UȘA INIMII

Crede numai, crede numai,

Totul e posibil, crede numai!

Oh, îmi place acest cântec! Indiferent cât de mult  l-aş cânta sau cât de des îl ascult, este în el ceva care mă mişcă.

l-am auzit în atât de multe limbi, încât nici nu aş putea spune în câte. Am auzit oameni care nici nu ştiau să deosebească stânga de dreapta, hotentoţi din jungla africană, sau în India unde oameni de toate religiile cântau cu mâinile ridicate: „Crede numai!”

Este minunat să vezi oamenii venind în unitate şi apoi să priveşti ce poate face Domnul nostru pentru ei. Noi ştim, desigur, că El este mare şi Atotputernic şi-L iubim din toată inima.

Seara aceasta este ultima din campania de aici, dar cred că trezirea va fi continuată de fratele Cernell, nu-i aşa? Cerell.  Oh, Cerell, iartă-mă, frate, căci nu vorbesc prea bine engleza. N-am ştiut acest lucru decât când am ajuns în Anglia. Atunci am văzut că de fapt nu ştiu vorbi limba engleză. Acolo am avut nevoie de un traducător mai mult ca niciodată. Aşa este. Până atunci am crezut că vorbesc engleza, dar nu este aşa.

Fratele va continua trezirea în clădirea teatrului, unde se vor ţine serviciile de după-amiază.

Acum aş vrea să vă mulţumesc tuturor pentru colaborare. Vă mulţumesc eu, soţia mea, fratele Vayle, Billy, fratele Mercier şi toţi ceilalţi fraţi care mă însoţesc.

Vă mulţumim, prieteni, pentru tot ce aţi făcut şi pentru rugăciunile sincere ca aceste întâlniri să fie un succes pentru slava lui Dumnezeu.     

Rugăciunea mea este ca Domnul să vă răsplătească din belşug şi să ţină Duhul trezirii în acest oraş până va veni Isus.

Tocmai aşteptam afară când a venit fiul meu, Billy, şi mi-a spus: „Încă nu intra, tată, pentru că tocmai se adună o colectă pentru tine.”

Nu trebuie să faceţi aceasta. Eu nu am adunat în viaţa mea nici o colectă, deoarece cheltuielile mele nu sunt prea mari. Cheltuielile de la biroul meu de acasă se ridică la circa 100 de dolari pe zi, pe lângă cheltuielile pe care le am cu campaniile. Dumnezeu mi-a purtat însă de grijă în fiecare campanie, lucru pentru care Îi mulţumesc din toată inima. Şi desigur, vă mulţumesc şi vouă.

Eu nu mă pot compara cu fratele Roberts care, din câte am auzit, la ultima campanie pe care a ţinut-o a avut cheltuieli de 7000 de dolari pe zi. Este o diferenţă, nu-i aşa?

Dar vedeţi, el are un program foarte încărcat la radio şi la televiziune.  Acesta este motivul pentru care are nevoie de mai mulţi bani ca să-şi poată susţine programele, pe lângă cheltuielile de la birou şi mai ştiu eu ce. În tot cazul este nevoie de o mulţime de bani ca să poţi susţine o asemenea afacere.

Îi sunt recunoscător Domnului pentru că nu a pus toate acestea pe umerii mei, deoarece nu le puteam duce.  După cum am spus, eu nu am luat niciodată colectă, iar dacă va trebui s-o fac vreodată, renunţ pur şi simplu şi plec acasă.

Au fost luate câteva ajutoare în bani, la adunări, dar nu pentru mine personal ci pentru nevoile pe care le avem la birou: batiste, plicuri, timbre… Cred că în jur de 150-200 de dolari trebuie numai pentru timbre, iar cele care sunt trimise peste ocean costă 2-3 de dolari. Şi toate acestea ca să trimitem nişte batiste.

Eu am umblat în jurul lumii şi am fost în contact cu peste zece milioane de oameni aşa că vă imaginaţi câte trebuie. Trebuie să ţinem socoteala şi ultimului bănuţ ca să ajungem la capăt, dar ne bucurăm că facem aceasta pentru Domnul.

Sunt bucuros şi pentru oferta pe care mi-aţi făcut-o în seara aceasta şi mă rog Domnului să vă binecuvânteze din belşug. În ce mă priveşte, vreau să fiţi încredinţaţi că voi folosi aceşti bani pentru slava lui Dumnezeu.

Rugăciunea mea este ca Domnul să vă răsplătească şi în viaţa aceasta şi în cea care va veni cu Viaţă veşnică. Fie ca dărnicia voastră sa fie „cărămizi de aur” în casa voastră viitoare care nu va pieri niciodată.

Le mulţumesc fraţilor Darnell, Litlefield şi celorlalţi lucrători care au cooperat atât de minunat. Vă mulţumesc frumos.

Dacă va fi cu voia Domnului, mâine voi călători spre casă, iar duminica viitoare voi fi în Tabernacolul meu. Spun aceasta pentru cei care staţi în apropiere şi puteţi veni, căci va fi un serviciu de vindecare pe strada „Eight and Penn” din Jeffersonville.

Noi am petrecut clipe minunate acolo, chiar dacă acum ajung în tabernacol doar de 4-5 ori pe an. Adevărul este că abia aştept să merg la micuţa biserică baptistă de acolo.

Deci, dacă sunteţi în trecere pe acolo, vom fi bucuroşi să bateţi la uşa noastră.

În ce mă priveşte, aş dori nespus de mult să pot veni la voi, dar oh, dacă aţi sta puţin cu mine aţi fi surprinşi să vedeţi câte telefoane primesc pe oră. Sunt cel puţin 37 de apeluri pe oră, căci sunt sunat din întreaga lume, dar nu pot răspunde la toate cererile deoarece toţi te imploră…

M-au sunat mame disperate care mi-au spus: „Frate Branham, roagă-te, pentru că eu ştiu că Domnul vrea să te aducă aici.”

 Aici am un teanc mare cu bilete de avion pe care scrie: „Vino aici!” „Vino aici!” Voi ştiţi cum este, dar niciodată nu pot face nimic altceva decât să mă rog sincer pentru ei.

Domnul îmi dă vedenii şi mă trimite în diferite locuri, iar eu fac doar ceea ce spune El. Domnul să vă binecuvânteze.

 Aici sunt batiste de la oameni bolnavi sau de la cei dragi ai voştri. Mă voi ruga sincer peste ele, iar după serviciu le puteţi avea.

Acum, dacă nu aveţi o batistă şi doriţi una peste care să mă rog, scrieţi-mi doar: Jeffersonville, Indiana, şi o veţi primi gratuit. Scrieţi doar numele meu şi Jeffersonville, Indiana.

Noi trimitem lunar mii de batiste în întreaga lume, iar datorită credinţei oamenilor s-au întâmplat semne mari şi minuni.

Chiar de curând s-a întâmplat o minune în Germania şi să vedeţi cât de simplu. O femeie era infirmă de câţiva ani din pricina artritei. Poate nu ştiţi, dar eu am un „lanţ de rugăciune” după timpul standard internaţional. Astfel, oamenii trebuie să se roage unii pentru alţii la miezul nopţii. Aşa a făcut şi micuţa femeie. Ea a prins batista de juponul de sub fustă şi a spus: „Diavole, care  m-ai ţinut legată timp de şapte ani, să pleci de la mine!” apoi s-a ridicat în picioare şi a umblat normal. Aceasta după ce timp de şapte ani a stat într-un scaun cu rotile.

Astfel, tot ce trebuie este o credinţă mică, o credinţă de copil.

Problema este că voi priviţi acolo departe după Dumnezeu sau poate priviţi deasupra, dar El este chiar lângă voi. Oh, cât este de simplu!

Acum, înainte de a intra în Cuvânt, haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Dar înainte de aceasta, aş vrea să mulţumesc şi gazdei care ne-a permis să ne adunăm în acestă clădire. Dacă am uitat pe cineva, să ştiţi că nu am făcut-o intenţionat.

Dumnezeu să-l binecuvânteze pe pianist, pe dirijor şi pe toţi ceilalţi.

          Tată scump, ne apropiem de Tine în Numele măreţ al preaiubitului Tău Fiu, Domnul Isus, şi Îţi mulţumim pentru fiecare suflet care a fost salvat pe parcursul acestei treziri.

S-ar putea ca dintre ei să se ridice lucrători şi misionari care să ducă Cuvântul prin alte locuri în lume, înainte de venirea Domnului. Poate este o casnică neînsemnată care va conduce întreaga familie la Tine sau vreun soţ care îi va conduce la Tine pe colegii săi de la fabrică. Noi nu ştim, Tată, dar Îţi mulţumim şi Te lăudăm pentru tot ce a fost împlinit.

Te rog să-i binecuvântezi pe toţi cei amintiţi, cât şi pe aceia pe care nu i-am amintit dar au nevoie de binecuvântarea Ta şi fii cu toţi.

Doamne, binecuvântează şi aceste batiste care-i reprezintă pe cei bolnavi şi suferinzi, deoarece am învăţat din Biblie că de pe trupul lui Pavel s-au luat batiste şi şorţuri şi au fost trimise la cei bolnavi şi nevoiaşi. În felul acesta, duhurile rele ieşeau din ei şi s-au înfăptuit semne mari şi minuni.

Tată, noi ne dăm seama că nu suntem sfântul Pavel, dar Tu eşti încă acelaşi Isus, de aceea, Te rog să onorezi credinţa oamenilor care au pus aceste batiste aici şi îngăduie să fie vindecaţi cu toţii.

Când Israelul a ajuns în necaz fiindcă de-o parte şi de alta erau munţii, în faţă se afla Marea Roşie, iar din spate venea armata lui Faraon, Dumnezeu a privit de sus printr-un Stâlp de Foc, cum spune un scriitor, şi atunci apele s-au speriat şi s-au despărţit, deoarece calea lui Dumnezeu trecea prin apă spre ţara făgăduită.

