceasta ne vom ocupa de sfârşitul epocii Laodicea.

Noi credem că epoca Bisericii Laodicea a început în anul 1906. Eu prevăd… vă rog să reţineţi cuvântul acesta, fiindcă nu spun că aşa va fi, ci prevăd, este doar părerea mea, că această epocă se va încheia până în anul 1977. Biserica se va lepăda complet de credinţă şi va fi vărsată din gura lui Dumnezeu, iar a doua venire a lui Hristos şi răpirea Bisericii lui Hristos, poate avea loc oricând. Poate aceasta va dura cu un an mai mult, poate va dura cu douăzeci sau chiar cu o sută de ani mai mult. Eu nu ştiu aceasta. Am făcut această prezicere pe baza unei vedenii pe care mi-a dat-o Domnul şi luând în considerare felul în care evoluează lucrurile. Prin urmare, cred că undeva între anii 1933 şi 1977, naţiunea aceasta puternică va începe un război care o va face bucăţi. Acest lucru este destul de aproape, îngrozitor de aproape. Totuşi, aş putea să mă înşel, pentru că este doar o presupunere a mea. A înţeles toată lumea? Dacă aţi înţeles, spuneţi „Amin.” (Adunarea spune: „Amin”).

În anul 1933, Domnul mi-a arătat o vedenie cu o femeie mare şi puternică.

Am văzut că preşedintele Roosevelt ne va conduce într-un război.

Apoi am văzut că Mussolini va invada Etiopia, dar la urmă va avea un sfârşit ruşinos.

Am văzut că există trei ideologii sau ism-uri: nazismul, fascismul şi comunismul, şi că toate vor fi învinse de comunism. Câţi dintre fraţii care mai sunt printre noi, îşi amintesc că atunci v-am atras atenţia şi v-am spus: „Fiţi cu ochii pe Rusia! Fiţi atenţi la Rusia! Fiţi atenţi la împăratul Nordului!” Câţi vă amintiţi cum am repetat mereu aceasta? Voi, bătrânii care sunteţi aici de la începutul Bisericii. Eu am continuat să spun mult timp aceasta şi să avertizez: „Fiţi cu ochii pe Rusia, pe împăratul Nordului! Priviţi ce vor face ei, pentru că aceste sisteme se vor pleca înaintea Rusiei!”

În continuare am spus: „În cele din urmă, naţiunea aceasta va intra în război împotriva Germaniei, iar Germania va ridica un zid de beton!” Aceasta a fost linia Maginot. (Germania a ridicat linia Siegfried; linia Maginot a fost construită de Franţa). Acest lucru a fost spus cu unsprezece ani înainte de construirea zidului. Tot atunci am spus că americanii vor suferi pierderi foarte mari acolo. Unii dintre fraţii de aici au fost acolo, fratele Roy Roberson şi alţii, şi pot să vă spună ce s-a întâmplat acolo. Ei au trăit acele lucruri.

Apoi am mai spus: „Totuşi, în cele din urmă vom învinge Germania”, şi aşa a fost.

În continuare am spus: „După război, ştiinţa va progresa cu adevărat.” Şi aşa s-a întâmplat. Ei au construit bomba atomică şi alte lucruri. „Se vor face progrese mari în construcţia de automobile, care vor ajunge să arate ca un ou.” Vă amintiţi ce formă aveau maşinile în anul 1933? Partea din spate venea până jos, iar roata de rezervă era pusă în spate. Priviţi-le cum arată acum: au o formă aerodinamică şi arată tot mai mult ca un ou. Apoi am spus: „În cele din urmă, va fi inventată o maşină care nu va mai avea nevoie de volan. Am văzut o familie care mergea într-o maşină ce avea partea de sus făcută din sticlă. Era o maşină frumoasă şi rula pe o stradă mare. Ei stăteau şi se uitau unul la altul, iar maşina mergea singură şi lua curbele foarte bine. Ei au deja maşina. Şi am continuat: „Oh, cum va progresa ştiinţa în vremea aceea!”

Tot atunci am spus: „Femeile vor primi drept de vot, iar prin aceasta, într-o zi va fi ales un om nepotrivit.” Aceasta s-a întâmplat la ultimele alegeri. Voturile femeilor l-au ales pe Kennedy. FBI-ul a demascat faptul că maşinile de numărat voturi au fost reglate greşit, intenţionat. De ce nu se face nimic în legătură cu aceasta? De ce nu se spune nimic? Pentru că se tem că-şi vor pierde slujbele. Vedeţi, politica este putredă încă de la măduvă. Aceasta este tot. Da!

Pentru această naţiune nu mai există salvare; nu mai există salvare pentru nici o naţiune. Salvarea este numai în Isus Hristos, şi numai în El! Aşa este. Eu Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru America. Prefer să trăiesc aici, decât în orice alt loc din lume, cu excepţia Canadei. Canada şi America sunt gemene. Noi ştim că ele sunt naţiuni identice, vecine şi au locuri minunate. Eu prefer să locuiesc aici mai mult decât oriunde altundeva în lumea aceasta, pentru că aici este casa mea. Sunt bucuros pentru că sunt american, dar vă spun ceva: este nevoie de o nouă trezire! America are nevoie de o trezire, dar nu o va primi. Nu, domnilor! Această naţiune nu se va mai ridica niciodată! Nu, domnilor! Este pierdută, pentru că timpul ei a trecut! Vă mai amintiţi ce am spus acum cinci ani când am fost la Chicago? Noi avem acele cuvinte înregistrate pe casetă: „Ori vor primi Cuvântul în anul acesta, ori vor cădea tot mai jos!” Ei L-au respins şi o vor face şi în continuare, până când, în cele din urmă, îşi vor vedea sfârşitul.

Dar va exista şi o femeie puternică. Amintiţi-vă că şi lucrul acesta este pe bandă. O femeie puternică. Aceasta va fi o femeie preşedinte sau reprezintă biserica catolică. Eu cred mai degrabă că va fi aceasta din urmă, care va prelua într-o zi controlul şi va conduce această ţară. Această naţiune este o naţiune a femeilor; şi steagul a fost făcut de o femeie şi întruchipează numărul treisprezece, pentru că totul a început cu treisprezece: treisprezece stele, treisprezece dungi, treisprezece colonii. Totul este treisprezece de sus până jos. Sunt treisprezece stele şi pe dolarul lor de argint. Totul este numărul treisprezece şi SUA apare în capitolul treisprezece din Apocalipsa. Tot timpul este treisprezece şi totul este despre „femeie, femeie, femeie, de la început. Femeile au preluat totul: au preluat Hollywood-ul, au preluat toată naţiunea, au preluat toate domeniile. Ele au drepturi egale cu bărbaţii, votează împreună cu bărbaţii, înjură ca un bărbat,  beau ca un bărbat, şi toate celelalte. Ele susţin biserica catolică pentru închinarea la femeie! Oricum, ei se închină deja la femeie.

O femeie imorală este cea mai bună momeală pe care a avut-o diavolul vreodată; este mai rea decât toate barurile care au existat vreodată, pentru că poate trimite în iad mai multe suflete decât orice bar din ţară. Aşa este.

Dar „o femeie cinstită este cununa bărbatului ei.” Aşa a spus cel mai înţelept om  de pe pământ. (Proverbe 12.4). Un bărbat ar trebui să respecte o femeie cinstită. „…dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui.” )În traducerea engleză scrie: „…o femeie rea este ca apa în sângele lui,”  iar sângele este viaţa lui). Voi, bărbaţii care aveţi soţii cumsecade, nu ştiţi cât ar trebui să-I mulţumiţi lui Dumnezeu pentru ele. Dacă Dumnezeu ar fi putut să-i dăruiască bărbatului ceva mai bun ca ajutor, ar fi făcut-o cu plăcere, dar femeia este cel mai bun ajutor pe care a putut să i-l dea.

Ea este cea pe care a ales-o Satana ca unealtă a lui în Eden. El nu l-a luat pe bărbat, ci a luat femeia. De ce nu s-a dus să-l ispitească pe Adam? El a venit la femeie şi a ispitit-o pe ea, pentru că a ales-o pe ea. Dumnezeu l-a ales pe bărbat, iar Satan a luat femeia.

Priviţi în trecut! La început, când a fost întemeiat Babilonul, avem o femeie. Aşa relatează istoricul Hislop în cartea sa, „Cele două Babiloane.” Apoi acest lucru s-a repetat pe tot parcursul epocilor, şi la fel este acum la sfârşitul epocii neamurilor. Babilonul a început aşa şi se încheie tot aşa: cu închinarea la o femeie, Maria, în biserică. În ce zile trăim!

Aceasta este epoca Bisericii Laodicea. Cuvântul „laodicea” înseamnă „căldicel.” Are multe bogăţii şi se gândeşte că nu mai are nevoie de nimic, dar Biblia spune că este „nenorocită, săracă, oarbă şi goală.” Ce stare! Răsplata biruitorilor din această epocă este că „vor sta cu Domnul pe tronul Său.”

Steaua, îngerul sau mesagerul acestei epoci este necunoscut. Cine a fost mesagerul primei epoci a Bisericii? Pavel, în Efes. Al Smirnei? Irineu. Al Pergamului? Martin. Al Tiatirei? Columba. Al Sardesului? Luther. Al Filadelfiei? Wesley. Dar încă nu îl cunoaştem pe îngerul bisericii din Laodicea şi probabil nu-l vom cunoaşte până când nu se va încheia totul.

Totuşi, aş vrea să vă aduc câteva argumente despre ceea ce va fi acest înger. Este în ordine? (Adunarea spune: „Amin”) Având în vedere faptul că nu avem mult timp la dispoziţie, mi-am notat ce cred eu despre acest mesager.

Îngerul epocii Laodicea va veni la sfârşitul epocii, aşa cum s-a întâmplat şi în celelalte epoci. El nu vine la începutul epocii, ci la sfârşit, deoarece îngerul vine întotdeauna ca să mustre acea generaţie pentru ceea ce au făcut.

,,Îngerului Bisericii din Laodicea, scrie-i…” ,,Îngerului Bisericii din Smirna, scrie-i…” Vedeţi? Fiecare mesaj este adresat de fiecare dată îngerului care vine la sfârşitul acelei epoci. Pavel a venit la sfârşitul epocii sale, şi la fel toţi ceilalţi mesageri, prin aceasta făcându-se trecerea de la o epocă la alta. Vedeţi, tot timpul i se spune îngerului despre ce este vorba, iar trecerea de la o epocă la alta se face aşa cum se face trecerea de pe o treaptă pe alta. Astfel, cele şapte epoci ale Bisericii se suprapun ca şapte trepte care merg în sus.

Mi-am notat ceva aici şi aş vrea să vă citesc. Îngerul care vine aici va fi cunoscut în ultima parte a epocii. Şi pentru că suntem atât de aproape de epoca Luminii de seară, probabil că el este deja pe pământ. Vedeţi, noi nu-l cunoaştem, dar va fi un profet puternic, respins de lumea bisericească, pentru că ei vor persista în păcatele lor, iar în cele din urmă vor fi vărsaţi din gura lui Dumnezeu, vor fi scoşi afară din prezenţa Lui

Eu cred că acest înger va fi un profet ca şi Ilie, şi vă voi spune ce mă face să cred aceasta.

Să deschidem un moment Biblia la cartea lui Maleahi, şi vă voi arăta de ce cred că acest profet va fi uns cu Duhul lui Ilie. Aş vrea să vă puneţi acum coiful harului. Maleahi capitolul 4. Vă rog să ascultaţi cu atenţie în timp ce citesc şi să urmăriţi şi voi în Bibliile voastre. Fiţi foarte atenţi în minutele următoare, înainte de a intra în această epocă a Bisericii.

„Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură.” (Maleahi 4.1).

Ce spune El aici? Ne vorbeşte despre o zi care va veni. Sunteţi de acord cu aceasta? Despre ziua venirii Domnului.

Fiţi atenţi! Aici El îi vorbeşte lui Israel. Şi ce spune?

„Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.

Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.” (v. 2-3).

În ziua când El va arde pământul, noi vom călca pe cenuşa lor. Desigur, aceasta se va întâmpla în Împărăţia de o mie de ani.

În continuare citim: „Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb, rânduieli şi porunci, pentru tot Israelul!

Iată, vă voi trimete pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” (v. 4-6).

Sfârşitul Vechiului Testament.

Domnul Isus a vorbit despre aceasta în Matei 17.11.Toţi evreii îl aşteaptă pe Ilie care trebuie să vină. Ascultaţi ce a spus Isus cu privire la aceasta. Vom începe să citim de la versetul 9:

„Pe când se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta până va învia Fiul omului din morţi.”

Vedeţi? „Nu spuneţi nimănui nimic despre aceasta. Păstraţi-o pentru voi.”

„Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare, de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”

Cu alte cuvinte: „Nu trebuia să vină Ilie înainte de venirea lui Hristos, Soarele neprihănirii? De ce spun ei aceasta? Tu eşti deja aici, dar cărturarii spun că mai întâi trebuie să vină Ilie.”

Acum fiţi atenţi! „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile.

Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut  (Isus  nu le-a spus cine este acesta), ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.”

Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.” Vedeţi? Ioan Botezătorul era Ilie care trebuia să vină.

Fiţi atenţi, pentru că acum mă întorc înapoi la ultimul capitol din Maleahi.

Amintiţi-vă că El a spus că-l va trimite pe Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

Versetul 5: „Iată, vă voi trimete pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.”  „…vă voi trimete pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua… (adunarea răspunde: „Domnului”) …ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.”

Când va veni „ziua Domnului”? La sfârşitul epocii, când lumea va fi arsă. Vă amintiţi când am trecut prin aceste teme şi când avea părul alb, iar în jurul pieptului avea un brâu de aur, ca judecătorii. Noi am dovedit cu Biblia că „ziua Domnului” nu se referă nici la ziua de Sabat şi nici la duminică, ci este vorba de ziua în care El va veni ca Judecător şi va lovi pământul cu blestem.

„… vă voi trimete pe prorocul Ilie, înainte de ziua cea mare şi înfricoşătoare.”

