Mulţumesc, frate Neville. Cred că David a spus:

„Mă bucur când mi se zice: „Haidem la Casa Domnului!”  (Psalmul 122.1). În şcoala duminicală este ceva pe care celelalte părţi ale serviciului  divin nu le au.

În dimineaţa aceasta ne-am trezit după o noapte bună de somn şi bineînţeles, ne simţim proaspeţi, odihniţi şi gata pentru o nouă zi.

Aseară i-am întrebat pe oameni dacă sunt cumva membri permanenţi în vreo biserică, deoarece în cazul acesta ar trebui să fie prezenţi acolo în dimineaţa aceasta. Mie nu-mi place să vă iau din denominaţiunile voastre.

De altfel eu am fost acuzat adesea că aş lua membrii altora, dar nu este adevărat. Eu nu condamn alte biserici, ci uneori mă leg de unele lucruri pe care le fac şi nu sunt biblice. Eu condamn lucrurile neîngăduite care sunt permise de biserică. Eu am mulţi prieteni catolici, care stau aici, şi ei pot să mărturisească, că n-am condamnat niciodată oamenii, ci doctrina bisericii catolice, pentru că nu cred că este biblică. Şi nu condamn doar doctrina catolică ci şi pe aceea a multor denominaţiuni protestante – pentru că nu este biblică. Eu sunt dator să stau pe Adevăr. Vedeţi? Să ştiţi că Dumnezeu va aprecia faptul că sunteţi corecţi şi sinceri.

Să ştiţi că un bărbat adevărat, care are personalitate, dacă-şi caută o soţie, nu se va opri să privească fiecare fată frumoasă care-i iese în cale, deoarece ştie că dacă face aşa, într-o zi se va pierde. Vedeţi?

El va căuta o femeie cu personalitate, o femeie adevărată, iar dacă ea îi va fi credincioasă, o va aprecia.

Chiar şi un bărbat uşuratic, care aleargă după alte femei, va aprecia femeia care este supusă şi se poartă ca o femeie adevărată. Aşa este. Chiar şi un astfel de om va aprecia aceasta.

Acest lucru este valabil şi duhovniceşte, pentru un bărbat care stă cu credincioşie pe Cuvânt. Să nu uitaţi niciodată că Dumnezeu vă cunoaşte inima. Dacă tu stai pe ceea ce crezi că este Adevărul, atunci vei crede ceea ce spui.

Eu am câţiva prieteni buni aici. Îl văd pe fratele Charlie Cox cu care am fost săptămânile trecute la vânătoare de veveriţe în Kentucky. Acum am început să mă antrenez la tragerea la ţintă, deoarece vreau să ajung atât de bun încât să lovesc ţinta de la cincizeci de yarzi, pentru că altfel nu mai are rost să merg la vânătoare. Vedeţi? Asta-i tot.

Păi de ce trebuie să exersezi la ţintă? Pentru că mie îmi place să ţintesc capul veveriţelor şi voi ştiţi că el este foarte mic.

Unii spun: „În ordine. Eu vreau să lovesc veveriţa!” şi într-adevăr o lovesc, dar mie îmi place ca totul să fie perfect. Eu trebuie să lovesc ţinta perfect, pentru că altfel devin foarte nervos şi supărat.

Într-una din zilele trecute am fost în pădure şi m-am rugat zicând: „Doamne, oare eu sunt chiar fixist? De ce trebuie să fiu atât de exigent?”

Pe fratele Banks nu-l interesează unde loveşte ţinta. Pentru el nu contează că o loveşte cu un inch sau doi mai încolo sau mai încoace, important este ca ea să se prăbuşească. Charlie gândeşte la fel, dar în ce mă priveşte, eu trebuie să lovesc ţinta în centru pentru că altfel mă supăr. Cred că am devenit cu adevărat fixist. Dacă privesc în urmă, văd că toată viaţa am fost aşa. Se pare că aşa sunt făcut.

Şi atunci când stăteam în pădure, m-am gândit: „De ce m-ai făcut aşa?” Dacă lovesc ţinta numai puţin mai încolo sau mai încoace devin nervos.

Şi pentru că gândeam tot aşa, mi s-a descoperit Domnul la Glutton Hallow, unde eram tot la vânătoare. De fapt locul acela se numeşte Dutton, dar pentru că veveriţele mănâncă foarte mult, eu îi spun „Glutton”, adică „Mâncău”.

Şi când am fost acolo, îmi spuneam nemulţumit: „Eu nu voi predica despre existenţa iadului decât atunci când voi fi sigur de aceasta!”

Vedeţi? Scriptura vorbeşte despre vindecarea divină, iar într-un loc spune aşa şi aşa… într-un loc spune „Tată, Fiu şi Duh Sfânt”, ca şi cum ar fi trei dumnezei, iar în altă parte arată că este numai unul singur. Ce trebuie să fac în cazul acesta? Să mă iau după ce spun alţii? Tot Biblia vorbeşte despre alegerea mai dinainte şi despre har, dar cum trebuie aşezate? Eu nu pot să predic oricum, ci trebuie să văd aceste probleme prin toată Biblia, ca să lovesc ţinta în centru. Vedeţi? Totul trebuie să vină la suprafaţă clar.

Numai atunci pot avea încredere în ceea ce fac, pentru că sunt convins că este Adevărul.

Iar dacă cineva vine şi-ţi spune că a găsit ceva contrar cu ceea ce spui tu, cunoşti deja destul de mult ca să-l opreşti acolo unde trebuie. Vedeţi? Aşa trebuie să fie.

Vedeţi, acesta este motivul pentru care sunt nervos şi supărat – vreau ca totul să fie corect.

Şi astăzi sunt foarte bucuros pentru că pot să spun tuturor că Domnul Isus nu este mort. El este viu şi ştiu că este prezent în locul acesta. El este viu, înviat, omniprezent, Fiul Dumnezeului celui Viu.

Dacă învăţ din Scriptură despre un Dumnezeu istoric, fără să fiu sigur că El este aici chiar acum, atunci totul este confuz. Asta m-ar face nervos şi n-aş mai şti cum să procedez şi nici ce să le spun oamenilor.

Dar atunci când ştii ce a făgăduit că va face şi L-ai văzut lucrând, ştii unde te afli. Vedeţi? Atunci Îl vezi pe Dumnezeu în planul Său măreţ; Îl vezi cum aduce fiecare persoană la locul ei.

Aţi auzit-o pe doamna Stricker cântând de curând aici în adunare, fără niciun acompaniament? Ea avea un obiect micuţ în care sufla ca să primească tonul. Apoi a cântat cu voce tare şi singură cântarea „Corabie înainte!” Ar fi trebuit să mă auziţi pe mine cântând acea cântare. (fratele Branham şi adunarea râd). Ar fi teribil. Dar vedeţi, Dumnezeu a pregătit-o pe acea femeie ca să-I poată cânta.

Aceasta este calea. Fiecare suntem făcuţi diferit. Totul este să ne găsim locul în Hristos, să-L respectăm şi să-L slujim pe El.

Văd stând aici o fetiţă. Ea este într-un scaun pentru invalizi. Binecuvântată să fie inima ta micuţă. Cum ai ajuns în starea aceasta, scumpo? Ai probleme cu muşchii. Dis…. Dis… O, nu pot să pronunţ acest cuvânt! Distrofie. Aceasta este scumpa mea, sau este polio? Polio.

Tu ştii că Isus vindecă fetiţele, nu-i aşa? Eşti o fetiţă drăguţă, şi cred că Isus te va face sănătoasă.

Vi le mai amintiţi pe cele două fetiţe de seara trecută? Ele aveau o boală necunoscută de medici: picioarele şi degetele lor se subţiau. Ele erau foarte drăguţe şi din întâmplare o cunoşteam pe mama şi pe bunica lor.

Şi privindu-le m-am simţit îndemnat să condamn duhul care le chinuia şi i-am poruncit să le părăsească. Ambele erau de multă vreme în scaune pentru handicapaţi, dar în clipa când m-am rugat pentru ele, o veste s-a răspândit peste tot: „Fetiţele s-au ridicat din scaune şi se plimbă!”

Vedeţi cât de îndurător a fost Domnul Dumnezeu cu ele? O, El este atât de bun cu noi! Aceasta ar trebui să ne determine să-I mulţumim mai mult.

Aseară după ce am ajuns acasă, m-am întins pentru câteva clipe şi m-am gândit: „Ce se întâmplă când sufletul pleacă afară din om?” El este fiinţa interioară; dar când iese nu este încă mort, ci trăieşte. Vedeţi? El trăieşte veşnic. Şi cei dragi ai noştri, care au trecut după acest paravan, sunt într-un trup despre care noi nu ştim nimic pentru că nu ne-a fost descoperit.

Pentru orice trup sunt trei stadii. Astfel, avem:

• stadiul trupului muritor;
• stadiul trupului nemuritor;
• stadiul trupului proslăvit.

Vedeţi? Este la fel ca celelalte lucruri – ca „Tată, Fiu şi Duh Sfânt” – care merg pe un singur canal, astfel încât formează Unul.

– Neprihănirea, sfinţirea şi botezul cu Duhul Sfânt – într-un canal fac Unul.

– Trupul, sufletul şi duhul fac tot unul. Călătoresc în trei, dar cele trei sunt unul.

Luaţi o prismă de sticlă cu trei colţuri şi puneţi-o la soare. Ea va reflecta culorile curcubeului, astfel încât cele şapte culori vor deveni ca una.

Luaţi roşu şi priviţi prin roşu. Câţi dintre voi ştiu ce culoare veţi vedea? (Adunarea răspunde: „Alb”).

Alb. Nu-i ciudat? Roşu prin roşu se vede alb. Roşu este semnul răscumpărării. Astfel, Dumnezeu priveşte la păcatele voastre roşii prin sângele roşu al scumpului Său Fiu, şi le vede albe. Dar El trebuie să privească prin sânge, căci altfel ne vede păcătoşi. Aceasta dovedeşte că noi trebuie să fim sub sânge.

Când sufletul părăseşte trupul, merge în călătorie spre locul de odihnă, într-un trup care are aceeaşi formă cu trupul muritor, dar nu este de acelaşi fel cu acesta.

Tu îi vei întâlni pe cei dragi, dar deşi îi vei vedea şi vei vorbi cu ei, nu vei putea să le strângi mâna. Ei arată la înfăţişare la fel ca atunci când Petru, Iacov şi Ioan, i-au văzut pe Moise şi pe Ilie, pe muntele schimbării la faţă, au putut să-i recunoască. Dar este un alt trup.

