ADĂPAREA CĂMILELOR

18 septembrie 2024

Să deschidem Bibliile la Geneza 24. Înainte de a citi Geneza 24, vreau să spun că fratele Emmanuel a deschis ușa, și eu nu am putut scăpa de inspirația cu care a venit el miercurea trecută, când a predicat din Geneza 24.

Ceea ce a fost uimitor pentru mine, în timp ce stăteam pe scaun și ascultam, este că, de fapt, eram în pregătire pentru nunta de vineri, când trebuia să mergem la nunta sorei Annie, în Comitatul Holmes, și meditam la Geneza 24, unde Eliezer este trimis să găsească o mireasă. Astfel, când fratele a început să predice din Geneza 24, am spus: „Laudă Domnului! Aceasta este confirmarea mea.” El a deschis câteva lucruri, de care m-am bucurat cu adevărat, la care am meditat și le voi împărtăși cu voi în seara aceasta.

Vineri dimineață am mers la nuntă, și acolo, ei nu au început nunta în felul tradițional; ei nu au mers pe interval și Levi nu a luat-o pe Annie. Ce au făcut ei? Ei au început cu un frate care a venit și a citit o mare parte din Geneza 24, după care au jucat toată scena. Au avut o fântână lângă care aștepta sora Annie, iar soțul ei Chris, a fost trimis la ea de tatăl său. Deci, Chris nu era numai Eliezer, el era și Isaac. El a fost trimis să ia o mireasă, și în loc de cămile, au avut ponei. Deci, el și mirele au venit cu ponei, iar ea le-a dat să bea, apoi a adăpat și poneii; și a avut loc tot dialogul.

Eu am spus doar: „Laudă Domnului!” După ce ei au terminat, a venit rândul meu. Levi a fost de acord să le dea drumul, iar ei s-au dus și s-au așezat. Eu am mers la amvon și am spus: „Eu nu mai trebuie să citesc Scriptura, pentru că deja a fost citită. Deci, a fost tulburător. Prin fratele Emmanuel a fost deschisă ușa, apoi vineri…Pur și simplu nu pot scăpa de aceasta, așa că ne vom întoarce la Geneza 24. 10-14:

„Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său, și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.

A lăsat cămilele să se odihnească în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă.”

Fratele Branham ne-a atras atenția cu privire la multe puncte de aici, chiar și asupra faptului că era „timpul serii”, pentru că acesta este un Mesaj de seară; este timpul când Eliezer găsește Mireasa pentru Fiul făgăduit. Deci, vorbește despre timpul nostru.

„Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi, și îndură-Te de stăpânul meu Avraam.

Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.

Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau,” și care va răspunde: „Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale,” să fie aceea, pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”

Dumnezeu să ne binecuvânteze, în timp ce privim în Cuvântul Său. Vreau să intitulez subiectul din seara aceasta, Adăparea cămilelor, ceea ce înseamnă că vom construi pe acest gând.

Noi știm că Eliezer este un tip perfect al slujitorului timpului de sfârșit, a slujbei pe care a împlinit-o fratele Branham. Voi știți că atunci când fratele Branham a vrut să știe care ar trebui să fie slujba lui, Dumnezeu l-a călăuzit la această Scriptură, astfel ca el să știe că acesta era scopul lui, și că o parte a slujbei sale, era să aducă o Mireasă pentru Isaac.

Când a făcut aceasta, Eliezer a fost atât de credincios, și este uimitor că el a ajuns la o fântână cu apă, seara, când fecioarele ieșeau să scoată apă. Atunci el s-a rugat. Noi vom afla mai târziu, cred că în versetul 43 sau 44, când a început să spună această poveste familiei ei. El a spus: „Eu m-am rugat în inima mea.” El nu a spus nimic cu voce tare, aceasta a fost o rugăciune privată, între el și Dumnezeu. Și el a spus: „Voi cunoaște fata potrivită, dacă ea va prinde și va împlini această taină ascunsă: „Când îi voi cere să-mi dea să beau, ea va spune: „Bea, și voi da de băut și cămilelor tale,” atunci voi ști că ea este cea aleasă de Tine.”

Fratele Branham a învățat toate acestea în detaliu, dar acum vreau să ne întoarcem la versetul 15:

„Nu sfârșise el încă de vorbit, și a ieșit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.”

Este important să rețineți cine era această fată. Fratele Emmanuel ne-a spus, miercurea trecută, că acest Eliezer nu putea să aducă orice fată; el nu putea lua o canaanită, nu putea lua o ferezită, nu putea lua o hetită, nu putea lua pe nimeni care era în apropiere, ci a trebuit să se întoarcă înapoi la linia de sânge originală, trebuia să fie familia originală, linia de sânge originală.

Când el s-a rugat, s-a întâmplat că acea fecioară care a venit, făcea parte din aceeași familie, ea era nepoata fratelui lui Avraam. Deci, făcea parte din linia originală a vieții, din linia originală de sânge. „Și ea a venit cu vadra pe umăr.” Vreau să prindeți această imagine: „…cu găleata pe umărul ei.” Găleata nu era în mâna ei, ci era pe umărul ei. Și eu voi face o mică speculație, aceasta o spun eu. Eu nu cred că a fost o găleată mică, ci a fost destul de mare astfel încât o ducea pe umăr pentru că, probabil, era mai ușor s-o ducă așa. Așadar, nu vorbim despre o găleată mică. Să citim versetul 16:

„Fata era foarte frumoasă; era fecioară și nici un bărbat nu avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși.”

Priviți limbajul: „Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut găleata și s-a suit iarăși.” În acea regiune aridă, în acel timp, multe fântâni aveau trepte care duceau jos la fântână, care era în pământ, unde puteau găsi apă. Ei nu aveau o frânghie cu care să coboare găleata jos, nu, ei coborau în fântână pe trepte, își umpleau găleata cu apă, și urcau înapoi până sus. Dacă mergeți să căutați, veți găsi fântâni antice. Ei au făcut excavații și au găsit astfel de fântâni. Și sunt multe tipuri de fântâni.

Acesta este limbajul folosit aici: „Ea s-a coborât la fântână, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși.

Robul a alergat înaintea ei, și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.”

„Bea, domnul meu”, a răspuns ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână, și i-a dat să bea.

După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.”

A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui.

Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.

Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări, grele de zece sicli de aur.

Și a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog, este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?”

Ea a răspuns: „Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi, și al lui Nahor.”

Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug, și este loc de găzduit peste noapte.”

Atunci omul a plecat capul, și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului,

zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraților stăpânului meu.”

Deci, Eliezer a găsit destinația pentru că Domnul l-a condus acolo prin Îngerul Domnului și Dumnezeu i-a dat în mod supranatural asigurarea că aceasta era fata. Dar limbajul de aici este foarte important, și vreau să privesc la ceea ce a făcut această fată. De fapt, ceea ce a făcut ea, este o faptă uimitoare.

În mesajul Disperări, fratele Branham a spus:

„Acum, fiind un om spiritual, Eliezer a știut ce înseamnă aceasta, știa că soția acelui bărbat trebuia să fie felul corect de femeie. Și cum a ales-o? În momentul disperării sale, când a ajuns în oraș, el s-a rugat, și a spus: „Doamne, Dumnezeule…” Acesta este lucrul, când ajungi disperat, roagă-te! „Doamne, Dumnezeule, lasă ca prima fată care vine să adape cămilele și-mi dă să beau, să fie aceea.” El s-a rugat în ceasul disperării lui.

Rebeca, fata frumoasă a venit și a adăpat cămila. Apoi, el a zis: „Nu mă întârzia în drumul meu.” Ea a trebuit să ajungă la un moment al deciziei, dacă se va duce. Ea a fost un tip al Miresei. Se va duce…va merge să se căsătorească cu un bărbat pe care nu l-a văzut niciodată? Acesta este un lucru mare. Ea nu l-a văzut niciodată, ci doar a auzit despre el de la slujitorul lui.

Acesta este un tip al Miresei. Voi nu L-ați văzut niciodată pe Hristos, doar auziți prin slujitorii Lui, ce este El. Voi veți vinde tot, vă lăsați casele, orice alt lucru ca să-L găsiți pe El.

Acum, observați, ea a luat decizia, un tip al Miresei: și-a părăsit casa denominațională, vedeți, pentru a pleca.”

Așadar, fratele Branham a spus totul și ne-a arătat că acesta este Eliezer, aducând o Mireasă. Ea a trebuit să ajungă la timpul deciziei, și de fapt, despre aceasta a predicat fratele Emmanuel, atunci când a vorbit despre Sămânța Mireasă; că Ea va fi dispusă să-și facă alegerea. Nu constrânsă, nu convinsă, nu folosind tactici de înfricare, nu prin formalism bisericesc care s-o împingă înăuntru, nu, ci ea a vrut. Ea a fost dispusă, ea a mărturisit despre aceasta prin Duhul lui Dumnezeu, pentru că a putut prinde taina și s-o pună în practică, fără să-i spună nimeni. Ea a coborât în fântână și a urcat înapoi, iar un bărbat i-a cerut apă să bea. Atunci, ea a plecat vadra pe mână, pentru ca el să poată bea, apoi a spus: „Voi adăpa și cămilele tale.” Vreau să citim ce a spus ea:

„Bea, domnul meu”, a răspuns ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână, și i-a dat să bea.

După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.”