Observaţi venirile lui Ilie. Dacă veţi observa, există texte care au o însemnătate multiplă. Acest lucru este ascuns de cei înţelepţi şi pricepuţi, dar este descoperit pruncilor care sunt gata să înveţe. Credeţi aceasta? Să ţineţi minte cele spuse în Maleahi 4.

Acum vom merge la Luca 2. Duhul Sfânt a venit în camera mea şi am avut un timp minunat. Caut textul din… Poate mă ajută cineva să găsesc textul pe care-l caut. (Un frate spune: „Este vorba de Luca 1.17”). Da, acesta este, dar vom începe citirea de la versetul 14:

„El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.

 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale…” Acest bărbat va fi învăţat încă de la naştere să nu bea şi să nu aibă nici o legătură cu păcatul. Înţelegeţi?

 „…Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”

Noi ştim că aici s-a profeţit despre Ioan, care urma să vină. Corect? Ioan Botezătorul era Ilie al acelei zile, cel care trebuia să vină.

Ştim de asemenea că uneori textele biblice au o dublă însemnătate. De exemplu, aşa cum am spus deja, Matei spune: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” Cred că aceasta căutam. „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” (Matei 2.15). Dacă luăm cuvântul „Fiu” de aici, aflăm că de fapt prorocul Osea nu se referă la Isus, ci la Israel: „Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.” (Osea 11.1). Dar acest text are o semnificaţie dublă şi se referă şi la venirea lui Isus, pentru că Isus era mai mare decât Israel, pe care-l chemase afară. În ordine.

De asemenea, am văzut că prima Sa venire nu are nici o legătură cu „ziua Domnului.” Corect? Să ne întoarcem la Maleahi şi să clarificăm ce înseamnă „venirea zilei Domnului.” Fiţi atenţi la prima şi la a doua Sa venire. Aveţi o gândire duhovnicească? Să vedem versetul 6:

„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.”

Ne dăm seama că acesta nu poate fi Ioan Botezătorul, pentru că atunci nu a venit ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului şi nici nu a fost ars pământul. Astfel, textul acesta ne arată spre o venire viitoare a lui Ilie, pentru că El spune aici: „Eu vă voi trimite pe Ilie, voi arde pământul şi îl voi curăţa, iar voi veţi umbla pe cenuşa lor.” Noi ştim că aceasta se va întâmpla în Împărăţia de o mie de ani. După ce bombele atomice vor distruge totul, pământul se va îndrepta. Atunci va fi o zi mare aici pe pământ, şi Biserica va domni cu Isus timp de o mie de ani, pe pământ. Este adevărat? „Dar înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată, când totul va fi curăţit şi distrus, Eu vă voi trimete pe prorocul Ilie.” Din cauza aceasta nu poate fi vorba de Ioan Botezătorul, pentru că ziua cea mare şi înfricoşată nu a fost atunci, ci va fi cu două mii de ani mai târziu. Corect?

Priviţi versetul următor! Dacă sunteţi cu adevărat duhovniceşti,  veţi vedea că aceasta este o scrisoare de dragoste şi că trebuie să citiţi printre rânduri, ca să puteţi înţelege totul corect. Ştiţi la ce mă refer. Amintiţi-vă textul biblic care spune: „Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11.25). Eu v-am dat adesea exemplul cu scrisorile pe care mi le trimite soţia mea: eu văd ce îmi scrie ea în scrisoare, dar citesc printre rânduri ca să înţeleg ce vrea să-mi  spună, pentru că o cunosc şi ştiu felul ei de a fi. Vedeţi? Voi trebuie să cunoaşteţi felul de a fi al lui Dumnezeu şi să-L iubiţi, iar atunci veţi avea o înţelegere corectă a Scripturilor, pentru că El le descoperă.

Observaţi versetul următor: „El va întoarce inima părinţilor spre copii, – fiţi atenţi acum – şi inima copiilor spre părinţii lor…” (Maleahi 4.6).

Când a venit Ioan Botezătorul ca  şi Ilie, el a întors inimile israeliţilor, ale părinţilor, spre copiii care au crezut Mesajul Său, spre apostoli. Dar când va veni de data aceasta, El va întoarce inimile copiilor, a Bisericii, la credinţa părinţilor de la Rusalii. Vedeţi, aici este viceversa. Înţelegeţi?

„El va întoarce inima părinţilor spre copii…”

El le-a spus vechilor preoţi evrei: „Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.” (Matei 3.9). Vedeţi? Atunci, el trebuia să ia inimile împietrite ale acelor preoţi tradiţionali şi să le întoarcă la credinţa copiilor, la credinţa celor care s-au botezat şi au aşteptat venirea lui Mesia. Ce le-a spus el atunci? „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare a lui Dumnezeu?” Oh, Doamne! Vedeţi, el întorcea inimile părinţilor spre copii.

„…şi inima copiilor spre părinţii lor…”

Când va veni acest mare Ilie, la sfârşitul acestei epoci, el va lua Mesajul de la Rusalii şi va întoarce inima copiilor la credinţa părinţilor, mustrându-i pentru că nu au ţinut credinţa care a fost dată la început. Amin. Cred că acum înţelegem că este vorba despre un alt Ilie. Este adevărat? Noi ştim aceasta.

Vedeţi, încă nu a venit ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. Eu m-am întrebat de multe ori: „Bărbatul acesta va fi doar un predicator?” Ilie Tişbitul a făcut minuni, dar nu a predicat, iar  când acelaşi Duh a venit peste Ioan, el a predicat, dar nu a făcut minuni. De ce? Pentru că urma să vină Isus şi trebuia să facă El minunile. Soarele neprihănirii urma să răsară cu vindecarea sub aripile Lui. Astfel, Ioan nu trebuia să facă minuni, ci doar să vestească venirea lui Isus.

Acest Ilie care trebuie să vină, va fi înţeles greşit. El va avea o asemenea putere înaintea Domnului, încât oamenii vor crede că este chiar Mesia.

Acelaşi lucru l-au crezut şi despre Ioan: „….norodul era în aşteptare, şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul.”

Dar Ioan le-a spus cât se poate de clar: „…eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua  încălţămintei. El va veni după mine.”

Oamenii de atunci aşteptau să-L vadă pe Mesia. Toţi credeau că El trebuie să vină, dar când l-au văzut pe Ioan, acel mare fenomen care s-a ridicat printre ei, au spus: „Acesta trebuie să fie Mesia.” Însă Ioan le-a răspuns clar: „Nu sunt eu! El va veni după mine.” Aţi înţeles?

O, vai! Înţelegeţi? Prietenii lui apropiaţi vor crede că el este Mesia.

Observaţi încă un lucru care se va întâmpla în vremea aceasta.  El va veni chiar înainte de venirea Domnului. Pământul nu a ars în zilele lui Ioan şi nici după venirea lui, acest lucru fiind încă în viitor. Ţineţi minte! La prima venire, numai a predicat, dar la a doua sa venire le va face pe ambele: va predica şi va face minunile pe care le-a făgăduit Domnul Isus.

Să privim acum la felul de a fi al acestui proroc. Cum va fi el? Noi vedem că îngerul acestei ultime epoci a Bisericii a fost făgăduit încă din Vechiul Testament. Cu ceilalţi nu a fost cazul; ei nu au fost anunţaţi mai dinainte: Irineu, Martin, etc. Dar în această epocă din urmă, la sfârşitul tuturor lucrurilor, la sfârşitul lumii, înaintea noastră va sta un timp atât de groaznic, încât a fost necesară anunţarea acestui înger încă din Vechiul Testament. El este Ilie, unsul din timpul acesta.

Acum fiţi atenţi! Care va fi natura lui Ilie? În primul rând, el va fi un profet puternic şi credincios Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că şi Ilie şi Ioan au fost credincioşi. Aşa este. El va face semne şi minuni şi va întoarce inima copiilor la credinţa părinţilor de la Rusalii. El va urî denominaţiunile,  ca şi Ilie. Aşa este. El le va urî aşa cum le-au urât Ilie şi Ioan.

Ioan le-a zis cărturarilor şi fariseilor din vremea lui: „Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!”’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.”

Iar Ilie a spus: „Toţi au fugit, nu mai este niciunul! Am mai rămas numai eu singur.” Vedeţi?

El va urî femeile decăzute. Ilie a urât-o pe Izabela, este adevărat? Iar Ioan a urât-o pe Irodiada. Amândoi au fost profeţi şi au avut acelaşi Duh. Ei au urât lumea denominaţională, lumea bisericească.  Ei au urât femeile destrăbălate şi bune de nimic. Ceva din duhul lor striga împotriva acestui lucru! Izabela voia capul lui Ilie  şi voia să i-l taie, iar Irodiada a cerut capul lui Ioan. Amândouă voiau acelaşi lucru.

Acest profet va iubi natura ca şi Ilie, care  trăia singur în pustie. Şi Ioan a iubit  singurătatea pustiului, şi ştim că aşa va fi şi acest Ilie.

Acest profet va sta cu Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu. Da, el va rămâne cu Cuvântul, cu tot Cuvântul. De ce? Pentru a restitui credinţa care a fost în epoca Efes şi care s-a pierdut de-a lungul epocilor; credinţa pentru Biserica căreia i s-a dat o uşă deschisă, dar ea a respins-o.

Acest proroc nu va fi o persoană învăţată. Ilie Tişbitul nu a fost un om învăţat, şi nici Ioan Botezătorul. Biblia spune că el a fost dus în pustie de mic şi a rămas acolo până în ziua când s-a arătat lui Israel. Dacă doriţi să vă notaţi, acest lucru este scris în Luca 1.67-80.

Acest proroc va fi un om ciudat, capricios. După ce Ilie a avut o adunare mare, nimeni nu s-a mai putut înţelege cu el. După ce a cerut foc din cer şi acesta a mistuit jertfa şi după ce i-a omorât pe proorocii lui Baal, a fugit în pustie şi a zis: „Destul! Lasă-mă să mor, Doamne, pentru că nu sunt mai bun decât părinţii mei!” Este adevărat? După trezirea aceea mare, s-a aşezat sub acel ienupăr şi a vrut să moară.

După ce a fost aruncat în închisoare din cauza acelei femei rele, Ioan a devenit ciudat. Cred că Pember sau cineva a spus: „Ochii lui de vultur au început să se înceţoşeze în închisoare.” El i-a trimis pe doi dintre ucenicii săi să întrebe despre Isus, deşi chiar el spusese despre Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.”  Ioan a văzut Stâlpul de Foc coborând peste El ca un porumbel, a fost martor la toate şi a spus: „Acesta este Mielul lui Dumnezeu.” Şi tot el a spus: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” Dar Isus i-a spus: „Lasă-mă acum, căci aşa se cade…”

Dar după ce a fost aruncat în închisoare, parcă i s-au înecat toate corăbiile; a devenit foarte abătut şi descurajat. Vedeţi? Era foarte greu să-i ridice cineva moralul, iar după ce au reuşit puţin, a spus: „Mergeţi şi întrebaţi dacă El este Acela care trebuia să vină, sau să aşteptăm pe altul.” El a făcut la fel ca Ilie. Vedeţi? Un fel de oameni ciudaţi. Nouă ne pare rău pentru el, fiindcă ştim despre ce este vorba.

Cum se purta biserica la apariţia lui? Mai bine nu aş spune nimic. Când prorocul acesta puternic pe care ni-l va trimite Dumnezeu, se va prezenta aşa cum a făcut Ilie, biserica este pe cale să fie prinsă în mâinile păgânismului. Este adevărat? Chiar atunci a păşit Ilie în faţă şi a spus: „Vom vedea cine este cu adevărat Dumnezeu!” Şi a eliberat Biserica. Aşa a făcut şi Ioan. Atunci când a fost vorba despre Isus, el a spus: „Trebuie să mă micşorez, pentru ca El să crească.” Ioan a început să predice şi s-a făcut cunoscut chiar înainte de venirea Domnului.

Noi vedem ce trebuie să însemne Ilie pentru această epocă. Ilie nu a trebuit să moară, ci a fost mutat, luat la cer: un simbol pentru Biserica de la sfârşit, când va veni acest Ilie. La sfârşitul timpului său, Biserica va fi răpită fără să vadă umbra morţii. Va avea loc răpirea. Eu cred că marele Ilie care va veni, va fi acel Ilie uns despre care s-a prorocit pentru timpul sfârşitului. Amin! Eu cred că atunci când va veni acest Ilie, el va fi îngerul sau mesagerul bisericii din zilele din urmă. Biserica din zilele din urmă va fi lepădată şi stricată; ea este deja în starea aceasta. Eu cred că Ilie este făgăduit în Biblie şi cred că noi putem înţelege că el este prorocul făgăduit de Biblie pentru timpul acesta. Credeţi aceasta?

Acum să ne îndreptăm spre Laodicea şi să vedem ce are Domnul să ne spună în seara aceasta despre această epocă. Vom începe cu salutul către Biserică:

„Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu…” (Apocalipsa 3.14).

O, vai! Am putea discuta toată noaptea despre versetul acesta. Priviţi!

„Cel ce este Amin” este „Cel din urmă.” Până acum, El S-a arătat sub diferite titluri de-a lungul epocilor, dar în ultima epocă a Bisericii, spune: „Aici este Sfârşitul. Eu sunt Cel de pe urmă.”

El ne arată, de asemenea, că este şi „Cel dintâi.” El este „Începutul zidirii lui Dumnezeu.” Oh, aţi înţeles aceasta? Cum putea fi creat Dumnezeu, dacă El este Duh? El este veşnic! El nu a fost creat niciodată şi nu va fi creat vreodată, pentru că El este Dumnezeu de la început. Dar cine este „Începutul zidirii lui Dumnezeu”? Isus Hristos. Aceasta s-a întâmplat când a fost descoperit, când Dumnezeu a locuit în El. El este „Începutul zidirii lui Dumnezeu.” Înţelegeţi?

„Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce este Amin, Începutul zidirii lui Dumnezeu.” Dumnezeu Şi-a creat un trup de carne, apoi a coborât şi a locuit în El. Acesta este „Începutul zidirii lui Dumnezeu.” Înţelegeţi? Oh, nu este El minunat?

