Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – SEMNUL FIAREI

13 Mai 1954 – Jeffersonville, Indiana

Întotdeauna în vorbirea noastră prezentăm un singur lucru: pe Isus Hristos, şi căutăm să facem un singur lucru: voia Sa. De aceea, dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară voi vorbi despre „Pecetea lui Dumnezeu.”

În seara aceasta aş vrea să vorbim despre unul din cele mai fierbinţi subiecte actuale: „Semnul fiarei.”

Aseară am trecut prin epocile Bisericii. Am început cu prima epocă, epoca Bisericii Efes şi am încheiat cu epoca Bisericii Laodicea. Fie ca Domnul să adauge binecuvântarea Sa la Cuvânt.

Înainte de a deschide Biblia pentru a citi Cuvântul divin, aş vrea să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

Bunule Tată ceresc, Îţi suntem recunoscători pentru că avem harul să fim vii în seara aceasta, şi pentru că suntem sănătoşi şi în putere, astfel încât am putut veni în locul acesta unde se citeşte şi se vesteşte Cuvântul lui Dumnezeu.

Răscumpărătorule binecuvântat, Te rugăm pe Tine, care ne-ai spălat păcatele prin sângele Tău ca să ne putem prezenta înaintea Tatălui fără nici o vină în Hristos Isus, să vii în seara aceasta, să iei Cuvântul şi să ne deschizi inimile pentru El. Îngăduie ca Duhul Sfânt să aducă Cuvântul aşa cum este dat de Tine, ca în felul acesta să ajungă direct la ţintă: la inimile celor care ascultă această predică. Fie ca nimeni să nu se ofenseze de Cuvântul Tău, iar dacă voi spune cumva ceva contrar călăuzirii Tale, fă ca Duhul Sfânt să mă oprească încă înainte ca acel cuvânt să fie pronunţat, pentru că dorinţa mea este să vorbesc numai Adevărul şi să umblu în El.

Binecuvântează-ne aşa cum stăm înaintea Ta şi iartă-ne păcatele ca să fim curaţi în timp ce stăm adunaţi în această casă de închinare. Îngăduie ca păcatele noastre să fie puse sub sânge, iar duhurile noastre să fie aşezate într-o atitudine de închinare corectă, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Mi-am notat câteva versete de la care să încep, dar parcă nu are intrare nici unul dintre ele. Aşa procedez întotdeauna când vin sus: îmi pregătesc 4-5 texte de la care să încep.

Fac aceasta numai ca o introducere, deoarece nu mă pregătesc niciodată pentru ceea ce voi spune în continuare. Citesc doar textele pregătite, apoi Îl aştept pe El. Uneori totul pare greu, dar aceasta este singura modalitate prin care aduc mesajul.

Ceea ce vreau să spun de la început este că Cuvântul pe care Îl aduc nu se îndreaptă împotriva vreunui om sau a vreunei religii. Noi nu avem nimic împotriva nimănui şi credem că suntem americani, ceea ce-i dă fiecărui om libertatea de a se închina lui Dumnezeu aşa cum îi dictează conştiinţa.  Aşa vrem să privim întotdeauna lucrurile. În ce priveşte însă bisericile, fiecare are propria ei doctrină.

Oamenii din denominaţiuni au un crez pe care îşi bazează toată învăţătura. Ei spun: „Acesta este crezul nostru!” Nu contează ce gândeşte predicatorul, el trebuie să predice crezul acelei denominaţiuni pentru că îi aparţine.

În ce ne priveşte, noi nu avem nici un crez, ci posedăm credinţa în Domnul Isus Hristos. Aici nu este nici o lege, doar dragostea.  Nu este nici o altă carte, doar Biblia, iar Hristos este Capul nostru. Biblia este Cartea din care îmi iau textele, iar câmpul meu de lucru este lumea. Mai mult, îmi place să predic numai aşa cum sunt călăuzit de El şi cum îmi descoperă El lucrurile.

Tema despre care vreau să vorbesc în seara aceasta este un subiect greu şi dur, un subiect în care Cuvântul devine tăietor, dar voi ştiţi cu toţii că adunarea este un loc de judecată.

Cuvântul spune că judecata începe (De unde?) din casa lui Dumnezeu. Aşa este. Acesta este locul de unde începe judecata Lui.

Dacă ar trebui să mergeţi la tribunal, aţi vedea că ei au o carte cu toate legile, din care se citeşte articolul în care se încadrează problema voastră.

Aceeaşi este situaţia şi în casa Domnului. Noi trebuie să luăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să primim rezolvarea oricărei probleme.

Eu sunt om şi s-ar putea să greşesc, dar mă silesc să vă citesc totul din Cuvânt, pentru că El nu poate greşi. Eu stau pe Cuvânt şi nu spun decât ceea ce spune El.

Nu ştiu dacă aceasta este voia Domnului, dar aş vrea să stau aici timp de o săptămână, să privesc ceea ce spune Cuvântul, începând din Daniel până în Apocalipsa şi să vă arăt cum se leagă fiecare prorocie.

Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, este formată de altfel prin legarea fiecărei bucăţi de profeţie care a fost dată prin Duhul lui Dumnezeu. Ea cuprinde 66 de cărţi şi a fost scrisă de diferiţi oameni, care au trăit în timpuri şi locuri diferite, dar cu toate acestea  nici măcar una dintre ele nu o contrazice pe cealaltă, ci toate se completează într-o unitate desăvârşită. Niciodată în lume nu s-a scris o altă carte care să se poată asemăna cu Biblia.

De două mii de ani încoace, oamenii au încercat tot timpul să adauge sau să scoată ceva din rugăciunea Domnului Isus, dar nu au reuşit s-o facă mai bună pentru că ea este desăvârşită. Ea este Cuvântul lui Dumnezeu.

Eu cred că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Fiecare Cuvânt scris în ea a fost inspirat. Eu nu pot crede că o parte din ea este inspirată şi alta nu! Dimpotrivă, cred că toată Biblia este inspirată. Ori este toată inspirată, deci adevărată, ori este greşită! Dacă este şi inspirată şi neinspirată, cum vor şti ce este adevărat şi ce nu este adevărat? Eu cred însă din toată inima că fiecare iotă din Biblie este Adevărul şi sunt gata să-mi sacrific în orice clipă viaţa pentru încredinţarea pe care o am: că Biblia este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Fraţii au propus să ne întâlnim şi sâmbătă seara, iar dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară vă voi spune despre ce voi vorbi sâmbătă.

În seara aceasta ne oprim la „Semnul fiarei”, iar mâine seară vom vorbi despre „Pecetea lui Dumnezeu.”

Aceste două subiecte sunt vitale pentru biserică, deoarece cred că trăim în timpul când este pe cale să înceapă judecata Domnului. Eu cred că suntem deja acolo, de aceea dorim să ne apropiem cu toată seriozitatea de Biblie, ca să auzim prezentarea ei referitoare la aceste lucruri. Şi prezentarea ei este cu siguranţă desăvârşită.

Astăzi, oamenii vorbesc foarte mult despre „Semnul fiarei.”

Ce este „semnul fiarei”? Cine-l pune? Unde? Cine îl va primi? Ce se va întâmpla cu cei care îl primesc? Îi va vătăma? Are el vreo urmare asupra celor care îl primesc? Aceasta dorim să aflăm în seara aceasta din Cuvântul lui Dumnezeu. Şi prima întrebare care se ridică este: Vorbeşte Biblia despre vreun semn al fiarei?

A doua întrebare care se pune este: În ce epocă se pune el? Cine sunt cei care îl vor avea? Ce putem face noi? S-ar putea să îl avem şi să nu ştim? Şi aşa mai departe.  Sunt o mulţime de întrebări care se ridică, iar noi vom încerca să răspundem la ele pe rând.

Din câte ştiu eu, Biblia atinge două subiecte vitale:

  1. Semnul fiarei;
  2. Pecetea lui Dumnezeu.

În seara aceasta vom vorbi despre semnul fiarei. Este periculos să ai acest semn? Pentru a răspunde la întrebarea aceasta vom deschide Biblia la Apocalipsa 14.9-10, unde apare cel de-al treilea înger.

Îl văd printre noi pe fratele Stanley şi pe alţi doi sau trei predicatori. Aseară au fost printre noi câţiva fraţi de la seminarul baptist din Louisville şi cred că au venit şi în seara aceasta. Poate sunt prezenţi şi metodişti, catolici şi chiar iudei ortodocşi.

Dorinţa mea este ca nici unul din cei veniţi în locul acesta, să nu fie jignit, dar vom vorbi întocmai cum este scris în Biblie. Aş vrea să ne apropiem de Cuvântul Lui cu frică şi cutremur, fiind conştienţi că El ne va judeca după cuvintele pe care le vom spune. Cuvintele noastre ne vor aduce binecuvântarea Sa sau ne vor condamna în ziua judecăţii.

Dacă eu ştiu ceva şi nu vreau să vă spun, deşi este Adevărul, Dumnezeu mă va face răspunzător pentru aceasta în ziua judecăţii.  De ce aceasta? Pentru că sufletele acelea vor ridica mâinile împotriva mea pentru că le-am ascuns Adevărul şi vor spune: „Frate Branham, dacă ne-ai fi spus adevărul, astăzi nu am fi în locul acesta!”

Dorinţa mea este să pot spune ca Pavel:

De aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sângele tuturor.

Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.” (Fapte 20.26-27).

Acesta-i adevărul. Eu cred că dacă fac vreo greşeală, Dumnezeu mă va ierta pentru că nu am venit niciodată în faţa voastră cu un cuvânt învăţat în vreun seminar, nici nu am urmat vreo şcoală teologică sau sfaturile vreunul om, ci am venit cu Biblia, după ce am stat în post şi rugăciune. Acelaşi Înger al lui Dumnezeu care mă îndrumă să văd vedenii şi lucrează prin vindecarea divină, îmi dă şi călăuzirea în Cuvânt. În ceea ce vă priveşte, puteţi judeca dacă ceea ce spun este sau nu adevărat!

În Apocalipsa 14.9-10 este mesajul îngerului al treilea către lume. Mesajul lui merge şi astăzi înainte.

Acest înger a fost urmat de trei nenorociri:

  • prima a fost primul război mondial;
  • a doua a fost al doilea război mondial;
  • a treia este în faţa noastră.

Noi ne apropiem de capătul drumului.

Înainte de a citi din Scriptură, să luăm aceste lucruri sus.  Trăim în timpul sfârşitului? Cât mai este? Nu ştiu! Nimeni nu ştie!

Să privim puţin lucrurile din punct de vedere istoric. După primii două mii de ani, ordinea lumii a ajuns la apogeu şi Dumnezeu a distrus lumea veche prin apă. Aţi ştiut aceasta? (Amin). După aceea a venit la suprafaţă o lume nouă.

După alţi două mii de ani, Dumnezeu L-a trimis pe Isus. Este adevărat? (Amin). Acesta este sfârşitul următorilor două mii de ani.

Şi Isus a zis: „Şi dacă zilele acestea nu ar fi fost  scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar din pricina celor aleşi, zilele acestea vor fi scurtate.” (Matei 24.22).

Astfel, noi am ajuns la sfârşitul timpului. A şaptea mie de ani este un simbol al Mileniului, a Împărăţiei de o mie de ani.

Aşa cum citim din Geneza, Dumnezeu a lucrat şase zile, iar în cea de-a şaptea s-a odihnit, iar Cuvântul spune că „pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani sunt ca o zi.” (2 Petru 3.8).

Vedeţi?

Dumnezeu a făcut lumea în şase mii de ani, iar Biserica SA luptă tot de şase mii de ani împotriva păcatului.

În a şaptea mie de ani (a şaptea zi), Dumnezeu S-a dus şi S-a odihnit. Acesta este un simbol spre Împărăţia de o mie de ani, în care Mireasa, Trupul lui Hristos, se va odihni pe acest pământ fără să mai guste boli, întristări, necazuri sau moartea. Acea epocă măreaţă stă chiar în faţa noastră.

Îmi place mult cântarea care spune:

„Pământul geme,

Strigând după ziua dulcii eliberări.

Când Isus va veni din nou

           Înapoi pe pământ.

Păcatul şi tristeţea, durerea şi moartea

Din această lume întunecoasă vor înceta.

Într-o domnie glorioasă

Cu Isus o mie de ani de pace vom trăi.”

Biblia spune că: „Ei au împărăţit cu Hristos o mie de ani.” (Apocalipsa 20.4).

Mesajul îngerului al treilea a răsunat chiar acum, înainte de venirea Domnului, când sunt puse Pecetea lui Dumnezeu şi semnul fiarei. Acum va avea loc o mare adunare.