Omul s-a dat puțin înapoi și a privit. Rugăciunea lui a fost ca prima fată care va adăpa și cămilele, să fie aceea. Nu știu voi, dar eu îmi cunosc natura și probabil aș fi fost atât de încântat când a adus prima găleată cu apă și a pus-o în jgheab, încât aș fi alergat și aș fi spus: „Tu ești aceea!” Dar Eliezer a stat și a privit, pentru că, așa cum a spus fratele Emmanuel, Mireasa trebuie să împlinească tot Cuvântul. Astfel, el a privit la ea până când cămilele au băut până s-au săturat. Deci, omul doar a privit. Să citim:

„După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.”

A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui.” Câte cămile avea Eliezer? Zece.

„…și a scos pentru toate cămilele lui.

Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.”

El știa deja că ea era fata, pentru că îi adăpa cămilele, dar trebuia să aștepte ca să vadă dacă va merge până la capăt.

„Când s-au săturat cămilele de băut…” Deci, ea nu s-a oprit să le dea apă, ci le-a adăpat până când cămilele s-au săturat.

Ascultați, ea nu a decis când a fost destul, nu a decis când era prea obosită ca să continue să scoată apă, ci le-a adăpat până când cămilele s-au săturat.

„Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări, grele de zece sicli de aur.”

Atunci omul a început s-o împodobească și s-o copleșească cu daruri, pentru că știa că ea este fata aleasă. După părerea mea, el a știut chiar de la început, când ea s-a oferit să-i adape cămilele, și am început să mă gândesc la aceasta.

Am auzit despre cineva spunând despre cămile că pot bea foarte multă apă, așa că am căutat să aflu câtă apă poate bea o cămilă. Și am găsit că o cămilă poate bea repede o cantitate mare de apă, până la treizeci și două de galoane de apă într-o singură adăpare, adică, cu o singură scufundare în apă pot bea până la treizeci și două de galoane de apă. (1galon=3,78 litri). Apoi se spune că pot bea chiar cincizeci și trei de galoane de apă, în trei minute. Cincizeci și trei de galoane în trei minute. Știți cât intră într-un ulcior de apă? Un galon, iar o cămilă poate bea cincizeci și trei de ulcioare de apă în trei minute, într-o singură adăpare; când își lasă capul o singură dată în apă, poate bea treizeci și două de galoane de apă.

Acum, eu nu știu cât de însetate erau acele cămile. Omul a stat deoparte lângă fântână, și nu spune nicăieri că le-a adăpat înainte de călătorie. Dacă acele cămile erau însetate, ele au băut între treizeci și cincizeci de galoane de apă fiecare. Câte cămile erau? Zece. Ce trebuia să facă acea fată pentru a adăpa zece cămile? Să zicem că fiecare cămilă a băut douăzeci și cinci de galoane de apă, ceea ce înseamnă că, zece cămile au băut două sute cincizeci de galoane de apă. Cât de repede au putut bea? Ele pot bea cincizeci și trei de galoane în trei minute. Deci, este fără speranță. De fiecare dată când acea fată a umplut jgheabul, s-a băut; a umplut jgheabul, s-a băut, deci, ea a muncit din greu. Cum a adus ea apă? A coborât în fântână și a venit sus. Câte galoane avea găleata ei? Poate avea două galoane, nu știu. Poate avea trei galoane; poate un galon, sau poate patru galoane. Cât a trebuit să coboare și să urce pentru o cămilă?

Ascultați, când omul acela a spus: „Fie ca fata care îmi va da să beau și va da de băut și cămilelor mele…” El căuta pe cineva care va merge până la capăt, pe cineva care se va dărui, pe cineva care poate sluji, pe cineva care va renunța la timpul, la efortul și energia ei pentru altcineva. Cămilele pot bea atât de multă apă, încât pot supraviețui cincisprezece zile, fără să mai bea.

Așadar, faceți un calcul. Estimarea mea, este undeva între două sute cincizeci, și cinci sute de galoane de apă. Fata aceea a coborât în fântână, a luat apă și a urcat înapoi turnând-o în jgheab, iar omul acela s-a dat puțin înapoi, și nu s-a oferit s-o ajute. El a avut slujitori care erau cu el, și care nu s-au oferit s-o ajute. Unde dispăruse cavalerismul? Dar aceasta era ceva ce trebuia să facă ea, pentru a dovedi ceea ce era în ea.

Și s-a întâmplat că ea era de pe linia de sămânță corectă, și fratele Branham a vorbit despre aceasta de mai multe ori în Mesaj, așa că voi aminti doar câteva dintre ele.

În anul 1953, în mesajul Luptând cu seriozitate pentru credința care a fost dată sfinților odată, el a spus:

„Priviți, chiar animalul pe care ea îl adăpa…Animalul este o fiară, desigur o fiară de povară, care în Biblie, înseamnă „putere…”

Fratele Branham a explicat aceasta tot timpul: „Un cal alb, este o putere; un cal roșu, este o putere; fiara care se ridică din mare, este o putere.” Deci, el se referă la aceasta.

„…și chiar animalul pe care ea îl adăpa, a fost animalul care a purtat-o pentru a-și vedea mirele. Este corect? Ce este adăparea? Însăși „Puterea” pe care o adăpăm (udăm), cu laude, mulțumiri și slavă, putere și putere (tărie), este chiar Duhul Sfânt care ne va purta pentru a-L vedea într-o zi, pe Isus.”

El a spus că, chiar cămilele pe care ea le-a adăpat, ceea ce ea a slujit, era puterea care avea s-o ducă la Isaac. Eu vreau să privesc la felul cum a slujit ea, pentru că nu a făcut-o cu o jumătate de inimă, nu a făcut jumătate de efort, nu a fost minim din ceea ce putea face, ci atunci când ea s-a angajat să adape cămilele, s-a angajat într-un efort uriaș, și nu s-a oprit până când toate cămilele s-au săturat. Ea nu a spus: „Bine, bine. Acum dă-te la o parte. Te-ai săturat, ai primit douăzeci de galoane. Următoarea cămilă!” Ea a adăpat toate cămilele până când s-au săturat.

Oh, Dumnezeul meu! Acesta este un tip al Miresei! Așadar, ce fel de caracter trebuie să aibă Mireasa? Ce trebuie să fie înăuntrul ei?

Ascultați, Rebeca nu a făcut-o pentru că cineva i-a spus s-o facă, ci ea a făcut-o pentru că Ceva din interiorul ei i-a spus s-o facă.

Deci, chiar Puterea pe care noi o adăpăm acum cu laude, mulțumiri, slavă, putere și tărie, este chiar Duhul Sfânt care ne va purta să-L vedem pe Isus într-o zi. Așadar, ei udă această Putere care este Duhul Sfânt, cu laude, mulțumiri, slavă, udă prin predare, închinare și adorare. Profetul a spus aceasta în anul 1953, și a folosit această terminologie foarte asemănătoare până la deschiderea Peceților. Dar când a primit Pecețile, el a schimbat terminologia, iar noi vedem aceasta.

În mesajul Întrebări și Răspunsuri, din anul 1964, fratele Branham a spus:

„Rebeca a trebuit să facă alegerea, pentru că el a spus: „Ea este fata; lasă ca ea să facă alegerea.” Și de îndată ce i s-a spus aceasta, ea s-a hotărât repede, și a spus: „Voi merge.” Ea s-a urcat pe cămilă și a mers ca să-l întâlnească…Priviți, chiar cămila pe care ea a adăpat-o, a fost cămila care a purtat-o la mirele ei și la tot succesul ei. Chiar cămila, chiar puterea, (acel animal reprezintă în Biblie, „putere”)… chiar Puterea la care noi îi dăm apă, pe care o lăudăm; apă, viață, laudă, Cuvântul, este chiar lucrul care ne poartă în Țara Gloriei, să întâlnim Mirele.”

Ce udăm? Cuvântul! Ce Îi dăm noi? Laudă, mulțumire, slavă, cinste, închinare, Cuvântului! Cine ne va duce la Mire? Cuvântul! Cum a udat Ea Cuvântul? Ce efort a făcut Ea? În ce măsură a mers Ea? Cât de mult și cât de departe a fost Ea dispusă să meargă la Apă, la Cuvânt? Până când s-a terminat de băut tot Cuvântul.

Acesta este caracterul pe care-l căuta Eliezer, aceasta a cerut el. Acesta este motivul pentru care nu a ajutat-o, pentru care nu și-a trimis slujitorii s-o ajute: pentru că ea trebuia să dovedească ce era în interiorul ei. Cu aceasta m-a lovit fratele Emmanuel, când a predicat aici miercurea trecută, când el a spus: „Tu nu trebuie să fii mereu convins: „Tu trebuie să te pocăiești, trebuie să te pocăiești!” Mireasa va merge până la capăt cu Cuvântul. Când Ea vede Cuvântul, va uda tot Cuvântul. Cum udă Ea Cuvântul? Cu închinarea Ei, cu lauda Ei, cu slava și predarea Ei, Ea se închină pe sine Puterii care o va purta tot drumul spre Mirele Ei.”

Deci, cum ne închinăm noi? Noi nu ne închinăm cu o jumătate de inimă; noi nu ne predăm, nu-L lăudăm, nu ne închinăm Cuvântului cu o jumătate de inimă, ci noi Îi dăm totul. Acesta este caracterul pe care-l caută El, pentru că aceasta este natura Miresei, aceasta este singura care se va potrivi cu Isaac, Fiul promis.

Când mă opresc și mă gândesc la aceasta, la cererea lui Eliezer, că el privea, el căuta o fecioară, o fată, o femeie tânără, nu un bărbat corpolent, nu cineva puternic și influent. El avea această cerere: o fecioară, o fată, o tânără fată necăsătorită, apoi el a cerut ca ea să facă…

Ascultați, știați că acea găleată avea cam 3,6 litri per galon? Și estimarea mea este că au fost între două sute cincizeci și cinci sute de galoane de apă, deci, cum a putut căra atâta apă cu ulciorul pe care-l ducea pe umăr, coborând în fântână, urcând înapoi și golind apa în jgheab?

