Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – TREZINDU-L PE ISUS

17 Ianuarie 1963 – Tempe, Arizona

Bună seara. Ca întotdeauna, este un privilegiu să mă aflu în casa Domnului.

Am fost surprins să-l văd aici pe acest băiat din Arkansas, care este un bun prieten de-al meu. Ultima dată ne-am întâlnit în California, nu-¡ aşa? Eşti încă în California? Aici? Cred că va trebui să mă mut pentru că tot estul vine în vest.

Ei bine, sunteţi bucuroşi? (Adunarea spune: „Amin.”). Aşa este. Cred că acesta este al şaselea serviciu. Vom merge mai departe şi săptămâna viitoare până luni seara. Nu uitaţi că luni seara aşteptăm un timp minunat la banchetul de la Tucson.

Astăzi am vorbit cu fratele Williams şi cu fratele Rose şi le-am spus: „Am să încep să mă rog pentru bolnavi. M¡-e ruşine pentru că-¡ ţin pe sărmanii oameni până seara târziu, la zece sau unsprezece.” Îmi cer scuze pentru că v-am ţinut aşa de mult, dar nu vă întâlnesc prea des. Desigur, aceasta nu este o scuză, fiindcă uneori încep dimineaţa devreme şi predic până după-amiaza sau până aproape de timpul când trebuie să mergem acasă. Adevărul este că stăm aici înghesuiţi numai ca să avem un timp minunat cu Domnul.

Mă bucur să fiu aici, frate Groomer. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

În seara aceasta Îl aşteptăm pe Domnul ca să vindece bolnavii. Eu am schimbat puţin programul şi am intrat în Mesajul de propovăduire a Evangheliei şi am predicat cât am putut de bine, dar nu ştiu când trebuie să mă opresc şi uite că v-am ţinut prea mult. Astfel, m-am gândit ca după atâtea seri de predicare, în seara aceasta să încerc să mă rog pentru bolnavi. Deci astăzi ne vom pregăti pentru aceasta şi Îl vom aştepta pe Domnul. Eu am învăţat că trebuie să te laşi dus cum te călăuzeşte El. Simţi că te mişcă ceva, iar vedeniile vin şi ştii că se apropie ceva.

Eram la motel când Duhul Sfânt mi-a spus să mă duc într-un anumit loc. Acolo era un bazin, aşa că m-am gândit că probabil s-a înecat vreun copil. Dar când m-am uitat am văzut câţiva oameni, care stau în seara aceasta aici. Eu ştiu că Domnul care a fost acolo, a spus exact acel lucru, şi astfel am ştiut că este timpul să mă rog pentru bolnavi.

Înainte de a deschide Cuvântul Lui, să ne apropiem de El în rugăciune. Sunteţi o audienţă atât de drăguţă şi aţi fost foarte atenţi în fiecare seară. Ştiu că unii din voi au trebuit să plece mai devreme şi ştiu că n-aţi fi făcut aceasta, dar a trebuit să prindeţi autobuzele.

Acum haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Am observat că în spate sunt la fel de mulţi oameni ca aici în faţă şi noi ştim că Dumnezeu răspunde la rugăciunile lor la fel cum răspunde şi celor de aici. Deci, dacă aveţi vreo cerere specială, faceţi-o cunoscută prin ridicarea mâinii, şi Dumnezeu va asculta.

Tatăl nostru ceresc, venim în prezenţa lui Isus, în Numele Lui. Venim la tronul îndurării şi cerem iertare pentru păcatele noastre, fiindcă ştim că Te supărăm zi de zi.

Nu trece nici măcar o oră din viaţa noastră fără să trebuiască să spunem: „Doamne, iartă-mă, fiindcă nu am vrut să fac aceasta. Ar fi trebuit să fac altfel.” Doamne, noi ştim că Tu eşti plin de îndurare şi gata să îi ierţi pe copiii Tăi; că Tu Îţi pleci urechile la plângerile lor slabe.

Noi suntem bucuroşi pentru că avem un astfel de Avocat şi în seara aceasta Te rugăm, Tată, pentru această biserică şi pentru fratele nostru iubit. În toţi anii de când îl cunosc, am găsit în el un caracter deosebit şi un minunat slujitor al lui Hristos. Îţi mulţumim pentru un astfel de om. Este un privilegiu să fii printre astfel de oameni şi să avem părtăşie cu ei în Cuvântul lui Dumnezeu. Doamne, Te rugăm să reverşi în seara aceasta binecuvântările Tale.

Binecuvântează-ne în timp ce ne rugăm şi suntem adunaţi împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, fiindcă ne-am adunat pentru acel scop, Doamne, şi Te rugăm să iei aminte la nevoile noastre şi să răspunzi la cererile noastre: să-¡ vindeci pe cei bolnavi, să-¡ salvezi pe cei pierduţi şi să dai curaj celor deznădăjduiţi. Fă aceasta, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Aş vrea să deschidem vechiul şi binecuvântatul Cuvânt la Evanghelia lui Matei capitolul 8, de la versetul 23 la versetul 27:

Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El.

Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea.

 Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!”

El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare.”

Versetul din care îmi voi lua tema este: „Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” (v. 25).

Acesta este un text mai deosebit din Scriptură şi voi lua de aici subiectul: „Trezindu-L pe Isus!” Trezindu-L pe Isus.

Trebuie să fi fost o zi grea pentru El, fiindcă era obosit, trupul Lui era istovit. Voi ştiţi că în timp ce trecea printre oameni, aceştia Îl trăgeau pe Dumnezeu afară din El. Îşi trăgeau dorinţele din El. Nu vom intra în detalii să explicăm aceasta, fiindcă nimeni nu poate s-o facă. Cum am putea explica lucruri pe care nu le ştim?

De aceea este imposibil ca după ce ai fost salvat să nu fii gata să accepţi ceea ce nu poţi explica. Înţelegeţi? Trebuie să crezi, pentru că „cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este.” (Evrei 11.6). Nu există nici o cale ştiinţifică pentru a dovedi aceasta, dar trebuie să crezi oricum. Dacă L-ai putea dovedi, n-ar mai fi nevoie de credinţă, dar Dumnezeu este atât de ascuns încât trebuie să crezi că El este, fără să-L vezi, ştiind că El este acolo oricum. Tu crezi, fie că vezi sau nu, şi crezi sigur.

Cred că acest lucru este minunat şi le dă oamenilor neştiutori ca mine şansa să creadă, fiindcă „credinţa vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu.” (Romani 10.17). Deci noi acceptăm aceasta şi credem, iar pe baza credinţei noastre în El, suntem salvaţi şi vindecaţi; şi aceasta cu atât mai mult cu cât noi ne tragem din Dumnezeu şi credinţa vine dintr-o resursă nevăzută.

Întreaga armătură a creştinătăţii se bazează pe credinţă; tot ce avem este nevăzut. Singurul lucru real este nevăzut şi inexplicabil. Lucrurile care pot fi explicate nu sunt reale, ci sunt trecătoare şi mor. Dar lucrurile care nu pot fi explicate sunt nemuritoare. Uitaţi-vă la armura creştinătăţii. Care parte din voi este dragoste? Dragoste, bucurie, credinţă, îndelungă răbdare, blândeţe, răbdare. Dragostea nu piere niciodată, iar credinţa este biruinţa. Noi credem în lucrurile pe care nu le vedem.

Dumnezeu era în Isus: „Căci Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.” (2Corinteni 5.19). Cei care au crezut cu adevărat, au putut să-Şi tragă binecuvântările lui Dumnezeu din El, iar când au făcut aceasta, El a spus: „O putere a ieşit din Mine.”

Cu alte cuvinte, El a slăbit când oamenii au tras din El. Ei bine, şi dacă aşa a lucrat într-un trup omenesc, tot aşa va lucra şi în alt trup omenesc.

Fiecare din noi creăm o atmosferă în jurul nostru. Poate aţi fost cu oameni care erau cumsecade, dar cu toate acestea abia puteai sta în prezenţa lor. De ce? Pentru că oamenii creează o atmosferă în jurul lor. O, nu v-ar plăcea să staţi puţin lângă Isus? Minunat! Eu cred că atmosfera pe care a creat-o în jurul Lui era plină de dragoste, respect şi temătoare de Dumnezeu.

Cred că mulţi dintre voi aţi ascultat banda cu ultima vedenie. Este vorba de „Acesta este timpul, domnilor?” Dacă vreţi puteţi să cumpăraţi o bandă. Aceste benzi nu sunt ale mele, ci aparţin unei companii care ne însoţeşte şi le face, dar îi cunosc pe băieţii care le au.

Niciodată nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva. Unii oameni spun: „De ce nu Îl întrebi pe Dumnezeu asta şi cealaltă când eşti în prezenţa Lui?” Vedeţi, mulţi oameni numesc aceasta puterea lui Dumnezeu, dar este de fapt binecuvântarea Lui. Puterea lui Dumnezeu este diferită de binecuvântările Lui. Când eşti în prezenţa lui Dumnezeu, a puterii Lui, nu ştii ce să faci. Eşti atât de speriat încât îţi amorţeşte tot trupul. Două zile n-am mai simţit partea aceasta din spate şi ceafa şi trupul mi-a fost amorţit din pricina groazei care m-a cuprins când a venit constelaţia aceea de îngeri şi eu ¡-am privit aşa cum mă uit acum la voi.

Unii cred că este ceva… dar nu! Dacă eşti acolo, eşti cu totul altceva.

Revenind la textul nostru, cred că Domnul Isus, Emanuel, era obosit, din pricină că din El ieşise o putere, iar în continuare Îl aştepta o lucrare mare fiindcă se apropia de Gadara, unde l-a întâlnit pe acel îndrăcit. Se gândea să profite de timpul în care corabia străbătea Marea Galileii şi să Se odihnească puţin. Este ceva normal, ceva ce ar face oricine.

Ucenicii s-au îmbarcat pe corabie şi L-au luat şi pe El la bord. Ei au trecut marea să predice pe partea cealaltă, iar Isus S-a gândit să profite de acest timp pe mare şi să Se odihnească puţin fiindcă era slăbit şi obosit. Atunci El nu era nemuritor, ci era un Om şi trebuia să moară.

De aceea a fost nevoie ca Dumnezeu să Se facă Om: ca să poată muri. Şi iată-L stând acolo şi dormind fiindcă era uman. În tot acest timp, ucenicii vâsleau şi ţineau pânzele. În vremurile acelea, corăbiile navigau cu ajutorul vântului. Astfel, când voiau să meargă mai repede, trăgeau vâslele sus şi ridicau pânzele, deoarece în felul acesta puteau să obţină rezultate destul de bune. Unul stătea în spate. De obicei, pe un vas de mărimea acestuia era nevoie de opt sau zece oameni care să vâslească, iar cel din spate avea grijă de catargul din spate, dacă navigau cu ajutorul vântului. Dacă se vâslea, ei adunau pânzele şi trăgeau la vâsle.

Să zicem că ei navigau cu pânzele sus fiindcă sufla vântul. Oricine ştie că în părţile acelea, se poate întâmpla orice, oricând cu vremea, iar ei vâsleau cu pânzele sus.

