MELHISEDEC, MARELE PRINȚ ȘI ÎMPĂRAT

Dimineața Prieteni. Foarte fericiți să fim aici în această dimineață, în această dimineață frumoasă de iarnă; soarele strălucește luminos; inimile noastre sînt fericite. Așa cum stăteam aici cu Rev. Dl. Beeler, în timp ce făcea înregistrările, Duhului Sfînt care cădea peste clădire, și oamenii se bucurau, copiii fericiți. Noi sîntem mulțumitori să fim în viață și în mijlocul acelora care pot ieși astăzi la servicii. Acum, noi sîntem mulțumitori pentru fiecare dintre voi.

Și, așa cum ușierii din spate, cînd cineva intră, ei au cîteva scaune aici în jur, ei pot ședea în spatele altarului, și de cealaltă parte a băncii de aici, tot în față, dacă-dacă oamenii vin înăuntru puțin mai tîrziu.

Acum, această săptămînă următoare noi am început turul anului, acum, un alt tur mondial. Începînd următorul, în 12, aceea este miercurea care vine, în Chicago, la biserica Filadelfia și în campanie. Apoi eu presupun, de acolo, noi, în această dimineață, începînd cu 3 februarie, noi începem atunci la Lubbock, Texas. Apoi, de acolo, la Phoenix. Apoi la tîrgul de monstre între Los Angeles și South Gate, în California. Apoi, dacă va voi Domnul, noi vrem să mergem la Honolulu, de acolo.

Acum, eu desigur apreciez pe toți oamenii care se roagă. Dacă ei doar vor cere Domnului, în fiecare zi, puțină rugăciune pentru sănăteatea mea. Eu… Voi foarte greu veți cunoște vreodată. pe această parte a Eternității, cît de mult depind de voi să vă rugați pentru mine, cînd eu sînt plecat.

Eu am fost mulțumitor să-l aud pe fratele Tommy, în această dimineață, în mărturisirea lui, despre cum Dumnezeu, stînd cu brațele deschise, întotdeauna vrea să vă primească. Nu contează ce ai făcut, El este încă cu brațele deschise să primească orice suflet care se pocăiește și vine la El, nu contează ce ați făcut sau ce păcat mare este. El întotdeauna vrea să ierte. Dumnezeu să te binecuvinteze, fratele meu tînăr. Acum, eu am observat rezultatele de la adunarea din ultima duminică, oamenii pentru care s-au făcut rugăciuni. Noi avem mici interviuri, particulare, să aducem oamenii…

Vă spun, vedeți prieteni, motivul pentru care noi nu avem servicii de vindecare aici, voi înțelegeți, noi nu avem spațiu adecvat să avem grijă de oameni. Acesta-i felul cum este. Niciodată nu a fost anunțat, servici de vindecări la tabernaclu aici, deși ne rugăm pentru bolnavi de fiecare dată cînd sînt eu aici.

Și auditoriile sînt greu de aflat, și așa mai departe. Și voi străini care sînteți din diferite părți ale țării, veniți înăuntru, nu sînt prea mulți oameni la Evanghelia deplină chiar în comunitate sau, oricum, sau în vecinătate aici. Dar ei… Nu toți care sponsorizează adunările, sau cooperează în adunări, mai, degrabă, sînt oamenii Evangheliei depline, deoarece sînt mulți dintre ei care sînt din diferite biserici. Noi nu încercăm să reprezentăm vre-o organizație anumită a bisericii. Numai, încercăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-L reprezentăm pe Domnul Isus Cristos, și liberi de toți, oricine.

Eu doar, pentru unul, am observat, ultima duminică în cameră, a existat un frate de culoare care a fost salvat doar recent, cu cîteva luni în urmă, și soția lui preaiubită. Și ea era oloagă, pe un suport. Și el era în mod înfiorător de fracturat. Și în timp ce vorbeam cu el în termeni particulari, în biroul diaconilor, cu un interviu privat, așa cum el a fost chemat înainte și a făcut aranjamentele. Fiecare duminică, noi avem foarte mulți pe care-i putem lua în fiecare duminică. Eu simțeam în timp ce eram acolo, și inspirația Duhului Sfînt, păi,…

O doamnă tocmai a plecat acolo, ea era cu cîrje, care a lăsat… a plecat, mergînd fără ele.

Și acest om, foarte hotărît L-a crezut pe Domnul Isus, păi, s-a făcut rugăciune pentru el, cu fractura mare îngrozitoare. Și i-am spus, am zis, “Acum, fractura aceea va începe, chiar din acest moment, să meargă înapoi la locul ei. ” Am zis, “Acum, așa cum-așa cum merge înapoi, atunci o vei privi cum merge înapoi, care îți va da mai multă credință. ”

Vedeți, credința trebuie să fie bazată pe ceva, nu numai un gînd mitologic. Trebuie să aibă ceva, de bază, pe care să stea; credința. Și acesta-i motivul pentru care credem că noi credem căci Cuvîntul lui Dumnezeu învață vindecarea Divină, eliberarea sufletului, eliberarea trupului. Și noi o bazăm pe Cuvîntul Etern al lui Dumnezeu.

Am spus fratelui, “Acum, ca voi să știți că ți-am spus Adevărul. ” Căci l-am văzut în fața mea în viziune, am zis, “Să iei, cînd mergi acasă, și să strîngi în jurul fracturii, un șnur, și s-o măsori. Apoi să tai șnurul acela, și să nu o mai atingi pînă duminica următoare. Și înainte de a veni sus, să iei aceea, să iei un alt șnur și să înfășori pe lîngă ea, și să-mi aduci diferența care s-a contractat dintre șnururi. ”

A zis, “O voi face”

Bine, iată șnurul, aproape un țol și jumătate tăiat din el, cam așa. Aici șade omul, omul, pentru ca voi să vedeți ce s-a întîmplat.

Acum, ceva a avut loc. Eu niciodată, în viața mea, nu am văzut ceva despre care Dumnezeu a zis ceva, sau a spus-o printr-o viziune sau o descoperire, numai ceea ce a fost exact calea cum Dumnezeu a zis că va fi, vedeți, doar exact.

Soția lui, duminica trecută, a venit, umblînd pe un suport de cîrjă, sau un băț, baston. Și eu am observat-o astăzi. Ea, acolo, ea nu putea umbla, decît foarte greu. Ea, eu i-am spus că Domnul o va vindeca. Ea avea un mădular care era înțepenit. Și eu am văzut-o, venind sus, și ea și-a luat bastonul ei pe umărul ei acolo. Și aici este ea astăzi.

[O soră zice, “Slavă Domnului. Eu sînt doamna. ”-Ed. ] Acolo, există o altă doamnă, alta dintre cele de jos… Cine? Aceea era… Ea era așa de fixată, cu foarte multe boli, duminica trecută, și oloagă. Și ea trăiește astăzi pe undeva prin jurul Georgetown, nu-i așa, doamna, sau undeva pe acolo jos? [“Georgetown, Indiana. ”] Georgetown, Indiana.

Ea a zis, “Dar, Frate Branham, eu sînt bătrînă. ”

Eu am zis, “Dar Abraham a fost, tot la fel, mult mai bătrîn decît tine, cînd i-a fost cerut să creadă ceva care era imposibil. ” Și ea a acceptat-o, și acolo este ea.

Și aici este cealaltă doamnă stînd chiar în spatele doamnei despre care vorbeam, chiar în spatele soțului ei acolo. Doamna de culoare, care stă chiar aici; și cealaltă doamnă, acolo în spate.

Șnururile, pentru dovezi. Cîrja s-a dus, pentru dovezi. Isus Cristos trăiește și domnește, pentru dovada supremă căci El a înviat din morți și este cu noi în această zi. Cum îi mulțumim noi din adîncurile inimi noastre, căci El încă trăiește. El nu este mort. El a înviat din morți, și trăiește printre muritori astăzi, întotdeauna voitor, în stare să facă nespus de mult, din abundență deasupra a tot ceea ce putem face sau gîndi. Noi Îl lăudăm pe El cu toată inima noastră, pentru bunătatea lui loială față de noi.

Acum vedeți dacă acolo… Mai sînt bănci acolo? [Fratele Neville zice, “Sînt cîteva mai mari acolo în spate. ”] Bine. Ei mai au cîteva, pe care le-am putea aduce aici și așeza pe platformă, dacă doriți.

Acum pentru lecția de școală duminicală, noi vom… A fost partea mea de învățătură, doar puțin în lecțiile de școală duminicală. Și noi vom vom încerca, dacă va voi Dumnezeu, să încheiem un subiect pe care l-am început cu cîteva zile în urmă, aici în-în biserică, cu cîteva duminici în urmă.

Și acum, Fratele Junior, poate ei vor aduce… Mă întreb dacă tu mai bine ai sta aici pe platformă, și doar să lași ceva doamne… Tu poți să-l aduci chiar aici în spate, poate, și ai face mai bine decît ar fi, să-l aduci aici în față. Imediat ce clasa de școală duminicală este eliberată în camera aceea, vor exista mai multe locuri, mai multe locuri pregătite.

Acum, dacă cineva care este… poate cineva afiliatat cu biserica de aici. Este puțin, poate, încurcat sau ceva pentru străinii care vin aici. Dar dacă cineva este afiliat cu biserica, va veni și va lua locurile acelea, pe care probabil le va da la altcineva un loc în timp ce intră înăuntru.

Acum, astăzi, noi studiem în Cuvîntul binecuvîntat al lui Dumnezeu. Dacă vă amintiți ultimul Mesaj, era în Cartea Evreilor.

Minunat să studiezi Cuvînrul lui Dumnezeu! El ne dă Viață Eternă. Isus a zis, “Cercetați Scripturile, căci în Ele, voi credeți că aveți Viață Eternă. Și Ele sînt Acelea care mărturisesc despre Mine. ” Și cît de bine este să știi că El ne-a binecuvîntat, să ne dea Cuvîntul viu. Dumnezeu este în Cuvîntul Său.

Acum, voi toți deschideți în Bibliile voastre, la Evrei capitolul 7.

