SEMNELE VENIRII LUI

Mulţumesc, frate Littlefield. Vă puteţi aşeza. Când vin în această biserică drăguţă, pe care am avut privilegiul s-o pun cu câtva timp în urmă în lucrarea Domnului, şi să fiu alături de fratele Littlefield şi de turma de aici, este ca şi cum m-aş întoarce acasă. Cu adevărat mă simt bine într-o atmosferă atât de primitoare.

Cu câtva timp în urmă, am vorbit cu fratele Littlefield şi el mi-a zis: „Frate Branham, ce zici, nu vii să ne vezi şi pe noi din nou?”

„Ba da, frate Littlefield, voi face aceasta bucuros, dar acum trebuie să plec. Mă voi întoarce prin aprilie şi atunci te voi suna.”

Am venit din Arizona, apoi am plecat în Florida, iar când m-am întors, l-am sunat, dar el şi scumpa lui soţie erau deja în pat. Eu, care sunt treaz în toate orele, m-am gândit că toţi sunt ca mine şi că nu este prea târziu să-l sun. Mi-a răspuns soţia lui şi i-am spus că dacă va fi cu voia Domnului, voi fi aici pe sâmbătă. Deci este un mare privilegiu să fiu din nou aici.

Am vrea să-mi exprim recunoştinţa pentru cei de la motelul City Veiw şi Lehi, pentru ospitalitatea de care au dat dovadă prin faptul că ne-au pus la dispoziţie atâtea camere.

Acest loc ar fi bun pentru începerea unei treziri de modă veche de la Dumnezeu, în cazul în care creştinii vor fi prigoniţi. Este adevărat? Sigur că da. Venind încoace, am observat că de-o parte şi de alta a cartierului general, este un spaţiu mare de camping. Deci este un loc bun pentru o trezire.

M-am gândit să facem duminică un studiu aici… Cred că cu trei duminici în urmă, am predicat o predică obişnuită, cam de şase ore. Nu pot să încep mai repede de trei, iar după ce te încălzeşti şi începi să alergi, nu mai găseşti locul potrivit să poţi să te opreşti. Voi ştiţi că în Evanghelie nu există pauze şi nu trebuie să ai un loc de oprire. Deci am avut un timp glorios.

Duminica trecută am avut alte trei ore de învăţătură din Cuvânt, despre timpul şi ceasul în care trăim.

Este glorios să vedem cum ne vorbeşte Scriptura despre timpul în care trăim, să ne întoarcem şi să aducem la suprafaţă prorocia, să arătăm ce a fost şi ce vorbeşte Domnul pentru viitor, ce va veni. Vedeţi? Noi ştim că acesta este adevărul. Nu poate da greş nicăieri, pentru că este scris în Cuvânt şi Cuvântul este corect întotdeauna.

Acum aş fi vrut să avem la dispoziţie câteva seri, opt sau zece, în care bisericile să vină şi să avem părtăşie împreună. Dar nu putem face aceasta, pentru că de aici plecăm direct în Canada, cu indienii. Toamna trecută am fost împreună cu un misionar care avea mâinile roşii aici şi aici, până aici. Când l-am întrebat ce s-a întâmplat, mi-a spus că a fost într-un loc unde erau indieni şi a fost muşcat de insecte şi de muşte. Ştiţi, acolo trebuie să trăieşti cu ele.

În Africa te mănâncă pur şi simplu. Dacă eşti misionar trebuie să treci printr-o mulţime de lucruri neplăcute, dar facem aceasta ca să putem câştiga oameni pentru Hristos.

Îmi pare atât de rău pentru Eddie şi copiii lui, şi de micuţul Eddie Byskal şi soţia lui, o femeie drăguţă, dintr-o casă bună! Tatăl ei deţine o companie mare, fiind preşedinte, iar ei şi-au predat vieţile în felul acesta. Sunt sigur că Dumnezeu este implicat în lucrarea aceasta, frate Littlefield. Acesta este cu adevărat un sacrificiu.

Cei de acolo erau aproape toţi catolici, dar ei l-au chemat pe şeful tribului şi pe încă patru sau cinci indieni. Ei au intrat şi s-au aşezat pe jos, iar Duhul Sfânt a venit, le-a vorbit şi i-a vindecat chiar acolo.

Vestea despre aceasta s-a răspândit pe toată coasta, în sus şi-n jos. Ei sunt pecari comerciali şi circulă cu bărci mari, singurul mijloc de transport, şi merg până la Vancouver, din insula Queen Victoria. Eu voi merge de-a lungul coastei până în Alaska, apoi mă întorc la Fort St. John şi înapoi.

Va urma Southern Pines în şase, şapte, opt, nouă, zece, unsprezece şi doisprezece, cu fratele Bigby. Sunt sigur că mulţi din voi îl ştiţi din Columbia. Cred că este din Carolina de Sud.

De acolo vom merge spre Cow Palace în Southgate, Los Angeles, unde ne aşteptăm să avem o adunare mare.

Din California vom merge sus în Oregon, Washington, apoi în Ancorage, Alaska. Apoi, cu voia Domnului, la toamnă vom vedea unde ne vom duce să semănăm Sămânţa. Nădăjduim că vă veţi ruga pentru noi.

Păstorul vostru mi-a dat privilegiul să ţin şcoala duminicală dimineaţa, de aceea m-am gândit că în seara aceasta vom pune baza unei rugăciuni pentru bolnavi.

Este frumos când un om îţi cedează amvonul de două ori la rând în aceeaşi săptămână. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Littlefield. El este un frate creştin minunat, aşa că vă aşteptăm. Dacă nu aveţi servicii dimineaţa, vă aşteptăm să ne vizitaţi.

După cum am spus, în seara aceasta m-am gândit să ne rugăm pentru bolnavi. Biserica noastră este mică, dar fratele Littlefield a fost cu adevărat cumsecade să-i aducă pe aceşti oameni aici. Eu i-am zis: „Frate Littlefield, nu-mi ajunge timpul să stau destul aici, aşa că haideţi să avem o adunare la biserica ta.”

Este ceva cu sfinţenia bisericii. Îmi place biserica, vouă nu? Ştiţi, noi apreciem auditoriile închiriate pentru că sunt mari, dar uitaţi-vă ce se petrece în ele în rest: tot felul de vulgarităţi, petreceri lumeşti de tot felul, de aceea pe acolo bântuie duhurile demonice. Înţelegeţi? Acolo sunt tot felul de demoni, dar când ajungi la biserică, acolo este Duhul Sfânt. Vedeţi? Deci este ceva deosebit cu venitul la biserică.

După ce am fost plecat în Arizona şi Domnul mi-a arătat ce urmează să se întâmple, mi-am notat ceva. De obicei, dacă este ceva ce nu spun oamenilor, îmi notez undeva, pentru că nu pot spune tot ce-mi arată El. Aici este Biblia, aceasta este Casa Lui unde stă El şi locuieşte cu voi, oamenii, şi El ştie că acesta este adevărul.

Într-o dimineaţă, în urmă cu şase săptămâni, cred că eram în drum spre Arizona cu fratele Sothmann, fratele Wood şi doi sau trei administratori de la tabernacolul din Jeffersonville, am avut o vedenie despre un lucru ciudat.

Am văzut doi oameni bine făcuţi, care erau un fel de luptători. Erau îmbrăcaţi în haine obişnuite, dar erau bătăuşi; aveau ceva unul împotriva celuilalt şi voiau să se bată.

Au ajuns într-un loc care semăna cu New York, şi mergeau spre arena pe care am predicat atât de mult. Era un fel de loc mic şi rotund în care au intrat şi au început să se bată, iar unul dintre ei l-a omorât pe celălalt. Şi am văzut ceva ca o apă sau ceva umed; parcă era un celofan sau ceva care a fost pus peste picioarele unuia din ei. Totul a devenit trist şi tăcut, pentru că unul l-a omorât pe celălalt în luptă. Atunci m-am gândit: „Ei bine, Doamne, eu nu ştiu ce înseamnă aceasta.” Astfel, am notat repede ceea ce am văzut.

Şi voi ştiţi ce s-a întâmplat cu două sau trei zile în urmă, cu cei doi luptători care s-au luptat la New York, şi cum unul dintre ei l-a omorât pe celălalt. Vedeţi?

El este bun, cu adevărat bun, pentru că ne-a făcut cunoscute aceste lucruri, nu-i aşa? La prima vedere nu par să aibă legătură cu biserica, aşa că le-am lăsat să treacă. Mi-am amintit vedenia doar cu puţin timp în urmă şi mi-am zis: „Da, domnule, mi-am notat aceasta în carneţelul meu.” Vedeţi, aceasta este ceva.

Eu nu am înţeles ce însemna acea vedenie. Desigur, locul acela mic şi rotund în care au intrat era ringul în care a avut loc disputa şi unde unul l-a omorât pe celălalt. Când sportivii intră în aceasta este bine să-i laşi în pace. Aşa este. Aceasta este încă un fel de întâmplare Cain şi Abel, un caz de omor între doi fraţi. Dar noi suntem bucuroşi să-i aducem pe fraţi înapoi la credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.

Aici sunt oameni pe care nu vreau să-i ţin prea mult. Am un text din Scriptură din care aş vrea să citesc şi câteva notiţe şi comentarii despre un subiect de care aş vrea să vorbesc. Dar înainte de toate, să ne plecăm capetele pentru un cuvânt de rugăciune.

Dacă printre cei prezenţi este cineva care ar vrea să fie amintit în rugăciune, să ridice doar mâna spre Dumnezeu şi să spună: „Te rog aminteşte-Ţi şi de mine, Doamne,” şi El va vedea fiecare mână, fie că este vorba de mâna unui tânăr, a unei tinere sau a unui bătrân. Să nu uitaţi că noi toţi va trebui să ne confruntăm cu veşnicia.

Tată ceresc, în seara aceasta ne apropiem din nou de tronul Tău de îndurare, fiindcă am fost chemaţi de Domnul nostru, care ne-a spus că „orice vom cere de la Tatăl în Numele Lui, vom primi.”

Noi ştim că aceste cuvinte sunt adevărate, aşa că venim la tronul îndurării Tale care este încă stropit cu sângele Domnului Isus care strigă: „Tată, iartă-i.”

Tată, noi ne împiedicăm uneori pentru că umblăm prin lumea aceasta întunecată, de aceea tot ce ne trebuie este Lumina Evangheliei, Duhul Sfânt care să ne călăuzească, fiindcă fără El am sfârşi în întunericul veşnic, fără nădejde şi fără Dumnezeu.

Dar ne bucurăm că Tu ai făcut o cale pentru cei care au fost chemaţi la Cina Nunţii. Ce privilegiu avem ca în seara aceasta să fim adunaţi cu un astfel de grup de oameni care au fost invitaţi la Cina Nunţii şi care se pregătesc pentru Nunta care va veni. Îţi suntem recunoscători pentru aceasta.

 Doamne, în ţară şi în biserică este o mare nevoie. Tu ai văzut aceste mâini scumpe ridicate şi cunoşti motivul care este în spatele lor, ştii ce este în acele inimi. Dumnezeule, priveşte jos, în inima fiecăruia din ei, şi răspunde la cererile lor. Aceasta este rugăciunea mea către Tine.

Îţi mulţumim pentru această biserică, pentru că a supravieţuit atât de mult în acest timp de întuneric, şi a stat ca un far, ca o lumină pe înălţime, răspândind razele ei peste ţară, astfel ca cei istoviţi sau bolnavi să poată petrece cu noi într-o Ţară mai bună.

Dumnezeu să-l binecuvânteze pe păstorul ei, pe fratele nostru scump, şi ne rugăm şi pentru comitetul lui, pentru fiecare mădular şi pentru fiecare suflet care are părtăşie cu aceşti oameni, pentru aceste biserici din ţară, pentru Biserica lui Dumnezeu de pretutindeni.

Dumnezeule, noi ştim că va veni timpul când vom fi una, uniţi împreună în puterea Duhului Sfânt. Îndură-Te, Tată. Sădeşte seminţele în această ploaie timpurie, astfel ca atunci când va veni ploaia târzie să aducă roadele Evangheliei. Dă-ne aceasta, Tată.

Binecuvântează-l în seara aceasta pe slujitorul Tău nevrednic, în timp ce vom vorbi câteva minute despre cuvintele pe care le vom citi şi dă-ne un subiect pentru el, fiindcă Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Acum voi încerca să construiesc în jurul Evangheliei timpului în care trăim, Lumina acestei zile pentru vindecarea divină, fiindcă cred că Dumnezeu a turnat din Duhul Sfânt şi acesta este ceasul eliberării pentru cei ce-o caută.

Să citim din Ieremia 10.2:

„Aşa vorbeşte Domnul: „Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.”

Acum aş vrea să vorbesc despre subiectul: „Semnele venirii Lui.”

Când m-am uitat la acest subiect: „Pregătiţi-vă, fiindcă Isus Hristos vine în curând!” am observat, în special aici, în Biserica lui Dumnezeu din Cleveland şi din jur, că acesta este un slogan pentru ei.

Înainte ca Dumnezeu să facă ceva, îi avertizează pe oameni şi le dă un semn cu privire la lucrurile care vor veni. Natura însăşi face aceasta. Astfel, vremea se încălzeşte înainte de a veni primăvara şi se răceşte înainte de venirea iernii şi am putea da multe alte exemple. Creatorul naturii Se îngrijeşte să arate o minune, un semn sau ceva ce urmează să se întâmple. El face aceasta ca să ne avertizeze, de aceea judecăţile Lui sunt drepte.

Dacă un om trece pe lângă un semafor şi este avertizat că urmează roşu, trebuie să ia măsuri, dar dacă semaforul nu merge, este greşeala oraşului pentru că altfel acel semafor n-ar fi trebuit pus acolo.

Dumnezeu va da întotdeauna un semn de avertizare înainte ca să se întâmple ceva. Astfel, Biblia ori este corectă, ori nu este corectă. În ce mă priveşte, eu cred numai Biblia.

Într-o zi, Dumnezeu va trebui să judece lumea prin ceva, iar dacă o va judeca prin biserică, atunci care va fi aceea?

Biserica catolică spune: „Noi suntem!” Luteranii spun: „Noi suntem!” Metodiştii spun: „Noi suntem!” Baptiştii spun: „Noi suntem!” Penticostalii spun: „Noi suntem!” Şi poate mai sunt încă douăzeci sau treizeci de alte biserici care spun că ei sunt. Şi atunci care este aceea?

Este o confuzie atât de mare, iar omul nu poate să-şi bazeze credinţa pe o confuzie. Dacă înainte de a te căsători cu o fată eşti confuz  cu privire la decenţa ei, mai bine las-o în pace, acest lucru fiind valabil şi pentru femeie. Tu trebuie să ai ceva pe care să-ţi bazezi credinţa.

Nu cu mult timp în urmă, am vorbit cu un preot despre o femeie care a umblat la biserica mea şi am botezat-o pe fiica ei. Ea s-a căsătorit într-o familie catolică şi a vrut să devină catolică, dar era deja botezată de mine.

Deci preotul m-a întrebat dacă am botezat-o pe fata aceea.

„Da,” am răspuns eu.

„Ai stropit-o?”

„Am botezat-o cu botezul creştin, prin scufundare.”

„Să ştii că şi biserica catolică făcea aşa,” a spus el.

„Când?” am întrebat eu.

„Păi, în timpul apostolilor.”

„Vrei să spun că aceea era biserica catolică?”

„Da, domnule.”

„Dă-mi o dovadă istorică prin care să-mi arăţi că biserica catolică a existat înainte de anul 606. Aici este Istoria părinţilor de la Niceea, înainte de Niceea şi după Niceea, Părinţii timpurii, Cele două Babiloane a lui Hislop, Cartea martirilor şi multe altele. Arată-mi o pagină undeva.”

„Tu vrei să mă contrazici cu un punct de vedere biblic. Pe mine nu mă interesează aceasta, pentru că Dumnezeu este în biserica Sa şi noi suntem biserica.”

„Dacă sunteţi sfânta biserică, de ce nu aţi rămas la ceea ce spune Biblia. Şi dacă spui că înaintaşii voştri au pus biserica în rânduială, de ce aţi schimbat-o?”

„Noi avem dreptul să schimbăm rânduiala în biserică, pentru că Dumnezeu ne-a dat acest drept.”

„Dacă apostolii erau catolici, cum susţii tu, şi au făcut acele lucruri, ar fi bine să vă întoarceţi la rânduiala aceea din nou,” i-am spus eu. Aşa este.

Atunci el a zis: „Dumnezeu este în biserica Sa.”

„Dumnezeu este în Cuvântul Său şi nu numai că este în Cuvântul Său, dar El este Cuvântul.” Corect. El este Cuvântul. Dumnezeu este Cuvântul.