Isus S-a dus probabil în spatele corăbiei şi s-a pus jos să se odihnească puţin ca să-şi recapete puterile şi să se pregătească pentru serviciul pe care urma să-l ţină.

În ce-¡ priveşte pe ucenici, ei se bucurau împreună de lucrările pe care le făcuse El sub privirile lor. Trebuie să fi fost ceva minunat, fiindcă fiecare se grăbea să mărturisească ce văzuse. Probabil că discutau chiar despre lucrurile pe care le făcuse El.

Haideţi să ne oprim puţin şi să ascultăm ce discutau. Ei vorbeau despre ceea ce-L auziseră cu toţii spunând, şi anume ceva de felul: „Eu sunt Cel ce sunt.”

Iudeii I-au zis: „Părinţii noştri au mâncat mană în pustie,” dar El le-a răspuns: „Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit.” Doar doi din ei au ajuns în ţara făgăduită, Iosua şi Caleb. „Ei toţi au murit. Dar Eu sunt Pâinea Vieţii care vine de la Dumnezeu din cer, şi cine mănâncă din această Pâine, nu va muri niciodată.” Aceasta era ceva diferit. Cum putea fi El Pâinea? Poate discuţia a continuat în felul acesta…

Poate printre noi sunt străini veniţi pentru serviciul de vindecare, dar vreau să spun aceasta.

El a spus: „Eu sunt din rugul aprins.”

N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam!”

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” (Ioan 8.57-58). Vedeţi? Nu numai că l-a văzut pe Avraam, ci este „Eu sunt,” nu „Eu am fost,” sau „Eu voi fi.” „Eu sunt” este ceva constant, Acelaşi ieri, azi şi în veci.” „Eu sunt.”

Poate ucenicii au spus: „Noi ştim că trebuie să fie Mesia fiindcă Scripturile ne spun ce va face Mesia când va veni.” Aceasta este o filozofie bună pentru oricine, o învăţătură bună.

Întotdeauna să judecaţi după Cuvânt, nu după emoţii. Trebuie să fie Cuvântul. Deci, priviţi ce spune Cuvântul şi veţi şti dacă este corect sau nu, fiindcă aşa a spus Dumnezeu. Astfel, ei Îl judecau după Cuvânt.

Ca să vedem dacă El era Mesia, ne putem întoarce în urmă, la omul care le-a dat Legea. Desigur, Dumnezeu le-a dat Legea, dar Moise a adus-o de pe munte de la Dumnezeu. Şi el le-a spus că într-o zi îi va părăsi, dar „Domnul Dumnezeu vă va ridica un Proroc ca mine, un dătător de Legi, un Proroc Împărat. Şi oricine nu va asculta de Prorocul acesta, va fi nimicit din popor.” (Deuteronom 18.15 – parafrazare). Ei au observat aceasta atunci când a venit Isus.

Evreii aveau în Scriptură o făgăduinţă care spunea: „Dacă va fi printre voi unul care este duhovnicesc sau un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui printr-o vedenie. Dar dacă ceea ce spune el nu se va împlini, să nu-l ascultaţi!” Aşa este logic, raţional.

Odată, s-a ridicat un proroc important care se numea Ieremia, iar Domnul ¡-a spus că Iuda va fi dus pentru şaptezeci de ani în Babilon. Dar acolo s-a ridicat şi Hanania care era tot un proroc. Şi nu numai atât, dar era fiul unui proroc, pentru că şi tatăl său fusese un proroc. Fiind sub inspiraţie, el s-a dus, a luat jugul pe care îl făcuse Ieremia şi l-a sfărâmat, apoi a spus: „Aşa vorbeşte Domnul: în doi ani vă veţi întoarce înapoi.” Oamenii puteau aplauda la auzul acestor cuvinte fiindcă suna foarte bine. Lor le-a plăcut ceea ce spunea Hanania, dar era contrar Cuvântului; nu era Cuvântul Domnului. Înţelegeţi?

Astfel, Ieremia a spus: „Aşa să fie, Hanania, Domnul să împlinească ceea ce spui tu, dar haideţi să ne amintim ce a spus prorocul înaintea noastră, fiindcă un proroc este cunoscut după faptul că ceea ce proroceşte se şi împlineşte.”

Văd aici nişte prieteni indieni şi îmi amintesc că am citit despre zilele creştine ale indienilor. Ei trebuiau să urmeze o interpretare ca să trăiască. Astfel, dacă venea printre ei un proroc care le prorocea şi le spunea care era interpretarea, devenea şef, dar dacă prorocea o minciună, acela era sfârşitul drumului său, pentru că ei scăpau imediat de el.

Ei bine, Dumnezeu a folosit aceleaşi principii. El ¡-a spus lui Ieremia: „Hanania a minţit, fiindcă Eu nu l-am trimis cu aşa ceva!” Vedeţi, era contrar Cuvântului Său. Şi Domnul a continuat: „El va fi şters de pe pământ în mai puţin de un an!” Şi Biblia spune că el a murit chiar în anul acela, în luna a şaptea. Deci vedeţi? Chiar dacă era inspirat, era contrar Cuvântului.

Nu contează cât de puternic predică un predicator, cât de bine poate face să arate predica lui, dacă este contrară Cuvântului, daţi-¡ pace! Staţi deoparte!

Cuvântul este programul lui Dumnezeu, descoperirea completă a ceea ce era El, a ceea ce este şi va fi El; este o continuă descoperire a lui Isus Hristos. Aceasta este Biblia: o descoperire completă a lui Isus Hristos. Şi oricine spune: „O, acele zile au trecut!” face o afirmaţie contrară cu ceea ce a spus El, deci nu o ascultaţi!

Trebuie să fie acelaşi Isus, şi Acesta este Cuvântul.

Deci am găsit că ucenicii discutau despre cele petrecute. Poate Petru a spus: „Ştiţi, dacă stau să mă gândesc bine, tata mi-a spus că într-o zi va veni o confuzie şi că înainte de venirea lui Mesia se vor ridica hristoşi mincinoşi. Dar el mi-a mai spus: „Fiule, să nu uiţi un lucru. Noi suntem evrei, suntem poporul ales şi avem o promisiune de la Tatăl ceresc: că Mesia va fi un Proroc, iar prorocul este recunoscut ca adevărat, dacă ceea ce spune se împlineşte.”

Noi ştim că Petru a ajuns în prezenţa Lui, la invitaţia fratelui său Andrei, care fusese ucenicul lui Ioan Botezătorul care a văzut Duhul pogorându-Se peste El şi a auzit Glasul. Nimeni altcineva nu a văzut sau auzit în afară de el. Acel semn a fost dat pentru el, aşa că „Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer şi am auzit un Glas.”

Când Pavel a fost lovit de Lumina care l-a doborât la pământ şi l-a orbit, nimeni altcineva nu a văzut-o în afară de el. Dar a fost atât de reală pentru Pavel, încât l-a orbit.

Înţelepţii care au urmat steaua pe care o văzuseră în Babilon au fost singurii care au văzut-o. Ei socoteau timpul după stele, dar niciunul din observatoarele timpului nu au văzut steaua aceea în afară de aceşti înţelepţi.

Dumnezeu alege pe cine vrea şi face ce vrea. El este Dumnezeu şi nu va acţiona niciodată contrar Cuvântului Său, ci întotdeauna este Cuvântul.

Astfel, Petru a continuat: „Când am păşit în prezenţa Lui, El mi-a spus: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” Aceasta a fost suficient pentru mine. Am ştiut imediat că El era adevăratul Mesia, fiindcă mi-a spus totul exact, fără să mă cunoască.”

Filip putea mărturisi cum l-a adus pe Natanael şi cum El ¡-a spus unde se afla şi ce făcea înainte de a ajunge acolo. Poate au discutat despre femeia de la fântână, care L-a atins prin credinţă pe Dumnezeu. Poate au discutat despre orbul Bartimeu, fiindcă toate aceste exemple dovedeau că El era Mesia. Ce timp minunat!

Poate au discutat şi despre atitudinea pe care o aveau oamenii faţă de El şi au spus: „Unii au crezut, iar alţii nu.”

La fel este şi astăzi. Unii cred, alţii, indiferent cât de clar le este adeverit, nu vor crede. Unii sunt atât de duhovniceşti încât cred după o singură mişcare, în timp ce pe alţii poţi să-¡ pisezi zi şi noapte şi tot nu vor crede.

Daţi-mi voie să mă opresc puţin aici şi să vă explic ceva. Dacă sunt germinate, seminţele care cad în pământ vor creşte atunci când găsesc condiţiile optime de umiditate şi căldură. Dar dacă nu sunt germinate, poate străluci oricât soarele peste ele, fiindcă vor putrezi oricum. Acolo nu se va întâmpla nimic.

Noi suntem germinaţi; numele noastre sunt chemate şi scrise în Cartea Vieţii Mielului, înainte de întemeierea lumii. Astfel, nu contează cât eşti de religios, aceasta nu are nici o importanţă, ci dimpotrivă, uneori este împotriva noastră.

Mă simt ca acasă, ca un frate, la fel ca fratele Groomer şi ceilalţi fraţi de aici, şi simt că trebuie să spun aceasta.

Să privim la Isus! Noi ştim că El era Mesia şi că atunci când a venit, a dovedit aceasta în faţa acelor religioşi, a fariseilor, saducheilor şi a tuturor preoţilor care veneau de sute de ani pe linia lui Aaron. Ei au studiat din generaţie în generaţie Cuvântul şi prorocii care au vorbit clar despre venirea Lui.

Dar când a venit Isus şi a făcut acele lucruri înaintea lor, ei erau orbi ca liliecii, deşi erau religioşi până în măduvă, inteligenţi, mult mai departe decât suntem noi astăzi şi instruiţi în Cuvânt încă din copilărie.

Totuşi, când Adevărul S-a manifestat în faţa lor şi a strălucit Lumina, au spus: „Nu ştim ce este cu Omul acesta, dar credem că trebuie să fie un diavol, Beelzebul, pentru că poate citi gândurile oamenilor.” Vedeţi? Ei nu înţelegeau ce se întâmplă.

Într-o zi, Isus a trecut printr-o cetate mică numită Sihar, din Samaria, şi s-a aşezat lângă o fântână. Şi o femeie cu renume rău, care a avut mai mulţi bărbaţi, a venit să ia apă. Când a văzut-o, Isus ¡-a zis: „Dă-Mi să beau.” dar ea I-a răspuns că nu poate face aceasta. Era o insultă ca El să ceară ceva de la o samariteană.

Atunci El ¡-a zis: „Dacă ai şti tu cu Cine vorbeşti…” Ea nu ştia, iar el a continuat: „…Mi-ai cere să-ţi dau Eu să bei.”

El fusese trimis acolo la fântână, iar după un timp ¡-a zis femeii: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău.”

Nu am bărbat,” a răspuns femeia. Ea nu putea vedea încă, fiindcă orice om ar fi putut să-¡ spună aceasta.

Deci El ¡-a spus: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău.”

Nu am bărbat.”