Când acel trup ceresc revine pe pământ, va lua substanţa în care a trăit odată şi astfel devine un trup proslăvit. În acest trup îl vom vedea pe Domnul Isus şi trupul Lui înviat.

„…ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” (1 Ioan 3.2). Atunci vom avea un trup asemenea trupului proslăvit.

Atunci toate aceste mâni bătrâne şi zbârcite şi toate ţesuturile îmbătrânite se vor transforma într-o splendoare de tinereţe.

Vârsta înaintată a femeilor şi a bărbaţilor, este un semn al păcatului. De ce v-a făcut Dumnezeu astfel?

Voi v-aţi maturizat până la 22-23 de ani, vârstă la care aţi arătat cel mai bine. Eraţi sănătoşi şi puternici, dar după aceea aţi început să vă zbârciţi puţin câte puţin. Vedeţi, acesta este semnul că moartea a început să se instaleze. Dar la înviere toată bătrâneţea va dispărea.

Privesc acum spre un bătrân predicator şi spre soţia sa. Cred că fratele Kidd a predicat Evanghelia încă înainte de naşterea mea, şi iată că acum sunt şi eu un om bătrân deja. Când stau aici şi-i văd stând şi ascultând Cuvântul cu pacea în priviri, mă gândesc cum vor arăta la înviere. Atunci toate zbârciturile, mâinile tremurânde şi părul alb, toate vor fi şterse, iar ei vor fi transformaţi într-o minunată tinereţe.

Într-adevăr merită să-L slujim pe Domnul! Da, merită, căci într-o zi Îl vom vedea.

Oare Rosella Griffith este prezentă? Aş vrea să-i spun ceva. Ea a fost alcoolistă, dar Domnul a vindecat-o în urmă cu câţiva ani. Poate că exemplul ei îi va ajuta pe toţi alcooliştii care sunt prezenţi aici. (O soră din adunare spune: „Frate Branham, sora a plecat acasă azi dimineaţă.”).

A trebuit să plece. Este în ordine. Minunat caz!

Ieri seară am dorit s-o întâlnesc, şi dacă aş fi ştiut că va pleca acasă, aş fi făcut tot posibilul să vorbesc cu ea. Sunt atâtea lucruri pe care aş dori să le asculte şi oamenii din adunare!

Acum aş vrea să ştiu dacă în dimineaţa aceasta este cineva care doreşte să primească botezul în apă? Să vedem…Unu, doi, trei, patru, cinci, şase. Deci sunt cam şase sau şapte. Serviciul de botez va urma imediat după lecţia de şcoală duminicală.

Vreau să mai spun că nu mai avem cameră liberă pentru sora Arnold şi micuţii ei, aşa că astăzi nu se va putea ţine şcoala duminicală. Dacă vrei soră Arnold, vei putea ţine ora de şcoală duminicală cu copiii, mâine.

Eu voi citi câteva texte şi pentru copii, ca să le dau şi lor de gândit. De duminica viitoare, veţi putea continua şi serviciile de şcoală duminicală pentru copii.

Aş vrea să vă mai spun însă ceva. Eu le-am spus fraţilor să nu facă acel lucru, dar ei nu m-au ascultat. Mi s-a făcut o ofertă, dau eu nu am vrut să o primesc. Cu toate acestea fraţii au făcut-o. Eu nu am ştiut nimic până când mi-a spus Billy. Este vorba de nişte bani care au fost duşi acasă la fratele meu Doc. Nu mi s-a spus câţi au fost, dar cred că este vorba de aproximativ trei sute de dolari. Îţi aminteşti câţi au fost, Doc? (fratele Edgar Branham spune: 324,12 dolari). Cât frate? (324,12 dolari). Da, mulţumesc.

Voi ştiţi că eu nu am avut mult timp o slujbă, iar secretarii mei, care sunt prezenţi aici, ştiu că cheltuielile mele zilnice se ridică la o sută de dolari, indiferent unde mă aflu. Eu folosesc aceşti bani pentru serviciile şi lucrurile care se cumpără (batiste şi alte lucruri).

Şi doresc să vă spun ceva – ca o mulţumire pentru voi – aceasta este cea mai mare ofertă pe care am primit-o în viaţa mea. Vă daţi seama că aceasta înseamnă cam un dolar de la fiecare dintre voi, deşi peste tot se adună cam 22-23 de cenţi de persoană. Aici însă, s-au adunat cam un dolar de persoană.

Frate Neville, cam ce capacitate are tabernacolul? (fratele Neville răspunde: „Cam 300 de locuri”). Deci sunt cam 300 de oameni, ceea ce înseamnă – un dolar de persoană.

Dumnezeu ştie cât apreciez eu acest lucru. Vă mulţumesc foarte mult şi vreau să ştiţi că toţi aceşti bani merg direct în lucrarea Domnului.

Ieri seară când am mers în verandă, am găsit o cutie micuţă cu jeleuri şi cred că ea a fost pusă acolo de cineva. Voi ştiţi că mie îmi plac foarte mult jeleurile, de aceea apreciez foarte mult gestul.

Şi o soră de aici (cred că e mai bine să nu-i spun numele), care este o prietenă dragă de familie, a mers la mama şi a lăsat un dar pentru mine şi Billy. Nici nu ştii soră cât de mult apreciez gestul tău şi în ce moment vine! O, şi sunt multe ale lucruri… Voi înţelegeţi şi sunt sigur că şi El înţelege, de aceea nădăjduiesc că Domnul vă va binecuvânta pe fiecare din belşug. Aş fi vrut să pot merge acasă cu fiecare dintre voi şi să stăm de vorbă câte puţin, căci îmi place mult aceasta.

Dar vedeţi bine că sunt ocupat tot timpul. Dacă va fi cu voia Domnului, voi părăsi ţara imediat după serviciul din seara aceasta.

La ora 12.00 am o întâlnire, iar după-amiază sunt foarte ocupat. Voi ştiţi cum este. Tot timpul sunt pe ducă – la oameni bolnavi, la muribunzi, etc.

De multe ori mi se întâmplă că atunci când merg undeva, sunt întrebat: „Nu mă cunoşti, frate Branham?”

„Nu”, răspund eu, „nu te cunosc!”

„Păi, eram pe moarte în spital, şi tu ai venit şi te-ai rugat pentru mine, iar Domnul m-a vindecat.” Sau: „În ziua când te-am întâlnit pe stradă, eram orb, dar la rugăciunea ta, mi-am căpătat vederea.”

Vedeţi? Totuşi, când i-am întâlnit din nou nu i-am recunoscut.

Mă gândesc însă frate Egan, că într-o zi voi ţine ultima predică şi mă voi ruga pentru ultimul bolnav, iar apoi voi pleca Acasă. Ce minunată şi măreaţă va fi dimineaţa învierii! O, ce zi va fi aceea!

Atunci am s-o văd pe regina din Seba venind în faţă şi influenţa pe care a avut-o ea. Îl voi vedea venind în faţă pe Billy Graham şi influenţa pe care a avut-o el. Îl voi vedea pe Oral Roberts şi pe toţi ceilalţi – pe Sankey, Finney, Moody, Calvin, Knox şi aşa mai departe. Apoi voi vedea venind în faţă grupul meu.

O, va fi o zi minunată, ziua încununării mele. Aşa este. Şi nădejdea mea este că prin harul lui Dumnezeu, grupul meu va număra câteva milioane.

Da, eu ştiu că în curând va trebui să plec dincolo. Din câte ştiu, în urma întâlnirilor noastre, au fost câştigate pentru Hristos cam două milioane de suflete, iar nădejdea mea este că vor fi câştigate încă multe, multe milioane.

Înainte de a deschide Cuvântul Său minunat, vreau să vă amintesc că imediat după acest serviciu şi după botez, Billy va împărţi numere de rugăciune.

Pentru că este duminică seara, majoritatea oamenilor vor fi în bisericile lor, de aceea cred că cei mai mulţi dintre musafiri sunt veniţi din afara oraşului. Aceasta mă face să cred că vom putea avea un rând de rugăciune mai mare.

Seara trecută am văzut un băieţel, pe micuţul Joseph, care are cam trei ani. Când cei din jurul lui au început să se roage cu voce tare, şi-a ridicat şi el mâinile şi a început să-L laude pe Domnul. Cred că a venit şi în dimineaţa aceasta împreună cu sora lui, de aceea vreau să-i spun că strigătul lui nu a prea ajutat. (fratele Branham şi adunarea râd). O, Doamne, micuţii aceştia! Desigur, el a făcut ceea ce i-a văzut pe ceilalţi făcând; s-a gândit că trebuie să procedeze şi el la fel.

Acum avem Cuvântul Domnului aici, de aceea haideţi să vorbim cu Autorul.

Scumpul nostru Dumnezeu, noi venim la Tine, plecaţi, tăcuţi şi serioşi, pe deplin încredinţaţi că Tu asculţi şi răspunzi la rugăciunile noastre, pentru că venim în Numele Fiului Tău, Domnul Isus, care este mai presus de orice nume, care este neschimbător şi care a făgăduit că vom primi orice vom cere în Numele Său. (Ioan 14.13-14).

Noi ştim că vom primi tot ceea ce cerem, pentru că venim în Numele Lui; şi nu este niciun alt Nume în care     ne-am putea apropia de Tine, mare şi puternic IaHVeH.

Noi venim prin harul Lui şi nu pentru meritele noastre; prin îndurarea Sa, căci a murit pentru noi. El a suferit pentru păcatele noastre, de aceea prin moartea Sa, noi putem sta în faţa Ta neprihăniţi, fără păcat.

Aceasta este credinţa noastră şi venim la Tine ca să Te rugăm nu pentru ceva rău, ci pentru ceva bun.

Acesta este motivul pentru care Te rugăm să ne vorbeşti prin Cuvântul Tău. Vorbeşte-ne cu Glasul Tău, pe care îl vom înţelege şi prin care vom deveni mai buni, căci ştim că fiecare bătaie a inimii se apropie tot mai mult de marea poartă a Morţii, prin care trebuie să treacă fiecare dintre noi. Şi noi ştim că după ce vom trece dincolo, nu va mai fi nicio posibilitate de împăcare. Niciodată nu vom mai avea ocazia pe care o avem astăzi.

O, Dumnezeule, noi nu ştim când vom trece acea linie, de aceea Te rugăm să vii degrabă la noi, ca să ne dai simţul care ne va învăţa să ne apropiem de Tine, cum să ne pledăm cazul înaintea Ta şi cum să-Ţi cerem îndurare.