Vă spun că Mireasa va fi o femeie specială, ea nu va fi de tip denominațional; nu va fi un creștin cu o jumătate de inimă, dând jumătate din efort, jumătate din timp, jumătate de minte, jumătate de energie, jumătate din resurse. Nu acesta este genul de femeie pe care-l caută Hristos. Trebuie să existe ceva în ea care să spună: „Voi adăpa cămilele! Nu trebuie să mă convingă nimeni și nu voi face minim necesar, ci voi merge până la capăt.” Laudă lui Dumnezeu!

Acum, Puterea însăși… Fratele Branham a spus că noi Îi dăm apă și laude. Ce este udarea? Este laudă și închinare; onoare și slavă. El a spus: „Chiar Puterea căreia îi dăm apă și laudă; apă, viață, laudă, Cuvântul, este chiar lucrul care ne poartă în Țara Gloriei, ca să întâlnim Mirele.”  

Care ar trebui să fie atitudinea Miresei față de Cuvânt?

În mesajul Pecetea a cincea, fratele Branham a spus:

„Aceasta reprezintă, de asemenea, putere sfântă, un animal. Ați știut aceasta? Observați-o pe Rebeca. Când Eliezer, slujitorul lui Avraam, a venit s-o ia pe Rebeca, el a pus-o pe cămila pe care ea a adăpat-o. Și ea a călărit pe această cămilă, ca să-l întâlnească pe mirele ei nevăzut. Tocmai lucrul pe care ea l-a adăpat, a dus-o la căminul și la viitorul ei soț.

Același lucru este astăzi. Chiar lucrul pe care-l udă Biserica, care este Sămânța, Sămânța Cuvântului, Acesta este tocmai Cuvântul care devine viu și ne duce la Mirele nostru nevăzut.”

Care este lucrul pe care-l udăm noi? Sămânța. Care Sămânță? Sămânța Cuvântului. Și în timp ce udăm acest Cuvânt cu slava și lauda noastră, cu închinarea și predarea noastră, chiar acel Cuvânt prinde Viață și ne va duce la Mirele nostru.

Deci, ce udăm noi? Care sunt cămilele pe care le adăpăm? Este Cuvântul care ne-a fost dat în această oră. Este Mirele nostru, Cuvântul descoperit, Soțul nostru, este acest Mesaj care ne-a fost dat. Acest Mesaj nu este mintea unui om, acest Mesaj nu este o colecție de învățături, stând aici și spunând: „Acesta sunt Eu!” Acesta este Mesajul orei. Nu sunt o mie două sute de casete, nu sunt cărți, nici o serie de învățături, ci este Persoana lui Isus Hristos, care vine să Se descopere pe Sine Miresei Sale. Acesta este Cuvântul la care ne închinăm, acesta este Cuvântul care ne umple pentru El. De aceea, nici o biserică nu o va face. Acesta este Cuvântul care ne va purta; nu o biserică, nu un grup, nu altcineva, ci Cuvântul ne va purta. Și chiar lucrul pe care trebuie să-L udăm, ne va purta pe parcurs, este chiar Puterea pe care călărim.

În mesajul Edenul lui Satan, fratele Branham a spus:

„În dimineața aceasta l-am auzit pe fratele Neville spunând…Probabil cineva l-a întrebat de ce nu am predicat despre Duhul Sfânt, de ce nu am făcut aceasta? Iată de ce…”

Este uimitor că fratele Branham a fost criticat în propria lui adunare de ce a predicat unele lucruri și de ce nu a predicat despre altele; că nu a predicat destul despre aceasta și a predicat prea mult despre aceea? Și dacă aceasta i s-a întâmplat profetului, probabil că ni se va întâmpla și nouă. Deci, el a spus:

„În dimineața aceasta l-am auzit pe fratele Neville spunând…Probabil cineva l-a întrebat de ce nu am predicat despre Duhul Sfânt, de ce nu am făcut aceasta? Iată de ce. Duhul Sfânt este acțiunea în voi. Aceasta este o Viață, nu o emoție, nu un fel de dovadă trupească, ci Acesta este o Persoană, Isus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu stabilit în inima ta, ca să însuflețească fiecare Cuvânt al acestei epoci. Corect.

Priviți-L pe Duhul Sfânt în acțiune, nu atât de mult în demonstrații, ci în acțiune, ceea ce face în conformitate cu Cuvântul.”

Ce este Duhul Sfânt? Este Puterea, este acțiunea care face Cuvântul viu; este manifestarea Cuvântului, este Puterea care revigorează și întărește Cuvântul, care face Cuvântul să Se manifeste în viața noastră.

Fratele Branham a spus iar și iar: „Ce era acea Putere pe care Ea a adăpat-o? A fost Duhul Sfânt.” Apoi, el a spus:

„Ce a fost acea Putere pe care a adăpat-o Ea? Aceasta a fost Cuvântul,” pentru că Cuvântul este Hristos, Cuvântul este El; Viața Cuvântului este Viața lui Hristos; Duhul Sfânt este Duhul lui Hristos. În acest Cuvânt este Viață și Viața este în acest Cuvânt, și în timp ce Îl slujim, aceasta este Puterea care ne poartă de-a lungul drumului.

Nu este un Cuvânt stătut pe care îl puteți citi pe hârtie, apoi spuneți „Acesta este Cuvântul.” Acesta nu este Cuvântul, acestea sunt cuvinte. Nu doar o învățătură pe care o poți recita, acesta nu este neapărat Cuvântul, acestea sunt cuvinte, dar nu acesta este Cuvântul, pentru că Cuvântul este o Persoană; Cuvântul este Hristos; Cuvântul este Dumnezeu, Însăși Viața lui Dumnezeu în Cuvânt, și când tu primești acel Cuvânt, primești Viața.

Noi putem avea cuvinte, putem recita cuvinte, putem fi antrenați să repetăm învățătura corectă, putem alinia anumite învățături; voi puteți avea aceasta ca și Cuvânt pe care-l înțelegem în limba noastră, dar aceasta nu înseamnă că aveți Persoana Cuvântului, deoarece Persoana Cuvântului este Viața Cuvântului care vine și face tot acel Cuvânt să trăiască. Acea Viață vă umple, vă poartă, vă mișcă manifestându-Se pe Sine de-a lungul drumului.

Voi nu puteți spune că aveți Cuvântul, dar nu aveți Duhul, pentru că Cuvântul este Hristos. Puteți avea cuvinte, puteți avea cuvinte tehnice, dar dacă primiți Cuvântul, Îl aveți pe Hristos, El este Viața Cuvântului; El este Cuvântul care a fost restaurat. El este Mirele nostru, Cuvântul descoperit; El este Soțul nostru, El este Cel care S-a întors în această oră; El este Cel cu care ne unim.

Aș vrea să mergem împreună la o altă poveste, în 2Samuel 23.14-16:

„David era atunci în cetățuie, și o strajă a Filistenilor era la Betleem.

David a avut o dorință, și a zis: „Cine îmi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?”

Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra Filistenilor, și au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o și au dat-o lui David; dar el n-a vrut s-o bea și a vărsat-o înaintea Domnului.”

Fratele Branham a vorbit pe larg despre această poveste în mesajul De ce micul Betleem?, din anul 1963. Ar fi bine să-l ascultați, pentru că este fantastic felul în care vorbește fratele Branham. Voi citi mai multe citate din acest mesaj.

David a vrut să bea apă. Vedeți, David a vrut să fie udat. Cine a fost David? David a fost Cuvântul manifestat pentru ziua lui; el a fost uns ca să fie împărat pentru ziua lui, el a fost împlinirea unei profeții. David a fost un om ales de Dumnezeu după propria Sa inimă, el a fost uns pentru a fi Cuvântul pentru ziua sa. Și David a vrut să fie adăpat, udat, a vrut să bea ceva, dar nu voia orice fel de apă. Fără îndoială, ei aveau apă în ulcioare, aveau apă în butoaie, dar voia, el înseta după un anumit fel de apă; el voia apă din fântâna de la poarta Betleemului. El avea o sete care putea fi satisfăcută numai de acea apă.

„Apa din ulcior este caldă. Apa din acel oraș nu-mi va face nimic, dar apa pe care o doresc cu adevărat și din care vreau să beau, este apa de la Betleem.” Problema era că Betleemul era păzit de o strajă a Filistenilor și era aproape imposibil să ajungi la acea apă. Dar aceea era apa pe care a dorit-o David. El nu a vrut o apă ușoară, din ulcior.

Eliezer nu a vrut ca ea să-i dea doar lui ceva de băut, ci a vrut să-i adape și cămilele; nu ceva ușor, el voia ceva greu. Eliezer a spus: „Fata care îmi va da să beau…” Nu este doar slujirea profetului, să spui: „Eu te cred, Eliezer. Am să-ți dau să bei și-ți voi da respect și onoare.” Dar nu era doar Eliezer, ci era vorba despre toată turma pe care a adus-o cu el; toată turma trebuia adăpată, pentru că aceasta este Puterea care ne poartă Acasă. Eliezer ne conduce Acasă, dar Puterea care ne poartă, este Cuvântul.

Și acum, David, Cuvântul uns pentru ziua lui, tânjea să-i fie astâmpărată setea cu o băutură rece de apă proaspătă. De unde? Din Betleem. De unde a venit David? Unde era originea lui David? De unde a venit David pe acest Pământ? El a venit din Betleem. Ce fel de apă a dorit el? El a vrut apă de acasă; el a vrut apă originală; el a vrut apă din locul lui de naștere. Aceasta este apa pe care a vrut-o el. Oh, Dumnezeul meu!