Aici ai spus adevărul,” a spus El atunci, „pentru că cinci bărbaţi ai avut şi cel cu care eşti acum nu este bărbatul tău.”

În clipa aceea, Lumina a lovit acel germen de viaţă şi planta a început să crească repede şi supranatural. O prostituată scoasă afară şi defăimată, fără instruirea unui preot! O femeie cu o viaţă murdară, dar hotărâtă mai dinainte pentru Viaţa veşnică, aşa că atunci când a fost lovită de Lumină, a recunoscut-o imediat.

Doamne,” a spus ea, „văd că eşti proroc. Noi nu am mai avut nici un proroc de patru sute de ani, dar ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune aceste lucruri.” Vedeţi, ea ştia că Omul acela nu ¡-ar fi spus o minciună.

Şi El ¡-a răspuns: „Eu, Cel ce vorbeşte cu tine, sunt El.”

Femeia nu a mai pus alte întrebări, ci a alergat în cetate şi a spus: „Veniţi să vedeţi un Om…”

Priviţi diferenţa! Vedeţi, când acea Lumină loveşte, ori orbeşte, ori aduce la Viaţă. Înţelegeţi? Aşa este. Viaţa, Scriptura, Biblia.

Poate oamenii au vorbit mult despre aceasta. Unii au spus: „Nici un om nu ne-a vorbit ca Omul acesta!” sau: „Omul acesta are un fel de autoritate. Se pare că este foarte convins de ceea ce vorbeşte. Nu am mai văzut pe nimeni să ia poziţie în felul acesta. Am auzit vorbind preoţi, rabini şi tot felul de oameni, dar Acesta vorbeşte cu autoritate, şi ştie ce spune. Nimeni nu a mai vorbit aşa!”

Dar alţii spuneau: „Este Beelzebul!”

Tânărul Ioan, voi ştiţi cum sunt tinerii, gândesc repede, a spus: „Gândiţi-vă că Cel care a hrănit mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti, Cel care cunoaşte tainele inimii, este cu noi în barcă! Îl avem chiar aici, fraţilor! Cel despre care aţi mărturisit, este chiar aici cu noi!”

Exact aşa este acum: Cel despre care am predicat, Cel despre care am vorbit, este aici cu noi. La ce ne-ar folosi Dumnezeul lui Moise, dacă nu ar fi Acelaşi Dumnezeu şi astăzi? Cel despre care am vorbit este chiar aici cu noi! O, când te gândeşti!

Ei se aflau pe un lac periculos. Ce simţământ de siguranţă trebuie să fi avut când ştiau că El era în corabie cu ei!

În ce siguranţă deplină poţi fi! Pentru tine nu mai contează dacă marea este tulburată sau nu. Ce mai contează dacă ştii că El este chiar aici? Să vină orice ar veni, ce contează? El este aici.

Dacă doctorul îţi spune că vei muri de cancer, vei răspunde: „Slavă lui Dumnezeu! Poate voi merge mai repede Acasă.” Înţelegeţi? Nu te deranjează.

Ieri am vorbit cu un grup de doctori, iar unul dintre ei mi-a zis:

Am citit în cartea ta despre vindecarea divină.”

Bănuiesc că am fost criticat,” am răspuns eu.

Nu, domnule, am admis că ai dreptate.”

Mulţumesc, doctore Schoen.”

Domnule Branham, am remarcat că atunci când informăm un pacient că are vreo boală malignă sau ceva care îi va provoca moartea, totul depinde de atitudinea pe care o are. Dacă sunt tulburaţi şi speriaţi, ei vor muri repede. Desigur, moartea face parte din viaţă, toţi murim, dar în cazul în care au o atitudine curajoasă, aproape că boala regresează.”

Atunci m-am gândit: „Dacă acea atitudine mintală poate provoca aceasta, cu cât mai mult o poate face Duhul Sfânt atunci când loveşte omul interior?” Şi l-am întrebat aceasta.

Sigur, este corect,” a răspuns el, „dacă poţi atinge acel punct.”

Unul din cei mai buni chirurgi din sud mi-a spus:

Domnule Branham, lucrul acesta poate fi dovedit. Dacă cineva poate atinge acel punct şi mintea lui poate accepta că a ajuns în punctul în care crede că Îl are şi nu dă atenţie la nimic altceva, poate să-L aibă.” Acesta este adevărul. Contează atitudinea mintală. Mintea nu o poate face, dar dacă ai acea atitudine faţă de Ceva ce are Viaţă, atunci acea Viaţă vine jos şi face ce trebuie. Nu atitudinea mintală face aceasta; ea te aduce doar în prezenţa Lui.

Cele cinci simţuri sunt în ordine câtă vreme nu sunt împotriva lui Dumnezeu. Dar când încep şi Îl neagă pe Dumnezeu, lăsaţi-le în pace! Dumnezeu le controlează pentru că El este Creatorul.

Aşa cum am spus mai devreme, ce siguranţă este să ştii că El este în barca ta atunci când navighezi pe mări periculoase! Ucenicii Lui se bucurau în seara aceea, aşa cum o facem şi noi, de rezultatele adunării, ale trezirii la care participaseră.

Fratele Groomer, fratele de aici şi eu, am trecut pe aici acum cincisprezece ani şi era o trezire. Oh! Şi ştiţi ce am făcut astăzi? Am discutat despre aceasta. Trezirea este gata, s-a terminat cu mult timp în urmă, dar noi trăim încă rezultatele ei.

Acelaşi lucru îl făceau şi ucenicii Lui: se bucurau şi rememorau ceea ce văzuseră cu o zi în urmă, cu o săptămână sau cu un an în urmă. Ei mărturiseau despre aceasta şi puneau o mărturie puternică despre ceea ce trăiseră.

De unde ştim că aşa cum Se odihnea între treziri în zilele acelea, Isus nu Se odihneşte şi acum între treziri? Da.

Tu spui: „Stai puţin, frate Branham, aici ai exagerat pentru că Isus nu are nevoie să Se odihnească!”

Ba da. Biblia spune că „Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul în şase zile şi în a şaptea zi S-a odihnit.” (Geneza 2.2). Sigur că da. S-a odihnit. Şi pentru că era obosit, Isus S-a întins în corabie să Se odihnească şi a adormit.

Poate că după ce iureşul trezirii tocmai a trecut, El Se odihneşte şi acum aşa cum a făcut-o atunci. Sigur că da.

Şi ucenicii se bucurau de ceea ce Îl văzuseră făcând şi pentru că El era cu ei.

Aceasta este gândirea unui om. Omul vorbeşte întotdeauna aşa. El se bucură de ceea ce a făcut Dumnezeu, vorbeşte despre ceea ce va face, dar ignoră ceea ce face acum.

Ei cred ceea ce a făcut El, vorbesc şi Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru ceea ce va face, dar ignoră ceea ce face chiar acum. Aceasta este natura omului, aşa face el.

Şi în timp ce se bucurau de binecuvântările părtăşiei lor şi povesteau ce au văzut că făcuse El, dintr-o dată a început necazul.

Acesta este felul de lucrare al lui Satan: el vine şi loveşte tocmai când pui mărturie în adunare sau ceva.

Nu demult, eram într-o adunare şi tocmai când mă pregăteam să fac o chemare la altar, un bătrân a căzut jos şi a murit de atac de cord. Toţi s-au tulburat. Da, era la Shawano, Wisconsin. Când am văzut aceasta, mă gândeam: „Oare ce să fac, Dumnezeule?” Şi atunci am primit o vedenie în care am văzut că bătrânul ieşea pe uşă afară şi am ştiut imediat ce trebuie să fac.

Nu demult, acel mare sponsor al lui Oral Roberts, am uitat cum îl cheamă… Este dentist şi îi sponsorizează emisiunile televizate (Cineva spune: „Barton”). Da, Barton. Eram într-o adunare şi chiar când mă pregăteam să fac chemarea la altar, am văzut o femeie care se purta ciudat, iar fiica ei a început să o frece pe faţă. Atunci m-am gândit: „Ei bine, cred că va leşina!” şi deodată picioarele ¡-au căzut înainte, iar mâinile ¡-au mers peste cap, aşa.

Doctorul Barton a alergat la ea şi ¡-a luat pulsul, apoi m-a privit şi a dat negativ din cap, pentru că femeia nu mai avea puls. Atunci am încercat să păstrez atmosfera astfel încât oamenii să nu devină agitaţi, dar ei au început să privească încoace şi încolo şi să vorbească. Atunci doctorul a spus: „Să vină micul Branham!” Acela era Billy. Billy a văzut-o pe femeia aceea moartă dar nu voia să aibă nimic a face cu ea. Atunci am început să vorbesc şi am spus: „Vă rog să staţi liniştiţi şi să nu vă mai agitaţi!” Uneori când un diavol încearcă să iasă dintr-o persoană oamenii devin nerespectuoşi şi agitaţi, acesta fiind lucrul cel mai rău. „Staţi liniştiţi şi nu vă mai agitaţi pentru că El este aici!”

Şi în timp ce le vorbeam, nu ştiu ce s-a întâmplat, dar m-am întors, am strigat-o pe nume şi ¡-am zis: „Mary, uită-te încoace!” iar când a făcut aceasta, şi-a venit în fire.

Vedeţi, este acel timp de necaz, pentru că necazul se ridică dintr-o dată, exact la timp.

A doua zi m-am întâlnit cu domnul Barton şi el a zis:

Frate Branham, inima acelei femei nu mai bătea deloc. Am controlat-o la piept şi la gât, dar era gata.” Cei doi erau dintr-o familie bogată şi ea venise pentru prima dată într-o astfel de adunare.

El m-a dus acasă la ea şi femeia mi-a spus: „Te-am auzit strigându-mă pe nume.” Eu nu o mai văzusem niciodată până atunci, dar Acela era Duhul Sfânt. Înţelegeţi?

Cum am spus, deodată a venit necazul: barca a început să se legene într-o parte şi-n alta şi valurile erau tot mai mari. Probabil că vântul puternic a smuls o pânză jos de pe catarg, în timp ce barca se balansa încoace şi încolo purtată de valurile mari. Curând barca a început să ia apă. Ce problemă! Toate şansele de a mai pluti păreau spulberate, deşi Îl văzuseră făcând atâtea lucruri mari. Când s-a instalat necazul, ei au uitat tot ce făcuse El.

Mă întreb dacă nu cumva este şi în seara aceasta aşa. Noi ştim ce L-am văzut pe Dumnezeu făcând în această trezire. Voi ştiţi aceasta, predicatorilor! Aţi văzut puterea Lui, cum a înviat morţi. El a vestit lucruri care s-au împlinit punct cu punct şi a vindecat bolnavii, mii şi mii fiind vindecaţi în toată lumea. Oh, dar cât de repede uităm de toate acestea imediat ce vine o scuturătură, când se instalează necazul.

Exact aşa s-a întâmplat cu Israel, după ce El a adus toate acele plăgi peste Egipt şi a făcut acele lucruri mari. Când au ajuns la Marea Roşie, Moise a strigat: „Aţi văzut cele zece minuni şi totuşi vă îndoiţi de Dumnezeu?”