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” Chiar aici printre noi, Cuvântul lui Dumnezeu, Sămânţa vorbită încă din grădina Eden, când fiecare sămânţă a început să rodească după soiul ei.” Aşa este. Când Eva a fost amăgită şi a ascultat minciuna Satanei, a crezut cuvântul răstălmăcit şi a acceptat o sămânţă străină în pântecele ei.

Tu nu poţi să suceşti nici un Cuvânt al lui Dumnezeu. Spune-L doar aşa cum Îl spune Biblia. Şi Biblia spune că nici o prorocie nu necesită tălmăcire din partea cuiva, pentru că prorociile au fost date prin proroci; Cuvântul Domnului a venit la proroci şi ele se tălmăcesc aşa cum sunt. Deci nu există alte argumente.

 În Apocalipsa 22, Dumnezeu a spus că „oricine va scoate sau va adăuga ceva la prorocia acestei Cărţi…” Deci este categoric Cuvântul lui Dumnezeu şi lumea va fi judecată prin acest Cuvânt.

Noi nu vrem să-L răstălmăcim şi nu vrem să-L facem să spună mai mult sau mai puţin decât spune. Spuneţi-L aşa cum este şi credeţi-L tot aşa, iar atunci veţi vedea că va produce aceleaşi roade, pentru că fiecare sămânţă va rodi după soiul ei.

Nimeni nu poate spune că Eva nu a crezut, dar ea căuta înţelepciune. Şi diavolul va încerca întotdeauna să strecoare puţină tălmăcire proprie, puţină înţelepciune: „aceasta înseamnă aşa şi cealaltă înseamnă aşa.” Dar înseamnă exact ceea ce a spus Dumnezeu că înseamnă, aşa că haideţi să-L lăsăm aşa cum ne-a fost spus şi vom vedea. Aşa cred eu şi cred că acesta este adevărul, fiindcă El Se manifestă şi dovedeşte că este adevărul. Înţelegeţi?

Doar o mică răstălmăcire a Cuvântului lui Dumnezeu a cauzat fiecare suferinţă şi boală de pe pământ. A fost suficientă o mică răstălmăcire şi ei n-au mai putut face nimic.

Aceasta ne-a costat şase mii de ani de dureri de inimă şi Fiul lui Dumnezeu, care a venit pe pământ şi a murit ca să răscumpere rasa umană. Fiecare război, fiecare infarct, fiecare mamă îndurerată, tot ce este rău în lume a fost cauzat de îndoiala unei singure persoane, care a crezut doar 99% din Cuvântul lui Dumnezeu; a răstălmăcit doar puţin la sfârşit, dar aceasta a cauzat toate acestea. A fost suficientă doar o răstălmăcire mică pe undeva. Să nu credeţi că veţi trece dacă nu aveţi întregul Cuvânt al lui Dumnezeu. Credeţi-L şi staţi pe El, fiindcă trebuie spus exact aşa cum este spus.

Dumnezeu S-a apropiat de oameni prin semne şi minuni. Nu umblaţi după felul de vieţuire al păgânilor. Cuvântul „păgân” înseamnă „necredincios.” (Acolo unde în limba engleză scrie „păgân” în limba română scrie „neamuri”). Înţelegeţi? Staţi departe de calea lor! Nu vă însoţiţi cu ei şi lăsaţi-i să fie însemnaţi ca şi necredincioşi. Poate lumina să existe în acelaşi timp cu întunericul? Poate fi întuneric şi în acelaşi timp să strălucească soarele? Niciodată. Poate întunericul să acopere soarele? Nu, domnilor. Soarele acoperă întunericul. Deci ori este adevărat, ori este greşit. Ce este rău nu poate exista în prezenţa binelui şi minciuna nu poate exista în prezenţa adevărului.

Nu umblaţi după felul de vieţuire al necredinciosului! Dacă este necredincios, lasă-l să fie cum vrea, dar tu fii credincios. Păgân înseamnă necredincios, cineva care nu crede. Tu spui: „O, eu cred în Dumnezeu!” dar adevărul este că dacă nu crezi Cuvântul lui Dumnezeu, nu-L crezi pe Dumnezeu. Aşa este.

Domnul Isus a spus: „Cine spune că Mă iubeşte şi nu ţine poruncile Mele este un mincinos şi adevărul nu locuieşte în el.” (1Ioan 2.4). Deci trebuie să credem Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă aceasta dovedeşte că Îl iubim pe Dumnezeu.

Dacă spui că mă iubeşti şi nu ai făcut ce ai spus, sau nu ai păzit ce ţi-am spus, aceasta nu dovedeşte că m-ai iubi. Desigur, acest lucru este valabil şi pentru mine. Atunci nu avem încredere unul în altul. Dar creaţia trebuie să aibă încredere în Creator şi prin aceasta să avem părtăşie împreună.

Este ca un fir pe care îl conectezi la un dinam care are curent, sau ca un cablu pe care îl pui într-o priză unde nu este curent. Vedeţi, este o deosebire. Dacă acel fir este mort, degeaba îl pui la curent, iar dacă nu este curent în priză, degeaba pui un cablu bun, fiindcă dacă nu este curent, este tot un fir mort.

Cât timp suntem conectaţi la ceva ce nu are viaţă în el, la ceva ce nu este adevărat, este un tunet mort fără un fulger în el. Aşa este. Dar trebuie să fim conectaţi la Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este adevărul lui Dumnezeu.

Şi El a spus să nu umblăm după felul lor de vieţuire. Staţi departe de ei! Staţi departe de ei şi nu vă temeţi, fiindcă ei se tem. Teama vine din descurajare. Necredinciosul este descurajat. De ce? De semnele cerului. Dacă îi vorbeşte de semne şi minuni, aceasta îl umple de mânie pe necredincios, pentru că el nu crede în ele. Dacă le vorbeşti de vindecarea divină, ei spun: „O, biserica noastră nu învaţă aceasta. Noi nu ne unim deloc cu aceste lucruri.”

Despre botezul Duhului Sfânt, ei spun: „O, biserica noastră nu învaţă aceasta. Noi nu ne unim cu aceste lucruri, fiindcă au fost numai pentru apostoli.” Vedeţi? Voi să nu umblaţi după felul lor de învăţătură, ci umblaţi după Cuvânt şi staţi cu Cuvântul, pentru că Cuvântul este Adevărul.

Aceasta îi descurajează. Semnele îi descurajează şi îi sperie, dar îl încurajează pe credincios. Aşa este. Pe unul îl încurajează. De ce? Pentru că el crede Cuvântul. Vedeţi? Îl încurajează pe credincios în Adevărul biblic. Să nu uitaţi că eu vorbesc despre semnele venirii Lui în această generaţie. Şi dacă putem arăta aici în Scriptură, că generaţia aceasta va vedea venirea Domnului, atunci… Dar tu spui: „Eşti sigur de aceasta?”

Ei bine, ne vom uita să vedem spre ce arată semnele, fiindcă atunci ştim cât suntem de aproape. Dacă semnul spune că te apropii, că mai sunt doar câteva mile, ai face bine să te pregăteşti fiindcă mai sunt doar câteva ore. Înţelegeţi? Dar El ne-a spus ce se va întâmpla înaintea acestui timp, şi la aceasta ne vom uita.

Necredinciosul se teme de semnele date de Dumnezeu, îl descurajează. El nu vrea să se gândească la ele şi nu învaţă despre ele în biserica lui. Nu-i lasă pe oamenii lui să le creadă, nu vrea aşa ceva în jurul lui. Este înspăimântat. Predicatorul lui nu l-ar lăsa să creadă aşa ceva. Aşa este.

Săptămâna trecută am fost refuzat de un grup de penticostali dintr-un loc de unde au curs mii de scrisori, din cauză că au fost înspăimântaţi. Înţelegeţi? aşa este. Gândiţi-vă! Penticostalii sunt înspăimântaţi de semnele cerului, de minuni, nu prezbiterienii. Înspăimântaţi.

Dar pentru credincios este o dovadă a Cuvântului lui Dumnezeu care vorbeşte despre semnul ce vine. Amin. Dovedeşte că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Aceasta este pentru credincios. Amin. În schimb, necredinciosul este îngrijorat, înspăimântat, descurajat. „O, doar nu vrei să spui că aparţii în locul acela!” Vedeţi? Este descurajat. Dar pentru credincios, o, este miere din stâncă. Este o adeverire.

Cu câtva timp în urmă am citit un articol despre un bărbat la care îi plăceau mierlele. Acelor păsări le plac căpşunii, iar omul acela avea un câmp plin cu căpşuni. Lui îi plăcea să vadă păsările acelea care veneau în fiecare primăvară din nord.

În anul acela a trebuit să plece de acasă, dar a lăsat câmpul deschis pentru păsări. Vecinii au crezut că bătrânul nu se mai întoarce şi s-au gândit să apere câmpul de mierlele acelea, aşa că au pus o mulţime de sperietori mari.

Când s-au întors, păsările s-au îndreptat direct spre câmpul de căpşuni, dar când au ajuns acolo s-au oprit pe sârmele de telegraf şi în copaci şi ciripeau. Care era cauza acelui ciripit? Nu erau căpşuni? Ba erau, câmpul era plin de ei, dar se temeau să intre din pricina acelor sperietori. Asta-i tot.

Atunci m-am gândit: „Cam aşa este şi cu oamenii. Diavolul pune acolo nişte sperietori ca să înlăture, dacă este posibil, orice porumbel din ţară sau orice vultur, ca să spun aşa.” Da, domnilor. El va ridica o sperietoare bătrână ca să vă facă să vă temeţi.  Înţelegeţi?

Dar spre surprinderea mea, chiar la dreapta acelei sperietori stăteau două mierle sănătoase şi mâncau căpşuni. Aşa este. Atunci m-am gândit: „Pentru ele acea sperietoare nu este ceva înspăimântător.” Aceasta este sigur. Ele nu au dat atenţie acelor sperietori, ci s-au aşezat chiar lângă ele şi au mâncat ca şi cum n-ar fi fost acolo. De ce? Fiindcă acele căpşuni erau pentru ele.

Dumnezeu să binecuvânteze acel bărbat sau femeie care poate trece mai departe de orice sperietoare care încearcă să arate spre una sau alta, şi merge drept în câmp pentru că este o recoltă bună, amin, chiar la timp. Mergeţi drept în câmp! Nu era nimic care să le sperie pe mierlele acelea, aşa că au putut mânca din acele fructe.

Aceasta este o adeverire a faptului că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat şi Dumnezeu pune mărturia Cuvântului Său, prin semnele Lui. Cuvântul lui Dumnezeu este o Sămânţă şi acea Sămânţă trebuie să rodească după soiul ei. Isus a spus că Cuvântul lui Dumnezeu este o Sămânţă pe care a semănat-o Semănătorul. Aşadar, orice făgăduinţă din Biblie trebuie să aducă rod după soiul ei. Amin.

Cum credeţi că veţi scăpa? Voi spuneţi că în zilele acestea nu mai există botez cu Duhul Sfânt, fiindcă El a fost dat numai pentru apostoli în ziua de Rusalii, dar priviţi ce a spus acest bărbat sub inspiraţia Duhului Sfânt: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.39).

Dacă vă temeţi de sperietori, nu veţi ajunge niciodată înăuntru. Înţelegeţi? Dar dacă nu vă temeţi, veţi trece pe lângă acele sperietori. Nu contează cine, ce spune, dacă nu are nimic cu Cuvântul lui Dumnezeu, staţi departe! Staţi pe Cuvânt!

Semnele adeveresc Cuvântul adevărat. Dumnezeu a spus aceasta în toate epocile. Dacă vreţi să vă notaţi textele, puteţi trece Evrei 2.4: „Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa.” Vedeţi? Dumnezeu i-a adeverit întotdeauna pe trimişii Săi.

„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul Său, Isus Hristos.” (Evrei 1.1,2). Înţelegeţi?

Astfel, dacă lor le-a fost propovăduită Evanghelia atunci şi a fost însoţită cu semne şi minuni care adevereau aceasta, atunci cu cât mai mult ar trebui să ne ţinem după Dumnezeu, când vedem diversele semne, minuni şi darurile Duhului Sfânt? Diferite semne, semnele pe care le-a arătat Isus Hristos când era pe pământ, dovedind Cine era, Ce era şi scopul pentru care era aici.

Nu-i de mirare că El a spus: „Faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?” (Matei 16.3). Înţelegeţi? Aceasta este problema şi astăzi. Oamenii nu recunosc ziua în care trăim, dar aşa trebuie să fie. Nu este nimic în afară de ceea ce a fost spus; totul decurge întocmai.

Nu demult am predicat despre un subiect micuţ luat din Matei 11.6, pe care l-am intitulat „Fericirile uitate.” Ucenicii lui Ioan au venit la Isus să-L întrebe dacă El era Cel ce urma să vină.

Ioan era puţin îngrijorat, fiindcă predicase că va veni Hristosul. Acest lucru ar putea fi bun pentru fraţii penticostali. Urma să vină Hristosul. Ioan fusese în pustie şi acolo văzuse copaci şi şerpi. El nu avea nici o experienţă seminaristică şi vorbea despre şerpii din pustie, despre copaci, despre securea înfiptă la rădăcina lor. Aşa clasifica el totul, după ceea ce văzuse în pustie. Şi pentru că ştia că şerpii fugeau când erau în pericol, le-a zis fariseilor: „Neam de şerpi, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?” Vedeţi? Apoi le-a zis: „Acela are lopata în mână; Îşi va curăţa aria cu desăvârşire şi Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” (Luca 3.17). O, ce vreme a lui Mesia!

Când a venit Mesia printre ei, El era un tip micuţ, blând, slăbuţ şi cu umerii lăsaţi în jos. Biblia spune că „N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa.” (Isaia 53.5).

Când a ajuns în închisoare, Ioan a început să se gândească la toate lucrurile pe care le-a văzut, dar şi-a zis: „Sunt sigur că am văzut semnul corect. El mi-a spus în pustie că Acela peste care voi vedea Duhul pogorându-Se, este Cel care botează cu Duhul Sfânt şi cu Foc. Şi eu am văzut acel semn. Pot mărturisi că acesta este adevărul, că Acela este Fiul lui Dumnezeu. Dar dacă ceva nu este în ordine, şi este cineva care se poartă ca El? Mai bine să caut să descopăr şi altceva.”

Şi i-a trimis pe câţiva dintre ucenicii săi la El.

Când au ajuns la Isus, El nu le-a spus: „Am să-i trimit la Ioan o carte scoasă de seminar, ca să ştie cum să se comporte în închisoare ca să rămână neprihănit.” O, nu! El nu a spus niciodată: „Spuneţi-i lui Ioan că mai are de făcut doi ani de colegiu, ca şi tatăl lui.” În primul rând, Ioan nu a mers la nici o şcoală. Părinţii lui au murit când era încă mic, aşa că la nouă ani a fost dus în pustie, fiindcă avea un mesaj care a venit de la Dumnezeu, nu vreun crez omenesc. Mesajul lui trebuia să vină de la Dumnezeu. Chemarea lui era prea importantă ca să se încurce cu vreo experienţă de seminar, ca şi tatăl lui, care desigur, fusese preot. Ioan nu s-a dus la şcoala tatălui său, ci s-a dus în pustie ca să urmeze şcoala lui Dumnezeu., care i-a vorbit exact: „Ioane, tu trebuie să aştepţi acest semn. Când Îl vei vedea înaintea ta pe Duhul Sfânt ca un nor de foc cu aripi de porumbel coborându-Se peste Acela, să ştii că este El.”

Ioan a spus: „Eu am văzut aceasta, dar El nu S-a comportat aşa, ceea ce înseamnă că trebuie să fie mai mult.”

Astfel, Isus le-a spus trimişilor lui Ioan: „Nu vă întoarceţi încă şi nu luaţi nici o carte sau ceva, ci staţi aici până când se termină serviciul.” Şi când au trebuit să plece înapoi, le-a zis: „Mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan că sunt în timp, nu sunt în urmă şi totul este în ordine.” Amin. Vedeţi?

La fel este şi astăzi. Noi ne gândim că s-a întâmplat ceva, dar nu este aşa. El este exact la timp, nu în urmă. Amin. Totul merge exact la timp. „Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ce aţi auzit şi văzut… Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.” (Luca 7.22-23).

Vedeţi, Ioan a făcut cel mai jalnic comentariu: „Mergeți și întrebați-L dacă El este Acela…” Vedeţi? Dar Isus ştia starea lui, ştia că era în temniţă şi suferea acolo. Aşa cum spune fratele Pember: „Ochiul Lui de Vultur a filmat peste tot.”