Noi vedem că în primul rând, El Şi-a descoperit dumnezeirea: „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” El i-a spus de trei ori aceasta Bisericii Efes, dar aici, în Laodicea, spune: „Eu sunt Cel ce este Amin. Eu am fost Cel dintâi la început, iar aici Eu sunt Cel din urmă. Eu sunt Începutul zidirii lui Dumnezeu. De-a lungul epocilor ce vor urma, veţi vedea că Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeu în chip omenesc. Eu sunt Începutul zidirii lui Dumnezeu.” Amin.

Aceasta l-ar putea face să strige de bucurie şi pe un prezbiterian. Gândiţi-vă la aceasta: „Începutul zidirii lui Dumnezeu.” Oh, cât de mult îmi place aceasta: „Zidirea lui Dumnezeu,” atunci când Dumnezeu a devenit trup în Isus Hristos şi a locuit printre noi.

În versetul următor, El ar fi trebuit să laude biserica, aşa cum s-a întâmplat în toate celelalte epoci, dar epoca bisericii Laodicea nu a fost lăudată de El. El a mustrat această biserică, nu a lăudat-o. Epoca Laodicea nu a fost lăudată pentru nimic. Cu toată Lumina pe care au avut-o, ei au mers înapoi şi nu au meritat nici o laudă. Da, da. Ei aveau nevoie de o mustrare şi au primit-o, pentru că El a avut numai cuvinte de mustrare pentru această epocă, nu de laudă.

Acum voi citi versetele 15 şi 16:

„Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

 Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.”

Este aceasta o laudă? Este o mustrare pentru această epocă rea, Laodicea, care nu este duhovnicească deloc, ci este cea mai rea dintre toate. Celelalte erau chinuite, nu aveau nimic, erau săraci, pribegeau în piei de oi şi de capră, fără drepturi, prigoniţi, tăiaţi cu ferestrăul, arşi, aruncaţi la lei, etc., dar cu toate acestea au ţinut tare la credinţă. Dar gruparea din Laodicea este bogată şi nu duce lipsă de nimic pământeşte; este o prostituată. Aşa este. Avem aici o lecţie mare şi nădăjduiesc că Domnul ne va ajuta.

El a spus: „Pentru că nu eşti nici rece, nici în clocot, ci căldicel…”

Vedeţi? Această epocă este ca laptele căldicel. Laptele rece este bun, nu-i aşa? Laptele fierbinte îţi face bine, dar laptele căldicel te face să vomiţi.

Îmi amintesc că într-o seară mi-a fost rău. Acest lucru s-a întâmplat acum douăzeci de ani. Locuiam într-o colibă amărâtă aflată pe malul râului, iar când mi-a fost rău, cumnatul meu m-a dus să mă vadă doctorul Isler.

Când m-a văzut, doctorul m-a întrebat:

„Ce s-a întâmplat?”

„Mi-e rău de la stomac,” i-am răspuns eu.

„Bea un pahar cu lapte călduţ,” mi-a zis el. Oh, frate, laptele acesta călduţ m-a făcut să vărs totul din mine.

Dumnezeu a spus: „O, dacă ai fi rece sau în clocot! Una sau cealaltă. Dar nu căldicel, pentru că Mă îmbolnăveşti.” Aceasta este ceea ce face această epocă pentru Dumnezeu: Îl îmbolnăveşte, Îl face să-I fie rău! Vedeţi? „Nu fii căldicel, pentru că aceasta mă face să vomit!”

Răceala Bisericii Anglicane din zilele lui John Wesley, l-a obligat pe acesta să-şi ţină adunările în altă parte, pentru că acolo era rece şi neplăcut, iar răceala din Biserica Metodistă, l-a obligat pe William Booth să devină un predicator fierbinte. Vedeţi, Dumnezeu a spus: „Dacă nu te pocăieşti, îţi voi lua sfeşnicul şi-l voi da altcuiva.”

Dacă Biserica Metodistă n-a vrut să primească sfinţirea pe care a predicat-o Wesley, William Booth a venit imediat după el şi a mers mai departe cu „Armata Salvării.” Aşa este. De ce? Pentru că ei s-au organizat, au făcut o organizaţie din Cuvântul acelui timp, iar Dumnezeu le-a spus: „Eu urăsc aşa ceva!”

Astfel William Booth s-a ridicat şi a mers mai departe. Dar ce a făcut Armata Salvării? Acelaşi lucru. Ei s-au întors şi s-au organizat. După el s-a ridicat Campbell, şi ei au existat un timp. Apoi a venit John Smith cu baptiştii. Apoi nazarinenii şi după ei penticostalii. Ce au făcut nazarinenii? Au lucrat în acelaşi fel şi au făcut o denominaţiune. Ce a ieşit între timp din această denominaţiune? Au ieşit două crenguţe: Biserica lui Dumnezeu, etc. Ce au făcut ei? S-au organizat. Lăsaţi-i în pace. Apoi au venit penticostalii cu binecuvântarea ploii târzii. Ce au făcut ei? S-au organizat, iar El i-a lăsat în pace. Aşa este.

Când vom ajunge la sfârşit, veţi avea ceva puternic, iar aceasta în câteva minute. În ordine.

El vă vrea în clocot sau reci, una sau alta, dar nu fiţi căldicei! Nu pretindeţi ceva ce nu aveţi! Fiţi ori în clocot pentru Dumnezeu, ori mergeţi înapoi în organizaţie! Nu fiţi căldicei!

Acum este la fel; acelaşi lucru se întâmplă acum în aceste biserici. El vrea să fiţi în clocot sau reci; nu vă vrea căldicei! În această stare căldicică au ajuns penticostalii. Din când în când se aşază câte unul la pian, apoi bat din câteva tobe, iar când se satură de muzică, cineva se ridică şi spune: „Lăudaţi-L pe Domnul! Aleluia!” Apoi se continuă din nou cu muzica. Oh, aşa ceva Îl îmbolnăveşte pe Dumnezeu la stomac!

Ei nu mai au o trezire în clocot, dar au o grămadă de lucruri mecanice, pentru că sunt bogaţi. Odinioară se întâlneau şi aveau adunări duhovniceşti; aveau un timp minunat în biserică, este adevărat, dar acum totul este firesc, mecanic, şi nu mai există căldura Duhului Sfânt.

Priviţi ce a spus El aici:

„Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

 Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” Vedeţi?

El a spus: „Aş fi vrut să fii rece sau în clocot, dar pentru că nu eşti, trebuie să scap de tine, trebuie să te vărs din gura Mea!”

Ei au mulţi bani, clădiri mari, multe lucruri care se petrec în mijlocul lor, dar nu mai au căldura Duhului Sfânt. Vedeţi? Au cele mai mari clădiri pe care le-au avut vreodată, dar nu Îl au pe Duhul Sfânt. Înţelegeţi? Dar Dumnezeu a trimis chiar aceasta pentru biserică: pe Duhul Sfânt.

Vom continua imediat cu versetul 16.

Ei au tot felul de comitete: „Oh, noi avem un program mare; avem „Societatea de ajutor pentru femeile bătrâne”, jocuri de cărţi pentru bărbaţii tineri, jocuri de noroc vineri seara, jocuri de baschet duminică la amiază, Baseball, şi aşa mai departe. Oh, avem chiar şi o societate de socializare a bărbaţilor; avem tot felul de lucruri.

Biserica s-a împovărat cu societăţi, cluburi, jocuri şi altele, dar nu mai are căldura Duhului Sfânt. Vedeţi, aveţi programe mari, dar nu aveţi nimic cu care s-o încălziţi. Sunteţi în clocot pentru lume, nu pentru Dumnezeu, şi din cauza aceasta sunteţi căldicei.

Aveţi mai mulţi membri decât oricând. Astfel, baptiştii spun: „Noi am crescut cu un milion într-un an!” Dar ce aveţi? O maşinărie mare. Am auzit că în timpul adunărilor fac pauze pentru fumat, apoi intră şi continuă adunarea. Vedeţi? Biblia condamnă asemenea lucruri şi totuşi  ei continuă să le facă. „Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu…”

Chiar şi medicii condamnă aceasta şi spun: „Ţigările sunt pline de cancer!”, apoi merg la radio şi spun: „Filtrul unui om gânditor.” Dar cine gândeşte aşa, este greşit. Cum zicea şi Billy Graham: „Este o prostie să gândeşti aşa!”

„Filtrul unui om gânditor”. Un om care gândeşte, nu ar fuma deloc, dar voi luaţi în considerare alţi factori. Astfel, femeilor li se spune că fumatul le menţine silueta, şi astfel vor putea îmbrăca acele rochii făcute după ultima modă. Oh, reclamele acestea vând ţigările! Femeile fumează de trei ori mai mult decât bărbaţii, pentru că vor să slăbească. Ele nu realizează că tutunul acela este TBC şi cancer în formă primară, care pătrunde în ele şi le ucide. Din aceasta nu poate ieşi nimic bun, doar diavolul! Aşa este. Vedeţi? Şi mai ziceţi că acesta este filtrul unui om gânditor? Oh, Doamne!

Voi spuneţi: „Frate Branham, nu sunt de acord cu aceasta! Noi avem adunări mari! Priveşte ce succes mare a avut Billy Graham în ţară!” Desigur, un program mare, evanghelişti închiriaţi şi coruri plătite.

Da, ei îşi închiriază evanghelişti. „Cât câştig dacă vin şi ţin adunarea? Dacă nu-mi ies atâtea mii de dolari, nu vin. Cine va conduce cântările? Mergeţi şi închiriaţi-l pe cutare, pentru că este un mare solist. Jumătate din audienţă vine ca să-l asculte pe el.”

Solişti plătiţi! Evanghelişti plătiţi! S-a ajuns până acolo că salvarea sufletului este o afacere. Dar salvarea sufletelor nu este o afacere a bisericii, ci este puterea Duhului Sfânt în biserică. Mântuirea sufletelor este lucrarea lui Dumnezeu şi voi nu o puteţi cumpăra cu bani. Nu, domnilor! Nu! Ce aveţi voi sunt doar fapte, fapte, fapte, evanghelişti plătiţi, dirijori plătiţi, coruri plătite, totul este plătit. Dumnezeu nu vrea aceasta! Toate acestea sunt faptele voastre, Dumnezeu nu le vrea! El vrea ca Duhul Sfânt să lucreze în voi. Aşa este.

În versetul 17 scrie:

„Pentru că zici: ,,Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.”

Penticostalii din această ultimă epocă a bisericii cred că sunt bogaţi, şi pe dinafară chiar sunt. Da, domnilor, ei sunt bogaţi. Gândiţi-vă cum erau cu câţiva ani în urmă: stăteau undeva la un colţ de stradă, umblau dintr-un loc în altul, şi o duceau greu. Dar acum au unele din cele mai mari clădiri care există.

Priviţi „Adunările lui Dumnezeu”, care mai demult se adunau într-un şopron de lemne, asemănător cu clădirea aceasta, construiesc acum o clădire de şase milioane de dolari şi apoi spun că venirea Domnului este aproape! Faptele voastre dovedesc că nu credeţi aceasta. Făţărnicie! Construiţi clădiri de milioane de dolari şi faceţi şi alte lucruri ca acestea, apoi spuneţi: „Isus vine în curând!” Oh, iar bieţii misionari săraci de pe câmpul misiunii n-au nici cu ce să se încalţe. Mă refer la misionarii care sunt cu adevărat temători de Dumnezeu şi care trăiesc din două porţii de orez pe săptămână, ca să ducă Evanghelia la fraţii lor din junglă. Iar noi construim clădiri de şase milioane de dolari, o biserică cu geamuri mari şi colorate. Oh, aveţi atât de mulţi bani încât faceţi asociaţii de împrumut chiar în biserică. Aşa este!

Ei au doctori care trebuie să-i avizeze pe evanghelişti şi pe misionari ca să poată merge în lucrare. Dacă cineva vrea să meargă pe câmpul misiunii, trebuie să fie examinat mai întâi de un psihiatru ca să-i fie testat IQ-ul, gradul de inteligenţă. Pentru aşa ceva trebuie să fiţi testaţi de Duhul Sfânt, nu de un psiholog!

„Dar noi suntem bogaţi şi nu ducem lipsă de nimic.” O, cu siguranţă, fiindcă aveţi mulţi bani! Pe dinafară sunteţi bogaţi, aveţi clădiri mari cu vitralii, predicatori elocvenţi, etc. O, Doamne! Da, sunt chiar talentaţi, fiindcă pot să vorbească o seară întreagă fără să spună nimic. Vedeţi? Vreau să spun că ei spun lucruri pe care nu ar trebui să le spună. Se ridică, fac tot felul de gesturi şi vorbesc despre una şi alta. Ştiţi voi cum este. Cântăreţi plătiţi… Aşa este. Apoi vine la amvon un predicator bun de gură; dar dacă nu poartă costum cu o cămaşă cu guler întors, adunarea se simte ruşinată cu el.

Iar femeile acelea care cântă, apar acolo cu părul tăiat şi coafat ca şi Izabela, iar pe faţă au destulă vopsea ca să poţi vopsi cu ea un hambar. De îndată ce dau acele robe de pe ele, ele poartă pantaloni scurţi şi îmbrăcăminte bărbătească, deşi Biblia spune că „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească…căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” (Deuteronom 22.5). Merg pe stradă cu nasul pe sus, încât dacă ar ploua, s-ar îneca. Se pretind inteligente, dar sunt nişte Izabele mândre, viclene şi se enervează repede! Acesta este motivul pentru care nu mai avem nici o trezire!

Oh, poţi avea glasul unui arhanghel, dar Dumnezeu te va trage oricum la răspundere pentru ceea ce faci. Aceşti Elvis Presley, Ernie Fords şi toţi ceilalţi, au voci frumoase, dar le folosesc pentru diavolul. Nu-i de mirare că Domnul le va cere socoteală pentru aceasta.

De aceea o respect pe oarba Fanny Crosby; ea nu şi-a vândut niciodată darul la lume, ci l-a păstrat numai pentru Dumnezeu.

Mulţi dintre oamenii aceştia sunt cântăreţi talentaţi, vorbitori talentaţi, etc., dar în loc să-şi folosească darul, talentul, pentru Dumnezeu, lucrează pentru Satan care le-a pervertit gândirea.

