DUMNEZEUL NESCHIMBĂTOR

Crede numai, crede numai,

Totul este posibil, crede numai.

Haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Primul lucru pe care vrem să-l facem este să vorbim cu Cel pe care am venit să-L vedem, cu Domnul Isus. Haideţi deci să ne rugăm.

Tatăl nostru ceresc, este un mare privilegiu să fim în seara aceasta în această biserică mică, în serviciul Fiului Tău iubit, Domnul Isus, Salvatorul nostru. Îţi mulţumim pentru harul pe care ni l-ai dat, pentru că Şi-a vărsat sângele care ne curăţă pe noi, păcătoşii, prin marea Sa răscumpărare.

Te rugăm pentru biserica Ta universală, de pretutindeni, pentru fiecare mădular şi pentru fiecare păstor. În seara aceasta, Te rugăm în special pentru biserica aceasta şi pentru păstorul ei, pentru turma micuţă care se află în partea aceasta a oraşului, ca mădular a trupului lui Hristos. Te rugăm să-i binecuvântezi, Doamne. Binecuvântează diaconii şi pe cei din comitetul bisericii. Este un privilegiu atât de mare să fim în seara aceasta aici, ca să ne bucurăm în părtăşie unii cu alţii, Doamne, pe terenul acesta comun, prin Hristos.

Doamne, Te rugăm să salvezi fiecare persoană de aici, care nu este încă salvată, să vindeci fiecare persoană care este bolnavă, şi să-i umpli cu Duhul Sfânt pe cei ce flămânzesc şi însetează după aceasta.

Fii în seara aceasta în Cuvântul Tău, Doamne, şi spală-ne cu apa Cuvântului în timp ce aşteptăm, fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele Domnului Isus. Amin. Puteţi să vă aşezaţi.

Salutări fratelui Cyril şi turmei Domnului din partea aceasta a oraşului. Sunt fericit pentru că sunt în seara aceasta aici şi am parte de această părtăşie cu voi, prieteni dragi. Văd că mulţi stau în picioare şi cred că nu vom sta prea mult aici, ci doar atât cât să aducem un mesaj scurt de la Domnul.

Noi formăm cu toţii o armată mare de soldaţi ai Domnului şi mărşăluim spre biruinţa finală de la sfârşitul drumului. De aceea, creştinilor călători de aici, dorim ca pacea Domnului să fie peste voi toţi.

Eu cred că Dumnezeu va binecuvânta această biserică mică şi o va face să crească, precum un mamut, o biserică mare cu mădularele umplute cu Duhul Sfânt şi atât de credincioşi Duhului, încât păcatul să nici nu poată intra pe uşă, ci să fie chemat imediat la răspundere de către Duhul Sfânt. Noi dorim să avem acest fel de biserică şi ne luptăm s-o păstrăm aşa, fiindcă cred că acest lucru este posibil.

Eu cred că dacă ne-am încrede în Domnul, am asculta de Cuvântul Lui şi L-am crede pe Isus cu toată inima noastră, am avea o biserică în care ar fi posibile toate aceste lucruri. Eu cred că fiecare predicator doreşte să vină într-o biserică ce este atât de umplută cu prezenţa lui Dumnezeu şi toată lumea este în aşa armonie cu Duhul, încât nu ar mai fi nici un păcat şi nici un mădular nu ar putea comite vreun păcat. De îndată ce ar intra în locul acela, ei ar şti că nu pot veni în acea biserică cu păcatul în viaţa lor. Duhul Sfânt i-ar chema imediat şi ar spune: „Aceasta este!” Aşa ar trebui să fim noi, prieteni, şi aşa ar trebui să fie biserica. Noi ne luptăm cu toţii să avem acel lucru, nădăjduim şi credem.

Am venit în Phoenix ca să fiu cu oamenii de afaceri creştini în timpul Convenţiei. Ei şi fratele Williams, au fost foarte amabili şi mi-au dat ocazia să merg la diferite organizaţii, şi aşa mai departe. Toate aceste biserici mici din zonă şi voi, fraţilor, aţi fost atât de drăguţi şi m-aţi lăsat să am părtăşie cu voi. Sunt foarte bucuros pentru aceasta, fiindcă iubesc cu adevărat părtăşia cu fraţii mei. Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13.35).

Noi am avut trei nopţi până acum, iar aseară am fost în biserica fratelui Outlaw, apoi sus în Tempe şi am avut un timp minunat. În prima seară am fost undeva în vestul Phoenix-ului, iar pe la ora zece cred că am fost la fratele Fuller. Mâine seară cred că vom fi la Templul Credinţei de pe strada indiană, şcoala indiană sau aşa ceva. Sunt foarte încurcat. (Cineva spune: „Strada McDowell”). McDowell? Da, Cortul Credinţei de pe strada McDowell. Pentru cei care sunteţi la posturile de datorie, vom avea o adunare mâine dimineaţă şi una mâine seară. Ţineţi minte aceasta.

Noi suntem aici doar în vizită şi nu vrem să mergeţi de la o biserică la alta, pentru că ne vom întâlni din nou cândva săptămâna viitoare, şi vom putea avea părtăşie împreună. Locul vostru este la postul vostru de veghere de la biserica voastră şi cred că fiecare creştin ar trebui să stea acolo în acest timp.

Astăzi am vorbit cu fratele Sharitt, un frate scump, şi el mi-a zis: „Frate Branham, te-am auzit spunând de multe ori că vei veni să locuieşti aici, în vest.”

„Da,” i-am răspuns eu. „Ultima legătură care mă mai ţinea de sud, mama mea, a plecat. Ea s-a dus acum câteva zile să locuiască cu Isus, iar mama soţiei mele este plecată şi ea. Deci, este adevărat că noi căutăm un loc unde să locuim, dar dacă se întâmplă să ajungem undeva, în Tucson sau Phoenix, dacă Domnul ne îndrumă pe acest drum, nu voi deschide nici o biserică.” Nu, domnilor. Eu sunt misionar şi îmi place să merg din biserică în biserică şi să am părtăşie cu toţi fraţii.

Eu cred că voi aveţi biserici frumoase aici şi tot ce trebuie să facem este să le umplem. Aceasta este ceea ce dorim. Desigur. Noi trebuie să facem aceasta pentru că atunci când cineva deschide o biserică nouă, este forţat să facă una şi alta, şi n-ar trebui să se întâmple aceasta.

Aş vrea ca fraţii să ştie că nu voi merge la altă biserică. Nu voi face aceasta, înţelegeţi? Voi veni doar să am părtăşie cu fiecare dintre voi şi să avem un timp minunat în Domnul.

Să nu uităm de oamenii de afaceri ai Evangheliei depline. Bărbaţii aceştia vin din toate bisericile voastre şi părtăşia începe joia viitoare seara, nu-i aşa, frate Williams? Întâlnirea va fi la Ramada, pe strada Van Buren. Acolo vor fi câţiva predicatori minunaţi, pe care doresc să-i ascult personal. De exemplu, fratele Velmer Gardener este un vorbitor minunat. Am auzit că mulţi oameni de afaceri pe care nu i-am ascultat încă, sunt vorbitori minunaţi, şi sunt încântat pentru că voi avea şansa să-i ascult. Abia aştept să vă întâlnesc pe toţi acolo, iar dacă va fi cu voia Domnului, sâmbătă dimineaţa voi putea vorbi la micul dejun. Cred că voi vorbi din nou şi duminica viitoare, la adunarea de după-amiaza, şi sper să vă întâlnesc din nou pe toţi acolo.

Voi încerca să nu vă ţin prea mult pentru că în seara aceasta trebuie să plecaţi mai devreme. Astfel, ar trebui să terminăm pe la doisprezece sau unu, ca să puteţi ajunge dimineaţă la şcoala duminicală.

Acum vom citi câteva cuvinte din Cuvânt. Cu ani în urmă, când am venit pentru prima dată printre penticostali, aparţineam încă de biserica baptistă şi credeam că sunt un predicator adevărat. Ştiţi voi, obişnuiam să ţin Biblia sub braţ… Într-o zi am mers printre penticostali şi l-am ascultat pe predicatorul Daugherty. El predica până când nu mai avea suflare; se îndoia de genunchi ca să capete suflare, apoi continua să predice. Îl puteai auzi de la o depărtare de două blocuri. Vedeţi?

În vremea aceea, eu era foarte atent la ceea ce spuneam; o luam cu încetinitorul. Eu sunt din Sud, aşa că mă pornesc greu şi sunt întotdeauna întârziat. Dar dacă aveţi puţină răbdare cu mine, mă voi grăbi cât pot de repede. Eu am credinţa că Dumnezeu ne va da ceva în jurul Cuvântului Său care ne va ajuta să fim mai aproape de El.

Aş vrea să citesc din Maleahi 3.6, prima parte:

„Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb.”

Dacă este voia Domnului, aş vrea să vorbesc despre un subiect pe care l-am intitulat: „Dumnezeul neschimbător lucrează într-un mod neaşteptat.”

Noi trăim într-un timp în care totul se schimbă. Tot ce puteţi vedea cu ochii voştri şi ce vine din pământ şi este materie, se află într-o continuă transformare.

Eu am venit pentru prima dată în Phoenix în urmă cu treizeci şi cinci de ani, într-o zi de septembrie, şi am trăit în deşert, în regiunea Henshaw. Când m-am dus acum acolo, nu am mai văzut casa. Pe locul acela, acum este o benzinărie şi de jur împrejur s-a ridicat un oraş. Chiar şi drumul de la Henshaw la Buckeye Road s-a schimbat. Nici nu l-ai mai găsi dacă ai întreba în stânga şi-n dreapta. Aceasta s-a întâmplat timp de treizeci şi cinci de ani. Totul este atât de diferit.

Îmi amintesc când mergeam în regiunea Salt River Valley cu prietenul meu. Eram călare pe cai şi alergam după nişte măgari sălbatici. Acum, în regiunea aceea este un parc, fiindcă Phoenix a crescut de la un munte la altul. Regiunea este plină acum şi s-au făcut multe schimbări, aşa că nici nu-ţi mai dai seama unde te afli. Când am fost aici, populaţia oraşului era de treizeci şi cinci sau patruzeci de mii de oameni, iar acum este de o jumătate de milion. Regiunea s-a schimbat aşa cum s-au schimbat şi vremurile. Phoenix-ul se schimbă, la fel ca şi alte locuri.

Am observat că nu se mai pot găsi nici drumurile pe care obişnuiam să vin atunci. Acum au alte drumuri, iar dacă încerci să vii pe drumurile de atunci, te poţi rătăci şi să ajungi în deşert. Drumurile s-au schimbat, oraşul s-a schimbat şi politica s-a schimbat. Toate se schimbă în mod constant, an după an. Politica se schimbă şi naţiunile se schimbă. Naţiunile se schimbă an după an. Ei şi-au schimbat atitudinea şi programul.

Am observat că peisajul s-a schimbat din cauză că au tăiat pădurile şi au schimbat munţii. Când mergi de-a lungul coastei, în Florida, vezi numai apă şi nimic altceva, iar dacă revii după o vreme, vei vedea că au făcut o insulă cu multe clădiri pe ea. Ei fac insule artificiale. Astfel, pun o pompă în ocean şi pompează apa, şpreiază insula cu ea, o nivelează cu buldozere şi alte lucruri, apoi construiesc un oraş cu case.

Ei au nivelat munţii de aici în aşa fel încât nici măcar un iepure nu mai poate umbla pe acolo, apoi au construit case care valorează sute de mii de dolari.

Peisajele se schimbă şi la fel oamenii. Oamenii de astăzi nu mai sunt la fel de prietenoşi ca odinioară. Nu ştiu dacă voi aţi observat aceasta, dar noi am observat-o în partea de sud şi de est. Oamenii se schimbă an după an. Ei au devenit prea repeziţi, sunt grăbiţi să facă una sau alta, gonesc pe drum cu nouăzeci de mile pe oră (144 Km/oră), bară la bară, apoi se opresc la vreo cârciumă din colţul străzii să bea timp de două ore înainte de a merge acasă. Este o schimbare. Toţi sunt grăbiţi, dar unde se duc?