Presupun că darul profetic al lui Ioan nu funcţiona tocmai bine acolo în temniţă, fiindcă ştia că în curând avea să-i fie tăiat capul. Totuşi, Isus i-a făcut cel mai mare compliment care putea fi făcut vreodată şi a spus: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Un om îmbrăcat în uniformă de seminar, cu guler tare în jurul gâtului? Cei ce poartă astfel de haine sunt cei care pupă bebeluşii, îi căsătoresc pe tineri şi îi îngroapă pe cei morţi. Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.” D.D. şi PH.LL, QU, ştiţi voi, şi toţi aceştia. „Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc.” Da, domnilor. Şi le-a spus: „De ce nu puteţi să-l primiţi pe acela despre care s-a spus în Maleahi 3: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.”?  Aceasta a fost el, şi i s-a dat un semn după care a privit tot timpul. (Matei 11.7-9).

Dumnezeu le-a dat în toate epocile semne oamenilor şi a mărturisit despre ele. Dacă vreţi, puteţi să vă notaţi Deuteronom 18.22 şi 13.1. Dumnezeu i-a dat lui Israel un semn sigur.

El Îşi trimite Cuvântul prin proroci, este adevărat? Exact aceasta spune Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu vine la proroci (Amos 3.7). El spunea cum trebuie testat un proroc: dacă ceea ce spunea prorocul se împlinea, atunci trebuiau să asculte de el, dar dacă nu se împlinea, atunci nu Dumnezeu a vorbit şi nu trebuiau să asculte de el. Asta-i tot.

„Dacă este printre voi vreunul duhovnicesc sau un proroc, Eu, Domnul Dumnezeu, Mă voi face cunoscut lui într-o vedenie sau vis, şi dacă se împlineşte, am vorbit Eu.” Sigur că da, pentru că Dumnezeu nu poate să mintă. Voi ştiţi că nu se poate aşa ceva. El este Izvorul desăvârşirii, al Adevărului. El este Dumnezeu şi de la Dumnezeu nu poate veni nici o minciună, pentru că El este desăvârşit şi curat.

Şi dacă este Cuvântul Domnului, atunci acelea sunt gândurile Lui exprimate. Amin. Aşa avem Viaţa veşnică, pentru că am fost aduşi la existenţă prin Dumnezeu. Noi nu am aderat la Biserică, ci am fost născuţi din Cuvânt, Sămânţa originală pe care a vorbit-o Dumnezeu când a zis: „Să fie…” şi a fost. Amin. Aşa Îşi naşte Dumnezeu copiii astăzi: în pântecele inimilor lor, prin Cuvântul Său care prinde rădăcini şi creşte.

Cum este posibil ca un duh care neagă acest Cuvânt, să spună că este Duhul lui Dumnezeu? Nu se poate. Amin. Dacă nu este El, nu este Duhul Sfânt, ci este altcineva. În ordine.

Prorocii Domnului au dat pentru fiecare generaţie semne şi minuni. Prorocii adevăraţi care au posedat Cuvântul adevărat, au dat semne biblice adevărate. Aş vrea să facem aici o diferenţiere între ce este bine şi ce este rău, pentru că în Biblie scrie că cele două duhuri vor fi atât de aproape, încât dacă ar fi cu putinţă, i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.

Mă bucur că este scris: „Dacă ar fi cu putinţă”, fiindcă cei aleşi au fost cunoscuţi mai dinainte de Dumnezeu: „Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” (Romani 8.29-30).

Acesta este un lucru bine aşezat. Da, domnilor. Deci, dacă ar încerca să-i înşele şi pe cei aleşi, înseamnă că vine cu ceva ce pare adevărat.

Prorocii adevăraţi au dat semnele adevărate ale Cuvântului adevărat, este adevărat? Înainte de a merge mai departe, aş vrea să vă aduc câteva exemple. Cât de aproape poate fi minciuna ca să pară adevăr? Ceea ce i-a spus Satan Evei, era aproape adevărat.

Să privim la Ahab şi Iosafat. Ahab şi-a pus deoparte pentru el, patru sute de proroci israeliţi. Ei erau proroci israeliţi, de pe linia prorocilor adevăraţi, iar Ahab i-a şcolat şi le-a purtat de grijă.

Iosafat a fost chemat de Ahab să se alieze cu el ca să meargă să ia Ramotul din Galaad. Aceasta a fost întrebarea pe care le-a pus-o prorocilor: „Să mergem la Ramotul din Galaad să-l luăm?” (1Împăraţi 22.6). Şi toţi acei proroci au spus: „Suie-te, căci Domnul este cu tine.” De ce au spus aceasta? Pe ce se bazau? Pe faptul că ţara era a lor. Aşa este. Când Iosua a împărţit ţara, Dumnezeu a dat Israelului Ramotul din Galaad, dar apoi vrăjmaşul i-a împins afară a le-a ocupat ţara.

Priviţi, fraţii mei penticostali, Ţara ne aparţine, dar poate fi luată şi ţinută de vrăjmaş până când sunt puse lucrurile în ordine. Întoarceţi-vă la Cuvânt! Indiferent ce este, noi trebuie să ne întoarcem să ne aliniem cu Cuvântul, pentru că aceasta este calea pe care a dat-o Dumnezeu. Trebuie să ne întoarcem să ne aliniem cu Cuvântul. Aliniaţi-vă cu Dumnezeu şi cu Cuvântul Său şi atunci totul va funcţiona corect.

Dar aceşti proroci au spus: „Du-te acolo, căci Domnul este cu tine,” iar unul dintre ei, şi-a pus două coarne şi a spus: „Cu aceste coarne vei împinge vrăjmaşul afară din ţară.” (2Cronici 18.10).

Acolo era însă cineva cu adevărat duhovnicesc, Iosafat, căruia i s-a părut că ceva nu este bine. Patru sute de proroci au prorocit într-un acord. Probabil erau de două ori mai mulţi decât suntem noi în seara aceasta aici. Şi Zedechia a spus: „Vezi, acesta este semnul nostru. Am să vă arăt un semn,” apoi a luat două coarne şi a spus: „Ia aceste două coarne şi cu ele îi vei împinge afară din ţară. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul.”

Dar Iosafat a spus: „Ceva nu este în ordine. Nu am pe ce să pun degetul, ceva este greşit,” după care a întrebat: „Nu mai aveţi încă un proroc?”

„Mai este unul,” a răspuns Ahab, „dar acela este un holly-roller, unul care se numeşte Mica, dar îl urăsc, fiindcă proroceşte constant împotriva mea.”

„Să nu vorbească aşa împăratul. Haide să-l auzim şi pe el,” a spus Iosafat.

Astfel, au trimis după el comitetul de diaconi şi i-au spus: „Uite ce este, ai putea ajunge prezbiter general sau ceva, dacă te aliniezi cu ceilalţi proroci. Du-te şi spune la fel ca ei.”

Vă puteţi imagina un om al lui Dumnezeu vorbind aşa? Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi spune ce îmi spune El.”

Aceasta este poziţia corectă. Da, domnilor. Ce era el? Un semn. El era un semn chiar atunci când era pe cale să se întâmple ceva. Dumnezeu urma să împlinească Cuvântul Său pe care Îl spusese deja prin Ilie, adevăratul proroc al lui Dumnezeu. El vorbise împotriva lui Ahab şi a Izabelei şi spusese ce li se va întâmpla din pricina faptelor lor rele. Cum poate să-l binecuvânteze El pe cel rău care nu se pocăieşte?

Cum poate face El aceasta cu toată stricăciunea care este în bisericile de astăzi, cu toate diferenţele dintre ele şi cu tot egoismul lor, când neagă clar Cuvântul şi puterea Cuvântului lui Dumnezeu? Cum poate El să binecuvânteze aşa ceva? Nu se poate. Sigur că nu o face. Noi trebuie să ne întoarcem la calea Lui adevărată.

Mica le-a zis: „Lăsaţi-mă în seara aceasta,” iar Domnul i s-a arătat şi voi ştiţi care a fost prorocia, totul fiind corect, un semn.

 Deci, dacă este o prorocie adevărată… Noi am învăţat din Matei 24 că există prorocii adevărate şi prorocii false. Noi ştim aceasta. Şi de fiecare dată când vedeţi ceva adevărat, ştiţi că pe aproape este şi ceva fals. Să nu uitaţi aceasta!

Ce este o minciună? Adevărul pervertit. Minciuna a fost adevăr, dar cineva l-a citat greşit, făcând din el o minciună. Înţelegeţi? Diavolul nu poate crea nimic; el a pervertit doar ce era bun şi l-a făcut să devină rău. Şi dacă este un Cuvânt adevărat al lui Dumnezeu, există şi un aşa zis cuvânt al lui Dumnezeu, dar care este fals. Aşa este. Şi dacă este un proroc adevărat, este şi unul fals…

În Matei 24, Isus ne-a avertizat: Fiţi cu băgare de seamă la prorocii mincinoşi!” Deci, aşa cum sunt proroci adevăraţi, sunt şi proroci mincinoşi.

Dar prorocul adevărat va sta întotdeauna cu Cuvântul. Exact aceasta a făcut şi Mica. A stat exact cu Cuvântul Domnului.  El a ştiut că era Cuvântul, fiindcă a venit la proroc. Acum mă simt religios.  Cuvântul Domnului rezistă indiferent ce se întâmplă. Biserica se ridică şi cade; oamenii se ridică şi cad; toate lucrurile se ridică şi cad, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va cădea niciodată, fiindcă este Dumnezeu. Este Dumnezeu în formă tipărită. Aşa este.

De aceea ai Viaţa veşnică. Tot ce are început, are şi sfârşit. Vedeţi? Din cauza aceasta trebuie să moară trupul: pentru că a avut un început, dar sufletul din tine… dacă a fost văzut de Dumnezeu… Ce este Duhul Sfânt în tine? Este gândul mai dinainte al lui Dumnezeu. Ce este cuvântul? Un gând exprimat. Vedeţi? Astfel, Dumnezeu te-a avut în gândul Lui, înainte ca să fie lumea. Amin. El a avut în gândul Său o biserică. Vedeţi?

Isus a spus că atunci când eşti născut din nou, îţi dă Viaţa veşnică. Cuvântul grec „ZOE” înseamnă „Viaţa lui Dumnezeu.” Astfel, tu eşti o parte din Dumnezeu care nu va pieri. El a spus: „Şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.40). Aceasta înseamnă că nu poate pieri pentru că este veşnic. Nu a avut început, deci nu poate avea nici sfârşit. Tu ai fost în gândurile lui Dumnezeu înainte să fie exprimate prin Cuvânt. Apoi, când a devenit Cuvânt, s-a făcut trup.

Acesta este motivul pentru care Isus nu a trebuit să Se roage. Eu trebuie să mă rog şi tu trebuie să te rogi, pentru că suntem rezultatul unei legături sexuale. Mama şi tata ne-au adus pe lume ca o fiinţă pervertită; noi nu suntem în original. Dumnezeu nu a spus la început că tata şi mama vor aduce pe lume oameni. El l-a creat pe om prin Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea Isus era Cuvântul. Acolo nici bărbatul şi nici femeia nu au avut nici o contribuţie. Nu, domnilor. El nu a folosit ovulul Mariei. Acest lucru este la milioane de mile depărtare de părerile voastre catolice. El n-a avut nimic a face cu Maria, ea fiind doar incubatorul. Asta-i tot. Isus nu a numit-o niciodată mamă. Arătaţi-mi un singur loc unde scrie că a numit-o mamă. El a numit-o „femeie.” Amin. Asta-i tot ce era ea: o femeie pe care a folosit-o Dumnezeu.

Nu a fost nici zeiţă şi nici mama lui Dumnezeu. Cum poate Dumnezeu să aibă o mamă? Vai, Doamne!

Şi se mai vorbeşte şi despre un  Fiu veşnic. Fiul a avut un început, dar ceea ce este veşnic nu poate începe şi nu se poate sfârşi. A fost întotdeauna acolo. Cum poate fi un fiu veşnic? Eu nu sunt prea deştept, dar chiar şi eu ştiu mai mult de-atât. Sigur că da.

El era chipul exprimat al lui Dumnezeu, fiindcă era gândul lui Dumnezeu exprimat prin Cuvântul Său. Dumnezeu a spus: „Să fie…” şi a fost. El a umbrit-o pe Maria, iar ea L-a hrănit, este adevărat. Voi faceţi acelaşi lucru în seara aceasta, în timp ce Îl hrăniţi cu laudele voastre, având părtăşie cu Dumnezeu.

Acum priviţi! El era Cuvântul. Vedeţi, Isus a spus aceasta fiindcă El era Cuvântul. Dar noi trebuie să ne apropiem de Dumnezeu prin Cuvânt. Înţelegeţi? Cuvântul vine la proroci, dar ei nu sunt Cuvântul. Ei erau un trup pregătit la care să poată veni Cuvântul lui Dumnezeu.  Biblia spune că Cuvântul lui Dumnezeu vine la proroci. Ei nu erau Cuvântul, dar Isus era Cuvântul. Amin şi amin. O, îmi place aceasta! În ordine.

El de ce nu S-a abătut niciodată de la Cuvânt, fiindcă Satan a încercat să-L pervertească aşa cum a făcut şi cu Eva? Astfel, I-a zis: „Este scris că El va porunci îngerilor să Te păzească să nu-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră.” Dar Isus i-a răspuns: „De asemenea este scris.” Vedeţi? El i-a pasat-o repede înapoi. Apoi a spus: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese…” Nu cu puţin de aici şi puţin de acolo, şi apoi amestecăm cu puţină teologie şi invenţii omeneşti, „ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Prin aceasta va trăi omul. Cu fiecare Cuvânt, cu fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Aşa a spus Isus şi El era Cuvântul. (Matei 4.4).

Aşadar, dacă un proroc adevărat stă pe Cuvânt şi voi vedeţi manifestarea acelui Cuvânt, cum s-a întâmplat cu Mica, Moise sau ceilalţi, înseamnă că un proroc fals va încerca să vă facă să vă înspăimântaţi de semnele Cuvântului lui Dumnezeu. Isus a spus să vă feriţi de ei, pentru că vor încerca să-i înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Astfel, vor veni şi se vor pretinde de toate, dar… Când se îndepărtează de Cuvânt, îndepărtează-te şi tu de ei. Deci depărtaţi-vă de ei şi staţi cu Cuvântul.

Noi intrăm într-o perioadă a anului pe care o numiţi „postul Paştelui.” Este o perioadă în care luteranii, catolicii şi ceilalţi, nu beau, nu fumează, etc. Aşa este. Eu nu cred în aceasta, fiindcă am terminat-o cu toate acestea. Dar după patruzeci de zile, când postul se termină, sunteţi înapoi în noroi. Haideţi mai departe şi mai departe, nu doar patruzeci de zile. Staţi pe Cuvânt! Staţi cu Viaţa veşnică. Staţi cu Hristos. Dacă produce lucruri bune patruzeci de zile, atunci va produce şi pentru tot restul vieţii tale. Sigur că da, fiindcă Cuvântul este veşnic. În ordine.

Vedeţi, prorocii falşi sau păgânii (oricum i-ai numi, niciunul nu crede Cuvântul şi oricine nu crede Cuvântul este un necredincios), pun mărturie mincinoasă despre Cuvânt. Ei spun că Cuvântul nu înseamnă aceasta, dar El înseamnă exact ceea ce spune. „Păi, aceasta a fost numai pentru apostoli,” zic ei, dar atunci cum pot predica şi să spună că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Vedeţi? Cuvântul spune că El este Acelaşi. „Păi, într-un fel El este acelaşi…” El este Acelaşi în toate felurile. Cu siguranţă. Da, domnilor.

Deci prorocii falşi şi păgânii necredincioşi aduc semne mincinoase. Ce fel de semne sunt acestea? Să nu uitaţi că aceştia nu sunt comunişti, ci sunt religioşi. Un comunist nu umblă cu aceste lucruri. Sigur că nu.  Nu uitaţi că prin aceste lucruri vor încerca să-i înşele chiar şi pe cei aleşi. Înţelegeţi? Şi ce vor spune? Ei nu vor spune: „Haideţi şi naşteţi-vă din nou,” ci vor spune: „Haideţi şi aderaţi la biserică.” Vedeţi? Aceştia sunt prorocii falşi. „Veniţi şi aderaţi.” Dar voi să nu mergeţi să aderaţi, ci să fiţi născuţi din nou. Semne false… Ei le mai spun oamenilor: „Să nu credeţi semnele acelea…” Desigur, ei se tem de ele, pentru că aşa spune Biblia că va fi.

Dumnezeu va trimite semnele Cuvântului Său, din cer, dar păgânii spun: „Nu vă luaţi după semnele lor! Staţi departe de învăţăturile lor!” Ei sunt învăţaţi, dar nu vă luaţi după căile învăţăturilor lor, pentru că au învăţăturile de la seminar şi tot felul de căi. Staţi departe de acestea! Staţi cu Cuvântul! Depărtaţi-vă de aceşti învăţători falşi pentru că ei pun mărturia unui semn mincinos.

