TĂLMĂCIREA DESĂVÂRȘITĂ – 2

 

12 Septembrie 2018

Să deschidem Bibliile la 1 Corinteni 13.9-:

„Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte,

dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.”

Duminică am început cu textul acesta, și doresc să citesc încă o dată și citatul de la care am plecat, din Întrebări și răspunsuri din anul 1964:

„1 Corinteni 13 spune: „Când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși.” Așadar, toate lucrurile mici ca: a sări în sus și-n jos ca un copil, a încerca să vorbești în limbi și toate celelalte lucruri, se vor sfârși când ceea ce este desăvârșit… iar cu ajutorul lui Dumnezeu, noi avem astăzi tălmăcirea desăvârșită a Cuvântului cu legitimare divină.”

Îmi plac foarte mult cuvintele acestea. Acum, orice presupunere omenească poate fi dată la o parte pentru că Dumnezeu a trimis în scenă un profet pe care l-a legitimat ca profet adevărat potrivit etalonului Bibliei, iar odată cu acesta, copiii lui Dumnezeu au primit odihna pentru că acum știm Adevărul. Acum știm ce a vrut să spună Dumnezeu și care este voia Sa pentru că ne-a dat Cuvântul Său, așa că putem sta liniștiți și să spunem: „Știm ce vrea El, știm ce a intenționat El și cunoaștem voia Sa”, pentru că astăzi am primit tălmăcirea desăvârșită cu legitimare divină.

Noi am mai vorbit despre mesajul Paradox, unde am găsit ce înseamnă un profet:

„Un profet nu trebuie doar să vorbească Cuvântul, ci să și spună lucruri mai dinainte și să fie un interpret divin al Cuvântului.”

Isus a spus în Ioan 6.63:

„Duhul este Acela care dă Viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt Duh și Viață.”

Noi știm că Isus era în slujba profetică atunci când a venit ca marele Profet, iar când a vorbit, a spus: „cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt Duh și Viață.”

Dar, după aceea a venit în Ioan 17.20 și S-a rugat pentru apostoli spunând:

„Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.”

Aici urma să existe un transfer. Isus vorbea, cuvintele Sale fiind Duh și Viață, și a împărtășit multe din acele cuvinte în mod direct, apostolilor. De multe ori când vorbea în public, vorbea în pilde, dar când rămânea cu apostolii, începea să le frângă însemnătatea acelor pilde spuse. Au existat lucruri pe care ei le-au auzit direct de pe buzele Lui, pe care le-au auzit la ultima Cină și care le-au fost împărtășite numai lor, de Domnul Însuși, deoarece El știa că urma să aibă loc un transfer, că El, care era un singur Om într-o slujbă în trup, urma să plece. Apoi, Cuvintele Sale care erau Duh și Viață, aveau să intre în cei cărora li le împărtășise, iar ei urmau să ia același Cuvânt și să-L răspândească în toată lumea, așa că același Cuvânt răspândit prin alte buze, urma să fie tot Duh și Viață. Chiar dacă Vasul urma să se schimbe, chiar dacă unealta urma să fie schimbată, Cuvântul care avea să fie vorbit prin acele buze, urma să fie tot Duh și Viață. Aleluia!

Isus nu Se ruga numai pentru apostoli, ci pentru toți cei care „vor crede în Mine prin Cuvântul lor.” Aceasta înseamnă că eu și voi, am fost incluși în rugăciunea aceea, pentru că atunci când citim scrierile lui Petru, Pavel, Iacov, Ioan, când citim toate aceste Cărți ale Scripturii, citim ceea ce le-a fost împărtășit lor, citim cuvintele care au fost transmise prin paginile acestei Biblii, iar când Isus S-a rugat, nu S-a rugat numai pentru oamenii care aveau să aducă acest Cuvânt, ci și pentru cei care aveau să creadă în El prin cuvântul lor. Așadar, Domnul S-a rugat în mod direct pentru noi, dacă credem în El. Amin!

Acum aș vrea să fac o scurtă recapitulare cu privire la ceea ce am vorbit data trecută, după care vom merge mai departe. Noi am vorbit despre faptul că astăzi am avut în scenă un profet, acesta fiind interpretul divin al Cuvântului, ceea ce ar putea să-i ofenseze pe unii, deoarece oamenii doresc să aibă propria lor părere despre Cuvânt. Aceasta este o luptă umană, dar noi ar trebui să ne predăm căii lui Dumnezeu pentru că de multe ori, noi vrem ca aceste lucruri să însemne ceea ce are sens pentru noi, însă apoi vine profetul și dărâmă toată înțelegerea noastră. Dar smerenia spune: „Voi muri față de felul meu de a vedea lucrurile și voi lua calea lui Dumnezeu pentru că eu nu am același nivel de legitimare.” Amin!

Nu contează ce spune predicatorul vostru preferat; dacă este diferit de ceea ce a învățat profetul, eu l-aș pune deoparte pe predicatorul preferat și aș lua ceea ce a spus profetul. Nu contează ce spune mama, tata sau unchiul meu care a fost la adunări, puteți pune toate acestea deoparte și să luați ceea ce spune profetul pentru că el este interpretul divin al Cuvântului.

În mesajul „Însărcinarea mea” din anul 1951 scrie:

„Ca și scăldătoarea și apa din Betesda. Nu ar fi putut spune: „Priviți ce apă minunată sunt Eu!”? Pentru că dacă Îngerul ieșea din apă, rămânea pur și simplu o apă. Nu-i așa?”

Aici, el face referire la scăldătoarea Betesda, unde venea Îngerul și tulbura apa, cel care intra primul în ea fiind vindecat. Dar nu apa aceea era specială, ci Îngerul care intra în ea.

„Prin harul lui Dumnezeu, eu nu sunt decât fratele vostru, dar când vine jos Îngerul Domnului, devin un Glas al lui Dumnezeu pentru voi.

Dacă v-am jignit prin faptul că am spus aceasta, vă rog să mă iertați. Am simțit că aceasta s-ar putea să fi fost resimțită, dar eu sunt Glasul lui Dumnezeu pentru voi. Vedeți? O spun încă o dată. Ceea ce am spus a fost sub inspirație. Prima dată m-am simțit rău în legătură cu aceasta, dar El a repetat-o.”

Prima dată când a spus aceasta, a avut un resentiment și și-a cerut scuze, dar imediat după ce și-a cerut scuze, oh, îmi place aceasta, a spus: „Am simțit că aceasta s-ar putea să fi fost resimțită, dar eu sunt Glasul lui Dumnezeu pentru voi.”

Dintr-o dată a venit inspirația și el nu a mai trebuit să-și ceară scuze pentru că ceea ce spunea era Adevărul. Este uimitor cum, ca ființă umană, uneori este greu să spui lucruri din Scriptură care sunt adevărate, de teamă că i-ar putea jigni pe unii, dar când vine inspirația, nu mai este timp pentru scuze, ci este Cuvântul și numai Cuvântul. De aceea, această Mireasă trebuie să ajungă sub inspirație, ca să poată vorbi Cuvântul și numai Cuvântul, pentru că Cuvântul pentru ziua de azi este un Cuvânt îndrăzneț, direct, adevărat și onest, care nu-Și cere scuze. S-au terminat zilele hibridării, a amestecării lucrurilor din pricina sentimentelor unora; acum, Dumnezeu S-a întors să aducă Cuvântul curat și adevărat, iar dacă Acesta jignește, este jignitor pentru cei care nu sunt de partea lui Hristos.

„Dar eu sunt Glasul lui Dumnezeu pentru voi. Vedeți? O spun încă o dată. Ceea ce am spus a fost sub inspirație. Prima dată m-am simțit rău în legătură cu aceasta, dar El a repetat-o.

Vedeți, eu nu pot spune nimic de la mine, ci spun ceea ce îmi arată El. Credeți ceea ce spun și fiți atenți la ce se petrece.”

În mesajul „Evenimente actuale clarificate prin lumina prorociei” din anul 1965, fratele Branham a spus:

„Atunci, profeția lui Ioan a fost legitimată conform rânduielii lui Dumnezeu. Fiți atenți cât este de desăvârșit. Biblia spune: „Cuvântul Domnului vine la profet”, iar Isus a fost Cuvântul. Astfel, Ioan profețea despre împlinirea venirii Domnului, iar Isus, Cuvântul, a venit la profet, în apă. Oh, cât de minunat! Cât este de infailibil… Cuvântul era rar în ziua aceea. Iată-l pe profet venind și spunând: „Eu sunt Glasul Cuvântului!”

Aici, fratele Branham se întoarce la ziua lui Ioan. Ioan Botezătorul prorocea, iar când a fost întrebat: „Cine ești?”, a răspuns: „Eu sunt Glasul care strigă în pustie.” Deci, el spunea că era Glasul Cuvântului pentru ziua aceea. Atunci, Cuvântul trebuia să vină la profet, iar Isus era Cuvântul făcut trup, ceea ce înseamnă că El trebuia să meargă la profetul acela pentru că Cuvântul vine întotdeauna la profet.

Să mergem împreună la 1Corinteni 14.37. Vom privi puțin la apostolul Pavel care a fost un profet. El a fost profetul Alfa al Miresei dintre neamuri.

„Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.”

Pavel nu amesteca cuvintele și nici nu-și cerea scuze, ci a spus: „Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.”

Pavel nu spune: „Aceasta este părerea mea” ci spune: „…ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.”, iar „dacă cineva este profet sau duhovnicesc, va recunoaște aceasta.” Prin faptul că a făcut această afirmație, el a spus că dacă cineva nu va recunoaște și va trece ușuratic pe lângă cele spuse de Pavel, dovedește că nu este nici profet, nici duhovnicesc, deoarece dacă spui adevărul într-o direcție, implicit spui adevărul și cu privire la direcția cealaltă. Acesta este motivul pentru care atât de mulți oameni au avut o problemă cu Pavel. Dacă veți citi scrierile lui, veți vedea că a fost respins, pus deoparte, prigonit, chiar și în cadru așa zisei biserici Nou Testamentale. De ce? Pentru că el nu s-a jucat. Ceea ce este adevărat, este adevărat, iar el a spus Adevărul.

Să mergem împreună în Galateni 1.6-8:

„Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie.

Nu doar că este o altă evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.

Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”

El spunea: „Nimeni nu poate să vă predice o evanghelie, diferită de cea pe care v-am predicat-o eu.”

„Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”

Pavel știa unde stă. El era profetul acelei epoci și nu și-a cerut scuze pentru ceea ce spunea. Iar dacă Pavel, în slujba Alfa, nu și-a cerut scuze pentru aceasta, înseamnă că nici profetul Omega pentru Mireasa dintre neamuri nu trebuie să-și ceară scuze pentru că a spus: „Așa vorbește Domnul! Acesta este Cuvântul Domnului, aceasta este tălmăcirea Scripturilor.” Când el a luat un verset despre care timp de două mii de ani am crezut că s-a aplicat la revărsarea Duhului Sfânt la Rusalii, și a spus: „Nu, acesta se împlinește astăzi”, nu trebuia să-și ceară scuze pentru aceasta, deoarece el știa la ce se referea.

Când el a luat versetul care spune: „Dacă-L respingeți pe Fiul omului, aceasta vi se va ierta, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu vă va fi iertată nici în veacul acesta, nici în cel viitor,” și a spus: „Aceasta se petrece acum când Cuvântul a venit în totalitate.” Profetul a luat un verset care timp de aproape două mii de ani a fost înțeles ca având o anumită însemnătate, l-a adus în ziua sa, adică astăzi, și a spus: „Aceasta se petrece acum, sub actuala restituire a Adevărului”, iar hula împotriva acestui lucru nu va fi iertată niciodată. El nu trebuia să-și ceară scuze pentru aceasta.

Un alt lucru pe care el nu a trebuit să-l facă, a fost că nu trebuia să dovedească aceasta, deoarece Dumnezeu a dovedit că el era un profet.

În anul 1959, el a adus un mesaj intitulat „A privi la ceea ce nu se vede”. Fratele Branham era la sfârșitul serviciului și a făcut o chemare la altar, după care a întrebat:

„Pulsează El spre voi?” și dintr-o dată a avut loc ceva. Fiți atenți la ceea ce s-a spus în continuare:

„Eu sunt Domnul care L-a înviat pe Hristos din morți.

Eu sunt Cel care L-a trimis pe Duhul Sfânt,

Eu sunt Cel care a dat făgăduința.

Fratele Branham nu are nimic a face cu aceasta.

El și-a predat viața Mie.

Eu folosesc duhul lui; Eu vorbesc prin buzele lui.

Sunt Eu; Eu sunt Domnul. Vino jos!”

Aceasta este o stăpânire deplină. Fratele Branham vorbea, făcea o chemare la altar, dar chiar în mijlocul chemării, a întrebat: „Pulsează El spre voi?”, apoi a făcut o scurtă pauză, iar în continuare ni se spune: „Eu sunt Domnul care L-a înviat pe Hristos din morți.” Acesta nu era fratele Branham, nu putea fi el, pentru că dacă ar fi fost fratele Branham, ar fi fost fals. Viața lui Isus Hristos a pus stăpânire pe viața sa, iar el era un fiu al omului care-L descoperea pe Fiul omului care vorbea prin buzele lui și spunea:

„Nu fratele Branham vă vorbește. El nu are nimic a face cu aceasta. El și-a predat viața Mie. Eu folosesc duhul lui; Eu vorbesc prin buzele lui. Sunt Eu; Eu sunt Domnul. Vino jos!”

Cum putem judeca așa ceva, prieteni? Eu spun: „Aleluia! Îți mulțumesc, Doamne!”

Timp de mii de ani, omul a bâjbâit în întuneric, sub înțelegerea tradițională, în întunericul învățăturilor și crezurilor, dar a venit un om care era profet, la fel ca profeții Vechiului Testament, legitimat de Dumnezeu, cu autoritatea de a aduce Cuvântul și tălmăcirea desăvârșită a Cuvântului, iar eu spun: „Sunt recunoscător veșnic pentru aceasta.” Dacă nu ar fi fost așa, când ar fi venit martorii lui IeHoVaH sau adventiștii de ziua a șaptea la voi, ar fi fost doar părerea voastră sau a lor; ar fi fost doar câte Scripturi au memorat ei sau voi, și vreau să vă spun ceva: cei care vin la voi acasă și pe care ei îi numesc misionari și sfinți de ziua a șaptea, știu mai multe versete decât mine. Ei au o cale memorată și știu să treacă de la un verset la altul, iar noi stăm acolo și spunem: „Și eu cunosc Scripturile, dar trebuie să-mi folosesc telefonul ca să vă pot spune unde se regăsesc în Biblie.” De ce? Pentru că nu este despre cât de mult am studiat, nici despre cât am memorat sau am pus la un loc, despre Cartea pe care am citit-o sau pe care o putem reciti, ci este despre Adevărul care a venit printr-un profet. Adevărul acela ne-a deschis ochii, iar acum vedem Cuvântul cu ochi de vultur. Noi nu ne certăm cu privire la un lucru, ci suntem atât de departe de tablou încât îl vedem pe tot. Amin!

În mesajul „Glasul semnului” din anul 1964, fratele Branham a spus următoarele referindu-se la profeți:

„În Vechiul Testament, ei erau mai mult decât atât, erau văzători. Înțelegeți? Ei spuneau lucruri care aveau să se întâmple și se întâmplau. Aceasta îi dădea dreptul să fie interpretul Cuvântului pentru ziua aceea, pentru că Dumnezeu a luat Cuvântul din ziua aceea și L-a tălmăcit El Însuși prin acel om.”

Aceasta a făcut în ziua lui Noe, în ziua lui Moise, în ziua lui Ilie; El a făcut același lucru în ziua fiecărui profet.

„Pentru aceasta a venit pe pământ, pentru că întotdeauna când vine un profet pe pământ, el este un semn. Fiți atenți pe măsură ce parcurgem aceste lucruri și veți vedea dacă este așa. El Își trimite întotdeauna profetul. Când vedeți că se ridică în scenă un profet, să fiți atenți! Voi știți că noi așteptăm să vină unul acum, iar când vedeți aceasta, amintiți-vă că este pe punctul să se întâmple ceva. Aceasta este însărcinarea sa, iar atunci Dumnezeu Își tălmăcește Cuvântul cu el și prin el. Așa scrie în Numeri 12.6.”

În citatul acesta este ceva interesant. Predica aceasta este din 14 februarie 1964, deci după Peceți, iar în timp ce vorbește despre profeți și despre legitimarea și autoritatea lor, spune: „Noi așteptăm să vină unul acum”. Credeți că fratele Branham aștepta să vină un profet? El știa că deja venise un profet, dar nu a spus aceasta direct, ci ne-a arătat semnul, legitimarea, Cuvântul pentru aceasta. Vedeți, Dumnezeu era Cel care trebuia să descopere cine era omul care ne vorbea, iar el a spus: „Noi așteptăm să vină unul acum”. Nu a venit? Ar trebui să așteptăm altul? Nu a fost fratele Branham profetul? Nu a crezut în însărcinarea sa? Nu aceasta este cauza pentru care a vorbit așa, fiindcă tot el a spus că „Uneori lucrurile sunt spuse în așa fel încât să ne arunce afară, iar acest lucru este făcut intenționat.” El încerca să-i scoată afară pe necredincioși și să-i prindă pe credincioși și să-i atragă pentru ca ei să vadă Cuvântul, să vadă semnul și legitimarea și să spună: „Acesta este profetul pe care îl căutăm.” Cel care aducea Mesajul spunea: „Noi așteptăm ca el să vină chiar acum”, și el era chiar acolo predicând. Aleluia!

În mesajul „Domnilor, vrem să-L vedem pe Isus” din anul 1964, scrie:

„Pentru că Cuvântul nu vine la nimeni altcineva decât la profet. Câți dintre voi înțeleg aceasta? Înțelegeți? Este atât de desăvârșit încât atunci când Ioan, profetul, stătea în apă și boteza, Isus a venit la el în apă, Cuvântul a venit la profet. El era Cuvântul și a venit la Ioan în apă. Dumnezeu nu-Și schimbă niciodată felul de lucrare, El nu-Și schimbă niciodată calea. El este Dumnezeul cel neschimbător. Bisericile nu au crezut, dar aceasta nu a împiedicat programul lui Dumnezeu, ci a mers mai departe.”

Fratele Branham a spus că Ioan era în apă și că Cuvântul trebuia să vină la el, Cuvântul făcându-Se trup în trupul lui Isus Hristos; deci, Cuvântul a venit la profet și profetul a adus Cuvântul. Apoi a spus: „Dumnezeu nu-Și schimbă niciodată Programul!” Acesta este motivul pentru care el ne-a îndreptat întotdeauna spre clipa în care boteza cea de-a șaptesprezecea persoană în râul Ohio și Stâlpul de Foc S-a întors înapoi, Acesta putând fi văzut deasupra capului său. De ce? Pentru că Cuvântul vine întotdeauna la profet, iar în ziua noastră, Cuvântul a venit la profet în apă, Stâlpul de Foc care este Semnul Cuvântului care Se întorcea, a venit la profet în apă și a spus: „Așa cum a fost trimis Ioan Botezătorul…” Ce făcea El? Fratele Branham avea aceeași însărcinare; așa cum Ioan Botezătorul a fost trimis înaintea primei veniri a lui Hristos, el a fost trimis înaintea celei de-a doua veniri a Lui. Fratele Branham boteza a șaptesprezecea persoană în apă în Numele Domnului Isus Hristos, iar Cuvântul a venit la profet în apă.

Fratele Branham a spus următoarele în mesajul „Unșii din timpul sfârșitului”:

„Acum, vreau ca și voi, cei care ascultați această bandă, să știți că acest lucru este sigur. Poate v-ați gândit că astăzi am încercat să spun acest lucru despre mine însumi, având în vedere faptul că eu am adus acest Mesaj. Eu nu am nimic a face cu el, fiindcă eu nu sunt decât un glas, iar glasul meu este chiar împotriva celei mai bune judecății mele, fiindcă eu voiam să fiu vânător. Dar aceasta este voia Tatălui meu și sunt hotărât s-o fac.

