ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR

Bună seara, prieteni. Pentru mine este un mare privilegiu să fiu în seara aceasta aici, în Valea Soarelui, ca  să-L prezint pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, acestei audienţe de credincioşi. Rugămintea noastră este ca Dumnezeu să facă mult mai mult pentru slava Lui, decât în oricare din serile trecute, prin rugăciunea pentru bolnavi şi prin manifestarea Fiinţei Lui.

Cu siguranţă au fost două zile minunate de serviciu. Astăzi m-am gândit că din câte îmi amintesc, niciodată până acum nu a mai fost în Phoenix un asemenea entuziasm duhovnicesc. Se pare că este pe cale să înceapă o mare trezire, de aceea mă rog lui Dumnezeu să o înceapă acum. Din câte îmi amintesc, în seara aceasta sunt în oraş două adunări evanghelice şi mai multe biserici se roagă.

Am să vă spun un secret. Aici sunt două femei creştine, dar nu se vor arăta decât la sfârşitul adunării. Ele  n-au mâncat nimic şi s-au rugat tot timpul pentru mine. Aceasta este ceva. Dumnezeu să binecuvânteze sufletele lor bune. Ele se roagă şi postesc pentru ca Dumnezeu să ne dea biruinţă; şi El o va face cu siguranţă. Dacă Îi cerem ceva în Numele Lui şi credem, El este obligat s-o facă.

Sunt foarte bucuros să-i am din nou alături de mine pe fratele Jack Moore şi pe Young Brown, care a fost primul meu asociat din Phoenix. Cu siguranţă ei sunt doi fraţi cumsecade. Nu spun aceasta pentru că sunt prezenţi, ci pentru că au însemnat cu adevărat ceva în viaţa şi experienţa mea spirituală; doi bărbaţi care Îl cred pe Dumnezeu, care cred că El este în stare să facă totul… Dar şi eu cred că El va face tot ce va cere sau va dori poporul Său.

Mă întreb unde este corul spaniol, pentru că i-am spus fratelui Moore că au cântat aseară pentru noi. Desigur, am vrea să avem o fotografie cu ei, deoarece îi apreciem foarte mult pentru ceea ce fac. Chiar şi fratele Moore mi-a spus adineauri că cele două doamne au cântat atât de frumos de parcă eram în cer. Este cu adevărat minunat.

Când va veni ziua să trec pe partea cealaltă… Eu le-am spus întotdeauna oamenilor că dacă vor să se uite după mine, să privească chiar acolo unde izvorăşte apa de sub tron, ştiţi voi… Când o vom lua spre acel ţărm, corul îngeresc va sta acolo şi va cânta. Ei cântă tot timpul, pentru că acolo nu este noapte; toate aceste glasuri frumoase, cântă laude Mielului de pe scaunul de domnie, iar eu voi sta şi-i voi asculta.

Aş vrea să stau sub acel brad şi să mă relaxez câteva mii de ani. Nu va fi minunat? Poate nu va fi chiar aşa, dar oricum, prin harul lui Dumnezeu aş vrea să fiu acolo; şi cred că voi fi, pentru că „pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” (Romani 8.30). Şi „dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică.” (1 Corinteni 5.1). Amin.

În seara aceasta, noi stăm în prezenţa Lui şi suntem deja proslăviţi, pentru că „pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.(Timpul trecut).” Şi ceea ce te face creştin este faptul că doreşti desăvârşirea, iar desăvârşirea aduce cu sine trupul acela proslăvit.

Astfel, când trupul acesta pământesc este dat la o parte, tu te muţi în celălalt. Nu este minunat? Atunci de ce să ne fie frică, când Învăţătorul nostru a spus că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”? (Romani 8.28). Nu există nimic să ne poată face rău, de aceea suntem liniştiţi ca şi copilaşii aceştia care se joacă. Noi avem un Tată ceresc care veghează asupra noastră şi ne dă orice avem nevoie.

Înainte, obişnuiam să mă zbat pentru orice lucru, dar de când am aflat că El este Tatăl meu, am lăsat totul în grija Lui; şi am putut să constat aceasta în cei 21 de ani experienţă în propovăduirea Evangheliei. Pentru Domnul meu nu există slujbă prea mare; şi atunci ce rost are să mă mai chinuiesc eu? N-o mai fac, ci mă predau Lui, pentru că El  mi-a promis că îmi va purta de grijă. Când se ridică vreo împotrivire, i-o încredinţez Lui, fiindcă a spus că o va face El pentru mine, iar dacă n-o face, ştiu că nu are rost să mai încerc. Deci noi trăim în pace şi mergem înainte, pentru că El îndreaptă toate lucrurile. Nu este nevoie de presiune şi de nervi, pentru că El este Cel ce pune toate lucrurile în ordine. Amin.

O, cât Îl iubesc pentru aceasta, voi nu?

Haideţi să citim din scumpul Său Cuvânt ca să nu vă ţin prea mult. Eu citesc de fiecare dată din Cuvântul Său pentru că ştiu că şi dacă nu primiţi mai mult, sunteţi binecuvântaţi pentru că aţi venit şi I-aţi ascultat Cuvântul.

Acesta este Cuvântul Lui, iar El nu se poate schimba şi nici nu trece, ci este Acelaşi pentru veşnicie. Cuvântul meu ar putea cădea pentru că sunt doar un om, vorbesc ca un om, fac greşeli şi de toate; dar când vorbeşte El, Cuvântul Său este Adevărul. El este Izvorul, şi orice biserică sau persoană născută din nou este zidită pe acest Izvor, pe Isus Hristos, Piatra din capul unghiului. El este Poarta, Uşa de acces la toate binecuvântările veşnice; Uşa oilor.

În ce priveşte Biblia, Ea este Cuvântul Său, aşa că dacă cineva vorbeşte contrar celor scrise în această Biblie, este greşit. Aşa este. Dar dacă cuvintele spuse de un om sunt adeverite de această Biblie, este Adevărul, pentru că fiecare Cuvânt din ea este Adevărul.

Acesta este motivul pentru care am încercat întotdeauna să-mi îndeplinesc cât mai bine slujba încredinţată de Domnul Isus şi să-L prezint oamenilor pe o fundaţie solidă: pe  Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu. El trebuie să fie baza noastră!

Dacă v-aş fi spus că Dumnezeu mi-a dat putere să dau vedere orbilor, auz surzilor, etc., aceasta ar fi contrar Cuvântului Său. Înţelegeţi? Dacă v-aş spune să atingeţi punctul acesta de aici şi veţi fi vindecaţi, va fi de asemenea contrar Cuvântului Său. Dar când aduc Evanghelia, ea este vestea bună că Isus a venit şi ne-a răscumpărat, a murit în locul nostru, a înviat şi stă la dreapta majestăţii lui Dumnezeu ca să facă mijlocire pentru mărturisirile noastre. Aceasta este Evanghelia. Şi ce face El? Mijloceşte.

Nu contează cum este starea ta: cât eşti de slab, de bolnav sau de păcătos, El este aici să facă mijlocire pentru tot ceea ce ai mărturisit.

Şi dacă primim în inima noastră şi credem tot ce a fost inclus în Legământ, tot ce a suferit El pentru noi, fiindcă „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5), atunci El stă înaintea lui Dumnezeu ca să facă mijlocire şi să îndrepte lucrurile pentru noi.

Dacă sunt paralizat, dar în inima mea cred că El m-a vindecat, eu voi mărturisi că am fost vindecat. Chiar dacă nu îmi pot mişca nici muşchii, voi continua să mărturisesc că sunt vindecat. Şi dacă cred aceasta în inima mea, şi nu doar cu mintea, El face mijlocire pe baza mărturiei mele. Aşa este. Ba mai mult, trebuie s-o aducă la împlinire.

În Evrei 3.1 scrie că El este „Marele Preot al mărturisirii noastre.” Şi dacă El a spus că „prin rănile Lui suntem tămăduiţi,” atunci eu spun: „Prin rănile Lui am fost vindecat!” Dacă El a spus: „El a purtat păcatele noastre,” eu spun: „El a purtat păcatele mele!” Cuvântul spune că El m-a izbăvit şi m-a ridicat atunci când a murit pentru mine la Calvar, plin de răni, iar eu voi spune: „El m-a vindecat acolo! Cred şi accept chiar acum aceasta.” Amin. Asta-i tot.

Nu contează cum mă simt sau cum arăt. Dacă spun: „Sunt vindecat,” asta este totul. Dumnezeu a făcut-o, deci nu mai contează ce văd, ci ce cred.