Isus a spus în Marcu 16 că „Aceste semne îi voi însoţi pe cei ce cred…” Da, domnule. Aşa este. Dar dacă ei văd că nu sunt urmaţi de aceste semne, spun: „O, dar aceste lucruri nu mai sunt necesare!” Depărtaţi-vă de aceştia! Depărtaţi-vă imediat de ei, fiindcă le spun oamenilor: „Să nu credeţi aceste semne!” Dar cum ar putea să creadă? Chiar dacă ar fi un semn adevărat al Cuvântului din timpul în care trăiesc…

Adineauri am vorbit despre Mica, iar dacă va fi cu voia Domnului, în următoarele câteva minute voi mai vorbi despre câţiva proroci ai Lui. Dar acum mă întorc puţin la Mica. De ce nu au putut vedea predicatorii acelui timp că ţara era blestemată de Cuvântul Domnului, care îi blestemase pe Ahab şi pe Izabela?  Cum putea El să binecuvânteze ceva ce fusese deja blestemat? Nu se putea. Dumnezeu nu face niciodată aşa ceva. Înţelegeţi?

Acel bărbat stătea acolo sub inspiraţia Cuvântului lui Dumnezeu care spusese că câinii vor linge sângele Izabelei şi al lui Ahab. Cuvântul Domnului vorbit prin profet a spus aceasta. Cuvântul Domnului a venit la profet şi el a spus acele cuvinte, iar aici era un alt profet, care era aliniat cu Cuvântul. Dar parcă nici n-a fost observat de Ahab, care l-a condamnat, în timp ce episcopul a păşit în faţă şi l-a plesnit peste obraz. Zedechia n-a fost făţarnic când a făcut aceasta, ci credea sincer că este corect.

„Bine, frate Branham, dar cum poţi şti care este corect şi care este greşit?” Testaţi-i cu Cuvântul! Aceasta va descoperi dacă este corect sau nu. Staţi cu Cuvântul şi veţi vedea ce se va întâmpla. Aşezaţi Cuvântul aici, staţi pe El şi veţi vedea ce va urma. Da, staţi pe Cuvânt.

Când a fost testat cu Cuvântul, Mica a dovedit că-L avea sută la sută. Ei i-au spus: „Stai puţin, Dumnezeu ni L-a dat nouă!” Aşa este.

Dumnezeu ne-a dat făgăduinţa Duhului Sfânt, pentru că Petru a spus în ziua de Rusalii:

„Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru fiecare generaţie.” (Fapte 2.38-39). Aşa este, dar sunt câteva condiţii. Tu nu mai poţi merge unde vrei, ci trebuie să urmezi instrucţiunile Lui. Exact.

Ţara le aparţinea, dar ei trebuiau să urmeze Instrucţiunile. Dumnezeu nu i-a dat instrucţiuni lui Ahab. El a fost blestemat şi tot ce este blestemat de Dumnezeu nu poate scăpa. Amin. Dacă El l-a blestemat, cu siguranţă nu vreau să fiu în preajma acelui om. Da, domnilor. Avem destule probleme, aşa că nu trebuie să mai intrăm şi în aşa ceva.

Astfel, acest tip (Ahab), l-a luat pe micuţul predicator (pe Mica) şi a zis: „Băgaţi-l după gratii, legaţi-l în butuci şi daţi-i doar pâinea şi apa întristării până mă voi întoarce în pace, iar atunci voi sta de vorbă cu acest fiu al lui Imla.”

Dar Mica i-a spus: „Dacă te vei întoarce în pace, atunci nu a vorbit Domnul prin mine.” El a ştiut că prorocia pe care o avusese, vedenia pe care o văzuse era în linie cu Cuvântul. Priviţi! Acum înţelegeţi unde vreau să ajung? Dacă vedenia ta nu este exact în linie cu Cuvântul, mai bine pune-o deoparte. Nu contează ce făgăduinţă pretinzi că ai, mai bine aliniază-te cu Cuvântul. Aşa este. Înţelegeţi?

Deşi era adevăratul semn al lui Dumnezeu pentru acel timp, din Cuvântul vorbit, şi cu toate că Domnul a spus că se va întâmpla exact în timpul acela, ei L-au negat şi au spus: „O, daţi-i pace! Nu înseamnă nimic.” O, vai! Prin Cuvântul Său profetic, Dumnezeu a dat întotdeauna nişte semne biblice înainte ca să trimită judecata. El a vorbit acolo în urmă, apoi a venit unul din slujitorii Lui şi a vestit din nou acelaşi Cuvânt, exact cum era. Înţelegeţi?

El face întotdeauna aşa înainte de a trimite judecata anunţată. Cineva vine cu realitatea biblică şi Dumnezeu întăreşte mărturia.

În Evrei 2.4 scrie că Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne şi minuni, confirmând astfel Cuvântul care a fost propovăduit. Înţelegeţi?

Sigur, poţi avea un serviciu micuţ de vindecare, aceasta ar putea merge, dar cum rămâne cu restul? Vedeţi? Voi puteţi lua Cuvântul şi să-L faceţi să meargă chiar aici, dar restul nu va funcţiona la locul exact. În fiecare loc în care pui Cuvântul, El trebuie să funcţioneze dacă este în canalul corect cu credinţa în spatele lui ca să creadă. Atunci poate să crească.

Zilele trecute am văzut cum nişte oameni au luat câteva boabe de grâu din locul unde erau păstrate odată, în grânarele lui Iosif, în Egipt. Ei le-au pus în pământ şi după două mii cinci sute de ani, ou obţinut grâu. Nu a contat cât de vechi erau boabele acelea, viaţa era încă acolo şi au putut germina.

Nu contează când au fost făcute acele făgăduinţe, ele sunt pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Voi trebuie să udaţi cu apă acea sămânţă. Amin. Şi orice va rodi ea, va fi din soiul acelei seminţe.

Fără îndoială, noi am avut o mare trezire, dar a fost o trezire denominaţională. De ce? Pentru că am semănat seminţe denominaţionale. Corect. Când Duhul Sfânt Se revarsă ca ploaie peste cel drept şi peste cel nedrept…

Aceeaşi ploaie face să crească şi buruiana şi grâul, şi amândouă sunt vesele. Dar după roade îi veţi cunoaşte. Ce încercăm să facem noi? „Un milion mai mulţi decât cealaltă organizaţie. Noi am avut un Billy Graham.” „Unul din băieţii noştri a ajuns un mare om al lui Dumnezeu.” Da, penticostalii au avut o trezire prin Oral Roberts. O, şi mulţi şi multe treziri! Mulţi au cules cu aceste ocazii. Şi ce s-a întâmplat acum cu toate acestea? Totul s-a sfârşit.

Ştiţi că Ioel a vorbit despre o ploaie timpurie şi despre o ploaie târzie? „Moureh” în evreieşte înseamnă „ploaia secerişului, ploaia recoltei.”

Ce culegeţi? O, voi aţi ridicat o organizaţie, dar Dumnezeu unde este? Voi aţi semănat sămânţă denominaţională. Vedeţi, când S-a revărsat Duhul Sfânt, ei au făcut o trezire denominaţională.

Ceea ce ne trebuie este să ne întoarcem înapoi la Cuvânt. Întoarceţi-vă înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu şi scoateţi afară o Mireasă a lui Hristos şi a Cuvântului. Înapoi la Cuvântul adevărat!  Lăsaţi organizaţia! Eu nu am nimic împotriva organizaţiilor, dar trebuie traşi nişte pumni, ştiţi voi, căci altfel nu pot fi scoşi afară. Dumnezeu să aibă milă! Spuneţi adevărul sau tăceţi! Da, domnilor. Spuneţi-L aşa cum este scris şi veţi vedea că Dumnezeu Îl va confirma. Vă provoc să credeţi. Eu ştiu ce spun. Înţelegeţi? Voi trebuie să staţi pe pământ, nu să evitaţi aceasta şi să vă furişaţi pe dincolo zicând: „Am să încerc şi aceasta.” Nu faceţi aceasta! Nu, nu! Tu trebuie să vii cu toată inima şi să spui: „Doamne, este Cuvântul Tău şi Îl cred.” Şi atunci va lucra chiar acolo. Da, domnilor.

Da, domnilor. Înainte ca să-Şi trimită judecata, El trimite întotdeauna pe cineva cu Cuvântul Scripturii, însoţit de semnele Scripturii, dar necredinciosul trece la o depărtare de un milion de mile de aceasta. De ce? El este speriat şi descurajat. De ce? Pentru că nu crede. Amin. Dar secerişul vine la fel.

Necredinciosul spune: „O, ce nonsens! Nu-i nimic acolo! Zilele minunilor au trecut, nu mai există aşa ceva. Totul este numai un gunoi, asta-i tot!” Dar El merge mai departe la fel.

Moab stătea şi privea în jos, la fratele lui Israel, care era în vale. Ştiaţi că prorocul acela fals s-a ridicat, şi a adus aceeaşi jertfă ca jertfa pe care a adus-o Moise în tabăra cealaltă? Aşa este.

Iată că a venit Balaam, episcopul Balaam, care a ieşit din acea mare organizaţie a Moabului.  El se trăgea din fiica lui Lot. Nu din alt Dumnezeu, ci din acelaşi Dumnezeu. El a venit acolo şi a ridicat şapte altare. Ce cerea IaHVeH? Un număr desăvârşit, şapte altare curate. Aceasta făcea şi Moise acolo jos, exact la fel. Cei şapte berbeci vorbeau despre venirea Fiului lui Dumnezeu. Şapte berbeci. Da, domnilor. Dar, fraţilor, el nu a văzut stânca lovită şi nici şarpele de aramă. Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. Ei nu văd Duhul Sfânt care Se mişcă în Cuvântul şi în promisiunile lui Dumnezeu, aducând la suprafaţă semnele şi minunile pe care le-a promis. Dar ei nu au crezut. Acesta a fost motivul.

Haideţi să vorbim puţin şi de Noe şi de semnele date de Dumnezeu în vremea aceea. Credeţi că el avea un semn de la Dumnezeu? Sigur că da. El a fost un proroc al lui Dumnezeu, prin care a arătat că va fi un mare semn în cer, că se vor aduna nori şi va ploua. Nu plouase niciodată până la semnul dat de Dumnezeu, iar Noe a stat în uşa arcei şi a propovăduit o sută douăzeci de ani, iar oamenii l-au batjocorit şi au râs de el.

Isus a făcut referire la zilele lui Noe în Matei 24 şi a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe… mâncau, beau, se căsătoreau.” Exact aceasta a spus aici în Matei 24, iar astăzi fac la fel. Şi aţi observat că mai jos scrie că vor fi semne înfricoşătoare în cer şi pe pământ. Este adevărat? Ce spunea acolo Ieremia? „…nu vă temeţi de semnele cerului…” (Ieremia 10.2).

Tu spui: „Semne în cer?” Păi, chiar şi Pentagonul se minunează de ele. Nu demult au văzut acele farfurii zburătoare şi se întrebau ce pot fi. Este o forţă aproape invizibilă care coboară şi este inteligentă. Eu nu sunt un fan al farfuriilor zburătoare, dar ele sunt nişte semne. Exact.

Dar de ce atârnă acolo, deasupra Pentagonului? De ce zboară deasupra Washington-ului unde sunt văzute în mod constant?  Vom ajunge la aceasta mai târziu şi veţi vedea că El a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” (Matei 24.37).

Moise şi semnul lui, semnul dat de Dumnezeu, semnul biblic. Credeţi că semnul lui Moise era biblic? Cum a ştiut Moise că era Dumnezeu? Fiind născut proroc, el avea Cuvântul Domnului şi a ştiut. Astfel, s-a dus acolo să-l elibereze pe Israel, dar a descoperit că oamenii nu-l voiau. Un proroc nu poate să aducă mesajul la oameni dacă oamenii nu vor să-l audă.

Astfel, Dumnezeu l-a chemat pe prorocul Său în pustie. Sigur. L-a dus acolo şi şi-a lăsat poporul să mai sufere puţin până erau gata să-l primească. Moise era gata, Dumnezeu era gata, dar poporul nu era gata. Ei au mai stat încă patruzeci de ani în robie, pentru că nu erau gata. Exact aşa.

Dar când Moise a văzut acel rug aprins… Presupun că văzuse multe focuri, dar când acel Glas i-a vorbit din rug… Poate auzise multe glasuri, dar Acesta i-a vorbit din rug, şi ştiţi ce i-a spus? I-a citat Scriptura. Acela a fost un semn biblic, pentru că Dumnezeu îi spusese lui Avraam că poporul lui va fi străin într-o ţară străină, unde va fi robit timp de patru sute de ani, dar după aceea îl va elibera cu mână puternică.

El a spus: „Moise, sunt gata să-Mi împlinesc făgăduinţa, de aceea te trimis acolo. Ia toiagul acela vechi şi apuc-o cât poţi de repede spre Egipt.” El a mers acolo ca să se împlinească Cuvântul Domnului.

Şi ştiţi ce au făcut egiptenii când a ajuns acolo? Credeţi că au spus: „O, Moise, tu eşti marele proroc al Domnului…”? Nicidecum. Ei au râs de el şi erau înfricoşaţi de semnele pe care le făcea. Este adevărat? Chiar şi Israel era înfricoşat de semnele pe care le făcea. Moise făcea chiar semnele date de Dumnezeu, dar ei nu au înţeles. Exact aşa. Dumnezeu le-a dat un semn, dar Egiptul s-a descurajat de semnele lui Dumnezeu, de semnele prorocite.

Dumnezeu îi spusese lui Avraam, părintele făgăduinţei, că sămânţa lui, Israelul, va fi rob într-o ţară străină, dar El Îşi va arăta mâna puternică prin eliberarea lor. Şi iată că aici era omul cu semnele făgăduite, dar ei nu au crezut şi au pierit. Sigur.

Să ne gândim la alt proroc, la Ezechiel, căruia Domnul i-a spus despre judecata care va veni asupra Israelului. Dar înainte ca să vină judecata, Dumnezeu trimite un proroc prin care avertizează. Astfel, Dumnezeu l-a trimis pe Moise înaintea judecăţii; l-a trimis pe Noe înaintea judecăţii, etc. Pe Moise l-a trimis să ducă poporul într-un loc unde să nu-i poată ajunge plăgile.

L-a trimis pe Noe şi i-a adunat pe toţi cei ce au crezut în arcă, apoi i-a nimicit pe toţi cei care nu au crezut semnul lui (construirea arcei, pregătirea şi vestirea a ceea ce urma să se întâmple).Toţi cei care au intrat în arcă au fost salvaţi; şi toţi cei care au intrat în Gosen au fost salvaţi.

Înainte ca Dumnezeu să-i ducă în Babilon, i-a spus lui Ezechiel: „Du-te şi stai timp de trei sute nouăzeci de zile pe o parte, căci voi pune o povară peste tine.” Vi-l puteţi imagina pe acest proroc cărunt stând pe o parte la porţile Ierusalimului? Toţi veneau, îl priveau cum stătea acolo pe o parte, cu un vas de seminţe de tot felul lângă el, şi ziceau: „Ce fanatic!” (Ezechiel 4.9). Dar el a stat pe coasta stângă timp de trei sute nouăzeci de zile, după care Dumnezeu i-a spus: „Acum întoarce-te şi stai timp de patruzeci de zile pe coasta cealaltă.” Aceasta era o ruşine.

Israelul s-a purtat ca celelalte popoare; s-a asociat cu celelalte popoare şi voia să scape de proroci ca acesta. Dar au uitat că Cuvântul Domnului vine la proroci; au împrumutat dumnezeii celorlalţi şi voiau să creadă aşa cum credeau ceilalţi.

Dar Dumnezeu le-a trimis un proroc şi el a făcut semnul, dar ei l-au ignorat şi au intrat la judecată. Cât timp? Patru sute treizeci de ani.  El a îngăduit un an pentru fiecare zi. Ei au râs de proroc, dar fiecare zi în care râdeau însemna încă un an de robie. Şi pentru că nu au crezut semnul, au fost duşi în Babilon, la judecată. O, vai!

Haideţi să mai luăm încă unul. Într-o dimineaţă de vară, pe drumul Samariei mergea un bărbat mic, cu faţa zbârcită şi ochii mici privind spre cer. Avea în mână un toiag, era desculţ şi cu o piele de animal învârtită în jurul trupului. Mergea hotărât pe drumul Samariei şi nu s-a temut să stea în faţa lui Ahab, fiindcă predica de multă vreme împotriva căilor lor blestemate.