Nu eu am fost Cel care a apărut jos la râu; eu doar stăteam acolo când a apărut El. Nu eu sunt Cel care face aceste lucruri și care spune mai dinainte aceste lucruri care se împlinesc atât de perfect; eu nu sunt decât unul care se află în apropiere când El face aceste lucruri. Eu nu sunt decât un glas pe care El l-a folosit pentru a spune aceste lucruri. Nu a fost ceea ce știam eu; eu doar m-am predat Lui, sunt cel prin care a vorbit El. Nu sunt eu, nu a fost îngerul al șaptelea, oh, nu; a fost manifestarea Fiului omului. Nu a fost îngerul, mesajul lui; a fost Taina lui Dumnezeu descoperită. Nu este un om, este Dumnezeu. Nu îngerul a fost Fiul omului; el a fost mesagerul care a venit de la Fiul omului. Fiul omului este Hristos; El este Cel de la care vă hrăniți voi. Voi nu vă hrăniți de la un om; un om, cuvintele lui vor eșua. Dar voi vă hrăniți din Trupul-Cuvânt al Fiului omului care nu greșește.”

Ce spune fratele Branham? „Nu am fost eu; a fost Hristos. Eu doar am stat acolo când El făcea acele lucruri. Nu eu am fost Cel care a apărut în ziua aceea la râu; a fost El, eu doar mă aflam acolo când a apărut El”, și a continuat: „Noi știm că va apărea în scenă un profet și ați face bine să fiți atenți.” Dar după aceea, a pășit în față și ne-a adus fiecare semn care putea fi adus pentru a dovedi că el era acel profet. Dar acest lucru este numai pentru credincioși.

Așadar, nu era fratele Branham, ci Dumnezeu, El era profetul, iar Dumnezeu era în profetul Său.

În „Epoca Bisericii Pergam” citim:

„Mesagerul timpului din urmă va apărea în timpul rânduit de Dumnezeu. Așa cum știm cu toții, acum este sfârșitul timpului, pentru că Israel este în patria sa.”

Priviți la indiciu! El ne-a arătat indiciul și a știut ce timp era deoarece profeția era împlinită. Profetul este cel care ne spune ce timp este pentru că el știe ce profeții se împlinesc.

„Conform Maleahi 4, el poate veni în orice clipă, iar când îl vom vedea, el va fi dedicat Cuvântului. El va fi arătat în Cuvânt, Apocalipsa 10.7, iar Dumnezeu va legitima slujba sa. El va predic Adevărul așa cum a făcut-o Ilie și va fi pregătit pentru confruntarea de pe Muntele Sion.”

Aici doresc să fiți atenți:

„Mulți îl vor înțelege greșit pentru că au fost învățați Scripturile într-un fel pe care ei îl consideră adevăr.”

De ce a fost înțeles greșit fratele Branham? Pentru că mulți au fost învățați Scripturile într-un fel pe care ei îl consideră adevăr. Prieteni, să fim sinceri! Noi am fost învățați Scripturile într-un fel pe care l-am considerat adevăr; dar profetul lui Dumnezeu încă corectează Cuvântul învățat de noi și-L pune la locul Lui, în timp ce noi ne predăm încă acelui Glas, punând Cuvântul la locul potrivit, pentru că atunci când ne predăm și venim la Cuvânt conform felului în care L-a dat Dumnezeu, sub tălmăcirea corectă adusă de vasul corect, putem spune ceea ce a spus El, pentru că El nu s-a rugat numai pentru apostoli, ci și pentru cei ce cred în El prin Cuvântul lor.

Acum, voi purtați un Cuvânt curat și legitimat de un profet, nu pictat cu păreri omenești. Dar dacă continuăm să aducem înăuntru tradiții și înțelegere veche și le amestecăm cu ceea ce a spus profetul vom avea un mesaj hibrid, amestecat. Înseamnă că este nevoie de smerenie pentru a fi în Mireasă. Noi trebuie să fim dispuși să spunem: „Eu nu am nici o împuternicire să tălmăcesc acest Cuvânt și să spun că profetul a greșit.”

„Mulți îl vor înțelege greșit pentru că au fost învățați Scripturile într-un fel pe care ei îl consideră adevăr, iar când el va vorbi împotriva acestui lucru, nu-l vor crede. Chiar și unii predicatori adevărați îl vor înțelege greșit pe mesager, pentru că foarte multe au fost numite adevărul lui Dumnezeu de către înșelători.

Dar acest profet va veni, și așa cum premergătorul primei veniri a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”, fără îndoială el va spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu venind în slavă!” El va face aceasta pentru că așa cum Ioan a fost mesagerul Adevărului pentru aleși, el va fi ultimul mesager pentru aleși, pentru Mireasa născută din Cuvânt.”

Ceea a a împlinit Ioan Botezătorul în ziua lui, a împlinit astăzi fratele Branham, care este premergătorul celei de-a doua veniri a Domnului. Credem aceasta? În calitate de premergător al celei de-a doua veniri a Domnului, el a venit înaintea celei de-a doua veniri a Lui.

Când Ioan Botezătorul a venit înaintea primei veniri, Cuvântul a venit la el în apă, iar când fratele Branham a venit ca premergător al celei de-a doua veniri, Stâlpul de Foc, manifestarea Cuvântului care Se întorcea, a venit la el tot în apă.

Ioan Botezătorul trebuia să fie pe pământ în timpul venirii Sale. Îngerul al șaptelea a trebuit să fie pe pământ în timpul venirii Sale. A cărei veniri? A celei de-a doua veniri. Fratele Branham trebuia să fie aici pentru a doua venire a Sa, nu numai să o premeargă, ci trebuia să fie pe pământ în timpul în care venirea Lui se instala și începea. El trebuia să fie aici. Apoi a spus: „Eu trebuie să mă micșorez, iar El trebuie să crească.” El îl cita pe Ioan pentru că Ioan știa că Mesia era acolo, că Cuvântul făcut trup venise și astfel slujba sa trebuia să se micșoreze pentru ca slujba Lui să crească. Fratele Branham a văzut aceeași tranziție în slujba sa, a înțeles și a început să ne spună indiciile din Cuvânt, ca să ne putem identifica cu ceea ce se petrecea în Scriptură. El a spus: „Dacă este adevărat, eu trebuie să mă micșorez pentru ca El să crească.”

Când Ioan Botezătorul a spus aceasta, el privea la Cuvântul făcut trup într-un Om, și a știut că aceea era manifestarea făgăduinței pentru acea zi. Ioan a fost manifestarea Cuvântului pentru ziua sa și mergea înaintea manifestării lui Mesia în ziua Sa, iar fratele Branham a venit ca manifestare a Cuvântului în ziua sa. A cărui Cuvânt? Din Maleahi 4, Apocalipsa 10.7, Luca 17.30; el a venit ca manifestare a acestui Cuvânt, ca să prezinte manifestarea lui Mesia, în trup. Iar când a văzut-o venind în trup, el a știut că era timpul ca slujba lui să scadă pentru ca cealaltă slujbă să poată crește.

Așa cum a spus fratele Aron, vineri seara, există oameni care nu au văzut tranziția. Unii din apostolii lui Ioan au trecut pe lângă tranziție. Astfel, câțiva ani mai târziu, apostolul Pavel s-a dus în Efes, iar acolo a găsit câțiva apostoli ai lui Ioan, care primiseră venirea lui Hristos, dar au eșuat să facă tranziția deplină în Cuvânt; ei continuau să se țină de un botez vechi și nici măcar nu și-au dat seama că El a venit ca Duh Sfânt. Ei priveau la venirea Sa în trup, spre care arătase Ioan, și credeau în ea, dar au trecut pe lângă schimbarea care a avut loc la Rusalii. Astfel, câțiva ani mai târziu, a trebuit să vină apostolul Pavel ca să corecteze acest grup și să le explice că ei au văzut o tranziție, dar au trecut pe lângă tranziția deplină și se aflau undeva la mijloc. „L-ați văzut pe Isus Hristos venind, l-ați văzut pe Ioan arătând spre această venire, dar ați ratat ceea ce s-a întâmplat la Rusalii, când Hristos Însuși S-a întors într-un trup alcătuit din mai multe mădulare și a început să predice Adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu și forma corectă de botez. Când Petru a predicat aceste lucruri în ziua inaugurară, voi nu ați văzut aceasta, dar ați rămas prinși între schimbarea dintre veacuri.”

Era o singură schimbare, dar ei au fost prinși la mijloc. Istoria se repetă întotdeauna, dar noi nu vrem să fim prinși la mijloc. Noi nu vrem să vedem doar că Dumnezeu l-a trimis pe Ioan Botezătorul, că El l-a trimis pe premergător, pe Maleahi 4 și că el ne-a spus: „Acesta este Hristos, Domnul”, pentru că dacă ratăm tranziția de la Rusalii când El a venit în trup, în Biserica Sa, în Mireasă, dacă ați trecut pe lângă tranziție în plinătatea Sa, sunteți prinși undeva la mijloc și nu vedeți ce este tranziția pe deplin.

Noi vedem un profet, vedem legitimarea unui profet, îl vedem cum ne îndreptă, vedem Norul, îl auzim spunând: „Acela este Domnul nostru acolo sus!”, îl auzim cum ne spune că Cuvântul S-a întors, vedem toate acestea, iar acum pribegim în jur predicând aceste lucruri, așteptându-L pe El să Se întoarcă, așteptând să se întâmple ceva în următoarea secvență de profeții, dar noi am ratat deja următoarea secvență de profeții pentru că următoarea secvență de profeții au fost Rusaliile. Când Cel care S-a înălțat la cer S-a întors înapoi în chipul Duhului Sfânt și a intrat în niște oameni, oamenii aceia au continuat slujba. „Cuvintele pe care vi le spun Eu sunt Duh și Viață.” „Eu Mă rog, dar nu Mă rog doar pentru voi, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin Cuvintele voastre.” De ce? Pentru că Isus cunoștea tranziția. Dar unii din apostolii lui Ioan Botezătorul au trecut pe lângă ea. Nu este minunat că apostolul Ioan a prins-o imediat? Ioan și Andrei au prins-o. Ioan Botezătorul a avut mulți ucenici. Este scris că toată Iudeea și Ierusalimul au mers la el. El a avut mulți ucenici și a ținut multe adunări, iar când L-a văzut pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu.” În ziua următoare după ce L-a botezat, Ioan a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” Și de îndată ce profetul-mesager, premergătorul primei Sale veniri a spus: „El este Acela; El este Hristos, Mesia”, Andrei și Ioan l-au părăsit pe Ioan Botezătorul și au mers la Cel pe care L-a prezentat el. Amin!