Când am fost atât de bolnav încât nu mai puteam primi nici un pic de mâncare în stomac, am fost consultat de cei mai buni medici, iar ei au spus: „Este imposibil să se mai facă bine!” Dar eu am citit Cuvântul lui Dumnezeu şi L-am rugat pe El să mă ajute, după care am mâncat mămăligă cu fasole şi ceapă. Am înghiţit o gură plină, iar mama s-a speriat atât de tare că a chemat doctorul. Când am luat prima înghiţitură, mi-a venit imediat înapoi, dar eu am înghiţit iar şi iar, până când a rămas în stomac. Când n-a mai venit înapoi, am luat o altă îmbucătură, dar am păţit la fel. În fiecare zi, când mergeam pe stradă trebuia să-mi pun mâna la gură, iar stomacul mă durea îngrozitor, dar eu Îl lăudam pe Domnul pentru vindecarea mea. Pe obraji îmi curgeau tot timpul lacrimi din pricina suferinţei, dar eu am persistat în credinţă.

Unii mă întrebau: „Cum te simţi, Bill?”

„Minunat!” răspundeam eu, „Lăudat să fie Domnul pentru că sunt vindecat.”

„Serios?”

„Da, domnule. Lăudat să fie Domnul pentru că sunt vindecat.”

Cineva spune: „Ai minţit, frate Branham.” Nu este adevărat. Nu am minţit, pentru că atunci când a murit, Isus m-a vindecat, iar eu am acceptat acest lucru. Eu nu am mărturisit ce simţeam, ci am mărturisit ceea ce credeam, pentru că cred că Cuvântul Lui este veşnic adevărat şi nu poate trece; este Adevărul absolut, iar ceea ce simt nu are nimic a face cu aceasta.

În felul acesta Îl accept şi pentru mântuirea mea. Eu nu sunt salvat pentru că mă simt fericit în seara aceasta; nu pentru asta sunt mântuit. Nu sunt salvat nici pentru că am strigat, ci sunt salvat pentru că m-am întâlnit cu condiţiile lui Dumnezeu din Biblie. Aşa este.

Aşa a spus El şi eu aşa cred. Da, eu cred că sunt salvat pentru că am făcut ceea ce a spus Isus şi El a zis: „…cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. (Ioan 5.24). Eu cred şi L-am acceptat pe această bază. Asta-i tot! Sunt salvat. Satan a putut să mă bată şi să-mi arate ce simt.

Un beţiv poate să vină şi să spună: „Mă simt la fel de bine ca tine,” ceea ce este probabil adevărat, dar eu am credinţă în El, înţelegeţi? Şi încă ceva: Eu nu sunt salvat pentru că simt că sunt salvat, ci pentru că am împlinit cerinţa lui Dumnezeu; iar voi sunteţi salvaţi în acelaşi fel.

Probabil că aţi auzit şi voi spunându-se: „Să văd şi atunci voi crede…”, „Nu cred până nu văd…” sau: „Să cred înseamnă să văd…” Daţi-mi voie să vă arăt unde este greşeala celor care gândesc aşa. Vino aici, frate Brown.

În faţa mea stă un bărbat puţin mai înalt decât mine, cu costum şi cravată albastră. Câţi credeţi aceasta? Sigur că toţi cei care  îl pot vedea ştiu că acesta este adevărul. Prin faptul că îl văd, ei ştiu că este aici. Ei bine, dar să zicem că eu nu ştiu că el este acolo pentru că nu-l văd. Înseamnă că văzul nu este egal cu credinţa. Dar cum pot şti că este acolo? Pot să-l simt, aşa-i? Deci „a vedea” nu înseamnă „a crede.” Vreţi să mă contraziceţi şi să spuneţi că nu este acolo? Eu cred că el este acolo pentru că l-am simţit. Este ca şi cum    l-aş fi văzut.

Este posibil să nu-l mai simt, dar ştiu că este acolo pentru că îl aud. Văzul, gustul, pipăitul, mirosul şi auzul sunt „contacte,” simţuri, pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru cortul acesta pământesc, ca să intrăm în legătură cu lumea înconjurătoare; dar pe Dumnezeu Îl putem atinge numai prin credinţă. Dar ce este credinţa? Biblia spune că „credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11.1).

Tu spui: „Cămaşa aceea este albă!” şi aşa este. Ei bine, dacă credinţa ta spune că vei fi vindecat, şi eşti la fel de sigur de aceasta cum eşti sigur că acea cămaşă este albă, pentru că ai văzut-o, atunci nu mai este nevoie să se facă rugăciune pentru tine, fiindcă eşti deja vindecat. Asta-i tot. Poţi merge acasă liniştit, pentru că vei fi bine. Dar aceasta nu are nimic a face cu o emoţie, nu este ceva mistic, ci este un fapt, un adevăr. Văzul nu are nici o contribuţie aici şi nici celelalte simţuri; totul cade în afară de credinţă, care este de pe tărâmul supranaturalului şi nu poate cădea niciodată.

Domnul să vă binecuvânteze. Gândiţi-vă la aceste lucruri în timp ce voi citi un Cuvânt din Biblie şi voi face câteva comentarii pentru următoarele 25 de minute, după care vom avea un rând de rugăciune. Să reţineţi însă un lucru: Cuvântul lui Dumnezeu nu va cădea niciodată.

Chiar dacă ţi s-a spus că vei muri sau te târăşti într-un scaun cu rotile, dacă ai primit învăţăturile Domnului Isus şi L-ai acceptat ca Vindecătorul tău, să ştii că te vei face bine. Nu are importanţă că încă nu te-ai ridicat, tu te vei face bine. Trebuie!

Mulţi oameni se uită la simptome, dar tu nu poţi fi salvat pe baza a ceea ce vezi. Salvarea se primeşte pe baza credinţei, este adevărat? Tu nu eşti salvat pe baza unor sentimente şi nu eşti nici vindecat pe baza lor.

Când am fost convertit şi am primit Duhul Sfânt, diavolul m-a bătut mai mult ca niciodată. Cu toate acestea, eu am crezut că am Duhul Sfânt, pentru că am respectat toate cerinţele lui Dumnezeu.

Biblia vorbeşte despre un tip care avea multe simptome. Numele lui era Iona. Domnul i-a cerut să facă ceva, dar el n-a vrut şi a plecat în altă parte. Şi iată că corabia pe care se afla el era gata să se scufunde. De ce? Pentru că pe ea era un predicator care alunecase de pe cale. Şi ce a făcut Iona? A mărturisit că el era vinovatul, pentru că nu a vrut să piară întreaga adunare cu el. Astfel, i-au legat mâinile la spate şi l-au aruncat de pe corabie în mare. Vedeţi? Dumnezeu voia ca Cuvântul Lui să fie predicat, de aceea a trimis un peşte mare să-l înghită pe Iona. Şi după ce s-a hrănit, peştele s-a dus la fundul apei ca să se odihnească. Dacă aveţi acasă peştişori, ştiţi că şi ei fac la fel.

Priviţi-l pe acest predicator, pe Iona: el era pe o mare furtunoasă, decăzut şi cu mâinile legate la spate, iar dacă se uita încoace vedea burta balenei; dacă se uita încolo, era tot burta balenei. Poate în jurul gâtului său erau înfăşurate o mulţime de plante marine, iar el zăcea în voma balenei. Oriunde privea vedea doar burta balenei, aşa că a zis: „Doamne, voi privi încă o dată spre Templul Tău.” Spunea aceasta, fiindcă ştia că atunci când Solomon a închinat acel Templu Domnului şi Stâlpul de Foc a intrat înăuntru, împăratul s-a rugat Domnului şi a zis că dacă poporul va ajunge vreodată în strâmtorare şi se va ruga cu faţa spre Templu, să fie ascultat din ceruri.

Iona a crezut că Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Solomon şi ştiţi ce s-a întâmplat? Dumnezeu l-a ţinut în viaţă trei zile şi trei nopţi şi l-a dus înapoi la Ninive ca să predice Evanghelia la acel popor.

În circumstanţele acelea, Iona ar fi putut să vadă burta balenei şi să nu recunoască starea decăzută în care era, dar prin credinţă, el a privit dincolo de marea furtunoasă, de starea disperată şi decăzută în care era, de adâncimea apei şi locul în care se afla şi a spus: „Doamne, privesc spre Templul Tău cel sfânt…”

Şi dacă Dumnezeu l-a eliberat pe el din pricina credinţei în acel Templu pământesc, cu cât mai mult ar trebui să te elibereze în seara aceasta pe tine, dacă refuzi să vezi boala ta de stomac, boala ta de inimă sau orice altă boală ai avea, şi priveşti dincolo de perdea, la Isus Hristos care stă la dreapta majestăţii lui Dumnezeu, cu haina Sa însângerată şi face mijlocire pe baza mărturisirii tale.

Refuză doar să vezi toate lucrurile pe care ţi le-a adus diavolul, aruncă-i-le înapoi în faţă şi pleacă de acolo! Refuză să ai acele lucruri care-i aparţin! Asta trebuie să faci. Este adevărat?

În Luca 8.50 scrie: „Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.”

Să ne plecăm capetele şi să stăm puţin de vorbă cu Autorul acestei Scripturi.