Când n-au mai avut apă au început să comenteze şi să se plângă. Aceştia sunt oamenii. Ei uită toate minunile pe care le-a făcut El. Vedeţi? Şi noi o facem.

Poate aşa au făcut şi ucenicii când au dat de necaz. Au intrat într-un necaz din care nu au mai văzut nici o ieşire. Câtă vreme vedem o ieşire, ne ţinem tare, dar ei s-au speriat şi au început să strige pentru că n-au mai văzut nici o ieşire. Erau speriaţi că nu exista nici o soluţie pentru problema lor.

Aş putea să zăbovesc mai mult asupra acestui subiect, dar încerc să ating doar punctele esenţiale ale acestui subiect, ca să puteţi înţelege, deoarece am promis că voi lăsa adunarea liberă la ora nouă.

Fraţilor, în seara aceasta sunt o mulţime de necazuri pentru care nu avem soluţie. Am aici o listă întreagă. Avem probleme naţionale care nu se pot remedia. Pur şi simplu nu ştiu ce să facă. ONU şi toate celelalte instituţii vorbesc şi vorbesc, dar totul devine tot mai rău şi mai rău.

Îmi amintesc seara aceea din Finlanda, când a fost înviat copilul care a fost omorât în stradă. Primarul oraşului a consemnat aceasta, iar eu am semnat pe sigiliul lui. Eu văzusem aceasta cu mulţi ani înainte, într-o vedenie. Când am fost aici, în Arizona, am spus că va fi înviat un copil din morţi şi am povestit cum se va întâmpla. Poate mulţi dintre voi vă mai amintiţi. Totul s-a întâmplat întocmai. Şi tot atunci v-am spus că acest lucru va fi publicat în „Glasul din Healing”. Toţi erau tulburaţi şi se tânguiau, dar acolo era un remediu. Dumnezeu avea remediul şi l-a înviat pe micuţul băiat.

În seara aceea am mers pe străzile din Kuopio, iar acolo erau vreo şase finlandezi tineri care au fost în război deşi nici nu se bărbieriseră încă vreodată. Erau doar nişte copii duşi în război. Ruşii au omorât mulţi dintre ei. Soldaţii erau acolo cu baionetele în mână şi opreau cu ele mulţimile în timp ce mergeam spre ceea ce ei numeau Messuhalli, unde lăsau să intre câte treizeci şi cinci de mii de oameni, după care îi lăsau să plece ca să pot vorbi la alte treizeci şi cinci de mii.

De-a lungul străzii am văzut soldaţi ruşi, iar când am trecut pe lângă ei, m-au salutat cu salutul rusesc în timp ce lacrimile le şiroiau pe obraji. După ce am trecut de ei, am văzut că s-au dus la soldaţii finlandezi şi ¡-au îmbrăţişat.

Frate, Cel care poate face ca un finlandez să îmbrăţişeze un rus ş¡ un rus pe un finlandez, poate pune punct şi la războaie. Dar ei nu pot obţine acest remediu printr-o realizare omenească.

Ea este deja făcută: un Om a murit pentru aceasta.

Biserica are probleme pentru care nu a găsit un remediu. Mă întreb: cum îi vor lua metodiştii pe baptişti să fie metodişti? Cum îi vor face cei din Adunarea lui Dumnezeu pe unitarieni să fie din Adunarea lui Dumnezeu? Cum îi vor converti penticostalii pe toţi prezbiterienii şi luteranii? Cum vor lua catolicii totul? Vedeţi? Ei nu ştiu şi nu pot pentru că nu au remediul.

Tot aşa, ucenicii nu ştiau cum să oprească furtuna aceea deşi Remediul era chiar acolo cu ei.

Daţi-mi voie să vă spun ceva, fraţilor. În toate necazurile noastre există totuşi un Remediu. Este aici, pentru că El este Cuvântul. Este chiar aici, iar Duhul Sfânt este prezent ca să-L manifeste. Deci avem Remediul. Totuşi, „Noi vrem să găsim alte lucruri, vrem să începem o altă organizaţie.” Aceştia suntem noi. Dar nu putem stăpâni aceasta, pentru că a fost deja stăpânit. Dar ştiţi care este problema? Nu vrem să umblăm în felul în care a fost stăpânit pentru noi. Astfel, spuneţi:

Nu ştiu dacă vor avea sau nu un serviciu de vindecare la Goomer, dar este ceva ce nu-mi place la oamenii aceia: sunt holly-rollers, de aceea nu vreau să merg acolo.” Ei bine, aceasta este. Da.

Dar Remediul de care aveţi nevoie este Hristos. El poate s-o facă. Ucenicii Lui de astăzi dau de o mulţime de necazuri şi nu ştiu Remediul. Aşa este.

Daţi-mi voie să vă spun ceva. De multe ori şi sfinţii Lui dau de necaz, de necazuri fizice, dar noi avem Remediul aici. Amin. Avem soluţia.

Mă gândesc la femeia aceasta de aici care are probleme cu plămânii şi pe care o aud cum respiră cu ajutorul măştii de oxigen. Mă gândesc cât de rău doarme noaptea şi la cheltuielile pe care trebuie să le facă. Soră, Remediul este aici; este chiar aici. Nu mai trebuie să faci aceasta, dar trebuie să foloseşti Remediul. Înţelegi?

Ucenicii au dat de un necaz fizic, de un necaz pentru care medicii nu au nici un remediu. Problema lor nu putea fi rezolvată de navigatori, nu o putea rezolva nici un om şi totuşi Remediul era chiar acolo.

Poate în seara aceasta ai o problemă la care doctorul nu are nici un remediu, dar noi Îl avem chiar aici pe El, aşa cum L-au avut şi ei. El este aici. Aşa este. Dar asemenea lor, şi noi uităm pe Cine avem în corabie. Uităm că nu este doar o biserică sau nişte reguli pe care le respectăm, ci este Creatorul cerurilor şi al pământului. Poate că El Se odihneşte acum în urma unei treziri; poate a trimis pe cineva, ca El să Se poată odihni.

În ziua următoare, El urma să întâlnească acel îndrăcit care trebuia ţinut în lanţuri, dar în acel moment Se odihnea şi chiar atunci s-a instalat necazul. El a adormit fiindcă era obosit şi Se odihnea. Şi în acea agitaţie, ucenicii au uitat Cine era cu ei. „Simone, trage mai tare la vâsle! Andrei, trage mai tare! O, ce să ne facem?” Aceasta este.

De ce sunteţi tulburaţi? Pentru că doctorul a spus asta şi cealaltă? Da, a spus. Poate omul are dreptate, dar El ce spune? Aceasta contează, înţelegeţi? Ce spune El?

Şi încă ceva! După ce au văzut tot ce a făcut El, ar fi trebuit să ştie că acel Om care putea cunoaşte gândurile şi care ştia sfârşitul înaintea începutului, ştia şi ce se petrecea în prezent. Amin.

Nu pierdeţi aceasta! El ştia ce urma să se întâmple şi sincer, mă îndoiesc că dormea. El ştia ce urma să se întâmple şi ştia când se va întâmpla; şi totul s-a întâmplat numai ca să le încerce credinţa. Nu aşa a spus El mai târziu?

Poate de aceea eşti bolnav în seara aceasta; de aceea s-a domolit trezirea: ca să vadă ce vei face după tot ceea ce ai văzut că s-a întâmplat. Vreţi să luaţi aceasta şi să faceţi o altă organizaţie?

Dumnezeu a intrat în scenă când a fost adusă în rând acea soră mexicană care avea cancer extins la inimă. Soţul ei este aici.

Oamenii spuneau: „În rând este o femeie moartă.”

Aduceţi-o aici,” am spus eu fiindcă eram sigur că El era prezent.

Cât timp a trecut de atunci, soră Waldrop, şaisprezece ani? Ea era pe moarte din cauza cancerului. Să nu uitaţi că acelaşi Dumnezeu este şi în corabia voastră! Nu vă lăsaţi tulburaţi! Aici este o mărturie care poate întoarce oraşul Phoenix, Valea Maricopa şi lumea întreagă cu susul în jos.

El este încă aici, dar necazul este că noi ne tulburăm la fel ca ei. „O, vai! Trage tare de vâslă! Ce ne vom face?” Nu vă mai gândiţi la aceasta! Uitaţi de aceasta cât timp El este în corabie! Sigur. El a făcut aceasta ca să le încerce credinţa. Nu spune Biblia că aceste încercări prin care trecem sunt mai preţioase decât aurul? Noi nu gândim aşa, dar Biblia are dreptate.

Vi-l puteţi imagina pe Iov, plin de bube, pierzându-şi averea, copiii şi tot ce avea? Nu ¡-a fost uşor, dar Dumnezeu îi dovedea Satanei că avea pe cineva în care putea avea încredere. Poate vrea să facă la fel şi cu tine sau cu ceilalţi. Satana spune: „Dacă îl treci prin aceasta, Te va părăsi…” O, nu! Pe Iov nu l-a putut face să-L părăsească. Nu, domnilor!

El voia doar să-¡ încerce, iar după câteva minute le-a zis: „O, puţin credincioşilor! Nu aţi putut înţelege ce era cu frângerea pâinii şi cu hrănirea celor cinci mii? Nu ştiţi că Eu sunt acelaşi IaHVeH care ¡-am hrănit timp de patruzeci de ani cu mană în pustie? De ce vă temeţi? Nu ştiţi că Eu am despărţit Marea Roşie într-o zi? Nu ştiţi că Eu am deschis pământul şi ¡-a înghiţit pe cei necredincioşi? Odată am măsurat Pământul şi l-am pus acolo în spaţiu!”

El este în corabie. Aceasta nu este o poveste, ci adevărul. Da.

Acum face la fel. El ne încearcă să vadă dacă stăm sau nu credincioşi. El face să treacă trezirea şi lasă o ceaţă în biserică să vadă ce vei face. Îl va lăsa pe Satan să intre între voi, să vadă ce veţi face. Îl va lăsa să vă lovească cumva ca să vadă ce poziţie veţi lua. Iov a spus: „Chiar dacă mă va ucide, eu mă voi încrede în El.” (Iov 13.15). Amin. Aşa este. Amin.

Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au spus: „Dumnezeul nostru este în stare să ne scape din acest foc, dar chiar dacă nu ne va scăpa, tot nu vom ceda.” (Daniel 3.17-18).

Dar noi ne tulburăm la fel ca ucenicii, fiindcă suntem oameni ca ei.

El a dovedit Cine era; a dovedit că era Dumnezeul creaţiei, că era Creatorul. „Oare cui ¡-a poruncit El să coacă pâinea şi să prăjească acel peşte? Cum a făcut-o?” El nu numai că a creat peştele, dar l-a şi prăjit. Acesta este adevărul.

De unde a venit mana care a putut să-¡ ţină în viaţă pe acei oameni timp de patruzeci de ani? Biblia spune că mana a căzut din cer. De unde a luat-o?