Când eram copil, în fiecare primăvară mergeam la adunarea împreună a vitelor. După ce adunam toate vitele pe care le găseam prin munţi, începeam să facem separarea, despărţind vitele noastre de acelea care nu ne aparţineau. Toate vitele noastre purtau o anumită marcă.

A văzut cineva cum arată vitele de rasă? Ele sunt marcate ca să fie recunoscute. Marcarea este un lucru dezgustător! Aţi văzut vreodată cum se face? Sarcina mea era să încălzesc fierul pentru marcat, iar când era destul de fierbinte îl puneam pe coapsa animalului, care era culcat la pământ cu picioarele legate. Când îl aplicam pe piele, părul şi carnea sfârâiau cum se frigeau. După aceea puneam peste rană puţin gudron şi-i dădeam drumul. Să vezi cum o lua la fugă! Dar era marcat.

Aşa procedează şi Dumnezeu. Din când în când, voi trebuie să veniţi jos, la altar, şi să fiţi legaţi de picioare. O, frate, dar atunci când vine Duhul Sfânt şi-ţi pune marca (Pecetea) Lui, poţi alerga, poţi ţipa, dar eşti marcat. Acesta-i adevărul. Tu faci parte din turma Lui. Atunci când Şeful trece pe acolo, El ştie unde aparţii!

Dar animalele care nu posedau marca erau despărţite de ciurdă. La fel se va întâmpla şi cu oamenii care nu posedă Pecetea Lui. Ei sunt condamnaţi să se întoarcă printre cei neciopliţi!

Acum este timpul pecetluirii, iar cei care fac acest lucru sunt numai doi călăreţi: Dumnezeu şi Satana. Satana îi va lua pe ai lui, iar Dumnezeu îi va lua pe ai Lui.

În seara aceasta vom vedea cine posedă semnul fiarei, al Satanei, iar mâine seară vom vedea cine posedă Pecetea lui Dumnezeu, conform Cuvântului lui Dumnezeu.

Deci citim din Apocalipsa 14.9-12:

„Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,

va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.” Desigur, noi nu vrem să avem de-a face cu aceasta!

„Şi fumul chinului lor se va sui în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!”

Eu nu vreau să am vreo legătură cu aceasta!

Ascultaţi ce scrie în versetul următor:

„Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” (v. 12).

Acum să citim din Apocalipsa 16.2:

„Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ, şi o rană rea şi  dureroasă a lovit pe oamenii, care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei.”

Să citim şi Apocalipsa 20.4:

„Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei lor, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.”

Voi nu puteţi primi semnul fiarei şi apoi să vă închinaţi lui Hristos sau să fiţi ai Lui!

„Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,

…va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.”

Aici este ceea ce spune Domnul referitor la această problemă.

Acum vom începe! Deschideţi Bibliile la capitolul 13 din Apocalipsa, căci vom începe imediat. Este un text foarte important, de aceea aş vrea să ascultaţi cu atenţie.

Mai întâi aş vrea să revenim puţin asupra subiectului de aseară.

Aseară am vorbit despre epocile Bisericii şi L-am văzut pe Isus stând în mijlocul Bisericii Sale.

„Capul şi părul Lui erau albe ca lâna, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;

şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.” (Apocalipsa 1.14-15).

Amintiţi-vă că toată Apocalipsa este o viziune dată prin simboluri. Acest lucru este de mare importanţă şi trebuie urmărit cu atenţie. Citiţi profeţii şi vedeţi ce au însemnat simbolurile primite de ei, apoi comparaţi cu Apocalipsa şi veţi înţelege ce înseamnă.

„Ochii Lui erau ca para focului…”

„Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri.” Noi ştim că Sabia este Cuvântul lui Dumnezeu care a fost dus mai departe prin gura Bisericii.

În Evrei 4.12 ni se spune că „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător…pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţurile şi gândurile  inimii.”

În descrierea Domnului Isus, vedem Biserica în toată frumuseţea ei. Hristos este oglindit în ea! Biserica Lui este îmbrăcată într-o haină albă; ea este o femeie. Îmbrăcămintea albă îi acoperă ruşinea goliciunii, iar la piept este încinsă cu un brâu de aur.

„Albul” ne vorbeşte despre neprihănirea lui Hristos, iar „brâul de aur” reprezintă Evanghelia. Predicarea Evangheliei aduce peste Biserică Duhul Sfânt, neprihănirea lui Hristos. Astfel, Biserica este încinsă cu „brâul de aur” al Adevărului.

„…picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor.” (v. 15).

„Arama” ne vorbeşte despre „judecata divină.”

Ca să-şi împlinească făgăduinţa dată, Dumnezeu L-a trimis pe Hristos, iar Hristos a plătit preţul judecăţii divine. De aceea, Biserica Lui trece peste judecata divină – Hristos a fost judecat în locul ei.

Ce tablou minunat!

„În mijlocul celor şapte sfeşnice de aur şedea cineva care semăna cu Fiul omului…: (v. 13).

În continuare am privit prima epocă a Bisericii. Câţi aţi fost aseară aici? Să vă văd mâinile.  În ordine. Prima epocă a Bisericii a fost Efes. Noi am văzut că ea a posedat botezul Duhului Sfânt  şi că i-a botezat pe oameni în apă în Numele Domnului Isus Hristos. Ei posedau semne şi minuni care îl însoţeau pe fiecare credincios.

În următoarele epoci, puterea Duhului s-a micşorat tot mai mult, iar biserica a intrat în epoca întunecoasă. Ei au început să practice un nume fals şi un botez fals – atât pentru botezul în apă cât şi pentru botezul cu Duhul Sfânt.

În epoca următoare (Sardes), Lumina s-a mai mărit puţin, pentru ca în epoca Filadelfia să fie pusă în faţa bisericii o uşă deschisă.

A urmat epoca Laodicea, în care biserica a devenit căldicică, scoţându-L pe Domnul afară din mijlocul ei. Aceasta a făcut ca Dumnezeu s-o verse din gura Lui. Acesta este adevărul; aceasta este Scriptura!

Fiecare istoric şi fiecare credincios adevărat ştie că „cele şapte sfeşnice de aur” sunt „cele şapte epoci ale Bisericii.” Aşa cum spune Biblia în Apocalipsa 1.20.

Noul Testament este împlinirea Vechiului Testament.

Chiar înainte de încheierea perioadei de har pentru neamuri şi înainte ca harul să meargă din nou la evrei, va avea loc o mare şi puternică trezire care va zgudui lumea.

Amintiţi-vă că timpul de har pentru neamuri este limitat.

Biblia spune că „Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.” (Luca 21.24).

Aşa a spus Isus şi acesta este adevărul. Neamurile au un timp hotărât şi el se apropie de sfârşit.

Noi am putut vedea lucrurile pe care le-a făcut biserica primară: semnele şi minunile care i-au însoţit şi cum se purtau ei.

Apoi Lumina a devenit tot mai slabă, pentru ca în epoca întunecoasă să se stingă aproape de tot. Dar aproape de sfârşit, Dumnezeu a lăsat o uşă deschisă pentru Biserică.

Să luăm acum o altă profeţie care îmi vine în minte. Profetul Zaharia vorbeşte despre „o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7).

Vorbesc prea tare? (Nu!). Încerc să vorbesc mai tare ca să fiu auzit şi de oamenii din spate. Este foarte important să audă şi ei ceea ce spun.

Vedeţi, va fi un timp, „o zi”, cum spune profetul, „în care nu va fi nici zi, nici noapte”. Cu alte cuvinte, va fi lumină, dar va fi un cer înnourat; o zi cu nori, dar „spre seară se va arăta lumina.”

Ce tablou frumos!

Ziua aceasta înnourată înseamnă războaie, necazuri, urcuşuri şi coborâşuri, încercări, organizaţii şi ismuri, etc. Nu va fi nici zi, nici noapte. Va fi un timp în care noi vedem că există un Dumnezeu şi o Evanghelie adevărată, pe care însă ceilalţi nu o vor putea vedea.

Înţelegeţi ce vreau să spun?

Ei zic: „Biblia învaţă ce s-a întâmplat la rusalii şi semnele şi minunile de care a fost însoţită biserica primară, dar biserica noastră nu învaţă aşa ceva!” Vedeţi, aceasta este ziua înnourată când nu va fi nici zi, nici noapte. „Dar”, spun ei în continuare, „noi credem în Isus Hristos. Credem în a doua Lui venire; ştim că vine!”

Dar Biblia spune: „…nu va fi nici zi, nici noapte.” Nu poate fi numită nici zi, nici noapte. Vedeţi? „Dar spre seară se va arăta lumina.”

Biblia este o carte care a pornit din est, din răsărit. Noi ne amintim ce s-a întâmplat când lumina s-a revărsat peste biserica timpurie, peste biserica epocii Efes. Lumina lui Dumnezeu a fost adusă prin Isus Hristos şi dusă mai departe prin prima revărsare a Duhului Sfânt. El a dat Lumină întregii lumi şi a inspirat Biblia. Este adevărat? (Amin).

Dar El a făgăduit acelaşi lucru şi lumii apusene. Soarele răsare în răsărit (acesta este începutul vremii de har) şi apune în vest (peste poporul din timpul de sfârşit al harului). Noi suntem poporul apusean! (Fratele Branham bate de trei ori în amvon). Şi El a făgăduit că în timpul serii va fi din nou lumină.

Acum ea se pregăteşte să treacă dincolo de orizont, iar noi ne ţinem de puţina Lumină pe care o mai avem. Acelaşi Soare care a răsărit peste evrei, apune acum peste neamuri. De două mii de ani încoace, în fiecare epocă oamenii au avut una şi alta, treziri şi organizaţii, şi nu au ştiut unde se află, dar Biblia, Dumnezeu, a făgăduit prin profetul Său că „spre seară va fi lumină.” Da, în timpul serii va fi lumină şi cred că noi am ajuns chiar acolo. Soarele apune şi întreaga natură suspină şi geme aşteptând ziua aceea.

Observaţi!

Citind prima epocă a Bisericii, noi vedem că acolo a apărut o învăţătură ciudată care este numită „fapte”.

Apocalipsa 2.6: „…urăşti faptele nicolaiţilor.”

Ce erau nicolaiţii? Eu am căutat explicaţia prin cele mai bune cărţi de istorie şi am studiat cele mai bune comentarii, dar nimeni nu poate să spună decât că „învăţătura nicolaiţilor” este o învăţătură înfiinţată la Nicolas, unul dintre diaconii bisericii primare, care a deviat de la adevăr. El a întemeiat un crez, etc, etc, şi de acolo au apărut nicolaiţii. La început, crezul acesta a fost numit „fapte”, pentru ca în epocile următoare să devină „învăţătură”, doctrină, iar în epoca întunecoasă să-i prigonească pe toţi cei care nu au primit-o.

Dar mai întâi am avut de-a face cu „faptele niciolaiţilor”. Ei ziceau: „Păi, ar fi mai bine aşa sau aşa…” Voi, cititorii Bibliei ştiţi cum au înaintat aceste fapte.

Au început în zilele împăratului Constantin, o dată cu convertirea lui (aşa zisa convertire, pentru că în realitate el nu a fost niciodată un creştin adevărat). Un om care face murdăriile pe care le-a făcut Constantin, nu poate fi numit creştin. Acesta-i adevărul. Singurul lucru religios pe care l-a făcut vreodată, a fost că a ridicat o cruce pe biserica „Sfânta Sofia”.

„Nu a fost aceasta suficient ca să meargă în cer?”

Pentru că în faţa lui stătea o luptă, le-a promis creştinilor că dacă va birui va deveni creştin. Ei s-au rugat pentru el, iar când s-a întors biruitor, a spus: „Păi, voi adera la biserică..” el este tipul potrivit pentru membrul căldicel din biserica de astăzi. Acesta-i adevărul.

… şi a pus crucea pe biserică.

El a avut trei fii: Constantin, Constantinus şi Constans, care au despărţit estul Imperiului Roman de vestul lui. Mai târziu, Constantinopol a devenit capitala Imperiului Otoman.

Şi cum am spus deja, la 2-3 generaţii de la apostoli, în cadrul bisericii au apărut neînţelegeri care au dus la ruperea bisericii. Aşa s-a întâmplat în fiecare epocă.

Dacă priviţi biserica metodistă, ea era în plină putere în timpul vieţii lui John Wesley. La fel a fost şi biserica lui Luther în ziua ei, dar după moartea reformatorilor s-au dus în rătăcire.