Bunule Tată ceresc, ne apropiem de Tine în Numele preaiubitului Tău Fiu, Isus, şi Îţi mulţumim pentru binecuvântările pe care ni le-ai dat nouă, unor oameni nevrednici. Doamne, Tu ne-ai răscumpărat pe toţi prin har. Prin alegerea lui Dumnezeu, Tu ne-ai chemat la această nădejde binecuvântată, pe care o avem în seara aceasta în Hristos Isus. Îţi mulţumim pentru aceasta şi în timp ce suntem adunaţi aici, Te rugăm să vii în mijlocul nostru.

 Noi ştim că nu există nici o clădire vrednică să păşeşti în ea, aşa cum nici noi nu suntem vrednici ca să ne vorbeşti, dar Tu nu ai privit la aceasta, ci ai venit la cei săraci, neştiutori, puşi deoparte şi părăsiţi. Îţi mulţumim pentru că eşti un astfel de Dumnezeu. Ce s-ar fi ales de noi dacă ai fi fost un Tată indiferent? Dar Tu nu eşti acel fel de tată, ci eşti bun, iubitor şi iertător, iar aceasta ne face să te iubim şi mai mult.

Tată, nu ne bate ca pe un şarpe, ci iubeşte-ne aşa cum numai un Tată poate iubi.

Iartă-ne, Doamne, pentru că toţi suntem vinovaţi de păcat şi indiferenţă faţă de Tine, şi lasă ca sângele Tău să mărturisească în seara aceasta pentru noi.

În ce priveşte următoarele cuvinte care vor fi spuse, taie împrejur buzele vorbitorului şi inimile ascultătorilor, astfel ca Isus Hristos să fie proslăvit în faţa acestei audienţe. Fă aceasta, pentru că Te rugăm în Numele Lui. Amin.

Mesajul din seara aceasta se ocupă de învierea fiicei lui Iair. Bunul şi iubitul Salvator era ocupat tot timpul: mergea din loc în loc şi străbătea marea, vindecând bolnavii şi eliberându-i pe maniaci. Întotdeauna, El era ocupat cu treburile Tatălui, pentru că era un Fiu smerit şi ascultător până la moarte.

Cu o noapte sau două înainte de întâmplarea cu Iair, El a trecut marea împreună cu ucenicii Săi, iar diavolii mărilor au jurat că-L vor îneca, pentru că L-au văzut foarte obosit. Dar El mergea acolo pentru strigătul unui singur om sărman care-şi pierduse minţile. Poate fusese un bărbat bun, dar se însoţise cu cine nu trebuia; şi aşa a ajuns să bea sau ceva şi şi-a pierdut minţile. Din cauza aceasta, trăia printre morminte, acolo unde trăiesc demonii. Oamenii l-au pus în lanţuri, dar fiindcă poseda o mare putere, rupea lanţurile şi se repezea asupra celor din jur şi îi bătea.

Poate că acel om sărman avea pe undeva o mamă care se ruga pentru el, iar Isus a trecut marea şi a mers în Gadara, ca să se roage pentru un singur om.

El ar face la fel şi în seara aceasta. Dacă undeva este un suflet smerit care Îl strigă în ajutor, El va trece marea sau va părăsi cerurile ca să răspundă la rugăciunea lui, pentru că este şi astăzi Acelaşi Isus şi va fi în veci.

Înainte de aceste întâmplări, El s-a dus pe un munte şi de acolo privea micuţa corabie care se îndepărta pe mare, fiindcă ucenicii plecaseră fără El. Şi fiind singuri, ei au dat de necaz.

Dacă eu şi tu plecăm fără Isus, vom da de necazuri. Imediat ce vom ieşi de sub acoperişul Lui protector, diavolul ne va întinde o cursă.

Diavolul a întins o cursă pentru ucenicii Săi, dar chiar dacă au plecat fără El, Isus S-a urcat pe acel munte ca să vegheze asupra lor. Îmi place aceasta.

În seara aceasta, El este sus pe culmile slavei, iar de acolo veghează asupra noastră. Şi dacă ochii Lui sunt aţintiţi asupra unei vrăbii, ştiu că veghează şi asupra mea. El a spus că nici măcar o vrabie nu zboară pe pământ fără ca Tatăl să ştie aceasta, deci cu cât mai mult ştie că acest om este într-un scaun cu rotile, că acel copilaş zace acolo, că doamna care stă aici suferă de cancer, etc. Vedeţi, El ştie toate lucrurile şi este preocupat de noi.

Când S-a întors, pe partea cealaltă a ţărmului era un om pe nume Iair. Era un bărbat cumsecade, probabil un credincios ascuns, pentru ca oamenii să nu ştie aceasta.

Cred că în seara aceasta sunt o mulţime de astfel de oameni, care ar fi în această adunare dacă nu s-ar teme că păstorul lor i-ar da afară din biserică. Aşa este. Ei cred, dar se tem.

Şi Iair credea, dar se temea. Când a auzit de Isus,   şi-a dat seama că El era deosebit de toţi ceilalţi şi ştia că era Slujitorul lui Dumnezeu, Fiul Lui. Ştia că trebuie să fie mai mult decât un om şi credea în slujba Lui, deşi era atât de legat de organizaţia lui încât nu se putea mişca. Vedeţi? El se temea pentru că fuseseră avertizaţi că oricine Îl va asculta pe fanaticul acela, poate să-şi ia hârtiile de la biserică şi să plece, pentru că este considerat un eretic şi va fi dat afară din sinagogă.

Dacă Dumnezeu vede pe cineva care este la fel de sincer ca şi Iair, uneori trebuie să facă nişte lucruri prin care să-l determine să mărturisească ce este ascuns în sufletul lui. Nu credeţi aceasta? Aşa face.

Iair avea o fetiţă de doisprezece ani. Şi iată că într-o zi ea s-a îmbolnăvit, iar tatăl s-a grăbit să cheme doctorul. După ce a examinat-o atent, doctorul a zis: „Păi, am să-i dau nişte medicamente…” A doua zi, el a venit din nou la fetiţă, dar starea ei era tot mai rea şi mai rea. Şi mi-l imaginez pe Iair cum stătea acolo şi se gândea în sufletul lui: „Oare unde este Isus? Am să-L chem aici…”

O mulţime de oameni gândesc în felul acesta: „Cred cu adevărat, dar prestigiul pe care-l am nu-mi permite să mărturisesc aşa ceva…” Lumea este plină de ei. Se uită la oameni şi se tem de ei, dar Isus a zis: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.” (Matei 10.28). Să nu vă pese ce spun oamenii!

În oraşul acesta sunt mulţi oameni situaţi pe cele mai înalte trepte sociale ale lumii, care ar vrea să ia parte la experienţele unor oameni dragi, dar săraci, care nici nu ştiu dacă vor avea ce să mănânce mâine. Vedeţi? Ei ar vrea s-o facă, dar poziţia socială pe care o ocupă nu le permite… Nu-i de mirare că Isus a spus: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.

Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.” (Matei 19.23-24). Trebuie să-şi lase povara, să se pună pe genunchi şi să se târască pe dedesubt. Ea poate ajunge acolo, dar mai întâi trebuie să descarce povara.

În cele din urmă, doctorul a ieşit din camera copilei şi i-a zis lui Iair: „Eşti preot aici la Templu şi un bărbat foarte cumsecade, iar eu sunt doctor de mulţi ani, dar cu părere de rău trebuie să-ţi spun că copila va muri…”

„O, Doamne! Va muri?”

„Da,” a răspuns medicul. Cânt au auzit aceasta, toţi au început să plângă.

Vedeţi? Sosise ceasul să acţioneze, nu să zică: „Poate mă voi întâlni cu Isus…” sau: „Într-o zi am să mă furişez să-L ascult…” Venise timpul să acţioneze. Dacă fusese cândva un timp când trebuia să facă ceva, atunci acela era acum. Era un ceas decisiv şi el trebuia să acţioneze repede: „Trebuie să ajung imediat la El.”

Poate cineva i-a zis că urma să vină Isus. V-a spus cineva aceasta: „Vine Isus!”? Şi chiar în timpul acela, Isus trecea marea ca să ajungă la Iair. Dacă crezi în El, Dumnezeu Îşi trimite întotdeauna Ajutorul la momentul potrivit. Este adevărat?

Şi pot să văd cum Iair îşi ia haina, îşi pune pălăria sau ce avea şi porneşte pe stradă. Unul dintre membrii lui îl întreabă: „Unde te duci?” Iar el îi răspunde: „Mă duc să Îl caut pe Isus.”

„Ştii ce! Nu ne face biserica de ruşine întâlnindu-te cu fanaticul acela! Nu ştii că marele preot a spus că cine are vreo legătură cu El va fi dat afară? Să ştii că la următorul consiliu, te vom pune deoparte.”

Să ştiţi că aceste ameninţări există şi astăzi: „La următoarea adunare vom alege un alt pastor, pentru că în biserica noastră nu se tolerează asemenea lucruri.”

Dar Iair avea nevoie de El, pentru că fiica lui era pe moarte. Doctorul făcuse tot ce se putea, aşa că acum el trebuia să se întâlnească cu Dumnezeu. Când un om ajunge la disperare, va găsi ceva. Aleluia!

