EȘECUL NOSTRU NU ESTE MAI PUTERNIC DECÂT SCOPUL LUI DUMNEZEU

05 ianuarie 2025

Să deschidem Bibliile la Romani 8.35-39:

„Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazuri, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?

După cum este scris: „Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat.”

Totuși, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare;

nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”

Domnul să ne dea un duh de descoperire, ca să ne deschidă înțelegerea, să ne deschidă ochii să vedem ce are El pentru noi în această oră.

Noi cunoaștem această Scriptură  pentru că este o aducere aminte despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi care este stabilă, constantă, și aceasta a fost stabilită înainte de întemeierea lumii. Nu există nimic care să ne poată despărți de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus.

Vreau să spun că Pavel trece printr-o listă destul de extinsă de lucruri diferite, și este interesant că „nici viața, nici moartea, nici îngerii, nici stăpânirile” nu ne vor despărți de dragostea Lui. Deci, puterile care sunt dincolo de această lume, sau puterile care sunt în această lume, nici una nu ne vor putea despărți; nici moartea, nici viața, nu există nimic care să ne poată despărți de dragostea lui Dumnezeu. Nici înălțimea, nici adâncimea, deci nu există distanță, nu există distanță fizică, nu există putere spirituală, nu există putere pământească, nu există nimic care să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.

Ce mângâiere, prieteni!„Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazuri, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?” Nimic. Lucruri bune, lucruri rele, lucruri între ele, nimic nu ne va despărți de dragostea lui Dumnezeu.

Când ajungem în situații care nu sunt foarte plăcute, ar fi bine să ne amintim  că dragostea lui Dumnezeu este neschimbătoare, este stabilă.

În această dimineață vreau să mă ocup de un subiect deosebit și să-l împărtășesc cu voi. Sunt lucruri despre care am tot vorbit de câtva timp, așa că veți descoperi că nu este nimic nou în ceea ce vom vorbi astăzi. Dar, din anumite motive, inima continuă să revină iar și iar și iar la același lucru. Așadar, nu încerc doar să repet predicile și să vorbesc despre același subiect, ci cred că există un scop aici, dacă Dumnezeu ne călăuzește așa; înseamnă că încă mai avem nevoie de înțelegere, că este ceva care trebuie să devină realitate pentru noi, care să ne dea curajul să fim ceea ce ne-a chemat El să fim în această oră.

Așadar, pentru acest subiect, ca titlu care să ne ajute să ne concentrăm, va fi Eșecul nostru nu va fi mai puternic decât scopul lui Dumnezeu.

Eșecul este ceva cu care ar trebui să ne împăcăm, pentru că toți vom eșua. Noi vom eșua în domeniile în care nu vrem să eșuăm; toți vom eșua cu oameni cu care nu vrem să eșuăm; toți vom eșua cu Dumnezeu, într-un fel sau altul, și trebuie să ne împăcăm cu aceasta.

Dacă citim Biblia, vreau să spun că, dacă privim la toți aceia pe care-i numim „Eroii credinței”, la toți cei pe care Dumnezeu i-a folosit într-un fel minunat în Biblie, ei erau plini de eșecuri. Toți au putut avea timpuri de mare succes, de mari realizări și mari împliniri, dar ei au avut, de asemenea, vremuri de mari eșecuri, greșeli, alunecări și toate aceste lucruri. Voi puteți alege personaje din Biblie și veți descoperi că acest tipar este adevărat. Aceasta este o încurajare, pentru că găsim același lucru și în noi.

Aș vrea să privesc, doar pentru un minut, la Moise. Pentru aceasta, să mergem la Exod 2, și vreau ca prin Moise, să pun o temelie, apoi vom merge mai departe.

Noi știm că Moise s-a născut ca un copil potrivit, s-a născut sub un semn, că mama și tatăl lui l-a ascuns și că împrejurările salvării lui, ca și copil, au fost supranaturale.

El a fost găsit și crescut în casa lui Faraon, a fost educat în sistemul egiptean cu toate progresele lui, dar a avut-o ca doică pe propria sa mamă, care a început să-i spună despre scopul vieții lui în această viață; că s-a născut sub un semn, că Avraam a primit o promisiune despre eliberarea lor, astfel Moise a început să audă toate aceste lucruri, să le cunoască și să le creadă. Astfel, el a avut în minte dorința fraților săi și dorința de a-și împlini scopul, chemarea și voia lui Dumnezeu de a-i elibera.

În Exod 2.11-15, citim:

„În vremea aceea, Moise, crescând mare, a ieșit pe la frații săi, și a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un Egiptean, care bătea pe un Evreu, unul dintre frații lui.

S-a uitat în toate părțile, și, văzând că nu este nimeni, a omorât pe Egiptean, și l-a ascuns în nisip.

A ieșit și în ziua următoare; și iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce lovești pe semenul tău?”

Și omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai mare și judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine cum ai omorât pe Egipteanul acela?” Moise s-a temut și a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.”

Faraon a aflat ce se petrecuse, și căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, și a locuit în țara Madian. A șezut lângă o fântână.”

Așadar, el a fugit în Madian atunci când se părea că va începe să împlinească scopul lui Dumnezeu în viața lui, de a fi un eliberator. Deci, prima lui încercare de a împlini scopul lui Dumnezeu, nu a reușit. El a ucis un egiptean, a fost respins de evrei și a fugit în țara Madian. Noi știm povestea: acolo și-a găsit o soție și s-a stabilit acolo. Apoi a început să păzească oile socrului său și a început o viață separată de ceea ce i s-a spus toată viața, despre chemarea și scopul lui Dumnezeu. Acum, el se afla într-o direcție complet diferită, într-un ținut complet diferit, făcând ceva total diferit. Acum, el doar îngrijea turmele socrului său, și cine știe ce era în mintea lui, ce și-a scos din minte sau ce gândea despre ce i-a spus mama sa?

Noi suntem ființe umane, iar Moise a fost și el o ființă umană, așa că, vă puteți imagina care a fost felul lui de gândire despre: „Ce îmi spunea mama mereu? Am crezut că era adevărat, dar evident, că nu este adevărat. Am încercat și am eșuat, și acum, iată-mă aici de atâta vreme, de atâția ani, și aceasta este ceea ce este.” Laudă lui Dumnezeu!

Mă bucur foarte mult că Dumnezeu ne-a dat o relatare adevărată despre viața copiilor Săi.

Să mergem la capitolul 3. Acum noi știm că la timpul potrivit, la timpul stabilit de Dumnezeu, El S-a întors la Moise și a început să Se ocupe de el, pentru că acum sosise timpul eliberării. Astfel, în Exod 3.10-12, citim:

„Acum, vino, Eu te voi trimite la faraon, și vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Moise a zis: „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon și să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”

Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreșit cu tine; și iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”

Așadar, Dumnezeu a venit la Moise și noi știm că a venit ca un foc ce ieșea dintr-un tufiș, Stâlpul de Foc din rugul aprins, iar Moise s-a tras la o parte ca să vadă acel fenomen, și pe măsură ce s-a apropiat, Glasul a vorbit din mijlocul Focului, și i-a spus să-și scoată încălțămintea, iar el a avut această întâlnire supranaturală cu Dumnezeu, și întâlnirea supranaturală cu Dumnezeu l-a readus imediat înapoi la aceeași înțelegere pe care a avut-o de la mama lui, când ea îi era doică. El s-a gândit că totul a dispărut, a crezut că s-a terminat, a crezut că a încercat dar nu a reușit și că pe undeva a existat o neînțelegere și o greșeală. Dar întâlnirea cu Stâlpul de Foc l-a readus imediat la scopul său. Știți ce spus Moise? „Eu nu pot face aceasta. Nu sunt eu! Cine sunt eu? Doamne, cine sunt eu să merg la Faraon? Cine sunt eu să fac aceste lucruri?” Iar noi știm că acum Dumnezeu Își va împlini scopul, și Moise era inclus în acest scop.

Pentru a-Și împlini scopul pe care-l avea, Dumnezeu avea nevoie de Moise. Dar Moise a fugit, apoi s-a răzgândit. Dar, pentru că Moise s-a răzgândit, nu înseamnă că și Dumnezeu S-a răzgândit. Oh, sunt atât de recunoscător!

Apoi a început acea tachinare înainte și înapoi. Să mergem la Exod 4.1:

„Moise a răspuns, și a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu, ci vor zice: „Nu ți s-a arătat Domnul.”

El a zis: „Ei bine, ei nici măcar nu mă vor asculta. Doamne, cine sunt eu să merg? Bine, Tu mă vrei, dar ei nu mă vor asculta.” Apoi, Dumnezeu i-a spus că le va da semne, și toate aceste lucruri, apoi de la versetul 10, citim:

„Moise a zis Domnului: „Ah, Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară, și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbești Tu robului Tău; căci vorba și limba îmi este încurcată.”

Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?”

Du-te dar, Eu voi fi cu gura ta, și te voi învăța ce vei avea de spus.”

Aici, Moise avea tot felul de raționamente: „De ce? Aceasta nu va funcționa.” Dar niciunul din raționamentele lui nu aveau să-L determine pe Dumnezeu să schimbe scopul lui Dumnezeu în viața lui Moise. Moise avea o mulțime de raționamente: „Am încercat deja, dar nu a funcționat. Cine sunt eu să merg la Faraon? Copiii lui Israel nu mă vor asculta. Sunt greoi în vorbire, nu pot vorbi bine.”

Mă gândesc că Dumnezeu putea spune: „Cui crezi că îi vorbești, Moise? Eu îți spun să mergi iar tu Îmi spui Mie că nu poți și Îmi arăți o listă de motive că nu poți? Eu sunt Dumnezeu, Creatorul cerului și al Pământului, Eu am creat limba, Eu am creat vorbirea, Eu ți-am dat capacitatea de a vorbi. Ce vrei să-Mi spui, că ce ai nu este destul de bun și că nu va funcționa?”

Oh, Doamne, ajută-ne! Sper să încetăm să privim la Moise și să începem să ne uităm în Oglindă. Eu spun că noi putem veni cu tot felul de motive pentru care „Dumnezeu nu mă poate folosi”; pot veni cu o mulțime de motive: unde am eșuat în trecut, unde am făcut greșeli, că am făcut tot felul de lucruri greșite, pot veni cu o listă destul de bunicică, să motivez de ce nu ar trebui să fiu eu cel care merge, că nu pot fi eu cel care vorbește, că înainte am încercat acest lucru. Dar toate acestea nu a schimbat niciodată scopul lui Dumnezeu.

Dumnezeu a avut un scop și avea să-l ducă până la capăt, indiferent ce a gândit Moise despre acest scop sau de toate scuzele lui.

În mesajul IeHoVaH-Jireh, din anul 1957, este un citat pe care vreau să-l citesc, unde profetul a spus:

„Un om este un eșec, este complet pierdut de la naștere. Nu există nimic bun în om. Dacă există ceva bun în legătură cu un om, aceasta este partea din Dumnezeu care este în el. Un om, în sine, nu este deloc bun. Și orice bunătate există în el, Dumnezeu este Cel care a făcut-o pentru el. Deci, nu putem spune că noi am făcut aceasta pentru a merita aceasta; ne-am rugat toată noaptea să primim aceasta. Nu este pentru că tu faci aceasta sau aceea, este Dumnezeu. Nu este cel ce vrea sau cel care aleargă, ci este Dumnezeu Cel care are milă. Aceasta stă în mâinile lui Dumnezeu.”

Deci, ca ființe umane, ce suntem noi chiar de la început? Niște eșecuri. Deci, a fi un eșec, vă împiedică să slujiți scopului lui Dumnezeu? Voi sunteți un eșec de la început, și mai mult eșec nu vă va împiedica să slujiți scopului lui Dumnezeu.

Vreau să mai citesc un citat și să ne mișcăm cu acest gând.

În mesajul Putere desăvârșită prin slăbiciune desăvârșită, fratele Branham a spus:

„Suntem foarte recunoscători pentru că încă avem un Tată ceresc bun, care nu ne ține în seamă greșelile. Am citit din Romani 4, unde Pavel a scris un comentariu divin despre viața lui Avraam. Noi știm că și Avraam a fost tulburat de multe ori, ca și noi, dar aici nu s-a amintit de așa ceva. „El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu.” Sper că așa se va scrie și despre mine, nu se vor aminti greșelile mele, ci numai ceea ce am încercat să fac, ceea ce am dorit să fac pentru poporul lui Dumnezeu.”

Când Pavel a făcut această afirmație, și când ne uităm la Evrei, la înregistrarea lui Avraam, acolo spune: „Avraam a fost părintele credinței. Avraam nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu. Avraam a crezut.” El nu a trecut prin toate detaliile despre Avraam, că nu a crezut, că a făcut greșeli, că și-a dat soția, că a mers în Gherar, că a mers în Egipt, toate aceste lucruri făcute de Avraam, au fost acoperite de har. Nu știu cum să explic mai bine.

Când Avraam s-a dus în Gherar, când a alunecat, când s-a îndoit, când a luat-o pe Agar ca să împlinească promisiunea, când a făcut toate aceste lucruri pe care le-a făcut, să spunem că Avraam acesta (fratele Chad arată spre trupul său), le-a făcut; dar când Avraam nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, vom spune doar că Avraam, cel din interior, a făcut aceasta. Poate că aceasta ne va ajuta să separăm unele lucruri, pentru că ceea ce era în înregistrarea divină, era ceea ce El a vrut să fie Avraam. Acesta a fost gândul secret, ascuns al lui Dumnezeu cu privire la Avraam.

Acest exterior este într-o anumită stare din cauza căderii, din cauza hibridării, din cauza stării căzute a lumii, are o natură de scaiete lipicios, ne va cauza întotdeauna probleme, va eșua, va cădea, dar în interior există o Sămânță predestinată. Iar fratele Branham a spus: „Acea Sămânță a fost menită de la început să fii tu.” Dar tu nu ai venit pe calea corectă, ci noi am venit pe calea aceasta coruptă, dar există un scop în venirea noastră în acest fel. Categoric!

