DEMN DE EL

01 mai 2024   Să deschidem Bibliile la Matei 10.37-39:„Cine iubește pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este demn de Mine; (nu este vrednic de Mine) și cine iubește pe fiu sau pe fiică, mai mult decât pe Mine, nu este demn de Mine.Cine nu-și ia crucea lui, și nu vine după Mine, nu este demn de Mine.Cine își va păstra viața, o va pierde; și cine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga.”Este uimitor că aici, El spune: „Cine iubește pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este demn de Mine; și cine iubește pe fiu ori pe fiică, mai mult decât pe Mine, nu este demn de Mine.Cine nu-și ia crucea lui, și nu vine după Mine, nu este demn de Mine.” El folosește aici termenul „demn de Mine”, sau „vrednic de Mine”. Astfel, am început să mă gândesc: Cum putem fi noi vreodată vrednici? Și în această Scriptură, El ne arată că orice punem mai presus de Hristos, ne va scoate afară din tablou. Noi nu putem avea o dragoste mai mare decât dragostea pentru El; nu putem avea nici o dorință mai presus de dorința pentru Hristos. Dacă ne iubim tatăl sau mama mai mult decât pe El, nu suntem vrednici de El.Se ridică o întrebare: „Dacă îmi iubesc tatăl sau mama mai puțin decât pe El, atunci sunt demn de El?” Este o întrebare bună. Nu cred că vom intra în aceasta ca să răspundem. Nu știu de ce fac aceasta, dar îmi place să pun întrebări care ne încurcă pe toți.Pe măsură ce trecem prin Scripturi, cred că vom vedea o imagine care apare, și voi împărtăși aceasta cu voi.Cuvântul „demn”, este interesant. „Demn”, înseamnă „a cântări, sau a avea greutate, a avea valoare egală, un lucru care valorează la fel de mult.” Deci, este ceva de valoare egală, de aceeași valoare, iar motivul pentru care spune că are greutate, sau greutate egală, este pentru că, dacă te referi la zilele când era folosită balanța, pe un taler al balanței se punea o cantitate de produs, iar pe celălalt taler se puneau greutăți pentru a vedea care ar fi valoarea. Ei puneau o greutate sau monede sau orice altceva pe un taler, până când cele două talere deveneau egale. Și când balanța era egală, știau că partea aceasta valora la fel de mult ca partea cealaltă. Așadar, la aceasta se referă acest cuvânt. Cred că știți cu toții cum arată o balanță. Când pui grâul sau produsul pe care vrei să-l cântărești pe un taler, pe celălalt taler pui banii, greutăți sau orice altceva, până când cele două talere se echilibrează, iar când cele două talere sunt egale, înseamnă că acel produs valorează la fel de mult ca ceea ce ai pus pe celălalt taler.Așadar, aceasta înseamnă cuvântul „demn”, „a avea o greutate egală, o valoare egală, sau corespunzătoare unui lucru, care sunt egali unul cu altul.”Și acum revenim la ceea ce a spus El: „Dacă iubești pe tată sau pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu ești demn de Mine, nu ești egal cu Mine, nu corespunzi cu Mine, într-un fel, nu ajungi la nivelul Meu.”Aceasta este interesant. Deci, dacă îi urăsc pe tata și pe mama, sunt la nivelul lui Dumnezeu? Nu! Nu aceasta este ceea ce spune El, așa că, vă rog să nu mergeți pe calea aceasta.Fratele Branham a predicat un mesaj intitulat Este viața ta vrednică de Evanghelie? El l-a predicat în 30 iunie 1963, iar eu am studiat de curând acest mesaj și iată ce a spus profetul:„Doamne, Isuse, fizic, orice bărbat, femeie sau copil, poate răsfoi paginile acestei Biblii, dar nimeni nu poate s-o descopere în afară de Tine. Doamne, Te rog, ajută-mă să iau acest text care este pe inima mea, să-l trimit în toată națiunea pentru oameni, ca să știe ce fel de viață li se cere să trăiască…”Care este subiectul? „Este viața ta demnă de Evanghelie?” Și acest cuvânt „demn de Evanghelie”, are de-a face cu acest „egal”, adică are aceeași valoare ca și Evanghelia, este demn de Evanghelie. Să citim mai departe:„…Pentru că mulți m-au întrebat: „Viața unui creștin este o viață de slujire, de biserică, de ajutorare a celor săraci și nevoiași, sau înseamnă să fii un membru constant și loial al bisericii?” Tată, în seara aceasta noi dorim să primim răspunsul corect prin aceste cuvinte, în timp ce ne străduim să le aducem la oameni.”Deci, el voia ca oamenii să înțeleagă ce înseamnă să trăiești o viață creștină, și a întrebat: „Este viața ta demnă de Evanghelie? Este viața ta egală cu Evanghelia, cu Vestea bună, cu Mesajul? Corespunde viața ta cu Evanghelia?” Apoi a mers la Scriptura sa de început, în Luca 14, și aș vrea să mergem și noi acolo. Luca 14.16-24:„Isus le-a răspuns: „Un om a dat o cină mare, și a poftit pe mulți.La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiți: „Veniți, căci iată toate sunt gata.”Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi, i-a zis: „Am cumpărat un ogor, și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți.”Un altul a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; iartă-mă, te rog.”Un altul a zis: „Tocmai acum m-am însurat, și de aceea nu pot veni.”Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat și a zis robului său: „Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății, și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi.”La urmă, robul a zis: „Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, și tot mai este loc.”Și stăpânul a zis robului: „Ieși la drumuri și la garduri, și pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa.Căci vă spun că niciunul din cei poftiți, nu vor gusta din cina mea.”Așadar, aceasta este Scriptura cu care a început când fratele Branham a venit să predice mesajul „Este viața ta demnă de Evanghelie?” El ne-a spus că această Cină este sărbătoarea Domnului, este Mesajul orei, este Cuvântul pe care Dumnezeu L-a trimis în acest ceas; și Acest Cuvânt a venit la mulți, și mulți au fost chemați să vină la această mare sărbătoare a Domnului, pe care El a oferit-o în timpul sfârșitului. Dar ei au născocit atâtea scuze, iar fratele Branham a spus: „Dar biserica mea învață…” „Eu merg aici…” și a început să arate toate scuzele pe care le pot avea oamenii.Dar ce învăța el? „Este viața ta demnă de Evanghelie?” Voi citi mai departe de la versetul 25 la 27.„Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors, și le-a zis:„Dacă vine cineva la Mine, și nu urăște pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.