Acolo a trebuit să ajung şi eu odată: într-un moment de disperare. Când cei de la clinica Mayo s-au uitat la mine şi au spus: „Mai are doar câteva minute de trăit,” am ajuns atât de disperat încât L-am găsit pe El. Şi sunt plin de bucurie pentru că L-am găsit. Aşa este.

Când a pornit pe stradă, lui Iair nu i-a mai păsat de consiliul lor, nici de ameninţarea că-l vor da afară.

Un moment, vă rog. Mi se pare că este o organizaţie penticostală numită „Consiliul.” Să ştiţi că nu m-am referit la ea. În ordine.

Deci el mergea pe stradă fără să-i pese că îşi va pierde biserica şi prietenii, pentru că avea o singură alternativă: să-L găsească pe Isus. Cineva îi spusese că Isus vine în cetate şi el s-a dus să-L găsească.

Şi văd cum în acest timp, micuţa corabie în care se afla Isus şi ucenicii Săi, a ajuns la mal. Isus stătea cu capul plecat, iar Simon Petru a sărit primul jos, a prins frânghia şi a înfăşurat-o în jurul unui stâlp.

Sus pe deal stătea o femeie şi ea îşi zicea: „Oare ce să mă fac cu descurajarea aceasta, cu supărarea aceasta care m-a cuprins?” Apoi a privit spre vale şi i-a auzit pe unii spunând: „Îl ştii pe Vindecătorul acela? Vine în oraşul nostru. Uite-L acolo în vale, dar să nu mergeţi la El!” Sărmana femeie avea o scurgere de sânge de multă vreme. A vândut ce-a avut şi a dat la doctori, dar niciunul dintre ei nu a putut s-o ajute, aşa că atunci când a auzit că vine Isus, şi-a zis: „Dacă Omul acela este Fiul lui Dumnezeu, aşa cum pretinde, nu este nevoie să-I spun să se roage pentru mine, ci voi merge acolo, mă voi atinge de poala hainei Lui şi mă voi face bine.” Cu alte cuvinte: „Dacă voi intra în contact cu El, mă voi face bine.”

Şi o văd venind, cu faţa palidă şi uscată, pe deal în jos. Un preot a oprit-o şi a întrebat-o:

„Unde te duci?”

„Mă duc să-L întâlnesc pe Isus.”

„Ştii că te vom da afară din biserică?”

„Nu-mi pasă!” şi s-a dus chiar printre ei.

Un alt om i-a zis: „Ştii că zilele minunilor au trecut? Eu sunt un învăţător al Scripturii şi îţi spun că n-am mai avut minuni de la moartea ultimului proroc. Zilele acelea au trecut demult, astăzi nu mai avem minuni! Moise a făcut minuni, dar individul acesta este un fanatic. Totul este doar psihologie şi nimic mai mult.”

Dar femeia nu l-a băgat în seama şi s-a strecurat printre ceilalţi oameni. Voia să ajungă neapărat la Isus, pentru că-şi zicea: „Dacă voi ajunge la El şi-L voi atinge, mă voi face bine.” Asta-i tot! Şi s-a dus mai departe.

Isus era înconjurat de o mare mulţime de oameni, dar femeia a ajuns la El şi s-a atins de haina Lui. Când a făcut aceasta, El S-a oprit, a privit peste audienţă şi a spus: „S-a întâmplat ceva!”

El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, ceea ce înseamnă că va face aceleaşi lucrări şi aici. Tot ce trebuie să faceţi este să Îl atingeţi şi atunci veţi vedea.

El a privit în jos, spre femeie şi a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit.” Amin. Acest lucru nu este ascuns, este în Biblie. „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.” (Luca 8.48). Şi femeia a simţit imediat că scurgerea de sânge s-a oprit.

Şi Iair L-a întrebat pe Isus: „Învăţătorule, fiica mea este pe moarte; nu vrei să vii s-o vindeci?”

„Da, vin.”

„Vino şi pune-Ţi mâinile peste ea.”

Acesta era punctul lui de contact: să-şi pună mâinile. Punctul de contact cu femeia fusese să-I atingă haina: „Facă-se după credinţa ta!”

Şi acum iată-i mergând împreună spre casa lui Iair. Îmi imaginez cum bătea inima lui Iair, pentru că toţi se uitau la el. Unii ziceau: „Acela nu-i Iair? Nu este unul din păstorii locali din oraş? Precis Îl duce la fiica lui, pentru că am auzit că este foarte bolnavă. Dar la primul consiliu îl aranjăm noi! Îl vom da afară, da, îl vom învăţa noi ce înseamnă să te uneşti cu aceşti fanatici! Vom avea noi grijă de el!”

Dar lui Iair nu-i păsa, pentru că Îl contactase deja pe Isus.

În clipa când un om intră în contact cu Isus, este un alt om. Aşa este.

Iair zâmbea şi nu-i mai păsa de nimic. A privit spre preoţii adunaţi acolo, i-a salutat: „Bună seara, fraţilor!” şi a mers mai departe. Nu a roşit nici un pic şi nu i-a păsat ce spuneau ceilalţi, pentru că el Îl contactase pe Isus. „Acum totul este în ordine,” îşi zicea el, „pentru că vine acasă la mine.”

Fraţilor, când Isus vine în casa ta, totul este în ordine. Amin. Asta-i tot. „El vine acasă la mine.”

Dar să ştiţi că întotdeauna când se întâmplă aceasta, apare şi Satana. Astfel, cam în timpul acela, a venit în întâmpinarea lor un om, cu cenuşă presărată pe cap probabil, ceea ce în vremea aceea era un semn, un mesaj de tristeţe şi a spus: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.” (Luca 8.49).

Inima lui Iair s-a oprit pentru o clipă! A privit în jur şi a început să plângă, apoi s-a întors spre Isus… O, dar pot să Îl văd cum El l-a  privit cu blândeţe şi i-a zis: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.” (v. 50). Aşa este. Şi inima lui Iair a început să bată din nou. De îndată ce Isus a spus: „Crede numai,” aceasta a fost totul pentru el, fiindcă ştia că este un credincios. S-a îndreptat de spate, a înghiţit de câteva ori ca să-i vină inima la loc şi a pornit mai departe. Iar Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”

Când au ajuns la casa lui Iair, oamenii erau adunaţi în curte şi plângeau. „Uite că vine păstorul nostru cu fanaticul acela!” Alţii ziceau: „Nu ştim de ce l-ai mai adus pe fanaticul acesta, dacă medicul nostru a spus că nu se mai poate face nimic. Dacă doctorul a spus că nu se mai poate face nimic pentru ea, înseamnă că aşa este.” Dar ei se înşelau. Chiar dacă doctorul a făcut tot ce a putut, nu înseamnă că nu mai exista nici o şansă. Adevărul este că şi astăzi doctorii se înşeală de multe ori, pentru că şi ei sunt oameni ca mine şi ca tine.

Ei ziceau: „Copila zace moartă acolo, iar tu l-ai adus pe fanaticul acesta aici. Ce ruşine ai adus asupra bisericii!” Dar cuvintele lor nu l-au deranjat pe Iair. El a mers mai departe, pentru că Isus îi spusese să creadă, şi ştia bine că în inima lui credea. „Isus mi-a spus că dacă voi crede, voi vedea ceva, şi eu cred.” Aşa se face.

Pot să văd cum a venit în grabă unul dintre vecini. Desigur, ei voiau să-L alunge pe Isus de acolo, dar El a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă, şi pentru ce plângeţi? Copila   n-a murit, ci doarme.” (Marcu 5.39). Când au auzit acele cuvinte, ei au zis: „Acum ştim că este nebun. Ştim că este un fanatic şi nu ştie ce vorbeşte! Noi ştim bine că fetiţa este moartă, fiindcă am îmbălsămat-o şi am pus flori în jurul ei. Sigur că este moartă!” dar Isus ştia mai bine decât ei toţi. Aleluia!

Prieteni, nu contează ce spun oamenii; contează numai ce a spus Isus. Nu contează ce a spus mama, ci ceea ce a spus Isus! Nu contează ce a spus fratele Branham, ci ceea ce a spus Isus; nu contează ce a spus doctorul, ci contează doar ceea ce a spus Isus; şi El a spus: „Crede numai!”

Apoi Isus i-a scos pe toţi afară din casă.

Aici avem o lecţie foarte bună: cei ce nu credeau în El trebuiau scoşi afară. Mă gândesc că şi la înviere vor fi o mulţime din aceştia, nu credeţi şi voi aceasta?

Deci i-a scos afară pe toţi, luându-i cu Sine doar pe cei ce credeau cu adevărat. Îl pot vedea pe Iair cum stătea într-un colţ şi zicea: „Mamă, să te porţi frumos. Acesta este EL. Este Acela despre care au vorbit toţi prorocii, şi El mi-a spus să nu mă tem. Oh, şi de când L-am întâlnit, mamă,  în inima mea s-a întâmplat ceva.”