Și noi vom încerca să nu luăm prea mult timp în această dimineață, ci doar puțină înălțare a lui Cristos, prin Cuvînt, ca să putem să vă arătăm ce este El și pentru ce sîntem aici astăzi, de ce Creștinismul este ceea ce este, prin predicarea Cuvîntului. “Și credința vine prin auzire, auzirea Cuvîntului lui Dumnezeu. ” Cuvîntul!

Acum, noi sîntem în stare să luăm paginile și să le deschidem în acest fel. Dar există numai Unul care este în stare să deschidă Cuvîntul, acela-i Cristos. Căci, ei L-au văzut în viziune, ca, “Mielul junghiat de la întemeierea lumii,” cînd a privit Ioan. Și nu exista nimeni în Cer vrednic să deschidă Cartea, sau să poată, sau să-i rupă Pecețile ei. Și el a văzut un miel, și se părea că era junghiat de la întemeierea lumii, Care a venit și a luat cartea din mîna Celui care ședea pe tron, și a deschis Cartea și i-a rupt Pecețile.

Acum, El este autorul Cărții. Să vorbim cu El doar un moment înainte de a deschide Cartea.

Bunul nostru Tată Ceresc, cu inimi mari și adîncă dragoste noi venim astăzi să ne oferim tributul nostru de laudă și mulțumire Numelui Tău glorios. Aminteșteți de noi, “Și încă pe cînd eram doar păcătoși, Cristos a murit în locul nostru, cel nevinovat pentru cei vinovați. Purtînd asupra Lui păcatele noastre ale tuturor, ștergîndu-le,” și a plătit prețul suprem; satisfăcîndu-L pe Dumnezeu. “Și a înviat din nou pentru neprihănirea noastră, stînd la dreapta Lui astăzi, trăind veșnic să facă mijlocire pe mărturisirea noastră. ” Oh, cum îți mulțumim pentru această speranță solidă pe care o avem! Cînd totul în jurul nostru se risipește, chiar și viața muritoare însăși, inimile noastre sînt așezate în speranța binecuvîntată Eternă.

Mulți de aici sînt în nevoie, în această dimineață, Tată, din cauza duhului lor, pentru sufletul lor. Te rugăm să salvezi pe cei nemîntuiți. Garantează aceea Doamne. Apropiete de acei care sînt indiferenți față de Tine. Și te rugăm să vindeci toți bolnavii, ca să fie împlinit ceea ce a fost vorbit prin Domnul nostru Însuși, “Lucrările acestea pe care le fac Eu, și voi le faceți tot la fel. ” Și că El a zis, că noi trebuie să “Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia; puneți mîinile peste boln-avi, și ei se vor însănătoși. ”

Și să vedem aici în această mică clădire, în această dimineață, mulți oameni care erau în cîrje cu cîteva zile în urmă, umblînd astăzi fără ele, normal. Ridicați și ținuți prin călăuzirea brațelor veșnice ale Domnului nostru Isus Cristos, umblînd!Acei care erau pe moarte cu cancer, sînt aici, sănătoși. Slujitorii Tăi, doctorii, dau statistici, ei nu-l mai pot afla nicăieri. S-a dus. Noi îți mulțumim pentru aceste lucruri.

Iartă-ne de căderile noastre și umple inimile noastre cu dragoste. Vorbește-ne prin Cuvîntul Tău acum, căci noi îți cerem în Numele Lui. Amin.

Doar puțin anterior, să luăm sentimentele lecției Scripturii noastre din această dimineață. Ea este, noi am vorbit despre asigurarea speranței care este în noi, foarte frumos dată aici în scrisoarea Evreilor. După citirea cum Dumnezeu a lucrat cu poporul Său, Israel, în zilele care au trecut, apoi noi vedem că promisiunea a fost extinsă la noi, ea ne dă o mare asigurare în timp ce vedem că toate lucrurile acelea care s-au întîmplat acolo în urmă în zilele acelea au fost exemple la ceea ce face Dumnezeu astăzi, pentru copii Lui credincioși.

Și acum doar puțin anterior din lectia duminicală, din capitolul 6 din evrei. Noi vom începe pe la versetul 12, sau 13 aici.

Cînd Dumnezeu a făcut promisiunea lui Abraham, din cauză că nu putea să jure pe cineva mai mare, El a jurat pe Sine Însuși,

Eu sînt sigur căci clasa își amintește despre cum am intrat înăuntru, și să vedem ce a făcut Dumnezeu, cum i-a promis lui Abraham că El îi va da acest legămînt, și-l va face cu el și Sămînța lui, veșnică după el.

Și Dumnezeu a jurat printr-un jurămînt. Și oricine care jură printr-un jurămînt, jură pe cineva mai mare decît ei. astfel, Dumnezeu nu avea pe nimeni mai mare mai mare decît El, Însăși, prin care să jure, astfel El a jurat pe Sine Însuși, că El își va ține legămîntul acesta cu Abraham. Apoi, cît de fermă este o temelie, voi sfinții Domnului!

Dacă ne apropiem de acest subiect astăzi, foarte sensibil, calmi nu vom fi niciodată agitați. Credința niciodată nu se agită. Credința niciodată nu se pripește. Credința știe despre ceea ce vorbește.

Voi nu-L vedeți pe Domnul nostru fiind agitat referitor la ceva. Stînd lîngă mormîntul omului mort, El era tot așa de calm cum era cînd privea de pe munte peste Ierusalim.

Stînd în marea învolburată, și valurile se zbuciumau, El era astfel complet odihnit în Dumnezeu, încît nu i-a acordat nici o atenție la aceasta să se trezească. Întotdeauna neconturbată este credința.

Acum, noi aflăm aici că motivul că noi putem fi neconturbați, este pentru că i-a fost dat tatălui nostru Abraham și copiilor lui. Și Dumnezeu, Care a dat promisiunea, a jurat printr-un jurămînt că El îl va confirma și-l va ține. Și aceea a făcut El.

Și noi aflăm, copii lui Abraham nu sînt Evreii exteriori, care era seminția lui… din seminția lui Abraham. Dar, prin Abraham a venit Isaac; prin Isaac a venit Cristos; prin Cristos, cuvîntul binecuvîntat. Căci el a zis, “Lui Abraham și Seminței Lui, care era Cristos. ” Și deși acolo, aceea, toate semințiile pămîntului trebuiau să fie aduse în acest legămînt.

Și legămîntul a fost dat lui Abraham necondiționat. Nu, “Abraham, dacă tu vei face ceva, eu voi face aceasta. ” Dar, “Eu deja am făcut-o. ” Vedeți?

Nu este ceea ce facem noi; este ceea ce El a făcut pentru noi. Nimic ce putem noi să facem să merităm ceva. Cum am putea noi, vreodată, cei nedrepți, să facem ceva vreodată să merităm ceva înaintea marelui Iehova Dumnezeu, și marea Lui sfințenie supremă? Vedeți? Noi, singurul lucru pe care-l avem de făcut este să acceptăm și să fim mulțumitori pentru ceea ce a făcut El deja pentru noi. Oh, este așa de simplu. Nu-i așa?

Și eu sînt deacord că de multe ori, în gîndirea oamenilor, că ei încearcă să facă vindecări Divine, și așa mai departe, ceva realizare mare, ceva foarte departe, “Dacă numai aș putea să ajung la ea!”

V-ați putea imagina Isus să zică, “Acum să-Mi încerc credința să văd dacă am suficientă credință să fac aceasta. Să văd dacă trebuie să postesc un timp, să văd dacă am suficientă credință să fac aceasta”? Ul era perfect inconștient de credința care o avea El. El doar a vorbit-o, și știa că va fi așa.

Ca și cum voi ați venit de la casele voastre astăzi. Voi probabil vreți să vă întoarceți la casele voastre. Ați spus soției voastre, sau celor dragi ai voștri, “Voi veni înapoi, cîndva după masă. ” De unde știți că veniți? Tu nu încerci să te întrebi, “Am suficientă credință să merg acasă? Am suficientă credință să conduc mașina mea?” Voi doar inconștienți învîrtiți cheia, conduceți acolo, și mergeți acasă. Vedeți? Este credința inconștientă care face aceasta.

Aceasta este calea care este în Cristos. Noi doar inconștienți doar zicem, “Acela-i Cuvîntul Său. Acela doar o stabilște. Nu mai este nimic de spus,” și mergi înainte. În acest fel primesc ei ajutor.

Acum, “Dumnezeu a jurat pe Sine Însuși, nu pe altul mai mare. ”

Ne vom grăbi și vom ajunge jos pentru că subiectul nostru de astăzi este despre Melchisedec: Melchisedec Marele Prinț și Împărat.

Acum versetul 14 zice:

Zicînd, Cu siguranță binecuvîntările Eu te voi binecuvînta, și înmulți Eu te voi înmulți.

Deoarece, El trebuia să fie înmulțit prin fiecare națiune. Și Evanghelia, prin Cristos… Acum, nu se putea face aceea sub dispensația legii, deoarece ea nu putea ajunge pînă acolo; numai la cei tăiați împrejur, și aceia erau evreii. Dar în nivelul Duhului Sfînt, El a tăiat împrejur orice inimă, vedeți, toate națiunile. El îl va înmulți pe Abraham în toate națiunile.

Și astfel, după ce a îndurat cu răbdare, el a obținut promisiunea.

Cum am locuit noi pe aceea, cum, “Abraham, cu răbdare a îndurat. ” Îndurînd, este să vadă (ce?) Dumnezeul invizibil ca și cum ar fi vizibil, stind înaintea lui. “Și după răbdarea lui, după ce el a îndurat lupta grea, el a moștenit promisiunea. ”

Acum nu este aceea ciudată? Se pare ca și cum Dumnezeu ar fi putut ajunge jos să-i dea promisiunea chiar atunci, și să facă lucrarea chiar atunci. El putea s-o facă.