Și oricine nu-și poartă crucea, și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.”Așadar, Isus a spus acea poveste a omului care a făcut un ospăț, și a trimis să le spună celor poftiți, să vină, dar ei au început să invoce scuze. Dacă te uiți la scuzele lor, toți sunt atât de carnali (firești). „Mi-am cumpărat o bucată de pământ; am cumpărat cinci perechi de boi; m-am căsătorit”, și toți au avut ca scuză aceste lucruri pământești care i-au împiedicat să vină la sărbătoare. Fratele Branham a spus că aceasta este sărbătoarea Domnului, aceasta este sărbătoarea Nunții. Acesta este Împăratul care pregătește o Nuntă și ne cheamă la sărbătoare. Și acolo sunt cei care nu prețuiesc invitația la sărbătoare, ci prețuiesc mai mult lucrurile lumești, carnale.Eu vă spun că această pildă se desfășoară încă și astăzi, pentru că această Sărbătoare este încă în desfășurare chiar acum. Dumnezeu a rupt Pecețile de pe Carte, și El a pregătit o Masă cu șapte feluri. Aceasta este marea Sărbătoare a Nunții, și El ne cere să venim la Sărbătoarea Domnului. Dar sunt atât de mulți oameni care sunt legați de muncă, de familie și de toate celelalte lucruri, la care nu renunță pentru acest Mesaj.Apoi, după ce a spus această pildă, Isus S-a întors și le-a zis: „ Dacă vine cineva la Mine, și nu urăște pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.”Ascultați, Isus a spus aceasta, nu eu. Mie îmi place când citiți voi aceasta, pentru că este un lucru greu de spus.Când unii dintre ucenicii Săi pleacă, spui: „Aceasta este o vorbă grea; aceasta este greu de spus.” De ce? Pentru că noi ne iubim soțiile, ne iubim copiii, ne iubim mama, tata, surorile, ne iubim frații, dar Isus spune: Dacă nu ești dispus să renunți la toate acestea pentru Mine, nu ești vrednic de Mine; nu ești vrednic să fii ucenicul Meu.Apoi, El spune: „Și oricine nu-și poartă crucea, și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.”El ne cheamă să renunțăm la viețile noastre pentru a ne preda complet Lui, să renunțăm la tot ce este în această lume pentru El.În mesajul Este viața ta demnă de Evanghelie?, fratele Branham a spus:„Acum, ori veți spune că aceasta este voia lui Dumnezeu și dorința lui Dumnezeu, ori altceva ce puteți recolta, care este mai bună decât ce este Aceasta. Acum, voi puteți lua una sau alta. Voi nu puteți să-L slujiți și pe Dumnezeu și pe Mamona.” Mai jos, el spune: „Dar dacă este corect, Îi datorezi viața ta. Ce ai putea găsi vreodată, care ar fi un beneficiu mai mare pentru tine, decât să știi că poți avea Viața Veșnică?”Este uimitor că ei au fost invitați la sărbătoare, și este o mare onoare să fii invitat la această sărbătoare a Mesajului orei, în care Cuvântul lui Dumnezeu, Isus Hristos, este descoperit înaintea Miresei Sale. Nu mă pot gândi la nici un alt privilegiu mai mare pe care l-aș putea avea pe această Planetă. Merită să renunți la familie, merită să renunți la serviciu, merită să renunți la tot. Dar când au fost chemați la sărbătoare, au fost unii care au găsit scuze care, așa cum am spus, sunt partea firească a vieții.„Am cumpărat o bucată de pământ; am cumpărat cinci perechi de boi; m-am căsătorit”, și aceasta l-a mâniat pe omul care a făcut sărbătoarea, și a spus robului său: „Du-te repede și găsește pe altcineva care vrea să vină la sărbătoarea mea.”Aici sunt câteva lucruri la care vreau să privesc și pe care vreau să le spun. În momentul în care ei au invocat o scuză, au declarat că au o dragoste mai mare pentru orice altceva decât dragostea pentru Domnul, Fiul Său și sărbătoarea Lui. Nu există nici o altă cale de a privi la aceasta. De aceea a fost Stăpânul atât de supărat, pentru că era un privilegiu atât de mare să fii invitat la această sărbătoare a Domnului, dar lucrurile pe care le-au invocat ca scuză, au fost lucrurile pe care le-au dorit mai mult decât să facă parte din această sărbătoare.Ei și-au dorit mai mult pământul cumpărat, și-au dorit mai mult lucrurile pe care le puteau face; și-au dorit soția pe care o puteau avea; ei și-au dorit acestea mai mult decât privilegiul de a face parte din această sărbătoare.Partea tristă este că și astăzi este încă acest adevăr, pentru că sunt oameni care Îl vor părăsi, ei vor renunța la această invitație de a primi Viața Veșnică; vor renunța la invitația de a fi una cu Hristos din cauza familiei, din cauza serviciului, din cauza unei soții, din cauza unui soț. „Soția mea nu va crede, așa că stau pe loc.” „Soțul meu nu va crede, așa că stau pe loc.” Cu ce drept îndrăznim să ezităm când este vorba despre Dumnezeu? Cum îndrăznim să ezităm cu privire la Isus Hristos, doar pentru că un soț nu vrea să vină? Nu aceasta ne-a spus Isus în Scriptură.Voi spuneți: „Aceasta este greu.” Este greu, dar aceasta ne-a spus Domnul nostru. El a spus: „Dacă mergeți pe drumul acesta, nu sunteți demni de Mine; dacă mergeți pe drumul acesta, nu puteți fi ucenicii Mei. Singurul fel de a fi ucenicii Mei vrednici de Mine, este să părăsiți totul, să vă luați crucea și așa să mergeți după Mine și să Mă urmați.” Aceasta este singura cale.Să mergem la Filipeni 3.7-9:„Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos.Ba încă, și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos,și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credință.”Apostolul Pavel știa ce înseamnă să renunți la tot; să renunți la prieteni, să renunți la poziție, să renunți la statut, să renunți la reputație, să renunți la prețuirea fraților tăi. El a renunțat la toate pentru a-L câștiga pe Hristos. El a părăsit totul, și-a luat crucea și L-a urmat pe Domnul. El a fost un ucenic.În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:„Dar toată taina aceasta numai așa cum i-a promis Miresei Sale. Iadul este împotriva acestui Adevăr, a descoperirii acestei Taine, dar Mireasa stă pe ea. Aceasta este poziția Ei.De ce flămânzești, Biserică? De ce însetezi? Este Tatăl care încearcă să-ți descopere acest secret ascuns. Dar tu lași ca atât de multe lucruri să ți-o ia. Tu lași ca serviciul tău, lași  soția ta, lași soțul tău, lași copiii tăi, lași grijile acestei lumi, lași un păstor, lași pe altcineva să ia Aceasta de la tine, când știi că jos, în adâncul inimii tale însetezi și flămânzești. Este Dumnezeu care încearcă să ți-o descopere. Vedeți? Descoperirea. Ziua din urmă este aici.”Ce este aceasta? El te-a invitat la Sărbătoare, și înăuntrul tău este o tragere la Sărbătoare. Ce ne ține și ne trage înapoi? Trupul nostru pământesc este cel care ne trage înapoi. Ce este? Dragostea pământească este mai mare decât dragostea pentru Dumnezeu.Să mergem împreună la Coloseni 3.1-4:„Dacă deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu.Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.Când Se va arăta Hristos, Viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă.”Ce răsplată extraordinară! Viață Veșnică! De ce? Pentru că am părăsit tot ce este pe pământ și mi-am îndreptat toată atenția asupra lucrurilor din cer. Vreau să spun că aici se ridică întotdeauna o întrebare, și noi trebuie să ne ocupăm de aceasta, pentru că în această viață, avem afecțiuni umane, avem familie și tot felul de lucruri, care ne leagă în această viață. Dar noi trebuie să păstrăm toate aceste lucruri pe locul doi, iar pe primul loc să fie Hristos. Noi trebuie s-o facem conștient, pentru că este mai nobil.Ascultați: este nobil să faci compromisuri cu privire la Cuvânt din cauza iubirii pentru o ființă umană? Cum este corect? Este corect să schimbi Cuvântul, să-L manipulezi și să-L îndulcești din cauza iubirii omenești pentru cineva? Cum vede Dumnezeu aceasta? Noi facem unele din aceste lucruri pentru a ne salva pe noi înșine, și credem că o facem pentru a ne salva soțul, pentru a ne salva un copil, pentru a salva pe cineva drag, pentru a salva un prieten, un frate sau o soră, pentru că nu vrem să-i lăsăm afară, nu vrem să…Dar Cuvântul este Cuvânt. Amin? Hristos