Şi mama i-a răspuns: „Ştii, şi cu mine s-a întâmplat ceva când L-am privit.” Amin. Asta este. Tot ce trebuie să faci, este să intri în contact cu El. Asta-i tot.

Poate zici: „De ce ceilalţi nu au simţit nimic?” Ei nu aveau nevoie de El, dar Iair avea. Doar cei care au nevoie, intră în contact cu El…

Şi pot să-L văd pe Isus cum priveşte în jur şi zice: „Mamă şi tată, haideţi cu mine. Petru, Iacov şi Ioan, veniţi şi voi!” (Credinţa, nădejdea şi dragostea). Şi au întrat în odaia unde era fetiţa.

Cei de afară ziceau: „Fanaticul acela! Sunt preot, cum a îndrăznit să mă dea afară?”

Nu contează cine eşti! În faţa lui Dumnezeu eşti doar un om. Asta-i tot. Poate eşti foarte renumit şi ai zeci de diplome cu numele tău pe ele, dar cu toate acestea, nu eşti mai mult decât beţivul care a fost convertit cu o oră în urmă. Aşa este.

Preotul acela spunea: „Uitaţi-vă cine sunt! Am o poziţie socială importantă, iar El m-a scos afară!”

Dar Isus avea toate calităţile lui Dumnezeu; „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.” (2 Corinteni 5.19). El era înzestrat cu o putere atât de mare încât putea vorbi în limbi, aşa că a zis: „Talita cumi”, care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” (Marcu 5.41). Şi sufletul fetiţei, care naviga spre veşnicie, s-a întors înapoi în trupul ei. Aleluia!

A luat-o de mână (desigur, pentru că o îmbălsămaseră, sângele fusese scos din ea) şi a zis: „Daţi-i să mănânce pentru că este slăbită.”

O, ce adunare a Duhului Sfânt era în casa aceea!

Pot să văd cum ochii lui Iair scânteiau de parcă ziceau: „Nu v-am spus?” Prin încăperi, în stradă, peste tot, el a spus tuturor: „Nu v-am spus să nu vă temeţi? Credeţi numai, pentru că toate lucrurile sunt posibile pentru cel ce crede!”

Indiferent care sunt împrejurările, ce spune mama sau tata, noi credem ce a spus Dumnezeu. Şi Biblia spune în Evrei 13.8 că „Isus Hristos este Acelaşi, ieri, azi şi în veci.” Este adevărat? Şi dacă este Acelaşi, înseamnă că nu este mort. El a înviat din morţi şi trăieşte şi în seara aceasta, dar nu în formă de trup pe pământ, ci în forma spirituală a Duhului Sfânt. Noi ştim că S-a manifestat în trup ca să ia păcatul, iar când era încă pe pământ a spus: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea…” (Ioan 14.19). „Mă veţi vedea…” adică „pe Mine”, pronume personal. „„Peste puţină vreme, lumea (necredincioşii, cei ca oamenii adunaţi în jurul casei lui Iair), nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea…” Cine sunt aceşti „voi”? Biserica.

Tu spui: „El s-a referit la ucenicii Săi.” O, nu! Ascultaţi ce spune mai departe: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii.” (Matei 28.20). Ucenicii aceia   s-au dus acum două mii de ani, dar El este încă cu noi. Şi când noi nu vom mai fi, El va fi într-un alt grup de oameni. Este adevărat? Desigur, pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Tu poţi să-L atingi până când Se va întoarce, pentru că este acelaşi Domn Isus, este adevărat? Este Acelaşi care a spus: „Crede numai!” chiar şi în faţa morţii.

Da, El a spus: „Crede numai!” Ce să cred? Crede imposibilul. Poate că fetiţa lui Iair a murit de cancer, eu nu ştiu aceasta, dar indiferent ce boală a avut, a murit. Şi când murea cineva, ei îi îmbălsămau imediat trupul, iar după o oră sau două îl îngropau. Ţinând cont de distanţa de la care venise Isus, probabil trecuseră mai mult de două ore de când murise, aşa că Iair a trebuit să creadă imposibilul.

Dar când vorbeşte Isus Hristos, imposibilul se topeşte ca bulgărele de zăpadă lângă o plită fierbinte.

În timp ce mergea spre casă, inima lui Iair a fost pregătită să creadă imposibilul, fiindcă ştia că Isus îi spusese acele cuvinte.

Într-o noapte, Petru I-a zis Domnului: „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” (Matei 14.28). Şi Domnul i-a zis: „Vino!” Aceasta este tot ce a vrut să audă Petru: „Vino!” A sărit repede din barcă şi a început să umble pe ape ca să se întâlnească cu Isus. Dar când a văzut acele valuri mari şi înalte cât clădirea aceasta probabil, s-a speriat şi l-a cuprins frica. Vedeţi? El a uitat că Isus i-a zis: „Vino!” şi s-a speriat. S-a uitat la simptome şi a început să se afunde.

În seara aceasta să ţineţi în inima voastră cuvintele pe care le-a spus Isus: „…orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11.24). Şi El a mai zis: „…după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12.32). şi: „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12). Isus n-a pretins niciodată că ar fi un vindecător, ci întotdeauna a spus că face doar ce-I arată Tatăl în vedenie.” El a spus că nu poate face nimic până nu-I arată Tatăl ce să facă. Înţelegeţi? În Ioan 5.19 El a spus: „…Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

Ei bine, şi dacă Fiul a înviat şi a spus că „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…pentru că Eu voi cu voi şi în voi până la sfârşitul veacului,” înseamnă că Fiul lui Dumnezeu trăieşte în Biserica Sa ca să facă aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când era aici pe pământ. Îl veţi primi ca Mântuitor şi Vindecător personal? Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în timp ce vom vorbi cu El în rugăciune. Dacă vrea sora, să vină la pian. Aici sunt şi nişte batiste peste care trebuie să ne rugăm. Să mergem înaintea Făcătorului şi să ne plecăm inimile într-un acord.

Bunule Tată ceresc, ne apropiem de Tine să-Ţi mulţumim pentru Cuvântul scris, prin care realizăm ce sacrificiu suprem a fost făcut pentru noi ca să-L putem avea în seara aceasta. Este Cartea cea mai prigonită din toată lumea, dar şi cea mai bună din toată literatura scrisă. Este Cartea în care fiecare Cuvânt este infailibil, iar noi credem din toată inima tot ce este scris în ea. În Cartea aceasta scrie că de pe trupul sfântului Pavel au fost duse batiste şi şorţuri şi puse peste bolnavi, iar aceştia s-au vindecat. Chiar şi duhurile rele i-au părăsit, pentru că toţi au văzut că Pavel era trimis de Fiul. Au văzut că avea vedenii şi că ceea ce spunea se împlinea întocmai, aşa că l-au crezut. Mai mult, au crezut că orice era atins de el era binecuvântat. De aceea au atins de trupul lui acele batiste şi şorţuri şi le-au pus peste bolnavi.

O, Dumnezeule, cât timp va fi citită această Biblie pe pământ, eu cred că va fi cineva care să aibă credinţa scrisă în ea. Îţi sunt recunoscător pentru că în seara aceasta am vorbit unui astfel de grup, care crede că El este Acelaşi şi astăzi, şi îmi pun mâinile peste aceste batiste, fiindcă au fost aduse aici prin credinţă.

Eu ştiu că noi nu suntem apostolul Pavel, dar Tu eşti acelaşi Isus, iar oamenii din acele zile se aşteptau să Te vadă pe Tine în apostolul Pavel. Mâinile lui erau ca ale oricărui om, dar ei ştiau că era ales de Tine, şi respectându-l pe el, Te respectau de fapt pe tine.

Te rog să binecuvântezi aceste batiste şi să faci ca atunci când vor fi puse peste bolnavi şi suferinzi, să fie părăsiţi de duhurile rele care îi apasă. Fă ca sărmana mamă care aşteaptă batista ca s-o pună peste copilaşul ei bolnav, să primească ceea ce cere, şi el să se ridice pe deplin sănătos.

Doamne, îngăduie ca Duhul Sfânt să vină în mijlocul nostru şi să confirme Cuvântul Tău, fiindcă Îl credem: „„…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” Da, fie ca El să-L confirme prin semne şi minuni mari. Îngăduie ca Cel care a stat alături de Pavel şi Sila, să stea şi cu noi în seara aceasta şi să-Şi întindă braţele mari peste această clădire, astfel ca puterea lui Dumnezeu să cuprindă chiar acum orice inimă. Iar când vom pleca din locul acesta, să nu mai fie printre noi nici un suferind, şi să putem spune ca cei doi pe drumul Emausului: „Nu ardeau inimile în noi?” pentru că ai frânt înaintea lor acea pâine într-un fel cum nici un alt om nu putea s-o facă.

Tată, Te rog să faci ceva şi în acest rând de rugăciune, astfel încât să ştie toţi că nici un om nu putea face acel lucru, decât Tu. Atunci vom pleca de aici cu aceleaşi binecuvântări şi ne vom alătura plini de bucurie celorlalţi oameni din oraş care spun: „Inimile ardeau în noi…”

Şi: „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” (Ioan 4.29), aşa cum a spus femeia samariteană.