Acordă-ne aceasta, Doamne!

Noi suntem un popor sărac; suntem oi, de aceea Te chemăm pe Tine, Păstorul nostru, ca să ne conduci prin viaţă şi prin Valea umbrelor morţii, căci atunci vom putea spune şi noi ca şi David:

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.” (Psalmul 23.4).

Da, Păstorul ne va conduce prin valea umbrei morţii, până când picioarele noastre se vor odihni în siguranţă, pe ţărmul glorios, unde nu va mai fi nici bătrâneţe, nici boală şi nici tristeţe, astfel încât noi vom fi liberi şi fericiţi, de-a pururea.

Vorbeşte Doamne! Priveşte cu îndurare spre fetiţa aceasta micuţă care stă în faţa mea în acel scaun cu rotile. Adu-i Tu eliberarea de acea polio care a schilodit-o. Acordă-i vindecarea, Doamne! Şi nu numai ei, ci tuturor celor care o aşteaptă. Îngăduie ca Duhul Sfânt să-i ridice atât de sus, încât să poată trece de orice barieră a îndoielii şi a păcatului şi astfel să primească vindecarea şi eliberarea.

Îngăduie aceste lucruri, Doamne, căci cerem aceste binecuvântări pentru slava Ta şi Numele Fiului Tău Isus Hristos. Amin.

Eu am ales un text pentru dimineaţa aceasta. Aş vrea ca voi micuţilor, să mă iertaţi pentru că vorbesc tot timpul pentru adulţi, deşi este aici şi clasa voastră. Totuşi aş vrea să ascultaţi şi voi ceea ce vreau să citesc. În dimineaţa aceasta m-am oprit la textul din 1 Samuel capitolul 3, iar titlul la care   m-am gândit este: „Ascultaţi Glasul Său!”

Această temă este bună atât pentru fetiţe cât şi pentru domnişoare; atât pentru băieţi cât şi pentru tineri.

Deci 1 Samuel capitolul 3. Vom citi primele zece versete:

„Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese.”

O, cât aş fi vrut să locuiesc acolo numai pentru un minut! Sau chiar într-un alt timp, căci aceasta mă loveşte direct.

Daţi-mi voie să mai citesc odată acest verset:

„Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese.”

Vedeţi acum ce este o vedenie? Cuvântul direct al lui Dumnezeu. Vedeţi? Şi Cuvântul Domnului era rar.

„Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi, şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,

iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; şi Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.

Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!”

Şi a alergat la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă.” Şi s-a dus şi s-a culcat.

Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă.”

Samuel nu cunoştea încă pe Domnul, şi Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit.

Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat. ” Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil,

şi a zis lui Samuel: „Du-te, de te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, să spui: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.” Şi Samuel s-a dus să se culce la locul lui.

Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.”

Glasul Domnului. Să auzi glasul Domnului în acele timpuri era un lucru rar! Vedeţi, vedeniile erau rare. Era foarte rar adevăratul glas al lui Dumnezeu, pentru că poporul se îndepărtase de El. Ei aveau în timpul acela o biserică, dar nu urmau întocmai poruncile Domnului. Israelul avea şi un profet, numele lui fiind Eli. El se îndepărtase de Dumnezeu pentru că lăsa poporul să creadă ceea ce voia.

Ce paralelă pentru zilele noastre!

Eli învăţa poporul luând alegerile lui proprii, în timp ce fiii lui furau cea mai bună carne din jertfele aduse. În toate locurile interesele erau pe primul loc, iar Eli era neatent în felul în care se mânuiau poruncile Domnului. Aceasta făcea ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie foarte rar.

Aşa este şi astăzi. Dacă mergem la o biserică, vedem că oamenii sunt preocupaţi să aibă o mare „mişcare”. „O,” spun ei, „noi avem o denominaţiune mai mare. În anul acesta avem cu atât mai mulţi membri decât anul trecut…” Peste tot se aud slogane ca: „Un milion mai mult ca în `44”.

Procedând însă în felul acesta, noi am lăsat jos bara acuzaţiei din Biblie, ne-am îndepărtat de Cuvânt şi învăţăm alte lucruri.

Profeţii au vorbit despre aceste zile şi au spus că va fi un timp când se vor învăţa doctrine omeneşti şi nu Cuvântul lui Dumnezeu.

Şi eu pot să spun că am văzut deja lucrul acesta. Cuvântul Domnului este foarte rar, aşa că foarte greu poate veni cineva şi să spună: „Aşa vorbeşte Domnul!”

Acum avem printre noi o mulţime de imitaţii, Satana fiind cu adevărat la lucru. Mai demult, oamenii se temeau să spună ceva care nu era de la Domnul, dar astăzi nu le pasă. Astăzi este foarte greu să auzi glasul Domnului; este foarte greu să găseşti o persoană care să poată spune: „Mi-a vorbit Domnul!” Poate că aţi avut posibilitatea să auziţi şi voi – pentru că foarte puţini şi cu greu găseşti pe cineva care să-şi amintească de cineva care a spus: „Mi-a vorbit Domnul!”

Pe vremea când bărbaţii şi femeile se rugau toată noaptea, iar casele le erau puse în rânduială, trăind Cuvântul Domnului; Dumnezeu era în mijlocul lor, pentru că El ocupa primul loc în inima lor.

Vedeţi, necazul este că noi avem prea multe lucruri înainte de Domnul. Tu nu poţi avea în seara aceasta adunare de rugăciune pentru că domnul Godfrey este plecat în oraş. Sau: „Nu putem merge în seara aceasta la adunare pentru că rulează filmul: „O iubim pe Lusy”, sau multe alte prostii de felul acesta, care iau timpul oamenilor şi-i opresc să audă glasul Domnului.

Chiar şi cei care au pretenţia că sunt creştini, îngenunchează doar pentru o rugăciune scurtă, de felul: „Doamne, binecuvântează-mă pe mine şi familia mea şi ai grijă de noi. Noapte bună.” Iar în dimineaţa următoare se trezesc şi spun: „Fii cu noi astăzi şi condu-ne. Bună ziua.”

Noi ar trebui să-L aşteptăm pe Domnul. Vedeţi, noi facem toată vorbăria, fără să-I dăm însă vreo şansă ca să ne răspundă. Dacă v-aţi ruga şi v-aţi ruga până când sufletul vostru intră în prezenţa lui Dumnezeu, n-ar mai trebui să faceţi altceva decât să vă relaxaţi şi să ascultaţi glasul Lui.

Problema este că astăzi sunt foarte multe glasuri care-i îndepărtează pe oameni de Dumnezeu, astfel încât nu pot să audă glasul Lui.

Unul dintre aceste glasuri este glasul plăcerilor. Sunt foarte mulţi oameni care ascultă de acest glas, ca să petreacă un timp plăcut, deşi se pretind creştini. Ce-i dacă ascultă puţin rock-and-roll? Nu pot auzi ceva evlavios?

Ei spun: „Păi, eu sunt creştin, deci se cuvine să citesc în fiecare zi câte un verset din Biblie.” Da, şi citeşte: „Isus plângea.” Apoi închide Biblia mulţumit şi totul este în ordine. Iar când este vorba să se plece în rugăciune sunt ocupaţi, au prea multe lucruri de făcut.

Oh, sunt atâtea glasuri şi lucruri care ne distrag atenţia de la Dumnezeu!

Ieri a trebuit să fac ceva cumpărături, aşa că am mers cu soţia la un supermagazin. Eram grăbit pentru că eram deja în întârziere la întâlnirile pe care le aveam.

Acolo am văzut însă un băiat pe jumătate adormit. Curând lângă el s-a oprit o fetiţă îmbrăcată în pantaloni bărbăteşti. Cred că erau ai unui bărbat, deoarece sunt făcuţi pentru bărbat.

Şi voi ştiţi ce spune Biblia în această problemă: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească,…; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” (Deuteronom 22.5).

Ea era rujată foarte tare şi părea pe jumătate adormită. L-a întrebat pe băiat: „Unde pot găsi cutare şi cutare lucru?” la care el i-a răspuns: „De unde vrei să ştiu eu?” şi ea a continuat: „Ajung acasă abia la 6 dimineaţa.” Vă daţi seama? Şi nu avea mai mult de 12 ani.

Uitaţi-vă la ceea ce a spus Isus, care este exemplul nostru, atunci când avea tot cam 12 ani:

„De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” (Luca 2.49).

Nu este de mirare că glasul Domnului este atât de rar astăzi! S-au ridicat prea multe glasuri străine care L-au înăbuşit şi L-au dat afară. S-a ajuns într-un loc unde simţirea noastră este distrusă, astfel încât nu mai putem auzi glasul lui Dumnezeu. Cred că ar fi însă cazul să ne scuturăm puţin şi să ne dăm seama de ceea ce suntem – că tu eşti bărbat, iar tu femeie; că noi toţi suntem creaţia lui Dumnezeu şi că am fost puşi aici ca să-L slujim pe El.

Ce face însă Satana şi prorocii lui falşi? Ei vin şi şoptesc: „O, fii modern!”

Acum câteva zile, în timp ce veneam spre biserică, am dat drumul la radio şi am ascultat un program din Louisville, în care ei îşi învăţau tinerii din biserică să bea mai moderat. Ei spuneau că trebuie să fie moderni dar să nu facă excese.

Ei ar trebui învăţaţi despre Hristos şi nu cum să bea! Căci voi ştiţi cât rău face băutura. Ea poate ruina orice casă. Cum mai poate vorbi glasul Domnului într-o familie care pe jumătate este îmbătată cu whisky, iar simţirea le este paralizată de băutură şi de ţigară?

Oamenii care însetează după Domnul şi intră în prezenţa Lui, se simt ca în dimineţile de vară, când roua căzută din abundenţă peste tot, împrospătează întreaga natură, încât totul este încântător.

Când ajungi în prezenţa unui astfel de om îţi dai seama că a fost în prezenţa lui Dumnezeu.

Soţia mea mi-a spus când veneam încoace: „Billy, nu vreau să vorbesc rău despre nimeni, dar am stat lângă una din femeile amish, o doamnă micuţă cu pălărie. Privind-o, puteai să spui fără nicio rezervă că ea a fost în prezenţa lui Isus, deoarece era încântătoare. Sufletul ei era vesel, iar privirea plină de limpezime.”