Fie ca atunci când aceste batiste vor fi puse peste bolnavi şi peste trupurile celor ce suferă, Dumnezeul cerurilor să privească prin Sângele propriului Său Fiu şi să alunge orice boală de peste aceşti oameni, astfel încât să primească sănătate şi puterea făgăduită.

Îndură-Te, Doamne, şi lucrează cu noi, în seara aceasta, prin Cuvântul scris, prin predicarea şi ungerea Duhului Sfânt.

Salvează păcătoşii. Prin harul salvator adu-i acasă pe cei ce au alunecat; adu-i înapoi, acolo unde este locul lor cu adevărat. Vindecă bolnavii şi suferinzii şi culege astfel slavă pentru Tine însuţi.

Fie ca orice demon să părăsească clădirea şi dă libertate Duhului astfel ca copiii Tăi închinători să poată avea privilegiul de a cunoaşte, în această seară, adâncimea bogăţiei binecuvântărilor Duhului Sfânt pregătite de Tatăl pentru ei.

Îţi cer aceasta în Numele Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu. Amin.

Imediat după încheierea acestui serviciu, vă puteţi lua batistele şi să plecaţi acasă.

Acum aş vrea să citesc ceva din Biblie şi anume din cartea Apocalipsei. Cine doreşte să obţină înregistrarea, cred că este de vânzare la preţul de 3 dolari bucata. Aşa este? Voi ştiţi că este foarte ieftin. Eu am vrut să cumpăr o casetă de la un alt evanghelist şi m-a costat 9 dolari, iar noi avem aceeaşi casetă la preţul de 3 dolari. Tot ce trebuie să faceţi este să-i scrieţi lui Leo Mercier, 3l5, Jeffersonville, Indiana şi veţi primi orice casetă doriţi. Fraţii au sute de casete cu predici şi adunări de rugăciune, aşa că puteţi verifica tot ce a spus Domnul în rândul de rugăciune.

Acum aş vrea să citesc din cartea Apocalipsei, capitolul 3, versetul 20:

„Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”

Textul acesta este puţin neobişnuit pentru o campanie de vindecare. Când l-am citit pentru prima dată, mi-a venit în minte un tablou pe care l-am văzut odată şi care reprezenta pe cineva care stătea şi bătea la uşă.

Eu sunt un mare iubitor de artă şi cred că Dumnezeu este în arta adevărată. Dumnezeu este în muzică; Dumnezeu este în natură; Dumnezeu este în Biserica Sa; Dumnezeu este pretutindeni, iar mie îmi place foarte mult arta.

Astăzi am fost la restaurant şi am luat masa cu un prieten, iar în timpul cât am mâncat un bol de salată, am admirat un tablou de pe perete.

Mie îmi place să merg prin casele creştinilor şi să văd pe pereţi tablouri care îl reprezintă pe Hristos. Mai degrabă intru într-o casă umilă care are tablouri creştine şi o mică inscripţie deasupra, cum ar fi: Dumnezeu să binecuvânteze casa noastră”. Da, chiar dacă nu au nici măcar un covor pe jos sau o podea pe care să pună un covor, mă simt mult mai bine decât într-un loc foarte dichisit şi cu multe lucruri agăţate pe pereţi.

Daţi-mi voie să văd ce citiţi, la ce vă uitaţi sau să stau puţin la voi acasă să văd ce muzică ascultaţi şi pot să vă spun cine sunteţi; vă pot spune ce duh vă călăuzeşte.

Acesta-i motivul pentru care în săptămâna aceasta am lovit în programele necenzurate de la televiziune. Înainte nu era aşa ceva, dar America de astăzi se destrăbălează.

Odată am văzut un tablou. Nu-mi mai amintesc cine l-a pictat, dar Îl înfăţişa pe Hristos bătând la uşă. Cred că era un artist grec. Ca să fie recunoscuţi, toţi pictorii trebuie să treacă mai întâi prin galeria criticilor şi abia după aceea pot ajunge în galeria faimei.

Acesta este un gând bun. Aţi ştiut că toate lucrurile mari au trecut mai întâi prin critică?

La fel este cu Biserica binecuvântată a lui Dumnezeu: înainte ca să fie dusă în „galeria faimei nemuritoare a lui Dumnezeu”, ea trebuie să treacă prin critici şi să reziste în faţa lor.

Scriptura spune că „toţi cei ce voiesc să trăiască în evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.” (2Timotei 3.12). Aşadar, dacă nu sunteţi prigoniţi din pricina neprihănirii, ci din pricina faptelor voastre rele, sunteţi greşiţi.

  Şi în timp ce acel tablou era trecut prin faţa criticilor, după cum era procedura, unul dintre critici i-a spus pictorului:

„Domnule, tu ai o imagine foarte frumoasă a Domnului Isus Hristos, şi uşa ţi-a reuşit foarte bine. Ai pictat şi o viţă-de-vie deasupra ei, care arată foarte îmbietoare, dar ai uitat ceva…”

„Şi ce anume am uitat, domnule?”

„Nu ai pus clanţă la uşă. Cum va putea intra El dacă uşa nu are clanţă?”

„Aşa am vrut s-o pictez, pentru că această uşă are clanţă numai pe dinăuntru, a răspuns pictorul.

 Aşa este. Hristos bate, dar tu eşti acela care deschide uşa: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă cineva deschide…” Clanţa este in mâna voastră; El doar bate.

Dar de ce bate un om la uşă? Din ce motiv bate un om la uşa altui om?  Pentru că doreşte să intre. El are un mesaj sau vrea să discute ceva cu tine. Acesta este motivul pentru care bat oamenii la uşa voastră, nu-i aşa? Şi de-a lungul vremii au fost o mulţime de oameni care au bătut la uşi.

De exemplu, ce s-ar fi întâmplat dacă marele Cezar Augustus  ar fi mers la uşa unui supus al său? Vă daţi seama, marele imperator al Romei să meargă în casa unui biet ţăran! Cred că ar fi fost cel mai neobişnuit lucru să-l vezi pe marele Cezar bătând la uşa acelui sărman.

Dacă ţăranul ar fi deschis şi ar fi văzut cine bate la uşa lui, desigur, ar fi căzut cu faţa la pământ şi i-ar fi spus: „O, mare imperator al Romei, ce doreşti de ai venit sub umilul meu acoperiş? Intră, şi tot ce am îţi aparţine!”

O, ce onorat s-ar fi simţit acel ţăran!

Sau cum ar fi fost dacă marele Adolf Hitler al Germaniei ar fi mers acum câţiva ani şi ar fi bătut la uşa unuia dintre soldaţii săi?  Ce ar fi spus soldatul acela dacă atunci când ar fi deschis uşa, l-ar fi văzut pe marele fuhrer al Germaniei stând la uşa lui?

Păi, şi-ar fi venit repede în fire, l-ar fi salutat cu salutul german şi i-ar fi zis: „O, mare fuhrer al Germaniei, intră în casa mea! Ce pot face pentru tine, o, mare Hitler, căci mi-ai făcut o mare onoare!”

Ar fi fost o mare onoare pentru acel soldat.

Dar s-o punem altfel. Să zicem că iubitul nostru preşedinte Eisenhower, ar veni la tine acasă. Chiar dacă ai fi cel mai bun democrat din Chattanooga şi ai avea vederi politice diferite de ale lui, te-ai simţi foarte onorat să ştii că la uşa ta bate preşedintele Dwight Eisenhower. Cu siguranţă.

El este unul din cei mai mari oameni ai Statelor unite şi te-ai simţi foarte onorat să poţi sta de vorbă cu preşedintele. De altfel, aceasta ar fi o onoare pentru oricare dintre noi.

De curând, regina Angliei a vizitat statele Unite. Cum te-ai fi simţit dacă regina ar fi venit şi ar fi bătut la uşa ta? Cum ar fi fost dacă atunci când ai fi întrebat: „Cine este?”, ea ar fi răspuns: „Eu sunt regina Angliei?”

Desigur, toate ziarele ar fi relatat aceasta, iar radiourile şi televiziunea ar fi transmis în direct, căci regina s-a smerit atât de mult încât a bătut la uşa ta sau a mea. Ea este o persoană foarte importantă; este cea mai puternică regină de pe pământ, dar să ştii că există Cineva mult mai puternic decât ea, iar Acela este cea mai importantă Persoană din toată veşnicia: Domnul Isus Hristos. Cine este mai important decât El?

O, voi l-aţi primi imediat pe preşedinte, iar ziarele şi radioul ar anunţa repede evenimentul, dar Isus bate la uşa inimii voastre, iar voi nici nu vreţi să-L luaţi în seamă, ci spuneţi: „Nu vreau să am de-a face cu Tine pentru că îmi strici reputaţia socială şi toate celelalte, sau mă va face diferită de ceilalţi şi ce vor spune oamenii?”

Eu mă bucur că Evanghelia lui Isus Hristos vă face diferiţi, deoarece este o mare diferenţă atunci când Îl slujiţi pe Domnul. Din clipa când Isus intră în inima ta, tu eşti o persoană schimbată.

Gândiţi-vă: dacă mergi şi baţi la uşa cuiva, iar acela refuză să-ţi deschidă sau îţi închide uşa în nas, nu te vei mai duce niciodată acolo.

Tu ai proceda aşa, dar El nu. Dimpotrivă, Isus va veni seară de seară şi zi de zi şi va încerca să intre. Aceasta Îl face pe El Dumnezeu: faptul că deşi este Atotputernic, se smereşte atât de mult, bătând în mod constant şi continuu la uşa ta.