Îndură-Te şi fă aceasta, pentru că Te rugăm cu umilinţă în Numele Fiului Tău, Isus. Amin.

……………………………………………………………………………………….

… Priviţi! Toţi profeţii, văzătorii, poeţii şi oamenii inspiraţi au fost consideraţi întotdeauna nebuni. Cred că Stephan Foster a fost unul din cei mai mari compozitori de muzică folk din America. Poate mulţi dintre voi îşi amintesc de „Bătrânii de acasă,” „Râul Suwannee,” „Vechea casă Kentucky.” Acea „veche casă Kentucky” este chiar peste râul lângă care locuiesc. Într-o zi m-am uitat la o poză de-a lui făcută într-un loc unde se presupune că ar fi fost atins de îngerul de la care a primit inspiraţia. Era un bărbat foarte cumsecade, născut sub semnul scriitorului. Adevărul este că nimeni nu poate face aşa ceva de la sine, ci este un dar de la Dumnezeu.

Astfel, când inspiraţia venea peste el, scria un cântec, iar când îl părăsea, nu ştia ce să facă pentru că nu Îl cunoştea pe Dumnezeu. Atunci se ducea şi se îmbăta, iar într-o zi, când nu era sub inspiraţie, s-a sinucis cu un brici.

Când am fost în Anglia cu fratele Moore, am vizitat mormântul lui William Cowper, cunoscutul poet care a scris frumosul cântec:

 Este un izvor plin cu sânge

 Tras din venele lui Emanuel,

 Unde păcătoşii se cufundă

 Şi îşi spală vina păcatului.

După ce a scris acest cântec şi a ieşit de sub inspiraţie, a încercat să găsească un râu în care să se sinucidă, pentru că nu ştia unde se află. De altfel, în Anglia a fost considerat nebun. Aceştia sunt poeţii.

Uitaţi-vă la proroci. Uitaţi-vă la Iona, despre care am vorbit de curând. După ce a fost ţinut în viaţă în pântecele balenei, timp de trei zile şi trei nopţi, a ajuns în Ninive, un oraş de mărimea lui Saint Louis, şi şi-a rostit prorocia. A făcut-o cu atâta putere, încât oamenii au pus saci chiar şi pe animale şi s-au pocăit. Apoi s-a dus pe deal şi s-a aşezat sub un curcubete, iar când a fost părăsit de inspiraţie, L-a rugat pe Dumnezeu să-i ia viaţa. Vedeţi? El nu mai ştia unde este.

Uitaţi-vă la Ilie, care s-a urcat pe muntele Carmel şi a provocat tot poporul: „Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” (1 Împăraţi 18.24). În ziua aceea, el a stat sus pe munte şi a râs de prorocii lui Baal, apoi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău, şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.” (v. 36). Şi focul lui Dumnezeu a căzut din cer, a secat toată apa şi a ars jertfa. Apoi, s-a rugat lui Dumnezeu şi El a trimis ploaie în aceeaşi zi, după ce nu plouase deloc timp de trei ani şi jumătate şi nu căzuse nici măcar rouă. Ce bărbat puternic!

Dar ce a făcut după aceea? A fugit în pustie din pricină că a fost ameninţat de o femeie, iar acolo a hoinărit timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Şi când a fost găsit de Dumnezeu, stătea ascuns undeva într-o peşteră. Este adevărat? Şi Domnul l-a întrebat: „Ce faci tu aici, Ilie?” Vedeţi?

Aşadar, nu hoinăriţi! Să nu uitaţi că aceste lucruri sunt scrise în Scriptură, deci ceea ce vă spun este „Aşa vorbeşte Domnul!” Înţelegeţi? Aceasta înseamnă că nu suntem învăţaţi de teologi, ci Duhul Sfânt este Cel care ne învaţă acum. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze.

Haideţi să începem să-i chemăm pe oameni în rândul de rugăciune. Vom începe de la numărul 20. Numerele au fost împărţite de două ori pe zi: o dată la ora 3.00 şi apoi la 6.00 sau la 7.00 seara.

Oamenii care vin pe platformă pentru rugăciune, nu au nici o asigurare că vor fi vindecaţi, dar dacă credeţi că sunt slujitorul lui Dumnezeu, vă spun ceva, şi vreau să mă ascultaţi cu atenţie: Fiecare persoană din clădirea aceasta este deja vindecată, iar când afirm aceasta, mă bazez pe „Aşa vorbeşte Domnul!”

…………………………………………………………………………………………. Fiecare păcătos de aici este deja salvat şi vindecat, dar nu îi vor fi de nici un folos până când nu le acceptă ca proprietate personală. Abia atunci au efect.

Un CEC devine legal al meu numai atunci când îmi trec numele pe el. Şi Isus Hristos a dat fiecărei persoane de aici un CEC, şi chiar jos de tot este scris Numele Lui. Completaţi-l şi trimiteţi-l fără frică, şi veţi vedea dacă îl va recunoaşte. Uneori, casierii sunt puţin ocupaţi, dar va ajunge la El.

De curând m-am rugat pentru două femei. Aş vrea să fiţi atenţi ca să puteţi înţelege. După un om sau doi, a venit în rând o femeie căreia i s-a spus că are o problemă gravă la stomac.

După ce ies din vedenie, eu aş putea spune: „Du-te şi Domnul să te binecuvânteze,” dar în cazul acesta, eu sunt cel care spune: „Isus Hristos te va face bine.” Uneori văd cum totul se întunecă în jurul unei persoane, iar atunci ştiu că moartea este peste ea şi va muri. Desigur, eu nu-i voi spune aceasta decât dacă sunt călăuzit s-o fac; şi aceasta, pentru că chiar dacă Dumnezeu pronunţă moartea unei persoane, totuşi rugăciunea ei ar putea schimba aceasta. Aş vrea să vă aud spunând „Amin,” la aceasta. Biblia spune că El a făcut aceasta.

Odată, prorocul Isaia s-a dus şi i-a spus lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.” (Isaia 38.1). Când a auzit aceasta, Ezechia  s-a întors cu faţa la perete, a plâns cu amar şi a zis: „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată, şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” (v. 3), fiindcă voia o prelungire de încă 15 ani a vieţii. De ce nu a vorbit Domnul cu Ezechia? Era cel mai important om din toată împărăţia lui Israel, este adevărat? Era împăratul lui Israel. Credeţi că el vorbea cu IaHVeH? Biblia spune că da. Şi atunci de ce nu i-a răspuns IaHVeH personal? Pentru că Dumnezeu are un anumit fel de a face lucrurile.

După plecarea lui Isaia, Ezechia a vărsat lacrimi amare şi s-a rugat la IaHVeH să-i cruţe viaţa pentru încă 15 ani zicând: „Ştiu că prorocul Tău a venit şi mi-a spus că voi muri. Doamne, eu ştiu că el este un proroc şi că ceea ce mi-a spus este Cuvântul Tău, dar Te rog îndură-Te şi cruţă-mă fiindcă mai am ceva de făcut pentru Împărăţia Ta,” şi se justifica în faţa lui Dumnezeu ca şi cum ar fi stat în faţa unui om.

Dar în loc să-i răspundă direct împăratului poporului Său, Dumnezeu l-a oprit pe proroc şi i-a zis: „Du-te înapoi la Ezechia şi spune-i că l-am ascultat.”

Vi-l puteţi imagina pe Isaia venind prin mulţimea care întreba: „Ce se aude cu privire la împăratul nostru, mare proroc al lui Dumnezeu?” El îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul”, aşa că le-a spus: „Aşa vorbeşte Domnul: împăratul va muri!” Apoi acelaşi Dumnezeu i-a zis: „Du-te înapoi şi spune-i că nu va muri!” Cum a fost posibil? Rugăciunea… ea este cea mai puternică armă care a fost pusă în oricine. Şi îl pot vedea pe Isaia cum merge înapoi şi spune: „Scuzaţi-mă, împăratul va trăi. Aşa vorbeşte Domnul: el va trăi!” Ce a făcut aceasta? Rugăciunea. Ea este aceea care schimbă lucrurile. Este adevărat?

De multe ori când sunt pe platformă văd o umbră neagră peste cineva, iar atunci spun doar: „Du-te şi Domnul să te binecuvânteze. El te face bine.” Dar când auziţi „Aşa vorbeşte Domnul,” să urmăriţi cu atenţie cum se împlineşte.

Când vorbesc sub inspiraţie, nu sunt eu, ci este El, Stâlpul de Foc pe care L-aţi văzut în poză. Şi femeii care era bolnavă cu stomacul, El i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: vei fi bine. Du-te şi mănâncă.”