Dacă observaţi, majoritatea femeilor de astăzi au maşini de spălat, maşini de călcat, maşini de spălat vase şi aşa mai departe, dar cu toate acestea au mai puţin timp pentru rugăciune decât înainte. Vedeţi voi, Susan Wesley avea şaptesprezece copii. Ea trebuia să scoată apă de la fântână ca să spele cu mâna, şi totuşi găsea două sau trei ore pe zi să se roage cu copiii ei, cei şaptesprezece micuţi. De acolo au venit John şi Charles Wesley.

Aceasta este problema şi cauza pentru care ne lasă şcolile de izbelişte şi nu mai sunt predicatori interesaţi. Noi avem nevoie de mai mulţi părinţi care să se roage ca să ni se umple şcolile de tineri cu inima fierbinte şi plină de zel pentru Evanghelie.

Am putea merge chiar mai departe şi să aducem oameni la biserică. Dar biserica se schimbă. Astfel, sunt mai interesaţi de numărul oamenilor decât să-i ducem la mântuire. Se pare că toată lumea vrea să aibă cel mai mare număr de membri sau cea mai mare clădire, în loc să se gândească la bietele suflete pierdute. Acesta este un lucru rău şi din păcate prea mulţi dintre noi îl fac.

Când am fost în Louisville, Kentucky, m-am dus să-l ascult pe marele evanghelist Billy Graham. Am fost invitat de doctorul Mordecai Hamm, un prieten apropiat. Billy a fost salvat în timpul predicii lui. Eu am fost invitat să merg la un mic dejun cu ei. În cuvântarea pe care a ţinut-o, domnul Graham a spus: „Eu merg într-un oraş şi stau acolo şase săptămâni şi în jur de douăzeci de mii de oameni se mărturisesc, îmi dau bileţele şi aşa mai departe, apoi plec şi-i las în seama păstorilor. Dar peste un an când mă întorc, din cei douăzeci de mii de convertiţi pe care i-am avut, nu mai pot găsi nici măcar douăzeci. Ce se întâmplă?”

Eu voi spune altceva, dar nu ca să fiu diferit de acest mare evanghelist, domnul Graham. Cu siguranţă că nu. El a arătat cu degetul în felul acesta şi a întrebat: „Ce se întâmplă? Sunt prea mulţi predicatori leneşi care stau cu picioarele pe masă ziua şi noaptea şi nu iau acele bileţele ca să se intereseze de oameni. Când Pavel mergea într-un oraş, el avea un singur convertit, iar când revenea peste un an, găsea încă treizeci sau patruzeci de convertiţi. El avea stră-stră-strănepoţi de la el. Vedeţi? Dar eu am douăzeci de mii, iar când revin nu mai găsesc nici măcar douăzeci.”

Ei bine, poate pentru că sunt penticostal am vrut să spun ceva şi abia m-am abţinut să tac, dar mă gândeam: „Ce predicator leneş şi-a pus picioarele pe masă când l-a salvat Pavel pe omul acela?” Vedeţi? Acel convertit a fost ancorat destul de adânc în Dumnezeu încât a putut să se ţină. Dacă un om se ancorează cu adevărat în Dumnezeu, atunci Dumnezeu intră în inima lui şi vor ieşi scântei din toate părţile. Aceasta pentru că el este ancorat adânc în Dumnezeu şi toată viaţa lui este înrădăcinată şi ancorată în Hristos. Vedeţi? Astfel, ştim că nu este vorba numai de predicatori leneşi, ci totul se datorează faptului că acel convertit nu merge atât de adânc încât să piardă legătura cu lumea şi lucrurile ei. Dacă ajunge destul de aproape de Dumnezeu, el nu mai dă înapoi.

Noi vedem că bisericile şi oamenii se schimbă; drumurile se schimbă, peisajele se schimbă, politica se schimbă, dar este Ceva care nu se schimbă, iar Acela este Dumnezeu. El rămâne Acelaşi: „Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb.” Nu contează cât de mult durează, Dumnezeu nu Se schimbă deloc. El nu poate să Se schimbe. Şi motivul pentru care nu Se poate schimba este pentru că Dumnezeu este infinit, iar ceva ce este infinit, nu se poate schimba.

Haideţi să cercetăm puţin lucrul acesta, înainte de a ne apropia de Scriptură. Infinitul este fără sfârşit, nu are nici început, nici sfârşit. El este Atotputernic, Omniprezent, Omnipotent, Atotştiutor, aşa că ştie toate lucrurile, toate locurile, toate timpurile. El este Atotputernic, este Dumnezeu şi nu Se poate schimba.

Eu pot să iau o decizie şi să spun că va fi în felul acesta, însă eu sunt mărginit şi va trebui să o schimb pentru că lucrurile se întâmplă în aşa fel încât ar trebui să spun: „Ei bine, am greşit…” Dar Dumnezeu nu poate face aceasta pentru că hotărârea luată de El este pentru totdeauna, nu o poate schimba.

Astfel, dacă Dumnezeu a avut o anumită atitudine faţă de un păcătos care doreşte să se pocăiască (Adam şi Eva), şi a făcut o cale pentru pocăinţă, când vine următorul păcătos trebuie să facă acelaşi lucru, pentru că altfel a procedat greşit cu primul. Dacă un om a fost bolnav, iar Dumnezeu l-a vindecat, când va veni un alt om bolnav la Dumnezeu, El va trebui să-l vindece în condiţiile în care l-a vindecat pe primul. Ce loc minunat de odihnă pentru sufletul aflat în căutarea unui refugiu!

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu…” Noi ne întrebăm cum am ajuns aici. Vedeţi voi, lumea a fost creată prin Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, în Evrei 11 ni se spune că lumea a fost făcută din lucruri care nu se văd. Vedeţi voi, Dumnezeu a vorbit Cuvântul şi lucrurile au venit la existenţă pentru că El era Dumnezeu. El a spus numai: „Să fie…” şi aşa a fost. Astfel, „la început a fost Cuvântul,” şi Cuvântul vorbit a fost un Cuvânt creator, pentru că nici un Cuvânt vorbit de El nu poate să greşească. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” Acesta a fost Hristos, iar acum Cuvântul lui Dumnezeu scris în Biblie este Cuvântul Lui pentru noi. Fiecare promisiune a Lui are în spatele ei aceeaşi putere de creaţie ca şi Cuvântul pe care Dumnezeu L-a rostit la început, cu condiţia să credem că este Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta depinde însă de locul unde cade Sămânţa. Dacă ea cade într-un pământ bun, într-un pământ care poate aduna umezeală şi substanţe nutritive în jurul promisiunii lui Dumnezeu, El va împlini fiecare făgăduinţă pe care a făcut-o în Biblie.

Atitudinea corectă faţă de orice promisiune divină a lui Dumnezeu, va face ca aceasta să se împlinească. Tu trebuie doar să-ţi îndrepţi privirea către ea şi să te îngrijeşti de Cuvânt. Dumnezeul infinit a vorbit şi acesta este Cuvântul Său.

Isus a spus: „Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece.” O, cum ar trebui să ne sprijinim pe această promisiune divină a Fiului lui Dumnezeu care spune că atât cerurile cât şi pământul vor trece, dar Cuvântul Lui nu va trece. Aici se găseşte un loc de linişte pentru suflet.

Isus a spus în Cuvântul Său: „Adevărat, adevărat vă spun, că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16.23). Uneori, Dumnezeu împlineşte ceva ce am cerut într-un mod neaşteptat şi într-un loc sau într-un timp neprevăzut. Dacă Îl credeţi, El va răspunde în felul Lui. Vedeţi? Voi trebuie să credeţi, să acceptaţi şi apoi să nu daţi înapoi. Staţi pe poziţie! Ţineţi de promisiune şi spuneţi: „Aceasta este. Dumnezeu a spus aşa şi aşa şi aceasta îmi ajunge. Dacă El a spus aceasta, totul este încheiat.” Nu contează cât durează. Poate nu a existat nici o moleculă când El a spus: „Să fie…” dar El este veşnic, iar după o vreme au început să apară molecule şi atomi, pentru că El a spus că se va întâmpla în felul acesta.

Aici este o promisiune la care ne putem gândi. Dacă El este Cel care a spus acest lucru şi a împlinit fiecare Cuvânt, tot El va avea o Biserică ce va apărea înaintea Lui fără pată sau zbârcitură. Frate şi soră, se cuvine să fim siguri că suntem în ordine cu Dumnezeu, pentru că va fi o Biserică, iar noi vrem să facem parte din ea.

Nu contează ce este aici pe pământ, noi căutăm un oraş al cărui Ziditor este Dumnezeu, şi nu ne putem permite să pierdem acest lucru. Să nu uiţi aceasta, orice ai face! Nu contează ce face vecinul tău, colegul tău de şcoală, soţul sau soţia ta. Între tine şi Dumnezeu este o relaţie personală. Tu trebuie doar să cauţi acea salvare, acea mântuire. Poate că tatăl tău a fost un om mare, iar mama ta a fost o femeie importantă, dar cu tine cum este? Este vorba de tine, trebuie să ai propria ta experienţă cu El. În ordine.

Când Isus a spus: „…orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da,” aceasta a fost o declaraţie directă. El a spus: „Voi face aceasta…” însă acest lucru vine cu condiţia: „Dacă crezi când ceri.” În Marcu 11.22, Isus a spus: „Dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” Vedeţi?

Desigur, tu nu poţi merge acolo şi să spui: „Munte, vino încoace!” ci trebuie să ai o cauză şi un motiv pentru care ceri aceasta. Înţelegeţi? Mai întâi trebuie să vezi dacă este voia lui Dumnezeu, dacă motivul sau cauza ta este după voia lui Dumnezeu, apoi vorbeşte şi stai neclintit, căci El va veni. Dar mai întâi trebuie să ai condiţiile potrivite.

Tu trebuie să ţii minte că uneori când Dumnezeu răspunde, se întâmplă într-un fel neaşteptat. Haideţi să privim unul sau două exemple înainte de a merge mai departe. Să ne gândim mai întâi la Moise. El a fost un bărbat deosebit şi ne-a dat câteva din cărţile Vechiului Testament, prin puterea lui Dumnezeu. De multe ori scepticii au spus: „Moise a scris aceasta, dar de unde ştim că este adevărat?”

Ei bine, tu poţi merge înapoi să dovedeşti că este adevărat. Dacă Domnul a spus aceasta, eu cred că Cel care poate spune ce a fost, ce este şi ce se va întâmpla în viitor, şi dovedeşte că este adevărat, a spus şi a făcut şi atunci ce este adevărat. Vedeţi? Este la fel ca atunci când Duhul Sfânt merge înapoi în vieţile voastre şi vă spune ce s-a întâmplat, iar voi ştiţi dacă este adevărat sau nu. Dacă ştiţi că ceea ce vă spune este adevărat, puteţi să credeţi că se va întâmpla şi ce a spus mai departe. Înţelegeţi?

Noi suntem martori pentru Evrei 11 şi pentru alte locuri din Biblie, că eroii credinţei sunt cei care au stat pe promisiunea lui Dumnezeu. Tu să stai liniştit în ciuda a tot ceea ce au alţii de spus, fiindcă Dumnezeu va împlini acel lucru la timpul lui.

Moise s-a născut în Egipt. Părinţii lui nu s-au temut de porunca lui Faraon, iar mama lui a fost o femeie foarte înţeleaptă şi o învăţătoare bună. Ea i-a spus toate acele lucruri: „Moise, tu eşti fiul meu. Tu ai fost născut cu un scop, iar Dumnezeu te va folosi într-o zi ca să eliberezi Israelul.”

După moartea mamei sale, Moise urma să devină un mare conducător sau viitorul moştenitor al tronului lui Faraon, dar într-o bună zi, el a simţit ceva pentru fraţii lui. Chiar dacă simţim ceva, trebuie să ne purtăm şi să acţionăm în voia lui Dumnezeu ca să aducem la îndeplinire aşa cum trebuie acel lucru. Desigur.