De unde au avut corbii aceia carne şi pâine ca să-¡ aducă lui Ilie? Era cumva inteligenţa unei ciori? A omorât ea o vită, a găsit carnea şi a copt pâinea ca să le aducă la Ilie? Nicidecum!

El este Dumnezeu. Dacă nu credem, suntem necredincioşi. Asta-¡ tot. Noi trebuie să credem.

Aceasta a făcut Avraam: „A socotit tot ce era contrar cu ceea ce ¡ s-a spus ca şi cum nici n-ar fi fost.” Nu a contat că îmbătrânea, el a continuat să-I dea slavă lui Dumnezeu pentru făgăduinţă şi a mers mai departe aşa.

El a dovedit prin Cuvânt şi prin semnele adeverite că era Dumnezeu. Astfel, a spus: „Dacă nu fac lucrările scrise despre Mine, să nu Mă credeţi.” Nădăjduiesc că veţi reuşi să gândiţi adânc. Înţelegeţi? Urmăriţi întotdeauna Cuvântul!

Aici a atacat-o Satan pe Eva în grădina Eden: s-a folosit de argumente, a început să argumenteze.

Apoi, când s-a întors şi L-a atacat pe Isus, a venit cu aceleaşi lucruri: „Fă o minune dacă eşti Fiul lui Dumnezeu. Nu am văzut niciuna. Uite, eşti flămând. Fă pâine din aceste pietre.”

Dar El ¡-a răspuns: „Este scris…” Oh, asta este! Când L-a dus pe Templu, ¡-a spus: „Este scris…” şi la fel când L-a dus pe munte: „Este scris…” El a stat numai pe Cuvânt şi astfel l-a pus pe tipul acela exact unde îi era locul.

El le-a spus celor care nu credeau în El şi spuneau că este un ghicitor sau un fel de Beelzebul, un drac care face spiritism: „Care din voi Mă poate învinui de păcat? Dacă nu Mă credeţi pe Mine, cercetaţi Scripturile pentru că socotiţi că aveţi Viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Ele fac slujba Mea ceea ce este.” Înţelegeţi ce vreau să spun? „Ele mărturisesc despre Mine.” Vedeţi, El făcea referire la Scripturi. „Ele mărturisesc despre Mine; ele spun Cine sunt Eu.” Amin. Slavă lui Dumnezeu!

Scripturile spun dacă eşti credincios sau nu. Pe un om îl poţi cunoaşte după mărturia lui. Nu ce spune de aici, ci cum se aliniază cu Scriptura. Aşa poţi şti.

Şi Isus ¡-a invitat să facă aceasta: „Dacă nu întrunesc fiecare caracteristică a lui Mesia, spuneţi-Mi care este aceea! Spuneţi-Mi unde am greşit.” Asta-¡ bună, nu-¡ aşa? (Adunarea spune: „Amin”). „Spuneţi-Mi unde nu am întrunit toate cerinţele şi dacă am făcut sau nu exact ceea ce spun Scripturile că voi face.”

O, creştinilor, dacă ne-am putea alinia cu tot ce spune Scriptura că trebuie să facă un creştin!

Ei trebuiau să ştie că El era Dumnezeul creaţiei; că El era Cel care a creat apa şi vântul. Ar fi trebuit să ştie aceasta, iar dacă o ştiau nu era de înţeles că creaţia trebuia să asculte de Cuvântul Celui care a creat-o?

Haideţi să ne amintim că El a creat şi trupurile noastre. Şi atunci nu trebuie trupurile noastre să asculte porunca Lui? „Scuipa afară acel cancer!” îi spune El trupului şi pleacă. Ia acel Cuvânt şi plantează-l aici şi vei vedea ce se va întâmpla. Sigur. Trupurile noastre trebuie să asculte porunca Lui.

Tu spui că eşti creştin şi cred că eşti, dar pe ce te odihneşti? Într-o zi, El va învia trupurile noastre după ce vor fi pierit. Dacă nu crezi aceasta, de ce te duci la biserică? „Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii.” (1Corinteni 15.19).

Cuvântul făgăduinţei Lui este că „cine crede în Mine, chiar dacă ar muri, va trăi.” Amin. „Eu sunt învierea şi Viaţa.” Amin. „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are Viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 11.25; 6.54). De ce? Pentru că trupul, cenuşa vulcanică din care suntem făcuţi, ascultă porunca Lui, fiindcă este Creatorul lui.

Viaţa care este în noi, nu este doar o viaţă creativă ci este o parte din însăşi Viaţa Lui. De aceea avem autoritate să vorbim unui drac, fiindcă este chiar viaţa creativă a lui Dumnezeu, desigur, dacă eşti uns. Corect. Atunci nu eşti tu cel care vorbeşte, ci Tatăl care locuieşte în tine. „…să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela.” (Matei 10.19). Staţi numai pe Cuvânt! O, îmi place aceasta!

Tocmai când ucenicii credeau că au ajuns la capătul drumului, cuiva ¡-a trecut prin gând că El era încă cu ei. Astfel, cineva a zis: „Noi am pus aici aceste mărturii şi iată că El este chiar pe corabie cu noi, şi Se odihneşte între două treziri. Uite cum ne certăm, ne enervăm, ne îndoim şi ne speriem, când Creatorul însuşi este chiar aici în barca noastră.” Oh, Doamne!

O, Dumnezeule, fă să mai treacă prin gândul nostru lucrul acesta! Fă să se întâmple aceasta, Doamne, să ni se arate aceasta.

Acesta este chiar Dumnezeul care te-a luat şi te-a separat de mama ta; este chiar Dumnezeul care ţi-a dat Duhul Sfânt! El este şi acum tot atât de Dumnezeu cum a fost atunci când ţi-a dat Duhul Sfânt; şi este la fel de aproape de tine, cum a fost şi atunci. Să nu uitaţi că El este chiar lângă voi. Întotdeauna! Aşa este.

Cuiva dintre ei ¡-a trecut prin minte că Creatorul era cu ei în barcă.

Acum voi vorbi puţin cu cei bolnavi. Vă poate trece prin gând că însuşi Dumnezeul în care vă încredeţi, Creatorul cerurilor şi al pământului, Cel care a făcut trupurile voastre, este chiar aici? În seara aceasta El este la fel de mare ca întotdeauna, fiindcă este Dumnezeu. Cât timp El este Dumnezeu, nu poate face ceva mai puţin şi să rămână totuşi Dumnezeu.

Tu spui: „Este adevărat, frate Branham? Aşa spune Scriptura?”

Evrei 13.8 spune că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Atunci ce ar trebui să facem în seara aceasta, frate Groomer, frate Noe? Să-L trezim pe Isus. Dacă este necaz în jur, haideţi să-L chemăm în scenă. Amin.

Treziţi-L pe Isus pentru că Îl avem cu noi. El este cu noi! Sigur că este, fiindcă este Acelaşi ca întotdeauna. Ei au văzut Cuvântul Scripturii vorbit de Dumnezeu cu privire la El; au văzut adeverirea Lui, şi noi la fel.

În ziua de Rusalii, Petru s-a ridicat şi a vorbit fiind inspirat de Duhul Sfânt. Oamenii râdeau şi îşi băteau joc de mâna aceea de evrei care se clătinau, se scuipau, le curgeau balele din gură şi arătau ca nişte beţivi, şi ziceau: „Oamenii aceştia sunt plini de must.”

Dar când s-a ridicat Petru, i-a tăiat la inimă predica pe care a ţinut-o acel predicator care le-a pus în faţă Evanghelia.

El le-a spus: „Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

În zilele din urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise!

Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.” (Fapte 2.14-17). Este adevărat?

Şi ei au întrebat: „Fraţilor, ce să face? Cum putem avea şi noi Aceasta?”

Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

Unii spun că aceasta a fost doar pentru cei din timpul acela, dar dacă vă veţi opri aici, acesta ar fi sfârşitul. Citiţi însă mai departe şi vedeţi ce a spus El: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.39).

Noi vom dovedi în faţa tuturor acestor denominaţiuni reci, că acesta este Adevărul. Amin. Şi dacă această parte din Cuvânt este adevărată, atunci şi restul este adevărat. Da, ei au văzut Scriptura adeverită înaintea lor, şi noi de asemenea.

Nu a fost greu să fie chemat în acţiune. Este foarte uşor să-L chemăm. Urmăriţi-L când intră în acţiune, căci mie aceasta îmi place: să-L văd când vine între oameni.

Ucenicii au strigat: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!” (Luca 8.24). Dar El le-a zis în timp ce Se ştergea la ochi: „Puţin credincioşilor, unde vă este credinţa? Nu aţi văzut tot ce am făcut? Nu au fost dovedite Scripturile prin Mine? Toate făgăduinţele au arătat spre Mine, iar voi aţi spus în continuu că credeţi: „Da, Doamne, Te credem! Vom face aceasta şi cealaltă!” iar când a venit cel mai mic necaz, vă întoarceţi şi plecaţi!”

Nu cumva suntem şi noi, cei de astăzi, aşa? Cu siguranţă, da. „Aţi spus că Mă credeţi! Atunci de ce vă îndoiţi?”

Odată, o femeie care era de la „Ştiinţa creştină,” mi-a spus: „Frate Branham, apreciez afirmaţiile pe care le faci din Scriptură, dar faci o greşeală.”

O, mulţumesc,” am spus eu, „numai una? Cu siguranţă eşti îngăduitoare.”

Ei bine, greşeala ta este că te lauzi prea mult cu Isus.”

Păi, dacă aceasta este singura mea greşeală, sunt sigur că voi avea trecere. Adevărul este că dacă aş avea zece mii de limbi, tot nu L-aş putea lăuda destul şi nu m-aş putea lăuda destul cu El.”

Dar, frate Branham, tu Îl faci divin, Îl faci Dumnezeu!”

El a fost şi este divin. Dacă n-ar fi aşa, atunci a fost cel mai mare înşelător din câţi au existat.” Aşa este.

Păi…”

Nu crezi aceasta?” am întrebat-o eu.

O, domnule Branham, eu cred că a fost un Învăţător şi cred că a fost un proroc, un proroc ca şi ceilalţi proroci.”

Vai, dar te înşeli,” am spus eu.

Dar pot să-ţi dovedesc,” a insistat ea.

Cum?”

În Ioan 11, Biblia spune că Isus a plâns la mormântul lui Lazăr. Cum era posibil să plângă dacă era divin?”

Cel care plângea era omul. Partea nemuritoare era în interior. Acela era Dumnezeu în El.”

O, ce nonsens!”

Atunci dă-mi voie să te întreb ceva. În noaptea aceea pe corabie, era un Om care dormea acolo. Acesta este adevărul. Dormea fiindcă era obosit, ca un om, dar când Şi-a pus piciorul pe marginea bărcii şi a spus: „Taci! Linişteşte-te!” iar vânturile şi valurile L-au ascultat, era mai mult decât un Om. Era un Om când a plâns, dar când ¡-a spus acelui om mort de patru zile: „Lazăre, ieşi afară!” şi el a ieşit, era mai mult decât un Om.

Era un Om când a coborât de pe munte şi era flămând, dar când a luat cinci pâini şi doi peşti şi a hrănit cu ele cinci mii de oameni, acela era Creatorul.” Aşa este. Sigur că da.