Personalităţile de la radio şi televiziune s-au vândut lumii în loc să se predea lui Dumnezeu. Unii dintre ei vin la biserică bine îmbrăcaţi şi cântă acolo, apoi se întorc şi în seara următoare cântă rock undeva într-un local. Sunt cântăreţi cunoscuţi şi fac parte din anumite biserici, dar cu toate acestea, merg afară, fac filme şi cântă rock; sunt regii rockului şi pretind că sunt religioşi. Este un şiretlic al Satanei!

Unul dintre ei avut destul bun simţ:  s-a spus că voia să devină predicator, să predice dimineaţă, apoi să meargă la radio şi să cânte rock, dar în cele din urmă a ales să-şi tragă un glonţ în cap. Eu  îl respect pentru ceea ce a făcut… el a avut mai mult bun simţ decât porcii aceia în care a intrat Satana şi astfel s-au dus şi s-au înecat în apă. Unii nu pot nici măcar atât.

Nu-mi place să fiu atât de dur, dar trebuie să fac aceasta ca să pătrundă adânc în inimile voastre. Aceasta este ziua în care trăim. Isus l-a numit pe Irod, „vulpe bătrână”, iar Ioan i-a numit „pui de năpârci.”

Ei au clădiri mari, vitralii, predicatori talentaţi, cântăreţi plătiţi, etc. Dar ce au înăuntru? Nimic; ei nu au nimic din Duhul Sfânt. Făţarnici nenorociţi, mergeţi afară şi purtaţi pantaloni scurţi şi toate acele lucruri, apoi veniţi şi cântaţi în cor!

Iar tu, predicatorule,  care mergi la o adunare pentru că îţi dă mai mulţi bani decât cealaltă! Nenorocitule, tu nici măcar nu eşti demn să urci la amvon! Banii!

„Nu pot veni dacă nu-mi daţi atâtea mii de dolari. Managerii noştri şi toţi ceilalţi, pot veni numai dacă poţi obţine banii. Dacă nu cooperează toţi cu mine, nu pot veni. Dacă nu colaborează toate bisericile ca să strângă suficienţi bani, nu pot veni.”

Fraţilor, un om adevărat al lui Dumnezeu va merge să predice sub călăuzirea Duhului Sfânt chiar dacă va trebui să mănânce biscuiţi şi să bea apă de izvor. Aşa face un slujitor adevărat.

Dar predicatorii se leagă de publicitate, de contracte radio şi TV, şi câte altele numai ca să scoată bani. Vedeţi? Dar aşa ceva nu este de la Dumnezeu.

El a spus: „Oh, eşti bogat şi nu duci lipsă de nimic.” Sigur că da, dar îţi lipseşte exact lucrul de care ai nevoie, şi nu ştii. Vedeţi? „Bogat şi nu duc lipsă de nimic.” Eşti plătit pentru lucrurile pe care le faci, eşti un jucător de cărţi. Poate ziceţi: „Noi avem adunări mari.” Cu siguranţă. „Cele mai mari adunări! Ştii, şi primarul oraşului vine la noi la biserică. Cutare şi Cutare vin la biserica noastră. Toate personalităţile vin la noi.” Da, dar dacă la biserica voastră vin oameni săraci şi nevoiaşi, sunt priviţi tare ciudat. Nici măcar nu-i vreţi acolo. Vă este teamă să nu spună cineva „Amin” în timp ce predicaţi.

Este ca în cazul femeii despre care am citit odată şi care a venit la o biserică. Ea îşi crescuse copiii într-o biserică de modă veche de la ţară, într-o biserică duhovnicească. Într-o zi a venit un tânăr şi s-a căsătorit cu fiica ei. El făcea parte dintr-o adunare mare din oraş, care aparţinea aceleaşi denominaţiuni. El i-a spus mamei fetei că este creştin, şi astfel s-a căsătorit cu fiica ei şi a dus-o în oraş.

Aşadar, el a luat-o pe tânără şi a dus-o din biserica aceea duhovnicească din munţi, la biserica aceea mare şi frumoasă din oraş. Dar acolo la ţară ei aveau Duhul Sfânt, pe când la oraş nu aveau nimic.

Într-o zi, mama fetei s-a hotărât să-şi viziteze fiica, iar ei s-au întrebat imediat ce vor face cu bătrâna. Când a venit, ea arăta ca o femeie din cărţile de poveşti: rochia ei era închisă până la gât şi avea mâneci lungi, părul pieptănat frumos pe spate, faţa curată. Când a intrat, a spus: „Aleluia! Cum vă merge, dragii mei?” apoi le-a zis: „Mâine este duminică. Mergeţi la biserică, nu-i aşa?”

Soţul fetei i-a zis soţiei: „Ce vom face cu ea? Nu o putem lua cu noi aşa! Nu ştiu ce să fac.” Apoi s-a întors spre bătrână şi i-a zis: „Mamă, vreau să-ţi spun că noi…” Voia s-o convingă să rămână acasă, dar ea i-a răspuns:

„Oh, dragul meu, eu nu pot sta deoparte. Cu siguranţă trebuie să fie pe aici o biserică. Am văzut o biserică chiar aici la colţ. Voi merge acolo.”

Atunci el a zis: „Atunci va trebui să mergem.”

Când au ajuns acolo, ei au lăsat-o pe ea să intre prima. Vedeţi? Le era ruşine cu ea. Ea a trecut strada cu rochia ei lungă, iar sub braţ avea Biblia. Fraţilor, poate că numele ei nu era pe lista celor mari, dar cred că avea numele scris în Cartea Vieţii Mielului. Aceasta contează.

Când a păşit în biserică, s-a aşezat pe un scaun în spate, a deschis Biblia şi a început să citească. Toţi se uitau la ea ca la ceva de modă veche, care venea din trecut şi a aterizat în mijlocul lor.

O, vai! Ei aveau haine scumpe, ştiţi voi, tipic pentru Laodicea, rochii frumoase şi aşa mai departe. Toţi priveau în spate la această bătrânică ce stătea acolo cu un zâmbet larg şi citea Biblia. Da.

Apoi a venit păstorul. După ce au terminat cu toate celelalte lucruri, păstorului i-au mai rămas vreo cincisprezece minute pentru predică. Astfel, el s-a ridicat şi a spus: „Domnul este bun…”

„Lăudat să fie Domnul! Aşa este! Aleluia!” a spus bătrâna. Toţi şi-au întins gâturile ca gâştele, şi au privit în toate părţile ca să vadă cine a vorbit.

După un timp, păstorul a început din nou şi a spus: „Creştinii din fiecare epocă ar trebui să fie viteji şi buni creştini.”

„Slavă Domnului, aşa este,” a întărit femeia.

Din nou au privit cu toţii în jur, iar păstorul a zis: „Hmmm!” şi s-a uitat spre diaconi. Ei au înţeles ce voia păstorul, aşa că s-au dus în spate, au luat-o pe femeia aceasta bătrână de braţ şi au dus-o afară spunând: „Îl întrerupi pe păstor!”

Voi sunteţi morţi şi nu ştiţi aceasta. La ce vă ajută vitraliile voastre? La ce vă ajută scaunele voastre tapiţate şi adunarea voastră mare? Mergeţi drept în iad, pentru că dacă nu aveţi Duhul lui Dumnezeu, sunteţi pierduţi. Dacă nu sunteţi născuţi din nou, nu puteţi vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

Aşa ceva este amar. Este ca în copilărie când trebuia să înghit uleiul de ricin. Atunci îi ziceam mamei: „Mamă, nu pot să-l suport!”, dar ea îmi răspundea: „Dacă nu-ţi face rău, nu poate să-ţi facă nici bine.” Cam aşa este şi cu lucrurile acestea.

Dacă vrei să le vorbeşti în adunările lor mari… Dacă mergi la biserica lor şi-i întrebi:

Sunteţi penticostali?” Ei îţi răspund:

„O, da! Cu siguranţă că suntem.”

„Credeţi în naşterea din nou?”

„Da.”

„Vreau să vă arăt ceva….”

„Oh, priveşte clădirea aceasta! Ştii cât costă? Un sfert de milion de dolari, doar ca s-o ridicăm. Ştii, mai înainte nu am avut asemenea clădiri, ci ne adunam la colţurile străzilor.” Da, da, şi dacă te uiţi ce lucruri scumpe şi-au adunat acum… „Oh,” spun ei, „noi avem aceste lucruri mari!” Dar nu-i mai doare inima pentru sufletele pierdute, şi tot timpul vor să vă arate clădirile pe care le au. Ei spun: „Să vezi ce mulţi vin la şcoala duminicală!”, dar la ce le ajută dacă nu au Duhul Sfânt? „Bogaţi, cu multe bogăţii şi nu au nevoie de nimic!”

Dar ce le spune El? „Tu zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.” Asta este.

Ei spun: „Ştii ceva? Biserica pe care obişnuiam s-o folosim este acum în spate, iar aceasta de aici este cea mare!” Pe ei nu-i mai interesează sufletele pierdute, fiindcă acum se îngrijorează pentru alte lucruri. Au Asociaţia femeilor pentru ajutorare, şi tot felul de alte lucruri de felul acesta, dar nu-i mai interesează sufletele pierdute. O, în ce hal a ajuns biserica! Aşa este. Ei poartă o povară greşită, se îngrijorează cum să se îmbogăţească, nu pentru sufletele pierdute. Nu-i de mirare că Scriptura spune: „Ei nu ştiu că sunt nenorociţi, săraci, orbi.”

Ei cred că pot converti lumea cu bani. „Oh,” zic ei, „dacă am avea un program mai bun şi am putea câştiga mai mulţi bani, cred că am putea converti lumea. Frate Branham, dacă am putea aduce în biserică câţiva oameni bogaţi şi i-am putea face să scoată bani din buzunarele lor, cred că am putea înfiinţa o societate care ar putea merge în jurul lumii pentru a-i converti pe oameni. Am putea merge cu avionul în Africa şi să răspândim peste tot broşuri. Totul este să facem rost de bani.”

Fraţilor, lumea nu poate fi convertită cu bani; lumea va fi convertită prin Duhul Sfânt, prin predicarea crucii sub puterea Duhului Sfânt. Numai aşa se poate converti lumea. Programul lui Dumnezeu este Duhul Sfânt, nu banii. Acesta este singurul Său program, fie că este vorba de Laodicea sau de altă epocă. Da, domnilor.

Ei au nevoie de Duhul Sfânt, dar spun: „Noi avem aur!” Da, aveţi aur, dar nu cel care trebuie. Ei posedă mult aur, dar nu aurul adevărat, de aceea le-a zis Isus: „Ştiu că eşti bogat, că ai aur şi n-ai nevoie de nimic. Dar Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc.” Aurul oferit de El este un altfel de aur, este un aur încercat prin cuptorul încins, care a trecut prin focul morţii, pe la Calvar.

Aurul pe care-l au ei va putrezi, se poate oxida, dar aurul dat de El este veşnic. Dacă doriţi, notaţi-vă Iacov 5.1-4 şi veţi înţelege:

„Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi.

Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii.

Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!

Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.”

Vedeţi, acesta este aurul care poate putrezi. Dar aurul pe care-L dă Isus este Duhul Sfânt, Untdelemnul auriu al Duhului turnat în inimile voastre. „…te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti.”

Cuvântul spune că ei erau şi orbi. Este rău să nu vezi. Creştinii aceştia nu erau atât de orbi pe cât erau de „miopi.” Singurul lucru pe care îl puteau vedea erau clădirile lor mari, adunările lor mari, corurile lor în haine lungi şi alte lucruri de felul acesta. Erau atât de miopi încât nu puteau vedea dincolo de nasul lor. Tot ce puteau vedea era: „Ştii ceva? Eu fac parte din biserica cutare.” Da, ei vedeau doar denominaţiunea lor cea mare cu mulţi membri, şcoala lor duminicală şi clădirile lor arătoase.

Dar Isus a spus: „Ei au nevoie de Duhul Sfânt.” Da, ei aveau nevoie de Duhul Sfânt! Domnul le-a spus: „Ochii voştri sunt atât de bolnavi, sunteţi atât de miopi încât vedeţi doar clădirea şi adunarea voastră mare. Primarul şi toate personalităţile vin la voi, dar pe Mine M-aţi uitat. Dacă sunteţi aşa de orbi, şi aveţi ochii atât de infectaţi, o să vă vând nişte alifie pentru ochi.”

Nu-i ciudat  că doctorii aceia în divinitate nu aveau aşa ceva? Ei aveau mult parfum, multă teologie, dar aveau nevoie de alifie pentru ochi, de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ca să-şi maseze ochii, astfel încât să privească după venirea Domnului, să privească la Biblie, la Cuvânt. Ei ştiu cum să spună: „Aaaminn!” Au parfumul, au toate cremele, multă teologie, dar au nevoie de alifie pentru ochi. Da, aşa le spune Domnul: „Voi aveţi nevoie de doctorie pentru ochi, ca să vă ungeţi ochii şi să vedeţi.”

Cred că v-am spus deja ce păţeam când eram mic, dar acum mi-a venit din nou în minte. Eu am crescut în munţii din Kentucky şi locuiam într-o casă veche acoperită cu şindrilă.  Sus aveam o încăpere mică cu o saltea din paie, iar deasupra ei aveam o faţă de pernă din pene. Nu ştiu dacă voi ştiţi ce este aceasta sau ce este un pat din paie, dar noi am fost foarte săraci.

Mama şi tata aveau patul jos, iar noi ne urcam sus pe o scară, iar mama întindea peste noi o foaie de cort… Ştiţi, printre şindrilele acelea vechi puteam să numărăm stelele şi vedeam lumina lunii; aşa găuri mari erau în acoperiş.

Dacă ploua sau ningea, ne ascundeam sub foaia aceea de cort ca să nu ne ude. Uneori se făcea curent, iar atunci ne răceam şi ochii ni se umpleau de urdori. Dimineaţa, mama ne chema jos, dar eu îi spuneam: „Mamă, nu pot veni pentru că mi s-au lipit pleoapele.” Răceam la ochi şi nu mai puteam să-i deschidem, ştiţi voi. Noi copiii, încercam să-i deschidem, dar nu puteam.