Eu am avut privilegiul să vizitez câţiva oameni mari: pe regele George al Angliei, pe Gustav al Suediei, pe răposatul congresman Willy D. Upshaw, care a fost vindecat la adunările mele după ce fusese infirm timp de 60 de ani, şi vă pot spune că dacă un om este cu adevărat mare, când discuţi cu el, te face să crezi că tu eşti mai mare decât el. Dar dacă vorbeşti cu cineva care doar crede că este cineva, va încerca să se umfle singur tot timpul, deoarece în realitate este un nimeni. El şi-a schimbat doar hainele şi se crede cineva.

Însă un om care este cu adevărat mare se va smeri pe sine. Aşa a făcut şi Dumnezeul cerurilor: S-a făcut pe sine un spălător de picioare pentru omenire, deoarece calea în sus merge în jos: „…oricine se va smeri, va fi înălţat.” – Matei 23.12 -.

Aceasta este problema cu oamenii de astăzi: noi nu vrem să acceptăm smerenia Evangheliei, ci credem că suntem puţin mai buni, că ştim un pic mai mult decât alţii.

Oh, iar Isus bate la uşă şi este respins! Poate zici: „Stai puţin, frate Branham! Eu nu fac aceasta, căci L-am acceptat cu mult timp în urmă şi El a intrat în inima mea.”

Păi, mă bucur foarte mult pentru că El a intrat în inima ta, dar cum ar fi dacă atunci când regina sau preşedintele ar intra în casa ta, ar vedea că ai, pe perete sau undeva în cameră, un lucru care pentru tine are mare valoare şi l-ar dori chiar pe acela? Desigur, ai spune: „Oh, regină a Angliei, poţi lua tot ce vrei din casa aceasta. Totul este al tău, fii binevenită.”

Sau dacă aş veni eu acasă la tine, iar tu mi-ai spune: „Intră, frate Branham, ia loc şi simte-te ca acasă…” păi, m-aş simţi foarte bine! Mi-aş scoate pantofii, m-aş întinde pe pat şi aş trage un pui de somn, iar dacă mi-ar fi foame, m-aş duce la bucătărie şi mi-aş face un sandvici. M-aş simţi ca un frate binevenit în casa ta.

Dar noi Îl lăsăm pe Isus să intre şi să fie Mântuitorul nostru, dar avem câteva uşiţe micuţe, pe ici şi colo, pe care nu vrem să i le deschidem.

Acum vă voi răni puţin deşi nu doresc să fac aceasta.

Voi Îl lăsaţi să fie Mântuitorul vostru, pentru că nu vreţi să mergeţi în iad, dar oare vreţi să-L lăsaţi să fie şi Domnul vostru?

Cuvântul „Domn” înseamnă  „conducător,  stăpân,      proprietar”. Deci, poate veni El în inima ta şi să-ţi guverneze viaţa?

S-ar putea să ai pe undeva o uşiţă mică închisă, aşa că-I vei spune: „Doamne, poţi intra să mă salvezi. Îţi sunt recunoscător pentru aceasta, mă voi boteza şi voi merge la biserică, dar vezi uşa aceea mică? Aceea este viaţa mea privată şi nu vreau să discutăm despre ea.”

Este dureros, însă aceasta este poziţia multor      creştini de astăzi.

„Nu te lega de viaţa mea privată, deoarece am un grup de asociaţi cu care trebuie să ies. În problema aceasta nu-ţi permit să te bagi!”

Aceasta înseamnă că El nu este binevenit, însă nu vă faceţi probleme căci, dacă nu e binevenit, nu va rămâne mult.

Vă amintiţi de ţinutul Gadara? Biblia spune că Isus nu a fost binevenit printre acei oameni, de aceea nici nu a rămas mult timp acolo.

Voi spuneţi: „Nu vreau să se lege nimeni de viaţa mea! Noi avem câte o partidă de bridge, iar marţea după-amiaza obişnuim să umblăm prin toate magazinele, dar de lucrurile acestea să nu te legi!”

Poate zici: „O, frate Branham, dar eu n-aş putea spune aşa ceva!” Nu o spui, dar o faci, ceea ce este acelaşi lucru.

„Păi, noi avem la biserică o mică adunare  a femeilor, iar  acolo croşetăm, coasem şi…discutăm despre doamna Cutare şi Cutare…”

Nu-i de mirare că nu putem avea o trezire! Voi vă pretindeţi creştini, dar nu-L aveţi pe Hristos.

„Păi, eu m-am gândit bine şi ştiu că nu am voie să fumez…dar cu toate acestea o fac.”

Dacă ştii că nu este bine ce faci, opreşte-te! Dacă ai cel mai mic semn de întrebare cu privire la un lucru, nu-l mai face! De câte ori se ridică un semn de întrebare, înseamnă că ceea ce faci este greşit. Opreşte-te!

Fumatul provoacă mai multe decese decât orice altceva.

Poate zici: „Bine, dar ei le fac reclamă la televizor!” Este adevărat, dar ce altceva mai fac la televizor?

Daţi-mi voie să vă mai spun ceva cu toată blândeţea şi smerenia: un creştin născut cu adevărat din nou, ştie să facă ceva mai bun!

Îmi amintesc că am fost ordinat în Biserica Misionară Baptistă când eram foarte tânăr şi aveam o Biblie micuţă, iar oamenii mă întrebau tot timpul:

„Frate Branham, este greşit să fumăm? Este greşit să bem?”

Într-o zi am privit în acea Biblie, iar pe coperta din spate aveam scris ceva: „Nu-mi puneţi întrebări prosteşti, ci hotărâţi în voi înşivă ce aveţi de făcut! Dacă Îl iubiţi pe Domnul  din toată inima, nu veţi mai fuma, nu veţi mai mesteca gumă şi nu veţi mai bea!”

Nu demult, fiul meu a fost la una din bisericile baptiste din Tennessee, iar predicatorul de acolo a trebuit să-i lase pe cei aflaţi la şcoala duminicală, în pauză, ca să poată sta cu toţii la o ţigară, înainte de a merge mai departe.

Un om care face aşa ceva nu merită să poarte numele de baptist. Ar trebui să am numai o dată acea clasă şi vă spun ceva: mai bine prefer să spun Adevărul şi să predic la pereţi, decât să am în adunare asemenea oameni. Ori dau afară toată grămada aceea de fanatici, ori merg cu toţii la altar şi îndreaptă lucrurile înaintea lui Dumnezeu! Cu siguranţă nu m-aţi vota ca păstor, aici, în biserica voastră, nu-i aşa?

Poate spui: „Păi, stai puţin, frate Branham, căci şi păstorul meu fumează!”

Ei bine, atunci trebuie să vină şi el la altar, alături de tine, deoarece dacă ar fi fost corect in inima lui nu ar fi fumat.

Oh, acea viaţă personală, acea uşiţă mică pe care nu vreţi să v-o atingă nimeni!

Apoi, tot acolo mai este o uşă numită: mândrie.  OH, cum vă place să vă ţineţi nasul pe sus; să vă credeţi cineva! Aceasta este mândria.

Nu demult, în timp ce mă aflam în marele Coloseum şi-i admiram frumuseţea, am observat nişte tineri. Acolo se vorbea despre valoarea unui om din punctul de vedere al substanţelor chimice care îl compun. Veţi fi surprinşi să aflaţi valoarea adevărată a unui om: un tip bine făcut şi sănătos, care are greutatea de 150 de pfunzi, valorează 84 de cenţi, iar femeia valorează mai puţin, deoarece nu are toate elementele chimice pe care le are bărbatul.

Vedeţi? Cu toate acestea, puneţi pe acei 84 de cenţi un palton de 500 de dolari şi vă ridicaţi nasul atât de sus, încât dacă ar ploua, v-aţi îneca.

Mai mult, credeţi că sunteţi cineva pentru că aparţineţi unei biserici. Dar ce sunteţi? 84 de cenţi.

Când a auzit acest lucru, unul dintre băieţii aceia a privit spre celălalt şi i-a spus: 

„Păi, nu valorăm mare lucru, nu-i aşa, John?”

„Nu am nimic de obiectat la cele spuse”, am zis eu, punându-mi mâinile pe umerii lor, „deoarece, desigur, oamenii de ştiinţă au făcut tot felul de analize şi de cercetări, înainte de a prezenta o asemenea concluzie, dar daţi-mi voie să vă spun ceva, băieţi: ca lucrător al Domnului, vă spun că voi aveţi un suflet care valorează zece mii de lumi.”

Dacă aţi merge într-un restaurant să mâncaţi o supă şi aţi găsi în ea un păianjen, o, vai, cum aţi arunca-o  şi i-aţi da imediat în judecată! Cu siguranţă, căci aveţi mare grijă de cei 84 de cenţi, dar cu toate acestea îl lăsaţi pe diavolul să bage în voi de zece milioane de ori mai multă otravă, prin ţigări, ba şi plătiţi pentru aceasta. Sau beţi whisky şi jucaţi cărţi.

Poate nu ne vom mai vedea în viaţa aceasta; s-ar putea ca aceasta să fie ultima mea vizită, deoarece voi pleca pe câmpurile de misiune de peste ocean, de aceea doresc să ştiţi Adevărul!

Oh, acea mică uşă a mândriei!

Dacă astăzi vă vopsiţi treptele casei în roşu, urmăriţi să vedeţi dacă nu vor face şi vecinii voştri la fel săptămâna viitoare. Dacă îţi cumperi o maşină roşie, vecinul tău nu mai poate…trebuie să aibă şi el o maşină roşie. De ce aceasta? Pentru că este un timp al imitaţiilor.

Cu câtva timp în urmă, am luat pe mine o pereche de pantaloni închişi la culoare, şosete verzi şi cravată roşie. Când m-a văzut soţia, mi-a spus:

„Billy, aceasta nu se potriveşte.”