Într-un astfel de om nu este niciun păcat care trebuie ascuns. Ea a fost în prezenţa Domnului. Simţurile ei nu erau îmbibate cu whisky sau tutun, nici cu celelalte lucruri ale lumii, ci erau împrospătate din prezenţa lui Dumnezeu, citind Biblia, studiind Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar noi, americanii moderni, ce facem? O, iar prorocii falşi de la amvoane spun că totul este în ordine. Dacă greşesc, Domnul să mă ierte, dar înclin să cred că mulţi dintre ei nici nu-L cunosc pe Dumnezeu. O astfel de adunare nu poate să meargă înainte, pentru că Cuvântul spune că biserica nu poate să trăiască mai sus decât păstorul ei. Nu este de mirare că Biblia spune că turma se risipeşte din vina păstorilor. Vai de ei! Căci sunt nişte mlădiţe fără roadă, de aceea voi fi tăiaţi şi aruncaţi în foc!

Astăzi sunt atât de multe lucruri care întunecă privirea oamenilor! O, dar în mijlocul tuturor acestor lucruri, în ciuda multor glasuri care răsună în jur, poporul lui Dumnezeu merge înainte. Unele sunt voci ale plăcerii; altele sunt voci ale păcatului, etc. prin care Satana încearcă să-i momească pe oameni, dar în ciuda tuturor, Adevărul lui Dumnezeu stă în picioare.

„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.” (Ioan 10.27).

Dumnezeu aşteaptă încă şi vrea să vorbească fiecărui bărbat şi fiecărei femei individuale, astfel încât să li se deschidă urechile şi să audă glasul Lui.

De multe ori oamenii îmi spun: „N-ai putea face asta? N-ai putea fugi până aici?”

O, eu aş vrea s-o fac, dar trebuie să rămân tot timpul în prezenţa lui Dumnezeu dacă vreau să nu greşesc.

Şi atunci oamenii spun: „O, fratele Branham face deosebire între oameni!”

Nu este adevărat. Eu îi iubesc pe oameni, dar ei sunt foarte mulţi, iar dorinţa mea este să stau lângă Domnul, ca să-mi spună care este voia Lui în orice problemă. Poate că El are pentru voi ceva; poate vrea să vă spună ceva ce trebuie să ştiţi.

Păstorule, să nu devii prea ocupat ca să vii în prezenţa lui Dumnezeu şi să asculţi glasul Său! El se ţine întotdeauna de Cuvânt! Indiferent cât de rele ar fi vremurile, cât de împotrivitoare ar fi biserica, Isus Hristos doreşte încă să vorbească fiecărui suflet care vrea să-L asculte.

Ce fac însă oamenii? Aleargă înăuntru şi spun:

„Păstorule, pot să ader şi eu la această biserică?”

„De la care biserică vii?”

„De la Cutare….”

„Este în ordine. Aduceţi cererile voastre de aderare, apoi vă vom stropi cu puţină apă şi vă vom scrie numele în registrul bisericii. În felul acesta veţi avea o părtăşie corectă.”

Cineva spune: „Loja Masonică are o ordine mai bună decât aceasta!”

Este adevărat, dar aceasta nu face din ea Casa Domnului, căci Casa Domnului este aceea în care vorbeşte Dumnezeu.

Bisericile încearcă să vă facă morali, dar Dumnezeu este Acela care vă face neprihăniţi prin Isus Hristos, Fiul Său.

Bisericile au un cod etic, dar Dumnezeu are naşterea din nou.

O, doar ascultaţi Vocea lui slabă încă! Fiecare dintre voi, care vă pretindeţi creştini, mergeţi în linişte înaintea Lui. Nu lăsaţi ca spălatul să vă împiedice! Nu lăsaţi ca munca să vă oprească! Nu lăsaţi pe nimeni să vă împiedice, ci mergeţi înaintea Lui. Mergeţi în pădure sau undeva… Mergeţi undeva într-o margine de drum, sau într-o cămăruţă şi închideţi uşa după voi! Când vă pleacă copiii la şcoală puneţi-vă pe genunchi și așteptați-L! Până acuma aţi auzit tot felul de voci, dar acum îngenuncheaţi şi staţi acolo până când toate vocile se liniştesc, iar voi începeţi să vă ridicaţi. Aceasta vă va schimba. Vă va face oameni noi aşa cum l-a înnoit pe micuţul Samuel. Da, El va face ceva pentru voi, dacă voi veţi face aceasta. Vă va face ceea ce trebuie să fiţi: un creştin adevărat.

Haideţi să lăsam aceste zile moderne şi să mergem în vremurile de dinainte.

Glasul lui Dumnezeu a venit la om în toate timpurile, indiferent de starea lui socială sau morală. Nu contează că eşti un fermier, un pantofar, sau orice altceva, Dumnezeu vrea încă să-ţi vorbească. Dacă eşti un păcătos, o prostituată, o curvă, un beţiv, sau un membru formal al unei biserici locale, orice ai fi, glasul Domnului aşteaptă încă să-ţi vorbească.

Mă gândesc acum la Moise, care la 40 de ani, avea un foarte bun antrenament teologic.

El cunoştea bine Scripturile şi ştia că are făgăduinţa că va fi eliberatorul poporului său. Cu Scriptura în mână şi fiind un membru formal al bisericii din timpul lui, el a luat lucrurile în propriile sale mâini şi a încercat să facă ceva singur. Astfel, a ucis un egiptean. Vedeţi ce faceţi dacă nu ascultaţi de Dumnezeu? Pierdeţi totul.

Dacă Diavolul îţi spune în dimineaţa aceasta: „Nu te boteza!” sau: „Fă-l mai încolo!” sau: „Ar fi mai bine ca mai întâi să te convingi dacă este bine ceea ce faci!” sau: „Dacă faci asta nu-ţi mai merge aşa de bine!” singura cale de a scăpa de el, este să mergi la Cuvântul lui Dumnezeu.

Problema este că oamenii din timpul acesta nu vor să facă aceasta.

Moise era unul dintre cei mai buni rabini dar necazul era că deveniseră formali şi reci. El auzise de la mama sa cum fusese pus pe apă într-un coşuleţ şi cum niciunul dintre aligatorii din Nil nu l-au sfâşiat.

Acum vreau să spun ceva pentru copii.

Bătrânii aligatori erau foarte graşi pentru că se hrăneau cu copiii evreilor. Bietele mame nu înţelegeau de ce trebuia să le fie ucişi copiii şi apoi să fie aruncaţi la crocodilii din râu.

Şi iată că Dumnezeu a pus în inima unei mame, să-şi pună copilaşul chiar în moarte. Nu vedeţi că Moise era un tip spre Hristos? El am mers chiar în moarte. Şi toţi aligatorii    s-au strâns în jurul coşuleţului care plutea în josul râului. Ştiţi de ce nu au putut să-l mănânce? Pentru că un înger stătea lângă el şi-i alunga: „Plecaţi de aici!”

De ce? Pentru că Dumnezeu a trimis îngerii Săi ca să vegheze  asupra poporului Său.

Să nu-ţi fie frică, scumpo, pentru că Dumnezeu te păzeşte. Chiar dacă Diavolul încearcă să îţi facă rău, Dumnezeu este mai puternic decât el.

Aşa se face că toţi aligatorii s-au îndepărtat de acel coş.

Şi iată că acum Moise ştia toate acele lucruri, de aceea după patruzeci de ani de antrenament teologic şi apoi după alţi patruzeci de ani petrecuţi în pustie, a căutat încă să ia lucrurile în mâinile lui.

Aşa suntem şi noi. Deşi Dumnezeu ne spune în Biblie ce trebuie să facem, totuşi spunem: „Păi, vom face altfel ca să fim aşa, căci ceea ce spune Biblia a fost valabil doar în zilele minunilor, dar acum acele zile au trecut.” Sau: „Păi, stropirea este la fel de valabilă ca şi botezul prin scufundare!” sau: „Fie că botezăm în Numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt, fie că botezăm în Numele Domnului Isus Hristos, este totuna!”

Moise a fost un militar, de aceea credea că poate izbăvi Israelul prin înţelepciunea sa militară, deoarece era un bărbat instruit. V-aţi gândit vreodată la aceasta? Toată lumea l-a condamnat pentru că a ucis un egiptean, dar după 40 de ani s-a întors în Egipt uns cu Duhul Sfânt şi a nimicit întreaga oştire a lui Faraon şi totuşi nimeni n-a spus nimic. Când armata lui Faraon a fost înghiţită de valurile Mării Roşii, era la lucru Dumnezeu însuşi, dar când Moise l-a ucis pe egiptean, Dumnezeu nu era în acea lucrare.

Voi ştiţi că Moise, îndopat cu teologia bisericii, urma să fie următorul Faraon al Egiptului. În vremea aceea el nu-L cunoştea încă pe Dumnezeu.

Iată însă că mulţi ani mai târziu, când se afla în pustie, la vârsta de optzeci de ani, el a văzut un rug arzând. Pentru că rugul nu se mistuia, Moise s-a întors mirat să vadă ce se petrece.

Dar când a ajuns aproape de rug, a auzit un Glas care i-a spus să nu se apropie.

Dumnezeu a avut nevoie de patruzeci de ani ca să îl liniştească, înainte ca să poată vorbi cu el.

Cred că şi noi am putea sta liniștiți zece minute, ca Dumnezeu să ne vorbească.

Şi iată că după patruzeci de ani, Moise stătea în prezenţa acelui rug, iar glasul l-a chemat. Aşa se face că în cinci minute el a ştiut mai multe lucruri despre Dumnezeu decât a știut în cei optzeci de ani de instruire pe care-i avea. Aceasta a făcut din el un om nou.

El va face şi din tine un bărbat sau o femeie nouă, dacă vei sta destul de mult ca să asculţi glasul Lui, aşa cum a făcut Samuel. Nu vă agitaţi! Dacă vreţi ceva de la Dumnezeu, cereți-I, apoi stați neclintiți și ascultați să vedeți ce va spune El despre aceasta.

Deschideţi-vă doar inimile şi spuneţi: „Cu aceasta cum este, Doamne Isuse?” apoi staţi liniştiţi. Dacă nu va răspunde în primele cinci ore, mai așteaptă-L încă una; dacă nu răspunde astăzi, o va face mâine; dacă va trece o săptămână, va răspunde în următoarea. Staţi doar şi aşteptaţi până când vă va vorbi!