Bunicul meu punea capcane pentru ratoni, iar grăsimea de raton era medicamentul pe care-l foloseam pentru orice. Cu ea ne lustruiam şi ghetele. Dacă ne durea gâtul, mama o amesteca cu terebentină şi trebuia s-o înghiţim, iar dacă aveam ochii umflaţi şi lipiţi, mama lua acest „medicament” alifie, îl încălzea încât era chiar fierbinte, şi ne ungea până când reuşeam să deschidem ochii.

Vă spun ceva! Noi am avut un curent groaznic care a trecut prin toată ţara, un curent rece care i-a îmbolnăvit pe toţi, aşa că spuneau: „Zilele minunilor au trecut. Nu există Duhul Sfânt şi vorbirea în limbi! Nu există botez în Numele Domnului Isus.” Au venit tot felul de curenți care au închis ochii multora din pricina acestor răceli spirituale, de aceea va fi nevoie de mai mult decât  grăsimea de raton pentru a-i deschide din nou. Este nevoie de un botez proaspăt al Duhului Sfânt, ca să vă maseze ochii şi să vă facă să vedeţi; să ia miopia de la voi, astfel încât să puteţi vedea că Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul. Aşa este. Oh! „Eu te sfătuiesc să cumperi de la Mine alifie pentru ochi, şi să-ţi ungi ochii.” Doctorii în teologie au toată teologia, parfumurile lor şi celelalte lucruri, dar este nevoie de mai mult decât atât. Avem nevoie de Duhul Sfânt care să ne dăruiască o viziune spirituală ca să vedem la lucru puterile cereşti. Este nevoie de alifia Duhului Sfânt. Noi ştim că alifia este de fapt un untdelemn în stare solidă, iar Duhul Sfânt este Untdelemnul lui Dumnezeu.

Teologii au parfumul lor: „Frate drag, eşti în ordine. Totul este bine, nu este nici o neregulă. Noi avem cea mai mare biserică din oraş.” Dar parfumul acesta nu are nici o valoare. Nu, domnilor! Te va face miop, iar atunci vei spune: „Da, avem cea mai mare biserică.” Ce se va întâmpla însă la judecata viitoare, când Dumnezeu vă va trage la răspundere pe voi, membrii bisericii Laodicea? Eu nu vorbesc doar pentru cei de aici, pentru că benzile vor merge în toată lumea, şi vor ajunge la milioane de oameni din timpul acesta. Înţelegeţi?

Aşa sunt cei din Laodicea: căldicei, căzuţi în păcat, miopi şi catâri. Catârul este un hibrid lipsit de curaj. Dacă vorbeşti cu el, îşi va ciuli urechile mari şi va spune: „Hau, hau, hau!” Nu are nimic atrăgător şi este o încrucişare între cal şi măgar. Aceasta este problema acestui timp: dacă uneşti un nicolait cu un laodicean, obţii un alt catâr. Aşa este. Ei nu ştiu nimic. Astfel, dacă le vorbeşti despre vindecarea divină sau despre botezul în Numele Domnului Isus Hristos, ei spun: „Hau, hau! Păstorul meu nu învaţă aşa ceva. Noi suntem prezbiterieni şi nu credem aşa ceva!” Nişte ignoranţi! Aşa i-ai putea numi: ignoranţi!

Mie nu-mi plac catârii, dar îmi place un cal de rasă curată, bun şi blând. Pe un cal îl poţi învăţa să se plece… aţi văzut caii de la circ? Înţeleg aproape ca şi un om. El ştie ceva. Calul îşi cunoaşte genealogia, dar catârul nu-şi cunoaşte părinţii şi nu se poate reproduce. Aceasta este problema şi cu aceste denominaţiuni vechi, reci şi formale: ele nu se vor mai ridica niciodată. De îndată ce o biserică se transformă într-un cult, moare şi nu se mai poate ridica. Ce este aceasta? Un hibrid.

Martin Luther a fost în ordine, dar ce s-a întâmplat când s-au organizat? Metodiştii au fost în ordine, dar ce s-a întâmplat când s-au organizat? Mişcarea penticostală a fost în ordine, dar ce aţi făcut când v-aţi organizat? Aţi hibridat totul, v-aţi dus înapoi la biserica catolică nicolaită. Da, exact aceasta aţi făcut! Aţi preluat botezul lor, practicile lor şi căile lor, iar Biblia spune că sunteţi fiicele curvei; sunteţi şi voi nişte curve ca mama voastră. Aşa este.

Un cal de rasă este blând. Oh, el este bun! Îşi pune capul pe umărul tău, este iubitor şi prietenos. El ştie cine este tatăl lui, bunicul lui şi străbunicul lui; i se poate verifica originea pentru că este de viţă nobilă.

Mie-mi place să văd un creştin autentic, care ştie de unde vine şi încotro merge. Nu pe unul care se răzgândeşte tot timpul, aşa că săptămâna trecută a fost metodist, săptămâna aceasta este baptist, iar săptămâna viitoare este penticostal, după care săptămâna viitoare merge la „Sfinţii Pelerini,” etc. Un astfel de om nu ştie cine este tatăl sau mama lui, dar lăsaţi-mă să vă spun ceva: dacă cineva este născut din Duhul lui Dumnezeu, vă poate arăta originea sa până în ziua de Rusalii. El ştie de unde vine: de la Rusalii. Amin! Eu vreau să fiu rusalistic din cap până-n picioare. Prin aceasta nu spun că vreau să fiu denominaţional, ci mă refer la puterea Hristosului înviat, mă refer la adevărata binecuvântare de la Rusalii.

Alifie pentru ochi, ca să putem privi înapoi şi să vedem de unde a venit. Voi priviţi numai la ceea ce este biserica astăzi, dar priviţi înapoi spre începutul ei, apoi continuaţi să vă apropiaţi de Dumnezeu, pentru că în felul acesta vă veţi îndepărta de ceea ce avem astăzi. Da, domnilor.

Eu am mai observat ceva: „Ei sunt goi şi nu ştiu aceasta.” Un astfel de om este într-o stare mizerabilă. Dacă este ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, şi ştie aceasta, nu va sta nepăsător, ci va face ceva. Dar dacă este în starea aceasta, și nu ştie aceasta, înseamnă că şi-a pierdut mintea. Corect? Ştiu că acestea sunt cuvinte tari, dar este adevărul. Un astfel de om nu mai este întreg la minte, este pierdut şi nu mai poate face nimic.

Dacă aţi vedea pe cineva venind în josul străzii, un om ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, şi i-aţi spune: „Frate, eşti gol,” iar el ar răspunde: „Oh, chiar sunt gol? Oh, frate, ajută-mă să intru undeva ca să mă îmbrac.” Ar fi minunat.

Dar dacă mergeţi la ei şi-i întrebaţi: „Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?”

„Dar cine eşti tu, un sfânt fanatic? Ia spune, ce vrei să zici cu aceasta? Nu-mi vorbi mie aşa! Eu sunt prezbiterian; eu sunt baptist; eu sunt metodist; eu sunt acolo sau dincolo.”

Ei sunt goi şi nu ştiu aceasta. Nu eu spun aceasta, ci Biblia spune că epoca aceasta este goală şi nu ştie. Şi o sfătuieşte: „Vino şi cumpără de la Mine haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale.” Hainele albe sunt pentru sfinţi; ele reprezintă faptele neprihănite ale sfinţilor.

Goi? Da, cu siguranţă! Dar voi spuneţi: „Frate Branham, aceasta nu se potriveşte bisericii noastre, deoarece noi suntem cei mai bine îmbrăcaţi din oraş.” Nu mă îndoiesc de aceasta; aveţi îmbrăcăminte după ultima modă, cele mai bune materiale, cele mai recente ţinute purtate de starurile de la Hollywood, sunteţi atât de sexy încât atrageţi atenţia fiecărui bărbat de pe stradă. Cu siguranţă.

O doamnă mi-a spus: „Ce vrei să spui, frate Branham? Noi cumpărăm aceste haine din magazine; nu se poate găsi altceva.”

„Este adevărat,” am răspuns eu, „dar încă se mai vând stofe şi se fabrică maşini de cusut. Deci, nu ai nici o scuză.”

Biblia spune: „Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5.28). Este adevărat? Atunci cine este de vină dacă o femeie se îmbracă sexy şi apare astfel în faţa unui bărbat? Femeia este vinovată; ea a provocat acest lucru. Aşa este.

Poţi fi curată ca un crin faţă de soţul tău. Poate eşti o fată tânără şi nu ai făcut nimic rău în viaţa ta; poate eşti fecioară când te căsătoreşti, dar dacă te îmbraci aşa şi îi provoci pe bărbaţi să te privească, ei preacurvesc  cu tine în inima lor, dar vinovată eşti tu. Poate porţi hainele cele mai bine croite din oraş, dar nu se cade ca o sfântă a lui Dumnezeu să se îmbrace aşa.

Ei spun: „Oh, nu! Biserica noastră…” Sunteţi voi îmbrăcate corect? Ele spun că sunt. „Oh, în comunitatea noastră toţi sunt bine îmbrăcaţi. Noi suntem bogaţi şi nu ducem lipsă de nimic. Păstorul nostru vine îmbrăcat în sutană, iar corul are robe…” iar diavolul s-a strecurat sub ele. Aşa este. Mai bine nu mai spun nimic!

Oh, toate aceste lucruri mari! Coruri în robe, pe care trebuie să le plăteşti ca să cânte. Predicatorului trebuie să-i daţi o anumită sumă de bani, altfel pleacă la alţii care-l plătesc mai bine. El va aduna comitetul comunităţii şi le va spune: „Fraţilor, voi aţi fost aşa drăguţi cu mine; m-aţi plătit cu atâta pe săptămână, dar ceilalţi îmi oferă mai mult. Penticostalii (sau indiferent cine) mi-au promis că-mi oferă mai mult.”

Ce le mai rămâne de făcut sărmanilor credincioşi? Ce şansă mai au ei? Ce şansă are o adunare săracă şi umplută cu Duhul Sfânt? Ei nu pot să-şi permită aşa ceva. Atunci Dumnezeu ridică pe cineva (Amin), îl apucă pe cineva, îl umple cu Duhul Sfânt şi îl pune supraveghetor peste voi. El a spus: „Eu te sfătuiesc să cumperi haine albe de la Mine.” Şi tot Biblia spune: „…şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)” (Apocalipsa 19.8).

Să citim acum Apocalipsa 3.20 şi apoi vom încheia. Staţi liniştiţi şi ascultaţi:

„Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

 Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.

 Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”

Aceasta este una din cele mai remarcabile afirmaţii pe care le-am văzut în Noul Testament. Aş vrea să observaţi: „Eu stau la uşă şi bat.” În general, versetul acesta este îndreptat spre păcătoşi. Este adevărat? Noi le spunem păcătoşilor: „Isus stă la uşa ta şi bate!” Dar aici El bate la uşa bisericii, pentru că odată a umblat cu ei, dar L-au scos afară prin organizaţia lor, prin comportamentul lor lumesc şi prin răceala lor. El este scos afară din biserică.

Amintiţi-vă că la începutul epocilor Bisericii, El a umblat prin mijlocul celor şapte sfeşnice. Este adevărat? Iar aici la sfârşit, în afara cărei biserici, Îl găsim? În afara bisericii Laodicea. Ei L-au dat afară! El stă afară şi încearcă să intre înăuntru. Ce tablou trist! Mântuitorul lumii stă în afara bisericii pe care a răscumpărat-o cu sângele Său. Să le fie ruşine!

„Eu stau la uşă şi bat.” După ce a fost scos afară, El încearcă să vină înapoi şi bate la uşă. Acesta este cel mai dureros tablou din Noul Testament. Cred că nimic nu poate fi mai trist decât să-L vezi pe Mântuitorul lumii scos afară din propria Sa Biserică, din Laodicea. După ce le-a spus tot ce au făcut, le-a vorbit despre bogăţia lor, despre starea lor căldicică şi despre celelalte lucruri, El n-a mai trebuit să-i verse din gura Lui, pentru că L-au vărsat ei pe El. Totuşi, El stă în continuare la uşă şi încearcă să intre. De ce? Ca să le dea Viaţa veşnică. El a încercat să salveze chiar şi sufletele celor care L-au ucis pe Golgota. Este cel mai trist tablou pe care l-am văzut în viaţa mea, sau la care m-aş fi putut gândi vreodată.

Dat afară! De unde a fost dat afară? Ascultaţi prieteni! dacă lucrul acesta nu este izbitor… Închipuiţi-vă! Încercaţi să vă faceţi o imagine despre aceasta, lăsaţi-o să pătrundă în inimile voastre: Când a fost aici pe pământ, Mântuitorul nostru a fost respins de propriul Său popor. A fost respins şi dat afară. Lumea L-a respins şi L-a răstignit, iar acum este respins şi dat afară de propria Sa Biserică; nu mai este dorit nicăieri, nu mai au nevoie de El. Ei au o denominaţiune şi nu mai au nevoie de El. Au un papă, de ce ar mai avea nevoie de El? Eu un arhiepiscop, un supraveghetor general, aşa că nu mai au nevoie de Duhul Sfânt. Nu mai au nevoie de El; nu mai au nevoie de Hristos, de Duhul Sfânt.

Eu nu cred că L-au scos afară cu bună ştiinţă, pentru că nu şi-au dat seama de lipsa Lui. Ei nu I-au observat absenţa, pentru că încă mai cântau despre El; predicatorul încă mai vorbea despre El, aşa că nu au observat absenţa Lui. Dar purtarea lor lumească şi organizaţia lor care spune: „Zilele minunilor au trecut,” L-au făcut să plece de la ei.

Să vă spun ceva. Fiecare trezire care a venit vreodată prin aceste biserici, a avut loc în afara organizaţiilor. Şi de fiecare dată când a început o trezire, acolo au fost prezente semne şi minuni, vorbiri în limbi, vindecări, etc. Dar de fiecare dată, imediat după moartea întemeietorului, ei s-au organizat, au făcut din acea trezire o organizaţie şi au murit imediat, iar Dumnezeu S-a dus mai departe fără ei. Aşa este.