Când Dumnezeu a început să lucreze cu putere în mijlocul nostru, ştiţi că şi mie mi s-a propus să ader la o organizaţie, dar eu nu am putut accepta aşa ceva. Eu am vizitat Moody Bible Institute, care poartă numele marelui ei fondator Dwight Moody, şi m-am întrebat ce ar face dacă ar vedea pentru ce se luptă şi ce fac urmaşii lui astăzi?

Ce ar spune Wesley, Calvin, Moody, Finney, Sankey sau toţi ceilalţi reformatori dacă ar vedea unde a ajuns biserica lor? O, Doamne! Vedeţi? Generaţia în care trăieşte fondatorul ţine adevărul, dar după moartea lui…

Uitaţi-vă la dr. Dowie din Zion City. Astăzi, oamenii de acolo râd când aud de vindecarea divină, deşi întemeietorul oraşului lor s-a bazat pe ea. După moartea lui Dowie, s-au ridicat Black, John Lake, etc., care au adus în Adunarea lui Dumnezeu tot felul de formalităţi, depărtând-o tot mai mult de Adevăr, aşa că au ajuns într-o stare oribilă.

Atunci când mi-au propus să ader la organizaţie, m-am gândit la ceea ce spune Biblia despre David: „David a fost credincios în toate zilele vieţii lui”, aşa că am zis: „Doamne, nu vreau să ader la nici o organizaţie! Ajută-mă să te slujesc cu toată inima mea cât voi trăi, pentru că ştiu că după ce voi pleca din lume, vei pregăti pe cineva care să-mi ia locul.” Aceasta este totul!

Nu încercaţi să zidiţi pe ceva ce a spus un om, pentru că nu puteţi aprinde un foc pe acelaşi loc. Israelul nu a avut voie să se oprească, ci a trebuit să-şi continue călătoria. Când s-au oprit, au rătăcit! Ei trebuiau să meargă tot timpul şi în fiecare noapte au făcut un foc nou. Da, ei au mers tot timpul înainte.

Exact aceasta trebuie să facem şi noi! Mesajul lui Luther a fost bun pentru zilele lui. Mesajul lui Wesley a fost bun pentru zilele lui, şi la fel mesajul penticostal, dar astăzi trăim într-o altă zi. Noi mergem înainte, iar dacă va mai urma o altă zi, şi ei vor merge mai departe. În ce ne priveşte, noi trebuie să umblăm în Lumina acestui timp.

La început, Biserica a avut o singură învăţătură, dar mai târziu s-a rupt formând o mulţime de „ismuri”.

După căderea lui Alexandru cel Mare şi prăbuşirea Imperiului Grec, romanii au devenit naţiunea stăpânitoare a lumii, şi va rămâne până la sfârşit. Daniel a văzut acest lucru în vedenie şi noi vom ajunge imediat acolo. Roma va domina întotdeauna lumea.

Ce au făcut apoi romanii? Au format prima organizaţie. O mulţime de oameni s-au adunat în anul 606 A.D. şi s-au autointitulat „părinţii timpurii”, părinţii bisericii. Ei s-au sfătuit şi au format o organizaţie.

Lăsaţi-mă să vă spun adevărul, scumpii mei prieteni creştini, protestanţi şi catolici.

Cred că printre noi se află şi prieteni catolici, de aceea aş vrea să ştiţi că nu spun aceste cuvinte ca să vă supăr, ci pentru că trebuie să predic Evanghelia aşa cum este ea (Fratele Branham bate de cinci ori în amvon).

Voi ştiţi că Ioan Botezătorul a spus: „Iată că securea a şi fost înfiptă în rădăcina pomilor…” (Matei 3.10), de aceea lăsaţi aşchiile să sară în toate părţile.

Acesta este adevărul. El trebuie să taie pomii care nu fac roadă bună şi toate lucrurile nebiblice.

Deci ei au format prima organizaţie şi i-au dat denumirea de „Biserica universală” sau „Biserica Catolică din Roma.”

După cum ştiţi, catolicismul se pretinde „biserica mamă”, ceea ce este perfect adevărat, pentru că el este „mama” organizaţiei. Corect. Biserica catolică este prima biserică organizată din istoria lumii.  Aşa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată până atunci, de la începutul timpului.

Israelul nu a fost o organizaţie. Ei erau o naţiune, nu o organizaţie. Şi noi ştim că Isus Hristos nu a organizat niciodată vreo biserică. Nici apostolii nu au făcut aşa ceva şi nici următoarele 2-3 generaţii de după ei.

Aş vrea să-mi dovediţi cu istoria că nu am dreptate.

Înainte să fac această afirmaţie, eu i-am studiat pe cei mai renumiţi istorici ai lumii, deoarece trebuie să fiu sigur de ceea ce spun. Sunt conştient că fac această afirmaţie în faţa a mii de oameni şi că la o adică trebuie să fiu capabil să dovedesc ceea ce spun. Acesta este adevărul. Până la catolicism nu a existat nici o altă organizaţie.

Apostolul Petru nu a fondat niciodată Biserica Catolică. Arătaţi-mi unde spune Istoria ceea ce susţineţi voi. Petru a fost căsătorit, dar voi susţineţi că a fost primul papă. Cum putea fi papă dacă era căsătorit? Biblia spune că „Isus s-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat prinsă de friguri,” şi a vindecat-o. (Matei 8.14).

Pe altă parte, din câte cunosc eu, apostolul Petru nu a fost niciodată la Roma. Nu există nici o dovadă istorică să ateste că Petru ar fi fost la Roma, de aceea ceea ce susţin catolicii este o minciună.

Deci ei s-au organizat şi au format o biserică pe care au numit-o „Biserica universală”. Aveau o rugăciune universală şi o armonie perfectă, deoarece toţi trebuiau să se adune împreună şi să spună acelaşi lucru.

Da, toţi spuneau aceeaşi rugăciune; apoi şi-au făcut o mulţime de scrieri. Unele au fost luate din Biblie, dar altele au fost născocite de ei.

De exemplu, Biblia nu vorbeşte nicăieri despre purgatoriu şi nici despre „Ave Maria”. Aşa ceva este împotriva învăţăturii Bibliei. Dacă veţi găsi un singur loc în Biblie unde scrie aşa ceva, mâine seară aveţi libertatea să veniţi aici să mă corectaţi.

Aşa ceva nu scrie nicăieri! Aduceţi-l pe preotul sau pe păstorul vostru să mă corecteze. Ei nu vor putea face aceasta pentru că Biblia nu menţionează nicăieri aşa ceva.

Ei au adăugat la Biblie cartea Macabeilor, care nu este inspirată de Duhul Sfânt. Biblia este una singură. Ea a fost recunoscută de fondatorii timpurii şi de toţi istoricii bisericii timpurii, care nu au recunoscut nici o altă scriere decât Biblia pe care o avem şi noi astăzi.

Ascultaţi cu atenţie cuvintele ei! Credeţi că numai catolicii vor fi scărmănaţi? Aşteptaţi puţin!

După ce s-a organizat, Biserica Catolică a început prigoana. Toţi trebuiau aduşi pe acelaşi făgaş, adică în Roma papală, şi aceasta cu ajutorul statului, pentru că biserica şi statul erau una. Vedeţi, ei au trecut din Roma păgână în Roma papală, îmbrăcând superstiţiile păgâne într-un creştinism propriu.

Vedeţi? Ei nu puteau înţelege că în realitate oamenii se rugau la nimic. De ce? Pentru că fiind păgâni, au înlocuit-o pe Venus cu Maria; şi pe Jupiter cu Petru. Au schimbat doar chipul statuilor şi au continuat să li se închine. Apoi au făcut o rugăciune universală, pe care au spus-o în limba latină ca să nu dea greş niciodată, şi o spun întotdeauna la fel.

Voi nu puteţi vorbi cu un preot catolic din Biblie!

De curând, am vorbit cu un tânăr catolic. El mi-a zis: „Voi protestanţii, citiţi Biblia şi staţi acasă, dar noi catolicii,, mergem şi ne închinăm în biserică.”

„De ce faceţi aceasta?”

„Pentru că Dumnezeu este în biserica noastră.”

„Nicăieri în Biblie nu scrie aşa ceva. Dumnezeu este în Cuvântul Său, pentru că în Romani 3.4 scrie: „Dimpotrivă! Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale…”

„Nu eşti de acord că sfatul mai multor oameni este mai înţelept decât părerea unuia singur?”

„Nu, pentru că omul acela este în voia lui Dumnezeu şi posedă Adevărul. Istoria a dovedit întotdeauna acest Adevăr.”

Voi ştiţi lecţiile pe care le-am ţinut despre Iosafat şi Mica. Acolo erau 400 de proroci care spuneau într-un glas: „Du-te sus, căci Domnul este cu tine! Du-te căci Domnul este cu tine!”

Atunci Iosafat a întrebat: „Nu mai este nici un alt profet prin care să-L întrebăm pe Domnul?”

„Mai este Mica”, a răspuns Ahab, „dar îl urăsc!”

„Să vedem ce va spune şi el.”

Şi Mica a zis: „Du-te, dar văd Israelul împrăştiat ca o turmă fără păstor.”

Când a auzit aceasta, Ahab i-a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că-mi proroceşte numai de rău?”

Cine avea dreptate? Cei 400 de proroci instruiţi în şcoala lui Ahab sau bătrânul Mica, micuţul holly-roller zdrenţos şi dispreţuit de ceilalţi?  Cu toate acestea, Mica  era singurul care poseda adevărul. Aşa este. El a avut adevărul. Zedechia l-a lovit peste gură, dar Mica poseda adevărul.

Aceasta arată că nu contează cât sunt de mulţi cei care spun asta sau cealaltă. Important este ceea ce spune „Aşa vorbeşte Domnul!”

De multe ori când stai pe Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să rămâi singur, dar stai sigur pe ceea ce a spus El.

Deci ei au făcut această mare organizaţie care astăzi domină toate celelalte religii: biserica catolică.

În discuţia avută cu tânărul preot catolic, l-am întrebat:

„De unde luaţi voi porunca să nu se mănânce carne? De unde aţi luat interzicerea căsătoriei la preoţi?… şi multe altele.”

„Noi nu învăţăm Biblia”, a răspuns el. (Fratele Branham bate de câteva ori în amvon). Biserica este glasul Domnului, de aceea pentru noi nu contează ce spune Biblia, ci ceea ce spune biserica.”

Dar Dumnezeu a spus: „Cuvântul fiecărui om să fie mincinos şi al Meu este Adevărul.” (Parafrazare – fratele Branham bare de trei ori în amvon).

Voi trebuie să alegeţi pe cine vreţi să ascultaţi!

Faptele nicolaiţilor au devenit învăţătură (doctrină), iar după aceea au început prigoana. În zilele din urmă ele vin din nou la suprafaţă. După epocile întunecoase ale prigoanei a urmat o alinare prin prima reformă, adusă de Martin Luther. El s-a ridicat şi a protestat împotriva bisericii catolice deoarece catolicii spuneau referitor la Cină: „Acesta este Trupul Domnului!” Dar Martin a răspuns: „Acesta nu este trupul lui Hristos, ci o azimă!”

Ei cred că aceea este sfânta împărtăşanie şi că atunci când o luaţi, luaţi de fapt Duhul Sfânt în voi, în trupul vostru. Iată de ce este falsă această învăţătură.

Duhul Sfânt este botezul Duhului.

Biblia nu spune nicăieri că „Atunci când a venit ziua cincizecimii, în camera de sus a intrat un preot care le-a dat „sfânta împărtăşanie” punându-le o azimă pe limbă.”

Nu scrie nici că „Acolo a venit predicatorul, i-a stropit cu apă şi apoi le-a strâns mâna!” Nu, domnilor!

Cuvântul spune că „Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.” (Fapte 2.2).

Aceasta este Scriptura, şi ea spune adevărul. Acest lucru s-a întâmplat în Biserica primară şi acelaşi lucru s-a întâmplat şi acum, în timpul nostru, când Lumina luminează din nou. Aceeaşi Lumină a strălucit şi acolo şi aici.

Dacă ceva din ceea ce spun vă ridică vreun semn de întrebare, spuneţi-mi şi vă voi arăta locul din Scriptură la care mă refer. În ordine.

După Martin Luther a venit John Wesley. Martin Luther a ieşit afară cu un catehism şi cu o listă întreagă de lucruri. El a continuat  învăţătura trinitară şi botezul trinitar, pe care Biblia nu le-a învăţat niciodată.  În biserica primară nu a fost botezat nici măcar un singur om cu botezul trinitar. Dacă nu mă credeţi, arătaţi-mi unde scrie contrar cu ceea ce spun. Voi nu veţi găsi aşa ceva în Biblie.