Fratele Branham a spus: „Numele „Betleem” înseamnă „Casa Pâinii lui Dumnezeu.” Acum, cât de potrivit este pentru Isus, „Pâinea Vieții Veșnice!”  Hristos este Pâinea Vieții. Toți credem aceasta, nu-i așa? Cât de potrivit era pentru Betleem, Centrul Pâinii Pământului, era Centrul Pâinii Vieții Veșnice. De aceea, Împăratul trebuia să Se nască acolo.”

Betleemul se afla într-o țară bogată în grâu și era centrul pâinii pentru națiunea Israel, pentru că Pâinea Vieții urma să vină din Betleem.

De aceea David a trebuit să se nască acolo, pentru că acolo trebuia să fie un Fiu al lui David, care urma să stea pe Tron. Astfel, David trebuia să se nască în Betleem, Casa Pâinii lui Dumnezeu. Unde avea să Se nască Isus? În Betleem, Casa Pâinii lui Dumnezeu. Și fratele Branham a spus: „Pâinea Vieții Veșnice.”

Să mergem la Ioan 6.48-50. Aici, Isus spune: „Eu sunt Pâinea Vieții!…” De unde a venit El? Din Betleem. Ce este El? El este „Pâinea Vieții.” De unde a venit Pâinea Vieții? De unde a venit grâul? De la Centrul grâului. De unde a venit Pâinea? De la Pâinea Vieții, a venit din Betleem.

„Eu sunt Pâinea Vieții.

Părinții voștri au mâncat mană în pustie, și au murit.

Pâinea, care se coboară din cer, este de așa fel, ca cineva să mănânce din ea, și să nu moară.”

Ce fel de Pâine este aceasta? Este Pâinea Vieții Veșnice. Tu mănânci această Pâine, și nu vei muri. Ei au mâncat din Mana care a căzut din cer în zilele Exodului, dar au murit. Dar aceasta este Pâinea Vieții Veșnice care a venit din cer, prin Betleem, și acum este disponibilă. Și El a spus: „Dacă veți mânca această Pâine, nu veți muri.”

„Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veac; și Pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.” (versetul 51).

Ce este Pâinea? Trupul Lui. Ce este trupul Lui? Cuvântul făcut trup. Ce este trupul Lui? Cuvântul manifestat pentru acea zi, Cuvântul Uns, Cuvântul manifestat, acela a fost trupul Lui. Și El a spus: „Acesta este trupul Meu pe care vi-l dau, este Pâinea Vieții.”

„Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului, și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă.

Cine mănâncă trupul Meu, și bea sângele Meu, are viață veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură.

Cine mănâncă trupul Meu, și bea sângele Meu, rămâne în Mine, și Eu rămân în el.” (versetele 53-56).

Trebuie să-I mâncăm trupul? Da! Amintiți-vă că acesta este Cuvântul care i-a încurcat pe mulți, și i-a făcut pe mulți să plece, pentru că tot ce au văzut ei, a fost ceva firesc. Ei nu au realizat că atunci când El a venit la comuniune, la împărtășire, a luat pâinea împărtășirii, și a spus: „Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi. Luați și mâncați!” El le arăta că, „Cuvântul S-a făcut trup; Cuvântul este ceea ce mâncați; Pâinea Vieții este Cuvântul manifestat în zilele voastre, și Acesta este Pâinea Vieții.”

În mesajul De ce micul Betleem?, fratele Branham a spus:

„Vedeți? Aceste tipuri nu pot veni altfel decât prin Cuvânt. Acesta este singurul loc în care s-ar putea naște El, este în acel Betleem. De aceea trebuia să fie acel mic loc umil.”

De ce Betleemul? El a trebuit să vină din Betleem, pentru că Betleemul este Casa Pâinii lui Dumnezeu, deoarece El a fost Pâinea care S-a coborât din cer. Trupul Lui era carne; Trupul Lui era Pâine, iar noi trebuia să mâncăm trupul Lui. Ce a fost trupul Lui? Cuvântul manifestat în zilele Lui. Cuvântul s-a întrupat din nou în zilele Lui.

Tot în mesajul „De ce micul Betleem?”, el a mai spus:

„Provoc un om, un războinic care Îl iubește pe Isus Hristos, care știe că aceste lucruri trebuie să se împlinească astăzi, fraților, veniți și stați lângă mine și trageți Cuvântul lui Dumnezeu.”

Ce vrei să spui prin, „Trageți Cuvântul lui Dumnezeu?” Ce este Sabia? Este Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Deci, „Trageți Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați de acele cisterne uscate și denominațiunile stătute în care trăiți. Trageți Cuvântul proaspăt al lui Dumnezeu, să-I dăm lui Isus o băutură proaspătă de  Cincizecime! Aceasta este dorința Lui astăzi…”

Ascultați, vreau să fiți atenți la acest citat, pentru că el a spus: „Trageți Cuvântul! Noi trebuie să ne croim drumul. Noi ne vom croi drum prin toate aceste lucruri ca să ne întoarcem înapoi. Unde? Înapoi la Sursa originală, înapoi la Dătătorul original al Vieții, al Apei Vieții, al Fântânii de Apă vie…”

Noi trebuie să ne întoarcem la locul nașterii, înapoi la Original. Unde S-a născut Isus? El S-a născut din Cuvânt, El a fost Cuvântul manifestat; El a fost profețiile făcute Viață; El a fost Cuvântul care stă acolo. Unde trebuie să te întorci? Trebuie să te întorci înapoi la Cuvânt pentru a obține această Apă. Înapoi la Sursa Originală a Vieții.

„…trageți Cuvântul proaspăt al lui Dumnezeu, să-I dăm lui Isus…”

Isus vrea o băutură, El vrea să fie udat. David a vrut să fie udat. Ce a fost David? Cuvântul manifestat în zilele lui, și el a vrut să fie udat. Isus vrea să fie udat, El vrea să bea.

„…să-I dăm lui Isus o băutură bună de apă proaspătă de Cincizecime.”

El va descrie ce este „Apa Cincizecimii,” pentru că nu este penticostalism, nu este ziua modernă, ci el s-a întors înapoi la început.

„…să-I dăm lui Isus o băutură bună de apă proaspătă de Cincizecime! Aceasta este dorința Lui astăzi, înapoi la Cincizecimea originală, înapoi la Cuvânt!”

Aceasta este „băutura” pe care o dorește El; aceasta este Cincizecimea pe care o dorește; aceasta este experiența pe care o caută; aceasta este Viața Cuvântului pe care o vrea înapoi, înapoi la momentul când Cuvântul a devenit viu într-un popor; înapoi la momentul când Duhul Sfânt a venit și a însuflețit profeția într-un popor, și Hristos, Duhul Cuvântului a prins Viață și ei au devenit Cuvântul manifestat pentru ziua lor.

Haideți să ne întoarcem. Aceasta este băutura pe care o caută El: înapoi la Cincizecime! Înapoi la Cuvânt!

„S-a profețit că noi vom face acest lucru, în Maleahi 4: Întoarcerea credinței copiilor, înapoi la părinți. Cine ar sta în picioare în dimineața aceasta?”

Să mergem la Ioan 4.7. Noi cunoaștem cu toții această porțiune a Scripturii, despre femeia de la fântâna din Samaria. În versetul 7, citim:

„A venit o femeie din Samaria să scoată apă, și Isus i-a zis: „Dă-Mi să beau!”

El voia să bea, voia să fie udat; voia să bea, și femeia I-a spus: „Cum poți să ceri apă de la mine, o femeie samariteană? Cum putem amesteca aceasta, și cum putem obține o băutură?” Și Isus avea un răspuns. El căuta o băutură, dar era o băutură diferită de ceea ce credea ea. El i-a spus: „Dă-Mi să beau!” Și astfel a început dialogul. Să mergem la versetul 13:

„Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta…” și a arătat spre fântâna lui Iacov, „…îi va fi iarăși sete.

Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-a voi da Eu, se va preface într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.”

Oh, laudă lui Dumnezeu! Isus a venit la o fântână, la o Sămânță predestinată. El stătea acolo și aștepta o Sămânță predestinată, și când acea Sămânță predestinată a venit, Cuvântul manifestat i-a spus: „Dă-Mi să beau! Vreau să beau. Dă-Mi să beau!” De ce? Pentru că Eliezer a zis: „Dă-mi să beau!” Pentru că David a zis: „Vreau să beau!” Iar Isus stătea acolo în picioare și a spus: „Dă-Mi să beau!” Și ea I-a răspuns: „Este ceva neobișnuit, cum aș putea s-o fac?” Isus i-a zis: „Dacă ai ști Cine vorbește cu tine, tu Mi-ai cere să bei, și Eu ți-aș da Apă vie, și nu ți-ar mai fi sete.” „Cum o să faci aceasta? Fântâna este adâncă și nu ai cu ce să scoți.” Dar El i-a răspuns:

„Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.”

Ce este această Apă? Aceasta este Apa Vieții! Aceasta este Apa Originală; Apa Vieții; Apa Cuvântului, și niciodată nu-ți va mai fi sete, pentru că Isus este Izvorul Vieții; El era Fântâna din care ea trebuia să bea. El era Originalul; El era Cuvântul; El era de la început; El era Logosul făcut trup; El era Fântâna Apelor vii, și El a spus: „Dacă vii și bei… Dacă te lupți în drumul tău cu propria ta înțelegere, dacă te lupți cu propria ta stare, dacă te îndrepți dincolo de ceea ce gândești, dincolo de starea ta, de felul tău samaritean, și vii și bei din această Apă, nu vei mai înseta niciodată, pentru că Eu îți dau Viață Veșnică din Sursa Originală.” Dar ea a trebuit să treacă de gândirea ei tradițională, a trebuit să treacă dincolo de religia ei, și a trebuit să recunoască Cine era acolo.