„De ce, doar este curată”, i-am răspuns eu.

Pe  mine nu mă interesează dacă şosetele nu se potrivesc cu pantalonii, nici dacă pantalonii nu se potrivesc cu haina, deoarece urmăresc un singur lucru: ca experienţa mea să se potrivească cu Biblia lui Dumnezeu. Aceasta este potrivirea ce ne trebuie.

Oh, această mândrie! Predicatorul poate predica oricât vrea împotriva imoralităţii, căci se prinde de voi ca apa pe penele gâştei. Ştiţi atât de multe lucruri, încât Evanghelia nu mai poate intra.

Noi vorbim despre dărâmarea zidurilor care ne despart, pentru ca oamenii să vină împreună, cu o singură inimă, cooperând în adunări mari spre slava lui Dumnezeu, dar lăsaţi să înceapă o trezire şi imediat veţi auzi: „Păi, asta nu are nimic cu denominaţiunea noastră!” Vedeţi, mândria?

Dar acolo mai este o uşă: egoismul: „Ce putem obţine de acolo eu şi familia mea? O, eu nu pot merge la misiunea aceea mică din pricina poziţiei sociale pe care o am printre oameni. Am un magazin în oraş. Am o benzinărie, iar dacă oamenii vor afla că merg acolo…”

Oh, Doamne!

În călătoriile mele misionare, am constatat că adunările cele mai  spirituale sunt acelea micuţe, care n-au mai mult de o duzină de oameni ce sunt însă adunaţi împreună în locurile cereşti. Ei au scos toţi demonii afară şi sunt închişi în Hristos.

Dar mai este o uşă la care aş vrea să bată în seara aceasta Hristos, şi anume: uşa credinţei. Aceasta este uşa asupra căreia aş vrea să insist puţin.

Tu ai intrat în biserică şi poate L-ai acceptat pe Hristos ca Mântuitor personal, dar nu ai credinţă deloc.  Nu-i de mirare că nu-L laşi pe El să conducă în viaţa ta.

Biblia spune că „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci”, însă păstorul vostru învaţă că zilele minunilor au trecut, iar aceasta blochează uşa în faţa Lui.

Prieteni, când Hristos intră în inima voastră, El vrea să fie Conducătorul; vrea să fie Domnul vieţii voastre.

Acesta-i motivul pentru care oamenii nu pot fi vindecaţi. Acesta-i motivul pentru care nu au credinţa care să le dea curaj: ei stau în spatele cuiva şi spun: „ Fă ceva hocus-pocus pentru mine.”

Daţi-mi voie să vă spun ceva: omul care se ridică cu pretenţia că vă poate vindeca, învaţă total contrar Bibliei lui Dumnezeu.

Vindecarea este o lucrare terminată; Hristos a înfăptuit-o la Calvar, iar dacă v-aţi deschide inima şi L-aţi lăsa să intre în ea, aţi putea s-o vedeţi. Tot ce trebuie să faceţi este s-o acceptaţi.

La fel este şi cu mântuirea, pentru că dacă El are putere să-l vindece pe om, are putere şi să-l mântuiască.

Când Hristos a murit la Calvar, omul a fost şi mântuit şi vindecat, căci El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre şi în rănile Lui am fost vindecaţi.” – Isaia 52.5 -.

Poate zici: „Păi, am să încerc…”

Credinţa nu încearcă;(Oh, binecuvântat să fie Numele Lui!) credinţa ştie pe ce stă. Ea are muşchi puternici şi piept vânjos, iar când îşi încordă muşchii puternici, trânteşte jos tot ce este contrar. Ea răcneşte ca un leu, iar atunci orice iepure fricos o ia la fugă. Credinţa este Şeful, de aceea toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred: toate.

Poate spui: „Frate, s-ar putea să-i cer prea mult lui Dumnezeu.” Nu, tu nu Îi vei cere niciodată destul, deoarece Lui îi place să facă asta pentru tine.

V-aţi putea imagina un peştişor lung de un inch, care se află în mijlocul Oceanului Atlantic şi spune: „Ar trebui să beau cu economie din apa aceasta, pentru că s-ar putea să se termine într-o zi.”?

Păi aceasta ar fi un nonsens! Şi ar fi un nonsens şi mai mare sa gândiţi că aţi putea epuiza voia cea bună a Tatălui de a face lucruri pentru voi.

V-aţi putea imagina un şoricel, cam atâta de mic, stând într-unul din marile hambare ale Egiptului şi spunând: „Stai puţin! În hambarul acesta sunt numai 50 de miliarde de tone de grâu, aşa că aş face bine să mănânc doar câte un bob pe zi, căci s-ar putea termina până la primăvară,”

O, cam aşa gândesc unii creştini: ei cred că există Dumnezeu, dar încearcă să se sustragă de la multe, mergând doar la biserică şi făcând câte ceva, apoi zic: „O, dacă aş putea face numai ce este mai bine…”

Lucrul cel mai bun pe care-l poţi face, este să crezi că fiecare făgăduinţă dată de Dumnezeu îţi aparţine. Credeţi că fiecare făgăduinţă este pentru voi şi că niciodată nu veţi putea să-I cereţi prea mult. Lui Dumnezeu Îi face plăcere să vă dea, căci este scris: „Cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” – Ioan 15.7 -.

Cereţi lucruri mari şi credeţi că le veţi primi!  Oh, dar motivul pentru care nu cereţi este că vă gândiţi: „Isuse, Tu m-ai salvat. Te rog nu mă lăsa să merg în iad, dar mă gândesc că dr. ph. D. Calhoun are dreptate şi că este posibil ca zilele minunilor să se fi încheiat…”

Este posibil să fi trecut, dar pentru voi, nu pentru cei credincioşi!

Un om a venit la mine şi mi-a spus: „Domnule Branham, pe mine nu mă interesează ce spui sau ce faci, pentru că oricum nu cred în minuni!”

„Păi, nici nu trebuie să crezi, pentru că ele nu sunt pentru voi, necredincioşi, ci aparţin celor ce cred.”

De altfel, Isus a spus foarte clar: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede.” – Marcu 9.23 -.

Da, ele sunt pentru cei care cred şi îşi pun încrederea neprefăcută în lucrarea încheiată de Hristos pe Calvar. Dumnezeu este acolo şi este obligat să le facă.

Să nu credeţi că vreau să-i critic pe doctori, deoarece cred că avem nevoie de ei. Mai mult, am întâlnit mai mulţi medici care cred în vindecarea divină decât predicatori. Aşa este. Dar problema este motivaţia lor.

Astfel, dacă mergi, de exemplu, la chirurg, el îţi va spune: „Să nu mergi la internist, deoarece ai nevoie de operaţie, nu de pilule.”

Dacă mergi la internist, acesta îţi va spune şi el: „Tu n-ai nevoie de măcelar, ci tot ce-ţi trebuie este să iei câteva pilule.” Şi amândoi îţi vor zice: „Fereşte-te de predicator!”

Noi ştim că medicina a făcut lucruri mari, iar dacă în spatele ei n-ar sta unele motive egoiste, am putea da cu toţii mâna spre binele omenirii.

La fel este cu bisericile şi cu predicatorii, dacă n-ar fi atât de egoişti în inimile lor. Amin.

Dar vedeţi, ei nu-L lasă pe Hristos să intre pe uşă.

Eu cunosc oameni care au fost ajutaţi de medicină prin operaţie. Desigur, şi cred că este programul lui Dumnezeu, deoarece oricine a fost vindecat vreodată, a fost vindecat prin Puterea lui Dumnezeu, pentru că nu a existat niciodată vreun medic care să vindece şi nici nu va exista vreodată.

Nici un medic nu poate spune că medicina vindecă, iar dacă totuşi o face, este greşit.

Vindecarea înseamnă crearea de ţesuturi noi. Medicina curăţă locul şi-l păstrează curat, aşa ca Domnul să poată vindeca; ea este un ajutor, nu o vindecătoare. Aşa este.

Doctorul Mayo a spus: „Noi nu pretindem că vindecăm, ci ajutăm doar natura, pentru că este un singur Vindecător, iar Acela este Dumnezeu. Este cel mai bun lucru pe care-l avem.”

Dar necazul este că în spate sunt o mulţime de motive egoiste. Vedeţi, obiectivele sunt greşite. Noi ar trebui să ne unim, să dăm mâna împreună, doctorii, lucrătorii şi alte categorii care pot contribui la ajutorarea semenilor noştri, astfel încât să le facem viaţa mai bună, oferindu-le puţină bucurie. Da, să-i ajutăm să scape din problemele şi durerile pe care le au şi să le aducem bucurie, aşa cum a hotărât Dumnezeu de la început.

Asta ne trebuie, dar cum aşteptaţi s-o facă  medicii, când nu o fac predicatorii? 

Acesta-i motivul pentru care este nevoie ca Hristos să aibă cale liberă în inima noastră.

Dacă Hristos ar putea intra în inima unui doctor, acela va lucra zi şi noapte încercând să salveze pacientul pe care-l are, chiar dacă nu primeşte nici măcar un penny pentru asta. El va face tot ce poate, dacă are acel pacient pe inimă. Sigur că da.

Orice om care are inima corectă cu Dumnezeu, încearcă să-l ajute pe semenul său. Aceasta ar trebui să facem cu toţii. Dacă L-am lăsa pe Hristos să stea în inima noastră şi I-am deschide toate uşile, ne-am ruga: „Dumnezeule, arată-mi încotro să merg mai departe!” iar El ar face-o negreşit.

Înainte de a ne ruga pentru bolnavi, mai este o singură uşă care trebuie deschisă şi aceasta este uşa ochilor voştri.