este Hristos, și El merită să pierdem totul pentru El. El merită să rămân singur; El merită să fiu sărac; El merită să fiu respins, El merită! El merită aceasta!Când schimbăm Cuvântul din dragoste pentru un fiu sau o fiică; când schimbăm Cuvântul din dragoste pentru un soț, atunci mărturisesc că prețuiesc acea relație mai mult decât prețuiesc relația mea cu Hristos. Noi nu am spune niciodată aceasta, pentru că, într-un fel, vrem să facem acest lucru evlavios, cumva este evlavios să schimb Cuvântul pentru un fiu sau pentru o fiică, pentru a-i ajuta. Este cumva evlavios să schimbi cerința lui Dumnezeu pentru un soț, ca să-l ajuți.Dar cum poate fi evlavios să te îndepărtezi de Cuvânt, când Cuvântul este Dumnezeu? Acestea sunt lucruri grele, dar este Adevărul. Acesta este Cuvântul. Dumnezeu caută o Mireasă în care să aibă întâietate, nu pe cineva care este într-un fel de parteneriat de 70% cu El. Nu aceasta caută El în această zi. El nu caută o altă repetare a Epocilor Bisericii, ci caută o Mireasă care I se dăruiește pe deplin, și care va renunța la tot pentru El.Așadar, acum ajungem la această problemă, la a fi demn de El, pentru că aceasta este încă o întrebare.Să revenim la balanța noastră, dar de data aceasta talerele nu sunt în echilibru. Astfel, pe talerul care este jos, Îl avem pe Hristos, iar pe talerul de sus, sunt eu. Aceasta înseamnă că El este mult mai valoros decât mine. Cum voi aduce această balanță în echilibru?El a spus: „Nu ești demn de Mine. Nu corespunzi.” Este viața ta demnă?  Sau este conform Evangheliei, este de aceeași valoare? Cum sunt eu? Cum voi echilibra această balanță?„Ei bine, trebuie doar să urăști pe mama și pe tatăl tău.” Sunt mulți oameni care îi urăsc pe mama și pe tatăl lor, dar ei nu echilibrează balanța. Așadar, de ce va fi nevoie pentru a echilibra balanța, pentru că eu nu pot s-o fac?Ascultați: eu pot adera la biserică, pot face fapte bune, pot să mă rog și să postesc. Ce voi pune pe talerul care este sus pentru a aduce balanța în echilibru? Ce pot face? Ce lucruri și ce fapte pot să fac? Ce efort pot depune? Ce pot face eu pentru a echilibra balanța pentru că vreau să fiu demn de El? Eu știu că, dacă pun ceva pe locul întâi, înaintea Lui, nu sunt demn de El.Fratele Branham a pus o întrebare: „Este viața ta vrednică de Evanghelie?” El a spus: „Este viața ta în concordanță, egală sau demnă de Evanghelia care a fost predicată în această epocă?” Și tu te gândești: „În mine nu este nimic care să merite acest Mesaj. În mine nu este nimic care să fie egal cu Dumnezeu. În trupul meu nu pot face nimic pentru a fi egal cu acest Mesaj, pentru că El este atât de glorios! Este Hristos Însuși!” Așadar, ce să fac?Să mergem puțin mai departe, dar voi reveni la această întrebare, pentru că este o întrebare bună.În mesajul Este viața ta vrednică de Evanghelie?, fratele Branham a spus:„Noi trebuie să-L urmăm în fiecare zi, în fiecare oră a zilei, la fiecare pas din cale. Noi trebuie să fim călăuziți de Domnul Isus Hristos. Dacă nu, vom lua o viață de organizație, și o viață care nu-L urmează zilnic pe Hristos, nu este vrednică.”Deci, el ne-a spus tot feluri de lucruri care ne fac să nu fim demni: dacă îl iubim pe tata sau pe mama mai mult decât pe El, nu suntem vrednici; dacă ne iubim soția mai mult decât pe El, nu suntem vrednici; dacă ne iubim copiii mai mult decât pe El, nu suntem vrednici; dacă ne iubim propria viață mai mult decât pe El, nu suntem vrednici; dacă nu ne luăm crucea și nu-L urmăm, nu suntem vrednici de El; dacă nu-L urmăm zilnic, nu suntem vrednici de El. Avem o grămadă mare de lucruri care ne fac să nu fim vrednici de El. Câți simțiți grămada îngrămădită pe voi, nevrednicii? Nu merit! Nu merit! Nu merit! „O viață care nu-L urmează zilnic pe Hristos, nu este vrednică de El.” Și fratele Branham a pus o întrebare: „Este viața ta vrednică de Evanghelie?”Să mergem la 2Corinteni 5.14:„Căci dragostea lui Hristos ne constrânge, deoarece judecăm astfel că, dacă unul singur a murit pentru toți, atunci toți au murit.” (traducere din engleză).Deci, dacă El a murit pentru toți, noi toți am fost morți. Credeți aceasta? Noi am fost morți spiritual.„El a murit pentru toți, pentru ca toți cei ce trăiesc, să nu mai trăiască de acum înainte pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit pentru ei și a înviat.” (versetul 16).Deci, aceasta este cheia: „El a murit pentru toți.” De ce? „pentru ca toți cei ce trăiesc…” Cum ar trebui să trăim? Noi trăim în Hristos, „…pentru ca toți cei ce trăiesc, să nu mai trăiască de acum înainte pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit pentru ei și a înviat.” Așadar, acum sunt mort și viața mea este ascunsă în Hristos. Eu am răstignit trupul cu pofta lui, și ceea ce trebuie să se întâmple acum, este că trebuie să mor, să-mi iau crucea, pentru că eu nu-mi iubesc viața mai mult decât pe El, nu-mi iubesc nici o parte din viața mea mai mult decât pe El. Este atât de important! Este esențial, pentru că unele din aceste lucruri sunt foarte subtile. Aceste mici cârlige care pătrund în noi și ne trag înapoi de la o viață de biruință, sunt atât de subtile! Sunt legături de familie, de afecțiune umană; sunt lucruri de care ne-am legat în lume, pofta cărnii, și aceste lucruri care ne-au legat și ne-au limitat.Uneori, noi ne dăm seama că ei ne împiedică în umblarea noastră spirituală și în viața noastră spirituală, și ne dăm seama că nu trebuie să existe nimic care să se compare cu dragostea mea pentru Hristos.Dacă trebuie să stau singur, dacă nimeni nu va fi alături de mine, dacă acesta este prețul pe care trebuie să-l plătesc, atunci, prin harul lui Dumnezeu, Dumnezeule, ajută-mă să stau alături de Tine! Doamne, ajută-mă!Acum voi aduce un citat cu care vreau să încep să lucrez, pentru că noi avem de realizat acest echilibru, care este până la capăt,; iar eu nu știu cum voi fi vreodată vrednic. Știu tot felul de lucruri care mă fac să nu fiu vrednic; există o mulțime de lucruri care mă fac să nu fiu vrednic, dar ce mă face să fiu vrednic? Ce mă va face să fiu vrednic de Evanghelie? Ce mă va face vrednic de Hristos?