Ana, cînd ea era la templu, și ea se ruga. Și Eli a venit, și a gîndit că este beată. Și ea a zis, “Eu nu sînt beată, dar mă rog ca Dumnezeu să-mi îndepărteze reproșul meu. ”

El a zis, “Domnul Dumnezeu să-ți răspundă la cererea ta. ”

Acum, Dumnezeu ar fi putut să-l pună pe micul Samuel chiar în mîinile Anei. Noi toți credem aceasta. El este Creatorul tuturor lucrurilor, doar le vorbește în existență. El putea să-l pună chiar în brațele Anei. Dar în loc să facă aceea, a fost procedura normală de nouă luni înainte de a veni micul bebeluș. El ar fi putut-o face instantaneu, dar nu a făcut-o instantaneu. El doar i-a dat promisiunea. Și ea a moștenit promisiunea.

Cînd Dumnezeu i-a spus lui Moise, cînd el a început, și a mers în țara promisă, “Toată promisiunea aceea,” a zis El, “o voi da lui Abraham cu ani în urmă, este toată întărită cu Filisteni și tot felul de oameni mari pe acolo, luptători. ” El a zis, “Acum, este toată a voastră. ” acolo erau Amoriții, Heviții, și Fereziții, și toți cei de acolo, și Heviții, Jubiniții, Filistenii, orice lucru, în Palestina. Acum, Dumnezeu a zis, “Eu ți-am dat-o ție. este a voastră. Acum, dute și stăpînește-o. ”

Oh, sper că o vedeți, oameni. Este ceva care vreau să o prindeți, să vă puneți credința voastră unde aparține ea. Mulți oameni, după cum am aflat, pot… ei au credință, dacă ei numai ar ști cum s-o pună la lucru.

Cînd Beniamin Franklin mai întîi a aflat electricitatea, el a zis,, “Eu am prins-o. O am. ” Dar el nu știa ce are.

Apoi a venit Thomas Edison, și a zis, “Ea va lucra pentru noi. ” Și pe el nu l-a interesat cît a durat; el a încercat zece mii de fire. Dar în final el a aflat un fir care în sfîrșit va purta electronica, sau electricitatea, în fire. El știa că este o putere, și puterea aceea va lucra pentru beneficiul nostru.

Și acum noi am aflat mîntuirea, care ne va salva din păcat; care va lua pe cea mai ordinară femeie sau bărbat, bețivan, prostituată, și-i va face copii lui Dumnezeu. Bine, aceeași credință… Aceeași putere care va ridica un om căzut sau o femeie în acest fel, va lucra pentru noi în multe căi diferite. Ea va vindeca trupurile noastre, dacă puteți să aflați apropierea corectă. Voi trebuie să aflați cum se face ea.

Ca și cum aș avea o fermă pe acest deal, plină cu grîu bun, și este aproape mort din lipsă de apă. Și eu am o fîntînă arteziană pe cealaltă parte a dealului. Bine, eu nu pot face fîntîna aceea arteziană să arunce apa aici jos, și de partea aceasta a dealului, să-l ude. Dar eu trebuie să inspectez dealul acela și să aflu cum își va lua curentul ei apa aceea și desigur, să vină în jur și să ude recolta aceea. Ea o va face dacă va merge doar pe canalul ei.

Și este în același fel cu Duhul Sfînt, și promisiunea lui Dumnezeu. Dacă noi L-am lăsa să meargă doar pe calea Lui; și să nu ne punem pe noi în cale, să nu ne aruncăm îndoielile noastre acolo, deoarece aceasta nu face și aceea nu face. Doar să lăsați Duhul Sfînt al lui Dumnezeu să lucreze, și voi să vă odihniți pe promisiune, Ea va fece chiar exact ceea ce a zis Dumnezeu că va face.

Abraham era un om bătrîn, de o sută de ani, cînd Dumnezeu i s-a arătat în numele Dumnezeului Atotputernic. Cel “Atotputernic,” acolo, vine din cuvîntul Ebraic El Shaddai, care înseamnă “sînul, sau pieptul unei femei. ” Acum el era bătrîn. Tăria lui s-a dus. Dar El Shaddai este Atotputernicul, “dătătorul de tărie. ” Și tot ceea ce avea Abraham de făcut să obțină promisiunea lui, era să se bazeze chiar pe promisiunea aceea. Cu alte cuvinte, ca și bebelușul la mama lui; și suge de la mamă, tărie pentru bebeluș.

Și noi facem același lucru cînd venim la Dumnezeu și vedem promisiunea Lui. Noi doar ne bizuim chiar pe El și tragem din Cuvîntul Lui, tăria lui Dumnezeu, dată la rîndul Ei, nu luînd propria noastră gîndire; doar s-O credem.

“După ce a îndurat, el a obținut promisiunea. ” Oh, eu doar iubesc aceea! Acum, același lucru care lucrează pentru mîntuire, lucrează și pentru vindecare Divină. Cum Dumnezeu, în marea lui dragoste și har infinit, ne-a dat aceea nouă! Acum:

Zicînd, Cu sigurantă… Eu te voi binecuvînta, și… te voi înmulți.

Astfel, după ce a avut răbdare îndurînd,, el a îndurat promisiunea.

Versetul 16:

Căci oamenii ce-i drept jură pe unul mai mare: și jurămîntul este confirmarea, confirmat, este pentru ei un sfîrșit al tuturor neînțelegerilor.

Cu alte cuvinte, dacă jurămîntul este jurat, atunci acela-i sfîrșitul tuturor lucrurilor. Dacă veniți și spuneți, “Frate Branham, eu ca un Creștin, pun mîna pe Biblie și jur solemn că voi face un lucru anumit. Dacă Dumnezeu mă lasă să trăiesc să fac aceasta, eu o voi face. ” Bine. Atunci, pentru mine, acela-i sfîrșitul tuturor îndoielilor. Vedeți? Voi trebuie să-mi jurați că o veți face.

Și dumnezeu i-a jurat lui Abraham că El își va ține legămîntul acesta cu el și cu Sămînța lui pentru vecie. Dumnezeu a jurat pe Sine Însuși, că o va face. Și făcînd astfel…

Sub legea veche, cînd făceau un jurămînt în legea veche, se junghia un animal, îl tăiau în două. Apoi cei doi oameni între care se dădea jurămîntul, stăteau între animal, și ei scriau o bucată de hîrtie, un contract anume. Și bucata aceea de hîrtie era ruptă în două și dată la unul și la celălalt om. Și ei făceau un jurămînt peste acest animal mort, că, dacă vor strica acel legămînt între ei, să fie ca acest animal mort.

Astfel, Dumnezeu, ne avînd unul mai mare prin care să jure, El a jurat prin Sine însuși, și El a luat jurămîntul peste trupul Domnului Isus Cristos, prevăzîndu-l mai dinainte într-o umbră. Și în legămînt, cînd L-a dus pe Cristos la calvar, El i-a despărțit trupul și sufletul. Și i-a înălțat trupul Său, să stea la dreapta Lui; și a trimis înapoi Duhul Sfînt, să fie în Creștin, să facă același lucru aici în Biserică pe care El l-a făcut în Cristos cînd El era aici pe pămînt. Și dovedind prin aceea, că El ne va învia în zilele din urmă, să stăm cu El și să fim cu El în Împărăția Lui.

Și astăzi, să vedem același Duh Sfînt, care era peste Isus Cristos, lucrînd în Biserică, confirmînd orice a spus Dumnezeu! Ce speranță minunată zidește ea în noi, să ne gîndim că noi sîntem, copii Lui, și binecuvîntații Prezenței Lui! Și acum El este aici cu noi, ca o dovadă infailibilă că El este Domnul Dumnezeu Care a făcut promisiunea lui Abraham.

Acum ascultați, versetul 17.

De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor făgăduințelor nestrămutarea hotărîrii Lui, a venit cu un jurămînt:

Pentru ca prin două lucruri care nu se pot schimba,… căci este imposibil ca Dumnezeu să mintă, noi putem avea o consolare puternică, noi a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care era pusă înaintea noastră:

Ce promisiune minunată, “Două lucruri neschimbătoare!” Dumnezeu nu poate să mintă, și să fie Dumnezeu. Acum, dacă Dumnezeu a făcut o promisiune în Biblia Lui aici, noi credem că Biblia este Cuvîntul infailibil al lui Dumnezeu. Și dacă Dumnezeu a făcut o promisiune în această Biblie, noi avem această consolare și știm că este imposibil pentru Dumnezeu să mintă. De aceea, cînd vedem că El a promis-o în Biblie, noi o credem, sufletul, trupul, si duhul. Este imposibil pentru El să mintă. Acum dacă există vre-o greșeală, ea este în noi, nu în Dumnezeu. Căci Dumnezeu este obligat de Cuvîntul Său, căci el a jurat prin Cuvîntul Său. Oh, Doamne!

Sînt sigur, cînd noi ajungem să vedem în lumina aceea, lucrurile încep să se contureze și să se arate diferit decît erau ele. Vindecarea trupului nu devine o ficțiune. Ea devine o realitate. Botezul Duhului Sfînt nu devine o emoție, o substanță prelucrată. El devine o realitate, a locuirii Prezenței Domnului Isus Cristos, să schimbe viața.

Cu cîteva seri în urmă la o adunare de rugăciune, un om mi-a zis, “Duhul Sfînt nu a fost dat… Numai la cei zece, sau doisprezece, în Ziua Cincizecimii. ”

Eu am zis, “Bine, atunci, ce spui despre cei o sută douăzeci care au fost acolo în același timp care L-au primit? Ce spui despre cei din casa lui Corneliu, cînd Neamurile L-au primit? Cu treizeci și trei de ani mai tîrziu, cînd Pavel a întrebat pe-pe Baptiști dacă ei L-au primit Duhul Sfînt de cînd au crezut; și el și-a pus mîinile peste ei și ei au primit Duhul Sfînt. Așezînd biserica din Corint în ordine, ‘El de asemenea a pus în Biserică, apostoli, profeți, învățători, evangheliști, daruri de vindecare,’ și toate darurile acelea minunate, ani și ani după Cincizecime. ”

Apoi este astăzi la orice credincios. Mergeți în toată lumea, și predicați Evanghelia la orice făptură. ” Pînă unde? “În toată lumea. ” Cîți? “Toți oamenii. ” “Cel ce crede și este botezat va fi mîntuit. Cel ce crede nu va fi condamnat. Și aceste semne îi vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vindeca bolnavii, și așa mai departe. ”

Acolo sînteți voi. Este promisiunea lui Dumnezeu, că El a jurat că o va face. Nu contează cîți se ridică să-L profaneze sau să-L imite, cîte lucruri se ridică să-L contrazică, sau să-L înjosească, El va merge înainte și înainte și înainte, întotdeauna, pentru că Dumnezeu a jurat pe Sine Însuși că El o va ține. Dacă eu nu-L voi predica, și voi ocoli, Dumnezeu va ridica pe cineva în locul meu să meargă înainte cu El. Dacă voi nu-L credeți, va fi cineva care va păși în locul vostru, să-L creadă, în locul vostru, căci Dumnezeu a jurat că o va face. Oh, ce consolare ne dă aceasta!