Ştiaţi că Biblia spune despre epoca în care trăim noi că este nenorocită, săracă, oarbă şi goală? Şi pentru că este aşa, Dumnezeu spune: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine…şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.” –Apocalipsa 3.18 -.  Ochiul este uşa sufletului.

Eu am crescut în munţii din Kentucky, iar bunicul vâna ratoni, de la care lua grăsimea şi făcea din ea o alifie. Mama obişnuia să ţină acea untură aproape… iar atunci când copiii primeau curent la ochi, din cauză că dormeam într-o casă veche cu acoperiş de şindrilă, şi cu o bucăţică de canava deasupra patului ca să nu plouă şi să ningă direct pe noi, ne ungea cu acea unsoare. 

Nu aveam nici podea. Ca masă aveam un ciot de butuc aşezat la mijloc, iar patul avea în jurul lui un cadru de care era prinsă acea canava.

Din pricina curentului, răceam foarte repede şi atunci ni se lipeau ochii, iar mama lua „problema”, cum numea ea acea unsoare, şi ne ungea cu ea. În felul acesta se înmuiau şi îi puteam deschide din nou.

Dar ştiţi ce? Biserica Dumnezeului celui viu a primit o răceală spirituală şi a îngheţat, fiind gata-gata să moară. Din cauza aceasta, ochii lor au orbit faţă de lucrurile lui Dumnezeu iar pentru a se face bine, este nevoie de mai mult decât de un vas plin cu unsoare de castor; este nevoie de ungerea balsamului Duhului Sfânt, care să ne deschidă ochii astfel încât să putem vedea bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu trimite printre noi semne şi minuni, dar din pricină că ochii ne sunt lipiţi şi nu vedem, spunem: „Păi, ar putea fi telepatie. Domnul Jones a spus să nu acordăm nici o atenţie la asemenea lucruri.”

O, Dumnezeule, deschide ochii noştri orbi!

Dumnezeu vrea să vă ungă ochii cu balsam şi grăsime, aşa încât toată răceala şi indiferenţa să plece de la voi şi să puteţi deschide ochii, să vedeţi prezenţa Lui.

Ascultă, America! Eu spun aceste cuvinte întregii Americi, nu doar unui individ: ceasul judecăţii tale este aproape! Dumnezeu va judeca această naţiune, iar dacă nu se va întâmpla aşa, înseamnă că eu sunt un proroc fals; unul care spune minciuni de la amvon. Fiţi atenţi, căci judecata vine! Notaţi-vă aceste cuvinte în cărţile voastre şi spuneţi: „Fratele Branham a spus aceste cuvinte în Numele Domnului!” Da, voi veţi vedea că se va întâmpla întocmai, deoarece aşa spune Biblia lui Dumnezeu.

Zilele trecute, eu am afirmat din nou acest lucru în faţa voastră şi am spus că dacă Dumnezeu nu va judeca această naţiune pentru păcatele ei, va fi obligat să ridice Sodoma şi Gomora şi să-şi ceară scuze pentru că le-a nimicit.

Dumnezeu este corect, cinstit şi Adevărat, iar judecăţile Lui sunt drepte. Noi am fost puşi în cântar şi găsiţi uşori. (am vrut să predic despre acest lucru, în această săptămână, dar nu  am avut timp).

Suntem la sfârşitul timpului, dar ochii noştri sunt orbi şi nu văd aceasta.

Cu câtva timp în urmă, un  predicator mi-a spus:

„Dacă eşti slujitorul lui Hristos şi ai Duhul Sfânt, loveşte-mă cu orbire!”, după care a adăugat: „Pavel a lovit un om cu orbire, ceea ce înseamnă că poţi s-o faci şi tu.”

„Frate, eu nu pot face ceea ce a făcut deja diavolul, pentru că tu eşti orb şi nu ştii aceasta.”

„Oh, dar când Biblia spune că un om este orb, înseamnă că este orb fizic,” a continuat el.

„Elisei a lovit cu orbire toată armata siriană, după care i-a întrebat” Îl căutaţi pe Elisei?” „Da”, au răspuns ei. Şi el le-a zis: „Urmaţi-mă si vă voi duce la el.” Dar şi Ghehazi era orb, pentru că nu a putut vedea oştirea îngerilor, care se afla în jurul prorocului, până nu i-a deschis Dumnezeu ochii.

Orbirea spirituală este de zece mii de ori mai rea decât orbirea fizică. Astfel, dacă ar trebui să aleg între orbirea spirituală şi cea fizică, atunci mai bine să-mi ia Dumnezeu ochii, decât să orbesc duhovniceşte, căci e mai bine să am ochii duhovniceşti şi să văd slava Sa.

O, Doamne, unge-mi ochii cu balsamul Tău! Nu îngădui să vină răceala, să se instaleze şi să se transforme în infecţie. Cine este răceala? Denominaţiunile, crezurile, doctrinele şi toate celelalte lucruri care aduc pneumonia şi îţi lipesc ochii ca să nu mai poţi vedea slava lui Dumnezeu.

Din pricina aceasta atunci când vezi pe cineva bucurându-se, spui: „Cutare şi Cutare a fost vindecat. Eu de ce nu sunt?”

Tot ce trebuie să faci, este să-ţi deschizi ochii şi atunci vei vedea slava Lui, pentru că Isus trăieşte şi este în mijlocul nostru.

Necazul este că suntem atât de proşti în căile noastre, încât nu ne putem da seama de lucrurile bune  pe care le face Dumnezeu pentru noi.

În Africa, în India, în Europa, şi pretutindeni în lume, iar în săptămâna aceasta chiar şi de pe această platformă, Dumnezeu a salvat sute de mii de suflete care vor fi în Împărăţia Sa, dar ţineţi minte: lucrurile pe care aţi avut privilegiul să le vedeţi cu ochii voştri, vor fi luate de la voi. Notaţi ceea ce v-am spus şi veţi vedea dacă am avut dreptate sau nu.

Asta este ultima seară a acestei campanii.

Urmăriţi ceea ce v-am spus, vedeţi dacă este adevărat sau nu şi abia după aceea spuneţi despre mine că sunt un proroc mincinos, căci ceasul este aproape.

Criza a trecut acum doi ani. Ei au făcut alegerea finală. Oh, vor fi depuse eforturi mari pentru mici izbucniri ici şi colo, dar marea trezire este pe terminate.

Ştiu că nu credeţi ceea ce spun, pentru că simt duhul vostru, dar chiar dacă nu sunteţi de acord, acesta este adevărul. Priviţi numai şi vedeţi cât de uşor poţi fi greşit. Următorul lucru pentru această naţiune este judecata. Deschideţi ochii! Priviţi în jur! Cum ar putea să nu se întâmple?

Dacă există un Dumnezeu drept în ceruri, este obligat să o facă.

Noi nici n-am observat măcar lucrurile bune pe care ni le-a dat Dumnezeu: o naţiune liberă, cu libertatea exprimării. Mai mult, am avut treziri mari care s-au răspândit în toată ţara, fiind însoţite de semne mari şi minuni.

Billy Graham, Jack Schuller, Oral Roberts şi mulţi alţi predicatori, au trecut prin ţară, în lung şi-n lat, iar noi spunem: „Păi, dacă ar fi aparţinut denominaţiunii noastre era altceva…”

Cu toate că vi s-a propovăduit toată neprihănirea din Biblie, voi, femeilor, continuaţi să vă dezbrăcaţi şi umblaţi pe jumătate goale.

Voi, bărbaţii, vă lăsaţi soţiile să umble în felul acesta şi nu le ziceţi nimic. Păi, sunteţi nişte păpuşi! Cum aţi putea fi un predicator? Cum veţi putea fi un diacon? Dacă nu vă puteţi controla propria casă, cum credeţi că veţi putea face aceasta în Casa Domnului?

Acesta este motivul pentru care Casa lui Dumnezeu a ajuns în starea jalnică în care se află astăzi. Noi avem nevoie de oameni curajoşi care să predice Evanghelia; avem nevoie de oameni care nu ascund păcatul ci îl arată unde este.

Avem nevoie de o trezire de modă veche, ca aceea din zilele lui Pavel, iar în locul acestor istmuri Îl vrem înapoi, în biserică, pe Duhul sfânt al Bibliei.

Voi, penticostalilor, v-aţi luat după senzaţii şi simţăminte ciudate, după ulei în palmă sau sânge pe faţă, dar unde aţi ajuns cu toate acestea? Vedeţi unde sunteţi în seara aceasta?

Deschideţi ochii şi întoarceţi-vă la Hristos! Întoarceţi-vă la Dragostea curată şi sinceră a lui Dumnezeu! Cum dovediţi că aveţi Dragostea lui Dumnezeu când vă certaţi, vă luptaţi între voi şi vă purtaţi aşa cum vă purtaţi? Este dur, însă acesta este Adevărul!

După prima predică pe care am ţinut-o aici, cineva mi-a zis:

„Frate Branham, dacă vei continua să predici în felul acesta, nu vei fi niciodată popular.”

„Nici nu vreau să fiu popular”, i-am răspuns, „ci doresc să fiu întotdeauna sincer şi cinstit.”

Pe mine nu mă interesează popularitatea, ci vreau să fiu cinstit înaintea lui Dumnezeu. Aş fi putut face compromis de multe ori, dar Dumnezeu mi-a dat o inimă să-I fiu credincios Lui.

Nu mă interesează ce se va întâmpla, chiar dacă nu voi mai avea nici un prieten pe pământ, vreau să am Unul în slavă. Da, vreau ca atunci când voi trece râul morţii, pe partea cealaltă, să mă întâlnesc cu El.