Ucenicii au fost trimişi de Domnul prin cuvintele: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” (Matei 28.19); iar când s-au dus să împlinească porunca Mântuitorului, au botezat în Numele Domnului Isus Hristos”, şi au poruncit ca toţi cei care au fost botezaţi altfel, să fie botezaţi din nou ca să poată primi Duhul Sfânt.

Arătaţi-mi un singur loc din Biblie unde scrie că cineva ar fi fost botezat în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt.” Acest lucru sună destul de sec, nu-i aşa?

Sâmbătă seara vom avea întrebări şi răspunsuri, aşa că vom reveni asupra acestei probleme şi o vom clarifica.

Dacă cineva îmi va putea arăta un singur loc din Biblie, unde scrie că cineva a fost botezat în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt, voi coborî de la amvon şi voi recunoaşte că sunt un făţarnic.

Biblia spune că oricine a fost botezat altfel decât în Numele Domnului Isus Hristos, trebuie să fie botezat din nou ca să poată primi Duhul Sfânt. Aceasta este ceea ce spune Biblia.

Necazul este că noi ne luăm după ceea ce spun oamenii, în loc să urmăm Adevărul. Voi să vă uitaţi numai la Scriptură! Nu spuneţi: „Păi fratele Branham a spus…” Voi priviţi Scriptura! Luaţi concordanţa şi căutaţi problema care vă interesează!

Până la epoca întunecoasă, toate epocile Bisericii au  cunoscut Numele Lui.

Priviţi cum biserica ebraică simbolizează întocmai epoca întunecoasă a Bisericii dintre neamuri. Cea mai întunecoasă epocă pentru Israel a fost în timpul lui Ahab.  Înainte de domnia lui, Israel a avut o frumoasă înflorire. Dar apoi a venit Ahab, un credincios formalist şi căldicel, care s-a căsătorit cu micuţa prinţesă păgână  Izabela, care a dus Israelul la idolatrie.

Vă amintiţi tabloul?

Când protestantismul s-a căsătorit cu romanismul, au adus din nou idolatria în creştinătate. Aceasta s-a întâmplat în epoca întunecoasă.

Şi ce a adus la suprafaţă această biserică? Un înlocuitor al Duhului Sfânt: azima; un înlocuitor pentru botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos: Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Da, ei au înlocuit toate lucrurile. Pot să iau Scriptura şi să vă dovedesc toţi înlocuitorii, unul după altul.

Martin Luther a fost de acord cu unele din aceste lucruri, şi la fel s-a întâmplat cu John Wesley. Dar Biblia nu pomeneşte nimic despre botezul prin stropire. Niciodată nu s-a făcut aşa ceva.

Dar deşi Biblia nu pomeneşte nimic despre un asemenea botez, ei îl fac. Acesta-i adevărul. Preotul ia vasul acela micuţ şi vă stropeşte. De ce? Pentru că aşa învaţă Biserica Catolică, iar voi v-aţi plecat înaintea ei. Acesta este adevărul.

Zilele trecute a venit la mine un om şi mi-a spus: „Tu nu eşti decât un necatolic!”

„Nu, frate”, i-am răspuns, „eu sunt un protestant! Eu protestez împotriva catolicismului!”

Acesta este adevărul. Ca slujitor al lui Dumnezeu şi având copiii lui Dumnezeu ca şi candidaţi pentru cer, eu trebuie să predic în faţa lor numai Adevărul însoţit de semne şi minuni, şi aş fi un făţarnic dacă nu aş lupta pentru Adevăr!

Şi am continuat: „Voi sta de partea Adevărului şi voi învăţa numai ce învaţă Biblia, chiar dacă aceasta mă va costa viaţa.”

Sunt gata să stau în faţa oricui cu acest Adevăr, fie acela chiar şi papa de la Roma. Da, domnilor! Acesta este adevărul. Dovediţi-mi dacă sunt greşit undeva! Dar ştiu că nu sunt greşit pentru că citez tocmai ceea ce spune Scriptura; şi nu folosesc numai o parte din texte, ci întreaga Biblie.

 Deci ei au venit afară cu tot felul de formalităţi.

În zilele din urmă va fi o prigoană! Cu aceste cuvinte am ajuns la Apocalipsa 13.

În versetul 1 ni se spune:

„Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; şi pe capete avea nume de hulă.”

Ce înseamnă cuvântul „hulă”? „A batjocori, a ridiculiza, a vorbi împotrivă.”

Priviţi! Fiara aceasta avea zece coarne şi şapte capete. Tot versetul 1 spune că această fiară „s-a ridicat din mare.”

În Apocalipsa 17.15 am văzut că „apele pe care şade curva sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.”

Această fiară reprezintă o putere necredincioasă. Vedeţi? Din ape, dintre oameni, s-a ridicat o fiară, un animal de pradă.

v. 2: „Fiara pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe de urs; şi gura ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.”

„Balaurul”. Aici avem două lucruri la care trebuie să fim atenţi.

Priviţi mai întâi această fiară care are patru trăsături distincte.

Daniel a văzut aceeaşi vedenie cu 800 de ani înaintea lui Ioan. Dar el a văzut aceste fiare separat, chiar la începutul stăpânirii neamurilor.

Ioan a văzut acest lucru la sfârşitul stăpânirii neamurilor, toate cele patru fiare fiind reunite într-una singură. Aceiaşi draci care au stăpânit fiecare împărăţie care s-a ridicat de-a lungul istoriei neamurilor, au venit şi s-au întâlnit la sfârşit într-o singură fiară. Vom vedea imediat cine este ea.

Câţi ştiu cine este balaurul? Balaurul reprezintă Roma. Da.

Să citim acest lucru pentru că ştiu că vă îndoiţi în mintea voastră. Pentru aceasta vom deschide Bibliile la Apocalipsa 12.

v.1: „În cer s-a arătat un semn mare: o femeie îmbrăcată în soare, cu luna sub picioare…”

„Învelită în soare”. Soarele reprezintă perioada de har, în timp ce luna reprezintă perioada Legii. Femeia este biserica adevărată care stă pe Lege, mai bine zis peste Lege. Legea a trecut pentru că ea a fost numai o umbră a lucrurilor care urmau să vină. Este adevărat? Luna este numai o reflectare a luminii soarelui. Şi aici vedem că biserica stă cu picioarele pe lună, pe Lege, arătând că a trecut deja peste zilele Legii.

Să citim mai departe:

„…şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.” Biserica este încoronată cu învăţătura celor doisprezece apostoli.

v. 2: „Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.

În cer s-a mai arătat un alt semn: Iată, s-a văzut un mare balaur roş, cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.

Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ. Balaurul a stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când se va naşte.

Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.” (v.2-5).

Aici este tabloul Bisericii adevărate care stă pe învăţătura celor doisprezece apostoli. În ordine.

Ea are luna sub picioare – Legea, umbra lucrurilor care urmau să vină.

Acum străluceşte Lumina Evangheliei, iar Legea s-a stins când a apărut Soarele.

Ea era în durerile naşterii şi a născut un copil de parte bărbătească: pe Isus Hristos. „Copilul a fost răpit la Dumnezeu.”

„Balaurul stătea înaintea femeii care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul când se va naşte.” (v. 4).

Când S-a născut Isus, Imperiul Roman a emis o poruncă prin care au fost ucişi toţi copiii până la doi ani, cu scopul de a-L ucide pe El. Dar Dumnezeu L-a dus şi L-a ascuns în Egipt, aşa cum a fost ascuns şi Moise.

Acolo este balaurul roşu. Unde este scaunul lui de domnie? În Rusia? Nu! La Roma. Satana i-a dat scaunul şi autoritatea Lui. Cui? Romei.

Eu i-am auzit pe mulţi predicatori renumiţi spunând: „Rusia este Antihristul!” Nu este adevărat! Rusia nu are nimic a face cu Antihristul. Ea este comunistă. Falsitatea protestantismului şi a catolicismului a produs comunismul. Ruşii i-au dat afară din ţară pentru că manevrau toţi banii. Prin rugăciunile făcute în faţa acelor sfinţi, ei au furat banii oamenilor şi au înălţat cele mai mari clădiri. Dar când au văzut că nu duc o viaţă mai bună decât ceilalţi oameni, ruşii i-au dat afară şi au format comunismul.

Dacă Domnul îmi va îngădui încă o seară, aş vrea să vorbesc despre acest subiect şi vă voi dovedi că comunismul este folosit de mâna lui Dumnezeu ca să distrugă Roma. Ţineţi minte că vă spun aceste lucruri ca profet al lui Dumnezeu: Imperiul Rus va arunca  o bombă atomică peste cetatea Vatican şi o va distruge într-o oră! Aşa vorbeşte Domnul!

Biblia spune că Dumnezeu i-a ales pe aceşti oameni nemiloşi şi i-a luat în mâna SA ca unelte care să-I împlinească voia şi să-I aducă planul la îndeplinire. Aşa spune Cuvântul.

Frate, tu nici nu-ţi dai seama cât sunt de alunecoase aceste lucruri! Amintiţi-vă că Isus a spus în Matei 24.24 că Antihristul va fi atât de apropiat de Adevăr încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.

Cuvântul spune: „Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte…” (Efeseni 5.6).

Tot Cuvântul spune: „Când vă rugaţi, nu bolborosiţi aceleaşi vorbe ca păgânii…” (Matei 6.7). Nu repetaţi aceleaşi cuvinte în rugăciunea voastră: „Ave Maria, binecuvântată eşti tu, plină de har…” Da, Cuvântul spune: „Nu bolborosiţi aceleaşi cuvinte, ca păgânii care folosesc repetiţii zadarnice.”

Cuvântul spune: „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.” (Matei 23.9).

Dar voi ignoraţi Cuvântul şi procedaţi numai împotriva Lui. Diavolul a avut întotdeauna o formă de evlavie. De la început, el s-a prezentat cu o formă de evlavie, de religie.

Cain a fost la fel, iar astăzi duhul lui lucrează prin antihrist. Tot astăzi vine la suprafaţă şi duhul lui Abel cel ucis. Acesta este adevărul.

Deci toate aceste fiare sunt reunite într-una singură: în balaurul roşu, diavolul.

În continuare vom citi din Apocalipsa 13. Deci scaunul de domnie al Satanei este la Roma. Fiara cu şapte capete şi zece coarne a stat lângă Copilul Isus ca să-L înghită de îndată ce se va naşte. Cine a făcut aceasta? Roma prin împăratul Irod.

  Dacă ne va ajuta Domnul şi vom avea suficient timp, vom vedea toate lucrurile.

Eu pot dovedi cu Scriptura că Babilonul a început în Geneza, fiind prima mare împărăţie a neamurilor, şi se sfârşeşte în Apocalipsa. Babilonul a fost întemeiat de Nimrod, fiul lui Cuş, fiul lui Ham, fiul lui Noe, şi a avut o închinare păgână, idolatrică. Acest duh a mers din epocă în epocă, iar astăzi este printre noi şi pretinde plin de viclenie că este biserica creştină, deşi în realitate este o închinare la idoli.

Nu ne-a spus apostolul Pavel aceste lucruri în 2Tesaloniceni ? El le-a văzut prin Duhul Sfânt mai înainte ca ele să vină la suprafaţă în timpul nostru.

O, Doamne, el a văzut întunericul în care trăim şi cum bărbaţii şi femeile se vor afunda, fără să ştie, tot mai mult în acest întuneric al păgânismului.

Ce păcat!

Pavel a spus: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip căci (ziua Domnului) nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării.” (2Tesaloniceni 2.3).

Vedeţi? Pavel spune că este vorba despre un om. Este adevărat? Amin.

Pavel îl numeşte „omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înaltă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare.” (v. 3-4).

Vedeţi? Un om venerat ca şi cum ar fi Dumnezeu; un om care aduce o formă de închinare.

Pavel a spus clar că „ziua Domnului nu va veni înainte ca să fi venit mai întâi lepădarea de credinţă…” Ce înseamnă aceasta? Că biserica va ajunge într-o stare căldicică. În ordine.

Ascultaţi cu atenţie în timp ce voi citi din 2Tesaloniceni. Voi începe de la versetul 3:

„Nici un om să nu fie amăgit în vreun chip: căci nu va veni înainte să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării,

potrivnicul, care se înalţă (pe sine însuşi) mai pe sus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (el va accepta să i se facă mărturisiri şi va pretinde că iartă păcatele ca şi cum ar fi Dumnezeu).

Să nu-mi spuneţi voi, prietenii mei catolici, că biserica voastră crede într-o singură căsătorie; că biserica catolică vorbeşte numai de o căsătorie!

Dacă nu aveţi bani este adevărat, dar lăsaţi-mă să vă spun adevărul despre această problemă aici, în mijlocul poporului meu.