Și partea frumoasă a acesteia, prietenul meu Creștin, este să gîndești, că acum noi avem dovada Lui. Noi Îl avem aici în binecuvîntare. Noi Îl avem în putere. Noi Îl avem în minuni. Noi Îl avem în semne. Noi îl avem în poză. Noi îl avem în orice cale pe care L-a promis Dumnezeu, chiar mai mult decît ne-a promis că El îl va da. Și este infailibil, Adevărul. Adevărul, nu al unui om, nu adevărul unui învățător sau filozof, ci este Adevărul Dumnezeului Atotputernic. Și ce speranță ne dă El nouă! Nu-i de mirare că putem cînta:

Speranța mea nu-i zidită pe altceva

Decît Sîngele lui Isus, cu neprihănire;

Cînd toate-njurul sufletului fac drum,

Atunci El este speranța mea și stau.

Căci, pe Cristos, Stînca solidă, noi stăm;

Toate celelalte locuri sînt nisipuri mișcătoare.

Dacă este popularitate, dacă este biserica noastră, dacă sînt prietenii noștrii, asociații noștrii, oricine ar putea fi; dacă este doctorul nostru, dacă este preotul nostru, dacă este predicatorul nostru; toate celelalte locuri sînt nisipuri mișcătoare. Numai, Cristos! Și orice om care este evaluat cu ceva în acest mare cîmp de bătălie al răscoalei, a fost om și femeie care a stat singur pe convingerile acelea. Cînd toate celelalte au căzut și cad în jurul lor, ei totuși au rămas.

Abraham Lincoln, din trecut, era convins că el este drept. El a stat singur, pe convingerile lui, dar el a dovedit-o și a pecetluit mărturia lui cu propriul lui sînge.

Isus Cristos a stat singur, în ziua Lui, ca un exemplu că orice om, pe convingerea lui a adevărului Etern al lui Dumnezeu, care va pune starea lui pozițională, și stă, va sta singur. Dar, nu singur; cu Dumnezeu! Compania invizibilă Care ne urmează prin călătoria vieții, prin umbre, prin valea umbrei morții și în Eternitate. El încă va merge cu noi, și va fi Dumnezeu.

Atunci pe ce sînt zidite speranțele noastre în această dimineață? Deoarece, Dumnezeu a jurat că El o va face pentru Abraham. A jurat nu numai lui Abraham, ci la fiecare din Sămînța lui. Cine este Sămînța? Este… Voi care aveți invitația să veniți la Domnul Isus Cristos, Sămînța lui Abraham. Desigur, sînt oameni care nu sînt chemați. Dar, la fiecare din voi de aici în această dimineață, aceia au chemarea.

De ce sînteți aici la adunare în această dimineață? [Fratele Branham bate pe amvon de trei ori-Ed. ] Ceva v-a spus să veniți. Voi știți că acela nu era dușmanul, să vă încerce să faceți rău, să veniți la biserică. Voi nu ați putea face aceea. . Cînd veniți la biserică, voi faceți corect.

Și Isus a zis, în Cuvintele Sale, că, “Nimeni nu poate veni la Mine, numai dacă-l atrage Tatăl Meu. Și toți acei care vor veni, eu le voi da Viață veșnică, și-l voi învia în ziua de apoi. ” Gîndiți-vă la aceasta, că fiecărei persoane care vine la invitația Domnului Isus Cristos, îi este promisă Viața Eternă și învierea în ultimele zile; prin Iehova Dumnezeu care a jurat printr-un jurămînt că El o va face, și a trimis Fiul Său să confirme Cuvîntul. Și El a jurat că o va face; a dat-o într-un simbol, la Abraham; împlinind în Isus Cristos, înviindu-L!

Trăind, El m-a iubit; murind, El m-a salvat;

Fiind îngropat, a dus păcatele mele;

Înviind, El m-a făcut neprihănit liber totdeauna;

Într-o zi El va veni, O zi glorioasă!

Acolo sînteți. Neprihănirea noastră! De fiecare dată auziți cum norii stropesc pe caschetă; zicînd, “Cenușă la cenușă, și țărînă la țărînă, pămînt la pămînt,” credința noastră privește la o altă țară dincolo, acolo unde este un mormînt gol; acela, într-o zi glorioasă, Acela care a promis că va veni, va veni. Și așa de sigur cum a înviat Isus dintre cei morți, noi vom învia cu el la înviere. Ce speranță minunată avem noi!

Acum, chiar în jos, repede. Timpul nostru se duce de la noi înainte de a ști aceasta. Acum, eu cred că este versetul 19.

Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, și o nădejde tare și neclintită,… a intrat în aceea care este perdeaua;

Ancora sufletului, care a mers prin perdea dincolo de perdea, și s-a ancorat!

Știți, un vapor uneori… Militarii și așa mai departe, o știu, și voi care ați fost pe mare. Cînd, într-adevăr, valurile ajung năvalnic prea tare pentru barcă, ei o ancorează. Și are o funie care o lasă în jos care o ține. Și ea se poate lega în jur în acest fel, și în jur în acel fel dar ancora aceea va ține barca. Ancora! Ei nu ar mai putea vedea pămîntul nicăieri. Dar ei scoboară ancora dincolo de perdea, care este apa, și ancora aceea merge jos în fundul mării, top-top pe vîrful unor munți mari pe undeva. Și se frînează pînă cînd se prinde de crăpătura aceea, și toată marea nu o mai poate mișca în continuare. Este ancorată, fără să se vadă.

Și fiecare persoană care L-a primit pe Isus Cristos ca Mîntuitor personal, fiind născut din nou din Duhul Sfînt, voi ați coborît ancora. Dacă sînteți bolnav, și speranța voastră este zidită în Cristos, voi ați scoborît o ancoră. Doctorul poate să spună aceasta, aceea, sau cealaltă; dar, ești așa de sigur cum credința ta privește acolo departe! Valurile, durata bolii, febra poate să crească, și orice lucru ca acela, dar ancora voastră ține dincolo de perdea.

Undeva acolo departe din țara mitologică, zice, “Pe ce aveți voi zidită credința? Doctorul a zis, că s-a dus. Medicina zice că nu poate face nimic. Chirurgia a falimentat. ” Dar speranțele mele nu sînt zidite pe acelea.

Noi avem speranțele dincolo de perdea. Ce perdea? Prin vărsarea Sîngelui său, care a zdrobit Duhul său din Trupul său. Și, prin perdeaua aceea de acolo, ancora a prins de Ceva.

Am văzut un vapor, odată, cînd a fost clătinat odată acolo. Și m-am gîndit, “Ce ține vaporul acela în același punct?” Eu nu puteam înțelege. “Să stea acolo în mare?” Și am observat că valurile l-ar fi dus în această cale, și în urmă în această cale, dar el nu s-a mișcat din locul acela. Eu nu puteam vedea nimic. Dar acolo era un cablu mic, o frînghie, care mergea de la prova vaporului, la o ancoră care a ținut ceva dedesupt eu… unde eu nu puteam să văd, dincolo de ape. Și se ținea de acolo. și am zis, “Slavă fie lui Dumnezeu!”

Da, într-o zi, eu am aflat o ancoră. Am citit aici jos, El zice, “Oricine vrea, să vină. ” Am aruncat ancora aceea dincolo de ceea ce se poate vedea. Ceva a prins acolo. Și cînd bătălia mugește, Ancora ține dincolo de perdea. Cînd infidelii se ridică, și totul în jurul meu renunță, ancora noastră ține dincolo de perdea. . unde este ea? Eu nu știu. Dar este dincolo de perdea, undeva acolo, ancorată în Stînca de Veacuri. “Ancora noastră este tare, nemișcătoare. Ea ține înăuntru, dincolo de perdea. ”

Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, o nădejde tare și neclintită,…

“Sigură și neclintită. ” Oh, dacă am avea numai încă puțin timp, să ajungem la ceea ce înseamnă asigurarea. “Sigur-anță,” ceva ce voi știți, și asigurarea voastră. Ce este asigurarea? “Dumnezeu a jurat printr-un jurămînt că o va face. ” Aceea este asigurarea.

Aici cu un timp în urmă, un om a venit la mine, și a zis, “Billy, aș vrea săți vînd o poliță de asigurare. ”

Acum, asigurarea este în ordine. Eu nu am niciuna, însumi. Cred că am mers în extreme cu ea. O-o companie l-a bătut pe sărmanul tată, odată, dintr-un lot, pentru că el a fost prea analfabetic să poată citi polița. Și un om al legii din Philadelphia nu a putut citi una corect, oricum. Astfel el a zis… El i-a vîndut lui această poliță. Și el a plătit pentru ea, pentru fratele meu și pentru mine, pentru douăzeci de ani. A venit, și a zis, “Ea merită cinci sute de dolari la sfîrșitul timpului. ” Și prin depresiuni și lucruri, sărmanul bătrînel a lucrat! La sfîrșitul ei, ei au zis că au citit polița greșit. “Ea merita șapte dolari și cincizeci de cenți. ” astfel, aceea m-a amărît. Acum, nu sînt toate în acel fel. Există agenți de asigurare care stau chiar acum aici.

De multe ori, oamenii au venit și au zis, “Billy, aș vrea să-ți vînd o asigurare. ” Acum, eu cred că este perfect în ordine.

Am zis, “Privește, eu am asigurare. ”

Și el a zis, “Ce fel de asigurare ai?” zicea “Ce fel de poliță ții tu?”

Am zis, “Viața Eternă. ”

El a zis, “Viața Eternă?”