Nu vă spun aceasta ca să fiu rău, ci pentru că doresc să vă mişc inimile spre El. Întoarceţi-vă la rugăciunile de modă veche ţinute prin casele din jur, căci atunci îi veţi face pe predicatori să se ruşineze. Dacă ei nu vor să facă aceasta, s-o facă laicii. Adunaţi-vă împreună şi aveţi o trezire. Dar să nu faceţi aceasta ca să fiţi diferiţi de ceilalţi, ci faceţi-o pentru Biserica Dumnezeului celui viu.

Noi nu apreciem binecuvântările pe care Dumnezeu ni le trimite zi de zi şi noapte de noapte, dar în curând ele vor fi luate.

În încheiere doresc să vă mai spun ceva: ştiţi care este problema Americii? Voi aţi văzut prea multe.

Nu demult, am fost în oraşul Waterloo, Iowa, iar acolo cineva mi-a spus:

Frate Branham, toţi oamenii noştri de aici au fost deja la adunarea ta.”

Acel bărbat le-a zis oamenilor: „Nu mai este nevoie să mergeţi la adunarea fratelui Branham, deoarece tot ce veţi vedea acolo sunt acei oameni care merg pe platformă, unde li se spun tot felul de lucruri despre ei. O, noi credem toate acestea!”

Vedeţi cât de crudă poate fi inima oamenilor? Aşa ceva ar trebui să mişte în aşa măsura inimile oamenilor, încât să înceapă peste tot adunări de rugăciune, dar ei sunt atât de reci şi indiferenţi! Da, este exact cum spune Biblia că va fi epoca Laodicea.

Dar pe cei pe care îi iubeşte, îi ceartă şi îi loveşte cu nuiaua. Cu siguranţă că o face.

Acesta este mesajul Lui pentru epoca Laodicea şi amintiţi-vă că textul citit în seara aceasta este adresat chiar bisericii laodiciene: „Iată, Eu stau la uşă şi bat.”

O, prieteni, noi am văzut atât de mult din slava lui Dumnezeu! În ce priveşte adunările lui Oral Roberts şi ale celorlalţi, se pare că merg în jos. Desigur. Chiar şi cea a lui Billy Graham.

Ele nu mai sunt ca înainte. De ce aceasta? Puţinul care merge mai departe este pe sfârşite. Oamenii nu mai au dorinţa să vadă treziri mari şi adunări bune. Nu le mai pasă că vin predicatori puternici trimişi de Dumnezeu.

Odată am observat un bărbat care încerca să provoace o mică senzaţie, aşa că i-am spus: „Nu face aceasta, frate! Dacă ar fi să predic aşa cum ai făcut tu, n-aş mai face-o niciodată!”

Vedeţi, voi încercaţi să obţineţi ceva diferit de ceilalţi, astfel încât să puteţi atrage mulţimea în partea asta sau în cealaltă. Într-acolo ne îndreptăm!

Odată, un om care avea concediu s-a hotărât să meargă  să se odihnească la mare, căci şi-a zis: „Voi merge acolo pentru că şi aşa nu am văzut niciodată marea.”

Pe când era aproape de ţărm, s-a întâlnit cu un marinar bătrân, care l-a întrebat:

„Unde te duci, om bun?”

„Jos la ţărm, căci vreau să simt briza sărată a mării, să privesc cum se sparg valurile la mal, să aud ţipătul pescăruşilor şi să văd cum se reflectă cerul în apă.”

„Eu m-am născut pe mare şi trăiesc acolo de 40 de ani, aşa că nu mai este nimic care să mă impresioneze.” a răspuns bătrânul marinar.

Vedeţi, a văzut-o atât de mult, încât pentru el totul era ceva obişnuit.

Aceasta este problema şi cu biserica în seara aceasta: voi aţi văzut atât de mult binecuvântările lui Dumnezeu, botezul Duhului Sfânt şi toate celelalte lucruri care se derulează de ani de zile în biserică, încât au devenit ceva obişnuit; nu vă mai impresionează.

Părinţii voştri s-au bucurat atunci când Dumnezeu a început să toarne Duhul Său peste biserică, dar cum este cu tine, Biserica lui Dumnezeu? (fratele Branham se referă la organizaţia cu acest nume). Cum este cu tine, Adunarea lui Dumnezeu? Voi stăteaţi la colţul străzii, cu o tamburină în mână, gata sa muriţi pentru cauza Evangheliei, iar acum nu mai mergeţi nici măcar până peste drum, pentru cauza Ei. Amin.

Ce vi s-a întâmplat? Voi aţi alergat bine, dar cineva  v-a tăiat calea. Totul a devenit atât de obişnuit pentru voi! Desigur, credeţi totul, dar nu vă mai mişcă. Vi se pare prea obişnuit. Domnul este atât de bun cu voi, dar nici nu vă daţi seama de aceasta.

Un predicator de culoare din Sud, mi-a spus, de curând, o poveste. El spunea că odată au avut printre ei un om de culoare căruia i se spunea „Gabe”, pentru că se numea Gabriel. Ei au făcut tot posibilul să-l convingă pe bătrânul Gabe să vină la adunare, dar n-au reuşit. 

Soţia lui s-a rugat tot timpul pentru el, dar nici nu voia să audă de biserică.

Predicatorului îi plăcea să vâneze şi pentru că îi plăcea şi lui Gabe, s-au dus împreună la vânătoare. Gabe era un trăgător foarte slab şi nu împuşca niciodată nimic, dar cu toate acestea îi plăcea să vâneze.

În ziua aceea au împuşcat o mulţime de păsări, iepuri şi veveriţe, iar pe când asfinţea soarele au pornit înapoi spre casă. Veneau pe o cărare, iar predicatorul mergea în faţă. La un moment dat a simţit că îl bate o mână pe umăr. Când a privit în urmă, l-a văzut pe Gabe cu obrajii lui negri şiroind de lacrimi:

„Predicatorule, vezi soarele care apune acolo?”

„Da, Gabe, îl văd”, a răspuns predicatorul.

„Aşa apune şi viaţa mea. Predicatorule, mâine dimineaţă mă vei găsi în banca plângerii, apoi, de îndată ce mă voi pune în rânduială cu Dumnezeu, mă voi duce să îmi caut un loc şi voi rămâne în biserică până la moarte.”

Bătrânul pastor de culoare, loial faţă de datoria lui, i-a zis: „Să ştii că mă bucur pentru aceasta, Gabe. Soţia ta s-a rugat ani de-a rândul, pentru tine, iar eu am făcut la fel. Noi am vânat de multe ori împreună şi nu o dată ţi-am vorbit. Ce a determinat deci această schimbare bruscă?”

„Predicatorule, tu ştii că sunt cel mai slab ţintaş din ţară, dar priveşte aici: sunt încărcat de vânat, ceea ce înseamnă că El mă iubeşte, pentru că altfel nu mi l-ar fi dat.”

Cât de adevărat este acest lucru! El stă la uşă şi bate; El vă trimite Duhul Său, binecuvântările Sale, Cuvântul Său. Da, El vi le dă până sunteţi încărcaţi cu de toate, deşi nu le meritaţi.

Lăsaţi-L pe Dumnezeu să deschidă uşile inimii voastre, în seara aceasta, staţi acolo cu credinţă şi loialitate, apoi spuneţi: „Vino, Doamne Isuse. Nu fi doar Mântuitorul meu, ci fii Domnul meu. Ia de la mine mândria şi egoismul; ia necredinţa şi orbirea. Deschide-mi ochii, Doamne, şi stai în inima mea ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor.”

Cu siguranţă, noi apreciem toată bunătatea Lui şi tot ce a făcut pentru noi, de aceea, în timp ce ne gândim la aceasta, haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

O, nu-i aşa că a fost bun cu voi? Nu v-a dat Domnul vostru atâtea lucruri bune? Şi totuşi, cum Îl răsplătim?

Nu vă vom chema la altar, dar puteţi spune: „Doamne, ai fost atât de bun cu mine, dar eu m-am arătat  nerecunoscător în toate lucrurile, de aceea îmi ridic mâinile spre Tine şi spun: „Iartă-mă, Doamne! Începând din seara aceasta vreau să Te slujesc din toată inima.”

Văd că cei ce au ridicat mâinile sunt mulţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Priviţi, ce multe mâini s-au ridicat!

Cei aflaţi în balcoanele din dreapta mea, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Oh, Dumnezeule, ai fost atât de bun cu mine! Nu merit, dar prin harul tău, în seara aceasta, voi încerca să-mi dovedesc mie însumi că sunt cu adevărat un slujitor al Tău. Iată mâna mea, Doamne!”

Cei aflaţi în balcoanele din dreapta mea, vreţi să ridicaţi mâna? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aceasta este bine.

Nu vă ruşinaţi de El! Băiete, pune ţigara jos! Să-ţi fie ruşine că vii aşa în Biserica lui Dumnezeu. Aşa te-a crescut mama ta? Dacă da, trebuie biciuită. Aici nu este o arenă, ci este casa lui Dumnezeu, şi trebuie să aveţi respect. Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Dumnezeule, ai milă de mine!”

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Cei aflaţi în balcoanele din stânga mea, vreţi să ridicaţi mâna? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Peste tot sunt numai mâini ridicate.

Tată ceresc, mai avem foarte puţin până vom spune „bun rămas”, pentru că această campanie se încheie. Aici sunt cel puţin 200 de mâini ridicate, care recunosc că nu      s-au purtat faţă de Tine aşa  cum ar fi trebuit. Tu ai fost atât de bun, dar nu s-au purtat ca atare.

Iartă-i, Doamne Dumnezeule şi ajută-i să-şi găsească locul în Biserica Dumnezeului celui viu, pentru a Te sluji până la moarte.

Noi am văzut cum în fiecare seară ai venit jos, dovedind învierea lui Hristos, de aceea plecăm de aici, zicând: „A fost minunat!” Poate nu o spunem cu buzele, ci doar în inimă, dar oricum, Tu dai mai multă atenţie inimii decât buzelor.