Aici, în ultima epocă a Bisericii, Dumnezeul cel Atotputernic stă afară şi bate la uşă. Mi se rupe inima când mă gândesc la aceasta. Domnul meu stă afară, în faţa uşii propriei Sale Biserici, după ce a fost scos afară prin felul lor lumesc, prin răceala şi indiferenţa lor. El stă la uşă, bate şi încearcă să intre înăuntru. Când m-am gândit la lucrul acesta, m-am aplecat peste masă şi am început să plâng.

M-am gândit de multe ori la Isus, când a fost în casa acelui fariseu şi nimeni nu L-a luat în seamă, atunci când stătea acolo cu picioarele murdare. Ei nu L-au întâmpinat la uşă, nu I-au spălat picioarele şi nu L-au uns, nu L-au curăţat de mizeria luată de prin pieţele şi locurile prin care umblase. Haina Lui atingea pământul şi a adus înăuntru mirosul străzii pe care umblau cai şi alte animale.

Ei aveau obiceiul ca întotdeauna să spele picioarele celor care intrau în casă, iar băiatul care spăla picioarele se afla la intrare. Cum intra cineva, i se spălau picioarele, şi primea o pereche de sandale. Apoi i se ungea capul cu untdelemn pentru a mirosi frumos şi pentru arsurile provocare de soare; părul îi era pieptănat şi apoi intra înăuntru.

Pat, te rog să vii puţin aici, pentru că vreau să vă arăt cum era procedura primirii oaspeţilor. Mai întâi, gazda îşi îmbrăţişa oaspetele. Prin aceasta îi arăta invitatului că este binevenit.

Dar când Isus a venit ca invitat, s-a întâmplat ca la serbările noastre religioase: El a fost neglijat. Ei erau atât de ocupaţi cu afacerile lor, fiindcă acolo erau episcopi şi alţi demnitari. A fost invitat şi Isus, dar nu I-a spălat nimeni picioarele. El S-a aşezat într-un colţ, iar ei nici nu au ştiut că era acolo, cu picioarele Lui urât mirositoare şi pline de praf.

Apoi a venit acolo acea prostituată sărmană. Ea a privit în jur şi L-a văzut pe Isus stând într-un colţ cu picioarele murdare. O, aceasta i-a frânt inima. Privindu-L se gândea: „Acesta este Omul care  a iertat păcatele acelei femei; este Omul despre care am auzit că i-a vindecat pe mulţi. De ce nu-I acordă nimeni nici o atenţie?”

Toţi L-au neglijat din cauză că episcopii şi toţi ceilalţi oameni importanţi Îl dăduseră afară. Ei L-au invitat să vină acolo, dar nu I-au dat nici o importanţă.

Aşa procedăm şi noi. Îl invităm să vină în adunarea noastră, iar când vine, ne este ruşine cu El. „Oh, zic ei, „mi-ar fi ruşine să mă ridic şi să spun: „Slăvit să fie Domnul!” Nu pot s-o fac pentru că acolo stă familia Jones şi ar spune că sunt şi eu un holly-roller.” Făţarnicule! Aşa este. „Mi-e frică să vorbesc în  limbi pentru că ei vor spune că fac parte din „mişcarea limbilor.” Şi voi sunteţi nişte nenorociţi mizerabili!

Da, sunteţi nenorociţi, săraci orbi şi goi, şi nu o ştiţi.

Isus stătea acolo cu picioarele nespălate, iar curva aceea de pe stradă a observat aceasta. Să vorbim puţin despre ea.

O văd cum merge la prăvălie; lacrimile îi curg pe obraji, iar la un moment dat spune: „Nu pot să fac aceasta. Dacă cumpăr acest parfum, El va şti de unde am banii; ştie cum i-am obţinut, dar este singurul lucru pe care-l am.”

Dar vedeţi, aceasta este tot ce vrea El. Înţelegeţi? Lui nu-i pasă ce aţi făcut! Veniţi doar la El şi spuneţi-I: „Nu am ce să-Ţi aduc.”

Aşadar, ea a cumpărat nişte mir frumos mirositor şi l-a dus la El, gândindu-se: „Oh, dacă aş putea să-L văd…” Apoi s-a strecurat  pe lângă uşă, fără s-o vadă cineva, şi a intrat.

Ei nu I-au spus „bine ai venit,” lui Isus, dar femeia a ajuns la El, a luat vasul de alabastru, l-a spart, apoi i-a uns picioarele cu mirul acela frumos mirositor şi a început să I le spele. În timp ce făcea aceasta, plângea şi se gândea: „El trebuie să fie Acela despre care am citit întotdeauna în Scriptură. Ştiu că El mă cunoaşte.” Ce apă minunată pentru spălarea picioarelor Lui: lacrimile pocăinţei acelei femei. Şi pentru că nu avea o cârpă cu care să-I şteargă picioarele, femeia şi-a desfăcut părul şi a început să le şteargă cu el. Lacrimile îi curgeau pe obraji, aşa că-I spăla picioarele cu lacrimile ei şi le ştergea cu părul ei; şi tot timpul I le săruta.

Isus avea picioarele murdare, dar nimeni nu-I acorda nici o atenţie, iar astăzi I se dau nume înjositoare ca „sfânt fanatic,” sau ceva de felul acesta, şi nimeni nu ia atitudine pentru El.

„Voi purta crucea aceasta

Până voi fi eliberat de moarte.

Voi merge pe cale cu cei dispreţuiţi ai Domnului,

Voi sta înăuntru cu Isus.

O, Doamne, ia-mă şi pe mine (Ia-mă şi pe mine, Doamne, indiferent ce mă va costa).

Ca şi Iacov şi eu am ca pernă o piatră

Ce mai contează pe lângă ce a făcut El pentru mine?

Sărmana prostituată stătea acolo şi plângea. Şi iată-l pe Simon, fariseul care-L invitase pe Isus, privind spre Isus şi gândindu-se: „Hmm, hmm, hmm! Dacă El ar fi într-adevăr un proroc, ar şti ce fel de femeie este aceasta!” Făţarnicul!

Isus nu Şi-a mişcat deloc picioarele în timp ce le spăla femeia, ci a stat liniştit şi a privit-o. Oh, îmi place aceasta! Nu lucrurile mari pe care le facem, sunt importante, ci cele mici pe care le lăsăm adesea deoparte. El stătea şi o privea. Nimeni nu-I acorda nici o atenţie, dar în cele din urmă plânsul ei şi spălarea picioarelor Lui a atras atenţia celorlalţi. Isus o privea fără să spună nici un cuvânt.

Bătrânul Simon îşi zicea: „Dacă El ar fi un proroc, ar şti ce fel de femeie este aceasta. Vedeţi, noi suntem biserica mare de aici, şi ştim că El nu este Proroc, pentru că dacă ar fi, ar fi trebuit să ştie ce fel de femeie este aceasta.”

Eu cred că El S-a simţit puţin înviorat după ce lacrimile căinţei care au curs pe faţa ei I-au spălat picioarele. O, Doamne, cât de mult mi-ar fi plăcut să fiu şi eu acolo! Le-aş fi spălat din nou. Da, domnilor.

Frate, femeile de astăzi ar avea probleme dacă ar fi nevoie să-I şteargă picioarele cu părul. Ar trebui să stea în cap ca să facă aceasta, pentru că şi-au tăiat părul. Da, domnilor, părul lor este tăiat.

Isus a stat acolo cu picioarele murdare şi nimeni nu L-a luat în seamă, dar femeia aceea I le-a spălat cu lacrimile ei. Când a terminat, El a privit-o ca şi când i-ar fi spus: „Totul este bine!”

Apoi, a privit în jur şi a zis: „Aş vrea să-ţi spun ceva, Simone. M-ai invitat aici şi nu M-ai întâmpinat la uşă; nu Mi-ai dat apă să-Mi spăl picioarele, nu Mi-ai uns capul când am intrat şi nu M-ai sărutat de „bun venit.” Dar femeia aceasta sărmană, o femeie de pe stradă, care nu avea apă ca să-Mi spele picioarele, Mi le-a spălat cu lacrimile ei. Ea nu a avut cu ce să-Mi şteargă picioarele, dar Mi le-a şters cu părul ei, şi n-a încetat să Mi le sărute. De aceea, vreau să-ţi spun ceva: păcatele ei care erau multe, au fost iertate.” Vedeţi? Dar despre păcatele lui nu a spus nimic, nu a spus că sunt iertate.

Astăzi, Isus stă la uşa organizaţiilor penticostale, baptiste, metodiste, etc, şi încearcă să intre înăuntru cu Rusaliile, dar oamenii trec nepăsători pe lângă El. Felul vostru lumesc şi alte lucruri, L-au scos afară din biserică, de aceea, stă afară plângând şi încearcă să intre din nou în biserică. O, este cel mai trist lucru pe care l-am văzut în viaţa mea! Ei nu au nevoie de El, dar Isus stă la uşă şi bate, încercând să intre.

Ei L-au aruncat afară, dar continuă să cânte despre El, să predice despre El şi nu-I simt lipsa. Aşa este. Ei merg mai departe aşa. De ce? Pentru că sunt miopi. Privesc la clădirile lor mari, fiindcă sunt bogaţi. Privesc la marea organizaţie din care fac parte şi încearcă să le întărească aducând mai mulţi membri, fără să-I simtă lipsa. Nu, nu. Ei nu simt lipsa vorbirii în limbi; nu simt lipsa mesajelor puternice venite de la Dumnezeu, care străpung şi taie inimile împrejur, şi care zdrobesc lucrurile lumii şi le scoate afară, aşa cum este scoasă pleava din grâu.

Dacă le predici aşa ceva în bisericile lor, te dau afară, dar acesta este felul de predicare al Duhului Sfânt. Isus le-a zis: „Sunteţi o generaţie de vipere! Şerpi din iarbă!”, iar Ioan Botezătorul a procedat la fel. El şi toţi ceilalţi bărbaţi unşi au dat de pământ cu lucrurile lor ascunse. Aşa este.

Dar ei nu au simţit lipsa Lui, pentru că nu au avut-o. Înţelegeţi? Au avut doar ceva plăcut, o bătaie prietenoasă pe umăr şi invitaţia: „Alătură-te bisericii noastre; scrie-ţi numele în registrul nostru şi vei deveni un membru al nostru. Retrage-te de la biserica cealaltă şi te vom primi la noi. Cât va fi contribuţia ta pe an?” Vedeţi, aceasta este: sunt bogaţi şi nu duc lipsă de nimic.  Oh! Dar aveţi nevoie de lucrul cel mai important, şi pe acesta nu-l aveţi, dar Isus stă afară şi încearcă să intre înăuntru cu Rusaliile.

Ce credeţi că s-ar întâmpla în seara aceasta în biserica metodistă, dacă Duhul Sfânt s-ar coborî peste biserică, iar ei ar începe să strige, să tresalte, să vorbească în limbi şi să se comporte ca nişte oameni beţi? Confederaţia i-ar da imediat afară. Voi ştiţi că aşa este. Ce s-ar întâmpla într-o biserică baptistă, dacă lucrul acesta s-ar manifesta printre ei? Acelaşi lucru. În cea penticostală? Ar păţi la fel. Da, cu siguranţă. Ei nu vor să aibă de-a face cu aşa ceva, ci ar spune: „Ne-au stricat covoarele cele noi!” Ce grup de oameni nenorociţi! Aşa este.

El a fost cândva cu ei şi a umblat prin mijlocul celor şapte sfeşnice, dar iată răspunsul: denominaţiunile şi lucrurile lumii, episcopii şi cardinalii lor L-au dat afară şi nu I-au simţit lipsa deloc.

Ce vom face noi ca să-L aducem înapoi? Dacă acum El este la uşa bisericii penticostale, ce trebuie să facem ca să-L aducem înapoi? Am avea nevoie de un vot unanim al oamenilor, pentru a-L aduce înăuntru? Alegerea unui nou papă sau al unui cardinal nou, L-ar aduce înapoi? Sau poate ar trebui să ridicăm o nouă denominaţiune? Aceasta nu va merge niciodată, nu va da nici un rezultat. O denominaţiune nouă, nu-L va aduce înapoi, iar un cardinal nou, un păstor sau un evanghelist nici atât. Nu poate fi făcut nimic, decât să acţionaţi voi înşivă. Cum Îl aducem înăuntru? În nici un caz printr-un vot.  Nu, domnilor. Nu vom vota pentru întoarcerea Lui, pentru că aceasta nu-L va aduce înapoi. Atunci ce trebuie să facem? Iată soluţia: „Dacă cineva aude glasul Meu şi deschide uşa…” Acum noi ştim ce este uşa: „Dacă cineva aude glasul Meu şi deschide uşa…”

El nu spune: „Dacă o comunitate sau o organizaţie…” Nu, domnilor. El nu mai are nimic a face cu ei, pentru că sunt morţi şi pierduţi. El urăşte sistemul lor, l-a urât întotdeauna. El a spus că urăşte acest lucru şi-l urăşte şi în seara aceasta.

„Dar dacă cineva, fie el metodist, baptist, prezbiterian, catolic, sau orice ar fi el, aude glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Acesta este mesajul pentru Biserica penticostală. Dar nu este vorba de a încerca să trezim din nou organizaţia penticostală, ci de a trezi în inima fiecărui om în parte binecuvântarea de la Rusalii. Aceasta este singura cale, iar atunci: „…voi cina cu el şi el cu Mine.”

Deci ce ne învaţă Mesajul adresat Bisericii? Că ei nu au avut nici un progres duhovnicesc. Nu! Dimpotrivă, tot timpul a fost un regres, un declin. Mesagerii Bisericii şi mesajele adresate fiecărei epoci, au condamnat denominaţiunile. Cu toate acestea, Biserica a fost într-un declin constant şi nu a vrut să asculte mesajul. Mesajul către Biserici nu a luat în seamă denominaţiunea, deoarece aceasta a născut aşa-zişii creştini hibrizi, care nu ştiau nimic despre Dumnezeu sau despre Duhul Sfânt. Acest lucru este atât de adevărat, pe cât este de adevărat că eu stau pe această platformă. În ce-i priveşte pe membrii lor căldicei, aceştia vor fi vărsaţi din gura Lui.