Voi veţi auzi în inima voastră glasul Lui care va spune: „Da, Eu sunt Domnul care te vindec!” Şi cu asta totul este în ordine. Vedeţi? „Eu sunt Domnul care îţi iartă toate păcatele!” „O, du-te în pace şi nu mai păcătui, căci Eu nu te învinuiesc!”

Atunci poţi pleca liber, fiindcă eşti în ordine. Dar tu trebuie să fii sigur că glasul Lui ţi-a vorbit.

Când Moise L-a auzit, a fost schimbat, a devenit un om nou.

Priviţi-l şi pe prorocul Isaia. În timpul acela pe tronul Israelului era împăratul Ozia, un bărbat bun şi neprihănit care îl iubea pe Isaia pentru că ştia că este prorocul Domnului. Astfel, Isaia s-a rezemat de braţul împăratului, care i-a dăruit tot ce şi-a dorit, dar iată ca a venit un timp când Ozia a murit.

Prosperitatea, civilizaţia, i-a distrus întotdeauna pe oameni. Este greu să recunoaştem, dar acesta este adevărul: prosperitatea îl îndepărtează întotdeauna pe om de Dumnezeu.

Dumnezeu a vorbit undeva în Biblie în acest sens şi a spus:

„Când erai sărac şi nu aveai nimic te-am binecuvântat şi ai primit mult; dar când ai avut belşug din toate ţi-ai întors faţa de la Mine şi M-ai uitat.”

Aceasta a făcut şi America: şi-a întors faţa de la Dumnezeu.

Aceasta au făcut şi bisericile. Acum puteţi să staţi liniştiţi pentru că aveţi clădiri măreţe care valorează milioane de dolari şi totul vă vine de-a gata la uşă. Nu-i de mirare că nu mai aveţi timp să ascultaţi glasul Domnului! Vine însă ziua când ţi se va lua tot ce ai, biserică! Atunci vei tânji să-L asculţi, dar va fi prea târziu.

Deci Isaia se putea sprijini pe braţul împăratului, pentru că era un tânăr plăcut, de aceea Ozia îl iubea şi-l favoriza. Dar iată că a venit o zi în care suportul lui s-a prăbuşit, deoarece regele a murit. Din momentul acela, Isaia a fost nevoit să meargă singur.

Atunci a început să privească în jur şi a văzut că nu toţi erau ca împăratul.

Gândeşte-te că într-o zi se va prăbuşi şi denominaţiunea pe care te bazezi tu. Va veni un timp în care vei fi obligat să aparţii de o organizaţie, pentru că altfel nu vei putea primi nimic. Voi ştiţi că Scriptura spune aceasta. Ei râd acum de voi, dar va veni un timp când va începe boicotul, pentru că semnul fiarei trebuie să fie aplicat. Atunci ori te vei supune şi vei aparţine Confederaţiei bisericilor şi te vei închina fiarei, care este Roma, sau nu vei mai avea niciun drept. Aceasta o spune Scriptura. Atunci va trebui să strigi şi tu aşa cum a făcut Isaia.

El s-a dus la Templu şi s-a rugat. Abia atunci şi-a dat seama cum stă, de aceea a strigat: „O, Doamne, sunt un om cu buze necurate!” (Isaia 6.5).

Tu crezi că eşti bun, dar stai să vină acel timp si atunci vei striga la fel ca el: „Locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate…” Ce era aceasta? Disperarea.

Când ajungi în disperare se întâmplă ceva. Tu nu eşti în disperare când spui: „O, m-am simţit bine la biserică!” Dar va veni un timp când vei ajunge în disperare, când vei avea cu adevărat nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Isus a spus: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!” (Matei 5.6).

Cum vrei însă să-ţi vorbească Dumnezeu cât timp eşti mulţumit cu lucrurile lumii? Tu spui: „Mie nu mi-a vorbit niciodată Dumnezeu!” De ce? El vrea s-o facă, dar eşti plin de lucrurile lumii. Aceasta este problema noastră, a celor din timpul acesta. Noi dedicăm tot timpul pe care-l avem lucrurilor lumii şi plăcerilor ei, în timp ce lui Dumnezeu nu-I dăm nimic. Acesta este adevărul!

Deci Isaia a ajuns în disperare. Atunci a strigat spre Dumnezeu şi a mărturisit păcatele sale şi ale poporului. Şi iată că atunci când a ajuns la mărturisire, a auzit un zgomot deasupra lui. Privind în sus, el a putut să vadă serafimii care zburau înaintea tronului Domnului. Cu două aripi îşi acopereau faţa, cu două picioarele şi cu două zburau, în timp ce strigau unul spre celălalt: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6.3).

Vedeţi, cu Isaia se întâmplase ceva. El ajunsese în disperare, iar când a strigat spre Domnul, El a trecut la treabă. Ce a spus Isaia? „Sunt un om cu buze necurate!” El a spus aceasta pentru că auzise Glasul Lui, şi aceasta l-a schimbat.

„Cine va merge pentru Noi şi pe cine să trimit?” a întrebat Glasul. „Cine vrea să stea în spărtură, printre această mare grămadă de teologi? Cine va merge şi va spune că Eu mai sunt şi astăzi Acelaşi Dumnezeu? Cine va merge să condamne murdăria păcatului în care trăiesc? Cine va dărâma denominaţiunile lor formale şi va zidi puterea Dumnezeului celui Viu din nou? Cine va merge?”

Isaia a răspuns: „Doamne, înainte ca să pot merge, trebuie să fiu curăţit.” Vedeţi, acea teamă trebuia să-l părăsească.

Aşa va fi cu fiecare chemare dumnezeiască individuală. Tu trebuie să fii născut din nou, să fii schimbat, înnoit. Nu imaginaţia, ci ceva din inimă, o trăire reală.

„Cereţi şi vi se va da…” (Matei 7.7).

Apoi, unul dintre serafimi s-a dus la altarul de aramă, a luat cu cleştele un cărbune aprins din Focul cel viu, a atins cu el gura lui Isaia spunând:

„Acum eşti curat. Du-te şi vorbeşte Cuvântul!” Vedeţi, Isaia a fost schimbat după ce a auzit acel glas.

Apoi, în ultimii ani ai vieţii sale, el a scris o Biblie completă. A început cu Geneza şi a terminat cu Apocalipsa. În cartea lui Isaia puteţi găsi cele șaizeci și șase de cărţi ale Bibliei, deoarece cartea lui are șaizeci și șase de capitole. De ce? Pentru că a ajuns în disperare, într-un timp în care a avut mare nevoie de Domnul.

Seara trecută am vorbit despre Daniel în Babilon. El avea un scop în inima lui şi acela era să nu se murdărească cu doctrina babiloniană. Dar iată că într-o zi el a ajuns în nevoie. Daniel dorea să audă glasul lui Dumnezeu deşi avea Scripturile. El avea nevoie să audă glasul Lui, de aceea s-a dus la râu. El nu s-a dus acolo nici cu trăsura, nici cu alai şi nici n-a îngenuncheat spunând: „Doamne Dumnezeule, vreau să-Ţi aud glasul! Unde eşti?” Nu, să nu procedaţi în felul acesta!

Daniel era disperat, era flămând după Dumnezeu, de aceea a trebuit să se depărteze de toţi soldaţii, de astronomi, şi de înţelepţi, de toţi doctorii în teologie, etc., care încercau să-i spună: „Aşa ar trebui să faci, Daniel!”

El s-a îndepărtat de toţi aceştia.

Aşa trebuie să procedaţi şi voi!

Daniel s-a dus jos la râu şi a aşteptat douăzeci și una de zile până când a primit răspunsul.

Apoi a privit peste apă şi a văzut un om „îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.” (Daniel 12.7).

El întârziase douăzeci și una de zile din cauza răului din ţară.

Dacă îngerul a întârziat douăzeci și una de zile din cauza răutăţii din ţară în zilele perşilor, cum va fi în zilele acestea? Cât mai poate zăbovi? Totuşi eu cred că acea credinţă nepieritoare, acea foame şi sete din inima omului, nu-I va spune: „NU!” lui Dumnezeu, ci va aştepta până când El va vorbi din ceruri.

Tu nu te poţi juca cu această Evanghelie. Ea nu este un lucru de joacă. Cuiul trebuie lovit de zece ori. Totul trebuie să fie perfect, pentru că altfel nu va merge.

Daniel s-a rugat şi a aşteptat până când a primit răspuns.

În capitolul 9 din Fapte citim despre un fariseu temut numit Saul. El a învăţat la picioarele marelui înţelept Gamaliel şi cunoştea toată teologia acelor zile.

El i-a văzut pe creştinii adevăraţi plini de Duhul, dar cu teologia lui fabricată de oameni nu putea face faţă acelor lucruri.

Ce paralelă pentru ziua de azi!

Onest şi sincer în inima lui, cum sunt mulţi oameni şi astăzi, el credea că acei oameni născuţi din nou, sunt nebuni. Ei credeau în vindecarea divină; credeau că puterea Duhului Sfânt despre care vorbeau, este adevărată.

Astfel, el a pornit spre Damasc, împuternicit de marele episcop al bisericii, ca să prindă şi să nimicească toată grămada aceea de holly-rollers care strigau, şi săreau în sus şi-n jos, vorbind în limbi străine şi vindecând bolnavii.

„Aceia sunt o adunătură de draci!” spuneau teologii, „de aceea du-te, prinde-i, arestează-i şi adu-i aici în lanţuri!”

„Desigur”, a răspuns Saul, „la ordinul tău, domnule episcop!”

O, Doamne, el era un om mare! El avea D.D şi Ph.D. Astfel a încălecat şi a plecat spre Damasc urmat de însoţitorii săi.

Dar pe drum, cam pe la amiază, Ceva l-a doborât. El s-a prăbuşit la pământ şi a început să se zvârcolească în praf ca un nebun, iar o Voce i-a spus: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” (Fapte 9.4).

Ce era aceasta? În niciun caz o vorbire teologică, ci un Glas din cer care-i spunea: „Pentru ce Mă prigoneşti?”

Tremurând şi plin de frică, cu lacrimile şiroindu-i pe obraji, el a zis: „Cine eşti Tu, Doamne?” iar când s-a ridicat de jos, era orb ca un liliac.

În faţa lui stătea marele Stâlp de Foc, iar din El s-a auzit un Glas care spunea:

„Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Învăţătura ta omenească este greşită.”

Ce era aceasta? O vedenie reală; Cuvântul lui Dumnezeu făcut real.

O, fraţilor, de aceasta avem nevoie şi noi astăzi!