Printre noi este o familie care are o fată ce s-a căsătorit cu un băiat protestant (nu le voi spune numele), dar după un timp s-au despărţit iar ea s-a recăsătorit cu un băiat catolic.

Fata aceasta are 26 de ani. Ea şi-a părăsit soţul şi a fugit cu un catolic. Catolicii au spus: „El trebuie să părăsească biserica”, dar cei doi tineri au plătit o mulţime de bani să-i primească şi să se căsătorească. După ce au plătit, ea a fost declarată virgină şi au cununat-o cu acest tânăr. Acestea sunt însă baliverne! Cum poate fi o femeie virgină? În ochii lui Dumnezeu ea este căsătorită cu bărbatul protestant şi trăieşte în curvie cu cel catolic. Acesta este adevărul, este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Ce dizgraţie! Oamenii trebuie să dea o mulţime de bani pentru orice lucru! Aşa se explică faptul că bisericile pot construi aceste clădiri mari. Aici în Statele Unite vă bucuraţi de libertate, dar ar trebui să veniţi cu mine peste ocean ca să vedeţi ce se întâmplă acolo unde este la putere biserica catolică.

Pot să vă aduc o fotografie pe care tocmai a făcut-o fratele Koop. În ea se vede un predicator protestant care a fost ucis în stradă împreună cu soţia şi fiica sa, pentru că credeau în botezul Duhului Sfânt. Sunt deja umflaţi pentru că zac acolo de câteva zile. Au fost ucişi pentru că L-au predicat pe Isus Hristos în puterea învierii şi astfel, oamenii au fost salvaţi şi au primit Duhul Sfânt. Da, i-au ucis în stradă şi nu au permis să fie îngropaţi, iar când treceau pe lângă cadavrele lor, scuipau pe ele. Acesta-i adevărul.

Fratele Osborn a trebuit să umble escortat din pricina preoţilor catolici. El a văzut cum a venit un grup de preoţi şi l-au ucis pe un predicator tânăr. Soţia lui tocmai născuse.

Fiind escortat de soldaţi, el s-a dus şi a ridicat trupul tânărului ca să poată fi înmormântat. Tânăra lui soţie mergea cu copilaşul în braţe, plângând în urma soţului mort, iar oamenii cinstiţi priveau pe ferestrele caselor şi îşi ziceau: „Dacă biserica catolică procedează în felul acesta, renunţăm la ea!” Şi l-au urmat cu miile pe străzi! Fratele Osborn a ţinut o mare trezire acolo şi mulţi au primit adevărul.

Oh, făţărnicia acestei biserici! Ştiu că ceea ce spun este neplăcut, dar aveţi puţină răbdare, prieteni catolici, şi vom privi imediat şi partea cealaltă.

Mai am încă 30 de minute.

Fiecare credincios adevărat ştie că împărăţia neamurilor a început cu împăratul Nebucadneţar. Este adevărat? (Amin). Fiecare credincios adevărat ştie aceasta.

Noi ştim că împăratul Nebucadneţar a avut o vedenie de noapte pe care i-a tălmăcit-o Daniel. Este adevărat? Amin.

  • Împărăţia babiloneană a fost capul de aur
  • Au urmat medo-persanii
  • Imperiul Grec şi
  • Imperiul Roman.

Imperiul Roman merge până la sfârşit, când Isus Hristos, Piatra care S-a dezlipit din munte fără ajutorul vreunei mâini, va lovi chipul şi-l va zdrobi. Este adevărat? Apoi El va deveni un munte mare şi va acoperi pământul. (Amin). Oricine ştie aceasta, orice credincios.

În zilele din urmă ajungem la picioare, care sunt parte de fier şi parte de lut, iar profetul Daniel a spus:

„Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul după cum fierul nu se poate uni cu lutul.” (Daniel 2.43).

Ei vor amesteca sămânţa. Cu alte cuvinte, se vor căsători între ei, fiecare încercând să îşi crească copiii pentru religia lor. Voi ştiţi că acesta este adevărul. Şi oamenii spun: „O, este minunat!”

Uitaţi-vă la Stevenson, sau cum îl cheamă pe tipul acela care stârneşte tot felul de atacuri. (Adunarea spune un nume). Da. O, Doamne!

Statele Unite sunt putrede până în măduvă. Da, domnilor. Eu pot dovedi aceasta. Cuvântul spune că după ce S-a născut Copilul de parte bărbătească, a fost răpit la cer, la scaunul de domnie al lui Dumnezeu, iar femeia din Apocalipsa 12 a fugit în pustie, unde a fost hrănită 1260 de zile, adică până la data fondării Coloniei Plymouth (Această colonie a fost fondată în anul 1620 pe malurile statului Massachusetts, de către pelerinii care au fugit de catolicism pentru a trăi în libertate de credinţă).

Acum voi citi din Apocalipsa 13.11:

„Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne…”

„Ridicându-se din pământ.” Noi am văzut că fiara cealaltă s-a ridicat din ape, adică dintre noroade, gloate, neamuri şi limbi, pe când fiara aceasta se ridică dintr-un loc unde nu erau oameni: Statele Unite.

„…care avea două coarne ca ale unui miel.”

„Două coarne ca ale unui miel”, ceea ce înseamnă că nu era un miel. Cine este acesta? Bivolul nostru american. Desigur. Vedeţi? Ea are „două coarne ca ale unui miel.” Ce înseamnă aceasta? La început a acţionat ca un miel şi a vorbit ca un balaur: libertatea de religie. Dar nu uitaţi! El nu a devenit niciodată un berbec bătrân, ci a rămas un miel. Statele Unite au numai 150 de ani de existenţă: e doar un miel.

„…şi vorbea ca un balaur.”

v. 12: „Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei: şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.” (Bomba atomică, bomba cu hidrogen, etc. O naţiune deşteaptă care înşeală celelalte naţiuni).

Va veni o vreme când Statele Unite vor aduce biserica şi statul împreună. Protestanţii se vor uni cu catolicii ca să lupte împotriva comunismului, dar prin aceasta vor face exact ce spune Dumnezeu aici.

Şi voi protestanţilor, staţi nepăsători, adormiţi de-a binelea, şi în loc să citiţi Biblia vă delectaţi cu poveşti de dragoste. În loc să mergeţi la adunări de rugăciune, hoinăriţi pe străzi, mergeţi la distracţii şi vă certaţi unii cu alţii de la lucruri neînsemnate şi fără rost. (fratele Branham pocneşte din degete).

Dacă ştiţi ce înseamnă cu adevărat veşnicia, ar trebui să fiţi pe genunchi!

Priviţi-l pe împăratul Nebucadneţar care a domnit în prima împărăţie a neamurilor. Să privim cum a venit la putere această împărăţie, pentru că se va sfârşi exact cum a venit.

Noi ştim că există un început al timpului de har pentru neamuri şi un sfârşit al lui. Este adevărat? (Amin).

În timpul lui Daniel, când restul evreilor s-au plecat în faţa babilonienilor, au existat trei tineri (de fapt patru), care au rămas credincioşi lui Dumnezeu: Şadrac, Meşac, Abed-Nego şi Daniel. Noi ştim că Daniel a devenit un bărbat mare în timpul împăratului Nebucadneţar. Apoi citim că împăratul acesta a ridicat un chip mare de aur şi a poruncit ca toţi oamenii să se închine înaintea lui.

V-aţi gândit vreodată pe cine înfăţişa chipul acela? Pe Daniel; era chipul unui om. Nu au spus babilonienii despre Daniel că în el locuieşte „duhul dumnezeilor celor sfinţi?”

Oare nu avem şi noi astăzi trei asemenea dumnezei?

Deci ei au spus: „duhul dumnezeilor celor sfinţi locuieşte în el”, s-au închinat înaintea lui Daniel şi i-au făcut un chip. Când chipul a fost gata, s-a zis:

„Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceasta în mijlocul unui cuptor aprins.” (Daniel 3.6).

Dacă sunteţi atenţi, Daniel nu participă la această scenă. Înţelegeţi ce vreau să spun?

„Oricine nu se va închina înaintea acestui chip, va fi aruncat în cuptorul aprins!”

Aşa a început împărăţia neamurilor: cu o formă păgână de închinare religioasă, cu o prigoană care să-i silească pe oameni să se închine în faţa acelui chip păgân.

Şi Biblia spune că la sfârşit se va întâmpla la fel. „Noi avem un om sfânt: pe Isus Hristos, de aceea vom face un chip şi ne vom închina înaintea Lui!”

Vă mai amintiţi cartea martirilor scrisă de Fox? Preoţii păgâni ţineau în mână un crucifix, în timp ce victima era legată cu fiecare mână şi picior de câte un cal, fiecare fiind mânat într-o parte, în aşa fel încât omul era întins. Şi preoţii spuneau: „Dacă renunţi la protestantism şi devii catolic, sărută crucifixul acesta!” Dacă credinciosul refuza, cei patru cai erau loviţi şi victima era ruptă în bucăţi. Alţii au fost arşi pe rug, aruncaţi la lei, etc.

Eu ştiu ce spun pentru că am vizitat catacombele. Ei au suferit martirajul în zilele grele ale epocii întunecoase, chiar înainte de venirea lui Martin Luther.

Aş vrea să fiţi atenţi ca să mai observaţi un lucru!

Într-o noapte, ei s-au dus şi au luat vasele sfinte ale lui Dumnezeu şi au început să bea vin din ele. Aveau o mare petrecere la care au participat o mulţime de concubine, aşa că toţi se desfătau şi se destrăbălau. Este adevărat? (Amin). Biblia spune că în timpul acelei petreceri a apărut un ciot de mână care a scris pe perete cuvintele: Mene, mene, techel upfarsin!” Este adevărat? Imediat au fost aduşi toţi înţelepţii, haldeii, cititorii în stele şi ghicitorii, membrii căldicei ai bisericii, dar nici unul dintre ei nu a putut să citească acele cuvinte.

Acesta este adevărul.

Dar printre ei era un om care putea să citească limbile necunoscute (aleluia!) şi să le tălmăcească. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Aşa s-a întâmplat atunci, iar acum este la fel. Biserica neamurilor ajunge la sfârşit, dar înainte de aceasta, puterea Duhului Sfânt se revarsă asupra unui popor care este umplut cu botezul Duhului Sfânt şi este însoţit de semne şi minuni. Apoi apare rămăşiţa.

Împărăţia neamurilor a început şi se termină la fel: Forţată să se plece în faţa unei religii care este pe jumătate păgână. Dar Dumnezeu intervine în ceasul crucial şi scrie într-o limbă necunoscută, pe care un om a putut s-o tâlcuiască. Daniel nu cunoştea limba aceea, dar a putut s-o tălmăcească pentru că poseda Duhul care scrisese acele cuvinte. Şi astăzi este în mijlocul Bisericii acelaşi Duh Sfânt care i-a tălmăcit lui Daniel acele cuvinte.

Voi numiţi aceasta fanatism. Eu admit că este şi mult fanatism, dar dacă există fanatism există şi o lucrare adevărată. Satana încearcă să arunce în faţa voastră orice lucru fals, ca să vă zăpăcească, iar dacă aţi început să nu vă mai gândiţi la Dumnezeu, dacă nu mai citiţi Biblia şi nu vă mai rugaţi, aceasta arată că în sufletul vostru aţi devenit dezinteresaţi.

 Mergeţi înainte şi spuneţi: „Dumnezeule, nu-mi pasă câte sperietori de ciori bătrâne sunt puse în calea mea! Eu văd că Biblia spune că m-ai hotărât mai dinainte să merg înainte. Tu mi-ai făgăduit aceasta mie, care sunt sămânţa lui Avraam. Acesta este adevărul.

Dacă eşti ales de Dumnezeu vei veni la El, dar dacă nu ai fost ales de El, totul este zadarnic oricât eşti de religios: nu Îl vei putea urma. Nimeni nu poate face aceasta decât dacă este chemat de Dumnezeu. Voia Lui este ca nici unul să nu piară, dar cu toate acestea vor pieri mulţi, şi aceasta datorită faptului că sunt nepăsători.

De ce aceasta? pentru că priviţi în jur şi spuneţi: „Păi, dr. Cutare şi Cutare a spus aşa şi aşa…” iar după aceea începeţi să Îl huliţi pe Duhul Sfânt, lucru care nu vi se va ierta niciodată. Voi ştiţi că acesta-i adevărul.

Veţi înţelege imediat ce este semnul Satanei, semnul fiarei: „Oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” (Matei 12.32).

Priviţi ce a făcut prima biserică şi fiţi atenţi la ceea ce a făcut cea de-a doua.