Când a venit fratele Branham, el a arătat semnul unui profet, a arătat semnul lui Mesia, slujba Fiului omului, dar el arăta spre Ceva ce urma să vină: „Vine Ceva! Vine Ceva!” El a vorbit despre Luca 17.30, despre Maleahi 4 și a continuat să vorbească de nenumărate ori despre aceste versete, până când a venit timpul deschiderii Peceților și noi recunoaștem că acolo a existat o tranziție. Apoi, în restul slujbei, el a spus: „Amintiți-vă de Norul acela, de Sabia care a căzut în mâna mea; amintiți-vă toate lucrurile care au avut loc”, și nu ne-a mai îndreptat atât de mult spre slujba premergătorului. La sfârșitul slujbei Sale, îndeosebi la sfârșitul anului 1964, el a predicat despre slujba Fiului omului, dar când a ajuns în anul 1965, a încercat să scoată în evidență Mireasa. El a lucrat la aceasta de-a lungul anului 1965, îndeosebi la sfârșitul slujbei sale, în ultimele luni ale slujbei sale, încercând să ne ajute să recunoaștem: „Acesta este El, El este în Ea; este o venire a lui Hristos în Mireasă, Hristos venind în chipul Miresei; Hristos venind în Trup, o continuare a slujbei Fiului omului.”

Fratele Branham încerca să ne ajute să facem tranziția și ne arăta că Trupul se unea cu Capul; că Pomul Mireasă și Pomul Mire se uneau.

Ioan Botezătorul a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”, iar apostolul Ioan care era un simbol al Miresei, a înțeles. Eu nu știu câți oameni au înțeles în ziua când Ioan Botezătorul a spus aceste cuvinte, dar el era înconjurat de mulți oameni și mă îndoiesc că Andrei și Ioan au fost singurii care au auzit aceasta. Restul au rămas cu Ioan Botezătorul, dar cei doi au prins tranziția și L-au urmat pe Isus Hristos.

Prieteni, eu vreau să fiu unul din cei care fac tranziția, care-l urmează pe Isus Hristos. Aleluia!

Aș vrea să deschidem Bibliile la Luca 24 și vom petrece puțin timp aici. După ce Isus a fost răstignit și a înviat, în Luca 24.13-16 citim:

„În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,

și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.

Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.”

După învierea Sa, El a început să meargă pe drum alături de doi dintre ucenicii care călătoreau, dar ei nu au știut că era El, pentru că Isus lucra printr-un fiu al omului. El era Fiul omului lucrând printr-un fiu al omului, iar acel fiu al omului a început să frângă slujba, dar cu toate acestea, apostolii nu puteau să-L vadă încă.

Fratele Branham a luat această întâmplare în mesajul „Evenimente actuale clarificate prin Lumina profeției” din decembrie 1965:

„Să ascultăm Cuvintele pe care le-a citat El. Doriți să auziți ceea ce le-a spus El? Să reluăm conversația lor, înainte de a ne opri.”

Fratele Branham vorbea aici despre versetul 16.

„El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit uitându-se triști.”

Vedeți, El a venit la ei într-un Chip pe care nu L-au recunoscut. El era într-un alt chip.

„Drept răspuns, unul dintre ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

Apoi, I-au explicat cum au crezut că Isus din Nazaret era un profet, Mesia. Apoi, ajungem la versetul 25:

„Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!”

Ei credeau o parte din Cuvânt, dar crezând o parte din Cuvânt, vom ajunge întotdeauna dezamăgiți în timpul în care trăim. De fiecare dată când credeți doar o parte din ceea ce a spus profetul, și nu luați tot ce a spus el, veți umbla dezamăgiți. „Oh, îmi doresc să am din nou vechile zile bune; îmi doresc să avem un alt timp, să fim în Mileniu!” Astfel, ei umblau în jur respinși, descurajați, zăbavnici cu inima, triști, căzuți și dorindu-și să fi trăit într-o altă perioadă de timp, deoarece nu au recunoscut tot ceea ce au spus profeții.

Dacă voi recunoașteți tot ceea ce au spus profeții, nu ați dori să trăiți în zilele în care a existat un premergător, nici nu ați privi înainte la o altă epocă, ci ați spune: „Acesta este ceasul, aceasta este lucrarea pentru care am fost chemat; aceasta este epoca în care am fost chemat!” Dacă vă regăsiți dezamăgiți în epoca în care trăiți, trebuie să credeți tot ceea ce au spus profeții.

În ce mă privește, cu cât El ne descoperă mai multe, cu atât sunt mai bucuros că trăiesc astăzi!

„Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!

Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?”

Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.” (v. 25-27).

Noi cunoaștem povestea.

Fratele Branham a reluat-o în predica pe care am menționat-o și a făcut ceva ce numai un profet poate să facă. El ne-a spus despre ce vorbeau ei în timp ce mergeau pe drum:

„Vreți să știți ce le-a spus El? Să reluăm conversația lor, chiar înainte de a ne opri. Ei erau informați de toate lucrurile care se petrecuseră în ultimul timp referitor la răstignire, știau ce se petrecuse la mormânt, știau de femeile care-L văzuseră, de un altul care spusese că-L văzuse și așa mai departe, și L-au informat și pe El de toate acestea. Dar El a mers mai departe cu Cuvântul vorbind despre… citându-Se pe Sine Însuși prin Cuvânt.”

În continuare, ni se spune ce le-a zis Isus, versetele pe care le cita El:

„Acum priviți la Zaharia 12 (El a trebuit să le citeze Zaharia 11.12): „Pentru că El a fost vândut pentru treizeci de arginți.” Nu trebuia să fie vândut Mesia pentru treizeci de arginți?

În Psalmul 41.9 scrie: „El a fost vândut de prietenii Săi.” Vedeți?

Zaharia 13.7, uitat de apostolii Săi.

Psalmul 35.11, acuzat prin mărturii mincinoase.

Isaia 35.7, a tăcut înaintea celor care-L acuzau, nu a deschis gura.

Isaia 50.6, El a fost biciuit.

Psalmul 22.1, El a strigat pe: „Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” „Toate oasele Mi se despart, Mi-au străpuns mâinile și picioarele.” Uitați-vă la profețiile despre care El a putut să le vorbească.”

El era acolo, umblând în jur într-un Chip pe care ei nu L-au recunoscut; era Isus într-un alt Chip. El a început să frângă înaintea lor Scripturile care se aplicau zilei în care trăiau, ceea ce tocmai trăiseră dar nu înțelegeau din cauză că nu credeau toți profeții și nu aveau pe nimeni care să le deschidă Scripturile ca să poată înțelege. Din cauza aceasta, ei erau triști, respinși și umblau în jur descurajai și gândindu-se: „Noi am crezut că El era Acela.”

Prieteni, aceasta se va întâmpla și cu privire la Mesaj. Nu se va crede tot ceea ce a spus profetul, tot ce a scris el, toate Scripturile pe care le-a identificat și le-a plasat în timp. Dacă nu vom crede toate acestea, în cele din urmă vom spune: „Noi am crezut că el a fost premergătorul care trebuia să vină; am crezut că era cutare și cutare.” Noi am văzut deja aceste lucruri și le vom vedea din nou.

„Isaia 9.6: „Un Copil ni S-a dat.” „O fecioară va naște” și așa mai departe…”

Ei mergeau pe drum, iar El a luat Scripturile pe care ei le auziseră toată viața, Scripturile pe care credeau că le înțeleseseră, Scripturile pe care le-a învățat preotul, pe care poate le-au memorat la școală și pe care le aveau probabil în cărțile pe care le citeau când mergeau la sinagogă. Poate le-au citit de zeci de ori, dar nu știau unde să le aplice, nu știau când urmau să se împlinească și cum să le lege, dar acolo a venit El într-un alt Chip. Și în acel alt Chip, a început să le vorbească, să Se identifice pe El Însuși, să plaseze Scripturile unde era locul lor, așa că a luat fiecare verset și l-a pus la locul lui. Ce făcea El? Prin Cuvânt, le deschidea înțelegerea ca să înțeleagă Scripturile, le deschidea ochii care erau orbi: „Versetul acesta se potrivește aici, iar acesta, dincolo.” De unde le lua? Din tot Vechiul Testament. Lua tipuri, umbre, versete, profeții, le lega și le așeza la locul lor. Ce se întâmpla cu ei? Inimile lor ardeau în timp ce înțelegeau Scripturile pe care le învățaseră la școala duminicală.

„Eu am primit la școală un premiu pentru că am învățat acele Scripturi, dar nu am știut ce să fac cu ele până când nu a venit în scenă un profet, a luat fiecare verset, l-a aplicat pentru ziua mea și mi-a deschis înțelegerea, așa că acum știu unde mă aflu și nu mai sunt dezamăgit cu privire la ziua și epoca mea, nu mai sunt trist, nu mai pribegesc, ci sunt bucuros pentru că trăiesc astăzi.”

Câți dintre voi sunt bucuroși pentru că avem un interpret divin al Cuvântului? Știți cât de dezamăgiți am fi astăzi dacă nu am fi avut un interpret divin al Cuvântului? Știți cât am fi de dezamăgiți dacă nu l-am fi lăsat pe el să tălmăcească Cuvântul și să ne spună în ce zi ne aflăm? Știți cât ar fi de dezamăgitor să vedem o manifestare puternică a lui Dumnezeu, vindecări, rânduri de rugăciune, profeții împlinite, vise și tălmăcirea viselor, profeții cu privire la evenimente viitoare care se împlinesc, știți cât ar fi de dezamăgitor dacă Scripturile s-ar opri aici? Am spune: „Oh, a fost atât de bine, a fost un timp atât de minunat, Scripturile se derulau una după alta, dar totul s-a oprit dintr-o dată, iar acum doar pescuim. Pribegim pe drumul Emausului; nu mai este nimic de făcut, ci doar așteptăm să se întâmple ceva.”

Dar El încerca să-i trezească zicând: „Priviți la Scripturi, la profeții, pentru că aceasta este ziua în care trăiți voi.”

Fratele Branham a mers mai departe și a spus:

„Isaia 9.6: „Un Copil ni S-a dat.” „O fecioară va naște” și așa mai departe.

Psalmul 22.7-8, El a fost batjocorit de vrăjmașii Săi, de cei care trebuiau să fie prietenii Săi, dar erau dușmanii Săi, biserica.

În Psalmul 22 din nou… nici un os nu trebuia să-I fie frânt, dar ei I-au străpuns mâinile și picioarele.