Eu cred că Dumnezeu are milă de cei flămânzi şi în suferinţă. Noi avem tot felul de organizaţii şi alte lucruri ca să-i hrănim pe cei flămânzi, ceea ce este minunat, dar lucrul adevărat este Evanghelia. Acesta este lucrul real: Evanghelia.

Deşi a fost un bărbat înţelept şi un bun conducător militar, Moise a greşit în lucrurile personale. S-ar putea ca în seara aceasta să fim ascultaţi de oameni care cred că au o chemare în viaţa lor, dar nu au urmat încă acea chemare. Tu te vei simţi mizerabil cât timp vei trăi, până îţi vei împlini menirea.

Fără îndoială că în seara aceasta sunt oameni care se află de ani de zile în căutarea Duhului Sfânt. Tu zici: „Nu ştiu, poate ar fi trebuit să-L primesc.” Tu nu vei fi mulţumit până când nu-L vei primi, pentru că ai fost făcut pentru aceasta, şi trebuie să faci din acest lucru prioritatea vieţii tale. Nu contează dacă nu mai poţi mânca, bea sau dormi vreodată, sau orice altceva ai face. Tu trebuie să faci acel lucru. Aşa este. Aceasta trebuie să fie pe primul plan. Să stai tare pe promisiunea lui Dumnezeu. El ţi-a promis acel lucru, aşa că tu să stai pe el, iar Dumnezeu îl va aduce la împlinire. El ar putea să facă aceasta într-un timp neaşteptat. Poate spui: „Frate Branham, astăzi am lucrat mai mult şi sunt puţin obosit. Nu m-am simţit bine de trei sau patru zile.” Poate că atunci este timpul potrivit, nu ai de unde să ştii. Tu nu poţi şti când se va întâmpla.

De câte ori aş putea să vă povestesc ore în şir experienţele pe care le-am avut în pădure când Îl căutam pe Domnul. Crengile mă zgâriau, păsările mă enervau, iar ţânţarii mă înţepau, dar Dumnezeu Se pregătea să facă chiar atunci ceva. Vedeţi? Dumnezeu preia controlul atunci când pare neprevăzut.

Priviţi-l pe Moise, acest mare păstor al oilor, care avea deja optzeci de ani. El avea patruzeci de ani când a luat poziţie pentru Dumnezeu, apoi a stat încă patruzeci de ani în pustie şi era deja un bărbat bătrân care mâna turma de oi prin pustie. Poate avea mustaţa albă şi părul lung şi alb. El se afla acolo, la poalele muntelui Horeb şi nu într-o biserică. Dar Dumnezeu nu a venit niciodată jos printr-o predică, ci printr-un rug în flăcări, într-un timp neaşteptat, într-un loc neaşteptat şi într-un fel neaşteptat. Moise a crezut că-L va întâlni pe Dumnezeu atunci când avea în mână sabia sau băţul cu care l-a omorât pe egiptean, dar n-a fost aşa.

Dumnezeu nu l-a întâlnit nici în biserică, ci la poalele acelui munte. El nu l-a întâlnit în imnuri, ci într-un rug în flăcări. El nu l-a întâlnit când era tânăr, ci când era un om bătrân. Dumnezeu l-a chemat când era trecut de optzeci de ani. Gândiţi-vă la aceasta. Uneori, noi ne gândim că dacă suntem de patruzeci sau patruzeci şi cinci de ani… Tu nu eşti niciodată prea bătrân, fiindcă ai un suflet care trebuie să trăiască pentru totdeauna.

Ţineţi minte că întotdeauna se întâmplă în felul acesta: Dumnezeul neschimbător intervine într-un timp, loc şi fel neaşteptat.

Haideţi să-l privim acum pe Iacov. El era un fugar şi a fost prins între două focuri. El se întorcea acasă, iar Laban, socrul lui, venea după el pentru că soţia lui îi furase nişte lucruri. Apoi a aflat că şi Esau, fratele lui pe care îl înşelase, îi venea în întâmpinare. Acesta era un timp neaşteptat pentru o vizită din partea lui Dumnezeu. Laban venea din partea aceasta, iar Esau venea din partea cealaltă.

Dar Iacov a trecut pârâul şi s-a apucat de treabă. Poate că a apucat pentru prima dată în viaţa lui ceva ce era real. El a fost în stare să stea pe poziţie până când a venit binecuvântarea.

Aceasta ar trebui să fie o lecţie mare pentru noi toţi. Când dai peste ceva real, ţine-te de lucrul acela. Nu îl scăpa din mână! Nu contează de câte ori trece soarele sau orice altceva se va întâmpla, de câte ori vin durerile foamei, tu ţine-te de El până când eşti binecuvântat şi ai promisiunea. Stai pe poziţie!

El şi-a pus soţia şi pe toţi ceilalţi la o parte, separându-se de ei şi a stat pe poziţie pentru că a fost prins între două focuri. Dar Dumnezeu l-a întâlnit într-un mod neaşteptat şi într-un loc neprevăzut. Acolo l-a întâlnit Dumnezeu.

Profetul Isaia, un tânăr care se odihnea pe braţul bunului său rege, era un om bun şi toate îi mergeau bine. Dar într-o zi, împăratul a murit, iar profetul Isaia s-a dus în casa lui Dumnezeu. În timp ce se ruga acolo, el a fost prins între propriile lui păcate şi vedenie, aşa că a strigat: „Vai de mine!” pentru că i-a văzut pe acei îngeri care-şi acopereau faţa cu două aripi, picioarele cu două aripi şi cu alte două aripi zburau în timp ce ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul.” Atunci Isaia a strigat: „Vai de mine! Sunt un om cu buze necurate.” El a fost prins într-un timp neaşteptat şi într-un loc neaşteptat.

Isaia s-a gândit: „Voi merge acolo, îmi voi spune rugăciunile, apoi mă voi ridica şi voi pleca pentru că sunt un predicator bun, un păstor sau ceva de felul acesta.” Dar a fost prins acolo. Şi nu numai că a fost prins în această condiţie cu vedenia, dar a fost prins şi cu buze necurate în casa Dumnezeului celui viu.

Oh, frate, dacă în seara aceasta şi mâine dimineaţă s-ar întâmpla acest lucru şi în oraşul acesta, predicatorii care stau acolo şi spun că nu există vindecare divină şi nici botez cu Duhul Sfânt, vor striga la fel ca Isaia: „Vai de mine! Sunt un om cu buze necurate.” Acesta este adevărul. Da, sigur că da.

Copiii evrei au fost prinşi şi ei la colţ. Ei au fost prinşi într-un loc neaşteptat şi acolo L-au întâlnit pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a venit la ei într-un Stâlp de Foc. El a venit într-un timp neaşteptat şi într-un loc neaşteptat. Dumnezeu este un Dumnezeu neschimbător, aşa că face lucrurile în felul acesta; El lucrează într-un fel neaşteptat, într-un timp neprevăzut şi aşa mai departe.

Israel a cerut să aibă un împărat măreţ. Ei au vrut un împărat care să-i elibereze. Aceasta au aşteptat: ca Dumnezeu să le trimită un împărat care să-i elibereze, un împărat măreţ care să mărşăluiască la fel ca David.

Fiul lui David urma să se ridice, să vină de pe coridoarele cerurilor şi să coboare pe pământ sub salutul îngerilor, în timp ce Tatăl ar fi privit din ceruri şi ar fi spus: „Vi-l trimit jos pe Mesia.” Ei aveau deja o idee fixă cu privire la felul cum urma să se întâmple.

Ce au primit ei în schimb? Ei au primit un Copil în locul unui împărat măreţ, un Copil născut într-un grajd micuţ de la marginea unui deal, într-un staul cu paie, într-o peşteră plină cu balegă de animal. Acesta era însă răspunsul la rugăciunea lor. El era exact ceea ce le trebuia lor, dar ei au dorit să-L primească după gândurile lor. Ei L-au vrut aşa cum s-au gândit ei că era bine, dar Dumnezeu ştie cum este cel mai bine, pentru că El este un Dumnezeu infinit şi ştie cum să trimită acel lucru.

El îţi cunoaşte nevoile şi ştie cum să ţi le împlinească. Problema este că voi vă descurajaţi dacă nu vine în felul în care credeţi că ar trebui să vină. Haideţi să-L întrebăm pe El şi să credem că El va împlini în felul în care vrea El să-l împlinească şi să acceptaţi aceasta pe baza promisiunii Lui. Aşa este. Vedeţi?

Să nu Îl faceţi mincinos, pentru că El nu poate minţi. El a spus: „…orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” Dumnezeu nu poate minţi. Cereţi-i şi se va împlini. „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.” Noi credem aceasta. Cu siguranţă.

Ei aveau un grajd, aşa că ce au făcut? L-au respins. Copilul acela mic din grajd era Împăratul înfricoşător? Da, domnilor. Şi atunci de ce L-au respins? Pentru că El nu a venit în felul în care se aşteptau că va veni. Prieteni, poate credeţi că ceea ce au făcut ei a fost un lucru oribil. A fost, dar să ştiţi că şi noi suntem vinovaţi de acelaşi lucru. Da, noi suntem vinovaţi de acelaşi lucru. Noi Îi cerem tot felul de lucruri lui Dumnezeu, iar dacă El nu toarnă peste noi ceva după felul cum ne-am închipuit, îl refuzăm. Vedeţi? Nu faceţi aceasta, ci staţi pe poziţie! Da, domnilor. Dacă ştii că este adevărat, stai pe poziţie.

Ce este mai real, mai adevărat decât Cuvântul lui Dumnezeu? Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup şi a locuit printre noi: Hristos. Acum Hristos a trimis Duhul Sfânt, El fiind Dumnezeu în Duh. Să ţineţi de aceasta. Dacă Duhul Sfânt este aici şi ne face o promisiune, să staţi pe ea. Ce se întâmplă cu voi, penticostalilor, care susţineţi că aveţi Duhul Sfânt, dar vă temeţi să aveţi încredere în Dumnezeu? Ce se întâmplă? Noi Îl aşteptăm să vină într-un alt fel.

Eu cred că ceea ce aşteptăm noi este ca Dumnezeu să vină şi să ne adune într-o organizaţie mare de felul acesta sau acela. Dar când se întâmplă aceasta, voi construiţi de fapt un zid împotriva fratelui vostru. Frate, ceea ce trebuie să facem noi este să uităm de acest lucru. Organizaţiile voastre sunt în ordine, dar noi vrem să avem creştini născuţi din nou cu mântuirea şi puterea Duhului Sfânt în inimile lor, care să le dea putere să iubească şi să le pese la unul de altul, să fie uniţi de o afecţiune frăţească. Aceasta vrea Dumnezeu să avem. El este Dumnezeul cel nemărginit şi nu Se poate schimba. El nu Îşi poate schimba Cuvântul.

Priviţi! Ei L-au respins pentru că El nu a venit în felul în care se aşteptau. Dar noi vedem că El a venit într-un mod biblic. El a venit în acord cu Cuvântul Scripturii, şi nu doar El, ci toţi au venit în mod biblic şi corect, pentru că Dumnezeu face întotdeauna lucrurile în felul Lui, adică în mod corect.

Atunci de ce s-a îndoit Moise? El a fost chemat de la naştere. Era doar un copil când a fost chemat de Dumnezeu. El s-a născut în lumea aceasta pentru un scop; a fost născut ca profet, de aceea pentru el nu trebuia să fie un lucru neaşteptat când a fost chemat de Dumnezeu.

Dumnezeu i-a vorbit lui Iacov şi i-a zis: „Iacove, întoarce-te acasă! Eu voi fi cu tine şi te vei înmulţi, căci îţi voi înmulţi sămânţa ca nisipul mării.” Oare a fost surprins Dumnezeu atunci când el s-a întors şi a fost prins între Laban şi Esau? Deşi Esau venea dintr-o parte şi Laban din cealaltă, Dumnezeu îi promisese acel lucru. Amin. Aici este problema, prieteni.