Dacă am fi venit pe calea intenționată, atunci, tocmai ar fi răsărit Viața și noi am fi avut un trup care ar putea exprima cu exactitate acea Sămânță din interior, dar acum, am venit cu un trup născut în hibridare și păcat, de aceea avem probleme în a exprima acea Sămânță. Noi găsim aceasta în toată Biblia, pentru că există o mulțime de greșeli pe care le-au făcut toți.

Să mergem împreună la Luca 22.31-34:

„Domnul a zis: „Simone, Simone, Satan a dorit să vă aibă și să vă cearnă ca grâul.

Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.”

„Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.”

Și Isus i-a zis: „Petru, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.”

Să citim de la versetul 60 la 62. Aceasta este după ce Petru s-a lepădat de Domnul.

„Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul.

Domnul S-a întors, și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

Și a ieșit afară și a plâns cu amar.”

Aceasta este o poveste remarcabilă din mai multe motive. Aici se întâmplă multe lucruri, dar un lucru care mi se pare uimitor este că Domnul știa că Petru va eșua înainte ca Petru să eșueze. El a profețit că Petru va eșua; El știa că diavolul dorise să-i cearnă ca grâul și nu i-a refuzat această oportunitate, dar S-a rugat ca credința lui Petru să nu se piardă. El a profețit mai înainte că, „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și totul s-a întâmplat întocmai. Dar noi știm că Petru a negat totul, și a spus: „Nu se poate, pentru că eu sunt gata să-mi dau viața, sunt gata să merg la închisoare și chiar să mor cu Tine.” Și Petru a crezut aceasta cu adevărat, dar acesta era Petru cu puterile lui, aceasta era partea umană a lui Petru și gândirea umană a lui Petru, pentru că el se gândea că avea ce trebuie ca să îndure totul și să meargă până la capăt. Dar noi știm că Petru a trebuit să-și dea seama cât de slab este, cu adevărat.

 Dumnezeu știa dinainte că Petru avea să eșueze, și chiar dacă Petru nu a crezut aceasta, s-a întâmplat exact așa. Întrebarea este: Dacă Dumnezeu știa, de ce nu a schimbat circumstanțele? Dacă Dumnezeu știa, de ce nu a oprit aceasta? Dacă Dumnezeu a știut dinainte că Petru va eșua și S-a rugat ca credința lui să nu se piardă, și chiar a profețit despre aceasta, apoi Petru a eșuat, înseamnă că Dumnezeu trebuia să aibă un scop în eșecul lui Petru; pentru că, nimic din ceea ce facem, nu va opri scopul lui Dumnezeu.

Dumnezeu intenționa să-i dea lui Petru cheile Împărăției. Este adevărat? El i-a spus: „Îți dau cheile Împărăției.” El i-a promis lui Petru și celorlalți: „Eu v-am rânduit să mergeți în lume, și să duceți această Evanghelie. Toți cei ce cred și se botează, vor fi mântuiți. Voi veți merge și veți aduce roade și roadele voastre vor rămâne.” Toate acestea au fost scopul lui Dumnezeu pentru viața lui Petru. Dar acum Petru urma să-L tăgăduiască pe Domnul, să se jure și să se blesteme, și după ce a făcut aceasta, după ce L-a negat pe Domnul, a ieșit afară și a plâns cu amar. Dar aceasta nu a schimbat scopul lui Dumnezeu, ci El tot avea să-i dea cheile Împărăției și el avea să meargă și să aducă roade, și încă era rânduit să ducă Evanghelia. Este atât de șocant!

Dumnezeu știa că Petru va eșua, dar El nu a permis nimic care să oprească scopul Său, așa că, acest eșec trebuia să lucreze împreună pentru scopul lui Dumnezeu.

În mesajul Stând în spărtură, fratele Branham a spus:

„Dar vedeți, chiar și marele sfânt Pavel, a luat-o odată pe lângă calea îngustă. Și, de multe ori, când Dumnezeu a făcut lucruri sau i-a lăsat pe slujitorii Săi să le facă, acelea au fost greșeli, ca să dovedească aceste lucruri. Acum, noi știm că ființele umane pot face greșeli, dar Dumnezeu nu poate greși.”

Așadar, Dumnezeu nu poate face greșeli cu viața noastră. Nu există nici o greșeală. Poate vom greși, absolut, este o greșeală, dar acea greșeală nu poate fi atât de mare încât să greșească scopul și Planul lui Dumnezeu în viața noastră. În viața noastră există un atu, există Ceva care trece peste orice altceva, și acesta este scopul lui Dumnezeu, este scopul divin predestinat al lui Dumnezeu pentru viețile noastre și acesta înlocuiește, absolut, orice altceva. Noi vom privi la aceasta și o vom vedea.

Aș vrea să privesc la viața fratelui Branham, deoarece eu cred că există un motiv pentru care ne-au fost date în această generație, o mie două sute de casete cu mărturii, înregistrări și toate lucrurile pe care le avem, înregistrări, videoclipuri; toate lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, cred că ni le-a dat cu un motiv. Dacă nu înțelegem cum Se comportă Dumnezeu cu fiul lui Dumnezeu care are un dar și un scop în viața lui, putem deveni confuzi cu privire la felul cum lucrează Dumnezeu în viețile noastre.

Vreau să scriu o mică listă pentru voi și voi începe cu aceasta:

Dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit, fratele Branham ar fi ucis acei băieți care l-au bătut.

Fratele Branham a fost bătut, dar pe lângă bătaie, el a avut o viață de respingere. După ce a fost bătut, el și-a luat pușca de calibru 22, a fugit și a tăiat calea băieților pe poteca pe care se aflau, a ieșit înaintea lor, și a spus: „Cine vrea să moară primul?” El chiar avea intenția să-i împuște pe acei băieți, și a început să apese pe trăgaci și să încarce alt cartuș, dar nici unul din acele cartușe nu a ieșit.

Voi spune aceasta, și voi trece printr-o listă întreagă, pentru că vreau să vă gândiți la aceasta.

Eu am crezut că avem o lege a liberului arbitru. Este adevărat? Există o lege a liberului arbitru? „Amin.” Noi putem alege să facem ce vrem, iar Dumnezeu nu va încălca liberul arbitru, iar alegerea fratelui Branham a fost să-i omoare pe acei băieți. A înlocuit Dumnezeu libertatea de acțiune morală? A depășit El legea liberei acțiuni morale? Uneori, pur și simplu, mă uimește!

Un lucru de care îmi dau seama, este că nu există nici o modalitate de a-L simplifica pe Dumnezeu și de a spune: „Dumnezeu a făcut acest lucru din motivul acesta; aceasta este egală cu aceea,” deoarece, în momentul când încercăm să-L simplificăm pe Dumnezeu, Îl facem atât de complicat și nu-L vom înțelege niciodată, pentru că încercăm să-L presăm într-o gaură; și dacă se potrivește în această gaură, nu poate încăpea, în același timp, și în această gaură, sau în această gaură. Dar, Dumnezeu poate încăpea în fiecare dintre găurile noastre, permite simultan libera alegere morală, dar nu oprește Planul Său perfect în viețile noastre; trece peste libera acțiune morală, dar nu este niciodată nedrept și permite…Nu știu cum face totul, dar El este Dumnezeu.

Creierul uman încearcă să înțeleagă lucrurile și să le împartă, pentru că avem probleme, necazuri și orice lucru pe care nu-l putem explica, începe să ne tulbure.

Noi am trecut prin aceasta cu ani în urmă. Tu ai o noapte întunecată, iar într-o noapte întunecată auzi un sunet ciudat și nu poți vedea ce este, și atunci necunoscutul începe să ne paralizeze de frică, pentru că provoacă tot felul de necazuri. Dacă era ziuă și vedeai că briza intră pe fereastră, dă jos ceva de pe masă și cade pe podea, nu era nici o frică. Dar dacă se întâmplă sub mantia nopții, când nu ai idee ce a fost acel zgomot, dintr-o dată încercăm să deslușim ce a fost acel zgomot, apoi mintea noastră începe să raționeze, și încercăm să explicăm ceea ce tocmai am auzit, pentru că, îndată ce-l putem identifica, ne putem relaxa.

Noi încercăm să facem același lucru și cu lucrurile lui Dumnezeu; noi încercăm să venim cu tot felul de explicații: „Împrejurarea aceea din viața mea s-a întâmplat din cauza aceasta, și Dumnezeu a realizat aceasta.” În realitate, Dumnezeu făcea, probabil, atât de multe lucruri, încât creierul tău nu va putea calcula niciodată tot ce făcea Dumnezeu cu acea împrejurare din viața ta.

Așadar, noi nu putem veni cu o înțelegere simplistă, cu răspunsuri simpliste: „Aceasta este doar o singură dată; acest lucru s-a întâmplat din cauza aceasta; Dumnezeu a făcut aceasta din cauza aceasta…” Dumnezeu face tot ce face pentru scopul Său divin. Cum se încadrează totul în scopul Său divin? Eu nu pot explica întotdeauna, nu am idee, dar aceasta nu contează, pentru că o face El.

Deci, dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit, fratele Branham i-ar fi ucis pe acei băieți, ar fi băut și ar fi fumat.

De ce este acesta un lucru important? Pentru că atunci când era un băiețel, Îngerul Domnului i-a spus: „Să nu bei, să nu fumezi și să nu-ți întinezi trupul în niciun fel, pentru că ai de făcut o lucrare când vei fi mai bătrân.” Așadar, Îngerul Domnului i-a interzis să bea, să fumeze sau să-și întineze trupul, și el a spus că aceasta era în legătură cu femeile.

Acum, el se afla într-o situație în care, voi știți povestea la fel de bine ca mine, deci el a ajuns în situația când, tatăl său care avea un prieten, a încercat să-l impresioneze pe acel om, pentru că voia să-i folosească barca. Și ei se aflau în barcă, el, tatăl său și prietenul tatălui său; cred că se afla acolo și fratele său. Și ei se deplasau în josul râului, aducând sticle pentru whisky, pentru că lucrau la lumina lunii. Fratele Branham era un băiat și acolo era tatăl său și prietenul tatălui său, și el a vrut să-l impresioneze pe prietenul tatălui său ca să-i  folosească barca.

Vă puteți plasa pe voi înșivă în situația aceea? Acel bărbat a scos o sticlă de whisky, i-a scos dopul, a luat o înghițitură și i-a dat-o tatălui său, apoi el i-a dat-o fratelui Branham, dar el a spus: „Nu, domnule, eu nu beau!” Atunci, el i-a spus: „Ești un Branham și nu bei?” Iar tatăl fratelui Branham, a spus: „Am atât de mulți băieți încât nu-mi amintesc numărul lor acum, dar unul dintre ei este un sisy.” Și fratele Branham a spus: „Dă-mi aceasta!”, fiind hotărât să arate că el nu este un sisy. Ce a vrut să facă? El a vrut să se potrivească cu ei, a vrut să bea whisky, dar dintr-o dată, a auzit același sunet pe care l-a auzit, vântul năvalnic, micul vârtej din copac, care a venit în urechile lui, și el a pus sticla jos. El a încercat a doua oară, dar acel sunet a fost mai tare, și mai tare, iar el a dat sticla înapoi, a sărit afară din barcă și a fugit plângând. El nu știa ce se întâmplă.

Ce a fost? Unde a fost liberul arbitru? Ce a fost? Acesta a fost Dumnezeu peste liberul Său arbitru, pentru că Dumnezeu avea un scop în viața lui.

Acesta este esențialul: „Nu bea, nu fuma, nu te întina în vreun fel, pentru că există un scop, Eu am o lucrare pentru tine, pe care s-o faci când vei fi mai mare.” Ce a păstrat Dumnezeu prin aceasta? Dumnezeu Și-a păstrat propriul Său scop.

Noi știm povestea cu micuța lui prietenă. El a ieșit, era o întâlnire dublă, el și prietenul lui și aceste două fete, iar voi știți, ea avea ochii ca de porumbel, și aceasta și aceea, iar el a crezut că este grozavă. Voi știți că el voia să fie un om mare; cred că avea cincisprezece ani. El a cumpărat câteva sticle de cola și niște sandviciuri și a ieșit, iar ea fuma. El a spus: „Acolo era micuța mea Porumbel, fumând o țigară.” Ea i-a oferit-o și lui, dar el nu a luat-o. I-a dat-o din nou, iar el a spus: „Eu nu fumez.” Dar ea i-a zis: „Ce ești tu? Am crezut că ești bărbat.” Sau ceva de felul acesta. Atunci, el i-a spus: „Dă-mi țigara aceea!” Nu știu voi, dar eu sunt atât de recunoscător pentru că scopul lui Dumnezeu nu va fi învins. Presiunea colegilor, dorințele, oh, enumerați voi ce vreți, dar scopul lui Dumnezeu nu poate fi învins.

Dacă Dumnezeu nu intervenea, el ar fi murit pe Muntele Uraganului împreună cu Meda și Billy Paul.

El a ajuns acolo sus, și i-a lăsat acolo. A venit furtuna și s-a pierdut. Noi știm povestea foarte bine. Înseamnă că el a învățat o lecție importantă. Dar, dacă nu ar fi fost intervenția lui Dumnezeu, el ar fi murit.

Dacă nu ar fi fost intervenția lui Dumnezeu, el s-ar fi sinucis de două ori.

Știți, prima dată… Ambele încercări au fost după pierderea soției sale și a bebelușului său. El nu a mai suportat durerea.

Prima dată a încercat să se electrocuteze punând mâna pe un fir, ca montor de linii. El nu a știut ce s-a întâmplat, tot ce și-a amintit, a fost că el a întins mâna spre fir, apoi s-a trezit jos, pe pământ și plângând. El nu a știut ce s-a întâmplat, dar eu știu ce s-a întâmplat: Dumnezeu a avut un scop în viața lui.