Apostolul Pavel a menţionat faptul că neamurile sunt o ramură altoită. Aş dori să deschidem Bibliile la Romani capitolul 11 şi să citim de la versetul 15 la versetul 27. Vă voi citi versetele acestea, acum, chiar înainte de încheiere. Apostolul Pavel le-a scris aceasta romanilor, neamurilor, şi a spus: „Dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile originale, ci le-a tăiat din pricina necredinţei…” Corect? De ce au fost tăiaţi ei? Pentru că au respins Rusaliile. Este adevărat? În ziua de Rusalii au râs şi au făcut hulă împotriva Duhului Sfânt. Când a fost Isus pe pământ, ei L-au numit Beelzebul, au spus că are drac, că este un ghicitor, un vrăjitor, etc. Atunci, El le-a zis: „Eu vă iert pentru aceasta, dar dacă va veni Duhul Sfânt şi veţi vorbi împotriva Lui, acest lucru nu vi se va ierta niciodată.”

Amintiţi-vă că atunci când Isus Şi-a trimis ucenicii, nu i-a trimis la neamuri ci le-a zis: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor… ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.” (Matei 10.5-6).

Cum s-au condamnat ei? Prin faptul că L-au hulit pe Duhul Sfânt; L-au numit pe Duhul lui Dumnezeu un duh necurat. Au râs de El în ziua când cei peste care Se pogorâse Duhul Sfânt, jucau în Duhul. Cetatea care a râs de lucrarea lui Dumnezeu şi-a mâncat proprii copii şi a fost nimicită de generalul Titus, iar sângele lor a curs pe porţi. Aşa este. Una dintre cele mai mari naţiuni ale lumii a devenit cea mai josnică şi a fost risipită în cele patru puncte cardinale. De ce? Din cauza necredinţei lor! Şi acesta era pomul original: Israelul.

Nu a spus Pavel aceasta? Cine a găsit versetele? Le-ai găsit, frate Pat? Ridică-te şi citeşte de la versetul 15 la 27:

Fratele Pat citeşte:

„Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?

Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.

Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,

nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.

Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”

Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor…”

Vedeţi? Din pricina necredinţei. În ordine. Citeşte mai departe:

„…şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!

Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.

Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

Şi chiar ei: dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.

Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?

Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.

Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.

Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”

Aţi înţeles? Pavel a spus: „Dacă Israelul, care a văzut semnele Duhului Sfânt, a fost tăiat…”  Reţineţi: ei au fost lepădaţi pentru că au respins mesajul lui Pavel: pocăinţa şi botezul în Numele Domnului Isus, semnele şi minunile care-i însoţesc pe credincioşi. Astfel, Pavel le-a spus: „De acum încolo mă voi duce la neamuri.” (Fapte 18.6). Corect?

Biblia spune că „Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.” (Fapte 11.26).

Pomul original a fost sfânt, şi crengile au fost sfinte, dar pentru că nu au crezut mesajul de la Rusalii pe care-l predica Pavel, Dumnezeu i-a tăiat şi a altoit o ramură de măslin sălbatic, adică pe noi, neamurile, ca să putem trăi  din viaţa acelui Copac.

Astfel, dacă respingem mesajul de Rusalii, care a venit prin toate epocile Bisericii, cu cât mai mult poate îndepărta Dumnezeu crengile sălbatice, pentru a-i altoi din nou pe cei ce sunt ai Lui de la început? El le va îndepărta din pricina necredinţei lor. Puneţi aceasta alături de lecţia de azi dimineaţă. Voi ştiţi unde ne aflăm noi, nu-i aşa? Noi suntem la sfârşitul timpului, în timpul luării Bisericii dintre neamuri, a răpirii ei; apoi Duhul Sfânt va veni la evrei; Isus li Se va descoperi şi îi va pecetlui pe cei o sută patruzeci şi patru de mii. Iată, ramurile fireşti vor fi altoite din nou, Israelul va fi din nou binecuvântat.

Isus nu va bate în continuu la uşa voastră; El nu va rămâne tot afară, ci va veni un timp când va pleca, iar atunci Îl veţi căuta voi pe El, dar nu-L veţi mai găsi niciodată. Haideţi cât mai este timp! Răspundeţi cât timp El mai bate la uşă! Nu faceţi compromis cu nimic, fiindcă aveţi nevoie de botezul Duhului Sfânt aşa cum L-au primit cei ce la Rusalii; aveţi nevoie de acelaşi botez în apă şi de aceleaşi lucruri pe care le-au făcut ei atunci. Nu îngăduiţi ca cineva să pună în inima voastră altceva!

Acum daţi-mi voie să vă spun ceva vouă, prietenii mei catolici. Voi credeţi în fecioara Maria, dar, deşi a fost mama lui Isus Hristos, a trebuit să meargă şi ea în camera de sus ca să fie umplută cu Duhul Sfânt şi s-a purtat ca o femeie beată. Ea a fost printre cei o sută douăzeci, a primit botezul Duhului Sfânt, a vorbit în limbi şi s-a purtat ca o femeie  beată, atunci când Duhul Sfânt S-a coborât peste ea. Dacă fecioara Maria a trebuit să trăiască această experienţă ca să poată merge în slavă, cum credeţi că veţi intra voi acolo altfel, decât pe aceeaşi cale? Gândiţi-vă bine la aceasta!

Predicatorul baptist de aici din spate, doreşte să fie sigur că acest lucru este valabil şi pentru baptişti. Acest lucru este valabil pentru toţi, indiferent despre cine este vorba.

Faptul că faceţi parte dintr-o biserică, spuneţi un crez şi mergeţi în fiecare duminică dimineaţa la biserică, nu vă va folosi la nimic. Prin aceasta aduceţi doar o batjocură la adresa lui Dumnezeu. Ori sunteţi creştini adevăraţi, ori nu sunteţi nimic! Fiţi ori reci, ori în clocot! Voi n-aţi văzut niciodată o pasăre albă-neagră, un om beat-treaz şi nici un păcătos-sfânt. Nu, nu există aşa ceva! Ori sunteţi umpluţi cu Duhul Sfânt şi Dumnezeu locuieşte în voi, ori nu aveţi nimic. Vedeţi? Ori sunteţi, ori nu sunteţi.

Gândiţi-vă deci la faptul că Isus stă la uşa voastră şi la făgăduinţa lui Dumnezeu pentru aceste zile. De ce a fost tăiat Israelul din pomul original? Pentru că a respins mesajul lui Pavel, mesajul Rusaliilor.

Credeţi că aceasta este ultima epocă a Bisericii? Biblia aşa spune. Şi ce se va întâmpla cu ei? Vor fi tăiaţi pentru că au respins mesajul de la Rusalii, iar Dumnezeu Se va întoarce din nou spre evrei şi tot Israelul va fi mântuit. El va fi primit ca naţiune, nu individual. Dar în cazul nostru, al neamurilor, el lucrează individual.

Mai întâi, El a venit la evrei. Apoi, în Fapte 15.14 citim că El îşi scoate „un popor dintre neamuri, pentru Numele Său,” adică Mireasa Sa. „Un popor”, adică unul de aici, unul de dincolo; El Se ocupă de persoane individuale dintre neamuri, indiferent de naţionalitate, crez sau culoare. El se ocupă de noi individual; este buchetul Lui pe care El îl va pune pe altarul Său. Dar cu Israelul, El a lucrat întotdeauna ca naţiune. Ei sunt naţiunea Lui.

În seara aceasta sunt foarte bucuros pentru că avem acest mesaj; şi sunt bucuros pentru faptul că aţi venit aici; eu apreciez mult prezenţa voastră. Îi sunt recunoscător Atotputernicului Dumnezeu că m-a lăsat să văd ceea ce am văzut şi mi-a dat posibilitatea să aduc mesajul acestei biserici. Acum mi-am descărcat inima. De multă vreme, Duhul Sfânt a cercetat inima mea şi nu am putut scăpa de aceasta.

El m-a călăuzit să fac două lucruri: să merg la Shreveport, Louisiana, pentru o întâlnire cu fratele Moore. Soţia mea care stă aici, poate să vă spună aceasta. Timp de multe săptămâni, eu am spus tot timpul că vreau să merg la Shreveport. De ce? Oricine a fost atunci la Shreveport, ştie de ce. Ei n-au mai văzut şi n-au mai auzit niciodată aşa ceva. Au venit predicatori de pretutindeni, de la baptişti şi din alte comunităţi. Un bărbat a spus că a vrut să deschidă frigiderul, dar Duhul Sfânt a venit peste el şi i-a zis: „Du-te la Shreveport, Louisiana, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” El i-a spus numele meu şi unde mă va găsi, după care i-a spus: „El îţi va spune ce trebuie să faci!” Şi eu i-am spus: „Bazinul este pregătit! Ai nevoie de botezul cu Duhul Sfânt.”

Astfel de lucruri s-au întâmplat. Oamenii vorbeau în limbi, proroceau şi spuneau lucruri care urmau să se întâmple printre noi.

Apoi am spus: „Trebuie să merg la Jeffersonville şi să scriu această carte pentru că nu ştiu cât timp voi mai fi aici. Dar dacă exprim aceste lucruri şi vor fi scrise, atunci cuvintele Lui vor continua să dăinuiască şi după plecarea mea.” Astfel, am notat pasajele din istorie care vor fi folosite în carte, apoi am venit aici să prezint Cuvântul înaintea Bisericii, pentru că aici primesc inspiraţia Duhului Sfânt, deoarece nici eu nu am ştiut lucrurile acestea. Acesta este adevărul. Vă spun în Numele Domnului că acesta este adevărul: „Nici eu nu am ştiut aceste lucruri.”

Acum mă simt eliberat; simt că Dumnezeu ne-a adus Mesajul. Cred că suntem la sfârşitul drumului; cred că a sosit timpul pentru descoperirea lui Dumnezeu; a sosit timpul ca El să Se facă cunoscut printre noi. Nu ştiu cât va mai dura, dar ceasul este aproape.

Noi privim după prorocul acela mare care se va ridica. Poate el va veni în vremea mea sau în zilele celor care sunt  tineri acum, nu ştiu. Sau poate că este deja în mijlocul nostru chiar acum. Duhul Sfânt este aici ca să ne călăuzească până în timpul acela, iar când acest lider sau conducător, ne va conduce, el va fi uns cu Duhul Sfânt; desigur, este vorba de Ilie care va veni. El este conducătorul care va întoarce inimile copiilor înapoi la mesajul părinţilor, înapoi la mesajul Tatălui nostru ceresc din ziua de Rusalii, atunci când a turnat Duhul Său.

Eu am prezentat această temă cât am putut de bine,  cu ajutorul istoriei şi al Bibliei, şi am arătat că lucrul acela a venit prin epocile bisericii şi că astăzi este o denominaţiune, o urâciune în faţa lui Dumnezeu.

Nădăjduiesc că lucrul acesta s-a clarificat în mintea voastră prin dovezile aduse de Scriptură, de faptele apostolilor şi de istorie.

Dumnezeu nu Şi-a organizat niciodată Biserica Sa. Mama bisericilor organizate este ierarhia romano-catolică. Biserica Romano-catolică este mama tuturor organizaţiilor. De îndată ce o trezire a născut un grup protestant, ei s-au întors înapoi şi au făcut acelaşi lucru. Biblia spune că „Ea este o curvă şi are fiice, care sunt biserici ieşite din ea.” Ele trebuiau să fie femei, ca să fie curve.

Dar El a mai spus: „Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.” (Luca 12.32). Fie ca noi toţi să fim în ziua aceea acolo, metodişti, baptişti, sau ce sunteţi: „Dacă cineva deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el.”

Frate şi soră, fie ca noi să ne numărăm în ziua aceea printre cei care fac parte din turma aceea mică, ce aşteaptă venirea Sa, atunci când El îi va lua pe toţi ai Săi de pe tot pământul, pentru că răpirea va fi universală. „…doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat… Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat…” (Luca 17.34-36). Aceasta ne arată că pe o parte a pământului va fi zi, iar pe partea cealaltă va fi noapte. Vedeţi? „Doi vor fi într-un pat, doi vor fi la câmp.” Înţelegeţi? „Unul va fi luat…”

Aşa cum am spus azi-dimineaţă, într-una din aceste zile veţi merge pe stradă vorbind cu mama voastră, iar când veţi privi în jur, ea nu va mai fi acolo. Veţi sta la masă savurând cafeaua sau luând micul dejun, şi dintr-o dată veţi privi în jur şi veţi constata că tatăl vostru nu mai este acolo. Exact aşa va fi. Lucrul acela se apropie, dar noi nu ştim când. Însă un lucru este sigur: când va veni, va fi cu adevărat sfârşitul, pentru că atunci nu se va mai putea face nimic, nu veţi mai putea schimba nimic. Voi spuneţi: „Auzim aceasta de multă vreme!” Aşa este, dar într-o zi o veţi auzi pentru ultima dată. Se va întâmpla pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu. Amintiţi-vă: a greşit vreodată ceva în cele opt seri de predicare a Cuvântului? Ceea ce a spus Isus aici, s-a întâmplat în fiecare epocă exact aşa cum a fost spus.

Noi vedem că epoca aceasta se potriveşte exact în ceasul acesta. Chiar şi azi-dimineaţă când am vorbit despre pilda celor zece fecioare. Biblia spune că atunci când răsună strigarea: „Iată, vine Mirele!”… venirea Domnului, dar mai întâi este predicat Cuvântul. În timpul acela sunt descoperite fecioarele neînţelepte. Ce s-a întâmplat apoi? Timpul este aproape, bombele atomice şi totul este pregătit; predicatorii vor alerga pe stradă şi vor începe să strige mesajul. Când ei fac aceasta, biserica cea mare, fecioarele neînţelepte spun: „Noi suntem de mult timp prezbiterieni, dar poate vom studia şi vom vedea. Dar, credem că avem nevoie de Duhul Sfânt.” De pe acum scriu tratate despre aceasta, iar atunci vor zice: „Daţi-ne şi nouă puţin untdelemn.”

Dar fecioarele înţelepte le răspund: „Nu putem, pentru că avem doar cât să ne ajungă nouă.”