Era Dumnezeu în acţiune. O, cât îmi place aceasta! Nu un idol, nu un mit, nu o superstiţie legată de atingerea unei statui, ci era Dumnezeul cel viu în acţiune. Amin! Amin!

Nu ceva ce a fost, ci Ceva ce este chiar acum. Ştiu că pentru lume sună ca o nebunie, dar cât este de minunat pentru sfinţii care Îl cred! Ce minunat! Sigur că da. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Şi chiar dacă era un proroc, El era mai mult decât un proroc. Era Prorocul Dumnezeu. Înţelegeţi? Prorocii erau Cuvântul, pentru că Biblia spune că Cuvântul vine la proroci. Şi cât timp prorocul vorbeşte Cuvântul, El şi Dumnezeu sunt…

Omul nu ştia ce face. El doar vorbea Cuvântul. Înţelegeţi? Fără să ştie ce face, el prorocea sub inspiraţie, ceea ce înseamnă că nu era cuvântul unui om, ci Dumnezeu vorbea prin buzele lui.

Dumnezeu a ales să se folosească de oameni. El putea să aleagă soarele şi să predice Evanghelia prin el. Putea să aleagă vântul şi să predice prin el. Putea să aleagă stelele; putea să aleagă orice voia, dar l-a ales pe om.

Şi cineva o va face. Da, cineva. Dacă va putea găsi un om, un singur om pe care să-l poată ţine în mâna Lui, El o va face. I-a fost atât de greu să găsească un om!

Mă gândesc la Samson. El a găsit un om cu destulă putere. Şi Samson şi-a dedicat puterea pentru Dumnezeu, dar nu şi inima. Inima ¡-a dat-o Dalilei. Înţelegeţi?

Dumnezeu vrea inima ta, puterea ta, sufletul tău, trupul tău, gândirea ta, tot ce ai tu. Este singurul mod în care te poate folosi, pentru că El poate folosi numai un om întreg. Da.

Aşa a fost Isus. „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii.” (Coloseni 2.9). Noi o avem într-o anumită măsură, fiindcă atunci când a coborât Stâlpul de Foc, la Rusalii, Biblia spune că „limbi de foc au fost văzute împărţindu-se şi câte una s-a aşezat pe fiecare dintre ei.” Ce era aceasta? Stâlpul de Foc S-a împărţit peste acei oameni. Ce lucru minunat! Îl înţelegeţi pe Dumnezeu în voi? Înţelegeţi? Dumnezeu în poporul Său.

Unii oameni din biserică spun: „Dacă am putea vedea că El este aici cu noi… Chiar este aici?”

Vedeţi, ei puteau să-L vadă. Acum fiţi atenţi pentru că imediat vom chema rândul de rugăciune. Ei puteau să-L privească şi să spună: „Uite, este în barcă!” Dacă noi am avea un mod de a ne uita la El, am putea spune: „Iată-L aici! Este chiar aici!”

El este atât de aproape! Este chiar mai aproape decât putem gândi: „Căci Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii.” (Matei 28.20). Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin”). El este mai aproape decât a fost cu ei, fiindcă ei trebuiau să străbată corabia până în spate unde era El şi să-L trezească, dar voi nu trebuie să faceţi aceasta! O, Doamne! Mă simt atât de bine! Acum încep să mă simt foarte bine.

Evrei 13.8 spune că „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Şi El a mai spus: „ În timpul de seară, Eu voi fi cu voi tot timpul, până la sfârşit.” Aşa cum am predicat aseară, „Spre seară, Eu voi fi acolo.” Din nou. „Indiferent ce se va întâmpla cu barca, cât de mult se va zgâlţâi sau altceva, Eu nu vă voi părăsi, ci voi fi cu voi până la sfârşitul timpului!”

Tu spui: „Cum poate face aceasta, frate Branham?” În Ioan 14.12, El spune că va dovedi aceasta: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.”

Tu zici: „Aş vrea să-mi dovedeşti că El este aşa cum a fost întotdeauna.” Ei bine, El este aici, iar dovada este că „cine crede în Mine, va face şi el lucrurile pe care le fac Eu.” De ce? Pentru că Viaţa Lui este în tine; nu eşti tu, ci este El. Înţelegeţi? Voi sunteţi rânduiţi să duceţi lucrarea Lui mai departe. „Celui ce crede în Mine, îi voi dovedi că Eu sunt Mesia. Şi cel ce crede în Mine, va face aceleaşi lucruri.” El nu poate minţi, aşa că dacă El este ceea ce credeţi, şi eu ştiu că este, ştiţi ce va face? El este în seara aceasta aici şi aşteaptă să fie dovedit. Aşa este. Ştiţi ce ar trebui să faceţi? Ar trebui să faceţi ca şi ei. Să-L trezim pe Isus care este în noi. Să-L trezim pe Isus în vieţile noastre; pe Dumnezeul care a pus sufletele noastre în clocot, prin Duhul Sfânt; pe Dumnezeul care mi-a deschis ochii orbi; pe Dumnezeul care m-a ridicat de pe patul morţii. Dumnezeul pe care L-am văzut aducând morţi la viaţă, oameni care au fost declaraţi morţi de către medici, în cinci situaţii diferite. Treziţi-L pe acel Dumnezeu! Treziţi-L! Ar trebui să-L chemăm pe Isus, să-L trezim să vină în scenă, fiindcă avem nevoie de El! Da, domnilor.

Chemaţi-L să-Şi confirme Cuvântul! Să-L trezim, să-L înviorăm în noi, astfel încât să treacă toată îndoiala şi neliniştea. Chemaţi-L şi spuneţi: „Doamne, ai spus că peste puţină vreme lumea nu Te va mai vedea. Eu nu sunt din lume. Tu Te-ai rugat să nu fiu din lume, şi nu sunt. Eu sunt al Tău. Şi Tu ai spus: „Lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea.” Doamne, vreau să Te deranjez, vreau să Te trezesc din trupul meu adormit, din inima mea adormită.” Treziţ¡-L pe Isus! „Veniţi la Mine!” Atunci teama şi îndoiala vor dispărea.

Atunci toată neliniştea şi îngrijorarea cu privire la ceea ce a spus doctorul, va înceta, fiindcă El este Dumnezeu şi când vorbeşte, totul se opreşte.

Aş putea vorbi în continuare pentru că mai am câteva pagini de notiţe, dar vreau să vă întreb ceva, fiindcă este deja târziu. Desigur, este cu două ore mai devreme decât aseară, dar vreau să vă spun ceva şi apoi mă voi opri, urmând ca despre restul să vorbim cu altă ocazie.

Poate Dumnezeu să dea greş? (Adunarea spune: „Nu!”). Deci nici Cuvântul Lui, fiindcă El este în Cuvântul Lui.

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (Ioan 1.1,14). „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu (pronume personal) voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii. La sfârşitul timpului, Eu voi fi acolo.” Lumina va străluci din nou în timpul de seară.

Evrei 13.8 spune că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Credeţi aceasta?” (Adunarea spune: „Amin”). Aşa spune în Evrei 13.8. Deci, dacă este scris, să lăsăm să se facă. Nu vă temeţi să puneţi la încercare Cuvântul Lui, fiindcă El este aici! Tot ce trebuie să faceţi, este să-L treziţi!

Noi tragem în piept dintr-un duh nefiltrat care ne face să privim tot timpul spre: „Sunt atât de obosit! Nu mai pot! Am mai văzut aceasta!” De ce arăţi spre acele lucruri? „Păi, am cunoscut pe cineva care s-a încrezut în Dumnezeu şi a murit!”

Eu cunosc milioane care au fost trataţi de medici şi au murit. Sigur. Dacă doctorul a făcut tot ce a putut, nu-ţi mai rămâne altceva de făcut decât să te încrezi în Dumnezeu, şi dacă crezi…

Tu nu poţi spune doar: „Păi, mă voi încrede în El…” Aceasta nu este corect. Trebuie s-o faci cu adevărat, nu doar aşa.

Tu trebuie să-L trezeşti, să insişti să Se trezească până Îl vezi intrând. Nu pot rugăciunile tale să facă aceasta? Nu pot rugăciunile tale să-L scoale din odihna Lui ca să vină în scenă? Ei au făcut-o. Ei au strigat: „Doamne, pierim!” Şi El a venit în scenă. Şi noi putem face acelaşi lucru. Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Atunci să ne rugăm.

O, Doamne, a fost doar un simplu gând: „Treziţi-L pe Isus!” Atât de mult timp nu am folosit Duhul Lui şi credinţa Lui, încât a adormit în sufletele noastre! Ajută-ne să ne scuturăm în seara aceasta, să ne ridicăm şi să nu mai dormim, ca să putem vedea că El este încă în barcă.

O, Doamne, astăzi am încercat să-mi scutur sufletul. Am ştiut că în seara aceasta trebuie să stau în faţa unui grup mic de oameni. Trezeşte-Te, Doamne Isuse, şi vino afară fiindcă am pus Cuvântul Tău înaintea oamenilor. A fost adus ca să fie încercat, de aceea Te rog să-¡ dovedeşti acestei audienţe că eşti încă viu şi că eşti încă aici cu noi, Doamne. Dovedeşte-le că cuvintele Tale care spun: „Eu voi fi cu voi până la sfârşitul lumii,” sunt adevărate şi că eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Tu eşti încă în corabie, Doamne, în vechea corabie a Sionului care ne duce pe mări învolburate. Ce contează că diavolul trimite o furtună peste noi, cât timp Tu eşti în corabia noastră? Tată, fii cu noi! Te rog să păşeşti în seara aceasta în inimile oamenilor.

Te rog să păşeşti în inima mea, în sufletul meu, în gândul meu, în ochii mei, în buzele mele. Fie ca această predare a mea să fie o confirmare a Cuvântului Tău pe care L-ai promis în Ioan 14.12 şi care spune că „cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.”

Fie ca aceasta să meargă în audienţă şi ei să creadă că ceea ce ai spus Tu este adevărat: „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea.” Te rugăm să Te descoperi, Doamne, în timp ce stăm în locurile cereşti în Isus Hristos, fiindcă este făgăduinţa Ta. Cuvintele Tale nu pot cădea. Desigur, este nevoie de credinţa oamenilor ca să Te poată primi. Aceasta este tot ce putem face.

Dumnezeule, Te rog să aduni slavă pentru Tine, fiindcă Îţi încredinţez această audienţă, Mesajul şi sămânţa care a fost semănată. Fie ca Duhul Sfânt să vină şi să-Şi dea Lumina Sa. Îngăduie ca ei să creadă de îndată ce străluceşte Lumina, aşa cum s-a întâmplat cu sămânţa din inima femeii samaritence. Fie ca bolnavii să o vadă şi la fel toţi cei care au o dorinţă, astfel încât să fie vindecaţi şi să primească ce cer, în Numele lui Isus. Amin.

Acum credeţi? (Adunarea spune: „Amin”).S-au împărţit numere de rugăciune? Voi încerca, dar nu voi putea chema decât câteva. Este aglomerat, dar vom încerca să-¡ aducem pe câţiva sus, iar unii din voi să vă rugaţi pentru ei.