A doua oară, el avea un revolver…El s-a prăbușit atât de jos, era atât de disperat și de zdrobit, încât a vrut să-și ia viața. Astfel, și-a pus pistolul la cap și oricât de tare a apăsat pe trăgaci, nu a reușit să-l descarce, deși a tras cu toată puterea. Vreau să vă întreb: Unde era liberul arbitru? Iată un om care apăsa pe trăgaci cât putea de tare, și, în cele din urmă, îndurerat, a aruncat pistolul și atunci acesta s-a descărcat făcând o gaură în perete. Știți ce a spus? „Doamne, de ce nu mă lași să mor?” El știa Cine îl ferea de moarte; știa Cine îl împiedica să facă ceea ce voia el să facă. Dumnezeu avea un scop pentru el.

Dacă Dumnezeu nu intervenea, l-ar fi lăsat pe avocatul său să creadă o minciună spusă de el.

El a mințit și a pus-o și pe soția lui să mintă, să spună că el era ieșit din cameră când a sunat avocatul. Și el avea de gând s-o lase așa, dar când a coborât să se roage pentru un copil, Dumnezeu a venit în scenă și i-a spus: „Cum poți să te rogi pentru acest copil, când ești un mincinos?” Și el a trebuit să îndrepte acel lucru, pe care voia să-l măture sub preș și să meargă mai departe. Cine l-a oprit? Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu nu intervenea, el ar fi părăsit câmpul, și ar fi plecat în Columbia Britanică.

Dacă fratele Branham ar fi făcut aceasta, și-ar fi păcălit soția să meargă cu el, dar ar fi avut o ruptură în familia lui. Noi știm povestea. Aceasta era ceea ce gândea el, și a spus: „Tocmai m-am hotărât, aceasta aveam de gând să fac.” Dacă nu ar fi fost Dumnezeu să intervină în această situație, el aceasta ar fi făcut; el voia să-și păcălească soția să meargă cu el într-o vacanță, apoi să-i spună: „Ei bine, este atât de frumos aici, de ce nu rămânem aici și să-l ajutăm pe Bud și să fiu ghid?” Apoi, dacă Dumnezeu îi dădea un mesaj, el îl va duce afară ca un profet, și îl va spune.

 Dar care era adevăratul scop din spate? El încerca să scape de durerea respingerii, pentru că ei nu au primit slujba sa. El a hotărât, dar Dumnezeu a început să Se ocupe de el pe drum; S-a ocupat de el în acel restaurant; sau, mai întâi S-a ocupat de el prin vise despre el, că era un vagabond împreună cu cumnatul lui, S-a ocupat de el în restaurant și Se ocupa de el pe drum. În cele din urmă, l-a oprit pe marginea drumului, și i-a spus: „Uită-te la acel munte.” Și acolo era un lanț muntos cu șapte vârfuri, și El i-a spus: „Numele tău este scris acolo. Aceasta este viața ta.” Și acolo erau cele trei Trageri ale lui și întreaga lui viață era scrisă în acel lanț muntos. Dumnezeu S-a injectat (a intervenit), la momentul potrivit și în locul potrivit. De ce? Din cauza scopului Său.

Fratele Branham s-a întors și s-a pocăit. Noi știm toate acestea. Și dacă nu ar fi fost intervenția lui Dumnezeu, s-ar fi întâmplat toate aceste lucruri.

Acum vreau să fac o altă listă, o listă de greșeli pe care Dumnezeu le-a permis ca el să le facă. Voi știți că sunt multe lucruri pe care El l-a împiedecat pe profet să le facă, dar există o listă întreagă de lucruri de la care nu a fost împiedecat.

Dumnezeu nu l-a oprit să-și asculte soacra, și nu s-a dus pe câmp.

Vă întreb: Care au fost consecințele acestui lucru? Au fost consecințe aspre? Au fost dureroase, au fost consecințe teribile, dar Dumnezeu nu l-a oprit să facă acea alegere. El l-a oprit să se sinucidă, l-a oprit să bea, l-a oprit să fumeze, l-a oprit să ucidă, dar nu l-a oprit când a ascultat de soacra lui și a refuzat să meargă atunci când a fost chemat prima dată. Știți ce a spus fratele Branham, mai târziu, despre aceasta? El a spus: „Nu m-am dus când El m-a chemat prima dată, și mă gândesc la mulțimile care ar fi putut fi vindecate și salvate.”

Fratele Branham s-a gândit că, dacă slujba vindecării ar fi început mai repede, cât de mulți oameni ar fi fost vindecați? Cât de mulți oameni ar fi fost eliberați, dacă el ar fi plecat mai repede? Așadar, au existat consecințe pentru acea faptă. A fost durere, a fost suferință, și-a pierdut soția, și-a pierdut fiica, a trecut prin toate acele lecții; oamenii au ratat vindecarea, au ratat mesajul Evangheliei care ar fi fost predicat, pentru că Dumnezeu a permis libertatea liberului arbitru.

 Acum vă întreb: Puteți veni cu un computer care poate rula un algoritm care să-mi spună când Dumnezeu permite liberul arbitru și când îl va opri? Amin.

Dumnezeu i-a permis să facă o încurcătură cu prima și a doua Tragere, care au creat imitații carnale.

Este adevărat? Gândiți-vă la costul imitațiilor carnale, cât a costat aceasta lumea creștină și ce confuzie a ieșit!

Vreau să citesc din mesajul Pecetea a șaptea, unde fratele Branham a vorbit despre aceasta. În „Pecetea a șaptea”, el s-a întors la viziunea pe care a avut-o la sfârșitul anului 1955, pe care el a început s-o explice în anul 1956. Uneori, noi o numim „Viziunea Cortului”, dar viziunea cortului începe aici, cu viziunea despre pescuit, iar el își explică cele trei Trageri. Fratele Branham a spus:

„Eu nu știu. Eu am înțeles pescuitul. Acum, primul lucru pe care-l faci…Iată cum se face aceasta. Tu vezi toți peștii în jur, tu trebuie să smucești momeala.” Păi, exact aceasta este tactica pescuitului. Astfel, am zis: „Smucește momeala!” Acum, vedeți, când am smucit momeala prima dată, peștele se ia după ea.” Dar ei erau cei mici și acesta era felul cum o prindeau ei.

Atunci am spus: „Atunci voi veți așeza…” Și am tras-o afară pe mal. Am avut un pește, dar arăta ca o piele peste momeală…acesta era atât de mic! Și cum stăteam acolo, Ceva mi-a zis: „Eu ți-am spus să nu faci aceasta!” Am început să plâng.”

Glasul acela care l-a condus prin prima, prin a doua și a treia Tragere, este Cel care l-a adus prin viziunea aceasta, și acel Glas i-a zis: „Ți-am spus să nu faci aceasta!” Fratele Branham a fost avertizat să nu o facă, dar el a făcut-o oricum. Astfel, stând în viziune, el avea acel fir încurcat. El era în încurcătură și a început să plângă. Și fratele Branham a spus:

„Tot firul era încâlcit în jurul meu în felul acesta și eu stăteam acolo plângând cu capul aplecat în felul acesta.” Am zis: „Dumnezeule, o, iartă-mă! Sunt un om prost. Doamne, iartă-mă!” Și eu am avut firul acesta.

Apoi aveam în mână o ghetuță de bebeluș, cam atât de lungă, și aveam șiretul acela, era cam așa de gros, rotund ca degetul meu, cam de o jumătate de țol. Și gaura pentru șiret al acelei ghetuțe avea dimensiunea unei…mai mică de o șaisprezecime, probabil, dintr-un țol (cam doi milimetri). Și eu încercam să introduc acel șiret gros de un țol prin gaura acelei ghetuțe. Ah! A venit un Glas și a spus: „Tu nu poți să-i înveți pe bebelușii penticostali lucruri supranaturale. Acum, lasă-i în pace!”

Chiar atunci El m-a ridicat sus, m-a dus sus și m-a așezat sus, departe de tot, unde se desfășura o adunare. Arăta ca un  cort sau o catedrală oarecare. M-am uitat și acolo era o cutie mică, un loc mic acolo, pe o parte. Și am văzut că Lumina aceea vorbea cu cineva deasupra mea. Lumina aceea pe care o vedeți acolo în fotografie. Ea S-a învârtit într-o parte de la mine, în felul acesta, a intrat în cortul (cutia) acela, și a zis: „Te voi întâlni acolo!” Și a mai spus: „Aceasta va fi a treia Tragere și nu o vei spune nimănui.” Și în Canionul Sabino, El a spus: „Aceasta este a treia Tragere.”

Canionul Sabino a fost locul unde el a primit Sabia în mână. Motivul pentru care am vrut să trec prin aceasta, este pentru că aici, a fost ceva izbitor pentru mine.

Fratele Branham s-a încurcat în prima Tragere. Este adevărat? Suntem de acord. El s-a încurcat și în Tragerea a doua, a încercat să  explice prea mult, a încercat să explice lucrurile supranaturale bebelușilor penticostali, dar era ca și cum ar fi încercat să introducă acel șiret gros prin acea gaură mică de ghetuță de copil. Și Dumnezeu i-a spus: „Lasă-i în pace, nu mai încerca.” Dar ce a făcut el? A creat imitații carnale, lucrurile au mers peste tot creând confuzie cu privire la vindecarea divină, la minuni și semne, astfel confuzia a fost răspândită în creștinism, din cauza eșecului său.

Ceea ce-mi place la acest citat din această poveste, din Pecetea a șaptea, despre această viziune, este că, în timp ce fratele Branham stătea acolo cu capul plecat, spunând: „Iartă-mă! Sunt un om prost. Iartă-mă!”, următorul lucru care s-a întâmplat, este că Dumnezeu l-a luat și i-a arătat Tragerea a treia, spunându-i: „Te voi întâlni acolo. Aceasta va fi a treia Tragere!” Ce i-a spus El, de fapt: „Te voi folosi oricum. Aceasta nu a oprit scopul Meu în viața ta. Ai făcut o greșeală, ai făcut o gafă, ai greșit, nu ar fi trebuit să faci aceasta. Nu ți-am spus să nu faci aceasta?” Și fratele Branham a simțit durerea, și a spus: „Oh, Doamne, iartă-mă! Sunt un om prost!” El a simțit totul, dar aceasta nu a schimbat scopul lui Dumnezeu. El a adus Tragerea a treia prin aceeași persoană care a încurcat prima și a doua Tragere, pentru că acesta a fost scopul divin al lui Dumnezeu în viața lui.

De ce l-a lăsat Dumnezeu să facă aceasta? Eu nu știu toate motivele pentru care Dumnezeu l-a lăsat să greșească. Adevărul este că El ar fi putut să-l oprească dacă ar fi vrut să-l oprească, pentru că El a dovedit aceasta în viața profetului. Dacă ar fi vrut să-l oprească să facă ceva, El ar fi avut o modalitate de a-l opri, dar dacă nu l-a oprit, poate că și aceasta a servit scopului Său divin, pentru că Dumnezeu nu va permite nimic care să oprească scopul Său divin. Laudă lui Dumnezeu!

Dumnezeu i-a permis să aibă minuni după ce i-a spus să nu o facă.

Fratele Branham a vorbit despre aceasta în mesajul Experiențe, din anul 1947. Este destul de mult, așa că nu voi citi tot. Aici, el a explicat cum a fost avertizat de Îngerul Domnului, să nu aibă „rândul minunilor.” Și ce au făcut ei? Directorii de campanie și fratele Branham au fost atât de entuziasmați de acest dar care funcționa cu atâta precizie, și aceasta când avea semnul pe mână. El a spus: „Aduceți cele mai grele cazuri, și noi vom avea un rând al minunilor în seara aceasta.” Iar ei au adus cele mai grave cazuri, pentru că își doreau lucruri vizibile; ei nu voiau lucruri ascunse în spate, ci voiau lucruri vizibile, șchiopi, orbi, iar Dumnezeu a onorat darul din viața profetului. El s-a rugat și toți au văzut minuni în fiecare seară. Dar Dumnezeu i-a spus să nu facă aceasta. Voi știți că fratele Branham a încercat să nu o facă, dar managerii de campanie voiau s-o facă și au pus presiune asupra lui, i-au spus cât de folositor este. Fratele Branham a spus: „El mi-a permis să continui timp de șase luni.” Și el a continuat deși Domnul i-a spus să nu o facă. El a continuat să facă „rândul minunilor”, adică exact ceea ce i-a spus Dumnezeu să nu facă.

Motivul pentru care Îngerul i-a spus să nu facă „rândul minunilor”, este pentru că El i-a spus: „Ei nu vor avea credință decât dacă vor vedea o minune. Și, de fapt, tu distrugi credința.” Aceasta i-a spus El, și aceasta a fost lecția. Aparent, acest lucru a fost atât de eficient, de folositor, așa că managerii de campanie au dorit aceasta, păstorii gazdă au dorit-o, iar fratele Branham a continuat să cedeze, pentru că și el mergea pe calea raționamentului, spunând că funcționează.

Fratele Branham a continuat timp de șase luni, până când a mers la o slujbă în Phoenix. Ascultați ce s-a întâmplat acolo:

„Și voi știți ce s-a întâmplat. Prima persoană a fost adusă, acea fetiță din California…Sper că astăzi este aici. Ea auzea greu, iar eu am vorbit în prealabil cu copilul. Mi-am pus mâinile peste ea, iar vibrațiile îmi loveau mâna, probabil de la un fel de timpan spart care a provocat o infecție. Și acel ceva micuț a crescut, pentru că avea undeva o viață. Apoi, vibrațiile s-au oprit, și eu am spus ca întotdeauna: „Copilul este vindecat!” Am încercat să vorbesc cu ea, am țipat la ea și am bătut din palme, dar nu a putut să mă audă. M-am întors și i-am luat mâna, vibrațiile erau înapoi. L-am alungat din nou, dar s-a întors, așa că am lăsat copilul în pace.”

Ce s-a întâmplat? A venit o fetiță care auzea rău, și a părăsit rândul complet surdă.

„Următorul a fost un bărbat care auzea rău. Eu l-am întrebat: „Crezi, domnule?” Și el a dat din cap. L-am strigat, și el a dat din cap și și-aplecat capul. Când a făcut-o, i-am apucat mâna; nici o vibrație. Aceasta era pur spiritual, prin ungerea Duhului. Probabil că nervii lui erau morți. Când m-am rugat pentru acel om, nici măcar nu m-a auzit. L-am bătut cu mâna pe spate. Atunci am înțeles că sunt condamnat, părăsit. Am stat acolo la amvon și pentru prima dată am știut ce înseamnă pentru un om să rămână singur, fără Dumnezeu. Eram neputincios. Mi-e rușine de mine în fața voastră, prieteni. Astăzi mi-e rușine pentru aceasta.”