Aş vrea să-I mulţumesc Domnului pentru aceste două fetiţe care seara trecută erau în scaun cu rotile, iar astăzi au venit aici pe deplin vindecate. Domnul să vă binecuvânteze, fetelor! (adunarea se bucură).

Cine a făcut acest lucru? Acelaşi Isus care i-a vorbit lui Saul din Stâlpul de foc supranatural: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” El este încă acelaşi.

Din acel moment Saul a fost un om schimbat.

Ar fi nevoie ca oamenii să se schimbe ca să poată vedea şi auzi Glasul Domnului vorbind aşa cum a vorbit în vremea când străbătea Galilea. O, desigur!

„Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

Cum l-a schimbat El pe Saul? L-a trimis la un seminar ca să înveţe o teologie nouă? Nu, nici vorbă! Atunci ce a făcut? A vorbit cu el real, dintr-un Stâlp de foc. Ce era aceasta? Acelaşi Dumnezeu care S-a coborât şi a tunat din Stâlpul de foc pe Muntele Sinai.

În adunări şi în locurile unde vorbeşte Duhul lui Dumnezeu, tu poţi auzi o voce umană schimbată, poţi vedea cum oameni care abia cunosc Abecedarul, vorbesc tainele ascunse ale Dumnezeului Atotputernic, pentru că Hristos ia acea gură şi vorbeşte prin ea.

Ar trebui ca fiecare bărbat şi fiecare femeie care stă acum aici în prezenţa Sa, să fie schimbaţi.

Saul a spus mai târziu: „…am auzit un Glas…” (Fapte 22.7).

O suntem atât de adormiţi! Cred că nu trebuie să vă spun mai clar. Suntem atât de adormiţi în bisericile noastre, în gândirea noastră, în teologia şi în căile noastre, încât neglijăm să ascultăm Glasul Lui când ne vorbeşte!

„O”, spun oamenii, „Glasul acesta poate fi telepatie, sau asta, sau cealaltă!”

Ce s-ar fi întâmplat dacă Moise ar fi zis: „Mă întreb dacă nu cumva o fi vreun demon în rugul acela!”?

Oh, Moise nu a avut nicio întrebare! El a auzit Glasul.

Poate spui: „Dacă conştiinţa mea este aceea care spune aceasta?”

Dacă eşti un copil al lui Dumnezeu, tu vei cunoaşte glasul Lui: „Oile Mele ascultă glasul Meu.” (Ioan 10.27). Vedeţi, ele Îl cunosc.

Apoi a fost un alt bărbat salvat şi umplut cu Duhul Sfânt. El voia să se agațe încă de datinile bătrânilor, dar tot ce dorea să ştie se află în Cuvânt. Deci el era alipit încă de tradiţiile care spuneau: „Nu mâncaţi niciun fel de carne, ţineţi Sabatul, etc.”

Şi astăzi mai putem găsi oameni de treabă care se agaţă de astfel de lucruri.

Într-o zi când s-a urcat pe acoperişul casei ca să se roage, el a auzit un glas care i-a spus: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” (Fapte 10.15).

O, Doamne, aş vrea ca El să ia o grămadă de predicatori din vale, să-i aducă aici şi să-i înştiinţeze că noi nu suntem nebuni, că nu suntem nişte holly-rollers, nici o grămadă de necuraţi, ci în mijlocul nostru lucrează Duhul Dumnezeului celui viu.

Întoarceţi-vă de la tradiţiile voastre, bătrânilor şi ascultaţi glasul Dumnezeului celui Viu. Aceasta vă va schimba.

Atunci nu vei mai fi unul dintre prigonitori, ci vei vrea să fii unul dintre cei prigoniţi. Dacă vei putea trece toate barierele doctrinare, şi vei ajunge în prezenţa lui Dumnezeu, se va întâmpla ceva. Atunci nu vei mai crede că zilele minunilor au trecut, ci vei crede că ele sunt chiar aici, pentru că prima minune vei fi chiar tu, adică vei fi un om schimbat.

Aceasta face întotdeauna Glasul lui Dumnezeu. El schimbă bărbaţii şi femeile, făcând din ei ceea ce trebuie să fie; nu cum sunt învăţaţi în şcoală, ci cum îi modelează Dumnezeu.

Totul este să ascultaţi de glasul Lui!

„Am auzit un glas…”

Îmi amintesc că şi eu am auzit glasul Lui încă din timpul când eram doar un băieţel. Prima dată am crezut că este o pasăre care stătea în copac, dar pasărea a zburat, iar o voce mi-a spus: „Nu te teme, pentru că într-o zi vei pleca de aici şi vei locui lângă un oraş numit New Albany.”

Apoi tot Glasul acela mi-a spus: „Nu fuma, nu bea şi nu te întina cu femei, căci am cu tine o lucrare pe care trebuie s-o faci când vei fi mai mare!”

O, El este acelaşi Dumnezeu! Tu poţi să-L auzi ceas după ceas, vorbind în cămăruţa ta, în locul în care te rogi. El vine apoi în audienţă şi vorbeşte audibil în auditoriu.

Glasul lui Dumnezeu era rar în zilele lui Samuel, iar astăzi este şi mai rar. De ce aceasta? Pentru că acolo nu erau vedenii.

Petru a auzit glasul Lui, şi aceasta i-a schimbat întreaga gândire. Imediat după aceea s-a dus fără niciun comentariu la neamuri (în casa lui Corneliu), care erau socotiţi de evrei necuraţi.

Vedeţi, glasul Dumnezeului celui Viu a fost acela care l-a schimbat şi nu învăţăturile omeneşti!

Şi acum încă ceva. Biblia vorbeşte despre un om bun, care era foarte apropiat de Isus, care Îl iubea, credea în El, Îl slăvea şi mergea peste tot cu Domnul. Dar iată că într-o zi, când Isus era plecat, moartea s-a instalat în camera lui.

Şi iată-l părăsind vechea biserică şi pe surorile lui Maria şi Marta. Ei au trebuit să iasă afară din biserică pentru că îl iubeau şi credeau în Isus, credeau că El este Mesia cel aşteptat. Acesta este motivul pentru care au fost excomunicaţi din sinagogă.

Şi iată că acest bărbat s-a îmbolnăvit atât de rău încât a murit şi a fost îngropat.

La ce i-au folosit teoriile şi învăţătura teologică?

Dar acolo era un Glas al lui Dumnezeu şi El i-a vorbit lui Lazăr; iar Lazăr, un om mort care începuse să intre deja în putrefacţie, pentru că murise de patru zile, a auzit Glasul Lui şi a ieşit afară din mormânt revenind la viaţă.

Odată am fost mort în păcat. Şi la fel tu, dar noi am auzit glasul Lui care a spus:

„Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihna.” (Matei 11.28).

Eu am auzit acel Glas vorbind invalizilor şi ridicându-i în picioare. Am auzit Glasul lui Dumnezeu vorbind orbilor şi ochii lor s-au deschis; a vorbit muribunzilor, canceroşilor, leproşilor şi i-am văzut ridicându-se pe deplin sănătoşi. L-am auzit vorbind alcoolicilor şi nevroticilor, celor puşi deoparte şi curvelor şi ei au devenit domni şi doamne, oameni sfinţi ai Dumnezeului celui Viu. De ce aceasta? Pentru că le-a vorbit Glasul Lui.

Să ascultăm şi noi astăzi acest Glas!

Vreau să închei spunându-vă că va veni un timp când sufletul vostru va fi luat din trup şi va merge ori în întuneric, ori în sânul lui Dumnezeu.

Atunci acel Glas va vorbi din nou, iar Biblia spune:

„…vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,

şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.” (Ioan 5. 28-29).

Domnul să vă ajute ca în dimineaţa aceasta să vă hotărâţi. Veţi asculta ce spune televizorul, ziarele, teologii sau Biblia?

Eu vreau să vă spun ceva. Nu ascultaţi de nimeni decât de Dumnezeu. Aşteptaţi Vocea aceea micuţă care vă va schimba.

Poate spui: „Aş vrea să cred, frate Branham. Aş vrea s-o pot face.” Dar de ce nu poţi crede? Pentru că nu stai destul timp liniştit, în aşteptare. Tu nu intri în locul în care toată îndoiala a plecat.

Când vei intra în locul acela, vei fi liber şi vei auzi Glasul Domnului care-ţi spune: „Copilul Meu, Eu sunt Salvatorul tău; Eu sunt Vindecătorul tău. Tu nu trebuie să faci lucrurile acestea. Eu am murit pentru ca tu să fii liber. Nu asculta glasurile care răsună în jurul tău, ci îndepărtează-te de ele!”

Aceasta îmi aminteşte de ceea ce mi s-a întâmplat odată când am fost în munţi. Nu voi uita niciodată acele experienţe. Era primăvară şi totul era foarte frumos în jur. Priveam peste văi şi admiram izvoraşele cu apă. Şi cum stăteam aşa şi priveam, deodată ceva mi-a atras atenţia.

Am văzut o vulturoaică bătrână care-şi lua puii din cuib. Ea zbura pe lângă ei şi i-a luat pe toţi pe aripi, ducându-i jos în vale. Ei nu mai părăsiseră niciodată cuibul, ci acum învăţau să zboare. Vulturoaica i-a lăsat jos, iar ei au început să alerge prin iarbă ciugulind şi răsturnându-se unul peste altul.

Privindu-i mă gândeam: „O, Doamne, nu sunt şi ei ca un grup de credincioşi creştini? Ei nu au nicio grijă”. De ce stăteau puii de vultur fără nicio grijă? Ei nu trebuiau să se teamă de nimic pentru că mama lor îi supraveghea de pe stâncă.

O, aceasta te schimbă atât de mult!

Când începi să te gândeşti: „Ce se va întâmpla dacă aude păstorul Cutare că am primit Duhul Sfânt?” sau: „Ce va spune episcopul Cutare?” să ştii că mie nu-mi pasă care este părerea lor.

Isus a murit şi a înviat apoi a urcat în slavă şi stă în cerul cerurilor de unde mă priveşte şi mă păzeşte (şi la fel pe tine), cu ochii Lui de Vultur. Acesta este motivul pentru care nu este nimic care să mă tulbure.

Iar dacă vreun coiot sau altceva, ar fi încercat să tulbure liniştea acestor micuţi, …o, ar fi mai bine să nu încerce, pentru că vulturoaica l-ar prinde imediat în ghearele ei puternice şi l-ar ridica până la câteva mii de picioare, de unde i-ar da apoi drumul. Nimic nu-i mai poate deranja pe micuţii ei pentru că mama veghează atentă asupra lor.