Poate ei aveau tunsoarea modernă a acelor zile, ca prima doamnă, ştiţi voi. Era sătul de Izabela şi de atitudinea ei. Dumnezeu îl legitimase ca proroc al Lui, da, domnilor, dar femeile voiau să fie ca prima doamnă, ştiţi voi. Iar lucrul acesta se repetă tot timpul.

Naţiunea aceasta se aseamănă foarte mult cu Israelul. Ei au ajuns acolo şi i-au alungat pe locuitorii ţării, apoi au avut împăraţi mari, precum David, Solomon, dar au decăzut şi au ajuns să fie conduşi de acest Ahab, un fluşturatic, o marionetă a Izabelei, gâtul care purta capul împărăţiei.

Noi am făcut la fel. Am venit şi i-am alungat de aici pe indieni, le-am luat ţinuturile şi i-am împins afară silindu-i să moară de foame. Am avut preşedinţi mari ca Washington şi Lincoln, dar mă întreb cum este acum. Acum avem ceva ce seamănă cu vechiul sistem al Izabelei. Exact aşa. Şi Domnul a promis în Maleahi 4, că va ridica pe cineva care nu-i va cruţa. Aşa este.

Ilie Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul,” şi a mers drept în capitală şi a spus: „Nu va cădea nici rouă şi nici ploaie decât la cuvântul meu,” după care a plecat. De ce? Pentru că Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul.” Era un semn. Acolo era secetă, era moartea în ţară.

Cred că şi acum va fi o moarte spirituală a copiilor Izabelei. Da, domnilor. Secetă şi moarte spirituală. Aş putea spune ceva, dar mai bine tac pentru că ştiu că se înregistrează.

Ce mai putea face prorocul după ce această slujbă dată de Dumnezeu, Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu însoţit de semne şi minuni a fost respins? Izabela şi toată suita ei de doamne, l-au urât; nu îl plăceau deloc. Îl considerau o persoană groaznică, dar el era păstorul lor. O, da! Păstorul Ilie. Chiar dacă ea nu îl recunoştea, el era păstorul trimis de Dumnezeu pentru ea. Şi el nu a cruţat-o, ci a tunat Cuvântul împotriva ei.

Dar ei l-au considerat idiot şi l-au respins. Nici o organizaţie nu l-a vrut, ci l-au dat afară. Dar aceasta nu a oprit Cuvântul, ci a mers mai departe. Ilie a stat acolo şi a aşteptat până când L-a avut pe Aşa vorbeşte Domnul pentru Ahab şi s-a dus şi i l-a spus. Iar după ce i l-a spus, ţara a fost lovită de foamete. Aşa este.

Acum aş vrea să privim pe altcineva. Voi ştiţi ce naştere ciudată a avut Ioan Botezătorul, care a venit să împlinească Maleahi 3.1. Îngerul Gavril s-a arătat tatălui său, care era preot, şi i-a spus că fiul lui va fi mare înaintea lui Dumnezeu şi va întoarce inima părinţilor la copii. Maleahi 3.1 spune: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea…” Astfel, în loc să urmeze calea tatălui său, Ioan a luat calea sălbăticiei şi s-a pregătit.

Uitaţi-vă la el. Ioan a trăit în pădure la fel ca Ilie şi a urât femeile imorale la fel ca Ilie. El i-a spus lui Irod că nu era corect să trăiască cu nevasta fratelui său, Filip. Aceasta  l-a costat mai târziu capul, dar nu s-a oprit. Desigur. El era un semn.

Ce spunea Ioan? „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoaşteţi. Nici eu nu-L cunosc pentru că nu am văzut încă semnul Lui, dar El este în mijlocul vostru.” Ioan ştia că era timpul când El trebuia să fie pe pământ.  Amin.

„În mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi. Eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. El are lopata în mână şi va veni într-una din zilele acestea.” Da, domnilor.

Într-o zi a venit Isus, iar Ioan a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” (Ioan 1.29).

Când a venit Isus pe pământ, El a făcut exact ceea ce a spus Cuvântul că va face ca semn pentru Israel.

Acum, după două mii de ani, ei s-au întors înapoi în patria lor şi sunt un popor. Dumnezeu lucrează cu Israel ca naţiune, dar cu neamurile lucrează individual. Israel s-a întors în patria sa şi este un mare semn.

Sper să ajungem la aceasta în câteva minute. Mai am doar zece minute, apoi vom chema un rând de rugăciune. Este ceva ce vreau să vă spun în seara aceasta. Înţelegeţi? Aceasta este o temelie mare, dar va rezista.

Isus a fost mărturia Cuvântului. El este Mesia, Unsul. „Hristos” înseamnă „Unsul, Mesia, Unsul trimis, Cel uns cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu Duhul lui Dumnezeu.” El este Cuvântul, este Cuvântul Uns. Amin. El a împlinit exact ceea ce a spus Moise în Deuteronom 18.15: „Domnul Dumnezeul nostru vă va ridica un proroc ca mine.”  El trebuia să fie un proroc.

Simon Petru a ştiut aceasta. Când a auzit că fratele lui, Andrei, a stat cu El toată noaptea… Să ştiţi că este bine să stai cu El toată noaptea. Da, da. Unii nu pot sta nici cinci minute cu El, dar Andrei a stat toată noaptea. Astfel, a putut să-i spună fratelui său: „Vino cu mine să vezi pe Cine am găsit. El a ştiut ce a găsit şi a stat toată noaptea cu El.

Iacov a putut să se întâlnească cu fratele său după ce a stat toată noaptea cu El. Problema astăzi este că nu staţi îndeajuns cu el. Voi, mame şi taţi, înapoi la rugăciunea de zi şi noapte de la Rusalii!

Astăzi ne plecăm în rugăciune şi spunem: „Binecuvântează pe mama şi pe tata, pe sora şi pe fratele meu. Amin. Acum parcă mi-e somn, dar mă grăbesc să ajung acasă pentru că începe „O iubim pe Lucy.”  Vedeţi cu ce murdării pervertite vă hrăniţi sufletul în loc să veniţi la adunarea de rugăciune de miercuri seara? Şi vreţi ca Dumnezeu să reverse Duhul Sfânt.

Ce iese de aici? O grămadă de denominaţiuni. Asta-i tot. Aceasta este sămânţa semănată. „O, dar eu aparţin de aceasta…” Mai bine aparţin de Dumnezeu. Aşa este. Restul poate să treacă. Desigur.

Acum observaţi. Simon a spus: „Tata mi-a spus că va fi o mare confuzie în ziua când va veni El.”

Îl pot auzi pe bătrânul Simon vorbind cu fiul său: „Fiule, eu sunt prea bătrân, dar nădăjduiesc că tu vei apuca să-L vezi pe Mesia. Eu nu-L voi vedea, dar tu să fii atent pentru că se vor ridica o mulţime de imitaţii. Eu te-am învăţat cum să prinzi peştii şi să cântăreşti drept. Te-am învăţat să te ţii de cuvânt, pentru că aceasta te face un om integru, un om cinstit.

Fiule, dacă poţi urma învăţătura de a fi cinstit, şi iei cuvântul tatălui tău, atunci fii corect şi ia Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Dumnezeu a spus că Mesia va fi un Proroc, nu un teolog. Se va ridica un Proroc al Domnului Dumnezeului nostru.”

Simon avea aceasta în minte, iar într-o zi când a venit Andrei şi i-a spus că fusese cu El, a fost convins să meargă să vadă despre ce este vorba. Şi imediat ce l-a zărit, Isus i-a zis: „Numele tău este Simon şi eşti fiul lui Iona.” Aceasta a fost tot. De ce? Fiindcă ştia că acela era un semn biblic şi că Acela era Mesia.

Când Filip s-a dus să-i spună lui Natanael acesta i-a zis: „Stai puţin! Poate am auzit ceva despre aceasta, dar vreau să mă conving dacă este adevărat sau nu.”

„Atunci vino să mergem acolo şi vei vedea. Urmăreşte ce se petrece în adunare şi vezi ce se va întâmpla.”

Şi iată-i pe Filip şi pe Natanael mergând împreună. Dar când l-a văzut Isus, i-a zis: „Iată un israelit adevărat în care nu este vicleşug.” Aceasta l-a dezumflat pe Natanael şi a zis: „Rabi, de unde mă cunoşti?” Şi El i-a răspuns: „Te-am văzut înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Ce era acesta? Semnul biblic al lui Mesia. Aşa este.

Femeii samaritene de la fântână i-a spus: „Dă-Mi să beau.”

„Nu se cade aşa ceva,” I-a răspuns ea. ”Noi avem segregaţie aici. Evreii şi samaritenii nu au nici o legătură unii cu alţii. Cum poţi să ceri apă de la mine, Tu care eşti un evreu?”

Dar El i-a răspuns: „Dacă ai şti cu Cine vorbeşti, tu Mi-ai cere să bei.” Şi conversaţia a continuat până când Isus i-a prins duhul şi i-a zis: „Du-te şi adu-l pe bărbatul tău aici.”

„Nu am bărbat,” a răspuns ea.

„Bine zici că nu ai bărbat, pentru că cinci bărbaţi ai avut şi cel cu care eşti acum, nu este bărbatul tău.”

Când a auzit aceasta, ea I-a zis: „Un moment, domnule. Tu trebuie să fii proroc. Acesta este Cuvântul Domnului, Noi ştim că trăim în timpul în care trebuie să apară Mesia, iar când va veni El, ne va spune aceste lucruri.”

Şi Isus a zis: „Eu sunt Acela.”

Frate, apa din fântâna lui Iacov nu a mai avut nici un preţ. Ea a lăsat găleata acolo, a alergat în cetate şi a spus: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva Acesta este Mesia?” Era un semn biblic care arăta că El era Mesia. Exact aşa. Da, domnilor.

Totuşi evreii L-au respins. Cum Îl numeau oamenii? Beelzebul, ghicitor, drac. Ce s-a întâmplat din cauza aceasta? Au înotat în propriul lor sânge. Istoricul Iosefus a scris despre asedierea Ierusalimului de către generalul roman Titus. Oraşul a fost asediat ani de-a rândul, aşa că oamenii au ajuns să mănânce coaja de pe copaci şi şi-au omorât chiar copiii şi i-au mâncat. De ce se întâmpla aceasta? Pentru că nu au văzut semnul.

Ce le-a spus Isus? „Făţarnicilor (cei cu haine lungi, cu diplome de doctorat şi toate acele titluri), umblaţi pe străzi, căutaţi locurile de vază şi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce de ochii lumii faceţi rugăciuni lungi. De aceea veţi primi o mai mare osândă.” (Matei 23.14).

El le-a mai spus: „Faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? Voi ştiţi mai multe despre ştiinţă decât cunoaşteţi Cuvântul lui Dumnezeu.” (Matei 16.2-3). O, frate, aceasta i-a doborât.

El le-a zis: „Faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi. Atunci de ce nu deosebiţi şi timpul acesta? Voi priviţi mai mult la previziunile vremii decât la Cuvântul Meu. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi ziua Mea.” Acolo era Semnul: Mesia. O, cât s-au simţit de mizerabil! Aici am putea zăbovi mult timp, dar acum nu putem pentru că ne grăbim.

Ascultaţi. Promisiunea a venit prin Isus şi ni s-a spus ce se va întâmpla înainte de venirea Lui. Haideţi să vedem puţin. Sunteţi obosiţi? Bine, atunci fiţi atenţi.

Noi vedem toate aceste semne. Am putea zăbovi ore întregi la acest subiect, poate chiar săptămâni sau luni, dar ne vom opri doar puţin.

Isus a fost întrebat: „Când va veni timpul când nu va mai rămâne piatră pe piatră? Care este semnul timpului de sfârşit? Când va fi aceasta?” Şi El a început să le spună: „Evanghelia aceasta va fi propovăduită la orice naţiune şi la orice împărăţie, ca mărturie pentru Mine.” Vedeţi? El nu a spus: „Mergeţi şi învăţaţi Cuvântul,” ci a spus: „Propovăduiţi Evanghelia.” Aceasta este o mare diferenţă, pentru că Evanghelia este puterea şi demonstraţia Cuvântului. Vedeţi?

Vă amintiţi când a venit Îngerul acela acolo jos la râu în anul 1933, când am botezat primul meu grup? Atunci El a spus că mesajul va străbate lumea şi orice naţiune va avea o trezire. Şi au avut-o peste tot. Sigur că da. El i-a scos afară pe cei aleşi. Aşa este. „Evanghelia va fi propovăduită.”

În Apocalipsa 3 am văzut că în acest timp din urmă vor fi trei epoci ale Bisericii. Aţi ştiut aceasta? Aşa este. Noi le-am văzut, trei epoci, trei trepte ale restituirii: neprihănirea, sfinţirea şi botezul cu Duhul Sfânt. Luther, Wesley şi cincizecimea, trei mesageri ai timpului din urmă. Acum vedem ploaia… Duhul Sfânt revărsându-Se din nou în timpul din urmă. Credeţi că S-a revărsat? Peste ce? Cineva seamănă seminţe ca să rodească recolta timpului din urmă. Voi ştiţi că Ioel a vorbit despre timpul din urmă…

Aici este ceva ce vreau să vă spun. Voi spuneţi: „Ai început cu Wesley.” V-aţi gândit vreodată că a trecut prin cele şapte epoci ale Bisericii? Aţi observat de ce a început cu Wesley? Fiindcă acolo a început, la Wesley, după reformă. Dar cum este cu sfântul Martin, cu Irineu şi cu toţi cei care au protestat împotriva bisericii romano-catolice din acel timp şi au stat pe Cuvânt? Ce s-a întâmplat cu ei?

Nu a vorbit Ioel despre aceasta? Ce a lăsat larva, a mâncat omida, ce a lăsat omida a mâncat lăcusta şi aşa mai departe, fiind de fapt vorba de aceeaşi insectă în diferite stadii de creştere. Acesta este catolicismul. Ce a făcut el? A mâncat Cuvântul. Dar Tu ai spus: „Voi restitui,” zice Domnul.”

Şi aşa ne-am întors la butuc. Aşa este. Biserica romano-catolică a mâncat tot ce a învăţat Biblia. Corect. Ei şi-au făcut propriile învăţături, chiar şi cina lor, un Duh Sfânt fals, un botez fals şi toate celelalte. Niciodată nu veţi putea merge mai departe, decât dacă vă întoarceţi la Viaţa care iese din butuc, aceasta fiind Cuvântul lui Dumnezeu.

Oamenii au fost legaţi în organizaţii, iar cei care nu   s-au supus au fost daţi la lei şi omorâţi. Acesta este adevărul.

Dar El a spus că acel butuc va creşte din nou şi va rodi. Ce iese mai întâi? Copacul. Ce urmează după aceea? Frunzele. Apoi? Înfloreşte. Pe urmă? Rodeşte. Luther, Wesley, frunzele, cincizecimea, înflorirea, iar acum ne îndreptăm spre roade. Biserica scade, se micşorează. Amin.

Dar Domnul spunea: „Voi restitui.” Ce va face? „O voi aduce înapoi, la starea ei originală. O voi aduce înapoi la învăţătura originală. O voi aduce înapoi la Cuvântul original. Voi rupe în bucăţi toate denominaţiunile şi o voi aduce înapoi la Cuvântul Meu.” Cum? Mai bine nu mai spun nimic. Opreşte-te, băiete!

Care a fost prima organizaţie? Biserica catolică. Exact. Sau cum este numită în Biblie, în Apocalipsa 17, o curvă. Ce este o curvă? O femeie necredincioasă faţă de bărbatul ei. Înţelegeţi? Aceasta este o biserică necredincioasă Cuvântului.

Ea este mama curvelor. Ce este aceasta? Acelaşi lucru? Vom ajunge la aceasta în următoarele două minute.

Ea este mama curvelor pentru că s-a organizat, a îndepărtat învăţătura Bibliei şi a învăţat dogmele ei, a desfiinţat poruncile lui Dumnezeu şi prin tradiţiile ei le-a făcut fără putere. Isus a găsit acelaşi lucru. Da, domnilor.

Când te îndepărtezi de Cuvânt, te îndepărtezi de Dumnezeu, te îndepărtezi de principiile Lui, te îndepărtezi de Duhul Sfânt, te îndepărtezi de tot. Diavolul îţi va oferi ceva fals, dar acela nu va putea pune mărturie.

Întoarceţi-vă înapoi la acelaşi Mesia! Acesta este Duhul lui Dumnezeu: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.” Aceeaşi viaţă care este în viţă este şi în mlădiţe şi mlădiţele poartă roadele viţei. (Ioan 15.5).

Şi ce se va întâmpla? Ce a spus El că va lega în zilele din urmă? Neghina. Este adevărat? Băiete, ei se leagă împreună acum. Consiliul Mondial al Bisericilor i-a prins pe toţi, pe penticostali, pe toţi. Ei toţi sunt legaţi împreună pentru ardere. Acesta este adevărul. Separaţi de grâu. Laudă Domnului pentru aceasta. Aşa este, separaţi de necredinţă. Nu umblaţi pe căile lor! Nu urmaţi învăţăturile lor, ci veniţi la Cuvânt! Aşa este. Nu fiţi înspăimântaţi de semnele lui Dumnezeu, de adevăratele semne ale cerului. Semnele cerului, nu semnele bisericii; semnele cerului, semnele de la Dumnezeu.  Nu vă lăsaţi înspăimântaţi de acestea, ci staţi cu ele. În ordine.

Consiliul Bisericilor îi uneşte pe toţi împreună. Şi ce fac ei? Împlinesc Apocalipsa 13: fac o icoană fiarei. Ce este icoana fiarei? Noi ştim că balaurul a stat înaintea femeii gata să-i înghită copilul: Copilul, Omul care urma să conducă lumea cu un toiag de fier, Hristos.  El a fost luat la cer şi pus pe tronul lui Dumnezeu. Acel balaur care stătea înaintea femeii, este aceeaşi fiară de la început: Roma. Ce a făcut ea? I-a organizat pe oameni, iar ei au făcut un chip.

Papa Ioan vrea să unească toate bisericile împreună ca să lupte împotriva comunismului. Dar oricine cunoaşte Biblia, ştie că Dumnezeu a ridicat comunismul ca s-o ucidă pe curvă. El o urăşte şi-i va arde în foc şi pe copiii ei. Exact.  El foloseşte comunismul la fel cum l-a folosit pe împăratul Nebucadneţar.

Şi bisericile protestante se vor uni împreună şi vor face un consiliu al bisericilor, chiar şi penticostalii vor intra acolo. De ce? Pentru că nu cunosc Cuvântul. Acesta este adevărul. Cuvântul a promis aceasta.

Dumnezeu să trimită pe cineva care să spulbere acest lucru şi să-i avertizeze pe oameni. Noi suntem chiar în timpul acela. Priviţi şi vedeţi semnele! Ele sunt peste noi, sunt peste tot.

Vă întrebaţi ce s-a întâmplat, de ce nu a mers biserica în răpire. Ei bine, în starea de acum nu va fi răpită niciodată. Nu va fi!

Nu uitaţi că mireasa lui Adam a fost găsită cu o sămânţă străină în ea. Acesta este adevărul, iar mireasa lui IaHVeH a fost găsită la fel. Aşa este. Şi ce s-a întâmplat? El a divorţat de ea şi a pus-o deoparte. Este adevărat? Mireasa lui Hristos este la fel: ea a fost găsită cu sămânţa organizaţiei lumeşti în ea; nu cu sămânţa Evangheliei, ci cu sămânţa organizaţiei, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduind puterea Duhului Sfânt şi a Cuvântului.

Aici este semnul timpului din urmă. Dumnezeu va divorţa de ea şi Îşi va lua Mireasa Sa cât se poate de sigur. „Cum a fost în zilele lui Noe, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.”

Priviţi! Ei vor forma o icoană a fiarei… Noi vedem toate acestea. Chiar şi preşedintele catolic… Din câte ştiu nu este Kennedy, el este un om cumsecade ca şi mine sau oricine altcineva. Nu este aceasta.

Nu era Ahab. El era un tip cumsecade, ci era Izabela din spatele lui. Este biserica Izabelei din spatele lui. Aceasta este. Sigur că da. Acest lucru este chiar în faţa voastră. Nu puteţi vedea toate lucrurile… Isus spunea să vă uitaţi la smochinul care înfloreşte. Evreii au avut o trezire. Ei sunt deja în patria lor, este adevărat? Au moneda lor, steagul lor, şi toate celelalte după două mii opt sute de ani. Vedeţi? Ei sunt o naţiune, smochinul înfrunzeşte.

Dar şi ceilalţi pomi: baptiştii: „Un milion mai mulţi ca în ’44.” Un Billy Graham tăind în stânga şi în dreapta: „Veniţi şi alăturaţi-vă! Veniţi şi alăturaţi-vă!” Penticostalii sunt la fel: unitarieni, trinitarieni, adunarea Lui şi toate celelalte care spun: „Veniţi şi alăturaţi-vă! Veniţi şi alăturaţi-vă!”

O, Doamne, unde sunt lucrurile pe care le-a promis Dumnezeu? Unde? Unde sunt acele lucrări biblice despre care a vorbit Dumnezeu şi a spus că se vor întâmpla în zilele din urmă? Unde sunt?

Am ajuns nişte organizaţii reci şi formale. Trezirea a trecut peste fiecare dintre ele, dar unde este Mireasa lui Hristos care stă în curăţie?

Toate femeile noastre îşi coafează părul şi poartă tot felul de haine indecente, iar predicatorii nu au nimic de spus cu privire la aceasta, ci rămân formali şi indiferenţi. Pentru predicatorii aceştia sociali, Evanghelia a devenit un tichet de masă.

Ceea ce ne trebuie nouă este un om trimis de Dumnezeu care să stea pe Cuvântul lui Dumnezeu şi să predice împotriva acestor lucruri, însoţit de semnele şi minunile Bibliei lui Dumnezeu. Exact aşa. Amin.

Oamenii aceştia sunt fără coloană vertebrală şi se tem să-i spună negrului, negru. Este o ruşine. Sunt moderni, independenţi şi… Mai bine nu mai spun nimic.       

Ascultaţi-mă, fraţilor, semnele sunt în jurul vostru. Nu te teme Mireasă micuţă, căci Dumnezeu vine! Nu te îngrijora. Toate la timpul lor. Aşa trebuie să fie,  pentru că aşa spune Cuvântul. Priviţi!

Isus a promis că generaţia aceasta rea şi preacurvară va primi un semn. Ei au venit la El şi I-au zis: „Învăţătorule, arată-ne un semn.” Ei au făcut aceasta chiar după ce a vindecat un bolnav şi a făcut lucrurile pe care le-a făcut, iar El le-a răspuns: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn, dar nu i se va da alt semn…” (Matei 16.4).

Câţi ştiu că imoralitatea de acum este mai mare decât oricând? Câţi ştiu că viclenia este necredinţă? Este mai multă necredinţă şi curvie decât a fost vreodată, homosexuali, etc. Este adevărat? Perversiune…

Trebuie să spun aceasta. Femeile noastre penticostale se îmbracă cu hainele acelea imorale lipite de piele şi umblă pe stradă aşa. Nu ştiţi că veţi fi judecate pentru comiterea adulterului, fiindcă umblaţi pe stradă aşa şi sunteţi privite de bărbaţi şi chiar şi de copii? Ce-i cu voi?

Cineva mi-a spus: „Frate Branham, oamenii te consideră un proroc.”

„Eu nu sunt proroc.”

„Dar oamenii aşa te numesc. De ce nu-i înveţi pe oameni lucruri mai mari, cum să primească darurile Duhului Sfânt, în loc să vorbeşte despre cum sunt îmbrăcate femeile şi cum se machiază?”

„Cum să-i învăţ Algebra când ei nu cunosc Abecedarul?” Ei nu vor să iasă din grădiniţă. Trebuie să alinieze bunul simţ cu Cuvântul lui Dumnezeu. Exact aşa. Cum credeţi că puteţi trece în felul acesta? Nu puteţi!

De ce? Pentru că numai cei aleşi de Dumnezeu vor auzi: „Oile Mele ascultă glasul Meu.” Aşa este. Ei cunosc glasul lui Dumnezeu, Cuvântul. Cuvântul face aceasta.

El a spus că generaţia aceea (şi aceasta) va primi un semn. Ce fel de semn? „După cum Iona a stat în pântecele chitului, Fiul omului va fi în inima pământului.” Este adevărat? (Matei 16.4).

 Ei spuneau: „Individul acesta… Noi trebuie să dăm un răspuns denominațiunilor noastre. Trebuie să le răspundem. Ce poate fi? Păi, este un ghicitor. De aceea ştie ce este în inimile lor, de aceea le cunoaşte gândurile. Este un ghicitor.”

Dar El le-a spus: „Pentru cei care vor vorbi aşa în zilele din urmă, nu va mai fi iertare.” Aşa este. Ei L-au numit Beelzebul, domnul dracilor. Aşa este. Ei erau înspăimântaţi de El, este adevărat? Dar Bisericii adevărate, i-a spus: „Nu vă înspăimântaţi de semnele cerului, fiindcă cei răi, păgânii, necredincioşii sunt înspăimântaţi de ele.” Vedeţi? Noi suntem în timpul în urmă.

Haideţi să vă mai spun ceva înainte de a încheia. Oamenii spun: „Dumnezeu vrea ceva mare şi noi vom ridica ceva mare care va costa vreo şase milioane de dolari.” Şi apoi vorbim de venirea Domnului. Vedeţi? Totul s-a transformat într-o adunătură de denominaţiuni şi biserici, ca să fie arse în timpul sfârşitului.

Eu îl provoc pe cel care m-a provocat cu Cuvântul: „Intră în dispută şi vei vedea ce se va întâmpla. Vezi dacă poţi rezista, iar dacă nu poţi, atunci taci!” Aşa este.

Noi vedem că în zilele din urmă se împlineşte ceea ce s-a spus despre zilele lui Noe. Dar nu uitaţi că în Luca 17.28-30 scrie: „Ce s-a întâmplat în zilele Sodomei, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.” Este adevărat? Amintiţi-vă că Sodoma a fost judecată şi arsă. Au avut ei un semn? Sigur că da.

Pretutindeni există trei categorii de oameni. Aceştia sunt: necredincioşii, formaliştii sau cei care se dau drept credincioşi şi credincioşii adevăraţi. Aceştia trei au existat întotdeauna.

Isus a spus: „Ce s-a întâmplat în zilele Sodomei…” Acelaşi lucru. Vedeţi? Mai întâi a vorbit despre zilele lui Noe, când mâncau, beau, se căsătoreau, apoi spune că la fel a fost în zilele Sodomei, înainte de arderea ei… Acum priviţi ce s-a întâmplat înainte de venirea judecăţii.

El va trimite un semn chiar înainte de venirea timpului când acea generaţie va fi arsă. Dar acum nu va mai fi apa, ci focul. Judecata lui Dumnezeu va fi cu foc. Sodoma ce a primit?

Chiar înainte să cadă focul, Avraam reprezenta Biserica aleasă, fiindcă el era cel ales. Şi sămânţa lui Avraam este aleasă împreună cu el. Acum, făgăduinţa a fost făcută pentru Avraam şi sămânţa lui, seminţei spirituale care era în el şi care a primit Cuvântul lui Dumnezeu. Orice s-ar fi întâmplat, era Cuvântul lui Dumnezeu, iar Avraam a stat pe El. Aceasta face şi sămânţa lui Avraam: ea stă pe Cuvânt, nu fuge ca Lot. Înţelegeţi?

Acolo erau sodomiţii, cei necredincioşi şi mai erau „lotiţii” sau aşa zişii credincioşi. Iar afară era Avraam, credinciosul, cel promis şi ales.

Într-o zi au venit la cortul lui Avraam, trei îngeri. Doi s-au dus şi au propovăduit un mesaj bun sodomiţilor, iar în urma acelei propovăduiri au ieşit afară câţiva. Dar Avraam nu a trebuit să fie chemat afară, fiindcă el era deja afară. El nu s-a dus de la început în Sodoma, ci a plecat în urmă cu douăzeci şi cinci de ani. Da, domnilor. El a fost chemat afară şi a stat în pustie. Cei doi s-au dus şi au propovăduit Evanghelia în Sodoma şi au scos de acolo doi sau trei.

În Sodoma s-a dus un mesaj şi au fost câteva suflete din acele organizaţii care au fost salvate. Dar şi cei aleşi au primit un mesaj: Cuvântul, semnul. Înţelegeţi?

Unul dintre ei a rămas cu Avraam şi a vorbit cu El. (În limba engleză „Avraam” se scrie „Abraham, care are terminaţia „h-a-m.” Şi Omul acela i-a zis lui Abraham: „Abraham, unde este nevastă-ta Sarah?” Şi Abraham I-a răspuns: „Este în cortul de la spatele Tău.”

Şi El a spus: „Nu voi ascunde de tine ce voi face, fiindcă ţi-am făcut o promisiune. Vedeţi? „Eu ţi-am dat o făgăduinţă şi o voi împlini. Te voi vizita din nou la anul pe vremea aceasta, iar Sara va fi din nou o femeie tânără şi îţi va purta fiul.” Vedeţi? Acesta era semnul că numai fiul făgăduit avea să vină. Înţelegeţi? Avraam aştepta fiul făgăduit. Este adevărat? Aşteaptă biserica Fiul făgăduit? Este corect? Care a fost ultimul semn pe care l-a primit Avraam? El a spus: „Voi veni la tine…”

Şi Sara, care era în cort, a râs în sinea ei zicând: „Eu, o femeie bătrână, să mai am plăceri cu domnul meu Avraam care şi el este bătrân?” (Geneza 18.12). Ei amândoi erau înaintaţi în vârstă. Ea avea nouăzeci de ani, iar el avea o sută de ani şi nu mai trăiau de multă vreme ca soţ şi soţie. Acesta este motivul pentru care a spus: „Să mai am plăceri cu domnul meu care este şi el bătrân ca şi mine?”

Biblia spune că trupul lui Avraam era ca şi mort. Aşa este. Şi pântecele Sarei era mort. Dar, „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit în credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu.” (Romani 4.20). De ce? Pentru că ştia că El face ceea ce a promis. În felul acesta trebuie să fim şi noi. Sămânţa lui face la fel ca el; sămânţa lui făgăduită, crede la fel ca el.

Dar când a vorbit El, Sara a râs. Şi El a spus: „De ce a râs Sara?” Acolo era semnul Lui. Acolo era semnul pentru biserică, pentru cei chemaţi afară. Un Om, un trup de carne, care mânca, pâine, carne de viţel şi lapte. A făcut-o? Era El Dumnezeu? Uitaţi-vă în Biblia voastră şi vedeţi dacă nu este aşa. Vedeţi dacă nu era Acela Elohim, Cel ce există prin Sine însuşi, Elohim în trup de carne. El este semnul la ce? Elohim înapoi în Mireasă, din nou în trup de carne în timpul din urmă, făcând acelaşi lucru. Ce este acesta? Semnul vostru pentru timpul din urmă.

În Zaharia 14.7 scrie că va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul; nu va fi nici zi, nici noapte; o zi confuză, ca şi cum ar fi o zi ploioasă, aşa cum este astăzi, dar spre seară se va arăta Lumina.

După cum am mai spus, civilizaţia a venit din răsărit şi merge spre apus. Acelaşi soare care răsare în est, apune în vest. A fost o zi a organizaţiilor; am avut suficientă Lumină să ridicăm biserici, şcoli, spitale, seminarii şi aşa mai departe. L-am acceptat pe Hristos şi ne-am trecut numele în registru şi aşa mai departe, dar El a spus: „Spre seară se va arăta Lumina.” Ce este aceasta? Lumina Evangheliei. Ce? Duhul Sfânt. Ce face? Seceră recolta. În timpul din urmă, Duhul Sfânt va fi revărsat să aducă ploaia târzie, adevărata ploaie. Dar cum veţi avea o ploaie când semănaţi încă seminţe denominaţionale, aducând mai multă necredinţă decât oricând? De ce nu plantaţi sămânţa Evangheliei, să aducă puterea lui Dumnezeu în înviere? Acelea sunt semnele timpului din urmă. Aceasta este făgăduinţa Lui, prieteni.

Haideţi să luăm acum trei semne împreună, să facem trei în confirmare. Pot să vă aduc o duzină. Eu nu cred în ceea ce ei numesc Zodiac, nici în învăţătura piramidei şi lucrurile acelea. Nu voi vorbi despre acestea, dar pot să vă spun că prima Biblie care a fost scrisă, a fost scrisă în cer. Cu ce începe zodiacul? Cu fecioara, prima venire a lui Hristos, apoi merge prin peştii încrucişaţi. Ce este aceasta? Epoca sau zodia cancerului. Noi am trecut prin ea. Ce urmează? Zodia Leului, a doua venire a lui Hristos ca Leul din seminţia lui Iuda.

Uitaţi-vă cum începe piramida, cât de mare este în partea de jos. Acela a fost începutul bisericii. Ce este aceea?  Reforma. Mai întâi a venit Luther şi a adus reforma. Treapta următoare a fost mai mică: a venit Wesley şi a propovăduit sfinţirea. După aceea lucrarea a mers mai departe, la fel ca la planta de porumb. Mai întâi a fost bobul care a fost pus în pământ. Apoi au ieşit frunzele. Ce a urmat? Ştiuletele. Apoi? Acelaşi porumb, aceeaşi viaţă. „Voi restitui,” zice Domnul.” În felul acesta creşte lucrarea lui Dumnezeu. La fel ca şi cu pomul.