Tu poţi să te sigilezi afară din Împărăţia lui Dumnezeu, în diavolul, acolo unde nu mai există nici o iertare „nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.” Acesta este adevărul, de aceea fiţi atenţi cum umblaţi! Fiţi smeriţi şi aveţi grijă pentru că nu ştiţi ce va urma!

Acum vedem că totul merge în jos.

Să deschidem la Apocalipsa 17, pentru că mai avem încă 20 de minute şi vreau să încheiem. Acum vom atinge drumul spre casă, de aceea aş vrea să fiţi atenţi.

Nu uitaţi că există două semne:

  • semnul fiarei – lepădarea de credinţă;
  • Pecetea Duhului Sfânt.

Semnul fiarei este semnul Satanei.

Aş vrea ca oamenii catolici dintre noi să stea în smerenie pentru câteva minute. Biserica catolică de la început şi-a format propria opinie cu privire la semnul fiarei.

Ei au o doctrină falsă despre sfânta împărtăşanie, deoarece cred că primesc Duhul Sfânt dacă iau o azimă.

La rândul lor, protestanţii au adoptat strângerea mâinilor sau facerea unei juruinţe. Adevărul este însă că atât catolicii cât şi protestanţii sunt greşiţi, conform Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este adevărul. Ei vin şi botează în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, cu toate că Biblia nu arată nici măcar o singură persoană care să fi fost botezată aşa. Adevărul este că acest botez este un botez păgân, catolic.

Catolicii admit aceasta şi spun: „Voi protestanţii vă plecaţi la botezul nostru!”

Eu i-am întrebat pe catolici:

„De ce faceţi aceasta?”

„Pentru că biserica catolică are putere să schimbe orice Cuvânt din Scriptură, după cum vrea!”

„Aceasta este o minciună!”

„Atunci voi de ce vă plecaţi la aceasta?”

Oh, voi protestanţii trebuie să închideţi gura în faţa unei asemenea întrebări, dar eu nu! Eu nu cred părerile bisericii catolice, ci doar ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu! Acesta este adevărul.  Dacă oamenii vor să urmeze ceea ce spune biserica catolică, pot s-o facă, dar în ce mă priveşte, eu voi spune numai Adevărul.

Uitaţi-vă la biserică! Ea ţine în continuare de vechiul catehism şi de toate celelalte lucruri care nu au nici un rost! Prin toate aceste învăţături nebiblice, biserica catolică a clocit milioane de adepţi necredincioşi, reci şi formali.

Ea este de la început biserica diavolului. Vă pot dovedi aceasta cu Biblia pentru că în Apocalipsa 17.8 scrie:

„Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este şi va veni.”

Roma păgână a devenit Roma papală. Imperiul roman fizic a încetat să mai existe, dar Roma papală, biserica catolică a continuat să meargă înainte prin papalitate. Astfel, dacă moare un papă, biserica alege altul. Vedeţi?

„Fiara era, nu mai este şi va veni.” Ea există încă şi merge la pierzare. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul,” prin Scriptură.

Să citim Apocalipsa 17.1:

„Apoi a venit unul dintre cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire (acestea sunt ultimele potire care vor fi turnate), a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari.”

Urmăriţi Apocalipsa 12. Acolo este vorba despre o altă femeie, care este curată (virgină). Aceea este o adevărată doamnă. Ce frumos arată ea!

Dar aici, în Apocalipsa 17, întâlnim o femeie care este numită „curvă”, o prostituată. De ce este numită curvă?

Scuzaţi-mă, m-am grăbit pentru că mai am doar vreo 15 minute, dar dacă mai aveţi răbdare, voi vorbi încă o oră. (Amin).

Să privim deci femeia din Apocalipsa 17.

Aceasta este o femeie respingătoare. Ce este o curvă? Nu-mi place să pronunţ cuvântul acesta, dar sunt nevoit s-o fac pentru că este scris în Biblie. O astfel de femeie se pretinde corectă şi credincioasă soţului ei, dar comite adulter cu alţi bărbaţi.

Dacă femeia reprezintă biserica, înseamnă că în Apocalipsa 17 avem de-a face cu o biserică ce pretinde a fi creştină, dar comite adulter cu alte lucruri. Este adevărat?

„Ea şade pe ape mari”, adică „pe noroade, gloate, neamuri şi limbi”. V. 15).

Vom ajunge imediat şi la versetul 15.

Deci curva cea mare şade pe ape mari. Dacă aş avea la dispoziţie mai multe zile, am putea merge în urmă şi s-o vedem de la Cain până la venirea Domnului Isus, ca să vă dovedesc că ea este prima biserica organizată; este mama organizaţiei.

Priviţi! „femeia, curva cea mare, şade pe ape mari.”

Acum versetul 2: „Cu ea au curvit împăraţii pământului şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei.”

Cu alte cuvinte, ea pretinde că este o biserică creştină, mare şi frumoasă. Uitaţi-vă cum este îmbrăcată: cu aur, pietre scumpe şi mărgăritare, ceea ce înseamnă că nu se zice degeaba: „Cine este ca ea?”

„În mână ţinea un potir de aur, plin cu spurcăciuni şi cu necurăţiile curviei ei”, adică murdăria ei, doctrina prin care îi determină pe împăraţii pământului să plătească pentru ca ea să se roage să fie scoşi din purgatoriu, etc. Ia te uită! Aceasta este ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.

 Să citim versetul 3: „Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.”

Stacojiu este culoarea bogăţiei. Deci această biserică este cea mai bogată din lume.

Nu degeaba spun oamenii: „Cine se poate lupta cu ea?” În toată lumea există un singur Om care poate să se războiască cu ea şi s-o biruiască: Acela pe care L-a văzut Nebucadneţar în visul lui.

Cele zece degete de fier ale Romei se află în fiecare naţiune din lume. Nici un om din lumea aceasta nu are atâta autoritate cât are papa de la Roma. Preşedintele Eisenhower poate vorbi în Statele Unite şi cuvintele lui sunt lege pentru naţiune, dar cuvintele lui nu înseamnă nimic pentru alte naţiuni. Ierarhia catolică poate vorbi însă în Roma şi orice naţiune ia aminte la cuvintele ei. Acesta este adevărul.

Să citim mai departe: „Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă…”

Botez fals, economie falsă, învăţătură falsă, prin care îi orbeşte pe oameni spunându-le că este suficient dacă merg la biserică, se spovedesc şi spun un „Ave Maria”. Aceasta este însă ignoranţă. Fără sens! Eu nu pot înţelege cum este posibil ca nişte oameni normali să creadă asemenea lucruri!

„…avea şapte capete…”

Iată-l din nou pe acelaşi demon, pe balaurul roşu, fiara care are şapte capete şi zece coarne.

Femeia este biserica, iar fiara este puterea pe care o are biserica romano-catolică.

Acum ne vorbeşte de biserică:

„Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu: era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.” (v. 4).

Iat-o! Şi se pretinde biserică creştină, nu-i aşa?

Să citim mai departe şi să vedem cine este ea:

„Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului!” (v. 5).

În regulă! Acum am ajuns la protestanţi.

Voi protestanţii, admiteţi că această femeie este o prostituată, dar Biblia spune că este şi mamă. A cui? A fiilor? Nu! Este mama curvelor! Deci are fiice! Este adevărat? (Amin). Fiicele ei sunt biserici, este adevărat? (Amin) Ea este biserica mamă, este adevărat? (Amin).

De unde a ieşit Martin Luther? Din catolicism. De unde au ieşit toate aceste biserici care şi-au ridicat propria doctrină, în faţa căreia vă plecaţi şi îi daţi ascultare? Tot din catolicism.

Acum fiţi atenţi! Cea mai decăzută femeie din Jeffersonville poate să nască o fată bună, o fecioară, care dacă vrea poate să trăiască în curăţie chiar dacă mama ei e o stricată. Acesta este adevărul.

La fel s-a întâmplat şi cu biserica luterană, metodistă, baptistă, prezbiteriană, etc. Cât timp au trăit fondatorii lor, au mers corect, dar acum, membrii acestor biserici fumează, merg la cinema, participă la spectacole şi discoteci, iar duminica stau acasă şi se uită la televizor în loc să meargă la biserică. De ce fac aceasta? Pentru că fiicele acţionează la fel ca mămica lor. Acesta este adevărul.

Să vedem acum unde îşi are sediul această „mamă a curvelor”, cum o numeşte Biblia. Cred că oricine ştie că această mamă este Roma papală, biserica catolică. În câteva minute vom vedea unde este aşezată şi cine este ea. Aceasta nu este părerea mea, ci este ceea ce spune Biblia. Cuvântul spune că ea a născut o mulţime de fiice.

Unde vreţi să ajungeţi voi, metodiştii, baptiştii, luteranii, etc? La mama curvelor.

La început, fiecare dintre aceste biserici au mers drept, dar când  a început să strălucească Lumina…

Este ca atunci când pui lumina peste o grămadă de gândaci. În clipa în care apare lumina, toţi fug în toate părţile şi se ascund.

Dacă încercaţi să predicaţi Evanghelia sau botezul Duhului Sfânt la o grămadă din aceşti formalişti, la membrii acestor biserici necredincioase, vor spune: „Noi nu credem aşa ceva! Nu suntem de acord cu aceste lucruri!” De ce? Pentru că sunt ceea ce au fost de la început! Acesta-i adevărul.

Eu nu spun nimic împotriva bisericilor voastre, deoarece printre voi sunt şi oameni credincioşi, adevărate nestemate. Nu vorbesc împotriva oamenilor catolici, pentru că îi iubesc la fel ca pe oamenii din Tabernacolul Branham. Nu împotriva voastră strig eu, prieteni! Nu am nimic nici cu metodiştii, nici cu baptiştii, ci încerc să somez păcatul, pe diavolul pe care-l lăsaţi să stăpânească peste voi.

El vă amăgeşte spunându-vă că dacă mergeţi la biserică sunteţi salvaţi, dar Isus nu a spus aşa ceva, ci a zis: „Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.5).

Tot Isus a spus care este dovada primirii botezului cu Duhul Sfânt: „Aceste semne vor urma pe cei ce vor crede…” (Marcu 16.17). Acesta este Cuvântul Scripturii, nu al unui om. Isus nu a spus niciodată: „Poate că aceste semne îi vor urma pe unii…” ci El a spus clar: „Aceste semne îi vor urma…”

Dar oamenii răspund: „Eu cred că aceste lucruri au fost numai pentru apostoli. Părerea mea este că epoca apostolică a fost numai la început, în timpul vieţii apostolilor.”

Dar lecţia de seara trecută ne-a învăţat altceva: „În mâna dreaptă ţinea şapte stele…” (Apocalipsa 1.16), şi fiecare stea a fost un mesager, o lumină corectă trimisă pentru fiecare din cele şapte epoci ale Bisericii. Fiecare stea a fost un apostol: un apostol pentru fiecare epocă a Bisericii.

Tot în Apocalipsa ni se vorbeşte de „şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul”, adică Duhul care i-a însoţit pe fiecare din cei şapte mesageri ai Bisericii.

Frate, tu poţi merge în jur cu doctrina ta metodistă sau baptistă, dar ia pune-o şi compar-o cu Biblia. Va mai rămâne ea în picioare? Acum mă simt cu adevărat bine! Amin. Acolo trebuie să priviţi voi: în Biblie.

Ceea ce vă spun eu ajută la digestie; orice bătaie are scopul de a vă ajuta.

Îmi amintesc că mama ne obliga să luăm ulei de ricin. Când eram mici, mâncam foarte multă pâine de mălai şi fasole, de aceea mama obişnuia să ne dea ulei de ricin. Când o vedeam că vine la mine, îmi ţineam nasul în felul acesta (nu o spun ca o glumă) şi ziceam: „Mamă, nu-l pot lua pentru că mă îmbolnăveşte…”

Dar mama răspundea: „Dacă nu face rău, nu face nici bine.”

Aşa este şi ceea ce vă spun eu. (Fratele Branham bate în Biblie). Vă scormoneşte! Face ca organele voastre digestive să lucreze corect, astfel încât să puteţi digera Evanghelia deplină.

Luteranii au venit cu neprihănirea. Dar ce au făcut cu ea? Au organizat—o: „Da, domnilor, noi suntem biserica!”

John Wesley a adus sfinţirea. El a spus: „Văd că sfinţirea este ceva deosebit.” Da, el a spus: „Ceea ce a adus Luther este în ordine, dar sfinţirea este mai mult.” De ce? Pentru că Luther fusese steaua epocii lui, dar Wesley era steaua care a răsărit în epoca următoare. În ordine.