Isus a spus: „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu, va fi în el o fântână de apă care izvorăște în Viața Veșnică.”

Când, în cele din urmă ea și-a dat seama Cine era acolo, El a spus: „Dar vine ceasul, și acum este…” Ea L-a întrebat: „Unde ne vom închina și cum ne vom închina lui Dumnezeu?” Și în versetul 23, El îi spune:

„Dar vine ceasul și acum este, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.”

Ce spune El? El spune că Tatăl vrea să bea; El vrea să fie înviorat. Cum Îl vei înviora? Singurul lucru care Îl va înviora, este atunci când vii în Duh și în Adevăr. El vrea să fie venerat. El îi caută pe cei care I se vor închina.

Cum Îi dai Apă? Cum a adăpat Ea cămilele? Aceasta a fost prin laudă și închinare; prin glorie și predare, prin admirație. Aceasta este închinare, și Tatăl caută astfel de închinători, care să I se închine în Duh și în Adevăr. El vrea să bea, dar nu orice fel de apă. El vrea să fie udat. Isus a spus:

„Dumnezeu este Duh, și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”

Eliezer a vrut să bea; David a vrut să bea; Isus a vrut să bea; Tatăl vrea să bea, și aceasta a scos la iveală fratele Branham în mesajul „De ce micul Betleem?” El a spus:

„Când David a vrut să bea, tot ce au vrut ei să facă, a fost să-i dea apă să bea. Tot ce doreau ei, era să-l slujească în felul în care își dorea el.”

Tot în mesajul De ce micul Betleem?, el a spus:

„Oh, voi locuitorii Betleemului! Aleluia! Eu chem bărbați, pe luptătorii care nu se tem. Nu-mi pasă dacă opt sute stau pe o parte, și zece mii pe cealaltă, eu vreau luptători care să vină cu mine și să facă o spărtură prin această linie de filisteni necredincioși. Consiliul Mondial a făcut o garnizoană în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, încercând să-L facă crezuri și să-i hrănească pe oameni cu ele. Aici, în Casa lui David, în Betleem, este o Fântână deschisă pentru păcat și necredință (necurăție). Fraților, păcatul este necredința în Cuvântul Lui.”

Fratele Branham a mers înapoi la o profeție din Zaharia, și a citit acea profeție. Este din Zaharia 13.1:

„În ziua aceea, se va deschide casei lui David și locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat și necurăție.”

Acolo a fost deschisă o Fântână, iar fratele Branham a spus că o Fântână este deschisă astăzi. În această epocă este deschisă o Fântână, pentru a ne spăla de păcat și necurăție. Și păcatul este necredința. Necredință în ce? Necredință în Cuvânt. Cum primim necredință în Cuvânt? Prin sisteme denominaționale, prin dogme și crezuri. Dar există o Fântână deschisă, disponibilă. Unde? Înapoi în Betleem; înapoi în Casa Pâinii lui Dumnezeu; înapoi în locul nașterii lui Hristos, Cuvântul. Unde este? În Cuvânt. Dar pentru a ajunge Acolo, trebuie să treceți de crezuri, de tradiții, trebuie să treceți de propriile voastre dorințe egoiste; trebuie să treceți prin garnizoanele care sunt staționate în jurul acestei Fântâni și trebuie să vă sacrificați propria viață și să vă croiți drum. Nu pentru a vă sluji pe voi înșivă, ci pentru a sluji Cuvântul făcut trup astăzi.

Ei îl slujeau pe împărat, ei nu au mers acolo ca să ia acea apă pentru ei înșiși, ci și-au croit drum pentru a lua acea apă ca s-o dea lui David s-o bea.

El și-a dorit o băutură rece, El a vrut să fie înviorat, El a căutat pe cineva care să I se închine în Duh și în Adevăr. Oh, Dumnezeule Atotputernic! Este o Fântână deschisă în Casa lui David, pentru păcat și necurăție! Vă spun că este o Fântână deschisă astăzi. Hristos a fost astăzi aici ca să ne spună: „Eu vreau să beau! Dar vreau să beau din Fântâna de unde am venit, din locul Meu de naștere; de la Originea Mea, din Casa Pâinii lui Dumnezeu, unde este Sămânța. Aceasta este Apa după care însetez; aceasta este Apa care Îmi va potoli setea; este Apa care izvorăște din Fântâna Vieții Veșnice, în afara Porții Betleemului.”

Unde trebuie să mergi să iei această Apă? Înapoi în Betleem; înapoi la locul de naștere; înapoi la Origine. Aceasta este singura Apă care Îi va potoli setea

David nu a cerut nimănui să-i aducă acea apă ca să bea. El a făcut același lucru pe care l-a făcut Eliezer. El nu a spus niciodată nimănui: „Te rog să-mi aduci ceva de băut.” Tot ce a făcut el, a fost să-și facă cunoscută dorința. Tot ce a făcut el, a fost să spună: „Oh, dacă aș putea bea din apa din fântâna de la Poarta Betleemului!” Aceasta este tot ce a făcut el, dar a trebuit să fie cineva care să prindă partea nerostită; trebuia să fie cineva să prindă taina; cineva a trebuit să înțeleagă ce cerea el, ce voia. Și cineva trebuia să spună: „Ei bine, este prea greu să ajungi la…Ei bine, eu cred că este prea greu, mă va costa prea mult, este un pericol pentru mine, pentru familia mea. Dacă sunt înșelat? Dacă sunt prins într-o capcană? Dacă nu mă întorc?” Dar acolo a fost cineva care a spus: „Dacă tu, Cuvântul manifestat, vrei o băutură, atunci eu îți voi aduce ceva de băut. Și dacă trebuie să îmi pun viața în pericol, am să-ți aduc să bei. Dacă trebuie să trec printre filisteni, îți voi aduce o băutură.”

Este cineva astăzi care să-I dea să bea? El vrea să fie udat. Cine merge la apă? Cine va prinde taina? El vrea ca cineva să meargă până la capăt.

Mai jos, în același mesaj, profetul a spus:

„Care luptător poate vedea Mileniul venind?…” (El le vorbește luptătorilor). „…care războinic Îl poate vedea pe acest mare Duh Sfânt venind în forma lui Isus Hristos, trupul literal al lui Hristos, care să preia din nou stăpânirea, să stea alături de mine? Stați alături de mine! Să facem o spărtură prin acest crez denominațional! Să intrăm acolo! El plânge după o băutură proaspătă de Apă Rusalistică, Cincizecimea originală, nu o grămadă de țipete și de strigăte aici. Eu mă refer la un adevărat botez cu Duhul Sfânt, care aduce Viața lui Isus Hristos înapoi în persoană.”

Care este băutura pe care o dorește El? Ascultați, El nu vă cere să mergeți să scufundați o cupă literală în ceva, nici să veniți la El să-I dați o Carte de mesaje; ci El vrea băutura proaspătă de apă a Cincizecimii originale, unde cineva își croiește drum prin tradiții și orice altceva și vine la Viața Cuvântului, iar Viața Cuvântului vine în el. Aceasta este băutura pe care o vrea El. El vrea să bea Viața de la tine, vrea să fie împrospătat de tine închinându-te în Duh și în Adevăr.

Ascultați, avem atât de multe idei greșite despre închinare! Noi credem că închinarea înseamnă doar cântare; închinarea înseamnă să te pleci și să te predai în umilință. Ce caută El? Pe cineva care I se închină în Duh și în Adevăr; pe cineva care își va sacrifica viața, care va merge până la capăt, care se va pleca și va renunța la viața lui, care se va sacrifica pentru a-I oferi ceea ce dorește El.

Nu a fost ce au vrut cei trei viteji, ci a fost ce a vrut David. Este ceea ce vrea Dumnezeu, este ce vrea Hristos. Pe Pământ există oameni care L-au găsit și L-au apucat. Ei L-au apucat, dar sunt unii care doar au spus: „Oh, David vrea să bea. Nu are cum. El vrea să ne îmbrăcăm așa, vrea să mergem la biserică de două ori pe săptămână.” Dar sunt oameni  care privesc dincolo de toate acestea, și spun: „El nu-mi cere să merg să fac aceasta, ci el doar îmi spune că vrea o băutură de apă rece. El vrea Cuvântul făcut trup, viu, curajul din mine.”

Isus a venit la femeia de la fântână și i-a zis: „Dă-Mi să beau!” Dar ea nu avea ce să-I dea pentru a-Și potoli setea, până când nu și-a croit mai întâi drum spre Fântâna vie care stătea acolo. Și când a băut din Fântâna de Apă vie, Cuvântul manifestat în zilele ei, dintr-o dată, din ea a izvorât o Fântână de Apă vie. Acum, ea putea să-I dea să bea; acum ea putea să-L ude; acum putea să-I potolească setea.

După aceasta însetează El astăzi, prieteni! El vrea pe cineva care să trăiască acest Cuvânt, pe cineva care să se dăruiască, să-și predea viața, care să ia tot Cuvântul și să-I dea Duhului Sfânt controlul spunând: „Ia-mă! Ia-mă!” Nu reținut, nu udându-L pe jumătate, nu făcând treaba parțial, nu spunând: „Este destul de bine!” Tu poți face aceasta, dacă vrei, este în ordine, nu este nici o problemă, nimeni nu te întreabă nimic.