Isaia 53.12, El a fost pus lângă cei răi.

Isaia 53.9, a fost străpuns și îngropat alături de cei bogați.

Psalmul 16.10, El a fost înviat din morți. David a spus aceasta: „Sfântul Meu nu va vedea putrezirea și nici un-I voi lăsa sufletul în Locuința morților.” El a fost înviat din morți.

Maleahi 3, Ioan Botezătorul a fost premergătorul Său.”

Și toate umbrele la care ar fi putut merge El.”

Cine altcineva a mai mers la umbre? Când Isus era într-un alt trup, a început să le frângă Cuvântul.

„Chiar și Isaac L-a preumbrit pe Munte… pe munte unde l-a dus tatăl său Avraam, în Geneza 22.

Atunci, ei au început să vadă Cine a împlinit aceste Scripturi care au fost făgăduite pentru ziua aceea. Când ei au început să vadă, era târziu. „Oh! Așteaptă o clipă! Știi ceva?” Atunci au știut că Isus, Prietenul lor răstignit, era Profetul făgăduit. Vedeți, ei nu fuseseră introduși în Scripturi, dar acum le-au fost clarificate toate lucrurile care au trebuit să se petreacă la cruce. „Nepricepuților și zăbavnici cu inima în înțelegerea a tot ceea ce au spus profeții; cum Mesia va suferi, va învia a treia zi și va intra în slava Sa.”

Ei continuau să meargă. „O, da, așa este. Cum nu ardeau inimile noastre în noi?”, au spus ei. Nu-i de mirare că inimile lor ardeau, pentru că profețiile pe care le aducea El, se împlineau.”

În timp ce mergea cu ei pe drum, Isus nu le aducea Scripturi care urmau să se împlinească în viitor, într-un timp necunoscut. El nu le aducea profeții care se împliniseră în ziua lui Noe sau a lui Moise, ci le aducea profeții care tocmai se împliniseră, punându-le pe linia timpului răscumpărării, așa că ei au știut exact unde se aflau în Cuvânt.

„Atunci, ei au început să înțeleagă că Prietenul lor, Bărbatul cu care au mâncat și au vorbit, cu care au umblat, cu care au pescuit și au stat în păduri, împlinea fiecare Cuvânt făgăduit al acelui ceas și era acolo. Ei au parcurs șase mile, dar cred că li s-a părut un timp foarte scurt pentru că u ascultat o predică de șase ore despre profeții legitimate (puțin mai mult decât avem noi în seara aceasta).”

Vedeți cum țintește cifra „șase”? De ce? Pentru că sub Pecetea a șasea, în a șasea mie de ani, totul este descoperit până când izbucnește în Mileniu. Amin!

„Se făcuse deja târziu, era spre seară și sosise Lumina din timpul serii.

Acum este același timp, biserică! Lumina de seară a venit deja. Evrei 13.8: „El este Același ieri, azi și în veci.” Oh, evenimente clarificate prin Lumina profeției; astăzi este la fel. Fie ca Lumina de seară făgăduită de profetul lui Dumnezeu, în Zaharia 14.7, să deschidă din nou ochii credinciosului adevărat la evenimentele care au loc astăzi, care sunt dovedite prin profeții și ne arată că suntem în timpul sfârșitului. Isus vine!”

Dacă aveți răbdare cu mine, am i listă cu evenimentele pe care profetul ni le-a arătat ca fiind împlinite.

Isus mergea alături de cei doi ucenici, pe drumul Emausului, și le arăta profețiile care tocmai se împliniseră, iar inimile lor ardeau.

Apoi, a venit profetul și el a făcut aceasta în multe locuri. Dacă vreți, puteți asculta mesajul „Astăzi s-a împlinit această Scriptură”, care a fost vorbit în anul 1965 la Jeffersonville, pentru că aici, profetul face un studiu asemănător celui pe care l-a făcut Isus pe drumul Emausului. Profetul a făcut ceea ce a făcut Isus pe drumul Emausului și a menționat textul din Zaharia 14.6-7:

„În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde.

Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va mai fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.”

●În mesajul „Astăzi s-a împlinit această Scriptură”, citim: „Dar spre seară se va arăta lumina.” Astăzi s-a împlinit această Scriptură.”

Fratele Branham nu a spus că va veni un timp de seară, ci a spus că „noi ne aflăm în timpul de seară. Zaharia 14.7 s-a împlinit.” De ce? Pentru că Lumina a strălucit în timpul serii, când Soarele apunea în epoca Bisericii Laodicea. Tot profetul ne-a spus că Laodicea a intrat într-un întuneric complet și că soarele a apus în totalitate. Această profeție nu se va mai repeta, ci s-a împlinit deja.

„Dar spre seară se va arăta Lumina.” Lumina din timpul de seară a fost slujba profetului, dar astăzi este un alt timp, pentru acest timp este o altă profeție. Vedeți, fratele Branham a spus clar: „Această profeție S-a împlinit”, nu „se va împlini.” Astfel, eu nu vreau să trăiesc în luminile de seară, ci în răsăritul Soarelui.

●În Matei 24.32, scrie: „De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape.”

Fratele Branham a spus: „S-a împlinit”, în timp ce Israel a fost restaurat ca națiune, așa că are propria sa monedă, propria sa armată, sunt în țara lor și au steagul lor pe care flutură Steaua lui David. Astfel, el a spus: „Profeția din Matei 24.32 s-a împlinit.”

● În Apocalipsa 3.20 scrie: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine”.

Ce este aceasta? Fratele Branham a spus că aceasta a avut loc la sfârșitul epocii Laodicea. Hristos este afară și bate, încercând să intre în propria Sa biserică, pentru că a fost dat afară chiar de ea. Fratele Branham a spus că aceasta se petrece la sfârșitul epocii Laodicea, iar noi găsim acest verset la sfârșitul capitolului trei: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine”.

Vedeți, el a spus: „S-a împlinit!” Nu a spus: „Se va împlini”, ci: „S-a împlinit!” Cum s-a împlinit? El ne-a arătat aceasta prin cutremurul care a lovit Alaska și prin întunecarea lunii chiar înainte de vizita papei la Ierusalim, și a spus: „Ce este aceasta? Întunecarea completă a bisericii, Laodicea a intrat complet în întuneric, Hristos a fost scos afară din biserică.”

Ce a făcut prin aceasta? Ne-a plasat, ne-a pus în Cuvânt, așa cum a făcut Isus pe drumul Emausului.

„Nechibzuiților și zăbavnici cu inima când este vorba să credeți tot ce au spus profeții!”

El a spus că în Vinerea Mare când a murit Isus, tot pământul s-a cutremurat, iar acum, într-o altă Vinere Mare, tot pământul s-a cutremurat din nou. Prima dată s-a întâmplat când Israel, marea biserică din Ierusalim, L-a respins pe Hristos și L-a răstignit înafara taberei. Atunci tot pământul a fost zguduit de un cutremur, iar acum, când ei au făcut același lucru, când L-au răstignit a doua oară pe Domnul slavei, scoțându-L afară din epocile bisericilor, a venit un profet, a aruncat o piatră în sus și când piatra a căzut înapoi, a venit un vârtej de vânt care s-a dus și a lovit Anchorage, Alaska, tot pământul fiind zguduit de acest cutremur puternic. Ce a fost aceasta? S-a întâmplat din nou același lucru, pentru că sistemele bisericești L-au respins pe Hristos și L-au scos afară. Astăzi, această Scriptură este împlinită!

Simplul fapt că-l ascultăm pe profetul care ne-a spus ce s-a împlinit și ce nu s-a împlinit încă, ar trebui să ne scoată din starea în care se aflau ucenicii lui Ioan din Fapte 19, care erau prinși în mijlocul unei schimbări a timpului și nu au înțeles împlinirea deplină a ceea ce avusese loc în ziua lor. Ei aveau o parte din ea, dar nu aveau totul pentru că nu au auzit tot ceea ce a spus Ioan Botezătorul. Ioan Botezătorul a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu.” El L-a arătat și a spus: „Acela este El”, dar după ce L-a arătat, s-a întors să boteze și să predice. De ce? Fiindcă nu era pentru toată lumea, ci doar pentru cei care urmau să recunoască Cine era El, care era slujba Sa, ce era chemat El să facă și să prindă schimbarea. Și existau mulți oameni care se simțeau mândri de ei înșiși pentru că au rămas cu Ioan. „El a fost profetul legitimat, deci vom rămâne tot timpul cu el.” Dar Ioan nu voia ca ei să rămână cu el, ci voia să meargă mai departe, în etapa următoare a schimbării veacurilor. El voia ca ei să facă schimbarea.

●Maleahi 4.5-6: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată.

El va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc țara cu blestem!”, s-a împlinit.

În mesajul „Astăzi s-a împlinit această Scriptură”, fratele Branham a spus:

„Un Glas a spus: „Așa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Hristos, Mesajul tău va premerge a doua Sa venire, în toată lumea.” Astăzi această Scriptură este împlinită.”

Aici, el face referire la clipa în care a venit Stâlpul de Foc deasupra capului său, pe când era în râu și o boteza pe cea de-a șaptesprezecea persoană. Profetul nu aștepta ceva în viitor, ci a văzut aceste lucruri întâmplându-se și le-a arătat în Scripturi.

●Luca 17.26-30:

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului:

mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți.

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau,

dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți.

Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului”, s-a împlinit și se împlinește. Amin!

În mesajul „Dovedind Cuvântul Său”, fratele Branham a spus: „Slujba Fiului omului a venit pentru a uni Capul și Mireasa în unirea invizibilă,” și a adăugat: „Căsătoria are loc acum. Noi vom merge la Cina nunții.” Cu ce scop se unesc capul și Trupul? Ca să-L arate din nou pe Fiul omului. S-a împlinit și se împlinește. Aleluia!

●În Ioan 14.18 scrie: „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” „Eu” fiind pronume personal.

„Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc și voi veți trăi.

În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine și că Eu sunt în voi.”

În care zi? Profetul a spus că este vorba de ziua de azi, deci s-a împlinit.

●Apocalipsa 10.7: „…ci că, în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor”, s-a împlinit.

Apocalipsa 10.1-3:

„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învălui într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc.