Dumnezeule, Te rog să-i întăreşti pe cei care cred cu adevărat fiecare Cuvânt al Tău. Fie ca ei să îmbrace toată armătura şi să meargă să lupte, pentru că bătălia este aproape gata şi putem auzi deja strigătele de biruinţă: „Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu bucurie Împărăţia.” – Luca 12.32 -.

Binecuvântează-i pe toţi din belşug şi ia-i pe braţul Tău, Doamne.

Fii cu toţi păstorii care au stat aici, pe platformă, în tot timpul acestei săptămâni. Întăreşte experienţa lor şi ajută-i să fie o mărturie vie în oraşul acesta şi prin împrejurimi.

Dă mari treziri, Doamne. Trimite lucrătorii Tăi până când şi ultimul suflet va intra în Împărăţie şi revarsă-Ţi binecuvântările asupra lor.

Onorează-ne cu prezenţa Ta divină şi îngăduie încă o dată să se manifeste în mijlocul nostru Puterea învierii lui Hristos Isus. Fă aceasta acum, înainte să ne spunem „bun rămas”.

Ajută-ne să ne mai întâlnim pe acest pământ, iar dacă nu,  ajută-ne să ne revedem cu toţii în marea Împărăţie a lui Dumnezeu pe care încercăm să o reprezentăm în seara aceasta.

Ţine-ne în siguranţă, Doamne, prin Duhul Sfânt sub Sânge, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Câţi din voi Îl iubesc cu adevărat? Nu-i aşa că este minunat? Cred că 95%, poate chiar toţi Îl iubesc pe El.

Ce este Dumnezeu? Dumnezeu este DRAGOSTE, de aceea, toţi cei care iubesc, sunt din Dumnezeu. Dar aceasta nu este dragostea omenească, fileo, ci este dragostea agapao.

Sunt două feluri de dragoste. Cuvântul grec pentru una din ele este „fileo” şi înseamnă „prietenie” reprezentând dragostea pe care o aveţi faţă de soţie, copii, etc. dar aceasta nu este dragostea adevărată.

Ştiu că voi, tinerii, credeţi că aceasta este dragostea adevărată, dar nu este adevărat. Acest fel de dragoste simte gelozie pe soţie (sau pe soţ) iar din cauza aceasta eşti gata să iei pistolul şi să zbori creierii unui om. De ce? Pentru că dragostea fileo nu este dragostea adevărată.

Dar dragostea agapao vă va face să îngenuncheaţi  şi să vă rugaţi pentru sufletul pierdut al omului. Aceasta este dragostea de care are nevoie biserica şi nu doar ea, ci noi toţi avem nevoie de ea. Dumnezeule, dă-mi şi mie această Dragoste! Eu doresc mai degrabă să am această Dragoste decât toate darurile lui Dumnezeu, pentru că voi puteţi avea toate darurile posibile şi să fiţi totuşi pierduţi. Câţi ştiu aceasta? Aşa este. Este Dragostea lui Dumnezeu, „căci limbile vor înceta, prorociile se vor sfârşi; cunoştinţa va avea sfârşit, dar DRAGOSTEA nu va pieri niciodată.” – 1 Corinteni 13.8 -.

Şi El ne spune tot timpul să ne iubim unul pe altul.

Oh, este târziu şi am ocupat prea mult timp, dar aş vrea să aduc în faţă un rând de rugăciune. Mă tem că nu voi reuşi să-i cuprind pe toţi, dar voi încerca s-o fac.

Tot ce trebuie să faceţi acum este să credeţi.

Cred că doamna aceasta nu mă cunoaşte, este adevărat? Dacă Domnul îmi va descoperi pentru ce eşti aici, vei crede? Este un alt tablou al femeii de la fântână: un bărbat şi o femeie care nu se cunosc.

Acum ne întâlnim pentru prima dată, iar ea este puţin mai în vârstă decât mine. Nu o cunosc, dar dacă Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci, iar ea are nevoie de vindecare, Dumnezeu a făcut-o deja.  Dacă are nevoie de mântuire, Hristos a pregătit-o deja, este adevărat? În ce mă priveşte, eu nu pot să-i dau nimic, iar Hristos poate s-o facă pe o singură bază: dacă va crede, iar adevărata credinţă este să iei Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru aceasta, El a aşezat în Biserica Sa slujbe: apostoli, proroci, învăţători, păstori şi evanghelişti. De ce? Pentru desăvârşirea ei.

(Cei de la înregistrări să fie atenţi, pentru că atunci când vine ungerea nu mai ştiu cât de tare vorbesc.)

Dacă Duhul Sfânt îmi va descoperi de ce eşti aici, vei crede? Câţi din audienţă vor face la fel? Aş vrea să spuneţi: „Dacă Duhul sfânt face aceasta, nu va mai fi nevoie de nici un rând de rugăciune.”

V-aţi gândit vreodată la aceasta? Aţi spus că veţi crede.

Aici stă această femeie; aici sunt mâinile voastre ridicate şi aici este Biblia lui Dumnezeu. Eu nu ştiu de ce procedez aşa, dar  sunt un slujitor şi cred că Hristos a făgăduit aceste lucruri. Este un dar prin care El se face cunoscut lumii întregi, deoarece aşa a făgăduit.

El nu trebuia să vindece când a fost aici, dar a făcut-o ca să poată fi împlinit Cuvântul Său. Şi o face şi acum, ca să se împlinească Cuvântul Său pentru neamuri, deoarece făgăduinţa care a fost dată atunci, este valabilă şi astăzi.

Dacă El o face, atunci fiecare dintre voi va putea spune la plecare: „Îţi mulţumesc, Doamne, şi Te primesc în inima mea pentru că Tu eşti Împăratul şi Domnul meu. Tu stai la uşă, iar eu Ţi-am deschis uşa credinţei şi accept vindecarea mea. Îţi mulţumesc pentru aceasta, Doamne.”

Atunci veţi putea pleca bucuroşi şi totul se va termina, pentru că acesta este Adevărul Evangheliei. Este conform Cuvântului şi este conform mărturiei tale, aşa că acum totul depinde de Dumnezeu. El trebuie să dovedească dacă este drept sau nu, iar rugăciunea mea este ca El să ne dea aceasta.

Ca să începi un astfel de rând de rugăciune, trebuie să aştepţi ungerea, ceea ce este foarte greu.

Aţi văzut fotografia cu Îngerul Domnului? Aveţi deja şi voi una? În ordine. Credeţi că este acelaşi Stâlp de foc care  i-a călăuzit pe copiii lui Israel? Da, acolo a fost un Stâlp de Foc, iar când Isus a fost pe pământ, a spus: „Eu vin de la Dumnezeu şi Mă duc la Dumnezeu,”; a spus că acel Stâlp de Foc a fost El. Şi a mai spus ceva: „EU SUNT CEL CE SUNT”. El era Stâlpul de Foc din rugul aprins, iar acum este aici în trup.

„Eu am venit de la Dumnezeu (Stâlpul de Foc) şi Mă duc înapoi la Dumnezeu (Stâlpul de Foc).”

Astfel, când Pavel L-a întâlnit pe drumul Damascului, El era din nou Stâlpul de Foc. Oamenii care-l însoţeau nu     L-au văzut, dar pe Pavel l-a orbit.

El L-a întrebat: „Cine eşti, Doamne?” iar Domnul i-a răspuns: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.”

Şi iată că acum poza Lui este aici, iar George J. Lacy i-a confirmat autenticitatea. El a spus: „Lumina a lovit lentila, pentru că ochiul mecanic nu înregistrează psihologia,” ceea ce înseamnă că şi ştiinţa a dovedit că nu este vorba de psihologie.

Ca slujitor al Evangheliei, mi-ar fi ruşine să stau în faţa voastră folosindu-mă de psihologie.  Mă gândesc prea mult la Domnul meu ca să fac aşa ceva şi sunt aici ca să te ajut să te încrezi în Domnul Hristos.

Văd Duhul Domnului cum a venit ca o Lumină şi S-a aşezat între mine şi femeie.

Tu eşti foarte nervoasă şi ai şi guşă. Aşa este. Acum crezi? Desigur, guşa nu se vede deoarece este una interioară, dar este un duh care te sufocă (mai sunt şi altele în adunare).

Doreşti să ne rugăm şi pentru altcineva: este vorba de soţul tău, care are probleme cu capul. Dar acum totul  s-a sfârşit. Amândoi sunteţi vindecaţi, aşa că puteţi pleca  sănătoşi în Numele lui Hristos.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi bucură-te.

Tu crezi, doamnă? Nu ne cunoaştem, este adevărat? Da. Dacă Dumnezeu va face cu tine ceea ce a făcut şi cu femeia de la fântână, vei crede şi-L vei accepta? Ai o îngrozitoare durere de cap, este adevărat? Ţi-o provoacă sinuzita. De multe ori îţi dai capul pe spate în felul acesta. Este foarte grav. Ai încercat tot felul de tratamente dar nu  ţi-a ajutat nimic. Crezi că vei fi vindecată?

Îţi voi mai spune ceva ca să fii încredinţată că sunt slujitorul lui Dumnezeu: dorinţa ta este să ne mai rugăm pentru cineva. Este vorba de fiul tău. Crezi că Dumnezeu îmi va spune care este problema lui şi că El va îndepărta orice umbră de peste tine?

El are probleme cu spatele şi cu capul, dar tu te rogi şi pentru mântuirea sufletului lui. Băiatul este umbrit de o umbră întunecoasă, de umbra morţii, pentru că e un păcătos. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”.

Ştii că nimeni altcineva, afară de Dumnezeu, nu-l poate ajuta? Aşa este. Dacă este adevărat şi crezi, ridică mâna. Acum du-te şi fie să găseşti totul după cum ai crezut. Va fi exact aşa.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Nu te îndoi, ci crede.

Acum voi chema un rând de rugăciune.

Doamnă, noi suntem străini unul faţă de celălalt, nu-i aşa? Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Crezi că Domnul Isus poate să-mi descopere problema ta? Vrei rugăciune pentru ochii tăi. Porţi ochelari, iar unul dintre ochi este rău. Ai avut o operaţie şi ţi-a fost scos un rinichi, deoarece îl văd pe medic cum îl scoate prin spate.

Dar tu te mai rogi pentru cineva: este vorba de o cunoştinţă. Ea trăieşte într-un oraş mare, în Atlanta, Georgia, şi este umbrită de moarte pentru că are cancer.

Şi tu eşti din Georgia, dar nu din Atlanta şi te numeşti Mary Loney. Du-te şi crede ceea ce ai auzit; crede că este de la Dumnezeu şi atunci vei avea ceea ce ai cerut în Numele lui Hristos..

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Să vină următorul. Această femeie suferă cu nervii şi şi-a pierdut şi unul dintre simţuri. Oh, este mirosul. Ţi-ai pierdut mirosul. Acesta este motivul pentru care ai venit aici, dar nu te îngrijora căci îl vei primi înapoi. Poţi mirosi chiar acum. Vedeţi?

Ridică mâna, căci Lumina este chiar aici.

Vrei să ne rugăm şi pentru fiul tău, este adevărat? El are probleme mintale şi nu este nici salvat.

Du-te, bucură-te şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa. În ordine.

Vino, domnule. Ce mai faci? Noi nu ne cunoaştem, dar crezi în Dumnezeu? Crezi că Dumnezeul în faţa căruia stăm amândoi, ne va judeca într-o zi dacă nu suntem sub Sângele Fiului Său, Isus?

Tu eşti foarte nervos. Tot timpul treci nişte poduri şi mergi într-un loc unde tot aştepţi să se întâmple ceva ce nu se va întâmpla niciodată. Nu mai face aceasta şi atunci nu te va mai supăra nimic.

Ai probleme şi cu urechile, cu pieptul şi cu sinusurile. Acesta este adevărul.

Ai şi un obicei de care vrei să te laşi: fumatul. Să ştii că acesta îţi cauzează o mulţime de probleme. Tu spui că eşti creştin, dar din cauză că fumezi, deasupra ta este o umbră întunecată. Vrei să te laşi de acest lucru? Dacă crezi că sunt trimis de Dumnezeu, El mă va lăsa să rup chiar acum acel lucru de la tine.

Te rogi şi pentru soţia ta. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună care este problema ei? Vei crede? Are o problemă femeiască şi suferă şi cu inima. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”.

Sora de acolo… Tu eşti vindecată chiar acum şi la fel tu. Du-te şi bucură-te în Numele Domnului Isus. Ai credinţă şi nu te îndoi.

Fiţi liniştiţi şi nu vă mai plimbaţi, vă rog.

Prieteni, vă rog să aveţi puţin respect. Am crezut că pot chema un rând rapid, pentru că ungerea a venit în clădire şi oamenii se roagă.

Câţi au trecut deja prin rândul de rugăciune? Sunt câţiva.

Domnule, crezi că Isus Hristos este aici?  Într-o zi, noi vom sta în prezenţa Sa divină şi vom da socoteală de vieţile noastre.

Tu eşti aici pentru un motiv pe care eu nu-l cunosc. Dacă mi-l va descoperi, vei crede că vine din partea Lui? Da.

Tu suferi cu stomacul şi ai pietre le fiere. Fierea ţi se varsă în stomac, iar aceasta îţi produce crize, un gust amar în gură şi crampe în partea dreaptă.

Tu eşti predicator baptist, dar crezi că eşti vindecat? Du-te şi predică Evanghelia, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze. Ai credinţă în El!

Nu vă mişcaţi, vă rog.

Tu nu poţi scăpa de problema de la spate, nu-i aşa? Du-te jos de pe platformă, bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne.”

Vino mai aproape de mine şi stai liniştită puţin. Eşti prea tânăra să ai această boală. Este vorba de o boală femeiască. Crezi că Domnul Dumnezeul nostru te poate vindeca? Atunci du-te şi crede. Vei crede? Înainte de a pleca, vreau să-ţi ating mâna.

Dumnezeu poate vindeca şi diabetul. Acesta nu înseamnă nimic pentru El. Crezi din toată inima că El te poate face bine? În ordine. Coboară de pe platforma şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne.” Crede din toată inima şi vei avea ceea ce ai cerut.

Dumnezeu să te binecuvânteze, mămico. Crezi că Dumnezeu îţi va vindeca inima şi te va elibera de acea boală? Atunci du-te, crede şi nu te îndoi deloc, pentru că vei putea primi ceea ce ai cerut numai dacă vei crede din toată inima.

Tu crezi, doamnă? Eşti foarte tânără, dar ai artrită. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Du-te, bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse.”

Ceea ce-ţi provoacă durerea de stomac este starea nervoasă. Du-te şi crede, apoi bucură-te şi mănâncă aşa cum obişnuiai s-o faci înainte. Crede din toata inima.

Dacă nu v-aş spune nici un cuvânt, aţi crede că sunt slujitorul lui Dumnezeu?  Atunci ridicaţi mâinile spre slava lui Dumnezeu şi coborâţi de pe platformă spunând: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse.”

Mă veţi crede chiar dacă nu vă voi spune nimic?

Atunci durerea ta de inimă a plecat. Du-te şi crede din toată inima. Ai credinţă în Dumnezeu.

Ai o durere de stomac. Crezi că Dumnezeu te face bine şi că vei putea mânca din nou? În ordine. Du-te, bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse.”

Cred că vedeţi tu toţii că are o „trompetă” la urechea lui. Haide să scăpăm de ea. Plecaţi-vă cu toţii capetele pentru un moment. Tu crezi?

Doamne Dumnezeule, îndepărtează această putere a vrăjmaşului, în timp ce eu scot acest obiect din urechea lui. Dă-i o eliberare deplină şi fă-l sănătos. Fie ca aceste urechi să fie deschise pentru slava lui Dumnezeu. Amin.

De câtă vreme sunt aşa, domnule? De zece ani? Ei bine, acum eşti vindecat pentru că poţi auzi deşi vorbesc în şoaptă. Dar te-au părăsit şi problemele astmatice şi celelalte lucruri care te-au supărat până acum. Du-te, bucură-te şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu zicând: „Îţi mulţumesc, Doamne!”

O umbră întunecoasă vine după femeia aceasta: este cancer. Ei bine, soră, crezi că Dumnezeu te-a vindecat? Atunci du-te şi bucură-te, pentru că întunericul te-a părăsit. Fii sănătoasă în Numele Domnului Isus.

Vino. Crezi că acea problemă femeiască te va părăsi? Du-te şi fii bine în Numele Domnului Isus. Crezi?  Cât de mult?  Crezi că eşti vindecată, doamnă? Atunci bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne.”

Haideţi să spunem cu toţii: „Îţi mulţumesc, Doamne.” Credeţi din toata inima? Credeţi că acest tânăr va fi bine?

Vino aici, băiete.

Doamne Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului, osândesc boala care-l ţine pe acest băiat! Fie ca el să se facă bine, deoarece mă bazez pe cuvintele spuse de Isus: : „Dacă îi spui acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi nu te îndoieşti în inima ta, vei avea lucrul cerut.” Astfel, eu cer aceasta în Numele lui Isus. Amin.

În ordine, fiule. Să nu te îndoieşti, căci vei fi bine. Crede din toată inima. Amin.

Cineva se mişcă pe aici… Vă rog să staţi liniştiţi.

Haideţi să ne întoarcem puţin spre audienţă.  Câţi dintre voi nu au număr de rugăciune? Să vă văd mâinile. Să vedem începând din partea stângă.

Doamna care stă la capătul rândului şi are probleme cu stomacul… Crezi că Dumnezeu te face bine? Dacă poţi crede din toată inima, vei avea ceea ce ai cerut.

Doamna de aici acceptă şi crede din toată inima. Ai credinţă în Dumnezeu, căci te provoc să-L crezi pe Fiul lui Dumnezeu.

Dar în rândul acesta? Cei care cred, să ridice mâna. Aici este doamna cea mai apropiată de mine. Eu nu spun că El o va face, dar dacă o va face, vei crede doamnă?  Atunci durerea de spate te va părăsi şi te vei face bine. Crezi că El te va face bine? În ordine, atunci poţi avea ceea ce ai cerut.

Haideţi să ridicăm mâinile spre Dumnezeu şi să spunem: „Doamne Dumnezeule, eu cred.”

Nu vă îndoiţi, prieteni! Ridicaţi mâinile şi daţi-I slavă Lui, pentru că sunteţi vindecaţi cu toţii. Spun acest lucru în Numele lui Isus Hristos: voi sunteţi vindecaţi prin rănile Lui! Ridicaţi mâinile şi lăudaţi-L!

Lăudaţi-L şi voi, cei din rândul acesta. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

 Doamne Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului,   în încheiere Te rog pentru aceşti oameni şi condamn orice boală din această clădire. Condamn orice neputinţă. Satană, tu eşti dat pe faţă. Fiul lui Dumnezeu a înviat din morţi să confirme Cuvântul Său, iar tu ai pierdut bătălia.

Satană, te provoc în Numele lui Isus Hristos şi-ţi poruncesc să ieşi afară din aceşti oameni si să-i eliberezi ca să poată fi de acum înainte în Împărăţia lui Dumnezeu.

                                    – AMIN –