A mers puțin mai departe și a spus:

„Cumva, pur și simplu, nu puteam…Acum, îmi era teamă că a dispărut…” (El se temea că darul lui a dispărut). „…Nu L-am putut simți pe Dumnezeu deloc, nicăieri. Sper și am încredere că, în toate zilele mele nu voi mai fi nevoit să trec prin alte trei zile ca acestea. A fost iadul pe Pământ, prieteni! Eu…Dumnezeu a plecat, Îngerul dispăruse, Duhul Sfânt…Eu nu aveam nimic.”

Acest lucru este atât de interesant, atât de cutremurător! Dumnezeu Și-a avertizat profetul să nu facă ceva, dar el a continuat s-o facă timp de șase luni. De aceea, dacă Dumnezeu te avertizează vreodată și îți spune prin predicarea Cuvântului, prin profet, prin Cuvântul Său sau oricum îți spune și te corectează, dar nu iei aminte la corectare și continui, doar pentru că continui la fel de bine ca înainte, nu înseamnă că ești în ordine. Aceasta este o lecție atât de bună pentru noi, prieteni!

De multe ori va veni de la amvon sau îl auzim pe fratele Branham spunând ceva pe bandă, și aceasta ne lovește inima, și știm că suntem corectați. Dar noi vom continua pentru că fulgerul nu lovește imediat, sau nu s-a schimbat nimic, și continuăm să mergem mai departe crezând că este în ordine. Ei bine, aceasta nu este în ordine cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu este îngăduitor. Dumnezeu este îndelung răbdător, Dumnezeu ne dă mereu șansa de a ajunge la propria noastră pocăință.

Aici, fratele Branham ne spune că nu numai că darul nu funcționa, dar oamenii care au venit la el să fie eliberați, au fost mai rău decât atunci când au venit. Amândoi auzeau puțin, dar acum erau complet surzi. Apoi a plecat, s-a urcat într-un avion și a zburat, s-a dus. El nu Îl simțea pe Dumnezeu, nu simțea Duhul, nu mai simțea nimic. A rămas complet singur și el a spus că acesta a fost iadul pe Pământ. Nu avea nimic. Se pocăia și Îi cerea ajutor lui Dumnezeu, apoi a mers la următoarea întâlnire, cred că în Oregon. Și după ce s-a pocăit, la acea întâlnire din Oregon, le-a spus tuturor ce s-a întâmplat, dar el nu știa dacă darul va mai funcționa. A chemat rândul de rugăciune, și a chemat prima persoană, și dintr-o dată, darul a funcționat iar ei au fost eliberați.

Fratele Branham a spus că au adus cinci copii de la școala de surdo-muți, care auzeau slab, nu erau total surzi, și toți au fost vindecați. Laudă lui Dumnezeu!

Întrebarea pe care o am eu, este: Dacă Dumnezeu l-a oprit să fumeze, l-a oprit să bea, de ce nu l-a oprit să facă aceasta, ceea ce l-a făcut, de fapt, să lase doi oameni complet surzi? Eu nu știu, dar știu că Dumnezeu este perfect în toate căile lui. Realitatea este că eu nu știu, poate că unii știu din Mesaj, poate au studiat, dar eu nu știu dacă cei doi oameni și-au mai primit vreodată auzul.

De ce, pe de o parte, Dumnezeu l-a oprit pe profet să facă o greșeală, și pe de altă parte, i-a permis să intre direct în ea, după ce l-a avertizat? De ce a făcut aceasta? Singurul lucru pe care îl știu este că Dumnezeu nu este învins niciodată în propriul Său scop. Dumnezeu nu va eșua în propriul Său scop. Și dacă ceva va împiedeca scopul lui Dumnezeu, El îl va opri, dar dacă ceva va lucra în scopul lui Dumnezeu, El îl va permite.

Au fost o mulțime de lucruri pe care profetul a trebuit să le învețe. Mă rog lui Dumnezeu să mă ferească de eroarea de a spune că eu știu de ce a făcut El aceste lucruri, pentru că nu știu toate motivele pentru care El a făcut aceste lucruri. Poate există mai multe motive decât am putea calcula  de ce a făcut tot ce a făcut.

Știți, noi auzim tot ce s-a întâmplat în viața acestui profet, și când auzim, aceasta face ceva diferit pentru noi toți și are un efect în noi. Dar cum poți calcula ce a permis sau ce nu a permis Dumnezeu și efectul pe care îl are acesta asupra generației următoare, în timp ce ei ascultă textul? Voi nu puteți calcula sau măsura ceea ce face Dumnezeu cu fiecare împrejurare din viața noastră, în biserica noastră, în viața profetului, în lume. Eu cred că nu se poate măsura, și nu poate fi înțeles de o minte umană.

Dar, mă gândesc: Cum a putut spune el…Voi știți că el chiar a vrut să fumeze o țigară, și erau prezente alte trei persoane, dar El l-a oprit. Apoi, eșecul lui a făcut ca doi oameni să rămână complet surzi, și Dumnezeu nu l-a oprit, doar l-a avertizat. Ei bine, El l-a avertizat deja și cu privire a fumat, pentru că Îngerul Domnului i-a spus: „Să nu bei, să nu fumezi și să nu te pângărești.” Deci, el a fost deja avertizat. Atunci, de ce s-a întâmplat odată într-un fel, și complet diferit altă dată? Tot ce pot spune este că Dumnezeu are un scop și totul funcționează conform scopului Său.

Cum este cu timpul când el s-a suprasolicitat și a trebuit să părăsească câmpul?

El avea o slujbă prin care a vindecat mulțimi de oameni, dar el a spus: „Am folosit greșit darul.” El a făcut o altă greșeală, și în această greșeală, trupul lui s-a prăbușit, a fost doborât și a făcut o criză nervoasă, pentru care a trebuit să părăsească câmpul, așa că timp de luni de zile, nu-mi amintesc cât timp, el nu a putut ține campanii și nu a putut merge mai departe. Chiar și managerii lui de campanie și unii dintre prietenii săi au crezut că totul era gata și că slujba lui s-a încheiat. Ei au încercat să meargă mai departe cu cortul lui și cu revista lui, fără el. Câți oameni nu au putut fi vindecați în acea perioadă de timp? Câți oameni nu au auzit Evanghelia? Câți oameni nu au fost martorii unui Dumnezeu viu.

Faptul că el nu a mai putut ieși a avut un efect nemaipomenit. Voi spuneți: „De ce l-ar opri Dumnezeu pe de o parte, dar pe de altă parte i-a permis să se suprasolicite și să ajungă într-o stare în care nu a mai putut continua și a părăsit câmpul, astfel încât nu a știut dacă va mai putea predica din nou, iar mulțimile au suferit?” De ce? Pentru că aceasta avea să slujească scopului Său.

Eu nu știu cum să explic, nu există nici o explicație pentru aceasta. Singurul lucru pe care pot să-l spun, singurul lucru pe care-l pot înțelege cu puținul meu strop de înțelegere, este că scopul lui Dumnezeu nu va fi niciodată învins. Și dacă ceva ar frânge scopul lui Dumnezeu, El nu l-ar permite. Dar dacă o permite, aceasta trebuie să meargă cu scopul Său.

De ce nu a oprit căderea în grădina Edenului? El poate opri orice. El a oprit tot felul de oameni să facă greșeli: a pus frână pe el, a schimbat împrejurări și el s-a oprit. Dar de ce nu a oprit căderea în grădina Edenului?

Ascultați, nu știu voi, dar eu sufăr din pricina acelei decizii. Toată lumea suferă. Fiecare om care a fost vreodată pe Pământ a suferit, și suferă din cauza a ceea ce s-a întâmplat în grădina Edenului. Noi suntem sub un blestem, suntem arși de un blestem, toată viața trăim într-un trup blestemat, și totul este din cauza a ceva ce s-a întâmplat. De ce nu a oprit El aceasta? Singurul motiv pe care-l știu, conform cu ceea ce a spus profetul, este că acea cădere a lucrat pentru scopul Său. Deci, Dumnezeu a îngăduit-o.

De ce Avraam a eșuat în așa fel cu soția sa, încât au coborât în Gherar, a mințit și a dat-o? Ascultați, Avraam era vasul ales al lui Dumnezeu, el avea să fie părintele credinței, părintele Națiunilor, din coapsele lui avea să vină linia semințelor. Toate aceste lucruri s-au întâmplat cu Avraam după întâlnirea cu Dumnezeu și după schimbarea trupului.

Deci, după aceste lucruri, el a coborât în Gherar și își dă soția. El a eșuat cu Dumnezeu, pentru că nu ar fi trebuit să meargă acolo jos, ci ar fi trebuit să rămână în țară. Ne-a spus profetul aceasta? „Amin.” Toate aceste lucruri s-au întâmplat, apoi, ascultați, Dumnezeu a venit în scenă și i-a spus lui Abimelec: „Tu nu știi că ești pe cale să iei soția unui bărbat?” Și el a spus: „Doamne, tu știi nevinovăția inimii mele. Eu nu am făcut…” De ce nu l-a oprit Dumnezeu pe Avraam să meargă în Gherar? Dacă El a putut să vină și să-i vorbească unui rege păgân, nu ar fi putut să-i vorbească și lui Avraam? De câte ori a vorbit cu Avraam? Dacă Dumnezeu i-ar fi spus lui Avraam: „Să nu mergi în Gherar,” eu nu cred că Avraam s-ar fi dus.

Așadar, de ce s-a întâmplat aceasta? De ce Dumnezeu nu l-a oprit pe Avraam să facă această greșeală? De ce nu l-a oprit să rănească sentimentele Sarei? De ce nu l-a oprit să aducă necazul asupra întregului popor din Gherar? Pentru că întreaga națiune a fost blestemată din cauza acestui lucru, deoarece Dumnezeu închisese deja pântecele animalelor, a slujitoarelor și a tuturor. Toată națiunea a fost tulburată din cauza deciziei lui Avraam. Și Sara a fost tulburată din cauza deciziei lui Avraam, promisiunea lui Dumnezeu părea să fie în pericol din cauza deciziei lui Avraam; viața lui Abimelec a fost în pericol din cauza deciziei lui Avraam. Atunci, de ce nu l-a oprit Dumnezeu pe Avraam să ia acea decizie? Dar Dumnezeu a venit la acel rege păgân și i-a spus: „Nu face lucrul acesta, căci este rău!”

Tot ce pot să spun, prieteni, este că aceasta trebuie că a servit scopului lui Dumnezeu. Eu nu știu tot ce făcea Dumnezeu și tot ce se întâmpla, și poate că ne va lua o Eternitate întreagă ca să înțelegem aceasta, dar un lucru știu sigur: că aceasta este singura Scriptură pe care a avut-o fratele Branham, pentru a arăta că ei au avut o schimbare a trupului. Fratele Branham a venit la această Scriptură, și a spus: „Vedeți, regele acesta putea avea orice tânără fecioară drăguță pe care o dorea, dar el a vrut-o pe bunica Sara,” pentru că Dumnezeu tocmai le schimbare trupurile la întâlnirea din Geneza 18, iar acum au coborât în Gherar. Aceasta se citește printre rânduri, aceasta este ceea ce Dumnezeu a plasat acolo, astfel încât, un profet s-o poată ridica, patru mii de ani sau mai mulți, mai târziu, și să spună: „Vedeți, acolo a fost o schimbare a trupului.”

Poate că Avraam nu a știut niciodată de ce a permis Dumnezeu acea greșeală în viața sa. Dar noi privim înapoi, și spunem: „Sunt atât de bucuros că Avraam s-a dus în Gherar! Sunt atât de recunoscător că a mers acolo și că s-au întâmplat toate acele lucruri, astfel încât să pot vedea ce îmi rezervă Dumnezeu mie.”

A fost o greșeală? Da! A costat? Da! Au suferit oamenii? Da! A funcționat pentru scopul lui Dumnezeu? Da! Ascultați, eu privesc la aceste lucruri și spun: Pur și simplu, nu știu.

Privim la Avraam, la Moise, la fratele Branham, și, da, este minunat! Vedeți că, absolut, este Dumnezeu, dar ce ziceți de voi și de mine? Știți voi că în viața noastră au fost momente când Dumnezeu a intervenit și ne-a oprit, ne-a întors? El a închis ușile, sau a deschis ușile. A făcut-o pentru voi? Au fost momente în care Dumnezeu a rezolvat, categoric, pentru voi o situație în care ați fi avut probleme, sau s-ar fi întâmplat ceva rău, dacă nu s-ar fi implicat Dumnezeu în acea situație.

Dar câți dintre noi am făcut greșeli groaznice care ne-au costat, și au avut consecințe teribile? Și nu ne-au rănit doar pe noi, și cele care ne-au rănit cel mai mult, au fost cele care i-au rănit și pe alții, pentru că unele acțiuni ale noastre i-au rănit pe alții și le-a cauzat durere și suferință. Întrebarea este: Doamne, de ce nu m-ai oprit atunci, și nu m-ai oprit apoi? De ce nu ai coborât?”

Prieteni, vreau să vă spun că sunt momente în care Dumnezeu face ceva atât de supranatural, încât ne taie respirația: ne vorbește, pune pe cineva să ne spună ceva ce nimeni altcineva din lume nu știe, sau are pe cineva care vine la amvon și spune ceva ce numai tu și Dumnezeu știți; vei avea ceva atât de supranatural, încât nu este nici o greșeală: „Acesta este Dumnezeu care mă oprește, mă întoarce și mă mișcă.” Apoi vei avea alte momente în care continui să mergi pe drumul greșit, iar Dumnezeu nu spune nimic, doar te lasă să mergi. Și tu continui să cobori, continui să te miști și să te îndreptățești că trebuie să fie în ordine cu Dumnezeu. Știți voi: „Este în ordine. Este bine”, dar mergi în jos.