Ascultați, nimeni nu te întreabă nimic, nimeni nu-ți cere să urmezi toate regulile, poți să le încalci pe toate, pentru că nimeni nu te întreabă, nimeni nu te urmărește prin fereastra ta asigurându-se că nu porți haine greșite acasă sau asculți muzică greșită; nimeni nu te întreabă nimic. Hristos doar spune: „Cine va adăpa cămilele?” Hristos doar spune: „Oh, aș vrea să beau din acea Apă originală pe care am avut-o la Cincizecime!” El nu a spus: „Voi trebuie să faceți aceasta!” Tot ce spune El, este: „Vreau acea Apă originală din Cuvânt, înapoi în Betleem. Fântâna este deschisă și este acolo.” El nu a spus: „Mergeți și luați-o!” El nu a spus: „Voi trei, luați-vă sabia și faceți aceasta!” Nu. Ei au luat aceasta asupra lor și au spus: „Dacă aceasta vrei, aceasta este ceea ce vreau să ai.” Laudă lui Dumnezeu!

Isus a venit la marea sărbătoare în ultima zi a sărbătorii. Știți care este marea sărbătoare la care El a venit în ultima zi? Este cea de-a șaptea sărbătoare, este Epoca Bisericii Laodicea. Știți ce a făcut El în ziua cea mare a sărbătorii?

Fratele Branham a spus că ziua cea mare a sărbătorii, este ziua a opta, la sfârșitul epocii denominaționale, la sfârșitul epocii penticostale.

El a venit, a stat în față și a spus: „Dacă îi este sete cuiva, să vină la Mine și să bea!” Este o Fântână deschisă în Casa lui David, pentru locuitorii Betleemului, iar voi puteți să vă întoarceți la Fântâna Originală, să luați Apă și să beți.” Apoi, El spune:

 „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri, cum zice Scriptura.”

Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El…”

Așadar, El a spus: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.” Știți, ca să ajungem acolo, trebuie să trecem prin tot feluri de lucruri, va trebui să luăm Cuvântul și să biruim propria noastră frică, propriile tradiții, propria autoconservare, propria noastră înțelegere religioasă; va trebui să tăiem trecutul nostru, felul cum am fost crescuți în copilărie, și complexele pe care le avem. De ce? Pentru că El caută pe cineva care să-și predea propria viață, să-și sacrifice viața pentru a obține acea băutură, pentru a ajunge la acea Fântână. Și când vei ajunge la acea Fântână, din tine vor curge râuri de Apă vie. Ce este aceasta? Acum ai băutura pe care o vrea El, pentru că El vrea Apă din Fântâna Originală. De unde iei acea Apă? Când tu bei din acea Apă, când tai tot pentru a obține acea Apă, devii tu Fântâna, și din tine curg râuri de Apă vie.

Acum, tu poți satisface setea Domnului nostru, pentru că Dumnezeu Tatăl îi caută pe cei care I se închină în Duh și în Adevăr. Laudă lui Dumnezeu!

Mai departe, fratele Branham spune:

„Stai, om viteaz, care îl vezi pe David stând acolo. Isus Hristos, un fugar din propria Sa biserică…” Unde Îl găsim în Epoca Laodicea? „…un fugar din propria Sa biserică, afară, bătând să intre.

Unde era David? El era împăratul, a fost uns împărat de profet; el a fost chemat de Dumnezeu să fie împărat și a fost uns de profet. El era împăratul, dar era un împărat respins.

Isus Hristos a venit în acest timp de sfârșit printr-o lucrare profetică, și El este Împăratul; El este Melhisedec; El este Domnul slavei, și El este Împăratul respins, scos în afara bisericii. Dar noi trebuie să mergem la El dincolo de tabără și să ne luptăm în afara zidurilor, prin pericole și riscându-ne siguranța, pentru a merge la El.”

Laudă lui Dumnezeu! Deci, el a spus: „Om viteaz, care Îl vezi pe David stând acolo. Isus Hristos un fugar din propria Sa biserică, exclus de cezurile lor. Acolo este o Fântână proaspătă; există o Putere de a face acest Cuvânt să trăiască din nou, este profețit să se împlinească în această zi. Dumnezeu a spus că se va întâmpla.”

Ascultați, Dumnezeu a spus că în această zi se va deschide o Fântână, Cuvântul va fi restaurat, oamenii vor părăsi barierele sistemelor, vor părăsi orașele cu ziduri și vor ieși la El, dincolo de poartă. Ei își vor pune viața în pericol, își vor risca reputația, își vor risca relațiile de familie, ei vor risca totul ca să iasă la El, să ia o băutură bună de Apă, pentru că El stă acolo și spune: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine!”

Oh, laudă Domnului! Acum, în această zi, ca să mergi la El, trebuie să ieși în afara oricărei bariere religioase, în afara oricărei confesiuni religioase și în afara oricăror crezuri și tradiții. Și când mergi la El, bei dintr-o Apă care va face Cuvântul să trăiască din nou în tine. Fiecare promisiune din Cuvânt, fiecare profeție care se află Acolo, este predestinată să trăiască din nou. Să trăiască, unde? În mine! Cum va trăi în mine? Când trec peste orice barieră și ajung la Fântâna Vieții și beau. Eu beau Apele de Apă vie, apoi devin o Fântână de Apă vie. Noi udăm Puterea care ne duce Acolo.

În mesajul De ce micul Betleem?, fratele Branham spune:

„Din Betleem va ieși un Conducător, care va domni peste poporul Meu. Astăzi Duhul Sfânt stăpânește peste oameni, iar Duhul Sfânt este Cuvântul.”

Este Cuvântul uns pentru zilele noastre. În același mesaj, fratele Branham a spus:

„Oh, bărbați ai lui Dumnezeu, unde este acea Sabie? Domnul nostru dorește o băutură proaspătă. Nu-mi pasă dacă este viață sau moarte, să trecem prin acest lucru. Este atât de greu să stai de unul singur!! Eu îi chem pe oameni să stea alături de mine, să stea cu Cuvântul! Faceți exact ce spune Cuvântul! Nu-mi pasă ce spune altcineva! Stați numai așa, căci Acesta este singurul lucru care va tăia și va face cale să ajungem la Betleem, adevărata Apă a lui Dumnezeu.

„Dacă un om rămâne în Mine și Eu în el, dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele în voi…” Să rămâneți, nu doar să săriți din loc în loc și să vă schimbați carnetul de părtășie de la Unitarieni la Trinitarieni, și apoi înapoi la Prezbiterieni, la Luterani. „Voi rămâneți în Mine!” Și El este Cuvântul. „Cuvintele Mele rămân în voi, nu vă temeți dacă sunt opt sute sau opt milioane, Eu voi sta lângă voi. Îmi doresc să beau din Fântâna aceea din nou.”

Oh, laudă lui Dumnezeu! El vrea să bea din Fântâna Originală, credința originală a părinților de la Cincizecime. Ce este aceasta? Cuvântul făcut trup, într-un Trup cu mai multe mădulare. Aceasta este băutura pe care o dorește, prieteni!

Ce băutură pot să-I dau eu? Ascultați, nu este doar să spui cuvinte și să spui cuvinte; oamenii pot spune cuvinte, dar El vrea o închinare adevărată, o predare, o plecare înaintea Lui, o slujire, o dăruire a tot ce-ți dorești. El Își dorește închinare. Închinare înseamnă să te închini. Să te închini la ce? La Cuvânt, să slujești Cuvântul, să te predai Cuvântului, să te jertfești pentru Cuvânt. Aceasta este ceea ce a făcut Rebeca; aceasta au făcut cei trei viteji puternici ai lui David; ei au putut să se sacrifice pentru Cuvântul viu.

Dumnezeu a spus: „Eu vreau să beau din nou din acea Fântână.” El vrea să bea din viața ta, vrea o băutură care curge din tine; El vrea puritatea Cuvântului viu în tine și în mine. Aceasta este băutura care Îi potolește setea. El vrea să Se vadă pe El Însuși reflectat în noi, vrea să-Și vadă Cuvântul viu, dar nu pentru că trebuie să mergi să-I aduci o băutură.

Știți, cei trei luptători nu au fost singurii războinici ai lui David, acolo au fost și alți războinici. Nu știu cât de mulți l-au auzit spunând că tânjește să bea puțină apă rece, dar când cei trei au auzit dorința lui David, aceasta a declanșat o dorință în ei; când ei au auzit ce dorea, dintr-o dată a apărut în ei dorința de a-i da ceea ce el dorea. Ei îl iubeau și doreau să-l slujească, de aceea au vrut să-i facă pe plac, au vrut să aibă ce-și dorea.

Ceilalți războinici puternici nu și-au pierdut poziția de oameni puternici și viteji, ceilalți nu au fost excluși de a fi oameni viteji.

Dacă tot ce vreți voi, este să fiți salvați, veți fi salvați, puteți fi salvați, dar El caută o Mireasă. Dacă tot ce vrei, este să faci parte din Mesaj, poți rămâne parte din Mesaj, dar El caută un loc unde Mesajul să trăiască, unde Mesajul să prindă Viață și să trăiască. Dacă tot ce vrei, este mântuire, poți avea mântuire, dar ceea ce dorește El, este ca cineva să audă ce dorește El, nu să stea în tabără, să fie în siguranță, și să spună: „Eu voi fi doar unul dintre oamenii Lui puternici.” El vrea pe cineva care spune: „Dacă aceasta mă omoară, El va avea acea Apă; dacă îmi ia viața, El va avea ceea ce-Și dorește; dacă El vrea să manifest acest Cuvânt, și dacă aceasta mă zdrobește, dacă aceasta mă ucide, dacă aceasta mă face să-mi pierd toți prietenii, dacă îmi pierd reputația, El va avea acest vas prin care să-Și manifeste Cuvântul. Dacă trebuie, renunț la mine însumi în fiecare moment al zilei, pentru ca El să poată bea un pahar cu Apă rece de la Cincizecime.” Aceștia au fost cei trei viteji. Eu vreau să fiu unul dintre cei trei!