Nimic nu vă va deranja nici pe voi, de aceea să nu vă temeţi să-L luaţi pe Dumnezeu pe Cuvânt. Staţi liniştiţi şi încredeţi-vă în El, deoarece Domnul veghează necurmat asupra voastră. El va dezintegra pe oricine va încerca să vă necăjească.

O, Satana vă poate ataca, dar nu vă poate face niciun rău pentru că toate lucrurile merg numai până unde sunt îngăduite de Domnul.

Nu mai poate fi nimic altceva, pentru că toate lucrurile lucrează spre binele celor care îl iubesc pe Domnul, şi care sunt iubiţi de El. Nu, nu vi se poate întâmpla niciun rău!

Curând au început să apară nori negri, apoi a început să tune şi să fulgere, iar vântul bătea cu 60-70 mile/oră. Atunci vulturoaica a scos un ţipăt puternic, după care a coborât în vale. Ce s-a întâmplat când s-a auzit acel ţipăt? Micuţii ştiau că este glasul mamei lor.

„Oile Mele cunosc glasul Meu.”, spunea Domnul.

Primejdia era aproape, dar puii n-au alergat să se ascundă sub ceva; nici n-au încercat să fugă spre o grămadă de gunoi, ci au stat liniştiţi aşteptând sosirea mamei.

Asta ar trebui să facă şi creştinul: să aştepte până înţelege care este voia lui Dumnezeu cu privire la el.

Şi când bătrâna mamă a atins pământul cu picioarele, şi-a dat capul pe spate şi a scos un alt ţipăt puternic, după care şi-a desfăcut aripile lungi cam de paisprezece picioare. Imediat toţi micuţii au alergat spre ea cât au putut de repede şi i-au sărit pe aripi, ţinându-se cât au putut de tare cu ciocurile şi cu ghearele lor. Mama a făcut un alt salt puternic, fără nicio vibraţie a aripilor şi i-a ridicat sus în vânt, ducându-i sus pe stâncă, la locul de adăpost unde furtuna nu putea să le facă niciun rău.

O, frate, furtuna este gata să vină! Ascultă glasul Lui care cheamă şi spune:

„Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” (Apocalipsa 18.4).

Şi: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.

Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.” ( 2Corinteni 6.17-18).

Haideţi să ne plecăm puţin capetele înainte de încheiere.

(Cineva proroceşte). Amin. Aţi auzit aceasta? Ceea ce aţi auzit se numeşte prorocie.

Dacă în dimineaţa aceasta este prezent cineva, şi ştiu că este, care vrea să spună:

„Doamne Dumnezeule, fii îndurător cu mine căci am avut părtăşie cu biserica şi m-am mărturisit, dar nu ştiu cum să stau liniştit înaintea Ta ca să ascult glasul Tău călăuzindu-mă şi învăţându-mă. Nu ştiu ce m-aş face dacă mi-ai vorbi cu glas tare, dar aş vrea să-mi vorbeşti şi să-mi călăuzeşti paşii pe calea Ta.”

Aţi vrea să ridicaţi chiar acum mâna şi să spuneţi: „Dumnezeule ai milă de mine!”?

Domnul să vă binecuvânteze! Peste tot sunt numai mâini ridicate. Continuaţi să le ridicaţi. În ordine.

Spuneţi: „Doamne, ai milă de mine, căci am atât de multă nevoie de Tine!”

Mai sunt şi alte mâini? Ridicaţi-le înainte de a începe să ne rugăm.

Dumnezeu vede şi mâinile celor din spate.

Dumnezeu vă vede oriunde aţi fi.

Samuel s-a dus la Eli şi i-a spus: „M-ai chemat?”, la care Eli i-a răspuns: „Nu, fiule, nu te-am chemat!”

Nu eu am vorbit inimii tale, prietene, ci Dumnezeu este Acela care a făcut-o, de aceea grăbeşte-te şi răspunde-I ca şi Samuel: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă! O, Dumnezeule, de azi înainte ia-mă sub ocrotirea Ta! Îngăduie ca începând de astăzi să-Ţi aparţin pe deplin numai Ţie!”

Veşnicule Dumnezeu, Tu care iubeşti fiecare suflet şi care ai creat toate lucrurile. Tu care ai vorbit cu glas lui Samuel, lui Saul şi lui Pavel; Tu care le-ai vorbit lui Daniel şi lui Isaia, şi tuturor prorocilor de-a lungul timpului, Te-ai oprit şi în dimineaţa aceasta ai vorbit şi celor prezenţi în tabernacol.

Poate treizeci, patruzeci sau cincizeci de mâini s-au ridicat spre Tine. Sunt cei care se consideră păcătoşi sau sunt nemulţumiţi cu trăirea lor.

Mulţi dintre ei au fost aici şi aseară şi au putut auzi glasul Tău devenit audibil.

În dimineaţa aceasta, acelaşi Glas vorbeşte în inimile lor. Ei şi-au ridicat mâinile spre cer şi recunosc că sunt greşiţi, pentru că doresc să fie corectaţi.

Tu ai spus în Cuvântul Tău că „nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-L atrage Tatăl care M-a trimis…” (Ioan 6.44).

Şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine.”  (v.37). „Şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Tu ai făgăduit aceasta, Tată, de aceea, ca slujitor al Tău, Te chem şi Te rog să le dai viaţă veşnică tuturor celor care au ridicat mâna spre Tine. Fie ca ei să trăiască pentru Tine în toate zilele vieţii lor, iar la sfârşitul călătoriei pe acest pământ, să intre în bucuria Domnului. Acordă-le aceasta, Tată, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus şi de dragul Lui. Amin.

Câţi dintre voi Îl iubiţi din toată inima? (Amin).

O, este deja târziu, dar Biblia mai spune ceva şi anume: „El… ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti în Hristos.” (Efeseni 2.6).

Duhul Sfânt vine, intră în Cuvânt, se mişcă prin audienţă, iar apoi poţi să vezi cum pluteşte pe deasupra, schimbându-i pe cei prezenţi.

După cum am mai spus, eu cred în simţăminte. Desigur. Dar vedeţi voi, simţămintele nu vă pot schimba. Simţămintele voastre trebuie să meargă mai departe, să atingă moralul fiinţei voastre. Abia atunci vă veţi întoarce de la păcat.

Ce este păcătosul? Un necredincios. Sunt foarte multe persoane care posedă diferite diplome de  Ph.D, L.L.D., etc., şi cu toate aceste sunt păcătoşi. Ei cunosc Biblia de la Geneza la Apocalipsa, predică de la amvon şi cu toate acestea sunt nişte necredincioşi.

Şi Biblia spune: „…cine nu crede, a şi fost judecat…” (Ioan 3.18).

Întrebaţi-l pe unul dintre aceia, dacă Duhul Sfânt mai lucrează şi astăzi. Ştiţi ce va răspunde? „Păi, sigur că nu!”

Întrebaţi-l: „Crezi în vindecarea divină?” „Sigur că nu!”

Atunci el este un necredincios. Aşa este.

Dacă duhul care este în tine mărturiseşte contrar Cuvântului lui Dumnezeu, înseamnă că nu este Duhul lui Hristos.

Tu poţi aparţine bisericii lui Hristos, căci dacă nu poţi spune „Amin” la fiecare făgăduinţă dată de Dumnezeu, nu eşti al Lui!

Petru a spus în ziua de rusalii:

„Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2. 38).

Dacă duhul din tine spune că această făgăduinţa a fost valabilă numai pentru acele zile, ce spune Scriptura?

 „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi (evreii), pentru copiii voştri (evrei), şi pentru toţi cei ce sunt departe acum (neamurile), în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (v.39).

El spunea în Ioan 15.5: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.”

Şi dacă aceasta a fost învăţătura primei mlădiţe (a bisericii primare), şi următoarele mlădiţe (biserici) trebuie să aibă aceeaşi învăţătură. Iar dacă au aceeaşi învăţătură, vor avea şi aceleaşi roade. Orice mlădiţă care vine din Viţă, va purta aceleaşi roade, adică va face aceleaşi lucruri.

În dimineaţa aceasta, eu sunt foarte bucuros pentru că ştiu că Duhul Dumnezeului celui Viu, vorbeşte şi astăzi oamenilor, confirmându-Și Cuvântul.

Peste câteva minute vom începe serviciul de botez. Dacă aţi fost stropiţi, dacă vi s-a turnat apă pe cap, sau aţi fost botezaţi prin scufundare altfel decât în Numele Domnului Isus Hristos, sunteţi invitaţi să veniţi la apă.

Cineva spune: „Vrei să spui că şi eu trebuie să vin?” Da, frate.

Stropirea nu este valabilă în Biblie. Nu există niciun loc în Biblie care să arate că cineva a fost stropit, sau botezat chiar în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Nu, domnule, nu scrie aşa ceva!

Biblia spune că în Efes erau nişte bărbaţi care fuseseră botezaţi de Ioan Botezătorul, adică de acela care-L botezase şi pe Isus. Când s-au întâlnit însă cu Pavel (Fapte 19), acesta le-a spus că trebuie să fie botezaţi încă o dată în Numele Domnului Isus Hristos, căci altfel nu vor putea primi Duhul Sfânt.

Când Petru i-a întâlnit pe unii care au primit Duhul Sfânt înainte de a fi botezaţi, le-a poruncit să se lase botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. (Fapte 10.48).

Acesta este adevărul, prieteni!

Cunosc o mulţime de oameni care spun: „Frate Branham, este suficient să spui doar Isus!” Botezul în Numele lui Isus este greşit, pentru că eu cred doar ce spune Scriptura. Eu nu aparţin la nicio denominaţiune, dar ştiu că gruparea „Numai Isus” botează în Numele lui Isus. Totuşi Biblia spune clar: „În Numele Domnului Isus Hristos”!

De ce aceasta? Pentru că în timpul acela în Israel erau mulţi bărbaţi care se numeau „Isus”, dar unul singur era Domnul Isus Hristos. Vedeţi? Hristos înseamnă Mesia, şi aşa este corect.

Aş vrea ca Glasul Lui să pătrundă adânc în inimile noastre prieteni, ca să vă lumineze pe toţi aceia care aţi fost botezaţi altfel decât în Numele Domnului Isus Hristos.

Nu priviţi la ceea ce spune episcopul, păstorul, biserica, sau oricine altcineva, ci ascultaţi ce spune Domnul în Cuvântul Său. Aceasta este dorinţa şi îndemnul meu pentru voi.