Eu am zis, “Da, domnule. ”

Zicea, “Cine vinde polițele acelea?”

eu am zis, “Domnul Isus. ”

El a zis, “Și tu ai asigurare?”

Eu am zis, “Da, domnule. ”

Zicea, “În ce fel este ea, de fapt? Ce este ea, Billy?”

Am zis, “Este asigurare. ”

El a zis, “Ce?”

Eu am zis, “Asigurare binecuvîntată, Isus este al meu! O ce anticipare a gloriei Divine!”

El și-a pus brațele în jurul meu; un prieten din copilărie. Noi stăteam chiar vizavi pe stradă aici. El a zis, “Billy, aceea nu te pune aici în cimitir aici sus. ”

Am zis, “Știu. Dar mă va scoate afară. Eu nu mă îngrijorez referitor la a merge acolo. Dar Ea mă va scoate afară. ” Aceasta-i corect.

Eu m-am putut gîndi la polița mea de asigurare cînd am fost bolnav, dar nu mi-a făcut nici un bine. Dar în asigurarea mea, a lui Isus, eu am o ancoră, neclintită,” asigurarea că, “Dumnezeu a jurat pe El Însuși,” că El va ține orice Cuvînt pe care L-a promis.

Cînd Mayo a zis, “Nu mai există nici o speranță pentru tine,” nici o speranță pentru mine să trăiesc; eu aveam o clocotire care în final mă va omorî. Dar ancora mea ținea dincolo de perdea. “Bine, ce vedeți voi?” Eu nu știu ce văd. Există ceva ce știu eu.

Ce fel de asigurare a avut Abraham de la doctor, asociația medicală din Ur-i, sau din altă parte? Cînd el avea o sută de ani, și Sara nouăzeci, ei urmau să aibe un bebeluș. Dar ancora lui ținea dincolo de perdea, căci Dumnezeu i-a dat promisiunea și el se odihnea pe ea. “Și numea lucrurile care nu sînt ca și cum ar fi,” deoarece știa că Dumnezeu era în stare; aici este, Dumnezeu era în stare să înfăptuiască ceea ce a promis.

Aceea este ceea ce este. Voi o cunoașteți. Nu este prin fapte. Este prin credință. Noi o credem.

El a făcut lumea. El m-a făcut pe mine. El a făcut orice lucru. El v-a făcut pe voi. El a făcut toate, orice lucru, prin Cuvîntul său. Și Cuvîntul Său va face chiar ceea ce zice El, El va face.

Acum, oh, cum, ce speranță! “Speranța care o avem, asigurarea speranței, dincolo de perdea. ”

Noi trebuie să ne grăbim acum deoarece noi avem o linie mare de rugăciune care urmează.

observați, “Unde… ” Oh, Doamne! Bine, priviți, fiecare acum. Versetul 20, doar priviți la acesta.

Unde ca premergător a intrat pentru noi, a intrat, chiar Isus,…

Premergător la ce? Premergător al salvării noastre, fizice și spirituale. “Căci El a fost rănit pentru fărădelegile noastre, lovit pentru nelegiuirile noastre, pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui, sîntem vindecați. ” Premergătorul salvării noastre a intrat deja înăuntru. “Asigurarea, deja a intrat, chiar Isus. ”

… făcut Mare Preot în veac, după rînduiala lui Melchisedec.

Acum noi am venit unde vrem să ajungem la acest text foarte repede acum și să intrăm chiar în el.

Toate aceste promisiuni mari, noi le îngustăm în jos spre un lucru, că, “Isus premergătorul nostru, Care era Sămînța lui Abraham,” prin Duhul Sfînt ne-a chemat la această speranță binecuvîntată că noi avem acum, “o ancoră a sufletului, neclintită și sigură, ancorată dincolo de perdea. ” acest Isus, fiind făcut un premergător, care era în rînduiala lui Melchisedec.

Acum, acest Om mare, Melchisedec, despre care noi vrem să vorbim în următoarele minute. Grăbindu-ne. în următoarele zece sau cincisprezece minute.

Apoi, pentru linia de rugăciune, zidiți credința voastră acum. Nu lăsați pe Diavolul să vă fure ceva. Voi sînteți aici în această dimineață, în această mică clădire, unde Dumnezeul Atotputernic va veni în această locuință smerită de aici. Voi ziceți, “Se pare că este cam rea. ” Dar El a venit într-un staul.

El va veni în orice fel de inimă smerită care se va deschide și va zice, “Da, Doamne Isuse, eu O cred. Poate că nu O înțeleg, dar eu o cred, oricum. ”

Această binecuvîntată speranță o avem, “Premergătorul, Cristos, a venit deja. ” Voi știți ce este un premergător? Ceva ce aleargă înainte, sau merge înainte la ceva. Cristos, fiind premergătorul, atunci, al mîntuirii noastre, a venit pe pămînt; și să fie un exemplu al Bisericii,ca biserica să poată termina lucrările Lui, sau să continue lucrările Lui, după ce El a completat jertfa Lui pe Calvar. Voi o vedeți? Observați.

Apoi, El a fost născut în umilință, chiar într-un staul. El a fost disprețuit, așa cum veți fi și voi, sau oricine altul care-I slujește. Dar în timp ce era pe pămînt, El “Acela care nu făcea deosebire între persoane,” El i-a iubit pe toți. El, El i-a vindecat pe toți. El i-a binecuvîntat pe toți. El a făcut bine oriunde a mers. El și-a dat viața Lui ca jertfă; a murit, a fost îngropat. A înviat, s-a înălțat, ca premergător pentru noi.

Și tocmai Duhul care era peste El a venit înapoi să fie cu Biserica,să o călăuzească și să O conducă. Vorbind, “Încă puțin și lumea nu Mă va mai vedea. Dar voi Mă veți vedea, pentru că Eu… ” “Eu” este un pronume personal. Eu voi fi cu voi, chiar în voi, pînă la sfîrșitul lumii. ” Ca, dirijînd gîndurile noastre spre jertfa Lui supremă, ca premergător al speranței noastre binecuvîntate pe care o avem dincolo de perdea acum.

Apoi, prin credință noi o credem. Ancora noastră merge acolo afară, și indică spre ea, în Cuvîntul lui Dumnezeu, pătrunzînd prin perdea. și, o linie de rugăciune pe aici, ne ține neclințiți pentru promisiune. “Nu se mișcă referitor la ea, fiind clintită, cu orice fel de învățătură. Ci neclintiți, nemișcați, întotdeauna plini de harul Domnului, căci din cîte știți lucrările voastre nu sînt în zadar în Domnul. ” Ce speranță!

Acum acest Melchisedec, doar vorbim despre El aici, chiar… Pavel vorbește la Evreii, din Vechiul Testament, într-un simbol.

Să ne întoarcem înapoi la Geneza, capitolul 14, și să citim doar puțin înainte de a merge înainte, Cine era acest Melchisedec. Noi citim în capitolul 14 din Geneza, și începem cu versetul 14.

Abraham, voi știți, a fost chemat din Haldeia, țara lui-lui Ur… cetatea Ur, mai degrabă, țara Haldeia. Și Dumnezeu i-a spus, “Despărțește-te de poporul tău, și vino separat. ” Dați-mi voie să întăresc aceasta.

Oh, dacă noi am avea mai mult timp la aceasta, astăzi! Este foarte limitat.

“Desparte-te de poporul tău, și vino separat, și Eu te voi binecuvînta. ” Vedeți?

Și pentru ca să obțineți această primisiune la fel ca și Abraham, voi trebuie să vă despărțiți de toate contactele lumești, de toate lucrurile lumii. Dorințele voastre păcătoase, poftele voastre, pasiunile lumii, și toate lucrurile acestea, despărțește-te de acel lucru. Vino separat, într-o țară străină, o țară în care nu ai mai fost niciodată înainte, să nu mai umbli prin vedere, ci prin credință.

Căci Abraham nu avea nimic. Și, priviți, el… Nimeni nu a trecut acest rîu Eufrat să călătorească în țara aceasta. “Dar Abraham, prin credință, i-a uitat pe ai lui, și a mers înainte, despărțindu-se. ”

Așa cum sîngele lui Isus Cristos, astăzi, prin Duhul Sfînt, ne desparte de lucrurile lumii, să umblăm într-o viață nouă; criticați, badjocoriți, numiți “holy-rollers,” neînțeleși, dar o ancoră ține.

Evrei 11 zice, “Ei au pribegit în piei de oi, și piei de capre, au fost destituiți, și în diferite locuri, căci ei au crezut căci caută o cetate a cărui Ziditor și Făcător era Dumnezeu. ” Ceva din interiorul lor, le-a spus, “Există o Tară, un Oraș, al cărui Ziditor și Făcător era Dumnezeu. Și ei au gîndit aceea, fără să știe unde se duc. ”

Aceasta-i calea cu fiecare pelerin de astăzi. El caută ceva pe care nu poate să-și pună mîinile, dar el vede dovada Ei venind peste tot în jurul lui. ” Ce mă face să fac aceasta? Ce face femeia aceasta oloagă să umble? Cine face aceea femeie oloagă să umble? Cine a făcut fractura aceea să se ducă de la om? Cine a făcut ca și cancerul să plece de la femeia aceea? Cine-i face urechile acelea surde să se deschidă seara trecută, aici, la optzeci și doi de ani? Cine a făcut aceea?” Sînt atributele supranaturale, căci ancora… Cetatea aceea al Cărei Ziditor și Făcător este Dumnezeu, pe care noi o așteptăm, deși nu o vedem unde este Ea, dar există ceva care ne ancorează acolo. “Ancora dincolo de perdea. Speranțele noastre sînt tari, nemișcabile. ”

Și Abraham a părăsit țara, călătorind, numindu-se un străin și pelerin.

Și priviți, Abraham, ca muritorii; nu un om nemuritor, nu un om care nu poate face o greșeală, ci a făcut în mod constant greșeli. Dar nu contează cîte greșeli a făcut el, ancora lui încă ținea, căci el avea promisiunea.