Noi am fost avertizați în Cuvânt, am fost avertizați în Mesaj, totuși mergem mai departe, apoi, totul se destramă. Cred că nu sunt singura ființă umană de aici, care spune: „Doamne, de ce nu m-ai oprit? De ce nu m-ai oprit?” Ei bine, poate aceasta servește scopului lui Dumnezeu, dar aceasta nu înseamnă că nu suferim, și aceasta nu înseamnă că suferința nu continuă.

Unele dintre consecințele greșelilor pe care le-a făcut fratele Branham și care l-au afectat pe el însuși și pe alții, au continuat. Uneori consecințele greșelilor pe care le facem, continuă mai departe, chiar până astăzi. Unii dintre noi încă simțim durerea greșelilor pe care le-am făcut, dar aceasta nu schimbă scopul lui Dumnezeu în viața noastră.

În mesajul Etapa actuală a slujbei mele, fratele Branham a spus:

„Nu a spus Isus: „Eu nu fac nimic până nu-Mi arată mai întâi Tatăl?” Nu v-am spus cu ani în urmă cum propria mea mamă era pe moarte, și mi-a spus: „Bill, care este rezultatul meu?” Nu am spus nimic până când nu a spus-o mai întâi Dumnezeu. Și chiar aceasta s-a întâmplat. Omul nu poate, omul greșește de la început. El este numai un agent prin care lucrează Dumnezeu, și Dumnezeu Își face propria Sa voie. Dar când vedeți acești oameni super, de prima clasă, care au întotdeauna aceasta, aceea și cealaltă, mai bine v-ați îndepărta de ei. Vedeți? Nici Isus Însuși nu a făcut aceasta, ci a spus: „Eu lucrez numai când lucrează Tatăl. El Îmi arată ce să fac, apoi Mă duc și fac. Eu nu pot face altceva decât aceasta.”

Omul este un eșec. Dacă ne gândim la Ilie pe Muntele Carmel…Mi-ar plăcea să văd un videoclip cu Ilie pe Muntele Carmel. Acela a fost unul dintre cele mai importante momente din Biblie. El stătea acolo cu o încredere neclintită în fața tuturor celor care i se împotriveau, patru sute de profeți ai lui Baal, toată națiunea lui Israel adunată împreună, iar el stătea acolo cu o încredere absolută în Dumnezeu, știind unde l-a așezat Dumnezeu, și a strigat: „Iată ce vom face. Acum vom avea o confruntare și vom afla Cine este Dumnezeu cu adevărat: dacă Baal este dumnezeu, sau dacă Domnul este Dumnezeu. Voi faceți-vă treaba voastră, iar eu voi face treaba mea.” El a reconstruit altarul dărâmat, l-a restaurat înapoi, iar ei și-au făcut treaba lor.

Prieteni, este evident că ei aveau un anume grad de credință, pentru că aceasta au arătat prin chemarea dumnezeului lor. Dar Ilie și-a bătut joc de ei. Vreau să spun că el era absolut, încredințat. El este simbolul a ceea ce vrem să fim cu toții: Creștinul îndrăzneț care știe ce se va întâmpla, cu credință în Dumnezeu, neclintit, indiferent ce se întâmplă. Aceasta vrem să fim; aceasta este imaginea pe care vrem s-o avem despre noi înșine. Dar, noi vrem să trăim în fiecare zi cu brațele încrucișate și să spunem: „Acesta nu va ajunge nicăieri. Eu știu, Doamne… Tu nu…El este de partea mea, nu a ta…”

Ilie a zis: „Poate dumnezeul vostru este într-o călătorie, și poate ar trebui să strigați mai tare, pentru că poate fi departe…” Ascultați, prieteni. Vreau să spun că este grozav.

Ei și-au făcut toată lucrarea, și nu au reușit. Apoi a venit timpul jertfei de seară, a venit timpul stabilit, și Ilie a spus: „Știți, înainte de a vedea focul trimis de Dumnezeu, haideți să turnăm apă, butoaie de apă, peste această jertfă.” Și el a așezat jertfa, a așezat lemnele, apoi a turnat butoi după butoi cu apă peste tot, înmuind totul cu apă, apoi a chemat Focul pe Pământ. Dar acum, prin înmuierea jertfei, a lemnelor, și a apei adunată în șanțul din jur, el a făcut-o imposibil. Dar, el a spus: „Doamne, am făcut toate acestea la porunca Ta.”

De ce a fost Ilie atât de curajos? Pentru că avea o credință super și era un creștin super grozav? El era atât de curajos pentru că Dumnezeu i-a arătat tot ce avea să se întâmple.

Fratele Branham a spus:

„Dacă Dumnezeu mi-ar spune că îl va ridica pe George Washington, i-aș invita pe toți să vină la cimitir să privească, pentru că El nu poate eșua.”

Și nu este de mirare că aici, Ilie i-a batjocorit; nu este de mirare că era îndrăzneț; nu este de mirare că a stat în fața tuturor atât de încrezător, pentru că Dumnezeu i-a arătat deja exact ce avea să se întâmple. Așa că, el se mișca prin acele lucruri, iar Focul a coborât din cer și a mistuit jertfa, lemnele și pietrele, apoi, Ilie i-a ucis pe cei patru sute de profeți ai lui Baal, și l-a restaurat pe Israel înapoi la credința în IeHoVaH. A fost o biruință minunată!

Dar, ce s-a întâmplat a doua zi? A doua zi, Izabela, soția lui Ahab, a aflat ce a făcut Ilie, și a spus: „Voi face cu Ilie tot ce le-a făcut el profeților lui Baal. Așa să-mi ajute…” Știți ce a făcut acest creștin super curajos? A fugit speriat. A fugit, s-a așezat sub un ienupăr, și a spus: „Doamne, nu sunt mai bun decât părinții mei. Ia-mi viața!”

Am spus-o mai înainte, și o spun din nou: A fi o ființă umană, este cel mai jalnic lucru de pe fața Pământului. Suntem cele mai jalnice creaturi. Dacă am lucra doar prin instinct, ca un animal, am fi bine, am face întotdeauna același lucru, dar noi avem acest raționament intelectual în acest tărâm emoțional, și suntem absolut jalnici.

Aici, Ilie a fugit sub un ienupăr, strigând: „Doamne, ia-mi viața, pentru că nu sunt mai bun…” Și Dumnezeu a coborât cu o vizită îngerească, l-a hrănit  și a avut grijă de el. Apoi, cu puterea primită, Ilie s-a dus până la acea peșteră. Și când era acolo, în peșteră, Dumnezeu a venit la el și i-a zis: „Ce faci tu aici, Ilie? Ce faci aici?” Și Ilie a trecut printr-o listă, voi știți: „Din cauza aceasta și aceasta, pentru motivele acestea, eu sunt singurul care am mai rămas. De aceea sunt aici.”

Și Dumnezeu a trimis un foc, un cutremur, un vânt, cutremurând tot muntele, apoi a venit Glasul liniștit și blând. Și în Glasul liniștit, profetul lui Dumnezeu a ieșit în fața peșterii acoperindu-și fața cu mantaua, iar Dumnezeu i-a spus din nou: „Ce faci tu aici, Ilie?” Și Ilie a trecut din nou prin acea listă: „Din cauza aceasta și a dușmanilor…Ei caută să-mi ia viața.” Dar Dumnezeu nu a dat atenție plângerii lui Ilie, nici fricii lui, ci Dumnezeu a abordat doar scopul Său pentru Ilie. Înțelegeți? El nu i-a spus: „Este în ordine, Eu sunt cu tine, nu te vor ucide. Înțeleg, Îmi pare rău pentru…” Nu! Ci, El a spus: „Ilie, trebuie să mergi să-l ungi pe acest om ca împărat al Siriei; am nevoie să-l ungi pe acesta să fie rege și am nevoie să-l ungi pe Elisei profet în locul tău. Întoarce-te la scopul tău!” Oh, laudă lui Dumnezeu!

Ilie a făcut ceea ce a făcut pentru că i-a arătat Dumnezeu, dar când Dumnezeu nu i-a mai arătat, el a fost din nou Ilie, a fost un om predispus să facă greșeli; a fugit de chemarea sa, a fugit de la însărcinarea sa, a fugit să se ascundă din cauza tuturor acelor lucruri care se întâmplaseră, a tuturor fricilor și a lucrurilor care erau împotriva lui, dar Dumnezeu doar S-a uitat la el, și a zis: „Ascultă, am nevoie să faci aceasta, aceasta și aceasta.”

De ce a venit Dumnezeu la el în peșteră și nu l-a lăsat în pace? Pentru că  Dumnezeu l-a pus să facă aceasta, aceasta și aceasta.

De ce ești încă pe această Planetă? Pentru că Dumnezeu are un scop în viața ta. Dacă El ar veni la noi în peșteră și ar spune: „Ascultă, ridică-te și încetează să te plângi. Eu știu că ai fost respins, știu că ai fost jignit, știu că ai făcut greșeli și știu că ești supărat din cauza lucrurilor pe care le-ai făcut, dar ascultă, trebuie să mergi și să faci încă aceasta, aceasta și aceasta, înainte de a muri.” Oh, știți cât de mult ne-ar ajuta aceasta! Unele din acele lucruri El nu ni le-ar spune neapărat, El poate face orice vrea, dar chiar dacă nu le spune, noi trebuie să mărșăluim urmându-L pe El zi de zi, având încredere că El are un scop în viața noastră și că totul în viața noastră lucrează pentru scopul Său. Eu nu sunt aici fără un scop, eu nu sunt aici ca ceva întâmplător care s-a întâmplat, eu sunt un copil al lui Dumnezeu. Ce mă face să cred că sunt un copil al lui Dumnezeu? Pentru că El a venit la mine, mi S-a descoperit și m-a chemat la Sine. Eu cred prin credință că sunt copilul Său. Și dacă sunt copilul Său, sunt aici pentru un scop, pe care El l-a avut pentru mine înainte de întemeierea lumii, și nu voi pleca de aici până nu împlinesc acel scop. Iar El nu mă va lăsa să fac nimic care să-I distrugă scopul. Dar, pot fi unele lucruri pe care El mă lasă să le fac și care mă distrug pe mine pentru scopul Lui.

În mesajul Orbul Bartimeu, fratele Branham s-a rugat, și a spus:

„Tatăl nostru ceresc, ne apropiem de Tronul milei Tale. Nu ne-am apropia de justiție, pentru că nu am suporta-o; nu ne-am putea apropia de Legea Ta, pentru că nu are Răscumpărare, dar ne apropiem de Isus, care este mila Ta, și venim să cerem milă divină pentru noi toți. Iartă-ne neajunsurile, greșelile noastre și lucrurile pe care le-am făcut, le-am spus sau chiar am crezut că sunt greșite. Noi nu credem că suntem sfinți; noi nu credem că există un munte sfânt, ci credem că există un Dumnezeu sfânt pe munte; nu o biserică sfântă, ci Duhul Sfânt în biserică; nu un popor sfânt, ci Duhul Sfânt.”

De ce? Pentru că această parte din mine, trupul, este un eșec. Numai partea de Dumnezeu din mine, poate face ceva bine, și numai prin ungerea Duhului Sfânt.

Să citim câteva Scripturi. Să mergem la Deuteronom 7.6-8:

„Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului.

Nu doar pentru că întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele.

Ci pentru că Domnul vă iubește, pentru că a vrut să țină jurământul pe care l-a făcut părinților voștri, pentru aceasta v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică, și v-a răscumpărat din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului.”

Când Dumnezeu l-a adus pe Israel, El nu a spus: „Eu nu v-am scos din cauza voastră, ci v-am scos din cauza Mea, pentru că v-am iubit.”

Nu vreau să spun că El nu a fost obiectul iubirii lor, sau că ei nu au fost obiectul iubirii Lui, dar aceasta nu a fost din cauza bunătății lor, a faptelor lor sau pentru cât de drepți erau, sau pentru capacitatea lor de a crede mai mult decât credeau alți oameni, dar de ce i-a chemat pe ei? Pentru că El îi iubea, și pentru că le făcuse părinților lor o promisiune, iar El Își ținea acum promisiunea. Dacă aceasta este situația, atunci nu faptele lor bune au fost cele care le-au adus Răscumpărarea, nu pentru că erau ei simpatici, nu pentru că erau o clasă de oameni mai bună, sau că puteau îndeplini Cuvântul mai bine decât putea un alt grup de oameni. Aceasta nu avea nimic de-a face cu decizia lui Dumnezeu.

El a spus: „Eu v-am ales.” Și El i-a ales pentru că i-a iubit, și pentru că le-a făcut o promisiune părinților lor. Și pentru că i-a ales, El a împlinit ceea ce era scopul Lui în alegerea lor. Nu pentru că erau ei grozavi, pentru că toți erau eșecuri, erau un grup de sclavi.

Și Dumnezeu ne-a ales, nu pentru că știa că vom fi cei mai simpatici oameni de pe Planetă, cei mai deștepți, cei mai capabili, cu cele mai multe daruri, nu, El ne-a ales înainte de întemeierea lumii, pentru că ne-a iubit. De la început noi suntem la fel de mult eșecuri ca orice altă ființă umană de pe acest Pământ. Noi suntem aici într-o formă la fel de rea ca oricine altcineva, avem la fel de multe complexe, avem la fel de multe vicii, la fel de multe obiceiuri proaste, ca orice altă ființă umană. Dar El nu ne-a ales pentru că eram mai buni, ci ne-a ales pentru că ne-a iubit.

Să mergem la Efeseni 1.3-

„Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu toate binecuvântările spirituale în locurile cerești, în Hristos.

După cum ne-a ales în El înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără vină înaintea Lui în dragoste,

predestinându-ne pentru înfierea copiilor prin Isus Hristos, pentru El Însuşi, conform bunei plăceri a voii Sale,

pentru lauda gloriei harului Său în care ne-a făcut acceptaţi în Cel Preaiubit.”