Unii din penticostalii de astăzi nici nu-l iau în seamă pe Martin Luther şi pe ceilalţi reformatori, fiindcă spun că nu au avut Duhul Sfânt. Dar L-au avut. Poate nu L-au avut aşa cum Îl avem acum, dar L-au avut. Deci nu strigaţi. Ce era aceasta? Un trup care creştea de la picioare, apoi a trecut prin părţile importante: plămânii, inima, apoi vine capul. Cine este Capul? Hristos. Înţelepciunea. Cum se mişcă trupul? Prin cap. Amin. Şi domnia va fi unde? (Audienţa răspunde: ”pe umerii Săi.”).  Ce sunt umerii Lui? O parte din trupul Lui. Amin.

Atunci Biserica Sa vorbeşte în puterea Lui; atunci se întoarce la Biserică puterea apostolică. Când? Atunci când domnia va fi pe umerii Lui. Judecată. Atunci va veni acea Biserică adevărată. În ce mă priveşte, cred şi încerc să-mi fac partea mea, ca să-I prezint lui Hristos, cum ştiu mai bine partea pe care am avut-o în epoca mea.

Dacă ai în buzunar o bancnotă de un dolar, uită-te pe o parte şi vei vedea că are sigiliul american, un vultur cu săgeţi în cioc. Aceasta este pecetea Statelor Unite, iar pe partea cealaltă este o piramidă. Ca şi cap are un ochi mare şi strălucitor şi este numit „marele sigiliu.”

Ce alt sigiliu poate fi marele sigiliu, în loc de propriul nostru sigiliu? V-aţi gândit vreodată? Uitaţi-vă şi veţi vedea că scrie „marele sigiliu.” De ce piramida nu are piatra de încheiere? La fel este şi Templul lui Solomon: piatra din vârf a fost respinsă.. Sigur că da. Dar vine jos.

Am văzut piramidele din Egipt. Acele pietre sunt atât de perfect aşezate încât nu intră nici măcar o lamă de bărbierit între ele. Se potrivesc perfect. Nimeni nu ştie cum au fost construite ele şi sfinxul. Nu se poate spune. Dar vedeţi, piatra de încheiere lipseşte. Dacă va fi găsită vreodată, piatra din vârf se va potrivi perfect cu întreaga piramidă. Aceasta este Mireasa lui Hristos. Când vine piatra din capul unghiului, pe pământ va fi o Biserică sfântă care să-L primească. Ea va avea o slujbă exact ca şi a Lui. Va intra drept acolo şi va aduce picioarele, Luther, şi totul pentru înviere.

Unii au adormit în prima strajă, alţii în următoarea şi aşa mai departe până la ultima strajă. Acestea sunt cele şapte epoci ale Bisericii. Dar când va veni Mirele, ei se vor trezi, amin, şi se vor ridica din morţi în înviere. Noi trăim în timpul din urmă. Luther – neprihănire; Wesley – sfinţire, apoi botezul cu Duhul Sfânt. Da. Şi la urmă piatra din capul unghiului. Este adevărat? Piatra din capului unghiului a fost în piramidă.

Haideţi să privim arca. Priviţi: un etaj, două etaje, trei etaje. Este adevărat? De unde aveau lumină? Unde era fereastra? Sus la ultimul etaj. De acolo va veni puterea lui Dumnezeu la Biserică. Soarele a strălucit prin acea fereastră şi Fiul va veni pe acolo în Biserica pe care Dumnezeu o prelucrează şi o pregăteşte, aducând în ea o slujbă prin care va restitui tot ce a mâncat larva, omida şi lăcusta, acolo în urmă.

Butucul a crescut de la Luther, apoi la Wesley, la cincizecime, iar acum sunt prelucraţi cei care sunt de la Rusalii şi au botezul Duhului Sfânt, iar într-o zi, în acest timp din urmă, va ieşi Piatra din capul unghiului, Isus Hristos. Şi va trebui să avem o slujbă exact ca a Lui, Duhul Sfânt apropiindu-Se tot mai tare şi mai tare şi mai tare. Umbra devine atât de aproape de realitate încât la un moment dat se suprapun, umbra şi realitatea se suprapun; Biserica şi Hristos devin una, fiindcă noi suntem carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. Amin. Credeţi? „Spre seară se va arăta Lumina.” Amin. Aici suntem. Credeţi? Îmi pare rău că v-am ţinut atât de mult. Să ne rugăm.

Tatăl nostru ceresc, suntem la sfârşitul predicii, la sfârşitul notiţelor şi al mesajului din seara aceasta.  Doamne, m-am străduit să vorbesc cât am putut de bine, în felul meu stâlcit. Nu ştiu dacă am reuşit, dar Te rog să-i ajuţi Tu să înţeleagă din Cuvânt. Eu pot doar să spun ceea ce ai vorbit Tu aici în Cuvânt, dar nu pot să-L fac viu. Numai Tu poţi să faci aceasta, Doamne. Aceasta este sămânţa. Te rog s-o uzi. Ţi-i prezint Ţie, în Numele lui Isus Hristos.

Doamne, îngăduie să vedem Cuvântul confirmat la fel ca în zilele Sodomei şi aşa cum a fost cu Domnul nostru. Dacă va fi o venire a lui Mesia şi dacă suntem născuţi din nou ca fii ai lui Dumnezeu, înfiaţi, va trebui să intrăm în Biserica Lui ca să fi carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.

Dumnezeule, Te rog să Te manifestezi în seara aceasta şi să arăţi aceste lucruri, pentru ca acest păstor şi biserica lui scumpă să poată fi binecuvântaţi şi să ştie că semnele timpului de sfârşit sunt aici.

Atunci nu a mai trecut mult timp până când a fost dat fiul făgăduit. Imediat după ce a fost făcut acel semn în faţa bisericii chemate afară, a venit în scenă micuţul Isaac, acea sămânţă împărătească, sămânţa cu făgăduinţa. Numai Lot era înrudit cu acea sămânţă.

Doamne, noi vedem bisericile de astăzi, indiferente şi formale, care se organizează: prezbiterieni, metodişti, baptişti şi ceilalţi. Mulţi sunt fecioare şi încearcă să iasă afară. Mulţi din scumpii noştri fraţi penticostali, primesc şi se bucură… Sigur, Doamne. Dar înţeleg oamenii cu adevărat că este timpul în care fecioarele adormite vin să cumpere untdelemn şi că este chiar timpul în care vine Mirele?

O, Doamne, trezeşte biserica! Sunt sigur că o vei face, dar odată când ai privit peste ogor, ai spus: „…lucrătorii sunt puţini. Rugaţi pe Domnul secerişului să trimită secerători.”

Filip a fost trimis la acel famen. Cu siguranţă el a fost trimis acolo de un înger, dar a fost nevoie de mâinile lui Filip. Sigur că da. Noi ştim că Pavel era pe drumul Damascului când a trăit acea experienţă; apoi a venit o vedenie cu privire la el, dar a fost nevoie de mâinile lui Anania, de biserică, de cei chemaţi afară. Petru a fost trimis de o vedenie în casa lui Corneliu, dar a fost nevoie de apostol, nu de vedenie sau de înger.

Dumnezeule, Te rog să-i trezeşti pe oameni şi să-i faci să vadă că făgăduinţa este aici. Ea a fost dată bisericii. „Celor ce le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate.” (Ioan 20.23). Doamne, noi ştim că mulţi se pretind, dar ei nu sunt nişte apostoli autorizaţi de Tine, fiindcă nu sunt biblici.

Dumnezeule, Te rog să Te manifestezi şi să ni Te arăţi în seara aceasta. Cei care îi cheamă pe oameni să adere la o biserică, nu citează cuvintele spuse de Petru în Fapte 2. Ei se tem să-i cheme pe oameni la pocăinţă şi să le vorbească de botezul cu Duhul Sfânt. Se tem să facă aceasta pentru că ar fi daţi afară din organizaţia lor.

Dumnezeule, Te rog să-i trezeşti pe oameni şi să-i faci să vadă ceasul, pentru că se apropie rapid. Acum predăm totul Ţie, spre slava Ta. Vorbeşte-ne, Tată, căci ne predăm în Cuvântul Tău şi Te rugăm toate acestea în Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.

Credeţi Cuvântul? Credeţi că este Adevărul? Poate uneori par nervos, dar nu sunt.

Dacă m-aţi vedea că merg pe drum şi aţi şti că undeva mai încolo este un hop mare, m-aţi lăsa să merg cu viteză fără să mă avertizaţi? Eu cred că nu m-aţi lăsa. Exact aceasta fac şi eu.

Biserica a ajuns în criză. Păstorul vede aceasta, corul vede aceasta, şi oricine este duhovnicesc poate vedea aceasta. Ce putem face, oameni buni? Ce putem face? Este chiar aici.

Nu a fost dat alt semn lui Avraam sau altora dintre ei. Ultimul semn a fost dat; Fiul a venit. Isus a spus: „Cum a fost în zilele acelea… aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” A minţit cumva? Nu putea. El este Dumnezeu şi nu poate minţi.

Acum ne vom ruga pentru bolnavi. Câţi de aici sunt bolnavi? Să vă văd mâinile. Au fost împărţite numere de rugăciune? Cum? De la unu la o sută? În ordine. Haideţi să-i aliniem pe oameni aici. Cine are numărul A-1? Dacă nu te poţi ridica, ridică doar mâna şi te va aduce cineva aici. Doamna aceea poate veni aici? Cine are numărul A-2? Pe măsură ce strig numerele, să veniţi aici.

În ordine. Cine are numărul A-3? Fratele care vine încoace? Cine are numărul A-4? Doamna de aici. Numărul A-5, A-6? În ordine. Opt, nouă, zece? Cine are numărul A-10? Au mai rămas nişte oameni. Poate le au ei. Zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece? Ridicaţi mâna ca să vă văd mai repede. Cine are numărul A-15? Şaisprezece, şaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece, douăzeci? În ordine. Aici sunt numai şaisprezece oameni, nu? În ordine.

Ei bine, vom începe de aici. Câţi nu aveţi numere de rugăciune şi sunteţi bolnavi? Ridicaţi mâna. Peste tot în clădire. În ordine. Câţi vreţi să promiteţi că veţi sta în rugăciune timp de câteva minute şi că staţi liniştiţi în rugăciune?

Despre ce am predicat? Despre ultimul semn pe care îl va avea biserica înainte de sfârşitul timpului. Într-o zi va fi diferit. Îl vom auzi pentru ultima dată. În ordine. Câţi credeţi că acesta este Adevărul? Câţi vreţi să spuneţi? În ordine. Atunci fiţi respectuoşi. Credeţi şi nu vă îndoiţi.

Dacă vreţi să staţi în rugăciune, fiţi respectuoşi. Vreau să priviţi în jur să vedeţi dacă nu cumva mai este cineva care are unul din numerele pe care le-am strigat şi este surd. Priviţi în jur dacă mai sunt numere de rugăciune.

Poate este cineva surd şi nu a auzit când l-am strigat. Uite ce târziu s-a făcut. Mă gândesc că mâine seară nu veţi merge nicăieri, ci veţi veni din nou aici, nu-i aşa? Acum staţi liniştiţi! Pavel a predicat chiar acest lucru toată noaptea. Sigur.  Deci nu ne grăbim. În ordine. Toată lumea să stea în respect şi nu vă mai plimbaţi. Staţi pe loc şi în linişte. Acum să ne plecăm capetele pentru un moment.

Doamne Isuse, acum realizez cu ce mă confrunt. Acum realizez că voi fi găsit fie că am spus adevărul, fie că am spus ceva fals. Eu nu mă încred în mine, Doamne, fiindcă mă tem să fac aceasta. Chiar dacă ştiu că este Cuvântul Tău şi ştiu că este Adevărul, totuşi, Tu, Doamne, eşti Cel care faci aceasta. Tu eşti Cel care mă ajuţi. Îngăduie-mi să fac aceasta, Doamne, pentru că altfel nu pot. Ajută-mă, Te rog, fiindcă pentru mine este imposibil să fac aceasta.

Binecuvântează-mă şi iartă greşelile din viaţa mea. Doamne, iată că sunt aici la o vârstă mijlocie şi aş vrea să Te fi slujit mai demult, de când eram doar un băieţel. Aş vrea să pot răscumpăra timpul acela pierdut. Dacă m-ai transforma din nou într-un tânăr, nu aş fi în locul meu. Dacă aş fi din nou tânăr, nu aş şti ce ştiu acum şi nu aş învia împreună cu aceşti oameni cărora le-am predicat. Eu trebuie să înviez chiar în această generaţie şi să stau ca martor al Cuvântului Tău. Aşadar, Doamne, vreau să fiu sincer şi onest faţă de oameni şi faţă de Tine. Iar când vei termina cu mine, primeşte-l pe robul Tău în pace, Doamne.

Te rog să mă călăuzeşti şi să mă îndrumi. Binecuvântează-i pe oameni, binecuvântează această biserică, acest păstor scump, pe soţia lui, şi pe toţi oamenii aceştia scumpi de aici, Doamne. Te rog să fii cu ei şi să-i faci să vadă că ceea ce am spus este semnul timpului de sfârşit. Doamne, Tu ai dat aceste semne începând din zilele lui Noe. Într-o oră sau două este foarte greu să explic aceste lucruri, dar Te rog pe Tine, Doamne, să le confirmi. Acesta este cel mai important lucru. Să confirmi şi să-i faci să înţeleagă că Acelaşi Dumnezeu care a făcut acel semn în faţa lui Avraam, a Sarei şi a bisericii alese care stătea acolo în deşert, şi acum este în acest loc inter-denominaţional.  Ei nu locuiau în clădiri măreţe şi în lauri, ci erau străini şi călători şi locuiau în corturi. Dar Tu li Te-ai arătat pentru că aveau făgăduinţa venirii unui fiu.

Şi noi o avem, Tată, şi o credem. Dacă mă uit în această naţiune, câte adultere se comit chiar acum? Câte case sunt destrămate? Câte păcate sunt înfăptuite chiar acum în faţa ochilor Tăi, Doamne? Cum aş putea să suport şi eu? Doamne, Te rog să-i ierţi, pentru că nu ştiu ce fac, şi fii cu noi în Numele lui Isus. Amin.

În ordine. Acum vă rog să fiţi atenţi pentru un moment. Din câte îmi dau seama, privind peste acest rând nu cunosc pe nimeni, toţi îmi sunt străini. Nu îi cunosc şi nu ştiu nimic despre ei.

Dacă privesc peste audienţă, îi văd aici pe bunii mei prieteni, fratele şi sora Palmer care sunt din Macon sau din Georgia. Îi văd şi pe fratele şi sora… nu-mi amintesc numele lor… da, fratele Frizinger din Ohio. Aşa este.

Îi ştiu şi pe fratele şi sora Sothmann, care sunt pe aici pe undeva. I-am auzit spunând „Amin”, dar nu i-am văzut. Sunt aici şi fratele şi sora Evans. Au văzut că nu sunt destule locuri şi s-au dus undeva în spate, împreună cu soţia mea şi cu copiii. Este aici şi fratele Simson, fratele David Wood…

Cei care ştiu că nu-i cunosc şi nu ştiu nimic despre ei, să ridice mâna. Ridicaţi mâna. O, sunt peste tot. Să credeţi din toată inima.

Aici este ceva ce vorbeşte de lângă om. Voi ştiţi aceasta. Uitaţi-vă la acest rând de rugăciune.

Toţi au ridicat mâinile că sunt străini, iar aici este mâna mea şi aici este Biblia, ca martor că ei sunt străini pentru mine.  V-am spus care sunt persoanele pe care le cunosc şi pe care le-am recunoscut. Aici, în spatele meu, nu cunosc decât pe fratele Littlefield. Aceea este sora Littlefield? Nu sunt prea sigur. Te rog să mă ierţi că te-am trezit noaptea trecută.

Dacă Duhul Sfânt este în Cuvântul Lui făgăduit, El a promis că în acest timp va da un semn biblic, chiar înaintea venirii Fiului omului, aşa cum a fost în zilele Sodomei. Este adevărat? Nu credeţi că aici este un grup chemat afară? În toate aceste suişuri şi coborâşuri, eu cred că este un grup chemat afară. Eu cred aceasta. Sigur.

Nu în toată lumea penticostală, ci vreau să spun că ei există undeva în acel grup. Nu ştiu unde sunt, dar ei sunt undeva. Nu va mai fi o altă epoca a Bisericii. Aceasta este ultima. Dar Dumnezeu îi va lua pe cei aleşi din grupul penticostal şi îi va modela după chipul acelei Pietre… care va trebui să se potrivească exact ca să aducă jos acea Piatră de încheiere. Să urmăriţi aceasta. Nu va fi o piatră tăiată în felul acesta, dar se va potrivi perfect. Această Biserică va trebui să aibă aceeaşi slujbă, fiindcă Isus a mărturisit despre acelaşi lucru.