Astfel, el a luat-o cu el pe Sara. El l-a luat pe Lot. El și-a luat tatăl. Și atît timp cît ei au fost cu el, Dumnezeu nu-l putea binecuvînta. Bătrînul în sfîrșit a murit, și ei l-au îngropat. El a plecat sus puțin mai departe, iar Lot a dat înapoi. Și voi știți ce s-a întîmplat acolo. Și atunci el s-a despărțit de el. Atunci Dumnezeu i s-a arătat din nou, zicînd, “Acum, Abraham, privește peste tot pămîntul. Este tot al tău. ” Cînd el a făcut alegerea corectă. Aceasta este. Desparte-te de orice lucru.

Eu vreau să spun aceasta. Priviți. Sper că își găsește loc de odihnă, deoarece eu niciodată nu m-am gîndit la aceea, premeditat.

Poate acela-i motivul că unii din noi nu o duc așa de bine. Noi ne ținem de lucruri care ar trebui să le lăsăm să treacă, în despărțire. Puțină îndoială, o mică întrebare, puțin sceptic: “Mă întreb dacă acela este corect. Poate Acesta să fie? Poate Acela să fie? Cum poate El fi?” Deslegați-o în această dimineață!

Evrei 12:1, zice, “Să lăsăm la oparte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne. “Păcatul,” ce este acela? “Necredința” care ne înfășoară așa de lesne. “Și să alergăm cu răbdare, în întrecerea care ne stă înainte, privind la Cristos, autorul și încheietorul credinței noastre. ”

Observați Abraham aici. Apoi, el a ajuns la necaz, Lot a mers jos la Sodoma și Gomora. Știți povestea.

Noi ne vom grăbi, presați. Noi nu putem ajunge la ea. Versetul 14.

Și primul lucru știți, toți împărații pămîntului au coborît acolo, au venit în Sodoma și au declarat război, și l-au luat pe Lot, și nepoții lui Abraham, și l-au luat pe el, nevasta lui Lot, și copii, și pe toți ceilalți, și a plecat din țară.

Iar unul din împărații Sodomei, cînd a început să domnească a plecat într-un teren nămolos acolo afară, și a căzut mort. Nămolul este acela din care făceau ei cărămizi și mortar, și din care-și zideau cetățile.

Doar să citim puțin înainte de aceasta, Voi o puteți citi cînd ajungeți acasă. Dar din cauza timpului limitat, noi trebuie să ne grăbim. Și versetul 14:

Și cînd Abraham a auzit că fratele lui a fost luat captiv,…

Frate, mie îmi place aceasta, “fratele lui,” și priviți ce i-a făcut Lot! Dar, încă, acolo era un fel de legătură care leagă, dacă fratele a dat înapoi. Așa cum a zis tînărul cu un timp în urmă, tînărul predicator de aici, că el a dat înapoi și a plecat. Totuși, într-un fel, Duhul Sfînt încă cheamă persoana aceea. Cînd el este în necaz, El este chiar acolo cu el.

… Fratele lui Abraham a fost luat captiv, și el și-a înarmat slujitorii lui pregătiți, născuți în a lui… născuți în casa lui proprie, trei sute și optsprezece, și i-a urmărit pînă la Dan.

Și el i-a împărțit împotriva lor, și el și slujitorii lui, noaptea,… i-a bătut, și i-au urmărit pînă la Hoba, și acolo la stînga… la Damasc.

Abraham a luat toți oamenii lui și oamenii înarmați. Doar gîndiți-vă la oamenii care erau săraci cînd a plecat din țară de jos din Haldeea, din Ur, avea trei sute și optsprezece bărbați înarmați ca slujitori. Ziceți că Dumnezeu nu vă binecuvintează? “Trei sute și optsprezece. ”

Voi ziceți, “Bine, este aceea corect?”

aceea este ceea ce spune Scriptura. El avea suficienți slujitori să lupte cu o armată. Și el a biruit! Observați, “Și el a adus… ” El i-a urmărit; le-a luat orice au avut.

Și… au adus înapoi toate bunurile, și de asemenea a adus înapoi pe fratele său Lot, și lucrurile lui, și femeile de asemenea, și oamenii.

Și împăratul Sodomei a plecat să-l întîmpine după ce s-a întors de la măcel… și împărații… din-din vale… și valea împăraților.

Și Melchisedec împăratul Salemului i-a adus pîine și vin, și i-a dat: și el era preotul Dumnezeului cel prea înalt.

După ce toți acești împărați ai neamurilor au venit și l-au luat pe fratele lui, Abraham și-a luat slujitorii lui, i-au urmărit a plecat jos și i-a adus; și el s-a întors cu ei (măcelărind împărații), și i-a adus înapoi.

Și observați, împăratul Sodomei a venit afară. Împăratul Gomorei a fost ucis. Dar împăratul Sodomei a venit afară, și i-a adus, zicînd aici, “Toate bunurile care-pe care tu le-ai luat, pe care acești oameni le-a luat, eu ți le voi da ție. ”

Mai tîrziu, în acest capitol, noi îl aflăm pe Abraham zicînd, “Eu nu voi lua nici o ață, pentru curea la încălțăminte; ca tu să poți spune că l-ai făcut pe Abraham bogat. ”

Dar tocmai gîndul la care noi vrem să ajungem, este chiar aici.

Și Melchisedec împăratul Salemului i-a adus pîine și vin: și el era preotul Dumnezeului celui prea înalt.

Și el l-a binecuvîntat, și i-a zis, binecuvîntat să fie Abraham de Dumnezeul cel prea înalt, posesorul cerurilor și pămîntului:

Și l-a binecuvîntat, iar el…

Și binecuvîntat să fie Dumnezeul cel prea înalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mîinile tale. Și el i-a dat zeciuială din toate.

Mie îmi place aceasta. Observați acum, după ce Abraham, imaginea spirituală de aici, Abraham; “fratele lui” care s-a rătăcit. O imagine a Bisericii adevărate, sau a Credinciosului adevărat al lui Dumnezeu, care este binecuvîntat de Dumnezeu, și are promisiunea lui Dumnezeu, are legămîntul lui Dumnezeu, și are credință în legămînt.

Acum gîndiți. Dacă judecați aici, acolo erau zece sau cinsprezece împărați care au ieșit acolo afară, și probabil, cîți slujitori au avut ei? Dar Abraham a socotit că acei pe care-i avea erau credincioși, “născuți în casa lui. ” Oh, Doamne! Cei credincioși, “născuți în propria lui casă. ” Erau slujitorii lui pe care el i-a tăiat împrejur care au fost incluși în aceeași promisiune pe care o avea el. Și el s-a dus după fratele lui căzut în păcat, și a urmărit cu o mînă de oameni, din trei sute și optsprezece oameni; după împărați, și i-a biruit, și i-a luat și i-a junghiat. Și a adus înapoi tot ce a fost pierdut.

O imagine perfectă a lui Cristos! Și Biserica, Duhul Sfînt conduce pe cei credincioși care sînt născuți în aceeași casă a Duhului Sfînt unde a fost născut Cristos, urmărind după rebeli și căzuți în păcat. Și ucigînd orice lucru rău care i-a biruit. Amin!

Biruind păcatul, tăind la o parte toate piedicile. Vorbind oamenilor despre poftele lor și despre lucrurile pe care le fac; tăindu-le! Bolile lor și toate; predicîndu-le Evanghelia, și aducîndu-i la părtășia deplină cu Dumnezeu.

Observați. Și cînd el s-a întors, Melchisedec l-a întîlnit. Cine a fost acest Melchisedec? Și observați, primul lucru, acum. Melchisedec nu i-a oferit nici un ban. Melchisedec i-a oferit numai “pîine și vin. ” Melchisedec era un Preot al Celui Prea Înalt; Împăratul Ierusalimului.

Atunci era numit Salem. Aici este Cruden’s. M-am gîndit dacă aceasta va fi întrebată după aceea, eu o pot dovedi, că Ierusalimul a fost întîi Salem. J-e-r-u-s- -l-e-m, vedeți, Salem, Jeru-salem. Vedeți? Mai întîi a fost numit H-i- -r-u- -a- -m, Hieru-salem, aceasta-i corect, care, acela a fost în posesia Neamurilor. Oh, sper că prindeți aceasta acum. Ierusalimul a fost mai întîi în posesia Neamurilor.

“Și Împăratul Ierusalimului, sau Salemului, care avea înțelesul de Împărat al Păcii, Împărat al neprihănirii, l-a întîlnit pe Abraham în timp ce el s-a întors, și i-a dat,” împărtășirea, “pîine și vin,” cu mii de ani, sau sute de ani, înainte de a fi pîinea și vinul poruncite în Biserică. Și el era Împăratul Ierusalimului. Amin.

Cine a fost acest om mare? Înapoi la textul nostru acum, versetul 7… sau capitolul 7.

Căci acest Melchisedec, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului cel prea înalt,…

El nu era nu numai un Împărat, ci el era un Preot.

… care l-a întîmpinat pe Abraham întorcîndu-se de la măcelul împăraților. și l-a binecuvîntat;

Binecuvîntările vin numai de la cineva mai mare. Priviți. “La care al-… ”

La care Abraham de asemenea i-a dat zeciuială din toate; fiind întîi prin interpretare Împărat al neprihănirii,… după aceea… Împărat al Salemului, care este, Împăratul păcii;

Cine era acest Om mare, departe, cu mulți ani în urmă? Cine era el? Ascultați. Să citim puțin mai mult despre El.

Fără tată, fără mamă,… fără început al zilelor, sau fără sfîrșit al vieții;…

Dacă nu avea Tată, El nu avea mamă, El nu avea început al zilelor sau sfîrșit al vieții, Melchisedec încă există. Este corect? [Adunarea zice, “Amin. ”-Ed. ] “Făcut după ordinea… Nu avea nici tată, nici mamă. ”

… dar a fost făcut asemenea cu Fiul lui Dumnezeu; un preot care rămîne continuu.

El nu poate… El nu are început. El nu are sfîrșit. El nu are tată. El nu are mamă. Totuși, El era un Om, și El a venit din Salem. Pace, El era Împăratul păcii. El era Împăratul neprihănirii.

Eu nu era numai un Împărat, ci era și un Prinț. Și El este Prințul Păcii. El este Trandafirul din Saron. El este Crinul din vale; Steaua Dimuneții; Alfa și Omega; Cel ce Era, Care este, și Care va Veni; Rădăcina și Vlăstarul lui David. El era înainte de David, în David, și după David.

Cine era acest Preot? Nimeni altul decît Domnul Isus Cristos încarnat, în Puterea Lui măreață. El era același Unul, puțin mai tîrziu, după ce El L-a întîlnit pe Abraham. Și i-a dat, ca fiind oameni ai legămîntului, împărtășirea. Apoi, acum, prin același legămînt, noi luăm… Și El era într-o umbră. Acel Melchisedec, cînd a devenit un Om de carne, trebuia să fie frînt în bucăți. Și împărtășirea va fi dată, ca mireasmă a trupului Său frînt, așa cum Îl luăm noi astăzi.

Acolo Melchisedec acela l-a întîmpinat pe Abraham, și Abraham i-a plătit zeciuiala. Amin. Abraham, cel mai mare om de pe fața pămîntului, i-a plătit zeciuială lui Melchisedec: Împăratul păcii, Împăratul Salemului, Împăratul meprihănirii.

Și el era un Prinț. Și el era-El era un Prinț. El era un Împărat. Și El era Slujitorul Celui Prea Înalt, care era Isus.

Și cînd Abraham, cu cîțiva ani mai tîrziu, sau nu mult înainte după aceea, cînd Lot a căzut în păcat, și Sodoma a fost arsă. Și Abraham a fost lăsat singur, cu Sara, pe terenuri sterpe. Cînd acolo era… Animalele lor erau toate pe moarte, din cauza foametei. Și se părea ca și cum Dumnezeu l-a părăsit. Dar el avea credință mare, să creadă.

Și într-o zi, el ședea în ușa cortului său, sub marele stejar. El încă mai stă ca memorial astăzi, așa cum este carbonizat și păstrat. Și acolo, Abraham, șezînd în ușa cortului său, l-a vazut pe Melchisedec venind la el; trei oameni plimbîndu-se.

Și eu mi-l imaginez pe Abraham zicînd, “Eu L-am văzut mai înainte. ” Și El a urcat. Și el a zis, “Lasă-mă doar… Vino Domnul meu, și dă-mi voie să scot niște apă pentru picioarele Tale. ” Cumva, în jos, omul acela de legămînt, adînc în inima lui, știa că Acela era Cineva mai mult decît un om.

El a zis, “Noi sîntem străini. ” Zicea, “Noi am venit dintr-o țară străină. ” Hainele lor erau prăfuite. Da, Ei erau, pe tot drumul din Glorie. Și astfel Ei au mers acolo sus, și a zis lui Abraham… Ei i-au adus un vas mic, și i-au spălat. Și Abraham a început să-i privească.

El a intrat înapoi în cort, și a zis, “Sara, stai aici doar un minut. ” El a plecat la turmă, și a adus cel mai gras vițel pe care l-a putut afla. Și l-a junghiat, și l-a adus înapoi.

Și i-a dat Omului acestuia ceva carne, și pîine, și lapte, și unt. [Pete pe bandă-Ed. ]… mîncare.

Acum, cînd Melchisedec, Împăratul Salemului, Preotul Celui Prea Înalt, Împăratul păcii, care a fost, nu altul decît partea anterioară a Domnului Isus Cristos. Și cînd El l-a întîmpinat pe Abraham, i-a dat lui Abraham să mănînce împărtășirea, și l-a binecuvîntat. Și aici el, Abraham, L-a întîmpinat, în călătoria Lui spre Sodoma, și-i dă să mănînce carne și pîine.

Oh, nu vedeți legătura dintre oameni? El a promis. Pîinea și apa noastră este asigurată. Și Dumnezeu o va face, așa de sigur cum stăm noi aici. Și fiecare promisiune Divină pe care a făcut-o El, El este obligat s-o împlinească.

Și cînd cei doi Îngeri au plecat înspre Sodoma, Abraham a stat acolo. Și El a privit în jur, împreună cu Omul. El a zis, “Dacă se află așa de mulți, și așa de mulți,” așa cum a continuat să zică, pînă la zece. Și cînd El a plecat; atunci Îngerul, sau Omul care stătea lîngă el, a dispărut și s-a făcut nevăzut, prin jertfă. Și Abraham a zis, “Eu am vorbit față-n față cu Dumnezeul Atotputernic. ” Melchisedec, și, Cristos pe terenuri străine.

Cum, prieteni, în această dimineață, dacă am putea lua acest văl de aici, care este în fața ochilor noștri, așa cum ne-a orbit carnea ochii, și despicați vălul acela în acest fel și doar priviți dincolo de perdeaua timpului, să ne întrebăm ce va fi. Eu obișnuiam să cînt o cîntare mică:

Eu sînt disperat și abătut, și vreau să-L văd pe Isus.

Aș vrea să aud clopotele portului bătînd.

Da, dacă aș putea numai să-L văd, și să privesc dincolo de perdeaua timpului,

Ea îmi va da… mie mai multă credință, și va face totul, și va face toată tăria mea,

Dacă aș putea măcar să privesc dincolo de perdeaua timpului.

Cine a fost acela de acolo, în acest Ierusalim pe pămînt chiar atunci, “Care nu avea început al zilelor, sau fără sfîrșit al anilor,” și a venit și a dat împărtășirea lui Abraham care avea promisiunea? Și promisiunea este extinsă la noi, în această dimineață. Este pentru fiecare din voi.

Noi trebuia să avem mai mult timp, doream să avem, la acest mare subiect; poate într-o zi, după ce această călătorie se sfîrșește.

În timp ce mergem prin națiuni acum, în țări străine și în jur, predicînd Evanghelia, lăsați-mă să las acest gînd cu voi, copii mei preaiubiți, frații mei și conlucrători în Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Nu fiți obosiți. Luați nou curaj în această dimineață. Ridicați-vă capetele. Ridicați genunchii slăbiți și mîinile care odată atîrnau în jos. Priviți la autorul și încheietorul credinței noastre, Domnul Isus Cristos, Care ne-a dat aceste promisiuni. Acest lucru pe care am încercat să vi-l predic, prin descoperirea care mi-a fost dată de Domnul Isus Cristos, deși eu sînt ignorant și neînvățat, analfabet, totuși Dumnezeul Atotputernic a așezat Aceasta înaintea lumii, pentru că El este infailibil.

Stînd aici în această dimineață, acei care erau ologi și împovărați, săptămîna trecută, și în această săptămînă sînt normal și bine. Acolo sînt acei care au fost surzi, au stat aici cu cîteva seri în urmă; stau aici acum, auzind tot așa ca restul oamenilor. Ce este aceasta? Este legămîntul necondiționat al lui Dumnezeu pe care El l-a făcut cu Abraham și Sămînța lui. El a promis că o va face, astfel de aceea să-l credem în această dimineață cu toată inima noastră.

Ca un popor, unii din noi stînd aici, unii din noi devin cărunți. Unii din noi, înainte de a ne întîlni din nou, unii din noi ar putea trece dincolo de perdea. dar orice faceți, orice produce viața, dacă produce boală, dacă produce ceva în lume, țineți ancora voastră dincolo de perdea. Continuați să priviți la autorul și încheietorul de acolo, Domnul Isus Cristos. Numiți lucrurile acelea, care par să fie, ca și cum ar fi.

Există trei elemente care urmează omul. Unul, este omenescul; al doilea, este descoperirea Divină; al treilea este o viziune, aceasta este AȘA VORBEȘTE DOMNUL. De multe ori, noi sîntem aici jos, și niciodată nu urcăm în acesta. Dacă voi nu sînteți acolo jos, aruncați speranțele voastre prin perdea, aici sus la AȘA VORBEȘTE DOMNUL. Deși voi nu vedeți viziunea; deși revelația nu a venit; deși, cînd se face rugăciunea pentru voi, voi spuneți, “Aș dori să pot crede. ” Aceia nu contează. Aruncați-vă ancora voastră acolo jos, și numiți-o așa, oricum.

Abraham nu putea să vadă. El a zis, “Cum poate să fie?”

Maria nu putea înțelege. Cum putea ea să aibă un bebeluș, “fără să cunoască bărbat”?

El a zis, “Dar Duhul Sfînt te va umbri. El o va aduce la îndeplinire. ”

Ea a zis, “Iată roaba Domnului. Facă-mi-se așa. ” Cum urma să se facă? Ea nu știa. Dar ea și-a aruncat ancora ei dincolo de perdea și a plecat mărturisind că ea va avea un bebeluș, înainte ca ea să simțească viață sau ceva. Ea a numit lucrurile care nu erau, ca și cum ar fi.

Abraham, cînd a fost de șaptezeci și cinci de ani a primit promisiunea și douăzeci și cinci de ani s-au scurs pînă să se împlinească. “Dar Abraham nu s-a clătinat de promisiunea lui Dumnezeu prin necredință; ci a fost tare în credință dînd slavă lui Dumnezeu. Și numea simtomele acelea, și lucrurile care erau, ca și cum nu ar fi. ” Și mărturisind numai ceea ce i-a spus Dumnezeu că era adevărat deoarece el avea promisiunea.

Dumnezeu să fie milostiv. Oh, Doamne! Credința voastră stă linișită în această dimineață? Cînd vînturile învolburate bat, nopțile sînt întunecate și vînturile și fulgerele strălucesc, ancora voastră ține? Zidiți-vă speranțele voastre în acestă dimineață nu pe altceva ci pe sîngele lui Isus cu neprihănire. Eu știu că este greu. Se pare greu. Dar luați-o odată, și luați pe Dumnezeu pe Cuvîntul Său, și vedeți speranță binecuvîntată este doar să mărșăluiești înainte în credință.

În aceasta mare bătălie a credinței, așa cum am încercat să lucrăm au venit niște obstacole îngrozitoare, fiind pe niște străzi denivelate. Acesta arată spre mine. Eu îl am. Dar a fost cel mai binecuvîntat lucru. Eu nu l-aș vinde pentru nimic în lume.

Și aici sînt cele mai mari victorii ale mele. Cele mai mari plăceri pe care le am, este cînd vin împotriva la ceva. eu nu pot vedea peste ea, în jurul ei sau sub ea. Eu doar continui să mă duc înspre ea crezînd aceasta, că Dumnezeu va face o cale cînd eu ajung acolo. Eu nu am venit anul acesta, pînă aici vreo… Și toată distanța aceasta de unde am venit, eu m-am încrezut în El. El niciodată nu a greșit.

Doar harul mi-a învățat inima să se teamă.

Și harul mi-a alinat temerile mele;

Cît de prețios a apărut acel har

În ceasul cind am crezut de prima dată!

Și prin multe pericole capcane și șerpi,

Deja eu am venit;

Doar harul m-a adus în siguranță pînă aici,

Și harul mă duce în continuare.

Și cînd vom fi Acolo, zece mii de ani,

Strălucitori ca soarele;

Nu vom avea mai puține zile să- cîntăm laudele Lui

Decît atunci cînd am început.

Cînd într-adevăr vom fi acolo cu Abraham, Isac și Iacob, acei care au fost moștenitori ai promisiunii, așteptînd după noi să nu cădem “căci fără noi ei nu putea să fie făcuți desăvîrșiți. ” Și cum depind ei de noi în această dimineață! Să nu cădem. țineți ancora voastră în Cristos.

Dacă sînteți un păcătos voi nu trebuie să veniți la altar. Se obișnuiește să se facă așa. Dar dacă voi nu creți să veniți, și nu este loc pentru voi să veniți, ziceți, “Doamne, eu arunc toate lucrurile lumești la o parte, chiar acum. Eu mă așez înaintea Ta gol și desbrăcat cum sînt, și eu sînt în rușine și disgrație. Dar îmi arunc ancora mea pe tine. Și eu cred în Tine. Nimic nu pot face decît ceea ce ai făcut Tu pentru mine. ”

Dacă ești bolnav, doctorul zice că nu este cale pentru tine să te vindeci, nu mai este nimic ce poate fi făcut. Doar priviți în acest taber-… acest mic grup de oameni în această dimineață, cînd este o mînă mică nici măcar un punct din miile care au fost vindecați în ultimile cîteva săptămîni, în toată lumea.

Campanii mari! Lumea este într-un muget, cu campanii vindecări Divine; oameni ai credinței merg afară îndrăznind să-l ia pe Dumnezeu pe Cuvînt. Zilele Neamurilor se sfîrșesc. Acesta este un semn. Priviți-l. Nu așteptați prea mult.

Ei au așteptat prea mult să-l recunoască pe Ilie. Și ucenicii chiar au zis, “De ce spun cărturarii, ‘Ilie trebuie să vină întîi’?”

El a zis, “El deja a venit și voi nu l-ați cunoscut. ”

A zis, “Cine era el?”

A zis, “Ioan botezătorul. ”

“Bine,” au zis ei, “sigur acela a fost el. ”

Isus a venit și ei nu l-au cunoscut. După ce Romanii l-au răstignit, cînd a fost prea tîrziu pentru ei să facă ceva, a zis, “Într-adevăr acela a fost Fiul lui Dumnezeu. ” Deși El a fost un criminal, deși El era-El era scuipat, deși El a fost batjocorit și persecutat, totuși Dumnezeu l-a dovedit cu semne și minuni.

Astăzi să nu așteptăm prea mult. Acesta este sfîrșitul perioadei Neamurilor. Noi sîntem la încheiere.

Națiunile se sfărîmă, Israelul se trezește,

Semnele pe care Biblia le-a prezis;

Zilele Neamurile numărate, cu dureri înconjurate;

“Întoarceți-vă, o risipiților la ale voastre. ”

Ziua răscumpărării este aproape,

Inimile omenilor cad de teamă;

Fiți plini cu Duhul, candele voastre curățite și clare,

Priviți în sus răscumpărarea voastră este aproape!

Tatăl nostru, îți mulțumim în această dimineață pentru această speranță binecuvîntată. Oh, într-o zi glorioasă, cînd Tu vei sta pe pămînt din nou, se va zice, “Nu a fost scris în cîntări, ‘Răscumpărarea voastră este aproape’!” Cînd ai fost aici de prima dată, Tu ai zis, “Nu a fost scris de David, în cîtări, aceste anumite lucruri?”

Și cînd ne gindim la cîntarea aceia, “Va fi o întîlnire în văzduh,” căci toți profeții și cei răscumpărați și micuțul David și Moise, și toți patriarhii, vor fi prezenți Acolo. Atunci noi vom zice, “Nu a fost scris în cîntare că noi vom vedea aceasta?” Și cei răscumpărați ai epocii se vor bucura împreună.

Tată, iartă fiecare bărbat și femeie neascultător, băiat sau fată în această dimineață. Fă ca aceasta să fie o zi nouă în viața lor, timpul în care prin credință, ei să-l accepte pe Domnul Isus ca Mîntuitor personal și să fie pecetluiți în Împărăția lui Dumnezeu, prin Duhul Sfînt.

Ia aceste cîteva cuvinte grăbite, tată, și pune-le adînc în inimile oamenilor, după cum au ei nevoie.

Doar în cîteva momente de acum, oamenii vor veni aici să fie vindecați. Vor fi din aceia aici, Doamne, care sînt orbi, sugerinzi și ologi, și bolnavi și tot felul de boli peste ei. Satan a făcut acest lucru rău, tată. Oamenii aceia sărmani, Doamne, ei nu ar veni aici dacă nu ar crede că ar putea fi vindecați.

Tu ai zis, “Noi biruim prin Sîngele Mielului și mărturia noastră. ” Și aici stau șnururile pe platformă. Cîrje și lucruri au fost îngrămădite și transportate de aici; și cărucioare și, oh, și paturi de companie împachetate, și paturi. Și bărbații și femeile s-au dus de aici, Doamne, din toate felurile de boli și poveri pe care Satan le-a pus peste ei. Nu din cauza acestui loc, ci din cauză căci credința lor a împlinit cererea Ta chiar aici.

Mă rog, Dumnezeule, ca fiecare persoană bolnavă de aici, ca credința lor să fie suficientă în această dimineață, acum, să-și amintească că marele Melhisedec acolo în urmă Care nu avea început al zilelor. El nu a avut tată nici mamă. El nu a avut niciodată sfîrșit al vieții; acela încă trăiește astăzi. Apoi, a fost încarnat, numit Isus Cristos, devenind trup; a murit, a plecat înapoi la aceia din nou. El încă este Împăratul păcii, Împăratul neprihănirii, promițîndu-ne aceste lucruri mari, Eterne. Acela… A fost jurat de Dumnezeu lui Abraham, că El va ține legămîntul, promisiunea prin El și Sămînța Lui pentru totdeauna. Ajută-ne astăzi, să mergem înainte spre această platformă acum, cu credință nemuritoare.

Unii din ei aici, Doamne, sînt legați cu obiceiuri necurate, obiceiuri murdare vechi ale firii. Dumnezeule, așa cum zice Biblia, “Să lăsăm la o parte orice piedică, și păcatul care ne înfășoară așa de lesne. ” Dumnezeule, fă ca ei să le arunce la o parte, în această dimineață, și să privească la Isus Care ne curățește de orice nelegiuire. Oferă-ne aceasta, Tată.

Și cînd plecăm astăzi, fă să mergem cu o inimă plină de dragoste, bucurîndu-ne. Binecuvintează această bisericuță. Binecuvintează pe fratele nostru iubit Neville, așa cum păstorește el, și lucrează zilnic, și în fiecare seară aici, încercînd să facă un loc pentru oameni să vină și să se închine, să vadă pe Domnul Isus în manifestația Lui de dragoste și putere.

Binecuvintează serviciul din seara aceasta, Doamne. Adu-ne o mare binecuvîntare. Și, Tată, te rugăm acum să primești slavă din toate lucrurile. Și într-o zi, cînd toată viața se sfîrșește, ultima predică s-a predicat, Bibliile s-au închis; benzile au sunat, brațele așezate, fumul bătăliei se împrăștie, soarele apune; atunci, Tată, primește-ne în Împărăția Ta. Fă ca noi să venim ca veterani bătrîni răniți de bătălie. Oferă-ne aceasta, Doamne, ca noi să putem primii un trup nou, unde nu vom mai fi niciodată bolnavi, sau să avem o durere de inimă sau îngrijorare.

Dar fă să fim credincioși în toate lucrurile acestea, în timp ce sîntem aici pe pămînt, acum, să credem și să numim lucrurile acelea care nu sînt, care sînt contrare cu Cuvîntul lui Dumnezeu ca și cum ar fi. Pentru că noi îți cerem în Numele lui Isus Cristos. Amin.

Oricine de aici care se simte astfel să zică, “Îmi place să-L accept pe Domnul Isus Cristos. Eu niciodată nu am făcut-o mai înainte. Eu vreau să-mi ridic mîna. ”Ziceți, “Eu prin ridicarea mîinii mele Îl accept pe El. ” Dumnezeu să te binecuvinteze, soră. Dumnezeu să te binecuvinteze, frate. Dumnezeu să te binecuvinteze. Dumnezeu să te binecuvinteze. Aceia este… Dumnezeu să te binecuvinteze, frate. “Eu vreau să-L accept pe Domnul Isus Cristos. ” Dumnezeu să te binecuvinteze, soră. Dumnezeu să te binecuvinteze. Și Dumnezeu să binecuvinteze. Dumnezeu să te binecuvinteze. Aceasta-i corect. Credeți că eu nu ascult la aceia? El vă cunoaște inima. El este Acela care v-a spus s-o faceți. Cineva zice, “Eu-eu acum vreau să cred. Eu-eu zic acum, ‘Doamne, vreau să Te accept chiar acum. Vreau să mă ancorez strîns, dincolo de perdea, ca aceasta să nu se miște niciodată. Eu te accept ca Mîntuitorul meu. ’” Vrei să-ți ridici mîna, altcineva? Dumnezeu să te binecuvinteze.

Domnul să vă binecuvinteze, acum. În timp ce veți avea… Cîți de aici sînt pentru rugăciune, cu boli? Să văd mîinile voastre, peste tot în clădire, care sînt bolnavi.