Cine ne-a făcut acceptați în Cel Preaiubit? El ne-a făcut! „O, pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima mea…” Nu, nu, prieteni! „El ne-a făcut acceptați în Cel Preaiubit.” Nu noi, nu lucrările noastre ne-au făcut acceptați în Cel Preaiubit, ci „El ne-a făcut să fim acceptați în Cel Preaiubit!” O, laudă lui Dumnezeu!

„În care avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, conform bogățiilor harului Său,

pe care l-a răspândit din belșug peste noi, în toată înțelepciunea și priceperea;

făcându-ne cunoscută taina voii Sale, conform bunei Sale plăceri, după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuși,

ca să-l aducă la îndeplinire la plinătatea vremurilor spre a-Și uni iarăși într-unul în Hristos, toate lucrurile, cele din ceruri și cele de pe pământ.

În El am fost făcuți și moștenitori, fiind predestinați conform cu scopul Aceluia care lucrează toate după sfatul voii Sale.”

Eu am fost predestinat conform scopului Său. Scopul Său. Nu scopul meu, ci scopul Său, ceea ce înseamnă că, în predestinarea Lui în mine, El are un scop, iar eu voi îndeplini acel scop.

„Frate Chad, aceasta este o afirmație îndrăzneață.” Nu, este o afirmație foarte simplă, pentru că Dumnezeu a hotărât-o, și nu este puterea voinței mele care face aceasta. Uneori, El o face împotriva voinței mele; El o va face atunci când voința mea este slabă; El o va face atunci când voința mea va merge pe o cale greșită. Oricum, El Își va împlini scopul Lui în viața mea. Dacă trebuie să mă frângă, mă va frânge; dacă trebuie să Se injecteze pe Sine în supranatural, Se va injecta supranatural; dacă trebuie să mute munți, El va muta munți, pentru că, nimic nu-I va învinge scopul. Nu sunt eu, ci este El. Nu este ceea ce fac eu, ci este ce a hotărât El să fac.

Noi nu suntem aici pentru a realiza ceva, astfel încât să avem o listă de verificare a lucrurilor pe care le realizăm, noi nu realizăm nimic, El a realizat ceea ce a hotărât deja să realizeze în viețile noastre. Noi facem tot posibilul să nu-I împiedicăm lucrarea și să nu stăm departe pe drum. Aceasta este lupta noastră.

Noi ne străduim în fiecare zi să ținem această carne și această minte supuse voii Lui, și, pur și simplu, ne întindem morți și-L lăsăm pe El să facă ce vrea să facă. Tot ce încercăm să facem noi, se întoarce înapoi; tot ce credem că este corect, ajunge să fie greșit; fiecare decizie pe care o luăm și credem că va fi un lucru bun, sfârșește prin a ne exploda în față, de multe ori, pentru că Dumnezeu vrea ca noi să înțelegem că nu este vorba despre noi, despre puterea noastră, despre dorința noastră, ci este despre EL.

Uneori, eu cred că este bine când totul explodează în fața noastră, eu cred că este un lucru bun. Când Dumnezeu permite ca toate eforturile noastre cele bune de a-L sluji pe El să echivaleze cu nimic, aceasta este o binecuvântare. Atunci când Dumnezeu ne permite de a lua decizia de a face ce trebuie, doar pentru a afla că a fost greșit, cred că este un lucru bun. Când Dumnezeu permite să fim cernuți ca grâul, luăm o decizie greșită și mergem pe drumul greșit, mergem la ceva contrar poruncii Sale, iar El lasă aceasta să meargă mai departe pentru o perioadă de timp, iar noi începem să credem că este în ordine, apoi întreaga noastră lume se prăbușește, eu spun că este un lucru bun, pentru că El nu ar permite aceasta dacă nu ar fi lucrat pentru scopul Său.

Aș spune că mulți dintre noi ne găsim cu limitări în viața noastră din cauza deciziilor noastre, pentru că am luat decizii greșite care sunt ireversibile. Astfel, din cauza situațiilor din căsătorie, unii dintre voi aflați că trebuie să rămâneți singuri pentru tot restul vieții, și aceasta din cauza jurămintelor făcute, din cauza greșelilor, din cauza greșelilor altora, din cauza greșelilor voastre, dar eu spun: „Acesta este un lucru bun, pentru că, dacă nu ar servi scopului lui Dumnezeu, nu ar fi acolo.”

Unii oameni au făcut alegeri din cauza cărora încă suferă, dar dacă acestea nu ar fi servit scopului lui Dumnezeu, El le-ar fi oprit. Deci, lăsați toate acestea să slujească scopului lui Dumnezeu. Aceasta poate aduce condamnare pentru a ne închide, și: „Eu nu pot crede că am greșit, nu pot crede că am făcut acele lucruri. Eu nu voi fi niciodată așa din cauza deciziei pe care am luat-o.” Dar, știți prieteni, voi veți fi exact ceea ce Și-a propus Dumnezeu să fiți.

În viață există situații…Noi știm că fratele Branham a spus: „Un bărbat care slujește, trebuie să se căsătorească cu o fecioară.” Sunt lucruri care se întâmplă în viață, și o femeie poate să intre într-o situație și s-ar putea întina, apoi acel bărbat sau ea, află că: „Soțul meu nu poate fi niciodată un slujitor.” Dar eu spun că acesta este un lucru bun. Voi spuneți: „De ce spui că este un lucru bun?” Pentru că, dacă Dumnezeu ar fi vrut să slujești Cuvântului, El ar fi vegheat asupra ta și asupra soției tale. Aceasta înseamnă că Dumnezeu te-ar fi ferit să iei o decizie care te-ar fi rănit și ar fi rănit și pe alții.

Noi suntem atât de răniți din cauza lucrurilor pe care le-am făcut greșit și a deciziilor greșite pe care le-am luat, și acum avem limitări și bariere în viața noastră. Noi avem bariere financiare pentru că am luat decizii greșite, pentru că nu am făcut lucrurile când ar fi trebuit, când eram tineri, și acum suntem blocați într-o situație, suntem blocați din motive financiare, sau ne-am îndatorat prea mult și nu ar fi trebuit. A fost o prostie, dar acum sunt îngropat într-o mulțime de datorii; acum am situația aceasta sau situația aceea. Dar la sfârșitul zilei, eu spun: Este scopul lui Dumnezeu în viața ta, și scopul Lui nu poate fi oprit. Poate că acea greșeală lucrează împreună pentru scopul lui Dumnezeu; poate limitarea aceasta este în viața noastră ca să ne împiedice să ieșim în afara scopului Său pentru viața noastră și ne menține în linie cu scopul Său. Doare? Da, doare. O să te doară totdeauna? Probabil. Dar lăsați ca aceasta să lucreze împreună pentru bine, prieteni.

Un lucru pe care nu putem să-l facem, este să spunem: „Din cauza aceasta, eu nu pot fi un copil al lui Dumnezeu.” Arată-mi aceasta în Biblie. „Din cauza aceasta, Dumnezeu nu mă poate folosi.” Arată-mi aceasta în Biblie. „Pentru că am eșuat aici, Dumnezeu nu mă poate folosi niciodată. Sunt un eșec.” Dumnezeu are obiceiul să folosească eșecuri.

Nu știu dacă ați citit Biblia recent, dar am găsit că Dumnezeu are obiceiul să folosească oameni care fac greșeli mari; nu greșeli mici, ci greșeli mari.

Uitați-vă la viața lui David, la regele David. Vreau să spun că în viața lui au existat greșeli după greșeli după greșeli. Odată, David s-a dus să facă o greșeală dar Dumnezeu l-a oprit. Absolut!

Amintiți-vă că el s-a dus la regele filistenilor pentru că s-a săturat să fie urmărit de regele Saul, să arunce sulițe după el ca să-l omoare. Deci, el s-a dus la regele filistean, și era atât de supărat și de mânios, încât și-a pierdut tot scopul. Și acum, regele filistean urma să meargă să lupte împotriva lui Saul și a armatelor lui Israel, iar David i-a spus: „Voi merge cu tine. Ei m-au respins, de aceea îi voi ucide.” Știți, acesta este liberul arbitru, era hotărârea lui: „Ei nu mă vor, m-au alungat, dar tu m-ai primit bine, așa că voi merge cu tine să luptăm cu Israel.”

Dar, toți prinții filistenilor s-au întors împotriva lui David, s-au dus la rege și i-au spus: „Nu poți face aceasta. David va începe să lupte cu Israel, apoi se va întoarce împotriva noastră și vom fi nimiciți.” Și ei l-au trimis înapoi. Și regele i-a spus: „Du-te înapoi!”

David ar fi mers, pentru că el a luat decizia să lupte cu Israel, dar Dumnezeu nu putea să-l lase să omoare un israelit, pentru că el urma să fie regele israeliților, el a fost chemat să-i păstorească, și sub acea ungere, Dumnezeu nu a putut permite aceasta din cauza scopului Său cu David. Așadar, Dumnezeu a schimbat circumstanțele pentru a-l trimite înapoi. Mulțumesc lui Dumnezeu!

Dumnezeu a avut oameni pe scenă; Dumnezeu a schimbat situația; Dumnezeu a rezolvat totul și l-a scăpat pe David din ceva care l-ar fi rănit pe el, pe Israel și scopul lui Dumnezeu.

Câțiva ani mai târziu, a venit un timp când regii au ieșit la luptă, dar David a rămas acasă. El a văzut de pe acoperișul casei, o femeie care se scălda, iar pofta a început să ardă în el, așa că a luat-o și s-a culcat cu ea; ea a rămas însărcinată iar el i-a ucis soțul, și s-au întâmplat toate aceste lucruri.

Dumnezeu a putut întoarce inimile filistenilor pentru a-l salva pe David de a face ceva în afara voii lui Dumnezeu, dar în cazul acesta, de ce nu a făcut Dumnezeu ceva pentru a-l opri pe David? Adică, Dumnezeu a făcut deja ce trebuia să facă, pentru că El i-a dat deja o poruncă: „Să nu iei soția aproapelui tău.” Aceasta era deja acolo, era pe Tablele de piatră pe care le-a dat Moise, era cuprins în Lege. Deci, Dumnezeu i-a spus deja aceasta și l-a avertizat. Dar, de ce nu l-a oprit? De ce nu S-a dus să-l împiedice, pur și simplu, și să-l oprească să facă acel lucru atât de vătămător pentru el, pentru descendenții lui și pentru întreaga națiune? Eu nu știu cum să explic aceasta. Dacă știți voi, veniți și spuneți-mi.

Dumnezeu a putut să-l oprească pe David să ia viața lui Saul. Cu integritatea inimii lui atât de cinstită, el nu l-a ucis pe omul care încerca să-l omoare. El a avut atât de mult respect și onoare pentru Dumnezeu și pentru unsul Lui, încât nu l-a ucis, dar cum a putut să nu aibă respect și onoarea pentru Legile lui Dumnezeu, când a luat soția aproapelui său?

A suferit David? Da. Au suferit și alți oameni? Da. A fost tragic? Da. A fost dureros? Da. A creat aceasta o mulțime de probleme? Da. A lucrat aceasta împreună pentru scopul lui Dumnezeu? Da. Eu nu pot explica aceasta, prieteni, și nici nu vreau să încerc să explic. Dacă încerc s-o explic, o voi strica. Tot ce putem face, este să spunem: Doamne, nu înțeleg, dar cred din toată inima mea că Tu lucrezi ca scopul Tău să se împlinească în viața mea.

Fratele Branham a ajuns la sfârșitul vieții…Vreau să spun că el a făcut în viața lui lucruri pe care le-a regretat. A regretat că nu a ieșit când Dumnezeu l-a chemat prima dată; a pierdut atât de mulți prieteni, și el a suferit pentru aceasta. Ascultați povestea vieții lui, și-l veți auzi plângând la sfârșitul casetei, pentru că nu L-a ascultat pe Dumnezeu, ci a ascultat de soacra lui, tot ce a pierdut și tot ce s-a întâmplat. Dar el nu a încetat să-L slujească pe Dumnezeu și nu a renunțat să împlinească scopul lui Dumnezeu. El a încurcat prima și a doua Tragere, s-a suprasolicitat în prima Tragere din cauza serviciilor de vindecare și a avut o cădere nervoasă, o criză nervoasă, așa că a trebuit să părăsească câmpul pentru un timp, dar când Dumnezeu l-a vindecat, s-a întors imediat.

În Africa de Sud a eșuat să se supună lui Dumnezeu și a ascultat de slujitori, a luat amiba și tot felul de lucruri rele, dar nu a renunțat să-L slujească pe Dumnezeu. El s-a încurcat iar și iar și a avut greșeli pentru care și-a cerut iertare.

În mesajul „Stând în spărtură,” el a spus că a avut sentimente rănite și că și-a pierdut simțământul pentru oameni, că i-a lăsat zăcând bolnavi și a avut de gând să plece să-și împlinească planurile lui. Apoi, a trebuit să se întoarcă și să-și creară iertare pentru aceasta, dar el nu a încetat să-L slujească pe Dumnezeu.

Mie nu-mi pasă ce s-a întâmplat în viețile noastre, scopul lui Dumnezeu va fi împlinit în continuare. Nimic din ceea ce am putea face, nu poate birui scopul lui Dumnezeu.

Doar gândirea umană și raționamentul uman poate spune: „Am făcut aceasta, de aceea Dumnezeu nu mă mai poate folosi niciodată. Am crezut că voi avea un dar, am crezut că voi avea o poziție, dar nu voi avea nimic pentru că am făcut aceasta. Dumnezeu nu o va face niciodată.” Dar cum ar putea fi oprit Planul lui Dumnezeu de o ființă umană mizerabilă? În Biblie nu a fost nimic care să poată opri vreodată Planul lui Dumnezeu să vină la împlinire. Eu spun: Nimic nu o va face.

Să ne întoarcem la Romani 9.6-16:

„Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toți cei ce coboară din Israel, sunt Israel.;

și, măcar că sunt sămânța lui Avraam, nu toți sunt copiii lui Avraam: ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânță, care-ți va purta numele.”

Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca sămânță.

Căci cuvântul acesta este o făgăduință: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.”

Ba mai mult, tot așa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.

Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, și nu făcuseră nici bine nici rău, ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere; nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă,

s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic,”

după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”

Deci, ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!

Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă, și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”

Așadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.”

Este Planul lui Dumnezeu. Dumnezeu cheamă; este scopul lui Dumnezeu, este dorința lui Dumnezeu. Tot ce vreau să spun, este: „Doamne, lasă-mă să-Ți împlinesc dorința!”

Am avut o mulțime de drumuri grele în spatele nostru, o mulțime de decizii greșite și multe consecințe, dar dacă diavolul începe să te bată cu: „Tu nu poți face aceasta niciodată, nu vei fi niciodată așa, din cauza a ceea ce ai făcut,” tu doar amintește-i lui Satan: „Dumnezeu a lucrat supranatural în viața mea și El poate opri orice. Deci, Îl voi lăsa pe Dumnezeu să lucreze toate acestea pentru scopul Său.”

Dacă în viața mea există limitări din cauza deciziilor pe care le-am luat, atunci, Laudă lui Dumnezeu! Dumnezeu a vrut să am o barieră în viață, așa că nu voi merge așa, ci voi merge așa. Laudă lui Dumnezeu! Dumnezeu lucrează toate lucrurile după sfatul propriei Sale voințe.

Ascultați ce a spus fratele Branham în mesajul Unitate, din anul 1962:

„Noi știm că facem greșeli, dar voi nu trebuie să vă uitați la aceasta. Nu sunt greșelile voastre, pentru că întotdeauna le veți avea. Dar, vedeți, este a urma Regulile Lui, urmând ceea ce a spus El să facem. Împiedicarea și căderea nu au nimic de-a face cu Aceasta. Un slujitor adevărat, real, dacă se va împiedica, se va ridica din nou. Dacă se clatină, Dumnezeu îl trage înapoi pe cale, atâta timp cât de află pe calea Datoriei. Dar, dacă el se află în afara căii Datoriei, Dumnezeu nu este obligat față de el.. dar cât timp este pe calea Datoriei, Dumnezeu este obligat față de el, știind că este doar un bărbat sau o femeie. El este obligat față de acea persoană, cât timp se află pe calea Datoriei.”

Care este calea Datoriei? Dumnezeule, sunt aici pentru a Te sluji! Sunt aici pentru a-Ți îndeplini scopul. Uneori nu știu dacă pasul acesta este pasul corect, poate acesta este pasul greșit, dar cred că, dacă mă împiedic și cad, mă voi întoarce imediat, pentru că Tu ești obligat să mă ajuți, pentru că ceea ce vreau să fac, este voia Ta. De multe ori am făcut lucruri care nu au ieșit cum voiam, dar am încercat, am vrut să-L slujesc pe Dumnezeu. Am făcut tot posibilul în multe eșecuri și greșeli, dar, laudă lui Dumnezeu, Dumnezeu a fost credincios și ne-a scos din toate, prieteni.

Astăzi suntem încă aici, și încă Îi slujim lui Dumnezeu. Am avut situații îngrozitoare  prin care am trecut, prin lucruri pe care ni le-am făcut noi înșine, sau ni le-au făcut alții, dar, laudă lui Dumnezeu, pentru că suntem aici slujind scopului Său. Cum ați făcut aceasta? Cum puteți calcula toate prin care am trecut? Dacă reluăm scenariul tuturor lucrurilor, a celor rele, împrejurările, deciziile, lucrurile vătămătoare,  vedem că totuși, noi suntem cu toții aici, slujind scopului lui Dumnezeu. Cum s-a întâmplat aceasta? S-a întâmplat pentru că așa a hotărât El înainte de întemeierea lumii, de aceea totul lucrează pentru scopul Său.

Noi cunoaștem foarte bine interviul sorei Bruce. Am mai trecut prin el. Sora Bruce a spus: „Eu fac atâtea greșeli și cad de atâtea ori!” Ascultați ce a spus fratele Branham. Aici este o femeie creștină, iar fratele Branham i-a spus: „Eu cred că ești o creștină adevărată. Eu ți-am urmărit viața.” Și ea se lupta cu greșelile ei. Deci, ea a spus:

„Eu fac atâtea greșeli și cad de atâtea ori!” Iar el i-a zis: „Acesta este motivul pentru care a trebuit să moară Hristos, pentru ca greșelile tale să nu fie socotite. Observi? El a luat greșelile tale, iar dorința din inima ta este să-L slujești pe El.” Sora Bruce, spune: „Da!” „În ordine. Acesta este motivul pentru care a murit El, pentru ca tu să-L poți sluji pe El. Vezi? Greșelile tale nu sunt socotite. Vezi? El este împăcarea ta. El este Jertfa ta pentru păcat. Păcatele tale nu sunt cunoscute, tu nu ești o păcătoasă înaintea lui Dumnezeu. Hristos a luat păcatele tale și a devenit tu, pentru că dorința ta este să-L slujești pe El.”

Întrebarea este: Este dorința ta să-L slujești pe El? Tu poți spune ca sora Bruce: „Eu am făcut atâtea greșeli!” Categoric, „Am făcut atâtea greșeli,” dar, de aceea a murit Hristos, pentru greșelile mele, ca să-L pot sluji în continuare, pentru că în viața aceasta trebuie să existe greșeli.

Petru a trebuit să aibă greșeli, alții au trebuit să aibă greșeli, și lucruri trebuiau să se întâmple. Fratele Branham a trebuit să facă anumite lucruri. El a trebuit să le facă. De ce a trebuit să le facă? Eu nu pot să vă explic, de ce, dar dacă acele lucruri greșite ar fi învins scopul lui Dumnezeu, nu le-ar fi făcut.

În seria Evrei, fratele Branham a spus:

„Tu vei face greșeli, vei cădea, vei greși voit; uneori vei ieși și vei face lucruri, dar aceasta nu înseamnă că ești pierdut, aceasta înseamnă că vei fi corectat.”

Îmi place cât este de simplu. Tu spui: „Eu am greșit, am făcut-o premeditat. Am știut că este greșit, dar am făcut-o oricum.” Ei bine, laudă lui Dumnezeu! Tu vei fi corectat, și acea corecție va lucra pentru scopul lui Dumnezeu.

În mesajul O mărturisire pe mare, din anul 1962, fratele Branham spune:

„Acesta este motivul pentru care păcatele noastre de astăzi ne-ar condamna pe toți, dar Dumnezeu nu poate accepta aceasta, deoarece, dacă o face, Îl rănește pe Hristos. Noi suntem parte din El, suntem Mireasa. Nu vedeți? Deci, iată harul ne păstrează în greșelile noastre până când putem vedea mai bine.”

Îmi place afirmația aceasta. Noi facem greșeli, uneori repetăm aceleași greșeli, dar harul Lui ne ține sus, în greșelile noastre, până când vedem mai bine. Noi vom învăța ceva, vom vedea ceva mai bine, și până când învățăm lecția sau vedem ceea ce ar trebui să vedem, harul ne ține sus, chiar și  în greșelile noastre. Nu vă bucurați pentru harul lui Dumnezeu? „Amin!” Eu pot să fac greșeală după greșeală după greșeală, dar El mă ține sus. De ce? Pentru că trebuie să văd ceva, iar când văd ceva, totul va merita aceasta. Acum, aceasta m-a binecuvântat.

În mesajul Întrebări și Răspunsuri, din anul 1962, fratele Branham a primit această întrebare:

„Frate Branham, eu am trăit mulți ani în păcat până când L-am găsit pe El. Te rog, frate Branham, eu am păcătuit din nou și nu sunt vrednic să vin înaintea ta, în acest loc sfânt. Te rog să-mi spui dacă pot să fiu restabilit cu totul, din nou. Te rog, ajută-mă, frate Branham, căci am un drac în mine. Ajută-mă! Vrei să-ți pui mâinile peste mine și să mă restaurezi din nou?”

Acum, aici este o întrebare pe care nu am observat-o când am citit cu un timp în urmă. Aici este o întrebare. Acum, dacă persoana este prezentă…Lăsați-mă s-o citesc din nou: „Eu am trăit mulți ani în păcat până când L-am găsit pe Domnul. Te rog, frate Branham, am păcătuit din nou și nu sunt vrednic să vin înaintea ta în acest loc sfânt. Te rog să-mi spui dacă pot fi restabilit, din nou cu totul.”

Deci, cineva care a trăit în păcat până când a fost salvat și a venit la Domnul, se pare că a repetat din nou același lucru, a păcătuit  din nou, și el crede că nu este vrednic să vină înaintea fratelui Branham și a bisericii, și vrea să știe dacă poate fi restaurat din nou, și dacă fratele Branham poate să-și pună mâinile peste el. Ascultați răspunsul: „Da!” Îmi place aceasta. Înainte de a explica, el a dat răspunsul.

Această persoană care a scris această întrebare…Voi puteți percepe frământarea lui din felul cum a scris: „…nici măcar nu sunt vrednic să vin…” El este complet distrus, este deprimat, adică, este trântit la pământ, dacă am putea spune așa, din punct de vedere emoțional. El a făcut, absolut, ceea ce nu a crezut că va mai face din nou, cu privire la stilul de viață pe care l-a lăsat în urmă, dar a făcut-o din nou, așa că nu era vrednic să vină nici măcar înaintea fratelui Branham în acel locaș sfânt al bisericii. El voia să știe dacă mai putea fi restaurat și dacă fratele Branham ar putea să-și pună mâinile peste el.

Apoi, a doua întrebare pe care a citit-o, este aceasta: „Te rog spune-mi dacă pot fi restabilit cu totul, din nou.” Și el a spus: „Da. Tu nu ai păcătuit, prietenul meu, până acum în Dumnezeu, de aceea ai putea fi restabilit. Dacă ai fi păcătuit până acum încât să nu poți fi restabilit, nu ai vrea niciodată să fii restabilit. Vedeți? Dar atâta timp cât există Ceva care se ocupă de inima ta, ești încă în linia de restabilire.

Cel vinovat de puțin, este vinovat de tot. Eu am păcătuit de multe ori. În fiecare zi, fiecare dintre noi facem lucruri pe care nu vrem să le facem.”

Poți fi restaurat? Da! De unde știi? Pentru că vrei să fii restaurat. Câți dintre noi avem aceeași mărturie ca cel care a scris aceasta? „Eu am trăit mulți ani în păcat, până când am venit la Domnul, dar am păcătuit din nou.”

Uneori am păcătuit din nou cu același lucru care a fost pentru mine o capcană înainte. „Pot fi restaurat? Nu sunt vrednic.” Și el a spus:

„Tu nu ai mers, în nici un caz, atât de departe de Dumnezeu, încât să nu mai poți fi restaurat. Pentru că, dacă ai fi mers atât de departe, încât să nu mai poți fi restaurat, nu ai mai avea dorința să fii restaurat. (Amin. Amin). Însăși dorința de a fi restaurat, este dovada că poți fi restaurat.”

Ascultați, indiferent ce s-a întâmplat în viața ta, ce decizie ai luat sau ce lucru greșit ai făcut, s-ar putea să fi repetat un păcat pe care ai crezut că nu l-ai mai putea repeta niciodată în viața ta, ascultați, El te-a iubit înainte ca tu să păcătuiești prima dată, și dragostea Lui nu se va schimba niciodată, indiferent de câte ori repeți aceeași greșeală, deoarece dragostea Lui a fost fixată mai înainte și scopul Lui  a fost fixat înainte.

Veți suferi? Da. Vor fi consecințe? Da. Va veni corectarea? Absolut! Dar voi nu veți fi niciodată dincolo de Răscumpărare, atâta timp cât doriți să fiți salvați.

Diavolul vă minte când vă spune: „Ai mers atât de departe încât Dumnezeu nu-ți va mai auzi rugăciunea. Tu nu poți fi restaurat. Dumnezeu nu te mai poate folosi.” Atunci, de ce ești încă aici, și de ce ai dorința de a-L sluji? De ce Îl iubești încă? De ce vrei să fii întregit? De ce mai vrei să-L arăți lumii pe Hristos, dacă nu vei fi restaurat și dacă Dumnezeu nu are un scop în viața ta?

Amintiți-vă că Dumnezeu nu face nimic în zadar, ci totul este pentru scopul Lui.

Aș vrea să vă gândiți la acest citat, în timp ce îl citesc. Este din mesajul Și nu știi, din anul 1965:

„Acum, acest om din exterior, este carnea. Acesta este la ce ne uităm noi, ceea ce vedem. În acest trup sunt cinci intrări. Orice copil care are școala elementară, ca mine, va ști că există cinci simțuri care controlează trupul: văzul, auzul, pipăitul, mirosul și gustul. Voi gustați, vedeți, pipăiți…” (Acum, aceasta este ceea ce vreau să înțelegeți). „…Acum, acesta este cel rău, din exterior.”

Ce este? Unde este „cel rău?” Stă la pândă în case de droguri și se mută în case de prostituate, și…”? Nu! Unde este „cel rău”? Eu trăiesc în interiorul „celui rău”, născut greșit, născut în păcat, venit în lume spunând minciuni, cel care are o natură de scaiete lipicios și care mă va tulbura tot restul vieții mele. Noi suntem pregătiți pentru eșec. De ce nu a oprit Dumnezeu căderea? Pentru că a lucrat pentru scopul Său.

Fratele Branham a spus că tu nu poți să-L înțelegi niciodată pe Dumnezeu. Dacă toate atributele lui Dumnezeu ar fi pe fundalul alb, albul nu iese în evidență în contrast cu albul. Deci, dacă totul ar fi fost perfect, noi nu am putea înțelege un Dumnezeu perfect; nu am putea înțelege un Dumnezeu care poate vindeca, un Dumnezeu care poate elibera, un Dumnezeu care poate salva. Dar El a spus: „Albul apare întotdeauna în contrast cu negru.” Deci, Dumnezeu îi va permite omului să cadă, pentru a crea contrastul, și în contrast, noi Îl vom înțelege pe Dumnezeu în toată neprihănirea Sa, în toată sfințenia Sa, în mântuirea Sa, eliberarea Sa, în vindecarea Sa.

De ce ne-a lăsat Dumnezeu să facem greșeli? Poate aveam nevoie de un contrast, de negru, în propriile noastre vieți, astfel încât să cunoaștem diferența dintre mine și Dumnezeu; astfel încât să-L cunoaștem pe Dumnezeu în toată sfințenia Sa, dreptatea Sa, eliberarea Sa, iertarea Sa, dragostea Sa credincioasă și scopul Său.

De ce l-a oprit pe fratele Branham de atâtea ori să facă ceva care l-ar fi rănit, l-ar fi vătămat, și de ce a permis de atâtea ori să facă ceva care era greșit și l-a rănit? Sunt un milion de întrebări. Noi ne uităm la viața fratelui Branham, și spunem: „Totul a fost perfect.” Aceasta spuneți voi? A fost perfect? Până la urmă, totul a ieșit perfect, tot ceea ce a făcut Dumnezeu, a fost perfect. Priviți la slujbă, priviți cum a trecut el de la prima, la a doua și la a treia Tragere. Priviți cum a crescut slujba, cum a învățat atât de multe lucruri despre Dumnezeu și nu a căzut în aceleași capcane. Priviți cum s-a întâmplat aceasta și aceasta și aceasta, și acum, priviți la sfârșitul slujirii lui și la deschiderea Cuvântului, aceasta a fost perfect. Dar singurul motiv pentru care spunem aceasta, este pentru că noi nu am trecut prin ce a trecut el. Noi nu am avut acele „flashback-uri” (retrăiri), în minte, când ne-am amintit ce a făcut; noi nu am avut vremuri de plâns când privim într-un album cu fotografii, noi privim din punctul de vedere al unui om întreg, știind cine este el în Scripturi și cum a lucrat Dumnezeu cu el până la capăt. Din acest punct de vedere noi privim înapoi și spunem: „Este perfect, aceasta a lucrat în scopul lui Dumnezeu. Dumnezeu a vrut ca el să învețe acele lucruri, pentru ca el să fie pregătit.”

Noi facem același lucru cu apostolul Pavel; facem același lucru cu Petru; facem același lucru cu Moise, apoi ne uităm în urmă și spunem: „Este perfect. Ei trebuiau să învețe ceva, ei trebuiau să fie rupți, să fie umiliți, ei au trebuit să aibă o înțelegere mai mare despre ce a fost aceasta. Este perfect.”

Apoi venim la viața noastră, și spunem: „Nu este nimic altceva decât o mare mizerie, iar Dumnezeu nu mă poate folosi niciodată.” Poate că viețile noastre sunt la fel ca celelalte, poate este la fel și pentru noi. Poate au existat lucruri de la care Dumnezeu ne-a oprit și nu le-a permis, ne-a schimbat ideile, categoric, a oprit  situația și a schimbat-o, pentru că i-ar fi învins scopul. Dar, poate au fost momente în care am eșuat, și am eșuat grav, dar aceasta va lucra, de asemenea, împreună pentru scopul Lui, și va face ceva care va aduce beneficii scopului Său, și ne va aduce beneficii nouă pe termen lung.

La sfârșitul tuturor acestor lucruri, vreau să spun că eșecurile noastre nu vor fi niciodată mai puternice decât scopul lui Dumnezeu.

Când El l-a ales pe Iacov în locul lui Esau, nu a făcut-o pentru meritele lor, pentru comportamentul lor, pentru personalitatea lor, ci l-a ales pe Iacov înainte de a manifesta oricare din acele lucruri. Și atunci când ei au început să-și manifeste caracteristicile lor, voi și eu l-am fi ales pe celălalt pentru a fi copilul lui Dumnezeu, și pentru a duce la împlinire promisiunea. Noi nu l-am fi ales pe Iacov, ci l-am fi ales pe Esau. Dar aceasta nu s-a bazat pe merit și conduită, pe a face bine sau a face rău, deoarece Iacov a făcut rău, și a făcut rău, și a făcut rău, dar aceasta a fost alegerea lui Dumnezeu, și fiecare rău a lucrat cumva împreună pentru bine, conform scopului lui Dumnezeu.

Ce ziceți de viața mea și de viața voastră? Eu spun: „Dacă suntem copiii lui Dumnezeu, este același lucru.” Ceea ce vreau mai mult ca orice pentru mine și pentru voi, este ca diavolul să piardă bătălia minții. Eu vreau ca Satan să piardă bătălia minții noastre: „De ce nu m-a oprit Dumnezeu? De ce nu am făcut altă alegere?” Sau: „Eu eșuez de fiecare dată. Nu voi ajunge niciodată…Nu pot fi niciodată…Poate eu nu pot fi, poate nu trebuie să fiu. Poate că…” Prieteni, eu vreau ca astăzi diavolul să piardă această bătălie a minții noastre. Și vreau ca Cuvântul promis al lui Dumnezeu să aibă întâietate. Vreau să luăm Sabia Cuvântului și să alungăm înapoi fiecare minciună a dușmanului, tot ce încearcă să ne împiedice să ne mișcăm înainte.

Fratele Branham a avut o mulțime de greșeli, a încurcat prima și a doua Tragere, dar aceasta nu L-a oprit pe Dumnezeu să-l folosească pentru Tragerea a treia.

Voi și eu am încurcat acest Mesaj. Corect? Dar aceasta nu L-a împiedicat pe Dumnezeu să ne folosească pentru a manifesta acest Mesaj. Noi am gestionat greșit lucrurile, am spus lucruri greșite, poate L-am învățat greșit, poate L-am afișat greșit, poate am încurcat totul cu propria noastră umanitate, cu propria noastră minte, și spunem: „Am încurcat aceasta atât de rău, încât Dumnezeu nu mă va folosi niciodată.” Spuneți-mi, unde găsiți aceasta în Scriptură? Cine altcineva va manifesta Cuvântul? Dumnezeu are un scop, prieteni. Eu sunt recunoscător, pentru că cred că are un scop pentru mine, și cred că are un scop și pentru voi, de aceea, nimic din viața voastră nu va opri scopul lui Dumnezeu.

Deci, ce facem cu lucrurile rele? Noi va trebui să facem doar ceea ce au făcut toți ceilalți cu lucrurile lor rele; va trebui să facem ce a făcut Avraam; va trebui să facem ce a făcut Moise; va trebui să facem ce a făcut Petru; va trebui să facem ce a făcut Pavel; va trebui să facem cu regretele noastre ceea ce au făcut toți: să ne pară rău pentru ce am făcut, și să mergem mai departe în Programul lui Dumnezeu.

„Ce voi face cu toate…” Eu trebuie să fac același lucru pe care l-a făcut fratele Branham cu regretele lui, cu toate rănile lui și cu toate consecințele. Eu am ajuns să fac același lucru pe care l-au făcut toți: trebuie să merg mai departe în Programul lui Dumnezeu, și să-L las pe Dumnezeu să mă folosească pentru marele Său scop.

Vreau să mai privim la un singur verset. Să mergem la Psalmul 37.23 și 24:

„Pașii omului bun sunt rânduiți de Domnul, și El Își găsește plăcere în calea lui;

deși cade, nu este doborât de tot, căci Domnul îl susține cu mâna Lui.”

Stați puțin. Opriți-vă! Nu a spus El că, „Pașii omului bun sunt rânduiți de Domnul?” Și dacă Domnul i-a rânduit pașii, de ce cade? De ce a căzut dacă Domnul i-a rânduit pașii? „Pașii omului bun sunt rânduiți de Domnul, și El Își găsește plăcere în calea lui. Deși cade, el nu va fi doborât de tot, pentru că Domnul îl susține cu mâna Lui.”  Este aici cineva care a căzut înainte? Știți unde ați căzut? Ați căzut în mâna lui Dumnezeu. Tu ești un copil al lui, o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, cu un scop al lui Dumnezeu în această viață, de aceea Dumnezeu te susține cu mâna Sa, pașii tăi sunt călăuziți de El, și, deși cazi, nu ești doborât de tot. Înseamnă că tu nu ai căzut niciodată complet din Programul lui Dumnezeu. Unde ai căzut? Tu ai căzut înapoi în mâna lui Dumnezeu.

„De unde știi aceasta, frate Chad?” Pentru că ești încă aici și nu ești oriunde altundeva, cu dureri de inimă, cu inima frântă, cu greșeli, cu bătălii mintale, cu tot felul de oportunități pierdute, trecute. Dar când ai căzut, unde ai căzut? Tu ai căzut înapoi, în mâna Domnului, dar nu complet doborât.

Sunt atât de recunoscător că El m-a ținut în mâna Sa! Au fost momente când m-am simțit ca și cum aș fi pe podea sau sub podea, sub pământ, dar m-am uitat înapoi și mi-am dat seama că, dacă nu m-ar fi susținut El, aș fi fost pierdut, distrus. Trebuie să fi fost o mână care m-a susținut în cădere! Trebuie să fi fost atât de jos, ca să pot merge acolo; trebuie să fi fost atât de departe, încât am putut să cad, până când El m-a oprit; El Și-a pus mâna, iar eu am putut să mă ridic și să continui să slujesc scopului lui Dumnezeu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că El a fost acolo toată viața mea, și El m-a eliberat în mod supranatural.

L-am avut pe Dumnezeu să-mi vorbească în inimă, să mă avertizeze și ceea ce a spus El, a fost absolut, Adevărul. El m-a oprit să merg într-o direcție greșită sau să accept ceva fals. Supranatural! Incredibil! Dar, de multe ori, El nu a spus nimic, și în unele momente când El nu a spus nimic, și am avut multe din aceste momente, am făcut o alegere greșită și am făcut lucruri care m-au rănit pe mine și i-au rănit și pe alții. Dar, știți ce? Eu sunt încă în mâna Lui.

În dimineața aceasta s-ar putea să fii aici și să fi căzut de curând; ai căzut și ai făcut o greșeală, dar eu îți spun: Dacă ești copilul lui Dumnezeu, tocmai ai căzut în mâna Lui, iar eu te încurajez să te ridici și să lași căderea să lucreze scopul lui Dumnezeu în viața ta.

Ne descurajăm? Da. Ne rănim? Da. Dar mergeți mai departe, prieteni! Mergeți mai departe cu Programul lui Dumnezeu; mergeți de la prima Tragere, la a doua Tragere, la a treia Tragere. Orice are Dumnezeu în viața ta, du-te mai departe și slujește-I lui Dumnezeu, pentru că totul lucrează pentru scopul Lui. Să ne rugăm.

Doamne, Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul de a fi aici. Doamne, Te rog să iei cuvintele care au fost predicate și să le faci reale și vii în inimile noastre. Dă-ne putere și curaj să continuăm să mergem înainte, prin harul Tău.

Doamne, eu privesc înapoi și văd unde m-ai susținut, prin har, până când am putut să văd. Doamne, fără îndoială, în viața mea mai există încă zone în care Tu mă ții sus, prin har, până când pot să văd. Eu vreau să Te slujesc, Doamne, vreau să slujesc scopului Tău în viața mea, vreau să fiu supus acestor lucruri, și mă rog să mă ierți, Doamne, pentru greșelile mele; iartă-mă pentru eșecurile mele, pentru păcatele mele. Iartă acest popor, Doamne, pe copiii Tăi, căci noi toți vrem să Te slujim. Doamne, vrem să fim copiii Tăi pe care să-i poți folosi pentru Împărăția Ta; noi vrem să fim folosiți de Tine pentru eliberare, pentru manifestare, pentru toate lucrurile pe care vrei să le faci prin Mireasa Ta.

Oh, Doamne, de multe ori am fost atât de descurajați de eșecuri, de greșeli și de ciclul constant al dificultăților, de aceea, Dumnezeule, Te rog să ne dai o viziune nouă în dimineața aceasta, ca să nu fim doborâți de trecut, pentru că, poate că tot ce am făcut ne împinge mai departe în scopul Tău.

Doamne, fie ca noi să vedem totul cu o viziune mai clară, cu ochi profetici, pentru o recunoaștere cu viziunea Vulturului, căci Tu nu permiți nimic care să înfrângă scopul Tău, ci totul trebuie să lucreze pentru bine.

Doamne, noi vrem să mergem mai departe, de aceea, dă-ne putere, dă-ne curaj, ajută-i pe cei pe care diavolul i-a legat în mintea lor; eliberează-i Te rog, în Numele lui Isus Hristos. Satan, tu ești un mincinos, tu minți împotriva Cuvântului, tu ești împotriva voii și a Planului lui Dumnezeu, împotriva Cuvântului și te blestem în Numele lui Isus Hristos. Lasă acești oameni în pace!

Doamne, fie ca dulcele Porumbel al Duhului Tău Sfânt să vină să aducă realitatea Cuvântului Tău într-o manifestare mai mare în viețile noastre și în mintea noastră. Fie ca viața vrăjmașului să fie îndepărtată, și să avem încredere în Tine, pentru că Tu faci toate lucrurile bune. Chiar în viața noastră înțelegi unde suntem, și atunci când noi nu înțelegem, Tu înțelegi; când noi nu putem vedea, Tu poți vedea; și când noi nu știm, Tu știi.

Doamne, ajută-ne să avem încredere în Tine! Te rog să-Ți binecuvântezi poporul, în timp ce plecăm de aici. Ajută-ne să dobândim o încredere mai mare, pe măsură ce înaintăm, căci Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Deci, mergem mai departe în viață. Ascultați, noi predicăm acest Mesaj care este minunat, dar știți ce vom face mâine, unii dintre noi? Ne încurcăm. Amin? Se întâmplă, prieteni! Dar, dacă am putea să ne vedem căzând în mâna Lui, am spune: „Oh, Doamne, mulțumesc că m-ai prins! Mulțumesc că nu m-ai lăsat să fiu doborât de tot! Ajută-mă! Ajută-mă să slujesc scopului Tău, Doamne!”

Oh, Te iubesc, Doamne! Mă rog ca Domnul să lucreze în viețile noastre într-un fel mai mare decât a făcut-o până acum și totul Îi va servi scopului Său. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

                          -AMIN-