 Wesley a venit în epoca lui, dar luteranii s-au dus înapoi pe raft şi s-au organizat. Biserica lor trăieşte şi astăzi mesajul trecut al epocii lui Luther.

Dar când a venit Wesley, el a mers înainte. În odine.

După epoca lui Wesley au venit penticostalii. Ei au primit Duhul Sfânt, au vorbit în limbi şi au prorocit, etc.

Doamne, metodiştii, baptiştii, nazarinenii, spun: „Oh, acesta este diavolul!” dar ce fac prin aceasta? O hulă împotriva Duhului Sfânt. Vedeţi unde au ajuns prin aceasta? Să dispreţuiască Lumina.

Dar penticostalii? În această epocă a Bisericii Laodicea, voi aţi ajuns căldicei, de aceea sunteţi vărsaţi din gura lui Dumnezeu! Acesta este adevărul.

Voi întrebaţi: „Crezi în vorbirea în limbi?” Da, domnilor. „Ai vorbit vreodată în limbi?” Da, domnilor, am vorbit de câteva ori, şi cred că aceasta este puterea lui Dumnezeu. Da. Eu nu cred că vorbirea în limbi este dovada botezului cu Duhul Sfânt, dar cred că există o putere a lui Dumnezeu care vă face să vorbiţi în limbi şi să săvârşiţi semne şi minuni. Da, domnilor.

Diavolul pune însă o sperietoare veche ce ciori, prin cineva care a imitat şi a acţionat ca şi cum ar fi posedat Duhul Sfânt. Aceasta vă face să priviţi în urmă şi să spuneţi: „O, nu vreau să am nici o legătură cu aceasta!”

O, milă! Dacă aţi avea Duhul Sfânt sau o parte din Dumnezeu, în inimile voastre, nu aţi vorbi aşa ci aţi recunoaşte puterea lui Dumnezeu.

Nu le-a spus Isus fariseilor că „Dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că El a scris despre Mine!”? (Ioan 5.46).

Desigur. Dacă sfinţirea este o parte a lucrării Duhului Sfânt, şi este, prin ea sunteţi curăţaţi, iar dacă o primiţi pe ea veţi recunoaşte şi treapta următoare a lucrării Duhului.

Mâna aceasta o recunoaşte pe cealaltă, iar capul recunoaşte piciorul. De ce? Pentru că sunt părţi ale aceluiaşi trup.

Biblia spune că în cadrul Bisericii sunt cinci slujbe: proroci, învăţători, evanghelişti, apostoli şi păstori, şi nouă daruri duhovniceşti: prorocia, vorbirea în limbi, tălmăcirea limbilor, vindecarea divină, etc. Cine posedă Duhul Lui va recunoaşte fiecare părticică din El.

Dar voi aţi îngheţat! „O, eu nu vreau să am nimic   de-a face cu aceasta!” Iuh! Se face cald aici, nu-i aşa? Acesta-i adevărul. De ce aţi îngheţat? Pentru că v-aţi organizat, iar acum faceţi numai ce spune biserica voastră. (Fratele Branham bate de câteva ori în amvon).

Dar mulţi dintre voi, metodiştii, au venit afară şi au primit Duhul Sfânt. Da, domnilor! Mulţi dintre voi, propovăduitorii sfinţeniei, au venit afară şi au primit Duhul Sfânt. Printre noi sunt mulţi din aceste organizaţii care au ieşit afară şi au primit Duhul Sfânt. De ce? Pentru că nu v-a păsat ce a spus biserica. Voi aţi venit la Lumină! Amin. Nu   v-a păsat de urmări. Aţi ştiut că izvorul acela vine de la Dumnezeu şi aţi umblat în El.

 Lăsaţi-o pe bătrâna doamnă să rămână în urmă alături de mămica ei bătrână. Ea se poartă la fel ca mama ei: este o curvă! De ce? Pentru că s-a organizat. Aici a început necazul: când s-a organizat biserica catolică. Apoi a urmat-o biserica luterană, organizându-se şi ea. După ea s-a organizat biserica metodistă, apoi cea baptistă, aşa încât astăzi există 696 de organizaţii diferite. Penticostalii au făcut acelaşi lucru: s-au organizat şi ei.

Dar ce face Dumnezeu? Dovedeşte că El nu este în nici o organizaţie. Dumnezeu este Duh şi El este în Cuvântul Său. Da, domnilor!

Pe El nu Îl interesează din ce organizaţie faceţi parte! Lucrul acesta este fără importanţă. Organizaţia voastră este conectată cu catolicismul şi este dusă înapoi în catolicism, de aceea veţi primi acelaşi semn ca şi ea.

Nu a spus Domnul: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!”? (Apocalipsa 18.4). „Şi vă voi primi”, spune 2 Corinteni 6.17. Duhul Sfânt spune aceasta.

„Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.” (Apocalipsa 13.17).

Aş fi dorit să am mai mult timp ca să intrăm în problema aceasta, dar timpul meu a trecut deja.

Care este numărul numelui ei? Protestantismul zice: „Să facem o organizaţie, să facem un chip fiarei!” sau: „Biserica noastră este la fel de mare ca biserica catolică.” Ei au luat toate aceste lucruri de la mama lor. Astfel, au biserici mari la fel ca mama lor, iar în mijlocul lor sunt o mulţime de oameni importanţi din conducerea oraşului, etc. Vedeţi? „Să facem un chip fiarei.” Dar ce a spus Biblia? Că este o curvă, o stricată, prin faptul că s-a organizat.

Dar biserica Dumnezeului celui viu este liberă. „Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8.36).

„Naţiunile se rup, Israel se trezeşte,

Semnele pe care Biblia le-a prezis;

Zilele neamurilor sunt numărate,

Cu chinuri împovărate;

Întoarceţi-vă, o, risipiţilor!

Ziua răscumpărării este aproape,

Inimile oamenilor slăbesc de frică;

Fiţi umpluţi cu Duhul lui Dumnezeu,

Lămpile să vă fie curăţate şi pregătite,

Priviţi în sus!

Răscumpărarea voastră este aproape.”

Vedeţi unde au ajuns lucrurile?

Dar „nu te teme turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.” (Luca 12.32).

Voi, metodiştii, baptiştii, prezbiterienii, aţi râs de mişcarea  penticostală de la început, dar acum şi penticostalii au nevoie de o bătaie de modă veche pentru că şi ei se organizează. Au aderat şi ei la Confederaţia Bisericilor şi au devenit la fel de formali şi de indiferenţi ca ceilalţi. Şi vă spun sincer că cel mai uşuratic fel de vorbire la adresa Duhului Sfânt l-am întâlnit la un predicator penticostal. De aceea, să nu vă gândiţi că veţi fi salvaţi pentru că aparţineţi bisericii penticostale.

Voi sunteţi salvaţi numai dacă sunteţi botezaţi cu adevărat cu Duhul lui Dumnezeu. În felul acesta sunteţi uniţi cu El în puterea învierii şi mergeţi înainte însoţiţi de semne şi minuni. Atunci veţi merge oriunde vă va călăuzi Duhul.

Profeţii au fost urmaţi de semne, Isus a fost urmat de semne şi apostolii au fost urmaţi de semne. De ce aceasta? Pentru că El a spus: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede..” (Marcu 16.17) Până când? Până voi reveni.

Dar voi spuneţi: „Frate Branham, a spus Domnul aşa ceva?”

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16.15). Cu toate acestea, două treimi din omenire nu a auzit încă nimic despre aceste lucruri.

„Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” Pe cine vor însoţi? „Pe cei ce vor crede”, fiecare făptură care va crede, indiferent din ce naţiune este ea.

Glorie! Iuh! O, Doamne! Poate vă gândiţi că sunt nebun! Frate, eu iubesc din toată inima această credinţă dată sfinţilor. Da, domnilor, pentru că ea te ancorează în Hristos.

Înţelegeţi acum ce este semnul fiare? Semnul lepădării.  Cine este prins de el? Oricine se gândeşte: „Păi eu aparţin de biserică şi sunt la fel de bun ca cel de lângă mine!” Spuneţi aceasta pentru că nu vă daţi seama de unde vine organizaţia în care v-aţi pus încrederea şi de care depindeţi!

„…se închină fierei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână.” (Apocalipsa 14.9).

„Semnul pe frunte sau pe mână” înseamnă „cunoştinţă sau faptă”. „Semnul” nu înseamnă că vi se va face un tatuaj mare pe faţă, pentru că nu este vorba de un semn vizibil, fizic, ci este vorba de un semn spiritual.

Priviţi şi vedeţi ce ştiu oamenii aceştia despre Biblie şi vă veţi da seama încotro merg. Cuvântul spune că un om care nu se ţine de învăţătura sănătoasă, nu este în Lumină. Vedeţi? Priviţi ce fac ei şi veţi vedea încotro merg.

Dacă vorbiţi cu ei, vă spun: „Sunt protestant şi aparţin de biserică…” Da, domnilor.

Dar ce fac ei? În loc să meargă la rugăciune, se aşează în fotoliu şi urmăresc programul TV. Merg afară, se distrează, beau şi se comportă la fel ca restul lumii, iar apoi spun că sunt creştini şi că aparţin bisericii.

Acesta este semnul păcatului!

Să citim repede mai departe:

„Şi am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus.” (Apocalipsa 17.5).

„Îmbătată de sângele sfinţilor”. Voi ştiţi că Biblia spune în Apocalipsa 18, unde ni se arată cum va fi nimicită ea, că sângele fiecărui muritor de pe pământ a curs din vina ei şi a fost găsit în biserica catolică. Aşa este.

„…şi sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o (spune Ioan), m-am mirat minune mare.”

Ioan s-a uitat la ea şi a văzut că era foarte frumoasă. O biserică mare şi drăguţă, dar ea este mama curvelor şi are o mulţime de biserici (fiice) care s-au născut din ea. Când a privit în urmă,  Ioan a văzut că această biserică dădea tuturor învăţătura ei falsă, îmbătându-i pe toţi împăraţii şi pe toţi oamenii cu ea. Iar fiicele fac acelaşi lucru ca mama lor. Totuşi, când a privit-o, Ioan a văzut-o foarte frumoasă.

În Apocalipsa 18.7 scrie: „Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea.” Vedeţi?

Şi Ioan spunea: „Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.”

Acum să vedem dacă am avut dreptate. Dacă femeia este într-adevăr catolicismul, atunci veţi şti sigur că protestantismul o urmează. Cred că aveţi destulă înţelepciune ca să vedeţi aceasta:

„Fiara, pe care ai văzut-o, era şi nu mai este…” (v. 8).

Fiara. În continuare se spune despre câţi împăraţi au fost şi cum au căzut, după care zice că se va mai ridica unul „care merge la pierzare.” (v. 11).

De unde se ridică el? Nu din Biblie, ci dintr-o grămadă de superstiţii. Învăţături care nu au nici o bază biblică.

De unde aţi luat „purgatoriul”? De unde aţi luat interdicţia pentru mâncarea cărnii de porc? De unde aţi luat interzicerea căsătoriei pentru preoţi? De unde aţi luat spovedania înaintea preotului? Unde aţi găsit toate aceste lucruri, pentru că nicăieri în Biblie nu scrie aşa ceva! Biblia spune că fiara, puterea şi doctrina ei, vin din pierzare şi merg înapoi în pierzare.

Unde este „pierzarea”? În iad. Ea merge înapoi de unde a venit.

„Şi toţi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este şi va veni.” (v. 8).

Bisericile protestante spun: „Cum poate fi adevărat acest lucru când credem că Isus Hristos este Salvatorul nostru  personal?” O, fraţilor, şi dracii cred!

Voi trebuie să trăiţi naşterea din nou! Cei ce sunt născuţi din nou au numele scrise în Cartea Vieţii Mielului.

Dar voi spuneţi: „Bine, dar nu sunt la fel de bun ca ceilalţi? Nu sunt mai bun decât grămada aceea de holly-rollers neştiutori? Eu sunt înţelept. Am o mulţime de diplome. Mă trag dintr-o familie bună şi am urmat o facultate. Toţi înaintaşii mei au aparţinut acestei biserici, deci nu sunt eu mai bun decât voi?

Dar Cuvântul spune: „Locuitorii pământului…se vor mira…” Cine? Întreaga lume: protestanţii şi toţi ceilalţi oameni, toţi cu excepţia celor al căror nume a fost scris în Cartea Vieţii de la întemeierea lumii.

De ce le-au fost scrise numele în Cartea Vieţii? Pentru că sunt sămânţa lui Avraam şi conform făgăduinţei lui Dumnezeu sunt aleşi înainte de întemeierea lumii ca moştenitori. De aceea nu se vor mira.