Nu vă îndoiţi, ci credeţi! Veţi face aceasta? Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cei ce cred. În ordine. Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cei ce cred, deci trebuie să credeţi. Trebuie să credeţi că Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul. În ordine.

Câţi pot încăpea aici sus, opt sau zece? Deci cine are numărul A1?

Văd că aici sunt şi spanioli şi indieni. Poate nu înţeleg toţi engleza.

În ordine. Iată că vine o femeie. Cine are numărul doi? Chiar aici. Da, este chiar aici. Numărul trei? În ordine, vino aici dacă vrei. Numerele: patru, cinci, şase, şapte şi opt? Cineva să ia din cale copilul acela să nu fie călcat. Nouă, zece? În ordine. Sunt zece. Haideţi să-¡ aliniem aşa. Foarte bine.

Câţi din voi credeţi din toată inima? (Adunarea spune: „Amin”).

Acum vreau să staţi plini de respect. Am vorbit deja mai mult de o oră, dar ceea ce am spus nu înseamnă nimic dacă nu este confirmat de Dumnezeu. Dar chiar şi dacă nu confirmă, Cuvântul Lui are dreptate, indiferent dacă va face ceva sau nu. El a făcut-o întotdeauna şi nu m-a lăsat niciodată., şi ştiu că nu mă va lăsa nici de data aceasta pentru că aşa a promis. Dar trebuie să credem din toată inima.

Aş vrea ca cei din rândul de rugăciune să priviţi aici. Bănuiesc că toţi îmi sunteţi străini. Dacă este aşa, ridicaţi mâna. Ridicaţi mâna dacă ştiţi că nu vă cunosc. Vedeţi? Deci nu-¡ cunosc pe oamenii aceştia.

Totuşi, cunosc câţiva din rândul acela. Nu sunt sigur, dar cred că aceea este soţia fratelui Noe.

Ce mai face fratele Johnson? Am auzit că a avut un infarct, este adevărat? Ce spune? Este adevărat? Fii binecuvântată. Aceşti oameni au fost ca nişte părinţi pentru mine, când am început adunarea de aici din Arkansas. Nu voi uita niciodată Arkansas-ul. Nu, domnilor. Câţi din cei de la început sunt în seara aceasta aici? Să vă văd mâinile. Cred că restul sunt din Oklahoma. Cam aşa este. Dar noi toţi suntem legaţi de ceruri şi stăm împreună în locurile cereşti în Hristos Isus.

Soră şi frate Jones, vă amintiţi că atunci când am venit pentru prima dată în biserică, singurul mod prin care puteam cunoaşte problemele oamenilor era să iau mâna lor în mâna mea, după care aşteptam puţin. Şi El spunea: „Tumoare, cataractă, etc.” Atunci v-am spus că va veni un timp în care, dacă voi fi sincer, voi cunoaşte chiar şi tainele inimii oamenilor. Vedeţi? Aşa este. Câţi îşi mai amintesc de prima mea vizită la Phoenix? (Adunarea spune: „Amin”). În ordine. Şi s-a întâmplat? („Amin”). Vedeţi?

Amintiţi-vă, urmăriţi înregistrarea aceea. Acum păşiţi puţin mai sus. Înţelegeţi? Mergem mai sus, puţin mai sus, şi tot mai sus. Amintiţi-vă!

Acum vrem să-L vedem pe Isus. Vreau să-L văd. Noi ştim că trupul Lui nu va mai veni pe pământ decât atunci când va veni pentru Biserică, fiindcă trebuie să rămână acolo ca Jertfă. Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin”). Trebuie să fie pe altar. În seara aceasta, El stă pe tronul lui Dumnezeu. Trebuie să fie acolo pentru că prin rănile Lui suntem vindecaţi. El este Jertfa şi Jertfa este pe altar. Vedeţi? De aceea trupul Lui nu poate veni, dar Viaţa care era în Hristos a venit înapoi peste Biserică în forma Duhului Sfânt.

Oricum, nu trupul acela făcea acele lucrări, pentru că El a spus: „…nu Eu, ci Tatăl care locuieşte în Mine; El face aceste lucrări ale Lui.” (Ioan 14.10). Să credeţi aceasta, bine? (Adunarea spune: „Amin”).

Dacă v-aş spune că în mine este duhul unui gangster, v-aţi aştepta să am o armă şi să fiu rău. Dacă aş avea duhul unui artist, aş aştepta să iau pensula şi să pictez, înţelegeţi?

Dar dacă vă spun că este Duhul lui Hristos, voi face lucrările lui Hristos, pentru că El a spus: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Este ca şi cum ai pune viaţa unei viţe în altceva: acea plantă va rodi rodul vieţii care este în acea viţă.

Eu nu ştiu dacă El va face aceasta acum, nu ştiu, dar printr-un dar… Eu nu mai trebuie să explic aceasta. Nu pot.

Mulţi din voi ştiu că am fost de multe ori în jurul lumii şi a trebuit să vorbesc în faţa unei jumătăţi de milion de oameni. Trebuia să aştept să se traducă prin cincisprezece traducători, apoi continuam cu ceea ce am spus, dar ceea ce vreau să spun este că am văzut Duhul lui Dumnezeu făcând exact ceea ce a făcut şi aici. Înţelegeţi? În toate naţiunile şi în toate limbile, fără excepţie.

Dar nu uitaţi că aceasta nu a ajuns în toată lumea. Când a fost Isus pe pământ, mai mult de o treime din evrei nu au ştiut nimic despre venirea Lui. El a venit la cei aleşi şi ei L-au primit. Aşa este. Acolo merge Duhul Lui şi în seara aceasta: la cei aleşi.

Dacă puteţi crede că Isus a murit pentru păcatele voastre şi L-aţi acceptat ca Mântuitorul vostru; dacă El v-a luat vieţile şi le-a înnoit, atunci să nu uitaţi că prin rănile Lui am fost vindecaţi. Deci am fost. Voi aţi fost deja vindecaţi. Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Biblia spune că „am fost vindecaţi”. Este adevărat? Nu „vom fi”, ci am fost deja vindecaţi. La trecut.

Problema păcatului a fost rezolvată la Calvar când a murit Isus. Credeţi aceasta, fraţilor? (Fraţii spun: Amin”). Vedeţi, El este Mielul lui Dumnezeu care ia păcatele lumii, dar acest lucru nu vă va ajuta la nimic până când nu acceptaţi iertarea Lui. Trebuie s-o acceptaţi şi în acelaşi fel trebuie să acceptaţi şi vindecarea.

Dacă cineva vine şi spune: „Te voi vindeca,” este greşit, este contrar Scripturii. El trebuie să-ţi arate unde a făcut Isus aceasta pentru tine şi că depinde de credinţa ta. Dumnezeu nu poate lucra împotriva credinţi tale. Deci trebuie să crezi.

Priviţi ce spune Scriptura despre Isus atunci când a venit la ai Săi: „Nu a putut face multe lucrări din pricina necredinţei lor.” (Matei 13.58). Vedeţi? El a dovedit în timpul acela că era Mesia.

Fie ca Dumnezeu să mă ajute şi să-mi smerească duhul astfel încât să pot dovedi că El este încă Mesia; că Dumnezeul care a fost atunci pe pământ poate lua un trup muritor, predat Lui, şi să lucreze prin el exact cum a făgăduit. Nu ar fi convingător lucrul acesta? Nu ar arăta aceasta că El nu doarme? El este treaz şi aşteaptă să fie chemat în acţiune.

Dar ce am a face cu aceasta eu, care stau în seara aceasta aici? Aici sunt în jur de o sută cincizeci de oameni, dar nu are nicio importanţă numărul, dacă sunt o sută cincizeci, cinci sute de mii sau doar unul singur.

Dacă cineva crede că aceasta este o scamatorie, îl invit să vină aici sus, să-mi ia locul şi să facă acelaşi lucru. Vedeţi? Dumnezeu trebuie să dovedească dacă este aici sau nu.

Dă-¡ numărul băiatului de acolo şi vino aici. Aici este o doamnă cu mult mai tânără decât mine, pe care nu am mai văzut-o niciodată. Bănuiesc că suntem străini, că nu ne cunoaştem, nu-¡ aşa?

Când vei ajunge acasă să citeşti Ioan 4 ca să vezi dacă locul acesta nu este la fel ca cel din Sihar. A fost cineva în Palestina, în Sihar? Fântâna unde a stat femeia samariteană este încă acolo, înconjurată de vie. Isus stătea rezemat de zid când a venit ea. El a văzut totul, a văzut-o cum venea să ia apă, iar când a ajuns acolo, a discutat cu ea până când a aflat care era problema ei şi ¡-a spus de ea.

Când a auzit acele cuvinte, femeia I-a zis: „Doamne, văd că eşti proroc.” Păi, trebuia să fie! Iar dacă era proroc, Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vină la El. Şi femeia a continuat: „Noi Îl aşteptăm pe Mesia, iar când va veni El, va face aceste lucruri.” Câţi ştiţi că aşa spune Scriptura? (Adunarea spune: „Amin”). Aceasta este Scriptura.

Eu stau cu mâna pe Biblie. Din câte ştiu, nu am mai văzut-o niciodată pe femeia aceasta, este o străină pentru mine. Acum, Cuvântul trebuie să fie corect sau greşit. Vedeţi? Ori corect, ori greşit. Nu se poate altfel!

Doamnă, aş vrea să vorbesc puţin cu tine, aşa cum a făcut Domnul nostru cu femeia de la fântână. Dacă ţi-aş spune: „Desigur, dacă ai număr de rugăciune eşti cu siguranţă bolnavă.” Şi aş continua: „Slavă lui Dumnezeu!” după care mi-aş pune mâinile peste tine. „Slavă lui Dumnezeu, căci vei fi bine!” Nu ar fi nimic greşit în aceasta. Aşa este.

Biblia spune: „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii de vor însănătoşi.” Acesta este adevărul.

Dar atunci ai putea să te scarpini în cap şi să zici: „Oare mi-a spus adevărul? Mă voi face bine?”

Dar dacă acel Cineva care cunoaşte viaţa ta, unde ai fost şi ce ai făcut, ar veni şi ţi-ar vorbi ca acelei femei, ai crede că El poate să-ţi spună şi ce va fi. Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin”). Sigur că da.

Femeia aceasta poate să fie bolnavă sau poate să fie aici pentru altcineva. Poate este bolnavă, poate are probleme financiare sau casnice, eu nu ştiu, nu pot spune. Dar orice ar fi, dacă El va descoperi, ea va şti dacă este adevărat sau nu. Dacă nu este corect, atunci nu este Duhul lui Dumnezeu şi prorocul este mincinos. Dar dacă este corect, atunci este Duhul lui Dumnezeu.

Nu ne simţim minunat când ştim că Isus este cu noi în seara aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Nu vă dă aceasta credinţă? („Amin”). Sigur că da.