Acum fratele Neville va pregăti o cameră pentru serviciul de botez, pentru ca cei care sunt pregătiţi… Câţiva bărbaţi să vină cu mine. Voi fi şi eu acolo în câteva minute.

Aş vrea să cântăm împreună cu cei care se botează cântarea: „Eu pot să-L aud pe Salvatorul chemând.” Cu toţii împreună.

Bărbaţii să meargă într-o cameră, iar femeile în cealaltă.

Eu pot să aud Salvatorul (Ce aud eu? Glasul Lui).

Ia crucea Mea şi urmează-Mă!

Unde mă conduce Îl voi urma

Voi merge cu El tot drumul.

După cum am mai spus prieteni, eu am auzit un Glas. Dacă glasul auzit nu vorbeşte în acord cu Glasul Său, cu Glasul lui Dumnezeu, înseamnă că este o altă voce. Dar Domnul Isus a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu.”

De ce poţi veni tu după El? Motivul este simplu: pentru că numele tău a fost scris în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii. Aşa spune Biblia. Gândiţi-vă  la oamenii care deşi ştiu că Evanghelia este adevărată, stau pe loc, nu o pot primi pentru că există ceva care îi reţine.

Care este atunci situaţia cu ei? Se închină degeaba. Vedeţi, totul este zadarnic. Poate cineva spune: „O, eu sunt un om loial!” Aceasta nu are nicio importanţă.

De ce spun aceasta? Pentru că Domnul Isus a spus în Marcu 7.7: „Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.”

După cum v-am mai spus, nimeni din Biblie nu a primit un botez prin stropire, prin turnarea apei, sau prin scufundare în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.

Căutaţi, iar dacă nu am dreptate, haideţi şi arătaţi-mi. Dar dacă nu veţi găsi, iar voi aţi fost botezaţi altfel decât în Numele Domnului Isus Hristos, înseamnă că aţi urmat nişte tradiţii omeneşti.

Dacă cineva îţi spune: „O, vino aici, mărturiseşte-te şi apoi vei primi Duhul Sfânt,” să ştii că este greşit. Aceasta este o doctrină omenească.

Acolo este un botez în apă greşit; este un botez cu Duhul Sfânt greşit; este Diavolul personificat, pentru că el este religios.

Cain, fiul lui, a fost tot un religios. Noi am vorbit despre aceasta şi am văzut că sămânţa şarpelui merge mai departe. Dar şi sămânţa femeii merge mai departe prin Hristos.

Domnul Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl.” (Ioan 6.44).

Aş vrea să vă gândiţi la aceasta toţi cei care staţi aici şi aţi fost botezaţi greşit, într-un crez omenesc şi nu în acord cu Scriptura, şi care aveţi o mărturie greşită despre naşterea voastră. Cum puteţi fi drepţi dacă nu aţi avut o întoarcere corectă?

Vă amintiţi că săptămâna aceasta am predicat despre tema: „Dar de la început n-a fost aşa!”

Dacă auziţi Glasul care vă vorbeşte acum, să ştiţi că este Dumnezeu, pentru că totul este conform Scripturii. Glasul adevărat va spune doar Cuvântul, nu stropire, turnare de apă sau alte falsuri. Vino deci şi urmează regulile Scripturii.

Faceţi-o prieteni, chiar dacă vi se va lua totul! Spuneţi: „Nu contează cât mă va costa, eu voi lăsa totul şi-L voi urma pe Domnul Isus.”

Ce spunea Domnul Isus?

„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.” (Ioan 10.27).

„Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine.” „Şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.37, 44).

Este corect?

Aceste cuvinte sunt scrise în Scriptură de aceea nu pot fi contrazise de nimeni. Aşa este. Puterea Duhului Sfânt este în mijlocul nostru, făcând aceleaşi lucruri pe care le-a făcut Isus. Aici în fotografie, se poate vedea acelaşi Stâlp de Foc; aceleaşi roade, acelaşi Duh, aceleaşi fapte, aceleaşi semne şi minuni.

Iată-L!  Ascultaţi deci glasul lui Dumnezeu care vă vorbeşte în dimineaţa aceasta.

Ce a spus atunci glasul? „Samuele!”

Spune: „Da, Doamne! Sunt aici. Eu sunt robul Tău şi Te voi urma!”

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.

Cineva spune: „Frate Branham, tu vorbeşti cam aspru!” Aş vrea să vorbesc şi mai aspru pentru că este o problemă de viaţă şi de moarte! Rugămintea mea sinceră este ca Domnul să fie cu voi  şi să vă lumineze.

Înainte de a începe serviciul de botez, aş vrea să mai citesc câteva texte.

Cred că în Matei 16.19 Domnul i-a spus lui Petru: „Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.”

Ştiaţi aceasta? (Amin).

Voi ştiţi că în ziua cincizecimii plinătatea puterii Duhului s-a revărsat peste cei o sută douăzeci. Credeţi aceasta? Acum priviţi: Când Isus S-a ridicat dintre morţi, El avea în mâini cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor, şi cheile Împărăţiei. (Apocalipsa 1.18).

Acum ascultaţi cu atenţie ca să puteţi înţelege.

Câţi dintre voi au ascultat predica: „Dar de la început n-a fost aşa?”

Haideţi să vedem care este botezul adevărat. Cum trebuie să fim botezaţi? Prin stropire, prin turnarea apei, prin scufundare? În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, sau în Numele Domnului Isus Hristos?

Eu provoc pe orice predicator, episcop, sau orice ar fi, să-mi arate un singur text în care scrie că vreo persoană a fost botezată în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.

Vă rog să-mi arătaţi. Dar nu, în Scriptură nu veţi putea găsi aşa ceva! Sigur că nu.

Este un crez fals ridicat la pretenţia de „Cuvânt al lui Dumnezeu” de către biserica catolică, cam la trei sute de ani de la moartea ultimului apostol. Astfel titlurile sub care S-a descoperit marele Dumnezeu – Tată, Fiu, Duh Sfânt – au fost socotite numele a trei dumnezei care împreună formează unul singur, şi care a fost numit „sfânta treime”, deoarece romanii se închinau la mai mulţi zei.

Scriptura spune însă clar că există un singur Dumnezeu:

 „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.”(Exod 20.3).

 „Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru, este un singur Domn.” (Marcu 12.29).

Evreii m-au întrebat: „Cine este dumnezeul vostru – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt?”

Nu, pentru noi există un singur Dumnezeu care S-a descoperit pe Sine însuşi în trei lucrări:

– ca Tată, El nu putea fi atins. Astfel, atunci când S-a coborât pe Muntele Sinai, nici chiar un animal n-a avut voie să se atingă de munte. Oricine ar fi făcut acest lucru – om sau animal, – trebuia ucis cu pietre.

 Apoi a venit jos, pentru că voia să I Se aducă închinare. Pentru aceasta S-a apropiat de om, pentru că a devenit Fiu al omului. Dumnezeu era în El, în acel trup.

Şi când a făcut aceasta, El le-a spus ucenicilor: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că „Eu” – pronume personal – „sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Ioan 14.19, Matei 28.20).

El a mai spus: „Am ieşit de la Tatăl.” Cine? Stâlpul de foc. Şi: „am  venit în lume. Acum las lumea, şi Mă duc la Tatăl.” (Ioan 16.28).

Şi după înviere, El a mers înapoi.

Apoi Îl vedem pe Pavel pe drumul Damascului. Şi El   l-a întâlnit pe Pavel jos, pe drum. Când a privit în sus, ce a văzut Pavel? Era Stâlpul de foc, iar lumina Lui era atât de puternică încât l-a orbit.

Când era pe pământ, Isus a spus:

„Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând.” (Ioan 5.19).

Evreii L-au întrebat: „De ce nu mergi să-i vindeci pe toţi bolnavii?” Dar ce-a făcut El? A trecut printre toţi ologii, orbii, şchiopii şi uscaţii şi s-a oprit la slăbănogul de treizeci și opt de ani.

Vedeţi? Ei se mirau şi-L întrebau: „De ce nu-i vindeci pe toţi?”

Dar Domnul le-a răspuns simplu: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5.19).

Aceasta se întâmplă şi în zilele din urmă. Lumea ştiinţifică nu se poate pronunţa; biserica nu ştie ce să spună, şi iată că totuşi El vine aici şi face aceleaşi lucruri. Duhul, Dumnezeu îi vrea pe aceia care I se închină în Duh şi adevăr. Iată-L aici!

Priviţi ce a spus Petru în ziua de rusalii:

„Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.” (Fapte 3.15).

Suntem noi martorii Lui?

„Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.”

 „Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,

până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.

Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi”.

După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” (Fapte 2.33-37).

Să ne întoarcem şi să fim doar buni? Nu, nu! Priviţi  numai! Petru poseda cheile Împărăţiei cerurilor. Şi ce le-a spus celor prezenţi? Domnul îi spusese:

„…orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” (Matei 16.19).

Deci Petru a zis:

„Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39).

Şi încă un text. Treizeci şi doi de ani mai târziu, Pavel merge în Efes şi acolo găseşte câţiva ucenici.

Baptiştilor, lăsaţi ca aceasta să vă pătrundă.

Şi el i-a întrebat: „Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?” (Fapte 19.2).

Aceasta este o naştere, nu o mărturisire.

Şi ei au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.

Dar cu ce botez aţi fost botezaţi? le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”

„Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” (v. 2-4).

Şi acum vă spun ce a vorbit acelaşi Pavel în Galateni 1.8:

„Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”

Vă pot da de asemenea şi 1 Corinteni 14.37-38:

„Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.

Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!”

Şi ce trebuie să facem noi pentru aceasta? În ce mă priveşte, eu am fost ca şi voi, nu am fost botezat conform Scripturii, dar nu am privit la ceea ce învăţa biserica mea, sau mama mea, ci am vrut să fac întocmai ceea ce porunceşte Domnul meu.

Doamne Isuse, ei sunt ai Tăi acum, de aceea Te rog să lucrezi Tu în fiecare inimă. Dă-le Duhul Sfânt tuturor celor care vor fi botezaţi, căci ei Te aşteaptă pe Tine. Te rog aceasta în Numele Domnului Isus, şi Ţi-i dăruiesc Ţie, pentru ca în acea zi să nu fiu găsit vinovat de sângele niciunui om.

Acesta este motivul pentru care vreau să stau doar pe Cuvântul Tău şi nu pe o tradiţie, pe o denominaţiune sau organizaţie omenească.         

                            – Amin –