După ea a urmat o altă femeie, iar aceea avea o umflătură la gât. Eu m-am rugat şi pentru ea şi i-am spus că va fi vindecată, dar când a plecat de platformă, umflătura era încă acolo. Cu toate acestea, femeia a coborât bucuroasă şi Îl lăuda pe Domnul zicând: „Dacă Dumnezeu a putut să-l inspire pe bărbatul acela să-mi spună lucruri din viaţa mea, nu se cuvine să nu cred că se va întâmpla şi ce mi-a spus cu privire la vindecare.” Aşa este.

Biblia spune: „Du-te…” şi ce? „…şi nu mai păcătui.” Ce este păcatul? Necredinţa. Cu alte cuvinte: „Du-te şi nu mai fi necredincioasă, ca nu cumva să vină peste tine ceva mai rău.” Aşadar, dacă nu sunteţi pregătiţi să credeţi, să nici nu veniţi în rândul de rugăciune: „„Du-te şi nu mai fi necredincioasă, ca nu cumva să vină peste tine ceva mai rău.”

Femeia bolnavă cu stomacul, s-a dus acasă şi a încercat să mănânce, dar de fiecare dată când înghiţea ceva, o ardea foarte tare. Au trecut şase săptămâni sau mai mult, dar ea continua să creadă că este vindecată. Şi într-o dimineaţă când copiii erau la şcoală, i s-a făcut foarte foame, aşa că a luat o felie de pâine prăjită şi a mâncat-o, fără ca de data aceea să-i mai vină înapoi. „Ce ciudat!” s-a gândit ea. A simţit că este cuprinsă de un simţământ ciudat, aşa că s-a dus şi a băut şi o cană de cafea. Şi aceea a rămas în stomac… Se simţea atât de bine încât s-a gândit să meargă să le spună şi vecinelor. Şi-a pus şalul pe umeri şi a pornit pe stradă. Când a ajuns la uşa vecinei ei, s-a auzit un ţipăt puternic. A deschis uşa şi a alergat în casă să vadă ce s-a întâmplat. Vecina ei era doamna cu umflătura la gât; şi iată că umflătura dispăruse, aşa că femeia sărea şi striga de bucurie prin casă.

Apoi ambele femei au venit la Phoenix şi au mărturisit ce li s-a întâmplat, iar când m-au întâlnit, m-au întrebat: „Oare ce s-a întâmplat, frate Branham?”

„Oare nu ştiţi că uneori când vă rugaţi, Îngerii lui Dumnezeu nu ajung la voi chiar atunci?” am răspuns eu.

Odată, Daniel s-a rugat şi au trecut douăzeci şi una de zile până când a ajuns îngerul la el. Este adevărat? Dar chiar dacă întârzie, când Dumnezeu a spus ceva trebuie să se împlinească.

Îngerul lui Dumnezeu le cunoştea pe cele două femei şi ştia ce spusese Dumnezeu, aşa că le căuta să împlinească ceea ce spusese El. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi crezut?  Dacă şi-ar fi pierdut credinţa?

Să credeţi, orice s-ar întâmpla! Indiferent ce vine sau pleacă, voi să credeţi oricum.

Acum, dacă v-am spus Adevărul, Dumnezeu Îl va adeveri. El nu va adeveri niciodată o minciună sau o eroare, ci întotdeauna va adeveri numai Adevărul.

Haideţi să cântăm încet: „Crede numai!” Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Eu cred.” Haideţi cu toţii.

Din câte îmi dau seama, nu cunosc pe nimeni din cei aflaţi în rândul de rugăciune. Ridicaţi mâna toţi cei care nu aveţi numere de rugăciune, dar doriţi să fiţi vindecaţi de Dumnezeu. Păi, peste tot…

Ei bine, eu v-am cerut un singur lucru: să credeţi că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi că lucrările pe care le-a făcut atunci, vor însoţi biserica până când va reveni.

În seara aceasta, eu stau aici prin harul Său nemeritat, prin alegerea lui Dumnezeu, fiindcă deşi sunt cel mai nevrednic slujitor al Său, El m-a trimis ca martor al învierii lui Isus Hristos. Să credeţi, pentru că Dumnezeu va adeveri Adevărul. Aşa este.

Acum trebuie să vorbesc cu femeia aceasta, fiindcă în jurul ei sunt o mulţime de duhuri. Eu sunt conştient că ungerea Duhului Sfânt este foarte aproape; Îngerul lui Dumnezeu pe care-L vedeţi în fotografie este foarte aproape de mine.

Ce credeţi, dacă Isus din Nazaret ar sta aici îmbrăcat în aceste haine, ar putea să vindece pe cineva? Nu! Singurul lucru pe care ar putea să-l spună, este: „Te-am vindecat când am murit pentru tine. Atunci am făcut tot ce se putea face.” Cu femeia aceasta ar vorbi aşa cum a vorbit cu femeia de la fântână. Păi, de ce crezi că a vorbit Isus cu ea? Ca să intre în legătură cu duhul ei. Astfel, i-a zis: „Dă-Mi să beau!” Şi femeia i-a răspuns: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?”

„Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

Şi conversaţia a continuat până când Isus a văzut care era problema ei, aşa că i-a zis:

„Du-te de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici”.

„N-am bărbat,” a răspuns femeia.

„Bine ai zis că n-ai bărbat…” Şi ea a alergat în cetate strigând: „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” (Ioan 4.29).

Vorbind cu El, ea I-a zis: „Doamne, văd că eşti prooroc. Ştiu că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

Şi El a răspuns: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Acum, dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi ungerea Lui este peste Biserica Sa ca să împlinească Cuvântul, atunci discuţia cu tine înseamnă intrarea în legătură cu duhul tău, este adevărat?

Soră, dacă aş putea să fac ceva pentru tine şi nu aş face, aş fi o brută, nu-i aşa? Dar eu te pot ajuta într-un singur fel: să-ţi spun ce zice Evanghelia… Şi Dumnezeu a rânduit pe unii să predice Evanghelia, pe alţii s-o asculte; pe unii să cânte, pe alţii să fie diaconi; unii vorbesc în limbi, alţii tălmăcesc limbile; unii se roagă pentru bolnavi, alţii sunt proroci, etc. Dar de ce sunt aşezate toate aceste slujbe şi daruri în Biserica Sa? Ca s-o zidească, s-o adune împreună.

Noi trăim la sfârşitul istoriei acestei lumi. Timpul neamurilor se apropie de încheiere, iar Domnul face şi cu neamurile la fel ca şi cu evreii: le arată marea Sa bogăţie de har făcând ultima chemare, dar cei necredincioşi Îl vor huli pe Duhul Sfânt, dovedindu-se vrednici de osânda care este gata să vină peste ei.

Însă cât de binecuvântaţi vor fi cei care vor crede în El şi în marea Sa lucrare din acest timp!

Eu nu stau aici ca să-ţi citesc gândurile, ci aştept să văd ce-mi va spune El. Noi suntem străini unul faţă de celălalt, aşa-i? Cred că ne întâlnim pentru prima dată, ceea ce înseamnă că nu ştiu absolut nimic despre tine.

Dacă Isus cel înviat ar sta aici, El ar şti ce problemă ai, ce ai făcut şi ce ar trebui să faci, aşa cum s-a întâmplat când l-a întâlnit pe Natanael: „Te-am văzut înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Şi Natanael a crezut în El. Acum, dacă Dumnezeu ar veni şi ţi-ar spune prin mine ceva, va trebui să-l crezi, aşa-i? Ei bine, fie ca El să Se îndure.

Mai întâi de toate, suferi de artrită, este adevărat? Văd că într-o dimineaţă te-ai simţit atât de rău încât abia ai reuşit să te dai jos din pat. Ai încercat să te rogi pentru că erai foarte bolnavă. Dumnezeu să binecuvânteze inima ta. Este adevărat?

Cel ce ţi-a spus aceste lucruri a fost El, nu eu. Eu nu te-am văzut niciodată până acum, decât în vedenie. Tot ce ştiu este că se afla într-o cameră şi încerca să se dea jos din pat, dar ceva îi înţepenea trupul. Acesta este adevărul.

Vedeţi? Domnul i-a spus femeii care este problema ei, iar acum ea trebuie să creadă, aşa-i? Dacă aş mai sta de vorbă cu ea, El poate să-i spună şi alte lucruri, dar nu vreau să ţin prea mult rândul de rugăciune, şi în plus, aceste vedenii mă obosesc foarte repede…

Aceasta este ungerea care lucrează chiar acum. Uită-te aici, doamnă, pentru că vreau să mai stau puţin de vorbă cu tine, spre slava lui Dumnezeu.

Este ceva care-ţi înţepeneşte trupul. Tu eşti credincioasă şi eşti vindecată de asta. Ai fost bolnavă cu glanda, pentru că îi văd pe doctori în jurul tău. Îi văd cum se îndepărtează dând din cap; şi ţi-au mai dat de trăit încă un an, este adevărat? Aceasta s-a întâmplat cu mult timp în urmă, pentru că nu erai aşa căruntă ca acum. Cred că sunt vreo doi ani, este adevărat? Nu eşti din oraş, ci vii din Avondale. Întoarce-te acasă şi fii sănătoasă în Numele Domnului Isus Hristos, Învăţătorul tău.

Credeţi! Credeţi din toată inima şi veţi vedea slava lui Dumnezeu, cum spunea şi Isus: „Numai să credeţi.”

Vino, doamnă. Acesta este un exemplu perfect pentru ceea ce s-a întâmplat în Ioan 4, când Isus a stat de vorbă cu femeia samariteană. Acolo era o problemă rasială: samaritenii şi evreii erau cum sunt astăzi albii cu cei de culoare.

Dar Isus a făcut-o să înţeleagă repede că Dumnezeu este cu cei care se închină în Duh şi adevăr şi nu priveşte la faţa omului. Zidul dintre ei era dărâmat, acest lucru fiind valabil şi astăzi. Şi acelaşi Isus care mă salvează pe mine, te salvează şi pe tine. Acelaşi cer este deschis pentru toate seminţiile pământului şi nu există nici un zid de despărţire.

Şi în seara aceasta, stăm la fel ca atunci: eu ca slujitor al lui Dumnezeu şi reprezentant al Său, ca să te ajut să-ţi crească credinţa pentru vindecare. Şi nădejdea mea este că Dumnezeu va face cu adevărat ceva ca să-ţi mărească credinţa şi astfel să te poţi face bine.

Văd un băiat şi o fată; sunt fraţi. Îi văd departe de tine, pentru că s-a întâmplat ceva cu ei. Este un spital de boli nervoase din alt stat, din California. Este adevărat? Vino aici.

O, Dumnezeule care ai creat cerurile şi pământul, Te rog să eliberezi aceste persoane de puterile Satanei, ca să se vadă în seara aceasta să eşti acelaşi Dumnezeu. Te rog să Te înduri şi să le faci bine în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră să crezi din toată inima că vei primi ceea ce ai cerut. Amin.

Aveţi credinţă în Dumnezeu! credeţi din toată inima şi veţi primi ceea ce aţi cerut.

Ce crezi despre aceasta, doamnă? Crezi că este minunat? Da? Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Şi tu suferi, aşa-i? Dacă îţi voi spune care este problema ta, prin puterea lui Dumnezeu, Îl vei accepta pe Fiul lui Dumnezeu ca Vindecătorul tău? Ai probleme cu bila, este adevărat? Dacă este adevărat, ridică mâna. Atunci ridică-te în picioare şi fii bine în Numele lui Isus Hristos.

Să credeţi că Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu a înviat din morţi. Voi spuneţi: „Ai citit gândurile femeii!” Ei bine, Isus a făcut acelaşi lucru, este adevărat? A spus tainele inimii. Amin. Să credeţi în Dumnezeu.

Vino, domnule. Presupun că nu ne cunoaştem, este adevărat? Tu eşti credincios. Am văzut aceasta de îndată ce ai venit aici. Ştiu că eşti creştin pentru că ai un duh binevoitor. Dacă eşti creştin şi frate cu mine, eu sunt fratele tău prin meritul harului lui Isus Hristos. Dacă aş putea să te vindec, aş face-o cu bucurie, dar nu pot. Numai Isus Hristos poate face aceasta. Când a creat lumea, Dumnezeu a hotărât ca eu să vin şi să aduc Evanghelia în acest timp din urmă. Crezi aceasta? Dumnezeu să te binecuvânteze.

Şi tu vii de departe, mai bine zis din Long Beach, California, şi ai ceva la plămâni şi la ficat. Ai adus şi o batistă pe care urmează s-o dai unei femei care suferă de o boală de inimă, aşa-i? Nu cumva eşti predicator? Du batista la femeie în Numele lui Isus Hristos şi El s-o facă bine. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Să credeţi în Dumnezeu. Aveţi credinţă în El, pentru că Isus Hristos este Acelaşi ieri azi şi în veci şi este aici.

Soră, tu ai ridicat mâinile, şi pentru că ai avut respect faţă de Dumnezeu, artrita de care sufereai te-a părăsit. Ridică-te în picioare. Îndoaie genunchii. Totul s-a dus. Picioarele tale nu se vor mai înţepeni, pentru că eşti vindecată. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Haideţi să spunem cu toţii: „Lăudat să fie Dumnezeu!” Îţi mulţumim Tată ceresc pentru minunatele lucrări ale Duhului Sfânt, care este prezent în mijlocul nostru şi face mai mult decât ne-am fi gândit. Fii binecuvântat! Amin.

O, El este atât de minunat! Credeţi numai!

De ce ai sărit adineauri, domnule? Ştii că ai fost vindecat, nu-i aşa? Ai avut o boală la stomac şi la inimă, este adevărat? Dacă este adevărat, ridică mâna. El te-a vindecat atunci. Dumnezeu să te binecuvânteze. Am vrut să-ţi confirm doar că ai fost vindecat. Dumnezeu să fie cu tine. Du-te şi fii sănătos.

Vino, doamnă. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Aşa este, sunt doar slujitorul Lui, un nimic. El este totul. Tu eşti conştientă că te afli în prezenţa Cuiva; şi ştii că nu este un om. Dacă aş putea să te vindec, aş face-o, dar nu am cum. Însă Domnul nostru Isus Hristos poate s-o facă. Uită-te puţin la mine. Îmi plac mult cuvintele spuse de Petru, ologului de la poarta Frumoasă: „Uită-te la noi…” sau cele spuse de Elisei împăratului Ioram: „Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aş băga deloc în seamă, şi nici nu m-aş uita la tine.” (2 Împăraţi 3.14).

Tu ai o problemă, este vorba de o operaţie undeva la spate, la un rinichi, care nu a reuşit. Ei au legat rinichiul cu ceva, ceea ce a fost o greşeală. Medicul care a făcut acest lucru, a suferit o depresie, iar acum este internat într-o instituţie de boli mintale. Vino aici.

Mare IaHVeH Dumnezeu, Te rog să te înduri şi s-o vindeci pe această femeie şi de asemenea pe doctor. El n-a vrut să facă rău, Doamne. Te rog să Te înduri şi să-i ajuţi pe amândoi.

Satan, tu te-ai putut ascunde de doctor, dar de Dumnezeu nu te poţi ascunde. Ieşi afară din ea în Numele lui Isus Hristos, ca să fie bine şi sănătoasă! Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

Credeţi! Rugaţi-vă şi credeţi, pentru că atunci veţi vedea slava lui Dumnezeu.

Domnul care a ridicat mâna… cel de acolo… Vrei să scapi de tensiunea mare pe care o ai? Crezi că Dumnezeu te va face bine? Crezi că El te-a vindecat deja? Te rugai chiar acum pentru aceasta, aşa-i? Îl rugai pe Domnul să îţi vorbesc, iar El te-a ascultat. Poţi merge acasă, pentru că eşti vindecat. Du-te şi fii bine.

Şi doamna de lângă tine se roagă. Cea care are probleme la plămâni. Şi pe tine te-a vindecat, doamnă. Du-te acasă şi fii bine. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Vino, domnule. Cred că nu ne cunoaştem, aşa-i? Nu te-am văzut în viaţa mea şi nu ştiu nimic despre tine, dar Dumnezeul cerului ne cunoaşte pe amândoi. El ne-a hrănit pe amândoi.

Dacă Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a înviat din morţi şi S-a manifestat în Biserica Sa, făcând aceleaşi lucrări pe care le-a făcut în trecut, înseamnă că am spus adevărul şi că El ştie totul despre tine, este adevărat?

Văd cum bărbatul acesta se îndepărtează de mine… Tu ai avut o problemă, o paralizie facială. S-a întâmplat în copilărie, pentru că văd un băieţel cu părul negru cu paralizie facială. Acum ai ulcer la stomac. A fost cauzat de fumat, pentru că deşi nu ar trebui, fumezi.

Văd că ai în mână ceva ca un rozariu. Ai fost catolic, dar de curând te-ai convertit, este adevărat? Eşti îngrijorat pentru tatăl şi mama ta, fiindcă ei sunt tot catolici. Nu sunt aici, aşa-i? Mama ta are varice la picioare, iar tatăl tău suferă cu inima, este adevărat? Du-te şi du-le Evanghelia în Numele lui Isus Hristos şi fie ca ei să fie bine.

Tu crezi? Doamna care stă cu mâinile ridicate. Vrei să scapi de boala de inimă? Da? Dacă vrei să scapi, ridică-te în picioare. În ordine, doamnă.

Doamna de lângă ea are probleme cu stomacul. Vrei să scapi de această problemă? Ridică-te în picioare.

Voi ceilalţi, vreţi să fiţi vindecaţi? Ridicaţi-vă în picioare! Vă provoc în Numele lui Isus Hristos să vă ridicaţi în picioare!

O, Dumnezeule, Tu care ai făcut cerurile şi pământul, revarsă-Ţi binecuvântările peste această audienţă, fiindcă condamn în Numele lui Isus Hristos, orice demon care i-a legat pe aceşti oameni! Amin.

– Amin –