Știți, când cei trei au plecat, nu cred că aveau un plan. Filistenii aveau o garnizoană, iar ei erau doar trei. Nu știu câți oameni erau într-o garnizoană, dar vreau să spun că nu erau doar o duzină. Eu nu cred că ei au avut un plan, ci cred că ei doar au plecat, și Dumnezeu  a avut grijă de ei, pentru că dorința lor era corectă.

Eu spun: „Prieteni, nu știu cum vom face pasul următor; nu știu cum vom ajunge de aici în locul următor; nu am idee cum vom birui; nu am idee cum vom depăși provocările, dar un lucru știu: dacă El vrea să bea din viața mea; dacă El vrea să-Și bea Viața din viața mea, atunci vreau ca El să bea acea băutură.” Dacă aceasta aduce persecuție, dacă aduce respingere, dacă aduce neînțelegere, eu vreau ca El să aibă o băutură din această fântână (fratele Chad arată spre el).

În mesajul De ce micul Betleem?, fratele Branham a continuat:

„Eu nu am fost niciodată împotriva oamenilor din organizații, eu sunt împotriva acelui sistem care ține Cuvântul lui Dumnezeu afară. Să-l tăiem, luptătorilor! Stați lângă noi! Să intrăm în acea Fântână, El este Betleemul nostru!”

El este Betleemul nostru! El este Casa Pâinii lui Dumnezeu. Ce este El? El este Betleemul; El este Pâinea; El este Fântâna; El este Apa; El este Cuvântul; El este Sabia!

Ce este Apa pe care venim s-o bem? Este Viața Lui! Ce este Apa care iese din El? Este El, este Viața Lui. Totul este EL!

„Să intrăm în acea Fântână, El este Betleemul nostru! Aceste cisterne vechi se organizează acum în Consiliul Mondial Bisericesc. Haideți să restabilim Cuvântul proaspăt al lui Dumnezeu, nu o denominațiune. Să nu luăm un crez, acesta este o cisternă (rezervor), veche, cu apă stătută, care a căzut acum patruzeci de ani, acum douăzeci de ani, acum treizeci de ani, sau anul trecut. Eu vreau Cuvântul lui Dumnezeu care este promis pentru astăzi. Aceasta este băutura pe care vrea El s-o beau, Cuvântul pentru astăzi.”

Ce este Apa pe care El vrea s-o beau? Cuvântul pentru astăzi! Care este Fântâna care îmi va da Viață Veșnică, Apa veșnică ce izvorăște în mine la Viața Veșnică? Este Cuvântul.

El spune: „Eu vreau Cuvântul lui Dumnezeu care este promis pentru astăzi.” Acesta este Mesajul, prieteni!

„Eu vreau Cuvântul lui Dumnezeu care este promis pentru astăzi. Aceasta este băutura pe care El vrea s-o beau, Cuvântul pentru astăzi!”

„Veniți la Mine! În ziua cea mare a celei de-a șaptea sărbători, în ziua a opta, veniți la Mine! Dacă cuiva îi este sete și bea, din inima lui vor curge râuri de Apă vie.”

Ce va fi aceasta? Vechea binecuvântare a Cincizecimii. El vrea să bea din ea. Aceasta este ceea ce dorește El astăzi: să ne întoarcem înapoi, atunci când viața lor a fost predată, atunci când Cuvântul a fost manifestat, și înainte ca ei să-și dorească propria cale; înainte ca ei să-și dorească propria înțelegere.

Haideți să ne întoarcem acolo unde ei erau dispuși să vândă tot; să ne întoarcem acolo unde erau dispuși să fie fugăriți din casă în casă, când și-au dat toate bunurile; să ne întoarcem la o predare deplină; să ne întoarcem la două mii de livre de apă pentru Cuvânt. Să ne întoarcem înapoi, dar nu la: „Să facem ceea ce trebuie să facem; să facem ceea ce ni s-a spus să facem,” ci să înțelegem ceea ce vrea El să facem, și să dăm totul pentru a-I oferi ceea ce dorește. Aceasta este Apa Cincizecimii pe care El vrea s-o bea: înapoi la credința părinților originali!

Să mergem la 2Samuel 23.16-17:

„Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra Filistenilor, și au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o și au dat-o lui David; dar David n-a vrut s-o bea, și a vărsat-o înaintea Domnului.

El a zis: „Departe de mine, Doamne, gândul să fac lucrul acesta! Să beau sângele oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieții lor?” Și n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut acești trei viteji.”

Când ei s-au întors, apa aceea a fost atât de prețioasă, încât David nu a putut s-o bea, pentru că apa aceea a devenit sângele celor trei oameni care și-au dat viața, care și-au pus viața în pericol pentru acea apă. Astfel, David a văzut acea apă egală cu sângele celor trei. Aceasta a fost atât de sfântă, de sacră, deoarece ei și-au oferit sângele lor pentru acea apă, așa că David nu a putut s-o bea, ci a turnat-o înaintea Domnului. El a turnat-o ca o jertfă de băutură. Cui a turnat-o? O jertfă de băutură Domnului; El L-a udat pe Domnul. Cu ce L-a udat? Cu viețile acelor trei Semințe predestinate.

Eu vreau să-I ofer Domnului o jertfă de băutură, și vreau ca aceasta să fie prețioasă și sfântă, atât de sfântă, încât nici un om să nu poată bea din ea. Ce este această jertfă? Este când eu îmi dau sângele. Sângele reprezintă viața. În Vechiul Testament, sângele reprezintă viața, și eu vreau să-I dau Lui viața mea. Eu vreau să renunț la viața mea, să-mi risc viața, să-mi sacrific viața, ca să pot ajunge la acea Apă Originală din Betleem, ca să pot aduce acea Apă din mine, înapoi la El, astfel încât, acea Apă să devină atât de sfântă, încât Singurul care poate primi acea jertfă de băutură, este Domnul Însuși.

Fie ca viața mea să fie turnată ca o jertfă pentru Domnul meu. El vrea o băutură, prieteni!

Tu poți merge în Rai. Dacă tot ce faci, este pentru a ajunge în Cer, tu poți merge în Cer, dar dacă vrei să fii Mireasă, ar fi bine să începi să adapi cămila, pentru că aceasta este Puterea care ne va duce Acolo. Dacă vrem să fim Mireasă, dacă vrem să fim Aleșii, o facem nu pentru că trebuie să facem. Voi nu trebuie să faceți…Ascultați, Rebeca nu a trebuit să facă; cei trei viteji nu au trebuit să facă, ci ei au vrut să facă. Eu nici măcar nu vă spun ca să mergeți la un program sever de lucru, sau să renunțați la orice fel de divertisment la care mergeți, sau să vă forțați să citiți Mesajul, în loc să vă uitați pe YouTube; pentru că acestea ar fi doar propriile voastre eforturi, care vor fi egale cu nimic.

Voi trebuie să mergeți mai adânc de atât; trebuie să fie o revărsare a vieții noastre, o predare a vieții noastre, nu că trebuie, ci pentru că vrem. Nu pentru că trebuie, nu pentru că biserica mă împinge în ea, nu pentru că acesta este standardul oamenilor care sunt prin preajmă, nu ca să fiu acceptat în mijlocul unui grup de credincioși, nu ca să pot arăta că sunt în Mesaj, pentru că aceasta nu înseamnă nimic, prieteni! La sfârșitul zilei, aceasta este tot pentru tine.

Cine-I va da Lui o jertfă de băutură? Cine se va sacrifica pentru El? Cine va renunța la propriile idei despre acest Mesaj? Eu nu vreau propriile mele idei despre acest Mesaj, eu vreau puritatea Cuvântului! Cine se va sacrifica pe sine, astfel încât acea jertfă de băutură să devină echivalentă cu viața noastră?

Singurul sacrificiu demn de dat înapoi Domnului, este atunci când această Apă este echivalentă cu viața noastră, când ne-am sacrificat și ne-am predat, dând totul pentru că am vrut.

Nu știu voi, dar eu nu știu dacă voi fi vreodată la fel de vrednic ca cei trei; nu știu dacă voi fi vreodată la fel de rapid să apăs pe trăgaci; nu știu dacă voi răspunde vreodată la fel de repede; nu știu dacă voi fi la fel de curajos, dar eu vreau să fiu! Nu știu dacă voi rezista așa cum a rezistat Rebeca să ducă nouă sute de litri de apă; nu știu dacă nu aș fi tentat să renunț, sau să spun: „Este destul,” sau, „Privește, mai este puțină apă în jgheab,” și aș alunga cămilele. Nu știu. Eu am încă o latură umană, prieteni! Mai am încă o natură carnală cu care mă lupt, dar ceea ce vreau din adâncul inimii mele, este să car apă până termină de băut toate cămilele. Și dacă sunt nouă sute de litri de apă, dacă sunt o mie opt sute de litri de apă, vreau să continui să-mi revărs viața, predându-mi puterea, dăruindu-mi timpul până când este împlinit tot Cuvântul, până când tot Cuvântul este satisfăcut.