În mână ținea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare și piciorul stâng pe pământească

și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor”, s-a împlinit! Aleluia! Ce așteptăm noi? Nimic. Noi nu așteptăm să se împlinească ceva, ci ar trebui să dovedim, să trăim ceasul în care ne aflăm, Fiul omului lucrând printr-o Mireasă alcătuită din mai multe mădulare; noi ar trebui să fim manifestarea Vieții lui Isus Hristos, demonstrând schimbarea epocilor.

Ce au așteptat ucenicii după ziua de Rusalii? Înainte de Rusalii erau în așteptare, este adevărat? L-au văzut pe Isus cu semnele cuielor la mâini, au văzut semnul învierii și au crezut că a înviat, dar nu știau ce să facă, iar Petru a spus: „Eu mă întorc la pescuit.” Dumnezeu l-a întâlnit însă acolo, i-a dat câteva instrucțiuni și astfel, au început să aștepte în Ierusalim pentru că El le spusese să rămână acolo până când vor primi o putere de sus. Cu zece zile înainte de Rusalii, ei au mers în camera de sus și au început să se roage și să postească. Ce făceau ei? Așteptau, așteptau, așteptau. Unde se aflau? În mijlocul unei schimbări a timpurilor. Ei erau exact în mijlocul unei schimbări a veacului, trecând de la Vechiul Testament, pe care l-a împlinit Isus Hristos, la Biserica-Mireasă a Noului Testament. Și ei treceau prin această schimbare a veacului, așteptând, așteptând, așteptând până la vremea hotărâtă, iar la vremea hotărâtă, El S-a întors înapoi. El S-a întors în chipul Duhului Sfânt, S-a revărsat peste ei și i-a umplut cu botezul Duhului Sfânt, iar atunci, zilele de așteptare s-au încheiat. Ce au făcut ei atunci? Au scris o Carte a Faptelor. Atunci nu au mai trebuit să stea în cetate și să aștepte, nici să postească pentru ceea ce trebuiau să facă sau pentru ce urma să vină, pentru că ceea ce trebuia să vină, venise, iar ei trebuiau să trăiască pentru ceea ce venise. Atunci, ceea ce trebuia să vină era în trupul lor, iar ei demonstrau ceea ce se petrecuse, trăiau și demonstrau plinătatea schimbării timpului, a epocii. Ei nu erau prinși la mijloc așteptând.

Cei care fuseseră prinși la mijloc erau ucenicii lui Ioan, iar în Fapte 19 vedem că ei erau încă în așteptare. Dar slăvit să fie Domnul pentru că atunci când a mers apostolul Pavel la ei, au ascultat ceea ce le-a spus, și-au recunoscut greșeala, s-au pocăit, s-au botezat în Numele lui Isus Hristos și aceeași făgăduință care a căzut peste cei de la Rusalii, a căzut și peste ei, fiind cuprinși foarte repede de Duhul Sfânt, pentru că sămânța nu putea să treacă pe lângă aceste lucruri.

În mesajul „Capodopera” citim:

„Ce a spus El că va avea loc în Apocalipsa 10? De ce a fost călătoria la Tucson? Ca să deschidă Bisericii. „În ziua mesagerului, a îngerului al șaptelea, a Mesajului celui de-al șaptelea înger, Se va manifesta tot Cuvântul lui Dumnezeu. Pecetea, tot ceea ce a lăsat tulpina pe dinafară, cauza și toate lucrurile despre aceasta, se va manifesta în acest timp.”

Ce spunea el? Acolo se împlinea Apocalipsa 10. Nu era un eveniment care urma să vină, ci era ceva ce se întâmplase deja.

În mesajul „Astăzi s-a împlinit această Scriptură”, citim:

„El a spus: „Cele șapte Peceți ale tainelor ascunse ale întregii Scripturi se vor deschide și vor împlini Apocalipsa 10. Deci, aceste lucruri se vor împlini în cadrul Mesajului îngerului al șaptelea.” Astăzi această Scriptură este împlinită înaintea ochilor voștri. Astăzi s-a împlinit această Scriptură.”

Fratele Branham nu arăta spre un eveniment viitor, ci încerca să-i facă să creadă că aceste lucruri s-au petrecut deja. Ce încerca să facă în mesajul „Astăzi s-a împlinit această Scriptură”? El încerca să deschidă ochii celor zăbavnici cu inima, ca să creadă ceea ce au spus profeții. Apoi, a ajuns la mesajul „Shalom” din anul 1964, unde a mers în Isaia 60, ca pasaj introductiv din Scriptură, unde scrie:

„Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine!”

(În limba engleză scrie: „Scoală-te, luminează-te. Căci lumina ta a venit și slava Domnului răsare peste tine.”).

Vedeți, acest verset nu spune: „și slava Domnului apune peste tine!”, ci scrie: „Slava Domnului răsare peste tine.”

În mesajul „Shalom”, fratele Branham a încercat să ne arate că mesajul său a fost adus în timpul serii, la apusul soarelui în epoca bisericii Laodicea, chiar înainte ca ea să intre în întregime în întuneric. Care a fost semnul că ea a intrat în întuneric deplin? Hristos a fost respins și scos afară din biserică. Acesta este indiciul care ne-a arătat că Laodicea s-a pierdut în întuneric deplin. Chiar înaintea acestui timp, vor exista lumini de seară care vor străluci ca lumina soarelui înainte de apus, în timpul în care Soarele va începe să iasă de după norii confuziei, crezurilor și învățăturilor; atunci va fi o Lumină care strălucește chiar înainte să apună peste Laodicea. Aceasta este slujba profetului, iar el a început să ne arate că era timpul de seară, Hristos, Fiul omului care se întorcea într-un fiu al omului, dar după aceea, a ajuns la mesajul „Shalom” și a continuat cu „Este răsăritul Soarelui” și „Pecetea Paștelui”, unde a început să ne spună că atunci a existat o schimbare.

Atunci, la apusul soarelui, Laodicea va merge în jos, în întuneric deplin, dar pe pământ va exista un popor care nu este în întuneric. El nu va fi într-o zi în care nu va fi nici zi, nici noapte, într-o zi posomorâtă sau într-o lumină a apusului de soare, ci el a spus: „Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine!

Nu peste o epocă a bisericii, ci peste tine! În acel timp, pe pământ este un popor care reprezintă răsăritul Soarelui; Soarele a răsărit, a înviat chiar aici, în mine, sau acolo în voi. Deci, Soarele apunea într-o epocă a bisericii și răsărea într-o Mireasă! Aleluia!

„Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine!

Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură mare, popoarele.”

El a spus că era întuneric, dar cu toate acestea, a răsărit Soarele. Vedeți, a răsărit Soarele, dar cu toate acestea, este întuneric. Aceasta este ziua în care trăim chiar acum, prieteni.

„Căci iată, întunericul acoperă pământul…” De ce? Pământul este în Laodicea, și cât timp pământul este în Laodicea, este în întuneric, într-o negură mare, pentru că Laodicea merge într-un întuneric deplin. Acest verset nu vorbește despre cei care sunt prinși acolo, ci vorbește de un alt grup, care se poate ridica și trece prin Ușa deschisă, care se poate ridica din Laodicea și poate prinde învierea duhovnicească și Răpirea.

Versetul acesta ne spune: „Ridică-te, nu sta pe loc, nu aștepta ca Lumina Sa să strălucească, ci scoală-te și luminează-te!” Acolo nu scrie: „Scoală-te ca să vezi strălucirea”, ci scrie: „Scoală-te și fii tu Lumina!” De ce? Noi știm că El este Lumina lumii, pentru că a spus: „Câtă vreme sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii.” Apoi, S-a uitat la ucenicii Săi și a spus: „Voi sunteți Lumina lumii.” Atunci cine este Lumina? El sau ei? Întotdeauna va fi El. El este Lumina lumii; cât timp era acolo ca Isus Hristos, Omul din Nazaret, El era Lumina lumii, dar când Dumnezeu a luat acel trup și L-a ridicat sus, Viața din El a venit jos, iar când Viața care este Lumina oamenilor a intrat în ucenici, ei au devenit Lumina lumii.

Acesta este motivul pentru care de-a lungul epocilor bisericilor nu a fost nici zi, nici noapte. Înțelegeți? Pentru că Lumina adevărată a fost umbrită de înțelegerea falsă a vaselor care trebuiau să conțină Cuvântul. Dar, la apusul Soarelui, există un Răsărit. Cuvântul Se întoarce înapoi ca și Cuvânt-Mireasă, o Mireasă născută din Cuvânt.

„Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine…”

Nu vă pot spune cât de mult iubesc versetul acesta! „Scoală-te și oglindește? Acesta nu este timpul de a oglindi! Acela a fot timpul epocilor bisericii.

„Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine!

Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură mare, popoarele, dar peste tine răsare Domnul și slava Lui Se arată peste tine.”

Va fi văzută slava Lui? Da. Unde? Peste noi.

În mesajul „Shalom”, scrie:

„Doar cei care se vor întoarce în acest nou an de Lumină; atunci veți deveni din ce în ce mai strălucitori…”

Vedeți, El nu spune că Lumina va deveni din ce în ce mai strălucitoare, ci spune că noi vom deveni din ce în ce mai strălucitori.

„…până la acea zi desăvârșită pe care o așteptăm, apariția Sa, în care tot întunericul va păli. Acesta este motivul pentru care îi spun astăzi Bisericii Dumnezeului celui Viu, „Shalom!”, pentru că noi suntem Luminile Sale. Isus a spus: „Voi sunteți Lumina lumii.”

În mesajul „Este răsăritul Soarelui”, profetul lui Dumnezeu a spus:

„…lumea întunecată a necredinței în care ne-au târât bisericile, denominațiunile și așa mai departe. Dar în noi este ceva care strigă: „Oh, Îl dorim pe Dumnezeu! Flămânzim și însetăm după Dumnezeu!” Ne-am alăturat metodiștilor, baptiștilor, penticostalilor, prezbiterienilor și așa mai departe, dar cu toate acestea, exista ceva greșit și încă nu-L puteam găsi. Dar dintr-o dată, în timp ce bâjbâiam prin întuneric, marea înviere a venit la noi prin manifestarea Cuvântului făgăduit al lui Dumnezeu.”