În același mesaj, Este viața ta vrednică de Evanghelie?, fratele Branham spune:„Un creștin nu este o unealtă sau un fel de cheie mecanică pentru un mare regim religios. Așa este! Un creștin nu este o un fel de unealtă care face ca o organizație religioasă să se miște. Un creștin…acesta nu este un creștin. Un creștin trebuie să fie asemenea lui Hristos. Un creștin nu poate fi creștin până când nu vine Hristos în acel om, Viața lui Hristos în el. Atunci, Aceasta produce Viața pe care a trăit-o Hristos, iar tu faci lucrurile pe care le-a făcut Hristos.Despre ce vorbesc eu? Despre relația personală cu Hristos. Ce este aceasta? Este viața voastră vrednică de Evanghelie.”Când fratele Branham prezintă aceasta în mesajul „Este viața ta vrednică de Evanghelie?”, el a început să vorbească despre felul cum acționăm, despre felul cum ne îmbrăcăm și despre compromisul asupra Cuvântului, despre religia părinților noștri, despre a rămâne în sistemul denominațional și atașarea de lucrurile lumii. El a arătat toate acestea pentru a ne arăta în câte feluri nu suntem vrednici de Evanghelie. Dar eu vreau să știu cum voi fi vrednic de Evanghelie, cum voi avea o viață demnă de El?Eu știu toate lucrurile pe care le fac greșit, știu toate lucrurile care mă vor împiedica, dar trebuie să existe ceva care să mă evalueze și să-mi ridice viața la acel nivel. Există un singur lucru despre care știu că o va face, pentru că aceste fapte nu o vor face. Eu pot merge la biserică, pot plăti sume mari de bani, pot face tot felul de lucruri, dar toate acestea nu mă vor ridica la acel nivel.Singurul lucru care mă va ridica la acel nivel, este dacă pot obține ceea ce este pe talerul de jos, dacă Hristos de acolo, va fi aici, în mine. Și când aceasta se întâmplă, dintr-o dată Îl avem pe Hristos pe ambele talere ale balanței, ceea ce va aduce un echilibru în viața mea și-mi va face viața vrednică de Evanghelie. Aleluia! Nu este ceva ce pot să îmbrac și să fac, ci este Ceva la care mă predau… Toate acele alte lucruri care mă fac să nu fiu vrednic, să nu-L iau pe Hristos, ci să-mi iubesc viața, să doresc să-mi încerc perechea de boi, să doresc să rămân cu ogorul meu, să doresc să rămân cu familia mea, toate acestea împiedică mișcarea lui Hristos în viața mea și mă ține în dezechilibru.De ce va fi nevoie? De o predare absolută, completă, voii lui Dumnezeu. Este nevoie de o predare completă a vieții mele, apoi să-mi iau crucea și să-L urmez pe El, astfel încât, ceea ce se află pe o parte a acestei ecuații, să se poată muta în cealaltă parte a ecuației și să aducă un echilibru. Acum, viața mea poate fi vrednică de Evanghelie. De ce? Din cauza faptelor bune? Datorită caracterului bun? Nu! Pentru că Hristos este în mine, nădejdea slavei.Deci, dacă trebuie să mă cântăresc cu Hristos Cuvântul, cum voi cântări? Dacă nu mă cântăresc cu Hristos Cuvântul, nu cântăresc ca Hristos, și nu sunt vrednic de Hristos. Dar pentru a mă măsura cu Hristos, Cuvântul, Îl voi lua pe Hristos, Duhul, pentru că este Duhul Cuvântului; este Duhul care intră și îmi dă puterea de a trăi Cuvântul, pentru a mă face vrednic de Evanghelie.În Luca 24.49, Isus le-a spus ucenicilor Săi, înainte de a pleca:„Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”Acolo era o ecuație, era ceva care avea să-i ridice la nivel, pentru a le face viețile demne de Evanghelie; pentru că toți tocmai Îl părăsiseră și-L lăsaseră singur în ceasul Lui de nevoie.Petru I-a spus: „Eu nu Te voi părăsi. Chiar dacă toți Te vor părăsi, sunt gata să merg la închisoare și chiar să mor cu Tine.” Și Biblia spune că așa au spus toți ceilalți apostoli. Dar câteva ore mai târziu, toți au fugit ca să-și scape viața, și L-au părăsit. Petru a negat că Îl cunoaște și chiar s-a blestemat, și vedem tot acest dezastru care s-a întâmplat. De ce? Pentru că viața lor nu se putea măsura cu Cuvântul.Dar El le-a spus: „Rămâneți în cetatea Ierusalim…Nu mergeți la slujire; nu încercați să fiți creștini; nu mergeți și nu încercați să dovediți nimic; nu mergeți și nu faceți nimic până când nu sunteți îmbrăcați cu putere de sus. Dacă veți merge să duceți Cuvântul, aveți nevoie de puterea Cuvântului pentru a putea manifesta Cuvântul, astfel încât viața voastră să fie demnă de El.”Dacă nu înțelegem acest principiu, dintr-o dată vom intra în gândirea legalistă, iar gândirea legalistă ne lasă complet goi și nu avem energie nici măcar ca să trăim. Aruncăm prosopul… „Până la ora nouă dimineața, am făcut atâtea greșeli,” aruncăm prosopul și ne dăm bătuți: „Niciodată nu voi obține aceasta!” Dar nu este vorba despre aceasta. Viața demnă de Evanghelie, este o viață care s-a predat pe deplin lui Hristos, și prin puterea Duhului Sfânt, Îl urmează pe Hristos Cuvântul, în toate căile.Este o viață perfectă? Noi nu vorbim despre o viață perfectă, ci vorbim despre o viață predată. A fi vrednic de Evanghelie nu înseamnă să trăiesc o viață perfectă, nu înseamnă că niciodată nu voi face greșeli, nu înseamnă că nu mai am nici o lipsă. Cu siguranță! Petru a făcut greșeli chiar și după botezul Duhului Sfânt. Nu este aceasta, nu este perfecțiunea pe care o căutăm. Noi Îl avem pe Cel perfect în interior care ne conduce, ne îndrumă iar noi rămânem predați acestei Conduceri.Când El spune: „Aceasta a fost greșit. Te întorci, te pocăiești și faci totul bine.” S-ar putea ca tu să greșești, dar ai Egalizatorul în interior, pentru a-ți face viața demnă de Evanghelie.În mesajul Este viața ta vrednică de Evanghelie?, fratele Branham a spus:„Când se întâmplă aceasta, lucrul pe care-l veți face atunci, este că veți afla că, prin Duhul care vine în voi, prin nașterea din nou, veți face și veți spune tot ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său să faceți. Tot ceea ce spune Biblia pentru voi să faceți, veți puncta cu „Amin”, și nu vă veți opri zi și noapte până când nu Îl veți primi. Așa este corect. Și în tot acest timp, cu siguranță mai presus de orice, veți aduce roada Duhului.”Duhul care vine în voi din nașterea din nou, va crede și va face tot ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. Aceasta este ceea ce ne trebuie pentru a avea o viață demnă de Evanghelie. Fără Duhul lui Dumnezeu, noi nu vom mișca niciodată talerul balanței, balanța nici nu se poate clinti.„Eu nu pot să înțeleg corect; nu pot să biruiesc propria mea fire, nu pot avea curajul să stau pe Cuvânt.” De ce am nevoie? Am nevoie de Hristos să locuiască în mine; am nevoie de Cel care îmi dă putere să spun „Amin” la Cuvânt; am nevoie de Cel care-mi dă putere să renunț la propriul meu trup și să iau Cuvântul; am nevoie de Cel care-mi dă putere să stau în fața opoziției celor pe care-i iubesc cel mai mult. Ceva din mine îmi dă putere să spun: „Îmi pare rău! Îmi pare rău, știu că ești rănit și că nu crezi aceasta, știu că nu ai încredere în mine și că ești supărat pe mine, dar eu trebuie să merg pe calea Cuvântului. Te iubesc, dar nu am de ales decât să-L urmez pe Hristos; să-mi iau crucea și să-L urmez în fiecare zi. Nu am nici o altă opțiune, trebuie să-L urmez pe Hristos, pentru că în interiorul meu este o Viață care mă călăuzește la Cuvânt.”Aceasta nu este voința noastră. Dacă ar fi fost voința noastră, ne-am fi prăbușit toți. Unii dintre noi s-au prăbușit, dar Duhul lui Dumnezeu i-a ridicat înapoi. Laudă lui Dumnezeu!Nu sunteți voi bucuroși că, atunci când Dumnezeu a avut o cerință, El a avut și o cale ca să împlinim cerința Sa?Când fratele Branham a predicat mesajul „Este viața ta vrednică de Evanghelie?”, sunt bucuros că el nu a început cu titlul, pentru că aș fi spus „Nu”, deoarece eu privesc la trup, mă uit la mine în Oglindă, mă uit la capacitățile mele și văd că nu sunt vrednic de această Evanghelie; nu sunt demn de invitația la Cina Nunții; nu sunt demn de invitația pe care am primit-o; nu sunt demn să mă așez la Masă; nu sunt demn de nimic din toate acestea, dar El m-a făcut demn de El. El a făcut o Egalizare pentru mine.Eu eram în groapa cu gunoi, eram distrus, eram aruncat deoparte în grămada de gunoaie a molozului vieții acesteia, dar El a venit, a plătit Prețul și Și-a vărsat Sângele pentru mine, pentru a aduce echilibrul înapoi; ca să-Și pună Viața Lui în mine și să mă facă vrednic de Evanghelie. Nu eforturile mele m-au făcut demn, ci El a fost Cel care m-a făcut demn.Știți, fratele Branham a vorbit despre toate acestea; el a vorbit despre a rămâne cu denominațiunea ta; despre a rămâne cu dragostea ta pentru lume; a vorbit despre a avea părul scurt; despre a purta machiaj, și atunci, este viața ta vrednică de Evanghelie? Ceea ce nu spune el, este că, dacă nu te mai machiezi, vei deveni demn. Nu, el nu spune aceasta, ci el spune că atâta timp cât respingi Cuvântul, nu există nici o cale de a fi vreodată demn, deoarece tu ai nevoie ca Persoana Cuvântului să vină în tine. Trebuie să te naști din nou prin botezul Duhului Sfânt, ai nevoie să fii locuința puterii Lui, ai nevoie să fii îmbrăcat cu putere de sus, astfel ca să poți spune „Nu” cărnii și ispitirii, pentru că tu nu o poți face singur, ci ai nevoie de Duhul lui Dumnezeu pentru a echilibra balanța. Deci, Îi mulțumesc lui Dumnezeu!Apostolul Pavel mergea pe o cale greșită. Toată înțelepciunea lui, toate eforturile lui, căci el avea râvnă pentru Dumnezeu, avea dorința de a face lucrurile bine, cu toate acestea, el a făcut totul greșit, până când Dumnezeu S-a interpus în calea lui, și l-a umplut cu Duhul Sfânt.Ce s-a întâmplat după aceea? L-a făcut pe Pavel vrednic de Evanghelie, i-a făcut viața vrednică de Evanghelie. De ce? Pentru că s-a întors și, dintr-un prigonitor al Adevărului, a devenit unul care a stat pentru Adevăr, pentru Cuvânt. Cel care respingea Cuvântul, a devenit cel care L-a crezut, L-a învățat și și-a dat viața pentru El. Cum s-a întâmplat aceasta? Acesta nu a fost omul, ci a fost Dumnezeu în om.Petru sau ucenicii, nici unul dintre ei nu a putut să fie demn de El. Ei au avut nevoie de Hristos ca să încline balanța în favoarea lor.Dumnezeu mi-a cerut să-L urmez mai presus de orice altceva; El mi-a cerut să-I țin Cuvântul și să-I ascult Cuvântul, și atunci El a trebuit să-mi ofere ceva, pentru că, dacă aceasta este cerința Lui, eu singur nu o pot împlini. Deci, El va trebui să-mi ofere ceva care să-mi dea putere să împlinesc cerința Lui.Eu nu cred că Hristos vrea o Mireasă care este compromisă. Credeți că Hristos vrea o Mireasă care pune relațiile umane înaintea relației Ei cu El? Eu nu cred aceasta. Dacă El vrea o Mireasă curată, o Mireasă care i s-a dăruit complet Lui; dacă vrea o Mireasă care va lăsa toate lucrurile pământești pentru El și Îi va fi predată complet, atunci El are nevoie de cineva pe care să-l poată umple cu Duhul Sfânt pentru a-i da puterea de a fi Mireasa pe care El a chemat-o în ceasul acesta. Și ce a făcut El? El ne-a oferit Duhul Sfânt.Știți, Duhul Sfânt a fost legat de aceste râuri denominaționale timp de aproape două mii de ani. De ce? Pentru că ele au reținut plinătatea Duhului Sfânt; a fost oprită de învățături greșite, de înțelegerea greșită. Dar în timpul din urmă, prin Mesajul timpului de sfârșit, Duhul Sfânt a revenit, plinătatea Cuvântului a adus plinătatea Duhului care aduce plinătatea puterii de a trăi Cuvântul deplin al lui Dumnezeu, care este disponibil astăzi, astfel încât, să poată avea o Mireasă care nu va compromite. Cum? Prin puterea Sa, prin Duhul Său. De aceea a făcut El ceea ce a făcut în această zi; de aceea a luat Pecețile de pe Carte; de aceea a îndepărtat întunericul și ne-a dat ochi să vedem și urechi să auzim, ca să putem fi ceea ce ne-a chemat El să fim în această oră.Citind acest mesaj, „Este viața ta vrednică de Evanghelie”, am dat peste această poveste pe care a spus-o fratele Branham, și despre care am vorbit de multe ori. Este povestea în care el vorbește despre momentul când a stat lângă patul copilului său, când acesta a murit. El a spus că a fost cea mai întunecată oră pe care a trăit-o vreodată, când s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil, și un cearceaf negru a coborât, arătând că Dumnezeu nu i-a ascultat rugăciunea, iar după aceea a început să-i vorbească diavolul. Partea aceasta vreau s-o citesc:„Atunci am început să-l ascult. Aceasta este rațiunea. M-am gândit: „Este corect.”Diavolul i-a spus: „Dumnezeu ar putea schimba foarte ușor această situație, dar El nu este…” Și fratele Branham a spus: „Aceasta este rațiunea, aceasta era adevărat. Dumnezeu putea schimba aceasta, dar El nu a fost…” Și Satan a continuat: „Ce ai făcut? Ești un om tânăr și toți prietenii tăi te socotesc un nebun și te-au respins. Stai afară și predici toată noaptea, dormi câteva ore, apoi te trezești și mergi la serviciu a doua zi, și așa te răsplătește?”Mai departe, fratele Branham a spus: „Tot ce spunea el, era adevărat.” Eu vreau să înțelegeți ce a spus el: „El poate spune…El nu trebuie să vorbească Cuvântul, ci doar să se uite la copilul tău, și va trăi.” Am spus: „Este adevărat.” „Ai făcut atât de mult pentru El și aceasta este ce face El pentru tine?” Am spus: „Este corect.” Am început să mă gândesc, „Ei bine, ce…” Vedeți? Orice lucru începe să se frângă când vine vorba despre rațiune.”Diavolul raționa în mintea lui și el începea să se prăbușească: „Dar când a venit la aceasta, s-a agățat, a rămas acolo și eram gata să spun: „Atunci voi renunța.” Dar când am ajuns jos și toate puterile raționamentului s-au rupt, a venit acea Viață Veșnică, acea naștere din nou. Ce se întâmpla dacă Aceasta nu ar fi fost acolo? Ce se întâmpla dacă Aceasta nu era? Noi nu ne-am fi cunoscut unii pe alții în felul cum o facem acum. Această biserică nu ar fi aici în acest fel, mii și milioane în jurul lumii…Dar slavă Domnului că a fost acolo.Atunci m-am gândit: „Cine sunt eu, oricum? Cine sunt eu să mă întreb de măreția Lui? Cine sunt eu să-L întreb pe Creator care mi-a dat viață aici pe pământ să-mi răspundă? De unde am primit acel copil? Cine mi l-a dat? Oricum, nu este al meu. El doar mi l-a împrumutat pentru o vreme.” Am spus: „Satan pleacă de la mine!” M-am dus și am pus mâna peste bebeluș, și am spus: „Dumnezeu să te binecuvânteze, dragă. Într-un minut, tata te va duce și te va pune în brațele mamei. Îngerii vor veni și îți vor lua suflețelul tău sus, iar eu te voi întâlni în dimineața aceea.” Apoi am spus: „Doamne, Tu mi-ai dat-o, Tu mi-ai luat-o, și chiar dacă mă vei ucide, cum a zis Iov, eu încă Te iubesc și Te cred. Dacă mă trimiți în iad, eu Te iubesc oricum. Nu pot scăpa de aceasta.” Acolo sunteți. Dacă eram un intelectual, totul s-ar fi rupt. Dar tu trebuie să ai o relație personală, trebuie să te naști din nou.”Ce predica el? „Este viața ta vrednică de Evanghelie.” El a ajuns la cea mai grea încercare, și dacă nu ar fi fost Duhul Sfânt în sufletul lui, ar fi picat testul, L-ar fi părăsit pe Dumnezeu; el ar fi luat raționamentul, ar fi mers pe drumul intelectului și ar fi renunțat la slujbă, ar fi renunțat la Dumnezeu. Aceasta ne-a spus profetul.Dar ce s-a întâmplat cu el? Știți ce s-a întâmplat? El își iubea soția și fiica atât de mult încât pe moment nu a simțit dragostea lui Dumnezeu, și raționamentul a început să funcționeze din cauza dragostei sale pentru soția și fiica sa. Acesta este motivul pentru care diavolul a început să-i spună: „Dumnezeu nu te iubește…” Și când a ajuns destul de departe, el a știut că era greșit. Cine a făcut aceasta? Nașterea din nou l-a ținut. În ceasul încercării, nașterea din nou l-a oprit să cedeze în fața dragostei pentru soție și copil. Aceasta nu a însemnat că nu și-a iubit fetița, nu înseamnă că nu și-a iubit soția.Ceea ce s-a întâmplat, este că el și-a dat seama că Îl iubește pe Dumnezeu mai mult. „Tu mi-ai dat-o, acum Tu mi-o iei. Binecuvântat să fie Numele Domnului!”Știți ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă: „Pe Tine Te iubesc cel mai mult!” Ceea ce l-a ținut pe acest om, în acel ceas, nu a fost voința lui, nu a fost mintea lui, nu, ci singurul lucru care l-a ținut, a fost Hristos din interior. Singurul lucru care l-a făcut să fie vrednic de Evanghelie în ceasul încercării lui, a fost că a putut să se predea voii și Cuvântului lui Dumnezeu.Ce l-a făcut capabil să se predea voii lui Dumnezeu și să se supună lui Dumnezeu așa? Singurul lucru care a făcut posibil aceasta, a fost Hristos care trăia în interior, pentru că era o Sămânță a lui Dumnezeu, era parte din Cuvânt, și nu a putut părăsi Cuvântul.Ascultați, mă bucur că nu m-am confruntat niciodată cu acest test, și sper să nu o fac niciodată. Sper că nici voi nu o veți face vreodată. Dar și eu am avut unele teste grele, am avut atâtea teste care m-au dus până la disperare. Am avut câteva teste când familia mea a spus că nu va merge așa cum merg eu. Nici măcar nu știu cum am reușit, nu pot să vă spun. Adică, știu cum, dar în mine însumi, habar nu am cum am reușit.Noi am trecut printr-o astfel de luptă când am ajuns pentru prima dată la acest Mesaj. Eu am crezut înaintea soției mele, și noi tocmai aveam un copil. Blake avea doar șase săptămâni când am auzit Mesajul, L-am crezut și mă hrăneam cu El, dar inima mea era tulburată.Fratele Jeremy m-a invitat să vin la biserică în vechiul sanctuar, iar părinții lui Angie trăgeau de ea să mă lase și să se întoarcă acasă, deoarece ei credeau că este un cult, că bărbații dominau femeile, astfel i s-a șoptit la ureche tot felul de lucruri rele. Ea tocmai născuse și era căsătorită doar de un an, iar părinții ei îi spuneau că acolo este un cult, că soțul ei își pierde mințile, și că ea își pierde mințile. A fost una din cele mai grele încercări din viața mea, dar știam că trebuie să vin să văd dacă acesta este Adevărul. Eu am crezut Cuvântul, am crezut Mesajul dar ceva se frământa în inima mea, de aceea ceva mă atrăgea să vin să văd.Noi am ajuns în momentul când fratele Jeremy a oprit afară, iar eu ieșeam pe ușă când soția mea m-a privit și mi-a spus: „Nu pot să cred că ne părăsești. Nu pot să cred că mă lași ca să mergi la oamenii aceia.” Ea ținea în brațe un bebeluș de șase săptămâni și stătea pe canapea plângând. M-am uitat la ea și am spus: „Te iubesc, dar trebuie să merg, trebuie să văd dacă acesta este Adevărul.” Ea s-a uitat la mine și a spus: „S-ar putea să nu mai fiu aici când te întorci.”Eu știam că părinții ei încercau s-o tragă înapoi și s-o ducă acasă. „Poate nu voi mai fi aici când te întorci.” A fost un drum greu până la Lima, Ohio, dar am venit la slujbă și slujba a fost uimitoare. Am auzit Cuvântul predicat, L-am auzit propovăduit în plinătatea Lui iar inima mea se înălța, pentru că în sfârșit, mă conectam cu Realitatea care era înăuntrul meu. Apoi a trebuit să mă întorc cu Jeep-ul sorei Carol, într-o călătorie de două ore spre casă. Cu cât mă apropiam mai mult de casă, eram mai tăcut, pentru că nu știam dacă ea va mai fi acolo sau nu.Ascultați, nu știu cum am reușit, nu știu cum am ieșit pe ușă, și habar nu am cum am închis-o în urma mea. Când privesc în urmă la acea zi, nu am idee cum am făcut aceasta. Dar nu am fost eu, era o Putere care mă trăgea la El, trăgea un fiu de Dumnezeu înapoi la Cuvânt, înapoi de unde veneam. Era un Magnetism care era dincolo de umanitate, era Dumnezeu! Ce făcea El? El înclina balanța pentru mine, pentru că eu nu aveam putere în mine s-o fac. Cum vom reuși? Cum vom face față când vom ajunge în ceasurile noastre de decizie, la timpul nostru de pierderi și la timpul nostru de separare?Ascultați, tot timpul există o despărțire; tot timpul oamenii vin și pleacă; tot timpul sunt oameni care cred Mesajul și oameni care nu cred; și cel cu care acum ești prieten, s-ar putea să nu mai creadă peste cinci sau zece ani. Ce se va întâmpla? Ce te va ține în ceasul acela? Ce te va ține? Va fi puterea voinței tale? Va fi învățătura ta bună pentru că ai citit Mesajul? Nu! Trebuie să fie Ceva în interior, trebuie să existe o putere, trebuie să fii înzestrat cu putere de sus, sau nu vom reuși niciodată, prieteni, pentru că acolo este latura noastră umană prea slabă. Afecțiunile noastre naturale sunt atât de puternice uneori, totuși trebuie să existe o dragoste mai mare, mai presus de toate celelalte.Eu nu știu, nu am idee cum L-am primit pe El la douăzeci și unu de ani, un băiat ignorant, și am trecut prin toate acestea. Habar nu am cum am ajuns de acolo până aici, dar vă spun că nu a fost puterea mea, tăria mea, capacitatea mea, nu a fost nimic altceva decât Viața lui Isus Hristos venind în mine, pentru că eu nu aș fi putut s-o fac singur.Voi nu ați putea sta pe scaunul pe care stați dacă nu ar fi fost puterea lui Dumnezeu. Și dacă rămânem conectați la acest Cuvânt și-L urmăm, este pentru că i-am părăsit pe toți ceilalți, L-am luat pe El, și Viața Lui a venit în noi ca să încline balanța. Nu există nici o altă cale, prieteni! Afecțiunea umană va trece în cele din urmă; raționamentul uman va ceda în cele din urmă.Știți ce cred că ar trebui să facem? Cred că ar trebui să așteptăm în Ierusalim până când vom fi îmbrăcați cu putere de sus. Cred că ar trebui să căutăm botezul Duhului Sfânt și Viața lui Hristos pentru a ne da putere să trăim acest Cuvânt, sau nu vom reuși.Când era în grădina Ghetsimani, Isus a spus: „Tată, dacă vrei, îndepărtează acest pahar de la Mine. Totuși nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.”Voi știți că era aproape același lucru despre care a vorbit fratele Branham în timp ce stătea lângă patul fiicei sale. Cine a fost Acesta? A fost Hristos în fratele nostru, a fost acea Sămânță care a preluat controlul în ceasul încercării. Când era dincolo de om, când era dincolo de uman, acea Sămânță a preluat controlul și el a spus: „Domnul a dat, Domnul a luat! Binecuvântat să fie Numele Domnului!”Tot în mesajul Este viața ta vrednică de Evanghelie?, profetul a spus:„El era plin de credință. De ce? Deoarece știa că Cuvintele Lui nu pot greși. Astfel, El a trăit atât de mult prin Cuvânt încât a devenit Cuvântul. Oh, Dumnezeule, lasă-mă să-mi țin ambele mâini la Dumnezeu înaintea acestei adunări! Lasă-mă să trăiesc așa! Fie ca acest Cuvânt și eu să devenim același lucru! Fie ca cuvintele mele să fie acest Cuvânt…Lasă ca El să fie în inima mea, în mintea mea; leagă Poruncile Lui pe ușciorii inteligenței mele! Leagă-le pe usciorii inimii mele; lasă-mă să-L văd numai pe El. Când se ridică ispita, lasă-mă să-L văd pe Hristos; când lucrurile merg greșit, lasă-mă doar să-L văd.Când mă pregătesc și dușmanul încearcă să mă facă să mă enervez, lasă-mă să-L văd pe Isus, ce ar face El?El a fost atât de mult în Cuvânt încât El și Cuvântul au devenit Unul și Același lucru.”De ce? Pentru că Duhul Cuvântului vine în noi ca să ne ajute să trăim Cuvântul. Noi nu o putem face în alt fel.În mesajul Ce să fac cu Isus care Se numește Hristos?, profetul spune:„Trupul lui Dumnezeu unit cu Mireasa Sa, fiind Una; El și Hristos împreună, este Duhul lucrând în Trupul Bisericii, așa cum a lucrat în trupul lui Isus Hristos, pentru că Ea este parte din Trupul Lui. Nu gemeni, ci Unul! Ei sunt Unul! Soțul și soția sa, ei nu mai sunt doi, ci unul. Și Hristos și Trupul Său, este Unul. Și același Duh care era în Hristos, este în Mireasa Sa, în Trupul Său, care-l unește împreună cu tot Cuvântul. Dumnezeu trăind El Însuși acolo, Îl manifestă.”Ce este aceasta? Aceasta este El făcându-mă vrednic de Evanghelie; este El care face ca viața mea să se potrivească cu Cuvântul Său.Când fratele Branham a început să predice mesajul „Este viața ta vrednică de Evanghelie?”, el a început să arate cât de departe este Cuvântul de multe vieți și a spus: „Este viața ta vrednică de Evanghelie?” El nu a spus: „Hei, doar începe să faci bine.” El voia ca oamenii să recunoască: „Eu nu am ceea ce trebuie, nu am ce este necesar, sunt mult mai mic decât trebuie să fiu. Ce trebuie să fac?”Noi avem nevoie de un semnal de alarmă; ceea ce avem nevoie este realitatea din interiorul nostru. Nu de consensul de grup, nu de puterea grupului, ci avem nevoie de o relație individuală numai cu Hristos.Atunci când suntem singuri în ceasul ispitei, Hristos ne dă putere, care este dincolo de om.Fratele Branham nu a avut toată biserica lângă el atunci când a stat lângă patul bebelușului său; el nu a avut un grup să-l sprijine; nu a avut un lanț de rugăciune, dar el avea pe Duhul lui Dumnezeu locuind în el, avea un Tron al lui Dumnezeu și puterea lui Dumnezeu ca să-i dea putere atunci când el nu mai avea putere; să-i dea tărie atunci când el nu mai avea tărie, astfel încât să poată să rămână cu Cuvântul lui Dumnezeu și să-L iubească pe Hristos mai mult decât orice altceva.„Dacă îl iubești pe tatăl tău sau pe mama ta mai mult decât pe Mine, nu ești vrednic de Mine.” „Dacă te iubești pe tine mai mult decât pe Mine, nu ești vrednic de Mine. Dacă îți iubești soția, dacă îți iubești copiii mai mult decât pe Mine, nu ești vrednic de Mine.” Cel mai bine este să spui: „Doamne, fă-mă demn de Tine! Recunosc că sunt slab în carnea mea, mă tot împiedică și se pare că nu am putere să iau atitudinea pe care trebuie s-o iau în fața familiei mele; nu am îndrăzneala de a păși în Cuvântul Tău, și cad înapoi; nu am putere în ceasul încercării, când sunt singur, să mă împotrivesc diavolului. Dumnezeule, fă-mă vrednic! Te rog, vino și fă-mă vrednic! Vino, și fă ceva în mine, pentru că eu nu pot s-o fac singur! Îmbracă-mă cu putere de sus ca să mă poți face vrednic de Evanghelie.” Am spus mai înainte că sper să nu trebuiască să înfrunt niciodată o încercare ca aceea a fratelui Branham, dar toți ne-am confruntat cu încercări; toți am avut despărțiri, dar ceea ce m-a trecut prin toate, este aceeași Putere de care depind ca să mă treacă prin următoarea. Puterea care m-a ajutat să biruiesc prima dată când a fost imposibil, este aceeași Putere care mă va ajuta să biruiesc și data viitoare când este imposibil. Cum va putea Mireasa să stea pe acel Cuvânt și să ia acea poziție glorioasă? Vă spun cum o va face: va fi Hristos care trăiește prin Ea, aș că nu va fi Ea și puterea Ei umană, ci va fi Hristos în ea ca să-Și manifeste propriul Său Cuvânt. De ce va fi nevoie? Va fi nevoie de o viață predată. Care este partea noastră în aceasta? Care este partea noastră? Să încercăm mai mult? Să adunăm lucruri pe talerul nostru?Ascultați, noi am încercat toate acestea. Nu știu de cât timp sunteți prin preajmă, dar ați încercat să fiți un băiat bun, să faceți lucruri frumoase, să plătiți în plus la zeciuială, ca să mișcați cântarul, dar v-ați dat seama că nu funcționează. Ce ar trebui să fac? Nu mai încerc să fac nimic, ci doar mă predau Lui. „Doamne, dacă îmi pierd slujba, așa să fie. Dacă îmi pierd familia, așa să fie. Dacă îmi pierd casa, dacă îmi pierd reputația, așa să fie.Îmi amintesc că am citit biografia lui Charles Spurgeon. Fratele Branham a spus că în anii 1800, acest om a fost un mare predicator, că a predicat Evanghelia și că a fost predestinat pentru vremea lui. El a predicat dar lor nu le-a plăcut pentru că avea mulțimi care-l asculta, așa că ziarele și alți lideri religioși au început să-Și bată joc de el; au început să-i defăimeze numele și să facă mici caricaturi cu el în ziare, și aceasta l-a distrus. El a intrat într-o depresie profundă pentru că nu-i venea să creadă că pot spune lucrurile pe care le spuneau despre el. Atunci a rămas singur cu Dumnezeu. Cred că acesta este un fragment din jurnalul lui, unde a spus: „Doamne, singurul lucru pe care-l am în această lume, este reputația mea, dar Doamne, dacă vrei s-o iei, Ți-o dau în Numele Domnului.”Și după ce s-a predat, el a biruit, a câștigat acea bătălie, și a ieșit din depresie. Apoi, el s-a întors în prima linie și a predicat predestinarea, a predicat neprihănirea, a predicat Adevărul Cuvântului pentru acea zi, ca nimeni altcineva.Ce a trebuit să facă el? Mai întâi a trebuit să se predea și să moară pentru el însuși. „Dacă te iubești mai mult decât pe Mine, nu ai nici o parte cu Mine.” Laudă lui Dumnezeu!„Nu ar fi minunat dacă am putea spune că: „Cuvântul Meu și Cuvântul lui Dumnezeu este Același. Ceea ce spun Eu, El onorează, pentru că nu fac nimic până când nu-Mi spune El mai întâi.” Aceasta a spus Isus: „Eu fac numai ce Îmi arată Tatăl.”În mesajul Îngerului, când i-a spus fratelui Branham: „Ia creionul și scrie,” El ne-a spus că Mireasa ajunge acolo unde Ea are Cuvântul Lui și numai Cuvântul Lui. Ea spune: „Așa vorbește Domnul!”, sau rămâne tăcută, nemișcată. Ea vine în locul unde spune și face numai ceea ce scrie în Cuvânt și ceea ce îi spune Domnul să facă. Ea vine acolo unde poate spune: „Cuvântul meu și Cuvântul lui Dumnezeu este Același. Ceea ce spun Eu, El onorează, pentru că nu fac nimic până nu-Mi spune El mai întâi.”Oh, acesta este exemplul vostru! Aici este o viață vrednică de Evanghelie.”Cum ajung acolo? Prin predare. Numai prin predare.Să mergem la Evrei 11.32-40:„Și ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aș vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel și de proroci.Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor,au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștirile vrăjmașe.Femeile și-au primit înapoi pe morții lor; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, și au fost chinuiți.Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare;Au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu ferăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți,ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului.Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit,pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârșire fără noi.”Când privești în acest capitol la eroii credinței…Știți, toți aceștia au fost Sămânța luii Dumnezeu și toți au trebuit să renunțe la pământuri; să renunțe la reputație; să fie proscriși, batjocoriți și biciuiți. Ei au trecut prin toate aceste lucruri, și știți ceva? Lumea nu era vrednică de ei; ei erau copiii lui Dumnezeu și toți au trăit Mesajul zilei lor, fiecare dintre ei s-au predat Mesajului și au trăit Mesajul lor. Fiecare dintre ei.Avraam a trăit ceea ce i-a spus Dumnezeu; David a trăit ceea ce i-a spus Dumnezeu; ei au trăit Mesajul lor din ziua lor și au suferit respingerea, separarea și totul pentru acel Mesaj. Cine i-a purtat prin toate acestea? Nimic altceva decât Sămânța. Ei nici măcar nu au avut locuința Duhului Sfânt; ei au avut Duhul Sfânt care putea veni peste ei, dar nu în ei. Ei erau împuterniciți de Dumnezeu și mișcați de Dumnezeu, și aveau înăuntrul lor o Sămânță pentru a trăi Cuvântul pentru ziua lor și au devenit Cuvântul.„Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit,pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârșire fără noi.”Fratele Branham a spus că ei ne așteaptă pe noi. Ascultați ce spune în continuare:„De aceea…” pentru că ei ne așteaptă. „…De aceea, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, și păcatul care ne înfășoară așa de lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.Să ne uităm țină la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”Să alergăm cu stăruință partea noastră de cursă. Ei s-au predat, să ne predăm și noi; ei au renunțat la tot, să renunțăm și noi. Haideți să ne predăm. Doar să ne predăm, și să spunem: „Doamne, vino și termină în mine lucrarea pe care ai păstrat-o pentru ziua de azi. Doamne, Tu m-ai rânduit pentru aceasta, dar eu nu pot singur.”Este viața ta demnă de Evanghelie? Dacă te uiți la trup, eu spun: „Nu!”, dar dacă te uiți la Sămânță și la Puterea de însuflețire a lui Dumnezeu care a însuflețit Sămânța, spun: „Da! Cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.”Să ne plecăm capetele și să ne rugăm împreună.Dragă, Doamne Isuse, Îți suntem atât de recunoscători, că în această oră în care trăim, în Domnul, este o epocă extremă, cu întuneric extrem, cu perversiune extremă, o epocă extremă din toate punctele de vedere, dar Doamne, și Tu ai făcut ceva extrem în această zi: ai rupt Pecețile Cărții Tale și ne-ai arătat întreaga descoperire a Tainei care se afla în partea din spate a Minții Tale.Dumnezeule, când profetul Tău a avenit să ne spună această mare Taină, el a spus că era o singură dorință, că Tu aveai un singur lucru, un singur scop pe care ai vrut să-l atingi și toată Biblia vorbește despre acest scop unic pe care L-ai adus în trei etape. Mai întâi ai avut întâietate într-un Om, și ai realizat aceasta în Isus Hristos. A doua parte, este că Tu vrei întâietate în oameni, și Doamne, Tu faci aceasta chiar acum, Doamne, ca să Te arăți în formă de Mireasă, ca să poți intra în viețile unor ființe umane, individual și să ne faci vrednici de Evanghelie, ca să poți trăi Evanghelia prin noi. Doamne, eu vreau să mă predau Ție, și Te rog, să mă ajuți.Doamne, ajută-mă să mă biruiesc pe mine însumi; ajută-mă să mă predau pe mine însumi, și orice este carnal și pământesc, chiar și afecțiunile mele omenești; lasă-mă să le predau pe toate Ție, și să nu pun niciodată nimic mai presus de Tine. Ajută-mă să mor pentru mine, pentru dorințele mele, și pentru preferințele mele.Doamne, când profetul Tău a stat lângă patul bebelușului său care era pe moarte, el a murit pentru el însuși. Doamne, ajută-mă, ca prin Puterea Duhului Tău, să mă predau pe deplin în fața Ta. Ajută-mă să iau orice altă afecțiune și dorință și s-o pun jos, astfel încât să poți lua întâietate în viața mea.Doamne, ajută-mă să nu întronez nici o altă dorință deasupra Tronului Tău; nici o dorință de promovare, nici o dorință pentru o funcție, bani sau proprietate; nici o dorință pentru lauda oamenilor, nici o dorință pentru vreo afecțiune umană; Dumnezeule, nu mă lăsa să pun vreo dorință mai presus de dorința mea pentru Tine, pentru că, Doamne, fără ajutorul Tău, noi nu putem face nimic, dar stăm aici cu mâinile ridicate și spunem: „Vino la mine, Doamne, și spală-mă prin Apa Cuvântului Tău, și ajută-mă să mă predau Ție mai mult decât am făcut-o vreodată înainte; și oh, pentru ca Tu să mă umpli mai mult decât am fost umplut vreodată cu Duhul și Puterea Ta, să poți trăi Viața Ta prin mine, să pui cuvintele Tale pe buzele mele. Manifestă Cuvântul Tău prin mâinile mele, prin picioarele mele, prin ochii și gura mea, pentru că fără Tine Dumnezeule, nu pot să fac nimic. Dar cu Tine, toate lucrurile sunt posibile.Doamne, ajută-mă să mă predau și să fiu flexibil în mâinile Tale, ca să mă poți modela în chipul Tău, să-Ți poți arăta Evanghelia prin acest cort de lut, căci mă predau Ție.Te rog, în Numele lui Isus Hristos să binecuvântezi poporul Tău! Doamne, ajută-ne pe toți să murim în căile în care nu am murit încă; ajută-ne să-Ți predăm acele părți pe care nu Ți le-am predat încă.Doamne, toți trăim în această viață pământească și toți avem afecțiuni și dorințe, dar trebuie să ne luăm crucea în fiecare zi, de aceea, Te rog, ajută-ne azi și mâine și în fiecare zi să ne luăm crucea și să ne răstignim trupul încă odată, astfel încât, fiecare dorință să-Ți fie supusă Ție.Doamne, noi avem nevoie de ajutorul Tău; avem nevoie de Duhul Tău; avem nevoie de Puterea Ta ca să manifeste acest Cuvânt. Îți suntem atât de recunoscători pentru că ni L-ai promis și ni L-ai dat, iar acum doar aștepți ca noi să-L primim, iar eu Îl primesc în Numele lui Isus Hristos, conform făgăduinței din Cuvântul Tău.Fie ca Duhul Tău să mă îmbrace, să mă umple și să mă iei sub controlul Tău, căci nu mai vreau să-mi trăiesc propria viață, ci vreau să trăiesc Viața Ta. Oh, există plăceri și dorințe, dar vreau ca toate să cadă în fața dorinței mele pentru Tine. Fie ca orice altceva să cadă la picioarele Tale; fiecare dorință, fiecare iubire să cadă la picioarele Tale, și să Ți le închin Ție ca să fii Stăpân peste toate, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.Știți, în imaginea cu balanța, eu sunt pe talerul de sus, iar Hristos este pe talerul de jos, așa că, mă depășește, și nu pot egala niciodată balanța. Dar, dacă pot continua să mă golesc, mai mult din El poate veni în mine. Apoi, El descoperă puțin mai mult pentru ce trebuie să mor, și atunci El poate să umple acel gol, și astfel talerul meu se va ridica și va deveni puțin mai egal, și puțin mai egal, și puțin mai egal cu talerul Lui, până când noi, ca popor al Lui, vom ajunge la acea imagine pe care El a avut-o cu privire la noi înainte de întemeierea lumii, iar viețile noastre devin demne, cu aceeași valoare în comparație cu Evanghelia. Fie ca Dumnezeu s-o facă prin Puterea Sa, iar noi să ne predăm și să ne supunem Lui cu tot ce este în noi. O cerem în Numele lui Isus Hristos.Dumnezeu să vă binecuvânteze! Amin.                                 -AMIN-