Eu vreau să-mi risc viața, să-mi periclitez viața, să-mi risc siguranța, să-mi risc securitatea, să-mi risc viitorul, astfel încât, David al nostru, Împăratul nostru fugar în această epocă a bisericii, să poată bea Apa originală din fântâna de la poarta Betleemului.

Există o Fântână deschisă. Noi știm unde se află. Întrebarea este: „Vom face noi o spărtură prin garnizoana filistenilor pentru a-I aduce acea Apă?” Eu cred că Mireasa va reuși. Eu știu că Ea va reuși. Ea este predestinată s-o facă. Este Viața Lui în Ea, este voința Lui în Ea, este Planul Lui predestinat. Cuvântul este în Ea, împlinirea Cuvântului de astăzi. Ea va trece prin propria dorință, va trece peste propria Ei gândire, peste propriile preferințe; va trece peste felul Ei, peste lucrurile care îi plac, dar care trebuie tăiate; prin propria ei tradiție, prin propria istorie a familiei, peste propria istorie a bisericii, va trece prin toate pentru a reveni la Original, și va fi plină de acea Apă. Ea va deveni fântâna de Apă vie, pentru că El a spus: „Această Mireasă va fi Cuvântul.” Ea va fi Fântâna de Apă vie pe acest Pământ, care va curge din Ea, și Ea I-o va dărui înapoi ca jertfă de băutură.

Prieteni, vă spun că aceasta va fi o jertfă prețioasă pentru Domnul. „Dumnezeule, lasă ca viața mea să fie turnată ca o jertfă de băutură pentru Tine!” Aceasta este dorința mea, prieteni!

Totdeauna sunt reținut să predic aceste lucruri, pentru că, ultimul lucru pe care mi-l doresc în lume, este ca cineva să se conformeze unei învățături, sau să se simtă presat să facă mai bine.

Ascultați, voi nu veți avea niciodată o performanță mai bună. Dacă este ideea ta de a face mai bine, de a face mai mult, ai ratat totul. Rebeca nu a încercat să facă mai bine, ea a făcut totul din inima ei. Cei trei viteji ai lui David nu au încercat să facă mai bine, ei au făcut totul din inima lor. Și noi avem în această zi ocazia să acționăm din inima noastră, și să ne predăm Domnului. Doamne, ajută-ne să mergem până la capăt! Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, pentru că Cuvântul Tău este atât de prețios pentru noi. Doamne, acest Mesaj, ești Tu. Noi știm că ești Tu, Doamne, pentru că Tu ne vorbești, Tu ne chemi, Tu ne spui că vrei să bei. Doamne, nu vreau să dezbatem, nu vreau să mă gândesc, ci vreau doar să mă predau. Nu vreau să mă gândesc, să analizez, nici măcar nu vreau să fac planuri, ci vreau doar să mă mișc în dorința Ta pentru mine. Vreau să merg înainte, indiferent ce inamic va trebui să înfrunt. Doamne, vreau să merg înainte cu Cuvântul Tău în mână și să-mi croiesc drum, pentru că vreau să mă întorc la acea Apă Originală și să devin parte din Ea, astfel încât să-mi pot aduce viața înapoi la Tine ca un gust dulce, o jertfă plăcută Ție.

Doamne, ne-ai accepta acum ca jertfele Tale, să fim vasele din care să bei? Să fim vasele prin care curge Apa, pentru ca Tu să ai ce Îți dorești: închinare în Duh și în Adevăr. Doamne, să căutăm să-Ți facem pe plac Ție, nu nouă înșine; să căutăm beneficiul Tău, nu al nostru, pentru ca Tu să ai ceea ce Îți dorești în această zi.

Doamne, dacă mă pot dărui Ție ca să fii mulțumit cu Apa din viața mea, aceasta este toată răsplata pe care o vreau, Doamne: să știu că ești mulțumit, să știu că a fost înviorătoare pentru Tine, că Ți-a plăcut și Ți-a astâmpărat setea. Doamne, aceasta este răsplata mea: că viața mea Îți este plăcută. Dacă din viața mea curge Cuvântul Tău, atunci predarea vieții și a inimii mele să fie jertfa pe care Ți-o dau, ca să poți veni și să umpli acest vas și să-l folosești pentru slava Ta. Și dacă acesta Îți va întoarce băutura după care tânjești în această zi, atunci aceasta este poziția mea, este dorința mea, este răsplata mea.

Ceea ce vreau, este să-Ți potolesc setea. Ajută-mă, Doamne! Ajută-ne să respingem distragerea atenției noastre de lucrurile din viață care ne distrag în mod constant, și să ne întoarcem, Doamne, înapoi la ceea ce au avut părinții de la Cincizecime. Ei au avut un singur gând, un singur scop; un gând și o dorință.

Doamne vrem să trăim, să ne mișcăm și să avem acest Cuvânt manifestat, în fiecare moment al vieții noastre, trăind, mișcându-ne și acționând din noi prin Puterea Cuvântului, prin Duhul Tău Sfânt în noi.

Fie ca Cuvântul Tău să fie viu, Doamne! Fie ca profeția pentru această zi să fie vie și să trăiască în noi, pentru că acestea sunt Apele Cincizecimii pe care vrei să le bei, unde fiecare făgăduință este vindecare; unde bărbații sunt bărbați și femeile sunt femei; Mireasa Ta este Mireasa Ta și acționează conform acestui Cuvânt, manifestându-L în casele lor, la locul de muncă.

Doamne, lasă ca aceasta să fie băutura care Te mulțumește! În viața noastră privată, în viața noastră publică, în viața noastră de biserică, în viața noastră la locul de muncă, fie ca aceasta să fie băutura pe care o turnăm și să fie plăcută Ție.

Te iubim, Doamne! Tot ce putem face noi, este să ne predăm, să ne dăruim, să renunțăm la viața noastră, ca să ne poți folosi în scopul Tău. Doamne, Te rog, ajută-ne unde ne angajăm față de Tine. Noi cerem, și singurul fel în care știm cum o faci, este că trimiți Cuvântul Tău. Trimite Duhul Tău și fă-L viu în sufletele noastre! Fă ca ceea ce am auzit să trăiască în mine.

Doamne, eu merg! Voi merge! Eu voi merge, Doamne! Voi merge să-Ți aduc o băutură. Îmi voi pune viața în pericol pentru aceasta, dar am nevoie de ajutorul Tău; am nevoie de călăuzirea Ta; am nevoie de Tine să mă ajuți s-o fac. Dar, voi merge, Doamne! Voi adăpa cămilele, dar trebuie să-mi dai putere și înțelegere. Eu merg, Doamne, dar ajută-mă, Tată! Nu știu cum s-o fac singur, dar în inima mea este dorința s-o fac. Există o dorință pentru Cuvântul acesta, ca să fie udat până se udă tot. În mine există o dorință să ai băutura de Apă rece pe care o dorești, și aceasta vreau să fac, dar ajută-mă, Doamne. Lasă această dorință în mine să trăiască prin puterea Duhului Tău.

Doamne, ne predăm Ție, ia-ne și folosește-ne pentru scopul Tău, căci Te rugăm aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Ne încredințăm Ție! Eu Îți încredințez Ție această adunare. Tu cunoști inimile, cunoști inimile adevărate, cunoști războinicii care vor să rămână în peșteră și cunoști războinicii care vor să meargă; Tu știi cine sunt ei. Dumnezeule, Te rog, să-Ți folosești Cuvântul pentru a rezolva totul, astfel încât nimeni să nu facă ceva ce nu vrea să facă.

Doamne, vrei să dai Puterea Duhului, Cuvântul pentru a-i ajuta pe cei care vor? Vrei să-i ajuți pe cei care doresc să poată merge mai departe decât au fost în trecut, să lupte mai mult decât s-au luptat în trecut, să toarne mai multă Apă decât au turnat în trecut?

Doamne, pentru cei care doresc, ai vrea să le oferi Duhul, Puterea Cuvântului Tău manifestat în interiorul lor prin Duhul lui Dumnezeu? Ai vrea să ajuți ca acea dorință să prindă viață în acei războinici pe care Ți i-am încredințat Ție, Doamne? Îți cer să faci aceasta în acord cu predicarea Cuvântului, pentru că Tu nu faci nimic în zadar, ci predici Cuvântul pentru ca Cuvântul să prindă Viață.

Acest mesaj din această seară, a fost predicat, deci, poate să trăiască. Deci, poate trăi în cei care au dorința de a sluji. Lasă-L să trăiască în noi, Doamne, și Numele lui Isus Hristos să fie manifestat în noi toți. Te rugăm în Numele Lui Isus Hristos. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Amin.

Știu că sunt Mireasa pe care ai îmbrăcat-o

În haine albe, fără pată sau zbârcituri.

Liber, eu nu am dragoste pământească ce mă ține

Tu ești Cel care înseamnă totul pentru mine.

Voi cânta! Te voi onora!

Mă voi închina cu umilință la Tronul Tău!

Îți voi da orice, voi da totul, numai pentru Tine.

Eu știu că sunt Mireasa!

Tu ești Dumnezeul credincios, ce Își ține legământul

Nu este nimic ce ai spus și nu ai făcut.

Într-o zi când Te văd stând față în față

Lauda mea pentru Tine, abia va fi început.

Te voi vedea, mă voi închina Ție,

Mă voi închina cu umilință la Tronul Tău.

Îți voi da orice, voi da totul numai pentru Tine.

Eu știu că sunt Mireasa!

Oh, eu știu că sunt Mireasa pentru care Te întorci

Îmbrăcat în haine albe, fără pată sau zbârcituri.

Liber, eu nu am dragoste pământească ce mă ține

Tu ești Cel care înseamnă totul pentru mine. AMIN.