Bine, să începem.  Aceasta este prima persoană? Aceasta de aici? În ordine, doamnă. Dacă vrei, stai acolo unde eşti. Nu trebuie să vii mai în faţă. Iată că stăm aici un bărbat şi o femeie, exact cum a fost când S-a întâlnit Isus cu femeia de la fântână. Eu nu am văzut-o niciodată şi nu ştiu nimic despre ea. Poate este sănătoasă şi a venit aici pentru altcineva, eu nu ştiu. Dar dacă Duhul Sfânt va…

Dacă aş putea s-o vindec… Dacă este bolnavă, să zicem de TBC pentru că este mai slabă, aş putea păşi în faţă şi să spun: „Lăudat să fie Dumnezeu, îmi pun mâinile peste tine, soră. Eşti vindecată în Numele lui Isus.” Dacă Dumnezeu va fi bun şi-mi va spune să fac aceasta, o voi face. Dar nu voi păşi în faţă şi nu voi spune nimic până nu-mi spune El s-o fac.

Odată când am ajuns acasă, în faţa casei era un grup de oameni, iar un bărbat i-a zis soţiei mele: „Spune-i fratelui Branham să vină la uşă şi să spună că fiica mea va fi bine. Asta-i tot ce-l rog: să vină şi să spună aceasta.” Dar eu i-am spus soţiei mele: „Cum aş putea să spun aceasta? Dacă m-aş duce şi i-aş spune aceasta, fără să ştiu ce spune El, i-aş spune o minciună. Până când nu-mi spune El ce să spun, eu nu pot să fac nimic.” Că presupui ceva, este în ordine, dar aici nu poţi merge cu presupuneri.

Eu nu pot să spun: „Presupun că femeia aceasta se roagă pentru mătuşa ei bolnavă.” Aceasta nu va merge, pentru că ea va şti. Poate este chiar aşa, dar nu poţi merge înainte pe baza unor presupuneri. Nu este corect. Trebuie să fie adevărul, iar aici se poate dovedi dacă este sau nu adevărul.

Nu uitaţi că eu sunt fratele vostru şi sunt doar un om, dar este darul lui Dumnezeu. Eu cred acest mesaj, cred că El m-a trimis să propovăduiesc acest mesaj şi m-am predat Duhului Sfânt, iar Cuvântul Lui este în inima mea. El a spus: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7). Nu cine umblă dintr-un loc în altul, ci „cine rămâne în Mine şi în cine rămân cuvintele Mele.” Este adevărat?

Acum aş vrea să vorbesc puţin cu tine, doamnă. Stai puţin aici ca să te pot separa de ceilalţi. Domnul nostru a vorbit cu femeia de la fântână, ca să-i prindă duhul şi ca să vadă care era problema ei. Când a văzut care era problema ei, i-a spus-o, iar ea a recunoscut că acela era semnul lui Mesia. Ei bine, dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi tu ştii că eu, un om, nu aş putea face aceasta, dacă acest lucru s-ar repeta din nou, nu ar putea fi acelaşi semn al lui Mesia? Crezi aceasta, biserică?

Acum vreau să stau de vorbă cu ea. Eu nu sunt Mesia, ci Mesia vorbeşte prin mine. Înţelegeţi? Eu nu am văzut-o niciodată pe femeie, nu o cunosc şi nu ştiu ce va face El.

Da, femeia trebuie ajutată repede pentru că altfel va muri. Ea are cancer. Aşa este. Ridică mâna dacă este adevărat, ca să ştie şi audienţa. Vrei să-ţi spun şi unde este? La gât. Aşa este. Crezi din toată inima? Atunci accepţi…

În ordine. Tu spui că crezi că El te poate vindeca. Atunci potrivit Bibliei, El a făcut-o deja, dacă crezi aceasta. Este corect acest Cuvânt? Atunci eşti vindecată, nu-i aşa? Aşa este. Amin. Du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne.” Uită de aceasta şi fii bine. Amin.

Noi suntem străini unul pentru celălalt, nu te cunosc. Cred că nu te-am văzut niciodată, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Crezi aceasta, nu-i aşa? Biblia spune: „…Cine crede…” Fiţi respectuoşi. Dacă aş păşi în faţă şi aş spune: „Doamnă, eşti bolnavă…” ea ar putea fi bolnavă, fiindcă de aceea este în rândul de rugăciune. Ar putea fi adevărat. Dar poate eşti aici pentru altcineva. Dacă ai fi bolnavă, mi-aş pune mâinile peste tine şi aş spune că Isus a zis că aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede: îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi. Ei bine, acesta este adevărul.

Un moment. Haideţi să vedem adeverirea că El a trimis acea persoană sau nu. Să vedem mai întâi dacă va funcţiona sau nu. Să nu uitaţi că folosind presupunerea, Satan a încercat întotdeauna să dărâme lucrarea lui Dumnezeu. El a făcut aceasta încă din grădina Eden; cu Moab a făcut la fel, iar în prezenţa lui Isus, Satan a încercat să facă acelaşi lucru, aruncând în El cu educaţia lui ecleziastică şi cu cunoştinţa lui, spunând: Este scris, este scris.”

Dar Isus i-a replicat înapoi: „De asemenea este scris,” şi aceasta a funcţionat perfect. De ce? Pentru că Cuvântul era în Cuvânt. Aceasta a făcut să funcţioneze. Curentul era în fire. Aceasta este diferenţa.

Acum trebuie Curent în firul de aici. Vedeţi? Eu sunt doar firul, iar Curentul este El. Deci firul este mort fără Curent.

Aşadar, dacă Curentul lui Dumnezeu poate să vină printr-un fir, fratele vostru, şi poate să vă spună ceva ce aţi făcut, ce trebuia să faceţi, sau ceva din trecut, veţi şti dacă este adevărat sau nu. Poate sunteţi bolnavi, sau poate ceva nu este în ordine şi vă spune care este problema, atunci veţi şti dacă este adevărat sau nu, aşa-i biserică?

Deci, dacă El poate să-ţi spună ceva, ştii dacă este adevărat sau nu. Mai mult, tu ştii deja ce va fi, dacă ţi-a spus aceasta chiar prin Cuvântul Lui. Tot ce trebuie este o adeverire că acest Cuvânt, credinţa ta, fiinţa ta şi Cuvântul lui Dumnezeu se întâlnesc împreună chiar aici. Înţelegi? Eu sunt numai gura de care se foloseşte.

Aici este făgăduinţa lui Dumnezeu. El a spus că acesta va fi un semn al timpului din urmă. Aici sunt zilele din urmă, noi trăim chiar în acest timp, este adevărat? Duhul Sfânt este prezent chiar acum. Câţi aţi văzut Lumina acelui Înger, a acelei Lumini? Ea este chiar acum aici unde stau eu.

Femeia are ceva la urechi. Ea are probleme cu auzul. Aşa este. ridică mâna dacă este adevărat.

Cineva crede că am ghicit. Întotdeauna prind gândurile acestea. Tu presupui greşit, pentru că nu ghicesc. Mai îngăduiţi-mă încă un minut.

Acum vreau să vorbesc cu tine. Eu nu ştiu ce a vorbit El, dar este adevărat. Da, este o problemă cu urechile. Şi văd o problemă în capul tău, este un fel de durere, o migrenă. Este adevărat, nu-i aşa? Şi mai este ceva: tu te rogi şi pentru altcineva. În seara aceasta ai pe cineva cu tine, este o persoană mai în vârstă. Exact. Şi ea are probleme cu urechile. Mă uit chiar acum la ea. Şi mai este ceva. Ea are tensiune mare şi are artrită. Acesta este adevărul. Ruby, crezi că se va face bine? Tu crezi că te vei face bine? Crezi că te vei face bine, doamnă Crumley? Du-te şi crede, pentru că totul este posibil pentru cel ce crede.

Să credeţi. Rostirea numelui ei nu este nimic. Nu i-a spus Isus lui Petru: „Numele tău este Simon şi tatăl tău este Iona”? Vedeţi? El este Acelaşi.

Eu nu te cunosc, domnule, suntem doi străini unul pentru celălalt. Crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere problema ta? Dacă se întâmplă aceasta, crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Dar audienţa, va crede?

Un moment, s-a întâmplat ceva… Nu în audienţă. Nu l-am prins prea bine. Dă-mi voie să-ţi captez puţin atenţia. Tu eşti aici pentru altcineva. Persoana aceea nu este aici. Nu este din acest oraş şi nici din acest stat, ci este din Carolina. Aşa este. Este vorba de soţia unui predicator. Ea are cancer la sân, iar tu mijloceşti pentru ea. Crezi că va fi bine? Fie ca Isus Hristos să-ţi dea aceasta.

Bună seara. Noi suntem străini unul pentru altul. Crezi că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este viu în seara aceasta? Acum începe în audienţă. Pentru mine este greu, fiindcă acum El umblă prin audienţă. Prieteni, dacă aţi putea crede, L-aţi putea vedea pe Duhul lui Dumnezeu acţionând chiar acum. Voi încerca să-mi ţin atenţia asupra oamenilor aliniaţi aici. Noi suntem străini, aşa este. Ai fost internat în spital şi ai avut o operaţie la coloană. Aşa este. Vrei să te întorci în Georgia şi să fii bine? Vrei aceasta, doamnă Colleen? Coboară-te de pe platformă şi crede din toată inima.

Dacă ţi-aş spune că problema ta de la spate a fost vindecată în timp ce stăteai aici? Vei crede? În ordine, atunci du-te şi mărturiseşte aceasta. Spune: „Îţi mulţumesc, Doamne.” Du-te şi crede.

Tu ai acelaşi lucru. Du-te şi crede. Asta-i tot ce trebuie să faci.

Tu ai probleme cu stomacul. Du-te şi mănâncă. Isus Hristos te face bine, dacă crezi din toată inima.

Tu ai o stare nervoasă care-ţi creează probleme la stomac. Crezi din toată inima? Atunci du-te şi mănâncă-ţi cina.

Boala de inimă este ceva uşor pentru Dumnezeu ca s-o vindece. Crezi că El te va face bine? Atunci du-te la loc şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai vindecat.” Da, domnilor.

Nu te urca acolo pentru că vei avea probleme cu artrita. Dar Dumnezeu te poate vindeca, crezi aceasta? Atunci du-te înapoi şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne,” şi vei fi bine.

Nervozitatea este un lucru mare. Crezi că Dumnezeu poate să te vindece de această nervozitate? Du-te, spune: „Îţi mulţumesc, Doamne”, şi vei fi bine.

Credeţi cu toţii, din toată inima? ”Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede…” Dar dacă nu ţi-aş fi spus nimic altceva decât că vei fi bine, ai crede? Ei bine, atunci du-te înainte, fiindcă eşti vindecat oricum…

… Acel acid din stomac şi celelalte lucruri, te-au supărat multă vreme. Crezi că El te face bine? Atunci du-te, mănâncă şi fii bine. Crede toată lumea din toată inima?

Doamna care stă aici cu capul plecat, se roagă. Nu ştiu cine este, dar se roagă pentru cineva drag, ca să fie salvat. Exact aşa este. Dacă crezi din toată inima, du-te şi Dumnezeu îţi va răspunde la rugăciune. Cine este doamna de lângă ea? Da, spune-i să creadă, pentru că Dumnezeu a ascultat rugăciunile ei. Amin. Lăudat să fie Domnul. Amin. Credeţi? Nu vă îndoiţi. Aveţi credinţă în Dumnezeu.

Ron Sothmann, tu eşti acolo în spate? Pune-ţi mâinile peste femeia de lângă tine. Ea are probleme cu rinichii. Crezi că vei fi vindecată, doamnă?  Lângă tine stă soţul tău. El are probleme cu ochii. Crezi că va fi vindecat? Pune-ţi mâinile peste el. Eu nu-i cunosc, nu i-am văzut niciodată. Crezi din toată inima? Isus Hristos te face bine. Amin. Credeţi?

Dumnezeu poate să te vindece de boala de stomac, de nervii de la stomac. Crezi aceasta? Crezi că te face bine? Primeşte aceasta, pentru că Isus Hristos te face bine. Amin.

Câţi de aici cred din toată inima? Şi sus şi jos?  Credeţi că Acesta este Acelaşi Domn şi Dumnezeu care a stat cu Avraam în acea zi, când S-a arătat într-un trup omenesc? Nu vedeţi că este acelaşi Dumnezeu în voi, acelaşi Dumnezeu în mine, acelaşi semn pe care l-a dat bisericii alese, înainte de sfârşitul timpului? Credeţi aceasta? Credeţi că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Nu credeţi că acesta este un semn al venirii Lui? Nu credeţi că acesta este un semn că lumea va fi nimicită în curând şi va începe Mileniul în care vom domni împreună cu Dumnezeu? Credeţi aceasta? Este semnul timpului de sfârşit.

Câte seminţe ale lui Avraam sunt în seara aceasta aici şi se odihnesc în Dumnezeu cu acea manta pe ei? Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu a spus: „Aceste semne vor urma sămânţa lui Avraam, pe cei ce cred.” Tu eşti unul care crede? Ridicaţi mâinile. Nu contează care este problema voastră, aceasta nu înseamnă nimic.

Nu contează care este problema ta. Nu înseamnă nimic faptul că ţi-am spus ce a fost descoperit pentru tine, fiindcă este nevoie de credinţa ta ca să aibă loc vindecarea. Înţelegeţi? Credinţa ta face aceasta. Este credinţa mea în darul lui Dumnezeu care descoperă aceste lucruri, fiindcă Dumnezeu a dat o făgăduinţă. El mi-a descoperit făgăduinţa din Cuvântul Său şi eu stau pe ea. Înţelegeţi ce vreau să spun? Eu stau pe acea făgăduinţă.

Doamna care stă aici are probleme cu vezica urinară. Crezi că Dumnezeu te va face bine? În ordine. Poţi avea ce ai cerut. Dumnezeu să te binecuvânteze. Erai îngrijorată că nu ai număr de rugăciune. Nu îţi mai trebuie nimic, pentru că Dumnezeu te-a făcut bine.

Puteţi înţelege ce vreau să spun? Este peste tot. Credeţi? Puneţi-vă mâinile unul peste celălalt şi rugaţi-vă unul pentru altul. Eu vă voi asculta. Puneţi-vă mâinile unul peste altul şi rugaţi-vă. Vreau să vă văd rugându-vă. Nu te ruga pentru tine, ci roagă-te pentru cel peste care ţi-ai pus mâinile. Aşa.

Tată ceresc, Noi am adus adunarea până în momentul acesta. Diavolul ar face orice ca s-o împiedice, dar, Dumnezeule, Tu ne-ai arătat că eşti prezent, prin prezenţa Duhului Sfânt, prin Cuvânt, prin semne biblice, prin Biblia care ne-a dat făgăduinţa şi ne-a spus că aceste lucruri se vor întâmpla în timpul din urmă.

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cunoaşte toate inimile, numele, bolile, şi ce este şi ce va fi, fiindcă Tu cunoşti totul. Oamenii aceştia care stau aici sunt poporul Tău, sunt copiii lui Dumnezeu şi Te cred. Ei şi-au pus mâinile unii peste alţii, fiindcă Tu ai spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred. Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” Îmi adaug rugăciunea peste a lor şi cred împreună cu ei. Cred că le vei da ceea ce cer, pentru că sunt copiii Tăi. Cred că nu vei refuza un lucru bun pentru cei ce umblă drept înaintea Ta.

Satan, am ajuns în momentul în care te provoc. Tu eşti biruit; ai fost biruit încă de la Calvar, aşa că nu ne mai poţi arăta nimic altceva decât o înşelăciune. Nu te mai lăsăm să ne înşeli, şi punem înaintea noastră Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…” Oamenii aceştia pretind că au botezul cu Duhul Sfânt. Ei au simit puterea supranaturală a lui Dumnezeu schimbându-le vieţile, au milă unul pentru celălalt şi se roagă unul pentru celălalt.

O, Satan, răule care i-ai făcut pe oamenii aceştia bolnavi, te provoc în Numele lui Isus Hristos să le dai drumul! Ieşi afară din ei în Numele lui Isus Hristos! Dă-le drumul! Ieşi afară din ei în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Ridicaţi-vă în picioare şi lăudaţi-L pe Dumnezeu. Ridicaţi-vă mâinile spre El. Nu contează cât sunteţi de infirmi, ridicaţi-vă oricum. Ridicaţi-vă şi lăudaţi-L pe Dumnezeu. Amin.

– Amin –