Eu nu pot s-o vindec pe femeia aceasta. Nu pot, pentru că ea a fost deja vindecată. Înţelegeţi? Totul se bazează pe credinţa ei. Dacă El ar sta aici îmbrăcat cu costumul acesta, nu ar putea s-o vindece, ci ¡-ar spune că a făcut-o deja. „Dacă poţi crede că am făcut-o deja, totul s-a sfârşit!” Înţelegeţi?

Tot ce poate face este să dovedească faptul că El este Mesia, Profetul Dumnezeu care trebuia să vină. Şi El a promis că ucenicii Lui vor face aceleaşi lucrări. Deci priviţi! Mergem înapoi la Scriptură pentru că aceasta este Scriptura, fraţilor. Ştiu că este contrară gândirii religioase moderne, dar este Cuvântul lui Dumnezeu, este felul Lui de lucrare pentru că aşa a spus. Aici este Scriptura pe care puteţi s-o citiţi singuri, Scriptura pe care ei încearcă s-o sucească şi să facă altceva din Ea.

Acum vreau să vă întreb ceva. Să nu uitaţi că se va întâmpla ceva. Şi dacă se întâmplă, câţi veţi accepta şi veţi spune: „Aceasta este suficient pentru mine!”? (Adunarea spune: „Amin”).

Vei crede, doamnă? Dar voi, restul, veţi crede? („Amin”). Dumnezeu să fie Judecătorul.

Câţi din voi au văzut fotografia cu Lumina Îngerului Domnului? Acea Lumină autentificată de George J.Lacy. Acea Lumină este acum între mine şi femeie. Ştiu că ea este credincioasă. Aşa este.

Tu vrei să mă rog pentru tine, pentru bubele pe care le ai pe corp. Mai sunt şi alte probleme. O clipă… Am intrat în contact cu duhul tău. Tu te pregăteşti de operaţie. Aşa este. El spune că este fierea. Aşa este. Ce zici? Dumnezeu să te binecuvânteze. Crede. Aceasta este. Amin.

Nu este acesta, Hristos? (Adunarea spune: „Amin”). Întrebaţi-o pe femeie, dacă vreţi. Acesta este El, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Vedeţi? Credinţa ta L-a trezit. El este acum în scenă ca să facă lucruri care să vă ajute, să vă binecuvânteze şi să vă dea ceea ce doriţi să primiţi.

O singură vedenie m-a slăbit mai mult decât a făcut-o o oră şi jumătate de predicare. Simt că tremur şi slăbesc.

Aseară, Duhul Sfânt a atins trei sau patru oameni, dar n-au răspuns destul de repede şi El S-a întristat, a plecat de acolo şi m-a lăsat. Tu trebuie să-I răspunzi înapoi. Da, domnilor. Să nu uitaţi că El nu este obligat faţă de voi, ci voi sunteţi obligaţi faţă de El.

Noi suntem străini unul faţă de celălalt. (Sora spune: „Te-am mai văzut odată”). O, m-ai mai văzut o dată. („Da”). Aici în Arizona? („Da, am fost în rândul de rugăciune, dar mai demult, în 1954 sau 1955.”). Da. Cu mult timp în urmă. Îmi amintesc că cel mai lung rând de rugăciune pe care l-am avut în viaţa mea a fost aici în Phoenix.

Am uitat numele acelei biserici, dar este o biserică mare a Evangheliei depline, Păstorul ei era dr. Sutton sau aşa ceva. (Cineva spune: „Faulkner”). Aşa este, Faulkner.

Vă amintiţi rândul acela? Am început după-amiaza şi m-am rugat până la miezul nopţii. Îmi puneam doar mâinile peste oameni. Am slăbit atât de mult încât abia mă mai puteam mişca.

Aceasta a fost înainte să vină vedenia. Ea a venit când eram singur, iar eu am venit şi v-am spus ce se va întâmpla. Şi întotdeauna s-a întâmplat, nu-¡ aşa? (Adunarea spune: „Amin”). Da. Ce spune? „Crede.” Dumnezeu confirmă.

Acum, fiindcă presupun că atunci m-am rugat pentru o jumătate de milion de oameni, cu siguranţă nu o mai ştiu pe femeia aceasta. Şi apropo, întunericul care era deasupra ei, a plecat. Aşa este. Ştiu că acum te simţi diferit, nu-¡ aşa? Tot ce trebuie să faci este să-ţi păstrezi credinţa. Să fii plină de bucurie şi de credinţă pentru că altfel se va întoarce cu alte cinci sau şapte şi atunci va fi mai rău. Stai acolo şi spune: „Eu cred. Asta-¡ tot!”

Pentru că suntem străini unul faţă de altul, aş vrea să mai avem încă două sau trei mărturii, pentru că Biblia spune: „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.” (Matei 18.16).

Aş vrea să folosesc restul timpului pentru rândul de rugăciune, aşa că nu mă voi mai opri prea mult cu deosebirea. Doar ca să ştiţi.

Apropo, doamna care stă aici şi care are crize de ameţeală. Dacă crezi, ele nu se vor mai repeta. Spuneţi-mi de ce s-a atins ea? Am văzut cum cercul de Lumină s-a dus în colţul acela. Apoi am văzut în vedenie cum femeia îşi ţinea capul aşa şi îl mişca în faţă şi în spate. Ce a făcut ea? S-a atins de haina Lui. Biblia spune că „El este Marele Preot”, este adevărat? „…care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre.” Aceasta a făcut ea. Vedeţi cât de repede a răspuns El? Doar să credeţi. Credinţa face acest lucru adevărat.

Acum vedeţi de ce nu merg mai departe cu rândul? Încerc să mă menajez ca să mă pot ruga şi mâine pentru bolnavi. Am vrut să vedeţi că El a venit în scenă. Acesta este El, nu eu. Eu nu am văzut-o niciodată pe femeia aceea şi nu ştiu nimic despre ea.

Este atât de simplu încât deştepţii de astăzi se poticnesc din pricina simplităţii. Vedeţi? De aceea nu au parte. Ei încearcă să-şi închipuie cum este, dar tu nu îţi poţi închipui aceasta, ci trebuie să crezi. Doar să crezi.

Fata aceea indiancă are dureri de cap, dar dacă crede o vor părăsi. Eu nu am mai văzut-o niciodată.

Atingeţi-L! Atingeţi-L numai o dată şi veţi vedea că este adevărat.

Oamenii aceştia sunt străini pentru mine. Întrebaţi-o pe femeie. Acesta este adevărul şi îl spun înaintea lui Dumnezeu care este în scenă. Să credeţi! Nu vă poticniţi, ci credeţi! Credeţi, fiindcă atunci o va face şi pentru voi. Toţi puteţi fi vindecaţi dacă credeţi.

Vedeţi, aici pe platformă este o femeie, iar Duhul Sfânt Se mişcă prin audienţă şi vindecă oamenii, arătând astfel că este pretutindeni, Omniprezent, Omnipotent şi Atotcunoscător. Amin. Glorie! Treziţi-L pe Isus din voi! Lăsaţi-L să intre în voi în forma Duhului Sfânt.

Eu nu te cunosc, dar Domnul Dumnezeu te cunoaşte şi poate să descopere de ce eşti aici. Dacă ar face aceasta, ai crede, nu-¡ aşa? În ordine. Uită-te la mine! Prin aceasta am vrut să spun ceea ce au spus Petru şi Ioan când au zis: „Uită-te la noi!”

Simt că vine de peste tot şi cred că imediat vom avea un serviciu de vindecare real.

Tu ai probleme cu ochii, eşti aproape oarbă. Nervii de la ochii tăi sunt aproape morţi.

Mai înainte am prins un gând: „A ghicit aceasta!” Nu, nu am ghicit. Nu! Nu uitaţi că prin Duhul Sfânt pot să vă prind şi gândurile.

Haideţi să vedem dacă am ghicit. Uită-te aici, soră! Tu eşti o credincioasă. Ai probleme cu pieptul şi ai cancer de piele pe partea din spate a gâtului. Crezi că Dumnezeu îl va îndepărta? (Sora spune: „Da, domnule”). Vrei să te întorci în New Mexico de unde ai venit şi să crezi că Dumnezeu te-a vindecat? În ordine, doamnă Watkins, du-te acasă şi fii vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Du-te şi crede.

Nu te cunosc, suntem străini unul faţă de celălalt, dar Dumnezeu te cunoaşte. Tu ai în inima ta o dorinţă, dar nu pentru tine, ci pentru altcineva. Văd un bărbat tânăr, nu, sunt doi. Sunt fiii tăi. Nu, unul este fiu, iar celălalt este ginere. Amândoi au probleme la stomac. Amândoi au o umbră neagră peste ei şi amândoi sunt păcătoşi. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Acum crezi? Câţi cred împreună cu ea? Haideţi să ne rugăm.

Doamne Isuse, noi credem pentru cererea sorei noastre şi o binecuvântez în Numele Tău. Îngăduie ca ea să primească ceea ce a cerut, spre slava Ta. Amin.

Acum credeţi din toată inima? (Adunarea spune: „Amin!”).

Vino aici. Crezi că El poate să-mi spună care este problema ta? Nu ar fi minunat să scapi de acea astmă, şi să mergi acasă vindecată? Ei bine, dacă crezi aşa va fi.

Vorbeşti engleza? Ai probleme cu inima şi cu stomacul. Crede în Domnul Isus şi te vor părăsi. Amin. În ordine.

Vino, doamnă. Vorbeşti engleza? Respiri greu pentru că ai astmă. Du-te şi crede. Respiră! Crede în Numele Domnului Isus.

Vino. Vorbeşti engleza? Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Problema ta este la spate. Crede şi nu te va mai supăra.

Crezi că sunt slujitorul Lui? Te supără artrita. Văd cum încerci să te dai jos din pat şi abia reuşeşti. Du-te, crede şi vei fi bine.

Credeţi? (Adunarea spune: „Amin”). Din toată inima? („Amin”).Treziţi-L chiar acum pe Isus în voi! Hristos este aici. El este în scenă. Credeţi cu toţii aceasta? („Amin”).

Acum puneţi-vă mâinile unul peste altul. Doar puneţi-vă mâinile, iar eu voi citi ceva din Scriptură. Isus a spus: „Mergeţi în toată lumea…” în Tempe, Arizona, „propovăduiţi Evanghelia… Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Să credeţi că Isus este prezent aici! Spuneţi: „Amin!” (Adunarea spune: „Amin”). Acelaşi Duh care era în Isus Hristos este în seara aceasta aici, în această biserică.

Acum rugaţi-vă pentru persoana peste care v-aţi pus mâinile. Rugaţi-vă şi spuneţi: „Doamne Dumnezeule, vindecă persoana aceasta.” Ei se roagă pentru voi.

Doamne Isuse, mă rog, Dumnezeule, să trimiţi puterea şi Duhul Tău peste această audienţă, peste femeia care stă aici cu acea mască pe figură. Vindecă-¡, Te rog.

Fă ca diavolul şi furtunile lui să se potolească, iar puterea lui Dumnezeu să preia controlul asupra acestei audienţe şi să scoată afară orice putere necurată şi orice necredinţă. Amin.

– Amin –

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *