PUTEREA DIAVOLULUI

„Crede numai, crede numai

Totul este posibil, crede numai!

Crede numai, crede numai,

Totul este posibil, crede numai!”

Cât suntem în picioare, să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Tată ceresc, Îţi suntem recunoscători pentru că am putut veni din nou în seara aceasta să Te numim Tată, iar dacă de-a lungul zile de astăzi sau de-a lungul vieţii, am făcut ceva care stă împotriva noastră ca să nu ajungem în slavă, fie ca sângele scumpului Tău Fiu, Domnul Isus, să mărturisească pentru noi în timp ce ne mărturisim greşelile şi cerem iertarea Lui.

Lasă ca marele Duh Sfânt să vină în seara aceasta în adunare şi să intre în fiecare inimă ca să-Şi adune slavă în urma serviciului; să-i salveze pe cei pierduţi, să cheme înapoi oile rătăcite din staul şi să vindece bolnavii. Fă aceasta pentru că Te rugăm în Numele Lui. Amin.

Vă puteţi aşeza.

Bună seara, prieteni. Sunt bucuros pentru că pot să fiu din aici, în seara aceasta, şi să slujesc în Numele Domnului Isus.

Sunt bucuros pentru că în urmă cu câteva minute am aflat că a sosit şi fratele Moore. Ne bucurăm de prezenţa lui şi am aflat că împreună cu el au venit şi fraţii Brown şi Lyle, nişte bărbaţi cumsecade din Shreveport.

Un băiat tânăr, care a făcut o fotografie când am intrat, a dat mâna cu mine şi mi-a zis: „Frate Branham, cu ani în urmă mama mea a zăcut bolnavă de tuberculoză, dar te-ai rugat pentru ea, iar de atunci încoace este bine.”

Apoi, când am coborât din avion, cineva mi-a spus: „Bună ziua, frate Branham. Cu 7-8 ani în urmă, tatăl meu a avut cancer, dar acum este vindecat.” Sunt o mulţime de alte mărturii asemănătoare. Mă întreb cum va fi când se va sfârşi totul şi vom sta sub un brad, la tronul lui Dumnezeu, şi vom asculta aceste mărturii. „Vom povesti cum am biruit şi vom înţelege mai bine, tot mai mult,” cum spune cântarea.

V-am promis că dacă va fi cu voia Domnului, în seara aceasta ne vom ruga numai pentru bolnavi. De obicei, adunările sunt prin rânduiala divină, printr-un dar divin, prin cunoştinţă, etc.

Când stăteam aici m-am gândit că Duhul Sfânt mi-a vorbit în timp ce mă rugam în pădure şi mi-a zis: „Tu nu ai făcut încă ce ţi-am poruncit. Roagă-te pentru bolnavi!”

Poate în seara aceasta vom reuşi să facem acest lucru. De altfel, astăzi i-am spus fiului meu să împartă numere de rugăciune. Nu ştiu ce va face El, dar ne vom ruga pentru ei şi vom aştepta.

Aţi observat ce repede trece săptămâna? Gândiţi-vă că este deja miercuri seara.

Acum vom citi puţin din Cuvântul lui Dumnezeu, apoi vom intra direct în partea cealaltă a serviciului şi ne vom concentra mai mult asupra rugăciunii pentru bolnavi, fiindcă nu vrem să vă ţinem prea mult.

Aseară, Duhul Sfânt a fost în mijlocul nostru şi cred că am stat aici până la 22.15. Harul Lui este o minune. Noi vă apreciem foarte mult, mai ales că aseară aţi venit aici deşi a plouat foarte tare.

Aveţi răbdare câteva minute, împreună cu noi, în timp ce vom citi Cuvântul lui Dumnezeu şi vom sta puţin de vorbă cu Isus. De fapt acesta este motivul pentru care suntem aici: să-L întâlnim pe Isus. Aceasta este ceea ce doresc cei care-L iubesc pe El: să I se închine.

Acum aş vrea să citesc din Cartea Exodului câteva versete de care ne vom ocupa în următoarele seri. Deci Exod 2.1-2:

„Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.

Femeia aceasta a rămas însărcinată, şi a născut un fiu. A văzut că este frumos, şi l-a ascuns trei luni.”

Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la citirea Cuvântului Său.

Întotdeauna mi-a plăcut să citesc Cuvântul Lui, deoarece ceea ce spun eu poate fi greşit sau poate cădea, dar dacă citesc doar un verset din această Carte, ştiu că oamenii n-au venit în zadar, fiindcă acesta este Cuvântul lui Dumnezeu şi El nu va cădea niciodată. El va avea întotdeauna dreptate. Timpurile se pot schimba şi la fel oamenii, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu Se va schimba niciodată. Este la fel de neschimbător ca veşnicia.

Cartea Exodului este una din cărţile mele favorite din Vechiul Testament. Cuvântul „Exod” înseamnă „Chemat afară.” Pe altă parte, înseamnă însăşi Biserica. În timpul cât au fost în Egipt, ei au fost numiţi poporul lui Dumnezeu, dar când au fost chemaţi afară, au devenit Biserica lui Dumnezeu, deoarece cuvântul „biserică” înseamnă „chemat afară, separat.”

Când ai fost chemat de Dumnezeu, separat de lucrurile lumii şi Îl iubeşti pe Domnul cu toată inima şi din tot sufletul tău, ştii că eşti în Biserica Lui adevărată.

Oamenii au o mulţime de denumiri: metodist, baptist, prezbiterian, penticostal, etc. dar toate acestea sunt doar nişte „etichete.”

În realitate există o singură Biserică. La Biserica lui Dumnezeu nu poţi adera, nu există posibilitatea aceasta. Tu trebuie să fii născut din nou în Biserica lui Dumnezeu, pentru că Isus a spus: „…dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea (înţelege) Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.3). Nu este posibil să o înţelegi până nu te naşti din nou. Abia atunci ţi se descoperă Dumnezeu şi ştii că ai trecut de la moarte la Viaţă, pentru că „nimeni nu poate spune că Isus este Domnul, decât prin Duhul Sfânt.” (1 Corinteni 12.3).

Singura cale prin care poţi înţelege că Isus este Hristosul, este când însuşi Duhul Sfânt mărturiseşte că El este Domnul Isus cel înviat. Dar pentru aceasta trebuie să ai o experienţă personală cu Dumnezeu.

Tu spui: „Păi eu cred pentru că aşa spune Biblia.” Este foarte bine, pentru că Biblia este Adevărul.

Sau: „Cred pentru că aşa a spus predicatorul.” Poate el ştie. Sau: „Aşa a spus mama.” Poate şi ea ştie, dar întrebarea este: Ce ştii tu despre aceasta? Tu nu vei şti până nu ţi se va descoperi personal de către Duhul Sfânt. Apoi, prin acceptare, devii o făptură nouă în Hristos Isus, născută a doua oară. Dar tu nu poţi trăi de două ori, ci trebuie să mori ca să poţi fi născut din nou. Deci, atunci când mori faţă de tine însuţi şi eşti născut din nou prin Duhul Sfânt, nu mai există comentarii referitoare la Cuvântul lui Dumnezeu, ci Îl iei exact cum este spus. Dumnezeu L-a vorbit şi asta-i tot.

Această Carte minunată este un tablou pentru ceea ce se petrece astăzi, fiindcă şi Biserica este într-un mare Exod. Credeţi aceasta? Este un timp al separării, pentru că Dumnezeu Îşi cheamă poporul afară. El a făgăduit că va face aceasta în zilele din urmă; a promis că îşi va separa poporul.

El a vorbit despre aceasta în Zaharia, unde scrie: „…dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7). Nu scrie că va fi lumină la amiază. A fost o Lumină dimineaţa şi este o Lumină în timpul de seară. Va fi o zi deosebită, nu va fi nici zi, nici noapte, un fel de negură, de ceaţă, cum este astăzi.

Dacă observaţi, din punct de vedere geografic, soarele răsare în Est şi apune în Vest. La fel s-a întâmplat cu civilizaţia: s-a ridicat în Est şi s-a mutat către Vest.

Biserica s-a ridicat tot în Est, în ziua de Rusalii, apoi  a început să călătorească spre Vest, după cum a fost adusă Evanghelia. Noi am zis: „Să strălucească Lumina”, dar în realitate am avut numai o reacţie la cum a fost învăţată Lumina în zilele Bibliei. Noi nu am avut Lumina cu adevărat, n-am avut-o aşa cum au avut-o ei la început, dar Dumnezeu a promis că „spre seară se va arăta Lumina.”

Am avut suficientă Lumină ca să ştim că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi am avut suficientă Lumină ca să ştim că ar trebui să trăim corect. Mai mult, El a avut în fiecare epocă Lumina puterii învierii Domnului Isus, prin semnele şi minunile Lui. Întotdeauna când S-a manifestat Dumnezeu, au fost şi semne şi minuni, aşa că aceeaşi Lumină care a strălucit peste oamenii din Est în anul 33, străluceşte şi peste oamenii din Vest în anul 1955, arătând că avem acelaşi Duh Sfânt, aceleaşi rezultate, aceeaşi putere, acelaşi Isus şi acelaşi fel de oameni. Aceasta este Lumina din timpul serii.

Săptămâna aceasta vom vorbi mult despre răscumpărare, şi vom vedea dacă vindecarea noastră a fost inclusă în planul de răscumpărare al lui Dumnezeu. Dacă vom putea dovedi aceasta cu Scriptura, este un lucru întărit.

Cartea Exodului este Cartea completă a răscumpărării. „A fi răscumpărat” înseamnă „a fi adus înapoi şi pus în poziţia corectă.” Înseamnă că ceva a ieşit afară din locul lui, şi-a părăsit locul, iar prin răscumpărare este adus înapoi şi aşezat la locul lui.

Oamenii sunt pe acest pământ ca să fie fii şi fiice de Dumnezeu. Când au hoinărit în păcat, ei erau în afara stării lor originale, dar Duhul Sfânt îi răscumpără prin sângele lui Isus  şi îi aduce înapoi în locul corect, ca să fie fii şi fiice de Dumnezeu. Amin.

Cineva mi-a zis odată: „Frate Branham, diavolul ne-a pus în magazinul de amanet, iar Domnul Isus ne-a răscumpărat.” Remarca lui mi s-a părut drăguţă şi corectă, deoarece întotdeauna este un preţ de răscumpărare pentru lucrurile care trebuie răscumpărate, iar Preţul pentru răscumpărarea noastră a fost Isus. Dumnezeu L-a făcut după asemănarea trupului păcătos şi L-a trimis aici, dar El era Emanuel.

Dumnezeu a creat o celulă de Sânge şi a pus-o în trup, apoi El Şi-a dat Sângele ca preţ de răscumpărare pentru noi. La început, omul nu trebuia să se îngrijească de cele necesare, fiindcă Dumnezeu se îngrijea să aibă tot ce avea nevoie, dar după ce a greşit şi păcatul l-a despărţit de Dumnezeu, a trebuit să se îngrijească singur de toate.

Însă Isus a venit să-l răscumpere pe om şi să-l ducă înapoi în mâinile grijuli ale unui Tată iubitor. „Răscumpărat”, „adus înapoi, pus în locul corect.”

Ce gând minunat este acesta, să ştim că în timpul în care trăim, şi când temelia oricărui lucru natural este clătinată, noi avem Stânca sigură a mântuirii, fiindcă am fost răscumpăraţi prin Sângele scump al Domnului Isus. Ce bucurie aduce acest lucru în inimile celor care au fost părtaşi la aceste binecuvântări veşnice pe care Dumnezeu le-a turnat prin Duhul Sfânt. Ce tablou, ce mângâiere plăcută!

Fraţilor şi surorilor, vă spun că dacă în seara aceasta aş avea toţi banii… Apropo. Cineva mi-a trimis o scrisoare în care era un CEC de un milion de dolari… Dacă era Numele lui Isus semnat pe el, m-aş fi simţit foarte bine.

Da, dar eu am primit un altfel de CEC şi cred că fiecare de aici a primit unul la fel. Şi nu mă tem să-L încerc. Amin. Hristos l-a semnat şi este  bun pentru tot ce avem nevoie în călătoria noastră spre slavă. Dumnezeu ni l-a dat tuturor fără bani, şi ne-a cerut un singur lucru: să nu ne fie frică să-l încercăm.

În ce priveşte boala, ea este un rezultat al păcatului. Dar nu întotdeauna este rezultatul păcatului tău direct, ci poate să fie urmarea păcatelor părinţilor sau a strămoşilor tăi. Fiecare generaţie devine mai deşteaptă şi mai slabă, deoarece noi moştenim deficienţele şi bolile trupeşti transmise de-a lungul generaţilor.

După cădere, omul a trăit aproape o mie de ani. Următorul după el a trăit mai puţin, zilele lui scurtându-se tot mai mult cu fiecare generaţie, dar oamenii au devenit tot mai deştepţi ca să se împlinească ceea ce a spus Cuvântul lui Dumnezeu.

Revenind la vindecare, mă întreb cum este posibil să propovăduiţi salvarea fără să aplicaţi vindecarea divină ca remediu? Nu uitaţi că înainte să existe păcatul nu a existat nici o boală, ci boala a venit ca urmare a păcatului. Deci boala este un atribut al păcatului, aşa cum merele sunt un atribut al pomului.

Unii oameni încearcă să separe atributele păcatului: întristarea, îngrijorarea, nervozitatea, răutatea, invidia, cearta, etc., dar cu toate acestea nu trebuie să facă un legământ separat pentru fiecare din aceste lucruri, fiindcă un singur legământ a îndepărtat totul.

Dacă de exemplu, un animal mare: un urs sau un leu, şi-ar înfige gheara în trupul meu, nu este necesar să încerc să găsesc vreun cuţit cu care să scot gheara, ci este suficient să îl lovesc în cap şi animalul va muri cu gheară cu tot. Tot animalul este mort dacă îi ucizi capul.

Ei bine, păcatul este capul fiecărui atribut al său. Când Isus a venit să trateze păcatul la Calvar, a omorât capul şi fiecare atribut al lui (Amin) şi ne-a răscumpărat complet pentru Dumnezeu, aşa încât astăzi suntem fii şi fiice de Dumnezeu, răscumpăraţi în mod desăvârşit de un Răscumpărător desăvârşit, de Domnul Isus Hristos. Amin.

Sunt atât de bucuros când mă gândesc la aceasta!

Desigur, încă nu avem plinătatea, dar avem moştenirea salvării noastre. Nu suntem scutiţi de ispită şi nici nu suntem deasupra păcatului, dar Isus ne va ajuta în orice încercare. Acum, când greşesc sunt gata să mă pocăiesc pentru că doresc să trăiesc corect cu Dumnezeu. Eu nu doresc să fac ceva rău, dar când Satana vine şi mă supără, mă grăbesc şi îmi mărturisesc greşeala lui Dumnezeu, iar El este drept şi mă iartă din pricina legământului care mă aşteaptă. Şi la fel este când mă îmbolnăvesc. Eu nu posed un semn de imunitate pentru boală, dar întotdeauna când sunt prins de ea, Dumnezeu doreşte să mă elibereze.

Astfel, întotdeauna când te îmbolnăveşti, du-te la Dumnezeu şi cere-I ajutorul, fiindcă El este dornic să te elibereze din pricina legământului de răscumpărare. Du-te cu credinţă în acel legământ care este răscumpărarea ta, şi vei primi ceea ce ceri.

Şi dacă această măsură mică ne aduce atâta bucurie, ce va fi când vom obţine întregul beneficiu al poliţei? Ce va fi?

Unii oameni plâng, strigă şi se manifestă când Duhul Sfânt ajunge la ei, dar eu mă întreb ce va fi când vom ajunge în slavă? Biblia spune că făpturile din cer Îi cântă: „Osana! Slavă Celui ce stă pe tron!” Da, ei Îi cântă, leagănă frunze de palmier şi Îl laudă. Şi dacă doar atributele mă fac să mă simt aşa cum mă simt uneori, ce va fi atunci?

 Un lucru este sigur: Când vine vreo ispită, eu alerg la El, Refugiul meu; El mă eliberează din orice situaţie, mă face liber şi îmi umple  inima de bucurie şi de laudă.

Atunci mă gândesc: „O, Dumnezeule, cum ai      făcut-o?”

O, cât sunt de bucuros! Dacă atunci când eşti greu încercat, faci din Isus Refugiul tău, închizi ochii şi treci pe lângă acel lucru. Va fi cea mai dulce experienţă prin care ai trecut vreodată.

Odată, Samson a fost atacat de un leu, dar Duhul Sfânt a venit peste el şi astfel a omorât leul acela. Câteva zile mai târziu a trecut din nou pe acolo, şi iată că hoitul leului era încă acolo, iar nişte albine îşi făcuseră faguri în el. Şi Samson a luat şi a mâncat, bucurându-se de mierea aceea. Tot aşa este şi acum. Amin.

Când văd cum viaţa veche, pe care am iubit-o odată, este cât se poate de moartă, îmi pot ridica mâinile să-L laud pe Dumnezeu şi să mănânc din mierea cea mai bună pe care am mâncat-o vreodată. „Este o bucurie nespusă şi plină de slavă!”

Mai mult, când aud mărturiile pe care le-au pus tânărul acela şi mulţi alţii zicând: „Frate Branham, mama mea era pe moarte din pricina tuberculozei. Acela era în scaunul cu rotile, celălalt era aşa şi aşa, dar după ce te-ai rugat pentru ei, Domnul i-a făcut bine”, inima mea sare de bucurie. Cum va fi când vom avea răscumpărarea deplină? Nu-i aşa că va fi minunat?

Ce timp de bucurie va fi atunci! Sunt fericit pentru că am făgăduinţa învierii acestui cort pământesc, în care trăiesc acum, şi îmbrăcarea lui într-un trup nou şi nemuritor… Acolo nu va fi bătrân şi nu se va mai usca. Dar trebuie să am o arvună din acel legământ, care să-mi dovedească ceea ce voi avea.

Când vezi pe cineva întins pe pat, răpus de cancer şi ştii că doctorii au spus: „Este prea târziu, nu îl mai putem ajuta!” iar tu îngenunchezi şi te rogi Domnului Isus după Cuvântul şi legământul Său, apoi îl vezi pe acel om ridicându-se sănătos şi cu faţa roşie, fraţilor, vă spun că este cea mai dulce miere pe care aţi mâncat-o vreodată. Aşa este. Fiţi siguri de aceasta, pentru că aşa a spus Dumnezeu.

Cartea aceasta a Exodului atinge trei probleme despre care aş vrea să vorbesc puţin. Este vorba de:

• puterea lui Satan;
• puterea credinţei şi
• puterea lui Dumnezeu.

După ce am plecat din Geneza şi am intrat în Cartea Exodului, a celor chemaţi afară şi separaţi, îl găsim repede pe Satan la lucru pentru a tulbura Planul lui Dumnezeu. Vedem acel ochi malefic al diavolului, acel şarpe care întotdeauna a încercat să se interfereze cu Programul lui Dumnezeu înainte ca acesta să ajungă pe pământ, pentru că el ştie întotdeauna când vine.

În timp ce am trecut prin primul capitol din Exod, Cartea Răscumpărării, am găsit că Satana a tăiat Programul lui Dumnezeu.

Primul lucru a fost porunca dată de Faraon ca toţi nou-născuţii evreilor să fie omorâţi. Gândiţi-vă. Acelaşi diavol cu ochi de şopârlă…

Uitaţi-vă la Abel. Imediat ce Satan a văzut că Răscumpărătorul avea să vină prin acea sămânţă neprihănită, a trecut la treabă şi a încercat să distrugă chiar unealta aleasă de Dumnezeu. Vedeţi? Şi-a pus imediat planul în aplicare.

Uitaţi-vă la zilele lui Iosif, când Dumnezeu Şi-a manifestat Fiul, pe Isus Hristos, prin el. Uitaţi-vă cum a venit Satana prin capitolul 37 şi a încercat să-l distrugă pe Iosif. Vedeţi, el încercat să distrugă întotdeauna chiar unealta pe care urma s-o folosească Dumnezeu.

Uitaţi-vă în capitolul 22 din 1 Cronici (v. 10-12), şi veţi vedea cum a încercat Satana să distrugă sămânţa împărătească. Priviţi şi în capitolul 2 din Matei şi veţi vedea cât de repede a intrat la lucru. Când a ştiut că este timpul să se nască Răscumpărătorul, a intrat în conducătorii politici, iar aceşti au poruncit să fie ucişi toţi copiii de la doi ani în jos. De ce aceasta? Ca să-L poată omorî pe Domnul Isus.

În Matei 27, el a avut succes, a reuşit să-L ucidă, dar aici este ceva ce-mi place: domnia lui Satan se întinde numai până la rău. „Râu” înseamnă „moarte, separare.” La râu trebuie să se oprească pentru că acolo începe domnia lui Dumnezeu.

O, ce nădejde minunată! Să ştii că în timp ce alţii stau lângă mormânt jelindu-şi copiii sau pe cei dragi, credinţa poate sta drept în picioare şi să privească peste toate acele umbre, spre Dumnezeul învierii din morţi.

Ce tablou minunat ne zugrăveşte această Carte minunată prin pildele ei! Prin toate aceste lucruri, Dumnezeu ne învaţă ce va face şi cum va confirma fiecare Cuvânt prin Isus Hristos, Domnul nostru, Răscumpărătorul desăvârşit.

Domnia lui Satan se poate întinde numai până la Râu, deoarece după aceea îi este tăiată toată puterea. El are puterea morţii, dar Îi mulţumim Dumnezeului celui viu care are puterea învierii dincolo de umbrele morţii. Ce lucru minunat!

Aş vrea să privim puţin acest lucru. Oricare din noi este sub domnia lui Satan, care domneşte peste această lume. El a intrat în pucioasa încinsă înainte de a fi vreo creatură. El este conducătorul oricărui guvern şi a oricărei politici. De aceea avem războaie, veşti de războaie şi necazuri.

Când Satana L-a dus pe Isus sus pe munte şi i-a arătat toate împărăţiile lumii zicând: „Toate aceste lucruri ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” (Matei 4.9).

Isus a ştiut că El va moşteni toate lucrurile în mileniu, aşa că i-a răspuns: „Pleacă Satano, căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti!” (v. 10).

Când vedem cum Satana îi corupe pe bărbaţii şi femeile tinere, şi chiar pe bătrâni, să umble  pe străzi înjurând, fumând, bând şi făcând tot felul de lucruri murdare, cu ochii credinţei noi privim dincolo de toate acestea şi putem vedea o Lume desăvârşită, cu un popor desăvârşit, pentru că în Mileniu nu vor mai fi înjurături, blesteme, beţii, moarte şi tristeţe, ci totul va fi şters din pricina Răscumpărătorului.

Puterea lui Satan se sfârşeşte la Râu, dar credinţa noastră primeşte puterea şi trece dincolo de acesta. Îi mulţumim pentru aceasta, fiindcă puterea lui Dumnezeu este mai presus de orice altă putere; El este învierea.

Puterea Satanei sfârşeşte la Râu, iar „Râul” înseamnă „Moarte.” Copilaşii evrei erau aruncaţi în râu, unde era sfâşiaţi imediat de crocodili.

Când s-a născut Moise, care era unealta lui Dumnezeu, bărbatul ales, rânduit mai dinainte şi hotărât de Dumnezeu  să-I împlinească lucrarea din acel timp, Satana a făcut tot ce a putut să-l prindă, dar Dumnezeu i l-a smuls din gură.

Cum? Un fiu al lui Levi a luat de nevastă o tânără tot din casa lui Levi, iar când s-a născut acest copil, ei au ştiut că era fiul hotărât. Amin. Nădăjduiesc că înţelegeţi aceasta.

Eu cred că înainte să se nască, Duhul Sfânt i-a descoperit: „El este acela!” aşa că ea nu s-a temut de porunca împăratului şi de ameninţările lui.

Când credinţa preia controlul, teama se dă la o parte. Credinţa are muşchi tari şi pieptul păros, iar când vorbeşte ea, totul amuţeşte. Cancerul trebuie să tacă şi să se dea la o parte; tumoarea, tuberculoza şi toate celelalte boli se dau în lături, fiindcă credinţa strigă: „Dă-i drumul!” Vedeţi? Aceasta o hotărăşte.

Când femeia aceea neînsemnată a privit copilaşul ei născut, nu s-a temut de ceea ce a spus Faraon. Aceasta este a doua putere despre care vom vorbi. Desigur, Satana are putere; el are puterea şi domnia morţii, dar puterea care   ne-a fost dată nouă este credinţa. Şi credinţa îl face de ruşine pe Satana. Cu siguranţă. Astfel, acea femeie casnică şi-a ţinut copilaşul în braţe, fără să se teamă de porunca împăratului. Ei nu i-a păsat de ceea ce a spus împăratul, fiindcă ştia că Dumnezeu este în stare să Îşi ţină Cuvântul.

O, dacă am putea acumula în seara aceasta acel fel de credinţă; dacă am avea printre noi acea trăire. Nu doar o credinţă emoţională, ci o credinţă solidă şi adevărată, care nu acceptă cuvântul „Nu”, ca răspuns, fiindcă ştie că Dumnezeu a spus ceva şi asta-i tot! Îmi place aceasta.

Priviţi ce a făcut mama lui Moise.  Ea n-a încercat   să-şi ascundă copilaşul de pedeapsa cu moartea, care a venit peste toţi copiii, ci, prin credinţă a făcut o „arcă” şi a căptuşit-o cu smoală, ca un legământ care să-l treacă de apele morţii.

O, ce tablou minunat spre Hristos, care a spus: „…nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu, Tată…” (Matei 26.39). El  n-a evitat moartea, ci a dorit s-o primească pentru a face un legământ care să ne ducă Dincolo de Râul morţii. Ce tabloul frumos avem aici!

Priviţi mama aceea! Ea a împletit un sicriaş din nuiele, apoi a luat nişte noroi şi l-a pus în interior ca să fie moale şi bine şi l-a dat cu smoală pe dinafară să nu intre apa.

Dacă veţi citi în Geneza, veţi găsi cuvintele „smoală” şi „noroi”, puse în legătură cu zilele lui Noe.

Noe a propovăduit timp de 120 de ani că se apropie judecata, dar n-a reuşit să-i salveze decât pe cei din casa lui. Dumnezeu l-a avertizat cu privire la judecata care urma să vină şi Noe ştia că nu poate scăpa, însă tot Dumnezeu S-a îngrijit să facă un legământ cu el. Îmi place aceasta. Dumnezeu va face întotdeauna o cale.

Haideţi să sorbim aceasta adânc. Indiferent care este problema, Dumnezeu va face o cale. În Biblie, El este numit şi „IeHoVaH–Jire, adică „Domnul va purta de grijă.” Amin.

Sunt bucuros să ştiu că El este încă IeHoVaH-Jire, şi va face o cale de scăpare, indiferent care vor fi circumstanţele.

Satana te-ar putea ţine într-un colţ cu un cancer, dar Dumnezeu va face o cale de scăpare. Satana te-ar putea ţintui sub o maşină, dar Dumnezeu va face o cale de scăpare. Satana ţi-ar putea lua familia, dar Dumnezeu va face o cale de scăpare, pentru că El are întotdeauna o cale.

Haideţi să privim puţin să vedem cum a obţinut Noe acea arcă. El n-a putut să taie orice fel de copac, pentru că nu orice lucru poate rezista judecăţii lui Dumnezeu. Apele erau judecata divină care avea să distrugă întreaga lume.

Prietene, aş vrea să ştii în seara aceasta, că va veni o judecată divină peste întreaga lume. Să nu uitaţi că acum domneşte Satan. Voi credeţi că vă distraţi, dar aşteptaţi puţin! Domnia lui se va sfârşi în curând, iar atunci va fi aşezată Împărăţia lui Dumnezeu. Doresc din toată inima să fiu şi eu în acea Împărăţie.

Îndurând toate prigonirile de acum, eu aştept venirea marelui Împărat, a cărui Împărăţie şi domnie încerc s-o desluşesc înaintea oamenilor, spunându-le că El nu este mort ca ceilalţi dumnezei, ci a înviat din morţi şi este viu în vecii vecilor.

O, aceasta mă face să mă simt atât de bine!

Dumnezeu a specificat ce fel de lemn trebuia să folosească Noe la construirea arcei: este vorba de lemnul de gofer sau chiparos.

Într-o zi m-am întrebat: „Oare ce fel de lemn o fi fost acela?” aşa că am căutat în dicţionar să văd despre ce este vorba. Am găsit că goferul este un lemn moale şi uşor, iar atunci mi-am zis: „Stai puţin, se poate aplica acest lucru şi credinciosului?”

Arca era construită ca biserica; era biserica. „Acum înţeleg, Doamne!” Biserica este construită din credincioşi; dar nu din unii reci, indiferenţi şi tari, ci moi şi elastici în mâinile lui Dumnezeu. Aceştia formează arca. Lăudat să fie Domnul! Acest lucru este minunat.

O inimă moale, dornică să recunoască că a greşit şi gata să spună: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul.” Atunci Dumnezeu poate lua acea inimă şi s-o aşeze în arcă. Dar imediat vine şi Satana şi spune: „Ar fi bine să mai citeşti puţin şi să afli ce este.”

Lemnul moale are porii deschişi, aşa că dacă îl pui în apă, în câteva minute va fi la fund. Dacă nu pui smoală, ci îl pui aşa în apă, porii rămaşi goi se vor umple cu apă şi în scurt timp se va scufunda.

Dar am observat că Dumnezeu i-a spus lui Noe să pună smoală şi pe dinăuntru şi pe dinafară. Eu am văzut din ce este făcută acea smoală. Se taie bradul şi se bate până iese afară toată răşina, apoi o pun într-un cazan şi o fierb până devine fierbinte de tot. Această răşină fierbinte este turnată peste lemnul de gofer, care o absoarbe imediat prin porii lui. De îndată ce lemnul se umple cu acea răşină, devine tare ca oţelul.

Când am văzut aceasta, mi-am zis: „Asta este, Dumnezeule… Dacă într-o inimă bună şi deschisă se toarnă „Răşină”, care este Duhul Sfânt, până se umple, acel om nu mai este el însuşi.

Atunci el poate înfrunta valurile. Desigur, ele îl vor lovi, dar el le va respinge şi va merge înainte. Aleluia! Singurul lucru care poate rezista împotriva judecăţilor de astăzi este un creştin născut din nou, umplut cu Duhul Sfânt. Dumnezeu a turnat Duhul Sfânt peste ai Săi, iar ei au absorbit absolut totul. Amin. Îmi place aceasta. Astfel, ei pot străbate teritoriul diavolului fără să privească în stânga sau în dreapta.

Vedeţi? Aşa este credinciosul. El are o inimă tare, iar Dumnezeu îl umple cu dragostea divină, ca să fie înviorat în faţa judecăţilor divine trimise de Dumnezeu. Aşa l-a trecut şi pe Noe.

Acum aş vrea să priviţi acea mamă care a construit micuţa arcă şi a dat-o cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. Ea a ajuns la râu şi prin ochii credinţei a văzut ce va face Dumnezeu. Desigur, noi credem că ceea ce a făcut ea nu este ceva firesc, ci a fost un act supranatural.

Cu ochii plini de lacrimi, ea şi-a pus copilaşul în sicriaş şi i-a dat drumul pe apă, pe râul morţii. Desigur, a făcut-o cu credinţa că în spatele tuturor norilor întunecaţi era un Dumnezeu viu care îi va duce copilaşul la destinaţie, fiindcă a văzut că era un copil deosebit. Amin.

La fel este şi cu micuţa Biserică a Duhului Sfânt. Este lovită şi de aici şi de dincolo, şi numită în toate felurile, dar ştiu că Dumnezeu a turnat „Smoală” în ea, iar într-o zi… Nu ştiu cum, nu pot să spun, dar Dumnezeu o va duce la destinaţia veşnică, fiindcă o văd mişcându-se prin Duhul Sfânt. După părerea mea, totul este supranatural. Eu nu înţeleg cum, dar cred, accept şi merg după cum merge El.

Acea mamă a pus micuţa arcă pe apa în care erau o mulţime de crocodili şi alte pericole. Totuşi, în inima ei nu a fost nici un pic de frică. Când şi-a dus copilaşul acolo, ea călca exact pe urmele paşilor părintelui ei Avraam, care cu ani în urmă, a chemat prin credinţă lucruri care nu erau ca şi cum ar fi fost, fiindcă el L-a văzut pe Cel ce era nevăzut.

La fel este şi astăzi, cu orice bărbat sau femeie care este un fiu sau o fiică a lui Avraam. Tu crezi fără să vezi ceva supranatural sau vreun semn, pentru simplul fapt că aşa a spus Dumnezeu. Da, tu Îl crezi pe Cuvânt. Amin.

O, aceste seri nu sunt destul de lungi! Să urmărim acel copilaş, câteva minute. Ea l-a pus în apă, cu credinţă. Voi ştiţi că uneori şi noi ajungem să punem cu lacrimi amare pe cineva drag nouă, pe apele morţii, aşa cum a făcut şi acea mamă cu fiul ei, când l-a pus pe Nil…

Deşi norii întunecaţi erau pretutindeni în jur, ochii ei au putut privi dincolo de ei, fiindcă ştia că acolo este Dumnezeul cel viu al învierii. Ea nu Îl putea vedea cu ochii naturali, dar credinţa Îl vedea. Acel bărbat cu muşchi puternici şi pieptul păros, credinţa, putea privi dincolo de nori şi să-L vadă pe Dumnezeu.

Poate în seara aceasta te-a biruit un cancer sau o altă boală; sau poate este chiar boala păcatului. Poate totul pare întunecat pentru tine, parcă nu îţi mai poţi reveni; parcă nu poţi trece de acel TBC, de acea prostată, de tumoarea depistată sau de ologie. Poate doctorul ţi-a spus că nu mai ai nici o şansă, dar chiar lângă tine, gata să te ia în primire, stau ochii credinţei care văd biruinţa prin Domnul Isus Hristos. Aleluia.

La o parte cu Satan şi întunericul lui şi sus cu credinţa în Domnul Isus Hristos; sus cu credinţa în Dumnezeul cel Atotputernic! Credinţa îşi poate lua locul pe Stânca veacurilor şi cu ochii ei de vultur pătrunde orice nor de furtună, când valurile morţii şi deznădejdii încearcă să ducă temelia de sub tine. Astfel, poţi sta acolo, să priveşti dincolo de ceruri, să spui: „Dumnezeu este drept!” şi să crezi sfatul Dumnezeului celui viu şi Înţelept. Amin.

„…Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11.1).

Credinţa este ca un bici mic care stă lângă tine, iar dacă vrei să te ia în stăpânire în seara aceasta…. Dacă crezi că Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul şi Îl accepţi, credinţa va face minuni pentru tine. Credeţi aceasta?

Cuvântul lui Dumnezeu care este infailibil, spune: „Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci;  vor vorbi în limbi noi;

 vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16.17-18).

Este Ceva care încearcă să lucreze în fiecare inimă prezentă în seara aceasta şi spune: „Acesta este Adevărul, dar oare îmi sună şi mie?” Da, îţi sună ţie şi oricui îl lasă să intre.

Duhul Sfânt este aici să salveze fiecare păcătos, să cheme înapoi pe oricine a alunecat, să vindece orice bolnav, pentru că acestea sunt atributele morţii lui Isus Hristos. El este aici ca să Se manifeste, iar voi Îl puteţi vedea seară de seară. Chiar acum, vedeniile vin de peste tot din clădire, însă încerc să le ţin în frâu ca să pot lucra cu acest rând de rugăciune. Nu sunt mincinos şi nici făţarnic, ci încerc să vă spun numai Adevărul. Aşa este.

Duhul Sfânt vrea să credeţi. El trăieşte în Cuvânt. Acesta este motivul pentru care Se face mare în voi; şi Se întinde tot mai mult când acceptaţi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4). Astfel, când bei din Cuvânt, iei tot mai mult din Duhul Sfânt în tine şi creşti în credinţă. Aleluia!

Ştiu că vă gândiţi că sunt nebun, dar nu-i nimic. Dacă este nevoie de un nebun care să creadă Cuvântul lui Dumnezeu, atunci să fiu eu acela.

Eu cred că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a înviat din morţi, iar în seara aceasta este aici. Cred că El este Omniprezent şi Atotştiutor. Aleluia! El are toată înţelepciunea şi puterea şi umple tot spaţiul. Credeţi aceasta? Singura cale ca să fiţi salvaţi, este să credeţi.

Câţi dintre cei prezenţi doresc să se facă rugăciune pentru ei, să ridice mâna. Eu am încercat cât am putut să vă fac să credeţi; am răcnit peste tot, în sus şi-n jos în Statele Unite, însoţit de o slujbă care a fost testată în toate focurile diavolului şi s-a dovedit 100% că este adevărată, fiindcă nu este a mea, nu sunt eu, ci este El. Şi ştiu că El poate să poarte de grijă la ceea ce este a Lui.

Moise, Avraam, L-au cunoscut pe Dumnezeu, iar când i-a spus lui Avraam că va avea un copil la 100 de ani, el L-a crezut pe Dumnezeu; a crezut că El este în stare să poarte de grijă ca făgăduinţa Lui să se împlinească.

Fraţilor, acest Dumnezeu este încă viu şi astăzi.

Când Isus Hristos a spus: „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă veţi face altele şi mai multe decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12), El era în stare să le facă, şi nu numai că era în stare, dar le-a şi făcut. Şi le va face întotdeauna, pentru că este Dumnezeu şi Cuvântul Lui nu poate cădea.

…………………………………………………………………………………………. este ceea ce numim credinţă intelectuală. Citim puţin şi spunem: „Da, aşa este. Cred că este bine.” Aceasta este o credinţă intelectuală.

Frate, trebuie să se întâmple ceva jos, în inima ta, care să te facă să crezi cu adevărat.

Credinţa intelectuală va aduce argumente: „Ia să vedem… Cazul meu este prea greu, nu are rost să mai încercăm nimic…” Aceasta este gândirea ta, dar ce este prea greu pentru Dumnezeu?

Cu 23 de ani în urmă, eu am luat o decizie, iar de atunci nu a mai trebuit să mă îngrijorez pentru nimic, deoarece Dumnezeu este în stare să Îşi ţină Cuvântul. Ce trebuie să mă mai gândesc eu? Ce este prea greu pentru Dumnezeu? Amin.

 Dacă El este Atotputernicul Dumnezeu, va face toate lucrurile. Dacă nu le poate face pe toate, înseamnă că nu este Dumnezeul cel Atotputernic. Dar eu cred că El este Atotputernic şi ca urmare mă încredinţez Lui; Îi încredinţez, sufletul meu, trupul, viaţa, suflarea, moartea şi învierea mea, totul, fiindcă ştiu că El va veni într-o zi glorioasă.

…………………………………………………………………………………………. Pentru că El vine şi Biserica este în pregătire, vreau să stau în spărtură şi să aştept Puterea învierii Lui. Vreau să fac aceasta, fiindcă ştiu că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi că Puterea Lui nu a încetat niciodată şi nici nu va cădea vreodată. El este tot timpul Acelaşi. Amin.

Eu Îl iubesc şi doresc să-L iubiţi şi voi. Vreau să-L credeţi. Nu uitaţi că dragostea desăvârşită alungă teama; aşa că dacă Îl iubeşti cu o inimă dreaptă, nu vei avea nici o umbră de teamă dacă vei putea ţine Cuvântul Lui sau nu.

Eu am stat seară de seară pe platformă, în faţa a mii de oameni din toată lumea, iar criticii spuneau: „Asta este aşa… Asta este aşa”, în timp ce vrăjitorii încercau să arunce peste mine vrăji şi să mă provoace la duel, dar vă pot spune că prin harul lui Dumnezeu nu am avut nici un pic de teamă în inimă. Niciodată! De ce? Pentru că El mi-a spus că va avea grijă de mine şi eu Îl văd. Când mă sperii, eu fug, dar vă spun ceva: când Isus Hristos vine şi te unge, nu mai eşti acel material care fuge. Noi nu stăm pe Glibraltar, ci pe Stânca veacurilor. Tu urci Stânca veacurilor, care este Cuvântul lui Dumnezeu şi stai acolo tare, în timp ce porţile iadului se izbesc de ea; dar ai această asigurare desăvârşită: că Cel care a promis că nu va cădea, nu va cădea niciodată. Amin.

Aceasta este credinţa. Aceasta se întâmplă când nu te temi.

Diavolul nu este decât un bluf care suflă, mormăie şi tună, dar nu fulgeră. Însă vă spun ceva, fraţilor: fulgerul puterii lui Isus Hristos cel înviat, pune acolo o realitate care scutură sufletul din strânsoarea morţii acestor lucruri pământeşti, şi îl duce pe tărâmul nemuritor al credinţei în Dumnezeu, ca să Îl creadă pe Cuvânt şi să numească lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. Amin.

El vine pentru o Biserică răscumpărată prin Sângele Mielului, chemată afară şi pusă deoparte, spălată şi curăţată, fără nici o pată sau zbârcitură. Dumnezeu să ne ajute în seara aceasta să ne punem credinţa în locul corect, să mergem înainte pe câmpul de luptă şi să spunem: „Satan, eşti un mincinos! Isus Hristos a murit să mă facă liber! Ieşi afară de acolo!”

Dacă, de exemplu, mergi acasă şi acolo găseşti o grămadă de oameni care se poartă imoral, înjură, beau şi se dau în spectacol, le vei spune: „Hei, ieşiţi afară, pentru că aceasta este casa mea!”

„Şi noi suntem oameni, şi această casă a fost construită pentru oameni, deci avem un drept aici!”

„Aceasta este casa mea. Am contract de proprietate care dovedeşte că îmi aparţine!” Dacă le vei arăta actul, dar ei vor refuza să plece, există o lege care îi va sili s-o facă.

La fel este cu acel diavol care încearcă să te trimită mai devreme în mormânt sau să te schilodească. Citiţi-i dreptul de proprietate al lui Dumnezeu care spune: „În rănile Lui suntem vindecaţi!” Iar dacă nu vrea să creadă aceasta, este un Duh Sfânt, Legea lui Dumnezeu care îl va arunca afară şi o va dovedi.

Sunaţi-L pe Isus. Cereţi la centrală „I-S-U-S” şi veţi vedea ce se întâmplă. Îngerii lui Dumnezeu îşi vor ocupa poziţiile şi acel diavol va ieşi afară. Tu poţi sta în picioare şi să spui: „Da, domnule. Acesta este adevărul.” Amin.

O, când mă gândesc la aceasta simt că îmi cresc aripi şi îmi iau zborul, voi nu? Să mă ridic mai sus de umbre şi să stau în părtăşie divină; să mă ridic acolo unde toate lucrurile sunt cu putinţă.

Să ne ridicăm acolo unde s-a ridicat Enoh. Într-o seară, el a făcut o mică plimbare cu Dumnezeu; s-a dus acasă cu El şi n-a vrut să mai vină înapoi. Aleluia. Amin. Răpirea, învierea… El a avut o mărturie pentru că a crezut. Amin.

Aceasta ne trebuie să nouă: să vrem. De fapt o avem, dar ne temem s-o folosim. Amin.

Dacă este cu voia Domnului, după încheierea adunării voi pleca în vacanţă; da, vom pleca la vânătoare în munţi. De ce să primim o puşcă dacă nu o folosim? Tot aşa este şi cu credinţa voastră. O, este o credinţă bună: ai citit, ai crezut şi ai avut experienţă cu Dumnezeu. Dar credinţa fără fapte este moartă. Nu fiţi leneşi, ci puneţi-o la lucru! Daţi-i drumul!

Tot timpul văd nişte lucruri care se întâmplă în audienţă. Încerc să mă detaşez de aceasta ca să pot începe rândul de rugăciune, dar nu pot, pentru că continuă să vină. Aleluia.

Nu este nevoie ca Duhul Sfânt să vă spună lucruri, ci haideţi să credem. Credeţi-L din toată inima. Aceasta este cea mai puternică ungere de când am venit aici; se pare că Dumnezeu a turnat o dublă măsură peste mine şi nu pot să nu văd… Nu pot chema rândul de rugăciune pentru că se mişcă peste tot.

Provoc credinţa voastră în Domnul Isus cel înviat. Credeţi pur şi simplu.

Doamna care are mâna sus… Crezi din toată inima? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Dacă Isus Hristos îmi va descoperi care este problema ta, vei accepta vindecarea? Da? Dar voi, ceilalţi, veţi crede că El a înviat din morţi şi eu L-am reprezentat corect?

El a spus: „Eu voi fi cu voi.” iar eu cred aceasta. Dacă crezi şi tu, ruptura pe care o ai la ombilic va fi vindecată în seara aceasta, fiindcă asta ai, nu-i aşa? Dacă da, mişcă mâna. Bine. Dacă crezi, poţi avea ceea ce ai cerut. Aleluia. Să credeţi în Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă dacă aveţi credinţă în El.

O, nu-i aşa că este minunat? Isus a spus: „Eu pot face aceasta dacă crezi!” Deci mai întâi trebuie să credeţi.

La capătul rândului este un domn care stă cu mâna ridicată şi priveşte încoace. Are probleme cu sinusurile. Crezi că Dumnezeu te face bine? Dar tu, cel de lângă el? Poţi crede? Dumnezeu să te binecuvânteze. Primeşte vindecarea şi bucură-te. Amin. Aşa este.

Acolo în spate este o doamnă care stă cu mâinile ridicate… Tu ai probleme cu spatele, nu-i aşa? Şi nu ştii ce poate fi, este adevărat? Dacă este adevărat, ridică-te în picioare. Aşa… Dumnezeu să te binecuvânteze. Chiar lângă femeie stă Îngerul Domnului.

Nu ştii ce ai la spate, este adevărat? Dacă este adevărat, ridică mâna. Pot să-ţi spun un singur lucru: acest lucru a plecat de la tine, deşi nu simţi încă. Dacă este adevărat, mişcă mâna. A  plecat de la tine.

Spun aceasta, pentru că în jurul ei s-a făcut lumină. Lăudat să fie Domnul.

Să credeţi!

Lângă tine este o femeie care are o stare nervoasă. Ea stă cu mâinile ridicate.  Ridică-te puţin în picioare. Du-te acasă liniştită, pentru că nervozitatea te-a părăsit. Isus te-a făcut bine. Credinţa ta te-a vindecat. Aleluia!

Dar voi, cei de la balcon, credeţi? Credeţi din toată inima? O, aleluia! Poate credeţi că sunt un holly-roller, dar nu contează, deoarece ştiu bine în cine cred.

………………………………………………………………………………………… Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Exodul pentru Biserică, Răscumpărătorul tuturor epocilor, este prezent arătând aceleaşi lucruri ca atunci când a fost pe pământ. Glorie lui Dumnezeu! Credeţi?

Dacă aveţi credinţă, puteţi avea orice cereţi, dar dacă nu credeţi, nu veţi primi nimic.

Dar domnul care stă în scaunul cu rotile? Crezi că Isus Hristos a murit pentru tine? Ai număr de rugăciune? Nu? Crezi că sunt prorocul Lui? Vrei să accepţi acelaşi lucru? Tu ai tuberculoză. Aşa este. Ai venit din Illinois, de lângă Bloomington, nu-i aşa? Aşa este.

Chiar în spatele tău mai este o femeie care are rinichii blocaţi. Ea este din acelaşi oraş cu tine. Este vorba de doamna cu ochelari, care are şi o infecţie la ochi. Aşa este. Ridică-te în picioare pentru că Isus Hristos te face bine. Aleluia! Crezi aceasta? Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu, trăieşte şi domneşte. El este aici. El este Exodul nostru de la cancer la vindecare. Credeţi aceasta?

Vă provoc în Numele lui Isus Hristos să credeţi.

Ridicaţi-vă în picioare, şi dacă aveţi destulă credinţă, Dumnezeu vă va da aceea ce cereţi. În Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, condamn orice diavol şi orice îndoială de aici, şi fie ca Duhul Sfânt să Se mişte în această clădire, să dărâme această veche necredinţă şi să vindece fiecare bolnav în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                        – Amin –