În timp ce bâjbâiam prin întuneric, marea înviere a venit la noi. Cum a venit marea înviere la noi? Prin manifestarea Cuvântului făgăduit al lui Dumnezeu. Așa a venit la noi. Nu prin ceva fizic care se poate vedea; noi am putut vedea manifestarea Cuvântului făgăduit al lui Dumnezeu și învierea a venit la noi. Atunci, am putut să ne ridicăm și să luminăm pentru că învierea a venit la noi prin manifestarea Cuvântului făgăduit al lui Dumnezeu.

●Evrei 13.8: „Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci”, s-a împlinit în ziua fratelui Branham și se împlinește și astăzi.

Poate ziceți: „De unde știi aceasta, frate Chad?” Pentru că partea de mijloc a acestui verset spune: „azi”. „Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci.”

Când a fost pe pământ, fratele Branham reprezenta ziua de azi, dar acum, când el nu mai este aici, eu și voi, Mireasa lui Isus Hristos, reprezentăm acel „azi”. Isus Hristos este Același azi, chiar acum, în seara aceasta, într-o Mireasă alcătuită din mai multe mădulare, „astăzi și în veci”. Acest verset este împlinit și se împlinește în seara aceasta. Aleluia!

Vedeți cum atunci când cei nepricepuți și zăbavnici cu inima au înțelegerea deschisă, când Dumnezeu vine într-un chip și începe să frângă Scripturile, așa cum a făcut fratele Branham, când începe să spună: „S-a împlinit, s-a împlinit, s-a împlinit!”, ceața este dată la o parte și atunci nu mai umblăm cu capetele plecate spunând: „Noi am crezut că era El!”, ci înțelegem că era El. Cu siguranță, era El.

Când fratele Branham s-a uitat la Norul acela și a spus: „Ce este Aceasta? Este Domnul nostru acolo sus”, Acela era El, fără îndoială. Noi nu am presupus că era El, ci era El, iar acum, El este aici; El a venit.

Prieteni, să nu rămânem împotmoliți într-o schimbare a epocilor, ci să facem tranziția!

Să ne întoarcem la Luca 24. Isus umblase toată ziua cu ei și le frânsese profețiile, apoi a vrut să Se plece mai departe, dar ei nu L-au lăsat, ci I-au spus:

„Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut.” Și a intrat să rămână cu ei.

Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o.

Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.” (v. 29-31).

Când ucenicii au recunoscut că Cel care era cu ei nu era doar un om, ci era Mesia, S-a făcut nevăzut dinaintea ochilor lor.

„Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”

S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc

și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon.”

Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Pe când vorbeau ei astfel, Însuși Isus a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”

Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh.

Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.”

(Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.)

Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?”

I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere.

El le-a luat și a mâncat înaintea lor.

Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.”

Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile.” (v. 32-45).

Vedeți? Nu s-a pus problema că ei nu ar fi cunoscut Scripturile. El nu le-a dat cunoștință despre Scripturi, pentru că ei cunoșteau Scripturile; El nu i-a învățat Scripturile, ci le-a dat înțelegere asupra lor.

Profetul lui Dumnezeu nu a venit să ne învețe Scripturile; Mesajul orei nu a venit să ne învețe Scripturile, fiindcă mulți dintre noi le cunoaștem încă din copilărie; noi am participat la școli duminicale și am mers la biserică, așa că cunoaștem aceste lucruri, dar El a venit ca să ne de-a înțelegere, a venit să ne ajute să înțelegem Scripturile.

„Și le-a zis: „Așa este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze a treia zi dintre cei morți.

Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.

Voi sunteți martori ai acestor lucruri.

Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”

El i-a dus până spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat.

Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer.” (v. 46-51).

Acesta este momentul în care Isus S-a înălțat la cer și i-a părăsit în acel chip. El ne-a spus: „…rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus”, dar înainte de aceasta, El a venit să le dea înțelegere, pentru ca ei să poată înțelege Scripturile, pentru că mai important decât a cunoaște Scripturile este să le înțelegem.

Voi puteți merge la un seminar și să cunoașteți Scripturile, puteți urma un curs biblic și să cunoașteți Scripturile, le puteți citi, puteți cumpăra o Concordanță și puteți munci din greu ca să le învățați, dar dacă nu le înțelegeți, toată această cunoștință nu vă va ajuta la nimic. În ziua judecății, mulți oameni care cunosc Scripturile vor fi respinși pentru că ei nu au înțelegere asupra Scripturilor, iar Isus a venit tocmai ca să le dea înțelegere asupra lor.

Când a venit Isus, toți erau evrei, iar evreilor li s-a promis un Mesia într-un trup de carne. Dar neamurilor li s-a dat un Mesia duhovnicesc, iar fratele Branham a spus în mesajul „Încercarea” din anul 1964:

„Apocalipsa 10 a făgăduit toată taina. Cum veți descoperi tainele? Vedeți ceea ce a lăsat pe dinafară Luther, ceea ce a lăsat pe dinafară Wesley, ceea ce au lăsat pe dinafară penticostalii, și descoperind tainele inimii, care-L face același Dumnezeu de-a lungul fiecărei epoci, ceea ce nu este altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu manifestat din nou în Fiul omului. Noi nu căutăm semne ale cuielor, ci căutăm Cuvântul făcut trup.”

Același verset s-a repetat în zilele noastre, numai că la evrei a venit în trup, a fost o venire fizică, așa că li S-a arătat în trup și le-a zis: „Eu sunt Mesia care a fost înviat! Eu sunt Mesia!” La evrei a venit fizic, iar Scripturile cu privire la ei se împlinesc fizic: „Vă voi arăta mâinile și picioarele Mele ca să puteți vedea.” Dar când vine acum, noi nu căutăm semnele cuielor, aceasta nu ne-ar convinge deoarece fratele Branham a spus că dacă El ar veni astăzi și ar arăta ca și Chipul lui Hristos pictat de Hoffman, el nu L-ar crede pentru că nu așa trebuie să vină acum. Noi nu căutăm semne ale cuielor, ci căutăm Cuvântul făcut trup.

Când a trecut prin mesajul „Astăzi s-a împlinit această Scriptură”, fratele Branham a spus:

„Apocalipsa 10. Astăzi această Scriptură s-a împlinit. Maleahi 4. Astăzi această Scriptură s-a împlinit.” Ce făcea el? Era Cuvântul făcut trup; El ne arăta mâinile și picioarele Sale și ne spunea: „Acesta sunt Eu, Cuvântul făcut trup în ziua voastră. Maleahi 4: „Va întoarce inima copiilor” Astăzi s-a împlinit această Scriptură.”

Ce făcea El? Le dădea înțelegere asupra Scripturilor.

Acum aș vrea să reluăm povestea și să mergem în Fapte 2, după care vom încheia. El i-a părăsit și a urcat la cer, dar înainte de aceasta le-a spus să aștepte în Ierusalim. Astfel, în Fapte 2 vedem că ei așteptau în camera de sus să fie investiți cu putere, iar în ziua de Rusalii, în camera unde erau adunați, s-a auzit un sunet ca un vâjâit puternic, niște limbi s-au împărțit peste ei și au ieșit afară predicând Evanghelia și vorbind în limbi, așa că toți i-au auzit, iar Petru s-a ridicat și a început să predice.

„Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?” (Fapte 2.12).

Vedeți, aceștia erau bărbați care cunoșteau Scripturile, dar nu le înțelegeau, și pentru că nu le înțelegeau, când au văzut împlinirea lor, au spus: „Ce înseamnă toate acestea?” Ei se adunaseră împreună pentru sărbătoarea Rusaliilor și se uitau la împlinire Scripturilor. Veniseră din diferite națiuni ca să împlinească Legea, dar cu toate că cunoșteau Scripturile, nu le-au înțeles când le-au văzut împlinindu-se sub ochii lor, așa că au zis:

„Ce vrea să zică aceasta?”

Dar alții își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!”

Atunci, Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și ascultați cuvintele mele!

Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel.” (v. 12-16).

Aici nu mai era Omul cu semnele cuielor, Cel care frângea Cuvântul. Aici, El a venit într-un alt chip, iar acum, noi nu mai căutăm semnele cuielor, ci căutăm Cuvântul făcut trup. Astfel, Petru s-a ridicat plin de Duhul Sfânt, fiindcă acum Hristos locuia în el. Ei i-au auzit vorbind în limbi, iar fiecare înțelegea în propria sa limbă, aceasta fiind împlinirea unei profeții din Ioel, despre care ei auziseră. Ei erau evrei și auziseră despre această profeție, dar când au văzut împlinirea ei nu au înțeles nimic și au zis: „Ce este aceasta? Mană?” Ce era Mana care a căzut din cer? Pâine din cer. Dar când au văzut-o, ei au spus: „Ce este aceasta?” Înțelegeți? Aceasta este tălmăcirea firească a manei: „Ce este aceasta?”

Isus stătea înaintea lor și le spunea: „Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer de la Dumnezeu. Eu sunt Mana.” Dar ei s-au uitat la El și au zis: „Cine este Acesta? Cine este tatăl și mama Lui? De unde a venit El?”

Apoi, Mana a căzut din nou într-un Trup alcătuit din mai multe mădulare, Pâinea din cer Se coborâse jos și Se manifestase într-un popor, iar ceilalți se uitau la această manifestare, dar nu înțelegeau ce se petrecea. Pâinea din cer era într-un popor născut din nou din Duhul lui Dumnezeu, dar ceilalți au zis: „Ce este aceasta?”

„Voi ați spus bine, este Mana, ați înțeles.”

Prieteni, când oamenii se vor uita la voi și vor spune: „Ce este aceasta?”, voi veți putea spune: „Tocmai ați răspuns la întrebare.”

Vedeți? Acolo nu mai era Isus care Se întorcea cu semnele cuielor în palme și urma să frângă Cuvântul, ci avusese loc o schimbare a veacurilor, iar acolo era un popor care-L reprezenta pe Isus Hristos, așa că Petru s-a ridicat și a spus: „Aceasta este ceea ce a spus profetul Ioel.” Ce făcea el? Frângea Scripturile, le aducea înțelegere asupra Scripturilor.

Astăzi, profetul a fost aici, a predicat „Astăzi s-a împlinit această Scriptură”, și a spus: „Aceasta s-a împlinit; aceea s-a împlinit; cealaltă s-a împlinit.” Și tot el a spus: „Isus nu Și-a încheiat toată lucrarea în slujba Sa pământească!” El a lăsat o parte din ea pentru a o înfăptui acum în și prin Mireasa Sa din aceste zile din urmă.

Acum, noi avem o repetare a Scripturilor și venim și vorbim. „Ce este aceasta?” Este ceea ce s-a spus în Scripturi. Acesta este Cuvântul făcut trup, Cuvântul manifestat astăzi, iar Mireasa este ultimul Glas pentru ultima epocă. Ea nu spune ceva nou, ceva diferit, ci acum Ea are înțelegere asupra Scripturilor.

Aceasta este ceea ce avea Petru, înțelegere asupra Scripturilor. Astfel, când a fost pusă întrebarea, el a putut să pună degetul în Scripturi, pentru că atunci înțelegea Scripturile.

Ce a venit să facă Mesajul? Să ni-L descopere pe Isus Hristos. Ce a venit să facă Isus Hristos? Să aducă Scripturile la viață și să ne deschidă înțelegerea.

Astfel, prin Mesajul orei, noi avem astăzi înțelegere asupra Scripturilor. Nu cunoștința Scripturilor, ci înțelegerea lor. Este posibil ca cineva să cunoască Cuvântul, dar să fie la un milion de mile depărtare de adevărata Lui înțelegere. De aceea, este nevoie de înțelegere.

Când am fost în Serbia, am observat să limba sârbă este foarte fonetică. Am fost acolo împreună cu fratele Ben, și nu ne-a trebuit mult să înțelegem că fiecare literă a alfabetului lor avea același sunet cu câteva variații. Astfel, după două servicii, am putut să cântăm cântările împreună cu ei, uitându-ne la imaginea de pe proiector. Din punct de vedere fonetic, era la fel. Nu este ca engleza regională pe care eu nu o pot pronunța. Sunt anumite cuvinte pe care nu le pot pronunța, deși am vorbit toată viața limba engleză. Acolo, pronunțam cuvintele corect și cântam cu ei pentru că literele nu se pronunțau diferit, iar eu știam cântecele, știam cum să pronunț cuvintele și puteam să le cânt la fel ca și omul care stătea lângă mine, dar nu înțelegeam ceea ce spuneam. Puteam cita Scripturi la fel cum le cita și altcineva.

Vedeți, cineva poate pune cuvintele în ordinea potrivită, poate pronunța totul corect, poate face pauză acolo unde se cere din punct de vedere gramatical, poate face pauză și să repete exact cum trebuie, dar aceasta nu ne aduce înțelegerea Scripturilor, ci este nevoie de descoperirea divină venită de la Dumnezeu Însuși.

Cel care le-a dat înțelegere asupra Scripturilor atunci, a fost Isus Hristos Însuși. Când S-a întors atunci, El Însuși le-a dat înțelegere asupra Scripturilor, și același Isus Hristos ne dă și nouă înțelegere asupra Scripturilor, numai că noi nu căutăm semnele cuielor, ci căutăm Cuvântul făcut Trup. Iar când vedem Cuvântul făcut trup, El Însuși este Cel care ne descoperă Cuvântul și ne dă înțelegere asupra Scripturilor.

Deci, ce este tălmăcirea desăvârșită a Cuvântului? Fratele Branham a spus că profetul aduce tălmăcirea desăvârșită a Cuvântului, și tot el a spus: „Dumnezeu Își tălmăcește Cuvântul aducându-L la împlinire.” Așadar, profetul este tălmăcitorul divin al Cuvântului, dar astăzi există, de asemenea, o tălmăcire desăvârșită a acelui Cuvânt.

Isus le-a dat apostolilor un Cuvânt, spunându-le: „Rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus.” (Luca 24.49). Acesta a fost un Cuvânt desăvârșit, dar urma să vină o tălmăcire desăvârșită a acelui Cuvânt. Care a fost tălmăcirea desăvârșită? Ziua de Rusalii, când toți cei o sută douăzeci au ieșit din camera de sus vorbind în limbi, după ce Duhul Sfânt le-a dat puterea de a vorbi, așa că fiecare din cei prezenți îi auzeau vorbind în limba lor. Ce a fost aceasta? Tălmăcirea desăvârșită a Cuvântului. Iar astăzi, noi am primit Cuvântul desăvârșit și tălmăcirea desăvârșită a Cuvântului cu legitimare divină. Dar tot astăzi va exista o manifestare desăvârșită care va fi tălmăcirea desăvârșită a profețiilor și nu va fi ceva spus, ci va fi ceva trăit.

Prieteni, noi trăim în ziua tălmăcirii desăvârșite a Cuvântului. A cărui Cuvânt? A venirii lui Hristos în Mireasă, Hristos venind să ia chip în Mireasă, epoca Miresei, Cuvântul-Mireasă, manifestarea și puterea deplină a lui Isus Hristos, pentru că există o manifestare pentru ziua de azi și va fi o tălmăcire desăvârșită a Cuvântului.

Noi ne putem agita cu privire la însemnătatea a cutare și cutare verset care se va petrece atunci, dar nu vă îngrijorați și nu vă agitați, ci luați ceea ce a spus profetul și credeți, pentru că el ne-a dat tălmăcirea desăvârșită a Cuvântului, el ne-a frânt Scripturile și ne-a dat înțelegere, dar acea înțelegere va ajunge la împlinire, iar acea împlinire va fi tălmăcirea desăvârșită a profeției. Atunci nimeni nu va mai putea s-o discute. Când? În care zi? Astăzi. Astăzi, El ne-a dat înțelegere asupra Scripturilor și oportunitatea de a ne arăta tălmăcirea desăvârșită a acelor Scripturi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, sfinților! Sunteți minunați. Dumnezeu să fie cu voi în timp ce vă întoarceți acasă. Ați venit de departe și ați rămas cu mine până la sfârșit. Fie ca înțelegerea Scripturilor să fie bucuria voastră. Fie ca descoperirea Cuvântului să vă aducă atât de multă bucurie în epoca în care trăiți, încât mâine când veți merge la serviciu, să nu mergeți cu capul plecat: „Am crezut că trebuia să se întâmple ceva până acum, pentru că au trecut cincizeci și ceva de ani de când profetul a părăsit scena…”

Nechibzuiți și zăbavnici cu inima în a crede tot ceea ce au spus profeții! Noi ar trebui să umblăm spunând: „Există o manifestare în mine, înăuntrul meu există o tălmăcire desăvârșită a tot ceea ce a spus profetul; eu devin tălmăcirea desăvârșită a Cuvântului, eu sunt aceea, eu sunt chiar acum pe pământ, dar dacă vreți să știți despre ce vorbea profetul, el vorbea despre noi.”

Noi ar trebui să fim ca Petru și Ioan care au mers la poarta numită Frumoasă, unde l-au întâlnit pe cerșetorul acela și dintr-o dată, ei au fost Cuvântul făcut trup, au fost tălmăcirea desăvârșită a Cuvântului, așa că s-au uitat la acel cerșetor care striga: „Milostenie! Milostenie!”, iar Petru i-a zis: „Uită-te la noi; argint și aur n-am, dar ce am…” Ce avea Petru? Avea ceva diferit de ceea ce avem noi? Nicidecum, prieteni! Petru nu avea ceva diferit de ceea ce avem noi astăzi. „Ce am, îți dau. În Numele lui Isus Hristos, ridică-te și umblă!”

Poate Petru nu a știut că el urma să facă aceasta în ziua aceea, poate nu a știut că urma să ridice un olog din naștere. Aceasta nu contează, potențialul era în el și Petru a știut aceasta. Voi nu știți, dar poate într-o zi veți merge la muncă… Fratele Ptelas Morgan s-a dus într-o zi la serviciu neștiind că lângă el avea să moară un om. Dar s-a dus având potențialul în el, Cuvântul făcut trup, iar când a venit timpul, când acolo a fost o necesitate și ungerea Duhului Sfânt a venit, el l-a chemat pe acel om pe nume și omul acela s-a întors la viață. Ce a fost aceasta? El era tălmăcirea desăvârșită a Cuvântului pentru ceasul acela. De ce? El a recunoscut profeția pentru ziua sa, a înțeles ce potențial se afla în trupul său și nu s-a temut să-L ia pe Dumnezeu pe Cuvânt, când a venit ungerea Duhului Sfânt. Ce s-ar fi întâmplat dacă el ar fi spus: „Oh, nu, noi așteptăm ca aceasta să vină în viitor! Încă nu avem permisiunea să facem aceste lucruri. Va veni Tragerea a treia și va face acest fel de lucrări!”

Dumnezeule, ar trebui să umblăm în jur fiind atenți la oportunitate și spunând: „Doamne, acesta este momentul? Vrei să fac ceva în legătură cu ceea ce se petrece? O, Dumnezeule, ce vrei să fac sau să spun?”

Tot Potențialul Vieții depline a lui Isus Hristos este aici. Amin! Noi ar trebui să fim atenți, să veghem clipă de clipă, clipa în care Se va manifesta Dumnezeu Însuși, ca să avem ocazia să frângem Scripturile pentru a aduce înțelegere. De ce? Pentru că noi credem tot ceea ce a spus profetul și nu suntem mâhniți în epoca în care trăim, ci împlinim Cuvântul. Noi nu căutăm semne ale cuielor, ci căutăm Cuvântul făcut trup. Dacă acest lucru este adevărat, eu nu mai pot privi înapoi ca să-L găsesc pe Hristos, El este Același ieri, azi și în veci. Deci, nu caut semne ale cuielor, ci Cuvântul făcut trup. Nu ieri, ci azi! Unde este Isus? Căutați Cuvântul făcut trup și Îl veți găsi. Care este Cuvântul făcut trup astăzi? Mireasa. Ce vedeți când o veți putea vedea trăind Viața lui Isus Hristos, ascultarea unui profet, când o veți vedea mărșăluind ca soldații creștini, mărșăluind spre Cuvântul dat de profet? Manifestarea Cuvântului pentru ceasul acesta. Voi nu aveți nevoie de semnele cuielor, pentru că El este aici. El este aici prin împlinirea profețiilor. Aleluia! Să cântăm o cântare: „Nu poți vedea de ce sunt atât de fericit!” Ceea ce ne face pe noi fericiți este să înțelegem în ce ceas trăim, ce potențial avem, de aceea, în fiecare serviciu avem o revărsare a Duhului Sfânt pentru că nu este despre ce a fost sau va fi, ci despre ceea ce se petrece chiar acum, iar pentru aceasta, merită să fim plini de bucurie. Amin.

– Amin –