Când Dumnezeu face o promisiune, iar partea opusă se ridică împotriva ta, acesta este numai un test care să dovedească dacă ai sau nu Cuvântul lui Dumnezeu. Omul care are aur adevărat nu se teme să meargă la Stânca de testare. Vedeţi? Este adevărat. Cred că Petru a spus că aceste încercări vin numai ca să ne testeze să vedem ce vom face cu ele. Aşa este. Când ai Duhul Sfânt, iar soţul sau mama ta te scoate afară din casă, să nu te descurajezi, să nu mergi înapoi în lume, fiindcă este numai un test.

Iacov ar fi trebuit să ştie aceasta, dar el îşi pierduse mult timp din viaţă alergând de colo-colo. Mie îmi plac cuvintele lui: „Am trecut această vale numai cu slujitorii mei, iar acum am venit înapoi cu două armate, cu mult mai mulţi oameni. Esau, fratele meu, vine după mine din partea aceasta, iar socrul meu vine din partea cealaltă.”

El s-a dus însă în locul potrivit şi a primit răspunsul. Dumnezeu a venit jos la el, iar Iacov a avut o luptă corp la corp cu El, şi s-a ţinut de El până când a primit binecuvântarea.

Mie îmi place de Iacov pentru că atunci când a văzut ceva real, a ţinut de acel lucru până a primit ce a dorit.

O, dacă am face şi noi ca el! Dacă biserica ar face lucrul acesta, adică, dacă este convinsă că un lucru este adevărat şi că este promisiunea lui Dumnezeu, ar şti că această promisiune nu poate cădea. Pur şi simplu nu poate cădea.

Poate cineva spune: „Este pentru o altă generaţie, nu pentru noi.” Scriptura nu spune aşa ceva. Dimpotrivă, Isus a spus în Marcu 16: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…” (Marcu 16.15,17). Unde? Cât de departe? În toată lumea, la orice făptură. Aceste semne îi vor urma în toată lumea pe cei ce cred. La rândul lui, Petru a spus în ziua de Rusalii: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

Cum veţi face acest lucru? Evanghelia trebuie predicată în toată lumea, începând din Ierusalim. Luca 24.49 spune: „…rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” „…voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Fapte 1.8). Oriunde, Duhul Sfânt este urmat de semne şi minuni.

Cum putem să ne îndepărtăm de acest lucru? Este promisiunea lui Dumnezeu, aşa că nu-l lăsaţi pe diavolul să vă înşele cu limba lui alunecoasă! El cunoaşte Scriptura foarte bine, dar o răsuceşte în aşa fel încât o face să spună ceva ce nu vrea să spună. Adevărul este că Biblia vorbeşte atât de simplu încât nici chiar cel fără minte nu se poate rătăci. Ia numai făgăduinţa lui Dumnezeu şi ţine-te de ea! Ţine-te de ea până când dai de o altă promisiune. Când vezi că se împlineşte o promisiune, agaţă-te de alta şi continuă să mergi mai departe.

Cum a cântat corul aseară, în adunarea fratelui Outlaw? Primul pas a fost naşterea din nou, apoi mergi mai departe, treci de Marte, de Jupiter şi de Calea Lactee, apoi continui să mergi înainte. Vedeţi? Tu continui să urci mai departe. Ţine-te de promisiunea lui Dumnezeu! Spune: „Dumnezeule, Tu ai promis că mă vei salva!” apoi ţine-te de această promisiune. Stai acolo până când eşti salvat. „Dumnezeule, ai promis că voi fi umplut cu Duhul Sfânt.” Stai acolo până când vei fi umplut cu Duhul Sfânt. Dacă eşti bolnav, spune: „Ai promis că mă vei vindeca, aşa că stau aici până când voi primi vindecarea.” Aşa este. Acesta este felul în care trebuie să procedezi: să stai pe poziţie.

Dumnezeu este infinit şi neschimbător. El face lucrurile în diferite moduri, dar nu Se schimbă. De aceea, ţine-te de acea promisiune până când se împlineşte. Nu-i spune lui Dumnezeu cum trebuie să facă acel lucru, fiindcă El îl face aşa cum vrea. Vedeţi? Nu-I spuneţi cum să-l împlinească.

Fiţi atenţi! Noi am văzut că Isaia a fost născut profet. Când a mers la altar el era la datorie. Pentru un profet nu era un lucru neobişnuit să aibă o vedenie, aşa că el trebuia să-şi amintească de acel lucru. El era chiar acolo, în linia de datorie, aşa că nu era în afara Scripturii, ci era chiar şi Scriptură.

Dumnezeu a spus: „Când va fi printre voi un văzător sau un proroc, Eu Domnul Dumnezeu Mă voi face cunoscut lui. Dacă ce spune acest proroc se împlineşte, să îl ascultaţi, dar dacă nu se împlineşte, să nu vă temeţi de el.” Vedeţi? Iacov a fost în linie cu Scriptura; Moise a fost în linie cu Scriptura, şi la fel a fost Ilie.

Haideţi să-l luăm acum pe Ilie. El s-a dus în pustie şi a devenit cam morocănos. Dumnezeu l-a trimis acolo, l-a hrănit printr-un înger şi l-a dus în pustie, unde a stat timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Ce s-a întâmplat apoi? A stat într-o peşteră şi de acolo a auzit un vâjâit de vânt ce sufla tare. A auzit cum pietrele de rostogoleau din cauza vântului şi s-a gândit: „Este în ordine. Am fost pe muntele Carmel şi ştiu că El vorbeşte din tunet, fulgere şi ploaie. Ştiu aceasta.” Ce l-a atras însă pe profet, a fost acel susur blând şi liniştit.

Aceasta ne face pe mulţi dintre noi, oamenii penticostali, să sărim. Vedeţi? Noi aşteptăm să se întâmple ceva după cum gândim noi, dar Dumnezeu face lucrurile în felul Lui. Vedeţi? Noi credem că ar trebui să vină în felul cum ne gândim noi, dar Dumnezeu face lucrurile în felul Lui, aşa cum vrea El să le facă.

Ei au cerut un împărat, dar Isaia a spus: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui…” „Fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel.” (Isaia 9.6;7.14). El a venit exact în linie cu Scriptura, nu-i aşa? Exact cum a spus Scriptura. Moise avea totul aliniat, dar promisiunea nu s-a împlinit aşa cum a crezut el. El s-a gândit: „Voi merge acolo, îi voi omorî pe egiptenii aceea şi cu gata. Apoi, copiii lui Israel vor spune: „Vedeţi, el este eliberatorul nostru!” Dar El nu a venit în felul acela, deşi Moise era în linie cu Scriptura. Şi Iacov a fost în linie cu Scriptura, ca toţi ceilalţi, atunci când Dumnezeu a lucrat prin el.

O, dacă ne-am putea alinia cu Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne ţinem de El! Voi ziceţi: „Frate Branham, ce pot face ca să mă aliniez cu Cuvântul lui Dumnezeu?” Ia-L în inima ta şi crede-L! Fiecare promisiune îţi aparţine, este a ta. O poţi avea pentru că îţi aparţine. Tu poţi cânta:

Fiecare promisiune din Carte este a mea.

Fiecare capitol, fiecare verset, fiecare aliniat.

Eu mă încred în dragostea divină,

Pentru că fiecare promisiune din Carte este a mea.

Nu contează ce promisiune este, îţi aparţine oricum pentru că ţi-a dat-o Dumnezeu. „Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.” (Apocalipsa 21.6). Este a ta. Îţi aparţine. Dacă ai credinţă să te apropii de ea, îţi aparţine fiecare promisiune, este a ta; dacă crezi, se va împlini.

Când a venit Isus, El S-a născut într-o iesle, aşa că iudeii s-au împotrivit şi au refuzat să-L primească. El n-a venit în felul cum s-au gândit ei, aşa că L-au exclus de la părtăşia lor şi n-a mai făcut parte din grupul lor, dar acest lucru nu L-a oprit.

Când s-au născut penticostalii, ei au fost excluşi, dar aceasta nu a putut opri Mesajul. El a mers înainte. Isus nu poate fi oprit. Cine Îl poate opri pe Dumnezeu? Voi nu puteţi face aceasta. Nu puteţi! Mai degrabă puteţi opri soarele din drumul lui, dar pe Dumnezeu nu Îl puteţi opri. Planul Lui va merge mai departe.

Când bisericile se rugau pentru o descoperire, ea a venit într-un mod neaşteptat. El a luat nişte orbi negri din California, câţiva cerşetori de pe stradă şi aşa mai departe, pe care i-a umplut cu Duhul Sfânt, începând astfel un Foc. Şi uite unde am ajuns acum! Biserica penticostală este biserica cu cea mai rapidă creştere din lume. Astfel, anul trecut au avut mai mulţi convertiţi decât toţi ceilalţi laolaltă. Aşa este. Revista catolică „Vizitatorul nostru de duminica,” a spus aceasta. Ei au avut un milion şi jumătate de convertiţi. De ce? Pentru că Cuvântul lui Dumnezeu pluteşte şi merge mai departe, iar oamenii lui Dumnezeu sunt nişte soldaţi care nu se lasă, pentru că în inimile lor arde focul Cuvântului Dumnezeului celui viu. Aşa este. Dumnezeu îi trimite în diferite locuri, îi binecuvântează şi îi poartă.

Haideţi să ne păstrăm atenţia asupra Cuvântului şi a lui Dumnezeu, şi să mergem înainte. Să nu spuneţi: „Noi avem cel mai bun grup din oraş şi oamenii cei mai bine îmbrăcaţi vin la noi,” sau ceva de felul acesta. Dacă gândiţi în felul acesta, veţi cădea. Vedeţi? Da, domnilor. Să ţineţi minte că unde este Duhul Sfânt sunt şi făpturi pline de viaţă. Aşa este. Staţi cu Duhul lui Dumnezeu! Orice ai face, stai cu acel Duh Sfânt!

Când a crescut, Isus a dovedit că El era Mesia pentru care se rugaseră ei. El le-a arătat semnul mesianic; le-a dovedit că era Mesia prin semnele pe care le-a făcut.

Uitaţi-vă la femeia de la fântână, când i-a spus ce păcate avea; şi anume, că a avut cinci bărbaţi. Când a auzit aceasta, femeia i-a zis: „Doamne, când va veni Mesia, El ne va spune toate lucrurile.” Dar pentru că nu a ştiut cine era El, Isus i-a zis: „Eu sunt Acela.”

Uitaţi-vă la Natanael care a venit împreună cu Filip şi a stat în prezenţa lui Isus. Isus i-a spus cine era, de unde venea şi ce a făcut, iar el I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu; Tu eşti Împăratul lui Israel.” Desigur. De ce? Pentru că El a dovedit aceasta. El nu a venit în felul în care s-a gândit Israelul că va veni. Ei au crezut că va veni ca un Împărat puternic, care are în mână un toiag cu care îi bate pe romani peste cap. Dar nu acela era felul lui Dumnezeu de a lucra. Nicăieri în Scriptură nu scria că va proceda aşa. El va face lucrul acela la cea de-a doua venire a Sa, aşa că ei au încurcat prima şi a doua Sa venire.

La prima Sa venire, El a venit umil şi călare pe un măgăruş. El a venit din cea mai neînsemnată dintre cetăţi, iar Scripturile au spus cum va veni, dar ei nu au putut vedea aceasta. El a avut semnul mesianic, dovedind că era Mesia, dar ei L-au respins pentru că a venit într-un mod neprevăzut de ei.

O, dacă L-ar accepta în felul în care L-a trimis Dumnezeu!

Putem noi să-L primim, în seara aceasta, pe Duhul Sfânt în felul în care L-a trimis Dumnezeu la oamenii penticostali? Putem noi să-L acceptăm pe Duhul Sfânt să facă ceea ce a promis că va face când va veni? Este acesta lucrul pe baza căruia vrem să-L acceptăm, sau mai degrabă vom spune: „Oh, eu cred că am primit Duhul Sfânt când am crezut! Eu am dat mâna cu păstorul şi cred că am primit Duhul Sfânt.”

Dar Scriptura nu spune aşa ceva. Astfel, Isus a spus: „Când va veni Duhul Sfânt, El va mărturisi despre Mine.” Când va veni El.

Cum mărturiseşte El despre Dumnezeu? Prin viaţa pe care o trăieşte în tine, pentru că este scris: „După roadele lor îi veţi cunoaşte.”

Voi puteţi spune: „Frate Branham eu am Duhul Sfânt; eu vorbesc în limbi.”

Eu cred aceasta, dar dacă experienţa voastră nu este urmată de această Viaţă, înseamnă că ceva nu este în ordine. Înţelegeţi? Voi aveţi ceva greşit, pentru că dacă Îl aveţi pe adevăratul Duh Sfânt şi vorbiţi în limbi, atunci viaţa voastră ar trebui să dovedească aceasta. Dacă tu susţii că ai Duhul Sfânt şi că ai avut parte de acea experienţă, dar viaţa ta nu se aliniază cu Cuvântul lui Dumnezeu, dovedeşti că ai un duh greşit, pentru că nu poţi culege struguri dintr-un scaiete. Ştiţi aceasta, nu? „După roade îi veţi cunoaşte.”

Când a venit Isus şi a susţinut că era Mesia, El a făcut lucrările lui Mesia. Amin. El a spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar aceste lucrări.” Ce cuvinte puternice! El este şi astăzi Acelaşi, aşa cum a promis, pentru că în Evrei 13.8 scrie: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

La ce se aşteaptă organizaţiile mari ale lumii când văd aceste treziri din oraş? Ele aşteaptă nişte cuvântări mari intelectuale, deoarece cred că El trebuie să vină printr-o educaţie deosebită, prin cuvinte mari şi pompoase, şi printr-o personalitate care poate coopera pretutindeni printr-un program măreţ. Şi ce faceţi? Lăsaţi să vină la altar o grămadă de Izabele cu feţele machiate, care nu se spală niciodată, şi o grămadă de fumători de ţigări care pretind că sunt creştini dar nu-şi corectează niciodată viaţa. Viaţa lor este la fel de strâmbă ca o grămadă de şerpi, şi vreţi să-mi spuneţi că este Duhul Sfânt? Nu, domnilor! Duhul Sfânt este sfinţenie şi puterea învierii lui Isus Hristos, iar Biblia spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Amin. Acesta este adevărul, fratele meu.

Ce se întâmplă? Dacă vine un bărbat care se bâlbâie puţin şi pronunţă unele cuvinte în mod greşit, ei spun imediat: „Oh, nu-i nimic de omul acesta!”

Ce s-a întâmplat cu Dwight Moody, unul dintre cei mai mari predicatori de la Charles Finney încoace? Aşa este. El abia îşi putea citi numele, fiindcă era doar un pantofar neînsemnat. Odată le predica englezilor din nordul Angliei şi a pronunţat ceva greşit când a citit din Biblie. Cred că a spus „pilisteni” în loc de „filisteni” sau ceva de felul acesta. El a pronunţat un cuvânt greşit, aşa că s-a dus înapoi o jumătate de verset şi a încercat încă o dată, dar a greşit din nou. S-a dus încă o dată înapoi, dar a greşit şi de data aceea.

Atunci a închis Biblia şi pentru că ştia că acolo erau acei intelectuali londonezi pentru care totul trebuia să fie intelectual, a spus: „Doamne Dumnezeule, eu vorbesc cu limba pe care mi-ai dat-o Tu,” apoi lacrimile au început să-i curgă pe obraji şi a rupt în bucăţi locul acela.

Nişte ziarişti au venit să investigheze ce îi atrăgea pe toţi oamenii care veneau să-l asculte. Ei au venit şi au scris un articol în care au spus: „De ce vin oamenii să-l asculte pe Dwight Moody? În primul rând nu are nimic atrăgător, apoi vorbeşte pe nas, nu este un bun orator şi gramatica lui este de la foarte slabă la zero. Arată oribil, fiind mic, gras şi rotund, iar mustăţile îi acoperă aproape toată faţa.” Şi au spus multe altele despre el.

Managerul lui a venit la el şi i-a zis: „Domnule Moody, uite ce au scris ziarele despre tine.” El a citit ce au scris ziarele despre el: „De ce vin oamenii să-l asculte pe Dwight Moody?” Apoi a trecut peste cealaltă propoziţie şi a spus: „Sigur că n-au ce vedea la mine. Ei vin să-L vadă pe Domnul.” Aceasta este tot. Dacă oamenii ar fi venit să-l vadă pe Dwight Moody era altceva. În cazul acesta el ar fi trebuit să fie cineva la care să te poţi uita.

Frate, dacă tu vii să vezi un discurs intelectual, aceasta vei avea, dar dacă vii să vezi puterea şi demonstraţia Duhului Sfânt, puterea lui Dumnezeu din ceruri va veni să facă acel lucru. Aşa este. Totul depinde de ceea ce aştepţi şi pretinzi.

Când vin la biserică, eu aştept salvarea şi am pretenţia să găsesc oameni sfinţi, oameni cu viaţa eliberată de păcat. Aceasta mă aştept să găsesc pentru că aceasta este ceea ce pretinde şi Dumnezeu. Dar vedeţi cum am lăsat bariera jos?

Bătrânul frate Spurgeon, un vechi prieten metodist, obişnuia să cânte:

Noi am lăsat bariera jos,

Noi am lăsat bariera jos.

Am făcut compromis cu păcatul

Am lăsat bariera jos şi oile au ieşit

Dar cum au intrat caprele?

Aşa este: am lăsat bariera jos. Voi să staţi cu Cuvântul! Dumnezeu este infailibil; El este infinit şi nu Se poate schimba. El este un Dumnezeu neschimbător, este Acelaşi care S-a coborât în ziua de Rusalii şi a umplut acea casă cu „un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic”. Apoi peste ei s-au împărţit nişte limbi ca de foc şi toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. El este Acelaşi Dumnezeu pe care-L aşteptăm să-L vedem astăzi. Depinde de ceea ce vă aşteptaţi să vedeţi.

„Eu sunt Domnul şi Eu nu Mă schimb.” El nu Se schimbă. El nu Se poate schimba. Dacă El a dat acel lucru celor din prima strajă, li-l va da şi celor din a doua, a treia şi a patra strajă. El va face acelaşi lucru cu toţi cei pe care îi cheamă, fiindcă a spus: „Eu sunt viţa şi voi sunteţi mlădiţele.” (Ioan 15.5).

Dacă o viţă aduce la suprafaţă o mlădiţă şi aceasta produce struguri, şi mlădiţa următoare care vine din aceeaşi viţă, va produce tot struguri. Tu nu poţi face ca o mlădiţă să aducă dovlecei şi alta lubeniţă, iar apoi să aducă din nou struguri. Tu nu poţi face aceasta. Dacă ar fi aşa, înseamnă că a fost altoită; înseamnă că aceea nu este o mlădiţă originală, ci una care a fost altoită în butucul viţei.

Odată am fost la fratele John Sharitt şi el mi-a arătat patru sau cinci feluri de citrice care creşteau în acelaşi pom. Erau portocale, lămâi, grapefruit şi tangerine, toate crescând pe un portocal. Când le-am văzut, i-am zis fratelui:

„Frate John, vreau să te întreb ceva. Dacă creşte o altă creangă din aceste crengi, aceea va produce din nou portocale?”

„Nu,” a răspuns el. „Fiecare ramură care a fost altoită în pom va produce fructe de felul ei: creanga de lămâi va produce lămâi, şi aşa mai departe.”

„Dar ce se întâmplă dacă pomul va da o creangă originală?”

„Aceea va produce portocale,” a răspuns el. Aşa este.

Deci, frate, noi putem să ne agităm ca organizaţie, pentru că aceasta este tot ce avem; adevărul este că purtăm roadele organizaţiei şi dovezile organizaţiei. Dar dacă vii prin Viţa originală, vei fi o făptură nouă în Hristos şi vei purta Viaţa lui Hristos. Eu sunt sigur de aceasta. Tu vei avea aceeaşi experienţă pe care au avut-o ei la început. Amin. Eu ştiu că acesta este adevărul.

Denominaţiunea priveşte după intelectuali. Noi, penticostalii, privim atât de mult după vânturi încât nu mai auzim acel susur blând. Aceasta este problema. Vedeţi? Da, domnilor. Uneori vine pe neaşteptate. Noi nu vrem să acceptăm acel glas dacă nu este un susur blând şi subţire. Uneori o învăţătură bună ne taie în bucăţi şi ne scutură penele puţin, dar ne ajută, ne face bine. Voi ştiţi că acesta este adevărul. Da, domnilor. Este ceva ce ne face bine.

Ilie a auzit un vânt tare şi puternic, dar Domnul nu era în vântul acela. A urmat un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în cutremurul de pământ. După cutremur a venit un foc, dar Domnul nu era nici în focul acela. Apoi a venit un susur blând şi subţire, iar acesta l-a alarmat pe Ilie. Când L-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa şi a ieşit afară. Oh, frate, aceasta este!

Ceea ce ar trebui să facem noi este să ascultăm adânc în inimă până când auzim Glasul lui Dumnezeu. După aceea putem să mergem mai departe, crezând că acela este adevărul. Da, domnilor. Fraţilor, mă întreb dacă nu cumva noi, cei de astăzi, nu-L mai recunoaştem pe Duhul Sfânt? Mă întreb dacă oamenii de astăzi, cu atitudinea lor, nu trec cumva pe lângă Duhul Sfânt fără să-L recunoască?

Eu ştiu că printre cei ce sunteţi străini de locul acesta, sunt unii care trăiesc o viaţă de care voi v-aţi ruşina. Frate şi soră, dacă este aşa, gândiţi-vă că aceia nu au ceea ce pretind că au. Aşa este. Voi să nu judecaţi pe nimeni după aceasta.

Când am fost în India, a venit un bărbat care voia să-mi arate că poate să se întindă pe cuie. Altul voia să umble prin foc. El dorea să facă toate acestea pentru un bănuţ sau orice îi dădeai. Ascultaţi-mă! El juca rolul unui făţarnic acolo, dar în adâncul sufletului lui era sincer şi făcea toate acele lucruri gândindu-se că se sacrifica pentru vreun dumnezeu de undeva. Totuşi, juca rolul unui făţarnic.

Noi avem acelaşi lucru. Aşa este. Nişte bărbaţi şi femei, aşa zişi corecţi, încearcă să joace teatru ca şi când ar avea Duhul Sfânt şi aceasta pentru că şi restul merg în aceeaşi direcţie.

Îmi amintesc de vremea când m-am dus prima dată la amvon. L-am ascultat pe dr. Davis, după care am primit invitaţia să merg şi eu. În timp ce-l ascultam, mă gândeam: „Şi eu pot predica la fel ca el,” aşa că m-am suit la amvon, mi-am învârtit mâinile ca el, am sărit în sus şi-n jos ca el şi am strigat: „Aleluia! Glorie lui Dumnezeu!” într-una.

Când am coborât de la amvon, bătrânele au venit la mine şi mi-au zis: „Oh, Billy, a fost minunat!” dar dr. Davis, care era un avocat bătrân stătea şi mă privea tăcut. Atunci l-am întrebat:

„Cum a fost, dr. Davis?”

„Groaznic,” a răspuns. „Cel mai rău din câte am auzit!” Oh, vai! M-a dezumflat pe loc. Apoi mi-a zis: „Mâine după-amiază la ora două, vreau să vii în camera mea de studiu.”

„În ordine, dr. Davis.”

M-am dus acolo cu capul plecat, iar el m-a privit şi mi-a zis: „Billy, cred că simţi că nu mă poţi ierta niciodată pentru ce ţi-am spus.”

„Nu,” am răspuns eu, „dar vreau să ştiu de ce ai vorbit aşa.”

„Când am început să practic avocatura, am urmărit un alt avocat, şi fără îndoială şi tu ai făcut la fel, adică m-ai urmărit pe mine. Spun aceasta, pentru că am văzut că ai încercat să imiţi fiecare mişcare pe care am făcut-o. Motivul pentru care am spus că a fost cea mai rea cuvântare pe care am auzit-o vreodată, a fost pentru că nu ai adus nimic din Cuvântul lui Dumnezeu, ci doar ai plâns, ţi-ai suflat nasul, ai salivat şi aşa mai departe.

Eu m-am dus în faţa judecătorului şi am încercat să pledez acel caz de divorţ, spunând: „Această femeie sărmană (vai, vai!), femeie sărmană (vai, vai!)” şi m-am tot lamentat în felul acesta. Un avocat mai în vârstă stătea acolo şi mă privea liniştit, iar după o jumătate de oră, când am terminat de plâns şi de văietat până am rămas fără voce, a spus: „Domnule judecător, cât mai poate suporta Curtea prostiile acestea?” Eu m-am dus mai târziu la avocatul acela şi el mi-a spus: „Ai făcut multă gălăgie, ceea ce este în ordine, dar nu ai adus nimic din lege. Tu ai nevoie de lege ca să aperi cauza.”

Frate, cred că şi în seara aceasta este la fel. Trebuie să fie la fel. Nu contează cât de multă educaţie, cultură sau orice altceva am avea, trebuie să fie aceeaşi putere şi demonstraţie a Duhului Sfânt ca să dovedească faptul că Dumnezeul care îţi pune viaţa în rânduială, produce aceeaşi Viaţă care a fost în Isus Hristos. Amin.

Este promis că în zilele din urmă, „spre seară va fi lumină.” Profetul a promis aceasta. Noi putem observa că din punct de vedere geografic, lumina răsare din est şi apune în vest. Acelaşi soare care răsare în est, apune în vest. Noi ştim că acesta este adevărul.

De unde a început civilizaţia? Din est. Aşa este. Ea a călătorit deopotrivă cu soarele, iar acum se află pe coasta de vest. Dacă se mişcă în continuare în felul acesta, ea va ajunge din nou în est. Civilizaţia din est s-a întâlnit cu cea din vest. Aş vrea să observaţi aceasta în următoarele câteva minute.

Să ţineţi minte că profetul a spus: „Va fi o zi deosebită… nu va fi nici zi, nici noapte, dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7). Observaţi că spre seară va fi lumină.

Fiul lui Dumnezeu Şi-a revărsat dreptatea şi puterea peste oamenii din est, acum o mie nouă sute de ani. A urmat o vreme în care am avut învăţături intelectuale. Noi am avut nişte vremuri măreţ în care am făcut organizaţii. Noi am făcut lucruri mari, dar aceasta este o zi cu ceaţă. Cred că aici în Phoenix, nu aveţi parte de astfel de zile, dar în est avem parte de asemenea zile înnourate, cu puţină lumină şi fără strălucirea soarelui. El străluceşte undeva, pentru că dacă nu ar străluci, nu ar fi lumină. Dar nu este strălucirea adevărată.

Spre seară, însă, norii se vor da la o parte şi acelaşi soare care a strălucit în est, va străluci şi în vest. Tot aşa, acelaşi Isus, Acelaşi Duh Sfânt care a căzut la început peste oamenii din est, S-a pogorât în zilele din urmă ca să strălucească peste orizontul vestic. Este acelaşi Isus, aceeaşi lucrare; acelaşi Isus iubitor. În seara aceasta, El este aici în forma Duhului Sfânt. El este Dumnezeul cel neschimbător şi nu Se poate schimba. Nu, dar vine în mod neaşteptat şi face minuni într-un mod tainic.

Să ţineţi minte că Isus a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi li la venirea Fiului omului.” Nimeni nu poate să se îndoiască de aceasta. El a spus: „Cum a fost în Sodoma…” În Sodoma s-a întâmplat chiar înainte ca focul să cadă şi să ardă Sodoma şi Gomora, iar noi suntem chiar înaintea miezului nopţii, a celei de-a doua veniri a Domnului, a zilei când lumea va fi distrusă de foc.

În vremea aceea au fost trei grupuri de oameni. Primul grup au fost sodomiţii, care reprezintă lumea; al doilea grup a fost Lot cu familia lui şi reprezintă biserica nominală sau credinciosul formal, intelectual; apoi a fost Avraam cu grupul lui, care îi reprezintă pe cei aleşi şi chemaţi afară. Să ţineţi minte că au foste trei grupuri: sodomiţii, adică păcătoşii, cei răi care erau ca cei din lumea de astăzi; membrii bisericii căldicei sau indiferenţi ca Lot şi grupul lui; şi în final a fost Avraam, adică cei chemaţi afară, care au stat deoparte şi au trecut prin greutăţi. Aşa este. Apoi, Domnul S-a coborât în chipul unui Bărbat care a fost purtătorul de cuvânt al celor trei îngeri care au stat acolo.

Cineva m-a întrebat: „Frate Branham, doar nu crezi că Acela a fost Dumnezeu?”

„Ba da, a fost Dumnezeu,” am răspuns eu. Acum ascultaţi. Avraam L-a numit „Domnul” cu literă mare, şi orice învăţat ştie că Domnul cu literă mare înseamnă „Elohim”, adică „Dumnezeu.”

El a spus: „Atunci cum a putut să mănânce? A mâncat Dumnezeu?”

„Desigur,” am răspuns eu. „Dumnezeu a luat o mână de lumină cosmică, nişte calciu, potasiu, etc., şi a spus: „Gavrile, intră aici şi tu, Mihaile, aici.” Apoi a intrat El însuşi în al treilea trup.”

El este Dumnezeu. Voi nu vă daţi seama Cine este El, dar El este Dumnezeul cel neschimbător. În seara aceasta sunt bucuros pentru că cred în El, pentru că într-o zi trupul meu va fi o mână de şaisprezece elemente, undeva în ţărâna pământului, iar când El va spune: „William Branham…” eu voi ieşi afară. El va sufla suflare de viaţă în acel trup şi va spune: „Vino aici!” Atunci, El va trece peste naşterea din mama mea şi aşa mai departe şi mă va chema pur şi simplu.

Va fi la fel ca atunci când Isus a făcut prima minune şi a transformat apa în vin. El a trecut peste toate etapele şi a spus: „Apa să se transforme în vin!” La înviere El nu va spune: „Domnule şi doamnă Branham, să vă căsătoriţi din nou şi să-l naşteţi pe William,” ci va vorbi Cuvântul şi eu voi păşi în faţă. Amin. Aşa este. El este Dumnezeu.

Desigur, El a făcut acel lucru şi S-a dus înaintea lui Avraam. Priviţi ce a făcut acolo. Să ţineţi minte că cei doi îngeri care Îl însoţeau s-au dus să predice în Sodoma şi au ţinut acolo o adunare. Este adevărat? Ei nu au făcut prea multe minuni, dar i-au orbit pe sodomiţi. Noi avem astăzi aceiaşi îngeri care predică bisericii formale de astăzi: un Billy Graham şi aşa mai departe. Ce orbeşte lumea? Cuvântul. Predicarea Cuvântului îl orbeşte pe necredincios.

Observaţi acum biserica chemată afară şi Îngerul care a vorbit cu Avraam. Ţineţi minte că numai cu câteva zile în urmă numele lui fusese Avram, iar numele soţiei lui fusese Sarai. Dumnezeu l-a întâlnit pe Avraam într-o formă de Duh şi i-a schimbat numele din Avram în Avraam şi ei din Sarai în Sara. Uitaţi-vă la Îngerul acesta cum Şi-a scuturat praful de pe El şi a zis: „Avraam, unde este nevastă-ta, Sara?”

Poate că Avraam şi-a zis în sine: Cred că am bănuit bine. Am simţit ceva deosebit, fiindcă Bărbatul acesta este diferit.” Apoi I-a răspuns: „Este în cortul de la spatele Tău.” De unde a ştiut El că numele lui Avram fusese schimbat?

El a spus: „Te voi vizita din nou când vine vremea să se nască copilul.” De unde a ştiut El că Avraam era căsătorit? „Unde este nevastă-ta, Sara?” Şi a continuat (Vă rog să fiţi atenţi că vorbeşte la persoana întâi): „Eu te voi vizita din nou pe când se va naşte copilul.” Acum vedeţi Cine era acel Bărbat, nu-i aşa?

Sara era în cort şi s–a gândit: „Cum pot eu…” şi a râs în sinea ei. Cu alte cuvinte ea şi-a zis: „Cum aş putea să mai am plăceri la vârsta aceasta?” Avraam avea aproape o sută de ani, iar Biblia spune că erau amândoi bătrâni. Vremea Sarei trecuse de mult timp şi pântecele ei era uscat de ani de zile, iar trupul lui Avraam era ca al unui mort.

„Eu te voi vizita pe vremea când se va naşte copilul.” Acum fiţi atenţi, apoi vom încheia.

Sara a râs şi şi-a zis: „Cum se poate întâmpla lucrul acesta? Eu sunt bătrână şi nu mai am plăceri, şi la fel este şi domnul meu bărbatul.” (Observaţi că aici „domnul meu” este scris cu literă mică). Îngerul a întrebat: „De ce a râs Sara?” Să ţineţi minte că Isus a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe şi ale Sodomei, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” Ce se întâmplă? Este Dumnezeu, Duhul Sfânt care locuieşte printre noi în aceste vase sfinţite pe care le curăţă sângele Domnului, prin credinţă, iar Dumnezeu locuieşte în ele făcând lucrările lui Isus Hristos, dovedind că Isus este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Dacă suntem botezaţi de Duhul Sfânt în trupul lui Hristos, noi devenim trupul lui Hristos şi suntem înviaţi împreună cu El. Când Se ridică El, ne ridicăm şi noi în înviere cu El, pentru că El este Capul, iar Capul şi trupul sunt împreună. Astăzi, Hristos este în biserica din tine.

Apoi lucrările pe care le-a făcut El, le veţi face şi voi. Aşa este, pentru că în Evrei 13.8 scrie că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Puteţi vedea aceasta? Oamenii nu se aşteaptă să fie în felul acesta. Ei se aşteaptă ca noi să fim o grămadă de oameni needucaţi care nici nu ştiu despre ce vorbesc. Ei cred că suntem o grămadă de proşti. Poate că şi suntem în sensul în care vorbesc ei, dar noi L-am acceptat pe Duhul Sfânt în felul în care L-a dat Dumnezeu şi am avut aceleaşi rezultate pe care le-a avut acolo. El este Dumnezeul cel neschimbător şi noi avem aceleaşi rezultate. Amin.

Când mama mea era pe moarte (Eu am botezat-o cu mulţi ani în urmă), mi-a zis: „Tu mi-ai fost un fel de ghid spiritual, Billy.” Familia mea este catolică, voi ştiţi aceasta. Eu am ştiut toată viaţa că Dumnezeu este Dumnezeu, dar familia mea nu s-a dus niciodată la biserică. Eu m-am dus acolo şi am vorbit cu preotul, iar el mi-a spus: „Aceasta este biserica. Aceasta este calea.”

„Dar ce este cu Biblia?” l-am întrebat eu.

„Tu eşti încurcat. Aceasta este biserica, iar Dumnezeu este în biserica Lui. Deci, tu trebuie să crezi ce spune biserica.”

Apoi m-am dus la luterani, iar ei au spus: „Noi suntem biserica. Noi suntem trupul credincioşilor.” M-am dus la baptişti, iar ei au spus: „Toţi sunt greşiţi. Noi suntem cei buni.”

Când am văzut aceasta, m-am gândit: „Ce se întâmplă aici? Biserica este un grup de oameni ieşiţi afară, dar aceştia spun într-un fel, iar ceilalţi spun altceva. Ceva trebuie să fie greşit.”

Eu am continuat: „M-am dus direct la Biblie, mamă, şi am citit ce a făcut biserica primară. Astfel, am procedat exact în felul în care au procedat ei şi am avut aceleaşi rezultate ca şi ei. Slavă lui Dumnezeu. Pentru mine este de-ajuns.”

Cât timp am aceleaşi rezultate, Îl văd pe acelaşi Isus; Îl văd pe Acelaşi Dumnezeu care a lucrat în Vechiul şi în Noul Testament, până înainte de Conciliul de la Niceea. El a lucrat până la înfiinţarea bisericii catolice, care a acceptat dogme omeneşti în locul Bibliei. El S-a dus mai departe prin epocile întunecoase şi S-a întors prin Luther, Wesley, până în epoca Laodicea, iar spre seară Se va arăta Lumina. Dumnezeu va scoate o Biserică, acest lucru fiind tot atât de sigur cum stau eu aici. Eu am văzut cum acelaşi Duh Sfânt a făcut aceleaşi lucrări pe baza aceloraşi promisiuni. Binecuvântat să fie Numele Domnului.

Dumnezeul cel neschimbător vă va da Acelaşi Duh Sfânt pe care li l-a dat şi lor, fără nici o schimbare. El va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut când a fost aici pe pământ, cu orice femeie sau bărbat care va crede şi Îl va accepta. Dacă ai Duhul Sfânt să ţii de El aşa cum a ţinut Iacov, până când vei avea rezultate pozitive. Amin. Să credeţi aceasta, prieteni. Poate că se va întâmpla într-un timp şi într-un loc neaşteptat, iar dacă poate s-o facă într-un loc neaşteptat, cu cât mai mult o va face în seara aceasta, într-un loc în care noi Îl aşteptăm s-o facă. Haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment.

În timp ce stăm cu capetele şi cu inimile plecate, vă cer scuze pentru că vă ţin atât de mult, până la ora nouă. Aş vrea să vă întreb ceva, pentru că s-ar putea să nu ne mai întâlnim din nou. Poate unii dintre voi nu vor mai vedea lumina zilei mâine dimineaţă, iar dacă se va întâmpla acest lucru, ne vom întâlni din nou dincolo de râu? Aveţi voi, în inimă, acea pace şi asigurare biblică de care am vorbit în seara aceasta? Când Îl întâlniţi pe Dumnezeu, voi aveţi o asigurare biblică, iar Dumnezeu vă schimbă viaţa complet. Atunci nu aveţi o nouă poleială pe voi, ci sunteţi o făptură nouă în Hristos.

Nu avem suficient loc la altar, dar vă rog să fiţi sinceri. Dacă doriţi să mă rog pentru voi de aici, de la amvon, ştiind că într-o zi va trebui să ne întâlnim din nou pe baza cuvintelor pe care le-am spus în seara aceasta, ridicaţi mâinile, în timp ce staţi cu capetele plecate, şi spuneţi: „Roagă-te pentru mine, frate Branham, pentru că vreau să fiu cum cere El.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi pe tine, tânără doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Oriunde v-aţi afla, ridicaţi mâinile cu sinceritate şi spuneţi: „Dumnezeule, fie-Ţi milă de mine. Frate Branham, eu am vrut tot timpul să fiu altfel, dar pur şi simplu nu am putut ajunge acolo.”

Oh, prietene, n-ai apucat ceva? Credeţi-mă ca pe slujitorul Lui. Duhul Sfânt are dreptate. Să nu lăsaţi pe nimeni să vă îndepărteze de El, ci ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu. Dacă numai v-aţi alăturat unei biserici, dacă aţi fost botezaţi numai în apă, dar nu şi cu Duhul Sfânt, nu aţi fost născuţi încă din nou.

Voi spuneţi: „Frate Branham, eu am vorbit în limbi, am făcut aceasta şi aceea.” Eu cred aceasta, dar să ţineţi minte că puteţi dansa în Duhul şi să vorbiţi în limbi, dar şi alţii fac aceasta. Eu am văzut hinduşi şi vrăjitori care vorbesc în limbi şi le tălmăcesc. Eu am fost odată într-un trib, împreună cu nişte fraţi şi acolo am văzut cum un creion s-a ridicat şi a început să scrie singur pe masă într-o limbă necunoscută, iar vrăjitorii care stăteau la masă o interpretau. Vedeţi? Toate acele lucruri pot fi de la diavolul.

Frate, dacă vorbeşti în limbi, dar continui să ai viaţa pe care ai trăit-o înainte, ceva este greşit cu experienţa ta. Vedeţi? Să nu vă bizuiţi numai pe faptul că vorbiţi în limbi, pentru că veţi ajunge la marginea cascadei şi ambarcaţiunea nu va rezista. Limbile vor înceta, prorociile se vor sfârşi, dar când va veni desăvârşirea, oh, iubirea lui Dumnezeu care este atât de adâncă şi de curată, pătrunzătoare şi puternică, toate celelalte daruri vor lucra împreună cu ea! Vedeţi? Toate aceste daruri care vi se dau sunt darurile Duhului Sfânt: vorbirea în limbi, prorocia, tălmăcirea şi aşa mai departe. Toate acestea sunt date pentru întărirea bisericii, a trupului lui Hristos. Primeşte mai întâi Duhul Sfânt şi vei vedea că viaţa ta se va schimba.

De când am început să vorbesc, am văzut opt sau zece mâini ridicate. Vor fi mai multe cereri înainte să încep rugăciunea? Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Mai este cineva? Ridicaţi mâna şi spuneţi sincer: „Frate Branham, aminteşte-mă şi pe mine.” Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine, soră. El vă vede mâinile.

Să ţineţi minte că Isus a spus: „Cine aude cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.” Noi trebuie să credem aceasta cu toată inima noastră. Crede numai cu tot ce este în tine, iar Dumnezeu Se va ocupa de restul.

Tată ceresc, predăm audienţa aceasta mică în mâinile Tale. Oamenii aceştia stau în seara aceasta înaintea Ta, Doamne, şi simt pentru cei ce stau acolo cu mâinile ridicate. Dumnezeule, cer salvarea sufletelor lor. Doamne, eu am făcut tot ce am putut ca să aduc Cuvântul în felul meu umil, şi Te rog să sădeşti în inimile lor puţina Sămânţă care a fost adusă. Cer ca sufletele lor să nu piară, ci să se arate în ziua aceea la înviere. Împlineşte aceasta, Doamne.

Tu eşti Dumnezeu şi nu mai este nici un alt dumnezeu afară de Tine. Păgânii au chipuri, dar noi avem un Dumnezeu viu. Noi putem să ne gândim la Tine, Tată, cum stai în veşnicie, de un milion de ori mai strălucitor decât zece miliarde de sori. Oh, Dumnezeule, străluceşte în continuare! Tu poţi să faci cerurile, să pui sisteme solare măreţe în ceruri, apoi să Te cobori jos ca să salvezi un păcătos care a venit în seara aceasta în tabernacol alături de aceşti creştini. Isus ne-a spus în Cuvântul Său că „unde vor fi doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18.20).

Salvează aceşti oameni, Tată. Aceasta este tot ce ştiu să cer şi cred că Tu vei răspunde la rugăciunea mea. Îngăduie ca mâine să vină la adunare gata de botez, dacă nu au fost încă botezaţi, şi să fie umpluţi cu Duhul Sfânt. Îngăduie ca ei să se ţină de acest adevăr al lui Dumnezeu până când îi va elibera moartea, fiindcă cer aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Vom încheia imediat, dar aşa cum am mai spus, s-ar putea să nu ne mai întâlnim niciodată. Nădăjduiesc însă că ne vom întâlni sus. Să ţineţi însă minte că în ziua judecăţii va trebui să dăm socoteală pentru ceea ce am făcut în seara aceasta. Eu va trebui să dau socoteală pentru ceea ce am spus şi am făcut. Totul contează de faţa lui Dumnezeu. Voi ştiţi ce mi se va întâmpla dacă voi fi găsit vinovat, de aceea, mai bine mor ca păcătos decât ca înşelător, fiindcă vreau să fiu cinstit şi drept.

Priviţi! Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Este greu să facem un rând de rugăciune, dar mă voi ruga pentru voi în audienţă. Mă voi ruga ca Dumnezeu să vă dea ceva pe care să puteţi pune mâna, aşa cum a făcut şi Iacov la vremea lui.

Acum mă adresez oamenilor care sunt în suferinţă. Eu v-am vorbit mai înainte despre un Înger care S-a coborât, şi care era de fapt Dumnezeu manifestat într-un trup omenesc. El ni Se descoperă şi nouă dacă suntem credincioşi. El a înţeles ce a făcut şi a spus Sara în sinea ei, din audienţă, când stătea cu spatele către ea.

Ca să vă fie mai clară această imagine, vă voi aminti de timpul când El a trecut printr-o mulţime de oameni, iar acolo se afla o femeie micuţă, care era la fel de descurajată ca toţi cei de aici. Noaptea trecută noi am avut parte de o mică tulburare a apei. Noi am avut o mulţime de oameni pentru care trebuia să ne rugăm, iar băiatul a împărţit numere de rugăciune în stânga şi-n dreapta. Oamenii se tot mişcau în sus şi-n jos, iar unii voiau să meargă la şcoala duminicală. Cineva mi-a spus când eram afară: „Să-i laşi să plece devreme, deoarece oamenii aceştia trebuie să conducă până departe ca să ajungă la şcoala duminicală.”

Aş vrea să-mi ţin promisiunea, pentru că am spus că voi face aceasta. Vedeţi?

Ceea ce contează este ca voi să apucaţi Ceva ce este real. Câţi dintre voi credeţi că Isus este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Dacă v-aş spune că a venit peste mine duhul lui John Dillinger, aş fi o persoană periculoasă. În cazul acesta aş avea la mine arme şi aş fi certat cu legea. Dacă v-aş spune că peste mine este duhul unui mare pictor, v-aţi aştepta să pictez acea pictură ca acel artist. Dacă v-aş spune că în mine este duhul lui Houdini, scamatorul acela vestit, v-aţi aştepta să fac lucrările pe care le face el. Dacă v-aş spune că în mine este duhul unui mare compozitor, v-aţi aştepta să ating acele tonuri într-un anumit fel, deoarece peste mine este duhul lui. Vedeţi?

Dar dacă v-aş spune că peste mine este Duhul lui Hristos, atunci aş face lucrările lui Hristos. Hristos a spus că Dumnezeu era în El. „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.” Noi ştim cu toţii că Dumnezeu era reprezentat prin Hristos ca să împace lumea cu Sine însuşi. El a fost Emanuel. Isus a spus: „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări.”

El a trecut prin mulţime având acelaşi Duh în El, iar o femeie s-a atins de poala hainei Lui. El nu a simţit atingerea ei în mod fizic, voi ştiţi aceasta. Hainele palestiniene au o altă haină pe dedesubt, iar pe deasupra este o haină mare şi largă care atârnă în jos. El nu avea cum să-i simtă atingerea, dar ea L-a atins prin credinţă.

Şi orbul Bartimeu L-a atins prin credinţă, deoarece El nu avea cum să-i audă strigătul din pricina strigătelor mulţimii. Unii dintre ei strigau: „Hei, Tu, Cel care învii morţii! Acolo este un cimitir plin cu morţi, vino şi învie-i!” Ei râdeau de El şi la fel făceau preoţii: „Haide, fă aceasta şi aceea!” dar El nu a spus nici un cuvânt. Acolo se afla cerşetorul acela orb. Oh, Dumnezeule! Deodată Isus S-a oprit şi a spus: „Aduceţi-l la Mine!” Vedeţi?

Femeia aceea micuţă a văzut că n-are cum să-I atragă atenţia din pricina rabinilor şi preoţilor din jurul Lui, aşa că I-a atins haina. Imediat Isus S-a oprit şi a întrebat: „Cine M-a atins?”

Petru L-a certat şi I-a zis: „Cum adică cine Te-a atins? Toată lumea Te atinge! De ce pui o asemenea întrebare?”

Dar El a spus: „Am simţit că din Mine a ieşit o putere. Cineva M-a atins în mod deosebit.” Apoi a privit prin mulţime până când a văzut-o pe femeia aceea micuţă. Care era problema ei? Avea o scurgere de sânge. Şi pentru că ea a avut destulă credinţă ca să-L atingă pe Dumnezeu, Isus a simţit acea atingere deosebită. Dacă Isus este printre noi, oare aceeaşi dorinţă nu-L poate atinge din nou?

Aş vrea să-i întreb ceva pe predicatori. Spune Biblia că acum Isus este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre? Este adevărat? Câţi ştiu că acesta este adevărul? Noul Testament spune aceasta. Acum El este Marele Preot care poate fi atins de ce anume? De simţirea neputinţelor noastre. Ei bine, atunci cum vei putea şti că L-ai atins? Dacă Isus este Acelaşi ieri, azi şi în veci, va acţiona la fel cum a făcut-o ieri, nu-i aşa?

Ei bine, acum El nu are alte mâini pe pământ, afară de mâinile mele şi ale tale. Vocea Lui pe pământ este vocea noastră. Vocea noastră Îi este dăruită Lui şi de aceea predicăm Evanghelia. Noi credem că nu suntem noi, ci suntem inspiraţi să predicăm acele lucruri, pentru că Duhul Sfânt vorbeşte prin noi. Vedeţi? Noi nu credem că putem face acest lucru. Cu siguranţă că nu. Eu ştiu că nu aş putea face aceasta şi o ştim cu toţii. Este inspiraţia Duhului Sfânt.

Dacă un om predică ceva care este contrar şi neagă Cuvântul, atunci cum poate scrie Duhul Sfânt Cuvântul şi apoi să-L nege printr-un om? El nu poate face aceasta. Trebuie să fie Cuvântul; El trebuie să vină exact cum este scris.

Dacă El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre, înseamnă că şi acum Se va purta exact cum S-a purtat şi atunci când L-a atins femeia aceea. Deci, dacă sunt slujitorul Lui şi Duhul Sfânt este în mine, voi puteţi să-L atingeţi oriunde v-aţi afla.

Haina mea nu face nici o diferenţă. Eu sunt un păcătos salvat prin har şi nu sunt cu nimic mai presus decât soţia, soţul, fratele sau oricine altcineva. Noi toţi suntem la fel, dar El este Marele Preot. Nu eu sunt Marele Preot, ci El. Faptul că mă atingeţi pe mine nu foloseşte la nimic, dar dacă Îl atingeţi pe El, vă va ajuta. Dacă pot să mă supun în întregime Lui, sunt ca acest microfon de aici. El este complet mut până când îl ia cineva şi vorbeşte în el, nu-i aşa?

Eu nu cunosc pe nimeni de aici, în afară de fratele şi sora Dauch care stau chiar aici, şi cred că fratele acesta micuţ este fratele Garcia. Cred că numele lui este David. De asemenea, cred că le cunosc şi pe cele trei sau patru tinere, care sunt din Georgia şi Tennessee. Ele vin la biserica mea. Unii oameni conduc şi o mie cinci sute de mile în fiecare duminică să mă audă predicând.

De asemenea, cred că cea de acolo este sora Evans. Este ea, sora Ungreen şi fratele Evans. Câţi dintre cei ce staţi aici şi sunteţi bolnavi, ştiţi că eu nu vă cunosc? Ridicaţi mâinile. Aveţi credinţă!

Tată ceresc, Tu îmi cunoşti inima. Doamne, eu n-am venit aici ca să fac un spectacol pentru Tine, fiindcă Tu nu ai nevoie de aşa ceva. Dacă ceea ce fac nu este după voia Ta divină, Tu poţi să opreşti totul, dar noi simţim că Duhul Sfânt a fost aici şi ne-a binecuvântat.

Eu am vorbit despre subiectul „Sunt Dumnezeu şi nu Mă schimb.” Când ai umblat pe pământ în trup uman, ca Emanuel, o femeie micuţă s-a atins într-o zi de haina Ta şi a avut atât de multă credinţă încât El a simţit atingerea ei. Tată, Cuvântul Tău spune că Isus, Fiul Tău, este şi în seara aceasta Marele nostru Preot şi că poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre.

Aici sunt oameni bolnavi, iar eu mă rog, Tată, să le dai ceva de care să se ţină, aşa cum i-ai dat şi lui Iacov. Lasă-i să ştie că este vorba de Duhul Sfânt, iar ei să se ţină de El şi să nu Îl lase până când nu sunt binecuvântaţi. Dacă vei face aceasta, Doamne, fiecare persoană bolnavă se va ţine de aceeaşi promisiune până când vor fi siguri în inimile lor că binecuvântările lui Dumnezeu se odihnesc peste ei.

Eu încredinţez această audienţă în mâinile Tale, Mesajul şi pe mine însumi pentru lucrările Tale. De acum încolo totul este peste putinţa mea sau a altuia. De acum încolo trebuie să fii Tu, Doamne, aşa că dovedeşte-Te ca fiind Acelaşi ieri, azi şi în veci: Dumnezeul cel neschimbător, fiindcă Îţi cer aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Credinţa este un dar care vine împreună cu Duhul Sfânt ca să facă Cuvântul viu, iar dacă El face aceasta, nu mai trebuie să te îngrijorezi, pentru că Cel care Se manifestă este Cuvântul.

Acum aş vrea ca fiecare dintre voi să vă gândiţi la aceasta în inimile voastre. Gândiţi-vă doar, fiindcă nu este nevoie să vă rugaţi cu voce tare; rugaţi-vă în voi înşivă şi spuneţi: „Doamne, sunt sigur că fratele Branham nu ştie nimic despre mine. El nu-mi cunoaşte boala şi nu ştie nimic despre mine, iar eu nu încerc să-l ating pe el. Dar el ne-a spus foarte clar că Tu eşti Marele Preot, iar eu am citit aceasta. Îngăduie ca el să-mi vorbească, aşa cum i-a vorbit Isus femeii care I-a atins haina.”

Dacă nu eşti bolnav, spune: „Doamne Isuse, eu am fost întotdeauna sceptic în ce priveşte lucrurile supranaturale, dar aş dori să am ceva pe care să pot pune degetul. Îngăduie ca el să le vorbească acestor persoane pentru care mă rog. Lasă-l să vorbească în felul acesta şi voi crede.”

Aceasta va lua toată necredinţa de la voi, şi va fi ceva pe care puteţi pune mâna, cum a făcut şi Iacov, şi să spuneţi: „Aceasta este.” El L-a apucat odată pe Dumnezeu şi a spus: „Sunt aici. Pot să Îl ţin.” Aceasta v-ar face pe toţi să credeţi? Dacă da, ridicaţi mâinile şi spuneţi oriunde v-aţi afla: „Măreşte-mi numai credinţa şi lasă-mă să văd lucrarea Ta.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Eu nu spun că El va face acest lucru, ci cred că îl va face.

Într-o zi când veneau de pe munte, El i-a spus tatălui acelui băiat epileptic: „Toate lucrurile sunt cu putinţă dacă crezi!” O, dacă am putea crede! Cine este bolnav şi în nevoie să creadă din toată inima că „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede.”

„Tu ce aştepţi acum, frate Branham?” Toţi cei care au venit la Phoenix, au văzut de multe ori aceasta. Voi aţi văzut Lumina care a fost fotografiată, nu-i aşa? Ei au fotografia aceea la Washington DC. Vedeţi? Aceasta mărturiseşte pentru Sine însuşi.

Acel Stâlp de Foc i-a condus pe copiii lui Israel prin pustie; acel Stâlp a fost făcut carne şi a locuit printre noi, fiindcă Isus a spus: „Eu vin de la Dumnezeu şi merg la Dumnezeu.” După înviere, El S-a înălţat, iar după ce a făcut aceasta, l-a întâlnit pe Pavel pe drumul Damascului, pentru că S-a arătat din nou în acea Lumină. Pavel a putut s-o vadă, dar ceilalţi, nu. Ea chiar l-a orbit. El a spus că a văzut acea Lumină care strălucea mai tare decât soarele şi a întrebat: „Cine eşti Tu, Doamne?”

Şi Domnul i-a răspuns: „Eu sunt Isus… Ţi-ar fi greu să dai cu piciorul într-un ţepuş.”

Dacă Lumina aceasta este cea de pe drumul Damascului, va face aceleaşi lucrări. Trebuie să fie aşa.

Lăudaţi-L pe Domnul! Mulţumesc, Doamne Isuse.

Aici este o doamnă micuţă cu o rochie albastră, care se roagă pentru că are probleme cu sinusurile. Dacă crezi din toată inima, vei fi bine. Crezi aceasta? Ei bine, atunci poţi avea acest lucru. Eu n-am mai văzut-o pe femeia aceasta în viaţa mea. Aceste lucruri sunt adevărate, nu-i aşa, doamnă? Dacă sunt adevărate, fă cu mâna în sus şi-n jos. Tu te rugai pentru lucrul acela. Să ai credinţă.

Aici este o doamnă micuţă cu o haină de blană sau aşa ceva. Aceasta este Lumina aceea. Puteţi vedea Lumina care se află deasupra acelei femei? Eu nu o cunosc, nu am văzut-o niciodată în viaţa mea. Ridică mâna dacă suntem străini. În jurul tău este un simţământ ciudat, dulce şi foarte umil. Este Lumina aceea, iar eu mă uit chiar la ea. Tu ai o tumoare. Nu una, ci mai multe şi sunt peste tot în trupul tău. Este adevărat? Crezi? Dumnezeu te va vindeca şi te va face bine. Crede numai. Crezi?

Micuţa doamnă care stă în spatele copilului din scaunul cu rotile, a ridicat mâna. Eu nu am văzut-o niciodată. Suntem străini, nu-i aşa? Noi ne rugăm ca Dumnezeu să-ţi vindece problema de la inimă. Dacă este adevărat, fă cu mâna. Isus te-a vindecat. Du-te acasă şi fii bine. Crezi din toată inima? „Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.” Crede şi nu te îndoi. Crede din toată inima.

La câteva rânduri depărtare de doamna Sharitt, stă o doamnă. Ea se roagă pentru că are artroză. Crede, doamnă. Crezi? În ordine. Atunci primeşte vindecarea.

„Spre seară se va arăta Lumina.” Biblia spune că aşa va fi, Dumnezeul cel neschimbător. Spuneţi-mi pe cine au atins ei? Isus este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Eu spun solemn, cu mâna ridicată, că nu i-am mai văzut niciodată pe oamenii aceştia şi că nu ştiu nimic despre ei. El este însă prezent aici, iar voi nu vă puteţi ascunde viaţa nici chiar dacă vreţi. Aşa este. El este aici; El este Hristos şi este real. Este făgăduinţa Lui, a aceluiaşi Dumnezeu. Poţi cuprinde lucrul acesta? Cuprinde-l şi spune: „Este al meu. Acum cred.”

Tată ceresc, aduc această audienţă înaintea Ta, pe aceşti oameni bolnavi. Ei sunt în nevoi. Aşa cum am spus aseară, odată a fost un păstor care se numea David, care a primit sarcina să păzească oile tatălui său. Tată, aici se află mulţi păstori. David nu avea prea multe ca să se păzească pe el şi oile. Avea numai o praştie, dar aceea a fost suficientă.

Într-o zi a venit un leu şi i-a luat una dintre oi, dar David a ştiut că Dumnezeul cerurilor era cu el, aşa că a luat praştia şi s-a dus după oaie. L-a ucis pe leu, l-a doborât cu praştia şi a adus oaia înapoi vie.

Tată, boala care este diavolul şi care este mai mare decât leul, a prins multe din oile Tale. Eu am aici o praştie mică şi ea se numeşte rugăciune cu credinţă. Ea nu pare să fie mare lucru pe lângă armele medicinii moderne, dar Dumnezeule, Tu poţi călăuzi această rugăciune în acel loc.

Satană, să-i laşi în pace! Eu vin după acea oaie. Eliberează-i! În seara aceasta vin să-i aduc înapoi pe păşunea Tatălui. În Numele lui Isus Hristos, mustru toţi diavolii de boală, să iasă afară din aceşti oameni! Fie ca ei să umble liberi începând din ceasul acesta, în Numele Domnului Isus Hristos.

Toţi cei care cred în vindecare să se ridice în picioare şi să spună: „Îmi accept vindecarea chiar acum. Îmi pun mâinile peste Hristos şi cred din toată inima.” Amin.

Amin