Aşadar, când s-au dus să obţină Duhul Sfânt, când s-au dus să se roage aşa cum fac astăzi bisericile mari şi frumoase, când s-au dus să cumpere untdelemn, a venit Mirele. Ei încearcă să-L obţină chiar acum. În bisericile organizate au loc adunări mari, conferinţe internaţionale în care se spune: „Trebuie să ne întoarcem la binecuvântarea de la Rusalii; trebuie să avem vindecarea divină în biserică; trebuie să avem vorbitori în limbi. Trebuie să avem darul tălmăcirii limbilor. Trebuie să avem toate aceste daruri duhovniceşti în biserică şi trebuie să începem să avem adunări.” Vedeţi, ei au început să se consulte, dar în timp ce fac aceasta, vine Mirele, îi va lua pe cei care au ulei în candele şi-i va duce sus.

Ce s-a întâmplat când s-au întors ceilalţi? Au fost aruncaţi în întuneric, în necazul cel mare, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, în timp ce Mireasa va fi în cer.

Apoi, la sfârşitul celor trei ani şi jumătate, El va veni aşa cum a făcut Iosif, şi Se va descoperi fraţilor Săi, ceea ce va cauza un plâns general. Da, ei se vor aşeza pe familii, vor plânge şi-L vor întreba: „De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?” iar „El va răspunde: „În casa celor ce mă iubeau le-am primit.” Cei ce L-au străpuns Îl vor vedea, şi El Se va face cunoscut fraţilor Săi.

Dar acum, El încearcă să Se facă cunoscut Bisericii Sale, pentru că biserica dintre neamuri L-a dat afară. El stă încă la uşă, bate şi spune: „Mai este cineva înăuntru care să-Mi deschidă, să Mă lase să intru şi să vorbesc cu el?”

Oh, sunt atât de bucuros, atât de recunoscător pentru că în urmă cu aproximativ douăzeci şi opt de ani, am simţit acea bătaie în inima mea! El a intrat înăuntru, iar de atunci am cinat cu El şi El cu mine; şi am primit binecuvântarea de la Rusalii, am primit Duhul Sfânt.

Am fost botezat în Numele Domnului Isus Hristos, spre iertarea păcatelor mele. A fost singura dată când am fost botezat în viaţa mea, fiindcă încă din copilărie nimeni nu a putut să-mi spună că există trei dumnezei. Nu, nimeni n-a putut să-mi vâre aşa ceva pe gât. Voi nu puteţi să-i serviţi aşa ceva cuiva care ştie Cine este Dumnezeu. Aşa este. Pe mine m-a botezat un predicator baptist, dar i-am spus clar: „Vreau să fiu botezat în Numele Domnului Isus Hristos.” Astfel, dr. Roy Davis m-a botezat în Numele Domnului Isus Hristos, când eram doar un băiat. Aşadar, eu am crezut aceasta, am stat pe aceasta şi ştiu că este Adevărul. Acesta este Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu. Aşa este.

Sunt  bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei,

Sunt unul dintre ei, unul dintre ei,

Sunt bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei,

Sunt unul dintre ei, unul dintre ei,

Sunt bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei,

Cu toate că aceşti oameni nu au faima lumii,

Ei au primit Rusaliile lor,

Au fost botezați în numele lui Isus,

Și spun acum până departe

Puterea lui este încă aceeaşi

Sunt bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei.

Sunteţi bucuroşi şi voi? Dacă da, ridicaţi mâinile.

Unul dintre ei, unul dintre ei,

Sunt bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei,

(Odată ce ai devenit al Lui, vei birui orice păcat în Numele lui Isus Hristos).

Vino fratele meu, caută această binecuvântare

Care îți va curăţa inima de păcat,

Care va declanșa sunetul clopotelor de bucurie

Și va ține sufletul tău înflăcărat;

Oh, arde acum în inima mea,

Oh, glorie Numelui Său,

Eu sunt bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei.

Unul dintre ei, unul dintre ei,

Sunt bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei, Aleluia;

Unul dintre ei, unul dintre ei,

Sunt bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei.

Ei erau adunați în camera de sus,

Cu toții se rugau în numele Său,

Erau botezaţi cu Duhul Sfânt,

Și puterea pentru lucrare a venit;

Ce a făcut El pentru ei atunci

Va face și pentru voi,

Sunt atât de bucuros că pot spune…

Să strângem mâinile unii cu alţii, în faţă, în spate, în jur.

Unul dintre ei, unul dintre ei,

Sunt atât de bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei

Unul dintre ei, unul dintre ei,

Sunt atât de bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei

Unul dintre ei, unul dintre ei,

Sunt atât de bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei

Unul dintre ei, unul dintre ei,

Sunt atât de bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei

Unul dintre ei, unul dintre ei,

Sunt atât de bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei

Unul dintre ei, unul dintre ei,

Sunt atât de bucuros că pot spune că sunt unul dintre ei

Nu sunteţi bucuroşi că sunteţi unul dintre ei? (Adunarea răspunde „Da! Amin! Aleluia!) Îmi place aceasta. Un grup zgomotos.

Ssst! Sst! (Un frate vorbește într-o altă limbă. Un alt frate aduce tălmăcirea).

Cât de mult Îţi mulţumim, Tată, pentru bunătatea şi mila Ta faţă de noi, cei nedemni. Vedem că Tu ai confirmat Mesajul Tău, acum, Doamne, aşa cum ai făgăduit. Mă rog, Doamne, ca mila Ta să rămână peste ei.

Dacă mai este cineva care nu-L cunoaşte ca Mântuitor personal, n-aţi vrea să-L primiţi chiar acum în inimile voastre? Aţi vrea să vă ridicaţi în picioare în timp ce ne vom ruga pentru voi?  Dacă este cineva care nu-L cunoaşte şi nu a primit Duhul Sfânt, El vă vorbeşte.

Acolo este cineva. Vrei să te ridici, frate? El vrea să fie botezat cu Duhul Sfânt. Este adevărat, frate? Dumnezeu să te binecuvânteze. Rămâi unde eşti. Mai este cineva care vrea să se ridice şi să spună: „Vreau să fiu botezat cu Duhul Sfânt.”? Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Este bine. Ridică-te în picioare.

Mai este cineva care doreşte să primească Duhul Sfânt şi să fie botezat? Mai este cineva, înainte de a spune ceea ce intenţionez să spun? Vreţi să fiţi cuprinşi în rugăciune?

Oh, dorești să fii numărat ca unul din turma Sa?

Să fii fără pată, să veghezi

Şi să aştepţi venirea acelei clipe,

El vine iar.

El vine iar! Doreşti să fii duşmanul sau copilul Său? În dimineaţa aceea, El va fi un Dumnezeu mânios şi nu va recunoaşte nimic altceva în afară de sângele Domnului Isus Hristos. Pentru El nu va însemna nimic faptul că aparţineţi unei biserici.

Oh, cât de scump este acel izvor

Care mă face alb ca zăpada;

Nu mai există o altă fântână pe care să o cunosc

În afară de Sângele lui Isus.

Ce poate spăla păcatul meu?

Nimic în afară de Sângele lui Isus;

Ce mă poate face întreg din nou?

Nimic în afară de Sângele lui Isus,

Oh, cât de scump este izvorul

Care mă face alb ca zăpada

Nu există o altă fântână pe care să o cunosc

Nimic în afară de Sângele lui Isus

(Fratele Branham murmură cântecul)

Nimic în afară de Sângele lui Isus

Acesta este dreptatea mea

Nimic în afară de Sângele lui Isus

Mai există a altcuiva?

Oh, este atât de scump… (Nimic nu va sta în picioare, frate și soră. Lumea se scufundă, este pierdută!)

… ca zăpada;

Nu mai există o altă fântână pe care să o cunosc

Nimic în afară de sângele lui Isus.

Teddy, dacă vrei, cântă încet: „Este o fântână plină cu sânge luat din venele lui Emanuel.”

Acum prieteni, voi, care v-aţi ridicat în picioare, încercaţi să primiţi în inimile voastre dragostea Domnului Isus. Aceeaşi Biblie care ne spune că aceste lucruri se vor întâmpla, a adus împlinirea lor aşa cum a făgăduit El. Petru a spus: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”

Voi v-aţi ridicat în picioare pentru că doriţi să primiţi binecuvântarea lui Dumnezeu. Ca slujitor al Său, eu mă rog ca Dumnezeu să vă dea botezul Duhului Sfânt. Mă întreb dacă sunteţi sinceri şi dacă puteţi să-I promiteţi lui Dumnezeu, în inima voastră: „Dumnezeule, de acum, de când stau în picioare aici căutând acest botez cu Duhul Sfânt, mă voi ruga neîncetat şi voi aştepta până când mă umpli cu Duhul Sfânt.” Vreţi să-I faceţi această promisiune lui Dumnezeu ridicând mâinile? Spuneţi: „Mă voi ruga în continuu până când mă vei umple cu dragostea şi bunătatea Duhului.”

Mă voi ruga pentru voi în timp ce stăm cu capetele plecate.

Tată ceresc, ei sunt răsplata prezenţei Tale. Ei ştiu că aceste cuvinte sunt adevărate, pentru că sunt cuvintele Tale. Tată, ei sunt convinşi că au nevoie de Tine, că au nevoie de dragostea Duhului Sfânt în vieţile lor, care să le dea putere de biruinţă. Ei vor primi putere de sus, vor primi putere să ducă o viaţă de creştini; vor primi putere să biruiască ispitele. aşa cum spune şi cântarea pe care tocmai am cântat-o: „Ei s-au adunat în camera de sus şi s-au rugat în Numele Său. Ei au fost botezaţi cu Duhul Sfânt şi a venit puterea pentru slujbă.” Aceasta îşi doresc, Tată, ca puterea pentru slujbă să vină şi peste ei.

Doamne, mă rog pentru ei şi Te rog să nu-i laşi să părăsească această biserică până când nu vor primi ceea ce cer, astfel încât fiecare să fie umplut cu Duhul Sfânt. Dăruieşte-ne aceasta, Doamne.

Tu eşti Dumnezeu, Cel Atotputernic, şi ai venit în trup de carne ca să ridici păcatul lumii. Apoi, Te-ai ridicat a treia zi şi Te-ai înălţat la cer, iar în seara aceasta eşti printre noi prin Duhul Sfânt. Tată, Te rugăm ca Tu, Domnul nostru iubit, să-i umpli pe fiecare dintre ei cu Tine însuţi. Îngăduie ca ei să fie o binecuvântare pentru Împărăţia Ta şi în Lumea care va veni. Într-o zi, când vor ajunge la sfârşitul drumului, care ar putea fi chiar astăzi, noi nu ştim când va fi, dar doresc să fiu numărat şi eu printre cei care vor fi răpiţi. Primeşte-i în seara aceasta, Tată, fiindcă sunt ai Tăi şi Ţi-i încredinţez în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Acum vreau ca restul, ceilalţi care vă aflaţi lângă aceşti oameni şi care aveţi Duhul Sfânt, să vă ridicaţi şi să vă puneţi mâinile peste ei.

… o fântână umplută cu sânge,

Luat din venele lui Emanuel

Păcătoşii care sunt cufundaţi sub acest râu,

Vor fi curăţaţi de pata păcatului

Vor fi curăţaţi de pata păcatului

Vor fi curăţaţi de pata păcatului;

Păcătoşii care sunt cufundaţi sub acest râu,

Vor fi curăţaţi de pata păcatului.

Tâlharul muribund s-a bucurat să vadă

Fântâna în ziua sa;

Fie ca și eu, care sunt atât de josnic ca și el,

Să-mi spăl păcatele

Să-mi spăl păcatele

Să-mi spăl păcatele;

Păcătoşii care sunt cufundaţi sub acest râu,

Vor fi spălaţi de păcate.

Ridicaţi mâinile spre Dumnezeu şi lăudaţi-L! Spuneţi: „ţi mulţumesc, Doamne. Mă ridic în picioare şi Te laud, laud Numele Tău. Îţi mulţumesc pentru binecuvântările Tale, pentru bunătatea Ta şi pentru că îmi dai botezul cu Duhul Sfânt.” Îţi mulţumesc, Doamne! Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că Ţi-ai ţinut făgăduinţa aşa cum ai spus.

Nu sunteţi bucuroşi? Spuneţi: „Slavă lui Dumnezeu.” Teddy, încă o dată: „Mulţi nu înţeleg…”

Am găsit mulţi oameni care nu puteau înţelege

De ce noi suntem așa de fericiți și de liberi

Am trecut Iordanul către Canaan

Iar aceasta este ca Raiul pentru mine

Oh, este ca Raiul pentru mine

Oh, este ca Raiul pentru mine

Oh, am trecut Iordanul către Canaan

Iar aceasta este ca Raiul pentru mine

Oh, când sunt fericit, cânt și strig

Diavolul nu crede Aceasta, văd;

Dar eu sunt umplut cu Duhul, nu am nicio îndoială,

Aceasta este ceea ce s-a întâmplat cu mine.

Oh, aceasta este ca în Rai pt mine. (Lăudați-L pe Dumnezeu).

Oh, aceasta este ca în Rai pentru mine.

Am trecut Iordanul către Canaan

Oh, aceasta este ca în Rai pentru mine.

Nu vă face fericiţi? Bine. Strângeţi mâinile şi spuneţi ”Lăudat să fie Domnul!” Aceasta este ca şi cum aş fi în Rai.

Luați numele lui Isus cu voi,

Copii ai suferinței și ai necazului

Vă va aduce bucurie şi alinare

Luați-l oriunde ați merge

Nume scump, O, ce minunat!

Speranța pământului şi bucuria Cerului

Nume scump, O, ce minunat!

Speranța pământului şi bucuria Cerului

Ne plecăm în faţa numelui lui Isus

Cădem la picioarele Lui

Împăratul împăraţilor Îl vom încorona în Ceruri

Când călătoria noastră se va termina

Nume scump, O, ce minunat!

Speranța pământului şi bucuria Cerului

Nume scump, O, ce minunat!

Speranța pământului şi bucuria Cerului

Acum, încet, cu capetele plecate:

… numele lui Isus va fi întotdeauna

Un scut pentru orice cursă

Când ispitele se adună

Doar pronunţaţi acest Nume sfânt în rugăciune

Nume scump, o, ce dulce! Amin.     – Amin –