Priviţi acum ce scrie despre cei scrişi în Cartea Vieţii:

„Aici este mintea plină de înţelepciune…” (v. 9).

Acum aş vrea să vă întreb ceva: este înţelepciunea unul din darurile Duhului Sfânt? (Amin). Este adevărat? Câţi cred că Biblia învaţă în 1Corinteni 12 că unul din cele nouă daruri duhovniceşti este înţelepciunea? (Amin). Atunci cum puteţi spune că nu există vorbire în limbi? Cum puteţi spune că nu există tălmăcirea limbilor? Cum puteţi spune că nu există vindecarea divină?

Dacă eu sunt un trup, am o mână pe partea aceasta şi una pe partea aceasta. Cum puteţi spune că am mână, dar picior nu? Nu aţi auzit ce a spus Pavel?

Aş vrea să fiţi atenţi ce spune Ioan în continuare pentru Trupul din zilele din urmă:

„Aici este mintea plină de înţelepciune.”

Oh, îmi place aceasta! Aici este ceva ce vă va şoca. Ascultaţi cu atenţie!

Dacă darurile Duhului Sfânt nu au venit prin toate epocile, de ce a vorbit el aceasta pentru zilele din urmă? Dacă în biserica din timpul sfârşitului nu mai este nevoie de daruri, de ce a îndreptat aceste cuvinte spre zilele noastre?

„Aici este mintea plină de înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia.” (v. 9).

Câţi munţi? Câte oraşe din lume sunt aşezate pe şapte munţi?? (şi acolo locuieşte o biserică). Unul singur. Cine este acesta? Roma cu cetatea Vatican în ea. Este adevărat? (Amin).

Biblia spune că această curvă oribilă a dus întreaga lume în curvie şi a născut o mulţime de fiice care învaţă la fel ca ea. Ele nu sunt aşa de rele ca mama lor, dar sunt tot curve. Le-a învăţat să facă acelaşi lucru ca şi ea.

Vedeţi? Este o femeie, o biserică ce stă pe şapte munţi. Unde? În Roma. Eu am căutat în toată lumea: spuneţi-mi vă rog, unde se află biserica ce stă pe şapte munţi? Acum citesc din nou din Biblie:

„Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut…” (v. 10).

Dacă am lua Istoria, am vedea cine sunt cei cinci împăraţi care au căzut.

„…unul este (Nero, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme (cam şase luni).

Şi fiara… (Oh, priviţi! Puterea aceasta va ocupa locul fostei Rome păgâne).

Apocalipsa 17.11: „Şi fiara care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte şi merge la pierzare.”

Voi ştiţi cât de crud a fost împăratul Nero. El şi-a legat mama cu o funie şi a fost târâtă după un cal pe străzile Romei; tot el a dat foc Romei, şi în timp ce oraşul ardea, cânta la harpă sus pe deal. Acelaşi duh domină şi biserica ce a luat locul Romei păgâne.

„Al optulea împărat este din numărul celor şapte. Şi fiara, care era şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat, şi merge la pierzare.”

La venirea Domnului, el va fi aruncat în iad.

v. 12: „Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.”

Ei nu au primit încă puterea; nu sunt împăraţi în adevăratul sens al cuvântului, dar primesc putere de împăraţi. Ce sunt ei? Dictatori. Ei nu sunt împăraţi încoronaţi, ci dictatori. O, Doamne!

Uneori când citesc aceste lucruri, inima mea saltă de bucurie pentru că mă gândesc că noi trăim în timpul din urmă.

„Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.

Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.

Ei se vor război cu Mielul: dar Mielul îi va birui…” (v. 12-14).

Acesta este Armaghedonul, apoi va începe Împărăţia de o mie de ani.

„…pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea vor birui.”

Nu voi veţi birui, ci El în voi. Voi aveţi Duhul Sfânt, de aceea s-ar cuveni să strigaţi: „Victorie!” Dumnezeu v-a ales înainte de întemeierea lumii. Dacă cineva nu poate să vadă Lumina Evangheliei, este pentru că e orb.

„…aleşi şi credincioşi…”

„Apoi mi-a zis: „Apele, pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.” (v.15).

Cu alte cuvinte, femeia aceasta, biserica, va da doctrina ei fiecărui popor. Ea va stăpâni peste naţiuni; puterea ei le va domina.  Biblia spune că ea şade pe şapte munţi (coline) şi că este îmbrăcată în purpuriu şi stacojiu: este cea mai bogată biserică din lume.

„Cele zece coarne pe care le-ai văzut…” Priviţi! Aici apare puterea comunismului.

„…şi fiara, o vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca, şi o vor arde în foc.

Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu.” (v. 16-17).

Aleluia! Cuvântul spune că cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele lui Dumnezeu nu vor trece niciodată!

„Şi femeia pe care ai văzut-o… este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.” (v. 18).

Arătaţi-mi o altă cetate care stăpâneşte peste împăraţii pământului, afară de ierarhia catolică din Roma, care şade pe cele şapte coline. Nu este, nu a a fost şi nici nu va fi altă cetate afară de „Cetatea eternă”. Biblia vorbeşte despre Noul Ierusalim care se va coborî din cer… Acesta-i adevărul.

Mai aveţi puţină răbdare pentru că vreau să vă mai arăt ceva.

„I s-a dat putere să dea suflare fiarei…”

Cea care dă viaţă icoanei fiarei este Statele Unite, fiara pe care a văzut-o Ioan ridicându-se din pământ.

„…ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.

Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte.

Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică semnul fiarei sau numărul numelui ei.” (v. 15-17).

Acum aş vrea să fiţi atenţi!

„Aici este înţelepciunea.” (v. 18).

Vedeţi cum Duhul Sfânt îi cheamă înapoi la Cuvânt pe credincioşii din timpul sfârşitului? El îi cheamă şi le spune: „Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei.”

„Cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este un număr de om (nu o naţiune). Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”

Acest număr este în cetatea Vatican, acolo unde papa stă ca „Locţiitorul lui Dumnezeu.” Eu am aici prieteni care au fost catolici, iar ei ştiu că spun adevărul.

Catolicii spun că sfântul Patrick a fost catolic, dar aceasta este o minciună. Ei spun că Ioana d’Arc este o sfântă, deşi în realitate a fost arsă pe rug chiar de către preoţii catolici, sub învinuirea că este vrăjitoare.

Nu-i de mirare că Isus a spus odată:

„…voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi…. (Matei 23.29). Acesta este adevărul.

Priviţi acest număr, care este un număr de om!

Pe coroana papală este scris în latină: „VICARIVS  FILII  DEI”. Dacă veţi lua aceste litere şi veţi trece sub ele cifrele corespunzătoare, veţi obţine exact numărul căutat:

     V  I  C  A  R  I  V  S     F  I  L  I  I      D  E  I

     5 + 1  +   100   +   1+5             +     1+50 +1+1    +  500   +   1

                    112                    +                      53      +          501 =   666

Unde şade el? Pe şapte munţi.

De acolo a venit religia organizată care a învăţat dogmele în locul Cuvântului. Protestanţii au ieşit afară din ea, dar astăzi fac acelaşi lucru deoarece Cuvântul spune că această „curvă” are fiice, iar ele sunt la fel de stricate ca mama lor. Curva a adus un botez fals, o religie falsă, o învăţătură falsă despre Duhul Sfânt, o concepţie falsă despre iad şi multe alte lucruri greşite, care au fost urmate în mare parte şi de protestanţi, care calcă pe urmele ei.

„Dar va fi lumină în timpul serii,

Cărarea gloriei cu siguranţă o vei afla;

(Acesta-i adevărul)

…calea, este Lumina astăzi,

Îngropat în Numele scump al lui Isus.

Tineri şi bătrâni,

Pocăiţi-vă de păcatul vostru,

Duhul Sfânt cu siguranţă va intra înăuntru

Lumina de seară a venit!

Este un adevăr, căci Dumnezeu şi Hristos sunt una!”

Frate, aceasta este lumina de seară care străluceşte. În timpul acesta de seară, neamurile pot vedea aceeaşi învăţătură apostolică, acelaşi botez apostolic, aceeaşi umplere cu Duhul Sfânt, aceleaşi semne şi minuni apostolice. Aceleaşi lucrări care s-au întâmplat în zorii dimineţii harului, în mijlocul evreilor, se întâmplă şi acum, la apusul soarelui.

„Există oameni aproape peste tot,

Ale căror inimi sunt cu totul în flăcări

Cu focul care a căzut la cincizecime,

Care i-a curăţit şi i-a sfinţit.

Oh, El arde acum în inima mea!

Oh, glorie Numelui Său!

Eu sunt aşa bucuros că pot spune:

„Sunt unul dintre ei!”

Unul din ei, eu sunt unul din ei,

Eu sunt aşa bucuros că pot spune:

„Eu sunt unul din ei!”

Unul din ei, sunt unul din ei,

Eu sunt aşa bucuros că pot spune:

„Sunt unul dintre ei!”

Ei erau adunaţi în camera de sus,

Toţi rugându-se în Numele Lui.

Ei au fost botezaţi cu Duhul Sfânt

Şi puterea pentru lucrare a venit.

Ce El a făcut pentru ei în ziua aceea,

Va face acum pentru voi la fel,

Şi sunt aşa bucuros că pot spune:

„Sunt unul dintre ei!”

Voi nu? (Adunarea spune: „Amin!”).

Vino, fratele meu şi caută această binecuvântare:

„Care îţi va curăţa inima de păcat

Şi vor începe să sune clopotele bucuriei!

Şi-ţi va ţine sufletul în flăcări:

Oh, aceasta arde acum in inima mea!

Oh, glorie Numelui Său,

Eu sunt aşa bucuros că pot spune:

„Sunt unul dintre ei!”

Oh, această Evanghelie glorioasă!

Această picătură de sânge! Da.

Această picătură de sânge!”

Socotiţi preţul! „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea (să moară faţă de lume), şi să Mă urmeze.” (Matei 16.24).

„Această Evanghelie a Duhului Sfânt

Picătură de sânge.

Sângele ucenicilor care au murit pentru Adevăr.

Această Evanghelie a Duhului Sfânt,

Picătură de sânge.

Primul să moară pentru Planul Duhului Sfânt

A fost Ioan Botezătorul, dar el a murit ca un om.

Apoi a venit Domnul Isus

Şi ei L-au răstignit.

El a predicat că Duhul îi va salva

Pe oameni din păcat.

Acolo sunt Petru, Pavel şi Ioan cel iubit.

Ei au renunţat la vieţile lor,

Ca profeţii din vechime.

Astfel ca Cuvântul lui Dumnezeu

Să poată fi spus în faţă.

Apoi ei l-au ucis pe Ştefan,

Care a predicat împotriva păcatului.

El i-a mâniat aşa tare că l-au ucis cu pietre.

Dar el n-a murit în Duhul, el şi-a dat duhul.

Această Evanghelie a Duhului Sfânt

A continuat să picure sânge.

El a mers să se unească cu ceilalţi,

Cu întreaga oştire ce şi-a dat viaţa.

Ea picură cu sânge, da, ea picură cu sânge!

Această Evanghelie a Duhului Sfânt

A continuat să picure cu sânge,

Sângele ucenicilor care au murit pentru Adevăr.

Această Evanghelie a Duhului Sfânt

A continuat să picure cu sânge.

Sufletele de sub altar strigă: „Până când?”

Ca Domnul să-i pedepsească

Pe cei ce au făcut răul (batjocorind).

Dar acolo vor fi mai mulţi

Care-şi vor da viaţa pentru El.

Pentru această Evanghelie a Duhului Sfânt

Şi drumul ei presărat cu martiri.

Ea picură cu sânge, da, ea picură cu sânge,

Această Evanghelie a Duhului Sfânt

continuă să picure cu sânge

Sângele ucenicilor care au murit pentru Adevăr.

Această Evanghelie a Duhului Sfânt

Picură cu sânge.

Să ne întoarcem în jur şi să dăm mâna unii cu alţii.

Ea picură cu sânge, da, ea picură cu sânge

Această Evanghelie a Duhului Sfânt

Picură cu sânge.

Sângele ucenicilor care au murit pentru adevăr.

Această Evanghelie a Duhului Sfânt

Picură cu sânge.

Îl iubiţi pe Domnul? (Amin). Domnul să vă binecuvânteze.

Tată, Te rugăm să binecuvântezi această audienţă. Fă să plece acasă plini de bucurie! Ajută-i să vină la Izvorul plin cu sânge, care curge din venele lui Emanuel. Ajută-i să părăsească vechea religie şi să vină să primească Duhul Sfânt, căci Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Noapte bună! Domnul să fie cu voi. Amin

                        – Amin –

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *