Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – PĂRĂSIND TOTUL

23 Ianuarie 1962 – Tempe, Arizona

Vă puteţi aşeza.

Aş vrea să vă spun „bună seara” la toţi. Mă bucur pentru că în seara aceasta pot fi aici şi consider că acesta este un privilegiu, căci pot să mă închin înaintea Domnului împreună cu voi, în această biserică nouă.

Am dorit mult să vin aici, să petrecem împreună un timp de închinare şi să ne bucurăm de binecuvântările Domnului. Şi cred că acesta va fi un timp de binecuvântare şi pentru ceilalţi oameni.

Ştim cu toţii că se apropie Convenţia care va avea loc miercuri, iar în după-amiaza aceasta, tocmai am aflat că vom avea o mare surpriză atunci, căci va fi printre noi şi fratele Oral Roberts şi va vorbi.

Cu siguranţă va fi o surpriză mare, pentru că fratele Oral este un vorbitor puternic. M-aş bucura să-l văd şi să pot da mâna cu el.

Aseară am fost la Temple, dacă nu mă înşel, la Adunarea lui Dumnezeu, şi am petrecut un timp minunat în toate bisericile în care am fost aici în Temple şi în Pheonix.

Foarte rar am ocazia să vorbesc câte o seară în fiecare biserică şi mai ales să vorbesc cu oamenii şi cu fraţii lucrători, dar aceasta îmi dă prilejul să-mi exprim aprecierea faţă de ei şi faţă de aceste mari denominaţiuni, care sunt marii sponsori de pe câmpurile evanghelice din ţară şi din străinătate.

Am avut ocazia să merg cu independenţii. Cu Adunarea lui Dumnezeu, cu Biserica lui Dumnezeu, etc. şi pot spune că toţi erau una când ne aflam pe câmpul misiunii, chiar dacă aici, acasă, avem păreri care ne deosebesc. Totuşi, când ajungem pe câmpul de luptă, acolo nu mai este nici o diferenţă.

Eu am crescut într-o familie numeroasă, cu zece copii, iar noi, băieţii, mergeam în grădină şi ne băteam unul cu altul, dar aceasta nu însemna că nu eram fraţi, deoarece toţi eram din familia Branham.

Mă gândesc că la fel stau lucrurile şi cu copiii lui Dumnezeu, cu biserica.

Cu câtva timp în urmă, am fost la Mouston, unde am avut o mare adunare, care a fost sponsorizată de fratele Raymond Rickey, de Adunarea lui Dumnezeu şi de cei de la „Numele lui Isus”. Adunarea s-a ţinut la Music House, o sală de vreo opt mii de locuri.

Acolo era un predicator baptist care voia să mă provoace la o confruntare pe baza Bibliei, spunând că vindecarea divină nu este ceva corect.

Ei bine, eu am trecut prin atât de multe! Auzind provocarea lui, m-am gândit că nu are rost să pierd o seară întreagă cu un necredincios, când sunt mii de oameni care mă aşteaptă să mă rog pentru ei. Dar el nu s-a lăsat, ci a scris în ziar că mă tem de o confruntare cu el.

Atunci, bătrânul frate Bosworth, care avea aproape nouăzeci de ani, a spus: „Lasă-mă pe mine să-l înfrunt!” Când l-am auzit ce zice, m-am gândit la Caleb, care a spus odată: „ Lasă-mă pe mine să iau acest munte.”

Astfel, i-am spus fratelui Bosworth că nu vreau să mă cert, pentru că Hristos vrea ca între creştini să nu fie certuri. Dacă omul este necredincios, aceasta este el, deci n-ai ce-i face. Nu poţi să-l ajuţi cu nimic.

Dar fratele Bosworth a zis: „După ce a scris lucrurile acelea în ziar, vor spune că nu ştim despre ce vorbim şi că ne bazăm doar pe nişte emoţii. Lasă-mă să încerc să-l înfrunt.”

M-am uitat la el şi i-am zis:

„Ei bine, frate Bosworth, dacă-mi promiţi că nu te vei certa cu el, este în ordine.”

„Nu, n-am să mă cert”, a răspuns el.

În seara confruntării m-am dus şi eu acolo. Erau adunaţi cam treizeci de mii de oameni de tot felul, care veniseră din toate părţile şi cu diferite mijloace de transport. Cu toţii beau din aceeaşi fântână, căci era destul loc să stăm împreună.

Vedeţi voi, când vine cu adevărat confruntarea, noi avem un singur lucru în comun: cu toţii credem în Duhul Sfânt şi în vindecarea divină.

Astfel, fiecare a intrat înăuntru având dorinţa de a-şi aduce partea lui pentru Adevăr.

Şi noi ştim ce s-a întâmplat în seara aceea; cum Duhul Sfânt a preluat controlul, cum a venit jos Îngerul Domnului şi cum a fost făcută acea fotografie, care apoi a fost testată în toate felurile de J. Lacy, şeful de la F.B.I. care răspunde de departamentul „Amprente şi Documente”. În final el a declarat că fotografia este autentică şi astfel a fost pusă la Wasington D.C. la secţia „Religie”.

Fotografia dovedeşte clar că nu este vorba de vreo psihologie, ci lentila a fost „lovită” de acea Lumină, care era o Fiinţă supranaturală.

George J. Lacy a spus: „De multe ori şi eu am crezut că tu te bazezi pe psihologie în adunările tale, dar ochiul magnetic al camerei foto nu poate înregistra psihologia. Lumina aceea a lovit lentila, deci era acolo.”

După aceea, această Fiinţă a mai fost fotografiată de câteva ori. Cred că mulţi dintre voi aţi putut vedea acea fotografie, nu-i aşa?

Acum vreau să vă spun ceva. Eu tocmai am trecut prin Istoria Bisericii şi am crezut că Ioan este acela care a terminat scrierea cărţilor, înainte de a pleca în Patmos, şi le-am pus împreună.

După cum ştiţi el a fost dus acolo după ce a fost fiert timp de douăzeci şi patru de ore în ulei, pentru că a adunat scrierile apostolilor şi a făcut Biblia. El este acela care a pus împreună toate acele scrieri şi în plus, Dumnezeu i-a dat ultima carte a Bibliei, Apocalipsa.

După ce am citit despre el, am trecut la istoria tovarăşilor lui: Policarp, Ignaţiu şi mulţi alţii, până la Martin, Irineu, Iustin, Columba şi aşa mai departe, prin epoca întunecoasă, până la epoca luterană şi la Wesley.

Trecând prin toate aceste epoci ale Bisericii, am putut constata că din zilele apostolilor, când Duhul Sfânt a făcut acele mari lucrări, nu a mai fost nici o epocă aşa de strălucitoare ca aceasta din timpul sfârşitului, când are loc această mare şi ultimă mişcare a Domnului.

Noi nu ne dăm seama de aceasta, prieteni, dar iată că acum se întâmplă lucruri care pot dovedi că Dumnezeu există cu adevărat, – cum este de exemplu fotografia Domnului Isus.

Vedeţi? Oamenii de astăzi încearcă să realizeze ceva îndepărtându-se de Dumnezeu, dar El ia tocmai realizările lor şi Se descoperă prin ele, ceea ce dovedeşte că ei nu-L vor putea conduce niciodată, pentru că El este Atotputernic, Omniprezent şi Infinit.

Oamenilor, noi nu avem nici o cale prin care să putem fugi de El, de aceea, trebuie să fim doar smeriţi şi să-L slujim. Da, acesta este cel mai bun lucru pe care-l putem face.

Mă simt ruşinat, dar nu mai ştiu cum se numeşte păstorul de aici. (fratele îşi spune numele). Da…..fratele Griffith, mă bucur să te cunosc şi mă bucur că pot avea părtăşie cu voi toţi. Nouă, celor care călătorim tot timpul spre acele Ţărmuri însorite ne place să vorbim în felul acesta, pentru că suntem doar nişte pelerini aici, suntem străini şi călători. Casa noastră nu este de aici, ci pentru că suntem sămânţa lui Avraam, căutăm cetatea a cărei Ziditor şi Meşter este Dumnezeu.

Aceasta este o ţară frumoasă. Eu am călătorit mult, aproape în toată lumea, dar nici în Europa, nici în Asia, nici în Orient, nicăieri nu am văzut ceva care să se compare cu Phoenix, Arizona. Este cel mai frumos ţinut pe care l-am văzut vreodată, dar el va fi doar ca o alee, când vom ajunge acolo sus, pe lângă ceea ce ne este pregătit în acel mare Mileniu.

Casa noastră nu este aici, de aceea suntem doar străini şi călători spre acea Ţară.

Pentru mine este o mare binecuvântare faptul că pot fi aici să văd propăşirea bisericii lui Dumnezeu, care are această nouă clădire. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Fiţi credincioşi lui Hristos, staţi lângă păstor şi lucraţi cu toţii, mână în mână, deoarece cred că venirea Domnului este aproape.

Acum, chiar înainte de a ne apropia de Cuvânt, haideţi să ne apropiem de Autor, într-o scurtă rugăciune, în timp ce ne plecăm capetele.

Dar înainte de a ne ruga, în timp ce stăm cu capetele plecate şi cu inimile plecate, mă gândesc că poate este vreo cerere pentru rugăciune. Faceţi-o cunoscută prin ridicarea mâinii, iar dacă aveţi nevoie de ceva în inima voastră, spuneţi: „Doamne Isuse, adu-Ţi aminte şi de mine.”

Tatăl nostru ceresc, suntem atât de bucuroşi că putem să-Ţi spunem „Tată”, Ţie, marelui Creator al cerului şi al pământului, care eşti marele Elohim, El Shadai, Dătătorul tăriei, Cel ce ne hrăneşte, Cel Atotputernic.

Preaiubitul Tău Fiu, ne-a spus că dacă vom veni la Tine şi-Ţi vom cere ceva folosind Numele Lui, ni se va da, dar noi credem că aceasta se va întâmpla doar cu o condiţie: dacă vom cere ceva ce este bine.

Dacă am cere ceva ce nu este bine, am putea constata că nu vom primi, dar dacă ne vom cerceta inima, în seara aceasta, nu vom cere ceva rău, ci doar ceea ce este bine, şi anume: să ne ierţi păcatele şi nelegiuirile noastre, căci, Doamne, cu adevărat acesta este primul lucru de care avem nevoie, deoarece nu vrem să venim în prezenţa Ta cu păcatul asupra noastră.

Deoarece în fiecare zi suntem copleşiţi de necazuri, s-ar putea să nu observăm nimic greşit în gândirea noastră, dar când ne gândim că în faţa Ta chiar şi îngerii sunt murdari, ne dăm seama, Doamne, că nu avem nici măcar o şansă de a ne apropia de Tine, decât prin Sângele lui Isus Hristos, prin care suntem copiii Tăi. Şi noi ştim, Doamne, că păcatele noastre sunt trecute cu vederea, aşa cum le mărturisim.

Tată, în seara aceasta Te rugăm să binecuvântezi această adunare care şi-a ridicat mâinile spre Tine. Tu ştii ce se află în spatele fiecărei mâini ridicate: gândul, dorinţa, motivul pentru care a fost ridicată, de aceea Te rog să rezolvi fiecare cerere.

Acum, Tată, Te rugăm şi pentru biserică. Suntem foarte bucuroşi pentru că ne aflăm în locul acesta, deoarece am citit cum atunci, în zilele de la început ale creştinismului, creştinii erau atât de urâţi încât nu puteau să aibă o biserică unde să se adune; iar dacă voiau să construiască una, erau atât de săraci încât nu-şi permiteau.

Astăzi, în schimb, putem vedea tot felul de clădiri frumoase şi curate, în care oamenii pot intra să-L laude pe Dumnezeu. Îţi suntem recunoscători pentru aceasta şi pentru sacrificiul celor care au dat zeciuielile lor, oferte şi tot felul de contribuţii, ca să se poată construi această Casă pentru Domnul.

Tată Dumnezeule, Te rog să-i binecuvântezi pe păstorul ei, pe diaconi, pe administratori şi pe fiecare membru care vine aici. Fă-i să crească cât mai mult şi îngăduie ca de aici să pornească o trezire de modă veche, care să se întindă până departe.

Îngăduie ca în această biserică să se facă semne şi minuni, vindecări şi salvări, încât să devină o Lumină pentru întreaga naţiune. Îndură-Te, Doamne.

Fă ca din locul acesta să iasă predicatori buni, tineri chemaţi de Dumnezeu, care să meargă pe câmpurile misiunii, unde va fi nevoie.

Fă ca în seara aceasta, în timp ce suntem adunaţi împreună, să vină Duhul Sfânt, să intre în Cuvânt şi să însămânţeze Sămânţa în fiecare inimă aflată aici; iar pe noi, ajută-ne s-o udăm în fiecare zi, cu credincioşie, până va creşte şi vor ieşi din ea copaci mari pentru slava lui Dumnezeu.

Vindecă orice bolnav din mijlocul nostru, Doamne; salvează orice persoană pierdută; adu înapoi orice rătăcit, pe toţi cei ce au alunecat; reînnoieşte şi reîncarcă-i pe cei ce au fost plini înainte.

Îndură-Te şi ascultă-ne, Doamne, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.

Este puţin mai târziu decât de obicei. Dacă aveţi biserica voastră, nu veniţi mâine seară, dar dacă nu aveţi o biserică la care să mergeţi, ne vom bucura să vă avem printre noi. Eu am dorit ca întotdeauna oamenii să stea la locul slujbelor lor, căci atunci când se deschide biserica, fiecare soldat trebuie să fie la datorie, în locul încredinţat lui.

După cum am anunţat deja, fratele Roberts va începe serviciul de miercuri seara, iar vineri seara cred că va fi aici fratele Velmer Gardner. Nu ştiu dacă va vorbi sau nu.

Înainte de a începe, vreau să ştiu ce a spus Billy. A împărţit numere de rugăciune? Da? O parte din ele s-au împărţit aseară, dar nu le-am strigat pe toate pentru că era deja târziu. Uneori predic şase sau opt ore, dar în seara aceasta nu intenţionez să depăşesc o jumătate de oră, de aceea m-am gândit să împărţim şi câteva numere de rugăciune.

Eu nu ştiu prea multe, dar îmi ia mult timp să spun ceea ce ştiu, deoarece întotdeauna încerc s-o fac cât mai bine.

Pentru seara aceasta am ales un text şi mă rog ca Dumnezeu să-l binecuvânteze. Dacă vreţi să-l citiţi când ajungeţi acasă, se află în Marcu 10.28:

Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.”

De aici îmi voi lua titlul: „Noi am lăsat totul”.

Cunoaştem cu toţii capitolul 10 şi ştim că, în el, Isus a vorbit mai ales despre despărţire, dar tot în acest capitol mai este încă un lucru izbitor: într-o zi, a venit la El un tânăr bogat, care I-a zis:

Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? (v. 17).

Şi Isus i-a răspuns: „Cunoşti poruncile: „să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.” ( v. 19).

El I-a zis: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.”

Isus s-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi mai lipseşte un singur lucru: du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă. (v. 20-21).

Înainte de-a intra în textul nostru, haideţi să-l privim puţin pe acest tânăr ca să punem o bază.

Vedeţi voi, acelui tânăr i s-a cerut să lase totul, dar el a refuzat. Din cele citite, vedem că el avea succes în toate lucrurile, dar îi lipsea Viaţa veşnică, ceea ce înseamnă că succesul nu este întotdeauna dovada binecuvântării lui Dumnezeu.

Biblia spune că Isus l-a îndrăgit, ceea ce înseamnă că avea o conştiinţă curată şi bună. Cu siguranţă poseda ceva ce-l făcea deosebit, pentru că altfel nu ar fi câştigat admiraţia Domnului Isus, pentru că Biblia spune că Domnul l-a iubit.

Poate că el a păşit hotărât în faţa lui Isus şi a zis: „Aş vrea să ştiu ce pot face ca să primesc Viaţa veşnică”, dar, când i s-a spus că trebuie să renunţe la tot ce are pentru a o primi, s-a ridicat imediat întrebarea: „Poţi face aceasta?” Şi eu cred că această întrebare stă în faţa fiecăruia dintre noi.

Isus i-a spus cu adevărat să părăsească tot ce avea, să-şi ia crucea şi să-L urmeze.

Noi ştim cu toţii povestea: el a plecat foarte întristat pentru că avea multe bogăţii, iar Isus S-a întors spre ucenicii Săi şi a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!” (v. 22) şi a adăugat: „Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!” (v. 25).

Vedeţi voi, noi încercăm să ne ţinem de tot ce avem şi să-L urmăm aşa pe Isus, dar, uneori, El vrea ca noi să renunţăm la tot ce avem, astfel încât să ne putem ţine cu ambele mâini de El.

Aceasta îmi aminteşte ceva ce obişnuiam să le spun celor două fiice ale mele.

Acum nu mai sunt fetiţe. Una se numeşte Rebeca, iar cealaltă este Sarah. Becky are ochii albaştri, iar Sarah îi are căprui, dar amândouă sunt fetele tatei. Ştiţi voi. Becky este mai înaltă şi mai slăbuţă, în timp ce Sarah este mai micuţă.

Într-o seară, ele mă aşteptau să vin acasă pentru că fusesem plecat la adunări şi doreau să mă vadă. Dar probabil că somnul le-a răpus, aşa că s-au dus să se culce.

Eu am ajuns foarte târziu şi eram epuizat, aşa că m-am dus să mă culc. Dar când sunt foarte obosit, adorm foarte greu, aşa că, după două sau trei ore, m-am ridicat din pat şi m-am dus în sufragerie, unde m-am aşezat pe scaun.

Becky s-a uitat din camera ei şi a văzut că este lumină, apoi m-a observat pe scaun, aşa că a sărit din pat şi a alergat spre mine cu picioruşele goale. Nu ştiu dacă şi voi procedaţi aşa, dar la noi, ce rămâne de copilul mai mare, îmbracă următorul. Astfel, Sarah purta pijamaua rămasă de la Rebeca şi îi era încă foarte mare, aşa că atunci când a sărit şi ea din pat ca să alerge la mine, mânecile şi picioarele îi fluturau în vânt.

Rebeca a ajuns prima şi mi-a sărit în braţe, s-a aşezat pe un genunchi al meu, iar picioarele ei lungi ajungeau până la podea. Era bine proporţionată.

Poziţia ei pe genunchii mei, îmi aminteşte, într-un fel, de una din primele mari organizaţii care s-au format. Ea este aici de multă vreme, cu picioarele pe pământ şi bine proporţionată.

Şi iată că după ea a apărut şi Sarah, biserica cea micuţă, care nu a ieşit afară prea mult.

Rebeca stătea cu braţele în jurul meu şi i-a spus surorii ei:

„Sarah, să ştii că eu am fost prima. Tati este numai al meu, iar ţie nu ţi-a mai rămas nimic.” (Ele spun tot timpul aceasta).

Când a auzit aceasta, biata Sarah şi-a lăsat privirea în jos, în timp ce lacrimi mari au început să curgă din ochii ei căprui. Becky îşi lăsase capul pe umărul meu şi mă ţinea cu braţele, dar eu i-am făcut Sarei semn cu degetul şi i-am arătat celălalt genunchi. Ea a sărit imediat pe el, dar, pentru că nu-i ajungeau picioarele până jos, abia îşi ţinea echilibrul, aşa că am cuprins-o cu ambele braţe şi am ţinut-o aproape de mine ca să nu cadă.

Ea şi-a rezemat capul de pieptul meu, a privit spre sora ei şi i-a zis: „Acum, vreau să-ţi spun şi eu ceva, Rebeca. Poate că tu îl ai cu totul pe tati, dar să ştii că tati mă are cu totul pe mine.”

Cam aceasta dorim şi noi: El să ne aibă cu totul, nu-i aşa? Dar, dacă vrem să fie aşa, este nevoie ca noi să umblăm prin credinţă; este nevoie să-L credem doar pe El. Asta-i tot.

Noi nu trebuie să explicăm aceste lucruri, ci trebuie să le luăm cum spune El şi să le credem.

După ce a refuzat să-L urmeze pe Hristos, tânărul bogat a prosperat atât de mult încât hambarele lui erau aşa de pline că a spus: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!” (Luca 12.19).

O, el a propăşit în toate! Avea de toate şi nu ducea lipsă de nimic, dar ceva s-a întâmplat, pentru că data următoare când se vorbeşte despre el, vedem că îşi ridică ochii spre cer, din iad, şi-l vede pe săracul Lazăr în sânul lui Avraam. De ce nu a ajuns acolo? Pentru că nu a vrut să părăsească totul ca să-L urmeze pe Domnul Isus.

Probabil că acest lucru l-a făcut pe Petru să spună: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat. Ne-am părăsit casele, familiile, ţinuturile natale, am lăsat totul şi Te-am urmat.”

Vedeţi? El a început să-şi dea seama. Poate că a fost atât de cuprins să-L privească pe Hristos, încât la început nu şi-a dat seama ce face şi şi-a părăsit casa, familia, părinţii şi tot ce avea numai ca să fie cu El. Dar exact aceasta ne cere Dumnezeu: să părăsim totul şi să-L urmăm pe El. Aceasta este cerinţa Lui, iar noi trebuie s-o îndeplinim.

Uneori trebuie să părăsim chiar şi felul nostru de a gândi. Astfel, dacă felul în care gândim despre ceva este contrar Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să-l părăsim şi să-L urmăm pe Hristos.

Şi singurul fel prin care putem să-L urmăm pe El, este să urmăm Cuvântul Lui şi să-L respectăm, pentru că porunca lui Dumnezeu este să renunţăm la tot. Dacă vrem să facem aceasta, trebuie să ne părăsim şi prietenii, dar de multe ori acest lucru este foarte greu de făcut.

Unei femei care mergea la petreceri în anumite seri; care lua parte la diferite întruniri şi se cunoştea cu toţi vecinii, îi va fi foarte greu să renunţe la acele lucruri. Dar ea trebuie să facă aceasta, pentru că nu este corect să joci cărţi sau să participi la pariuri, ci trebuie să părăseşti totul dacă vrei să-L urmezi pe El.

Uneori, femeile din bisericile noastre obişnuiesc să poarte haine imorale, pantaloni scurţi şi altele, dar Biblia spune că este o urâciune înaintea lui Dumnezeu ca ele să se îmbrace aşa. Indiferent ce crede o femeie, ea trebuie să renunţe la acele lucruri.

Unele femei, după ce au intrat în biserică şi au fost salvate, doresc să fie ca şi restul femeilor, şi ca urmare îşi taie părul. Ele vor trebui să vadă cât este de greu să te porţi ca o creştină, pentru că imediat vei fi numită „demodată”. De ce aceasta? Pentru că dacă te vei îmbrăca aşa, te vei purta şi vei duce o viaţă de creştină. Vedeţi? Voi trebuie să lăsaţi totul şi să-L urmaţi pe El, pentru că Biblia spune: „Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1Ioan 2.15). Aşa este. Trebuie să părăsim totul.

Pentru cei care părăsesc totul şi-L urmează pe El, este valabil Cuvântul care spune: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7). Desigur, voi nu veţi cere ceva greşit.

Biblia este împotriva fumatului, a băuturii, a jocului de cărţi, a îmbrăcămintei imorale, etc., dar deşi unii fac aceste lucruri, se pretind totuşi creştini.

Fraţilor, dacă duhul din voi nu condamnă acele lucruri, înseamnă că sunteţi călăuziţi de un duh rău! Dumnezeul care a scris Cuvântul, este Cuvântul, iar dacă El locuieşte în voi, vă va osândi când faceţi ceva greşit. Trebuie să vă osândească, pentru că altfel sunteţi înşelaţi.

Cum este posibil ca Duhul Sfânt să scrie ceva, apoi să acţioneze contrar cu ceea ce a spus chiar El? Nu se poate! Atunci cum se poate ca voi să faceţi ceva greşit şi apoi să spuneţi că sunteţi călăuziţi de Duhul Sfânt? Nu se poate.

Prin urmare, fumatul, băutura, jocul de cărţi, părul tăiat, hainele imorale şi multe altele, sunt lucruri greşite, sunt păcat, iar voi nu veţi ajunge nicăieri până nu vă veţi lăsa de ele.

Aceste lucruri se află chiar şi în mişcarea noastră penticostală. Să vă fie ruşine! Ar trebui să vă ruşinaţi. Nu este de mirare că nu mai putem avea nici o trezire! Aceasta dovedeşte că se întâmplă ceva! Aşa este.

Noi am lăsat barierele jos, şi ca urmare se întâmplă anumite lucruri. Vedeţi? De aceea trebuie să lăsaţi totul şi să-L urmaţi pe El; trebuie să renunţaţi la propriile voastre idei şi să vă conformaţi în totul Cuvântului. Duhul Sfânt nu va nega niciodată vreun Cuvânt vorbit de El, pentru că Biblia este scrisă de Duhul Sfânt. Aşa este scris. Cuvântul Bibliei este Dumnezeu:

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu…

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (Ioan1.1, 14).

Acum Cuvântul este făcut Duh şi locuieşte în noi, pentru că este scris: „Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.” (Matei 28.20 – parafrazare).

Dacă acelaşi Dumnezeu care a scris Biblia, locuieşte în voi, înseamnă că nu mai sunteţi ai voştri, ci sunteţi morţi pentru lucrurile lumii; sunteţi morţi faţă de propria voastră gândire, iar dacă gândul care era în Hristos este în voi, atunci părăsiţi totul ca să-L urmaţi pe El.

Atunci nu mai aveţi gândirea voastră, pentru că şi El a spus: „Totuşi, facă-Se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22.42). Vedeţi? Abia atunci începeţi să vă aliniaţi cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Poate ziceţi: „Ce am, ca să las totul pentru El?” Te poţi aştepta ca lumea să râdă de tine şi să te numească în toate felurile; să te dispreţuiască şi să te respingă.

Isus, pentru că era Emanuel, Dumnezeu locuind în El, a fost atât de ciudat pentru propria Sa biserică, încât de îndată ce a intrat înăuntru, L-a şi excomunicat. Vedeţi? Propria Lui biserică L-a condamnat şi L-a atârnat pe cruce.

Toată inima Lui era pentru oameni, dar a trebuit să lase totul şi să-L urmeze pe Dumnezeu, iar noi trebuie să facem la fel: trebuie să lăsăm totul şi să-L urmăm pe Dumnezeu.

Dar ce primim în schimb?

Fraţilor, eu cred că noi, predicatorii, punem prea multe flori înaintea unui convertit, deoarece zicem: „O, vino la Hristos şi totul va fi minunat!”

Oh, dar vedeţi voi, calea unui creştin nu este un pat cu flori. Dimpotrivă, Biblia spune că „toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.” (2 Timotei 3.12). Prin urmare, dacă nu veţi suferi din pricina lui Hristos înseamnă că ceva este greşit cu voi; dacă Diavolul nu este după voi, înseamnă că v-a apucat deja. Asta-i tot. Câtă vreme Diavolul este după voi, este un semn că încă nu v-a prins.

Deci nu uitaţi: cât timp el suflă împotriva voastră, sunteţi cu câţiva paşi înaintea lui şi continuaţi să mergeţi mai departe.

După cum am spus deja, toţi cei care duc o viaţă sfântă în Hristos Isus, vor fi prigoniţi, iar Domnul a spus referindu-se la aceasta: „Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri, căci tot aşa au fost prigoniţi şi prorocii, care au fost înainte de voi.” (Matei 5.12). Aşa este

Nu umblaţi cu faţa mohorâtă şi nu spuneţi niciodată: „Păi, nu trebuia să fac aceasta! Nu suport ca cineva să-mi spună că sunt demodată, că sunt asta sau cealaltă!” O, dimpotrivă, ar trebui să săriţi de bucurie pentru că purtaţi ocara pentru Numele Lui! Pentru că, nu uitaţi, dacă ascultaţi de poruncile Lui, aşa vi se va întâmpla.

Aici vreau să vă mai spun ceva, şi anume că Dumnezeu nu va rămâne dator nici unui om. Astfel, dacă aţi lăsat totul pentru El, Dumnezeu vă va plăti totul înmiit. Aşa este. El vă va răsplăti pentru aceasta. Câţi dintre voi pot să mărturisească aceasta? Da, noi ştim cu toţii că Dumnezeu ne va răsplăti.

Acum haideţi să privim câteva caractere care au părăsit totul pentru El.

Să-l privim mai întâi pe Avraam, părintele credinţei, care şi-a părăsit ţara şi bunurile pe care le avea, pentru a-L urma pe El. Noi ştim că Avraam a fost chemat afară din cetatea sa, din Ur, şi că el şi-a părăsit poporul, cetatea, rudele, totul, ca să-L urmeze pe Dumnezeu. El a plecat şi a lăsat totul în urma sa.

Avraam şi-a părăsit ţara, dar Dumnezeu i-a dat în schimb întreaga ţară făgăduită, dovedind că El răsplăteşte orice sacrificiu. Când s-a întâlnit cu Avraam, El i-a spus:

Ridică-ţi ochii, şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte, spre miază-zi, spre răsărit şi spre apus;

căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţiei tale în veac.” (Geneza 13.14-15).

Fraţilor, aşa este şi cu noi, cu creştinii de astăzi. Dumnezeu ne dă totul, dar noi ne temem să păşim. Când devii creştin, tu eşti moştenitorul fiecărei făgăduinţe din Biblie. Acesta este adevărul.

Tot ceea ce a făgăduit Dumnezeu, este al vostru; este ca o mare arendă şi, „printr-un singur Duh, noi toţi am fost botezaţi în această „arendă” care este Hristos.” Este corect?

Dacă cineva îmi dă ceva, eu privesc în jur ca să văd ce deţin, şi mă gândesc că la fel ar trebui să procedeze şi creştinii în seara aceasta: să caute să afle ce deţin. Dacă este ceva prea sus şi nu pot vedea ce este, îmi aduc o scară şi mă urc pe ea.

Tot aşa, dacă este ceva ce pare de necuprins, din Biblie, voi sta pe genunchi şi voi urca pe „scara lui Iacov” până voi ajunge la acel lucru, pentru că este al meu; Dumnezeu mi l-a dat mie (mă refer la făgăduinţă).

Dacă vindecarea divină este făgăduită în Biblie, iar eu sunt bolnav, voi sta acolo până când Dumnezeu îmi va da ceea ce cer, pentru că este o făgăduinţă a Lui.

Tot aşa, Dumnezeu mi-a promis că dacă voi lăsa lumea, El îmi va da Duhul Sfânt, aşa că voi sta acolo până mi-L va da, pentru că este o făgăduinţă.

Dacă Dumnezeu a promis că îmi va da orice Îi voi cere, iar dorinţa din inima mea este un lucru corect, voi sta acolo până când mi-o va da, pentru că este o făgăduinţă a Sa.

Eu am părăsit lumea şi vreau să-L urmez pe El, de aceea ştiu că mă va răsplăti. Da, eu ştiu aceasta.

Avraam şi-a părăsit ţara, casa, pământul, ca să primească tot ceea ce era în Palestina. Dar vedeţi? Mai întâi a trebuit să se separe de poporul său, de cei dragi ai săi, de vechile asociaţii pe care obişnuia să le frecventeze, de vechii prieteni din vecini, de totul.

Când l-a chemat Dumnezeu i-a spus clar:

Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău. Desparte-te de tot!” (Geneza 12.1).

Cu siguranţă a fost foarte greu dar el, a ascultat şi s-a separat de toate rudele lui. De ce? Pentru că nu ar fi fost de acord cu el.

Pot să-mi închipui ce ar fi zis dacă bătrânul Avraam, care avea şaptezeci şi cinci de ani, şi a cărui soţie era de şaizeci şi cinci de ani, le-ar fi zis:

„Ştiţi ceva? M-am întâlnit cu Dumnezeu acolo afară, şi mi-a spus că voi avea un fiu cu Sara.”

Păi, cred că medicul de familie ar fi spus: „Cred că bietul bătrân este „sărit”.”

Dar Avraam a pregătit toate lucruşoarele, fiidcă ştia sigur că-l va primi. Desigur. De ce? Pentru că aşa îi făgăduise Dumnezeu. Din cauza aceasta, pe el nu l-a interesat că toţi ceilalţi râdeau de el, gândindu-se că nu este în toate minţile.

Fraţilor, ei fac la fel cu orice credincios. Toată sămânţa lui Avraam a păţit la fel. Uneori chiar biserica ta îţi va întoarce spatele. Îţi vor întoarce spatele cluburile unde obişnuiai să mergi, vecinii şi chiar prietenii, dar nu uita: Dumnezeu îţi cere să părăseşti totul şi să-L urmezi pe El; lasă tot ceea ce este contrar Cuvântului Său şi urmează-L.

Ce a primit Avraam în schimb dacă a părăsit totul pentru El? A devenit tatăl multor neamuri. La ce puţin a renunţat şi ce mult a primit!

Priviţi ce a spus Isus: „Adevărat vă spun că cei care au lăsat totul pentru Mine, vor primi acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii…” (Macru 10.29-30).

Priviţi ce a primit Avraam pentru că a părăsit totul şi L-a urmat pe El. Da, domnilor, a devenit tatăl multor neamuri. Dar mai întâi a trebuit să se despartă de toată necredinţa; a trebuit să se despartă de Lot, fratele lui căldicel şi formalist din biserică.

La fel trebuie să faceţi şi voi: să părăsiţi tot ce este necredinţă; tot ce este un crez omenesc.

Dacă sunteţi într-o biserică şi depindeţi de un crez care este contrar Cuvântului, trebuie să părăsiţi totul.

Şi încă ceva: Dumnezeu nu l-a binecuvântat pe Avraam până când nu L-a ascultat în totalitate.

Voi ştiţi că Avraam l-a luat pe tatăl său cu el, dar bătrânul a murit. Apoi, a avut probleme cu Lot, pe care-l luase cu el. Dar de îndată ce a ascultat în totul de Dumnezeu şi s-a separat de Lot, care a ales să meargă unde erau pământurile mai bune, adică în Sodoma, Domnul i s-a arătat lui Avraam şi i-a zis: „Ridică-ţi privirea…căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţiei tale în veac.” (Geneza 13.15).

Vedeţi? Avraam s-a separat de tot ca să-L urmeze pe Dumnezeu şi astfel a devenit părintele credinţei. El a fost credincios şi ca urmare a primit făgăduinţa. Dar această făgăduinţă a fost făcută lui Avraam şi seminţei lui.

Fraţilor, dacă sunteţi morţi în Hristos, suntem sămânţa lui Avraam şi moştenitori împreună cu El, conform făgăduinţei.

Israelul a părăsit Egiptul ca să primească ce? Palestina. Ei au ieşit din acel loc cumplit al robiei, unde făceau cele mai grele munci.

Astăzi, poţi vedea pe stradă o mulţime de femei tinere care fumează şi beau. Zilele trecute am auzit la radio că poliţiştii au fost nevoiţi să intervină în forţă şi să aresteze o grămadă de tinere pe care acel duh bătrân le-a cuprins, făcându-le să danseze acel boogie-woogie sau cum i se spune, până îşi ies din minţi.

Părăsiţi acele lucruri şi Dumnezeu vă va da un alt dans. O, Doamne, cu siguranţă. Dar pentru aceasta, este nevoie să părăsiţi toate acele lucruri, pentru că nu puteţi continua cu amândouă.

Avraam a primit Palestina, şi la fel Israelul. Ei au primit Palestina, o ţară unde curge lapte şi miere. Da, domnilor. Ce au părăsit pentru aceasta? Soarele fierbinte al Egiptului şi pe stăpânii lor.

Ce au trebuit să facă pentru a ajunge în acea ţară făgăduită? Să meargă în lumina Stâlpului de Foc. Vedeţi? În schimbul soarelui fierbinte din Egipt, ei au primit Lumina Stâlpului de Foc al lui Dumnezeu.

Mi-ar plăcea să fac acest schimb, vouă nu? Ei au păşit în Lumina lui Dumnezeu, sub Puterea Duhului Sfânt, fiindcă Stâlpul de Foc îi călăuzea spre o ţară făgăduită.

Acelaşi lucru este şi astăzi: noi trebuie să ieşim din lumina acestei lumi şi a lucrurilor ei şi să păşim în Lumina lui Dumnezeu, care ne conduce spre Ţara făgăduită.

Ei au lăsat oalele cu carne şi usturoiul Egiptului şi ce au primit în schimb? Hrana îngerilor, mana venită din cer. Aceea le-a fost dată în locul usturoiului.

Fraţilor, dacă nu aţi mâncat niciodată altceva decât usturoi, daţi-mi voie să vă spun ceva: Dumnezeu are un cer plin de hrana îngerilor şi vă poate hrăni cu ea. Aşa este.

Vedeţi? Aceasta a primit Israelul în schimb: hrana îngerilor.

Mai mult: ei au părăsit apele mâloase ale Egiptului şi ce au primit? Au primit apă venită din stânca lovită în pustie; au primit o apă curată şi limpede ca cristalul. De ce au primit această apă? Pentru că au părăsit apele pline de noroi ale denominaţiunilor.

Aşa trebuie să procedăm şi noi astăzi: trebuie să părăsim toate acele crezuri vechi şi denominaţiunile care spun: „Zilele minunilor au trecut. Oamenii aceia sunt nebuni; sunt doar o grămadă de holly-rollers.”

Fraţilor, lăsaţi acele lucruri în urmă şi veniţi aici ca să beţi din Izvorul umplut cu Sângele ce curge din venele lui Emanuel. Toţi cei care s-au cufundat în acest Izvor, au fost scăpaţi de toată vina lor. Da, domnilor.

Părăsiţi toată apa aceea mâloasă, amestecată cu îndoieli şi nelinişti, cu argumente, certuri şi toate celelalte, cum ar fi mersul la lucru noaptea, ca să fierbeţi pui pe care îi vindeţi apoi cu cincizeci de cenţi ca să-l plătiţi pe predicator. Lăsaţi toate acestea şi duceţi-vă sub Legea lui Dumnezeu şi sub sfintele Lui porunci. Umblaţi cu El, plătiţi-vă zeciuielile şi atunci predicatorul vostru va putea merge înainte. Aşa este. Nu luaţi acele ape mâloase în locul apei din stâncă.

Israelul i-a lăsat în urmă pe acei doctori lăudăroşi ai Egiptiului, care ziceau:

„Noi suntem cei mai deştepţi oameni din lume!” Ei i-au părăsit ca să-L urmeze pe Marele Medic. Amin.

Aş vrea să văd un singur doctor din zilele noastre, care se îngrijeşte de oameni aşa cum se îngrijeşte Marele Medic. Biblia spune că după patruzeci de ani de pribegie prin pustie, Israelul nu avea nici măcar un om bolnav în mijlocul lui, măcar că erau în jur de două milioane de oameni.

Câţi copii s-au născut în fiecare noapte? Câţi dintre ei se îmbolnăveau?

Mi-ar plăcea să mă uit în trusa doctorului Moise, să văd ce prescripţii le-a dat. N-aţi fi curioşi şi voi să vedeţi?

Cred că mulţi doctori ar vrea să arunce o privire asupra acelor prescripţii.

Ei bine, eu pot spune ce conţineau, pentru că le-am citit. Vreţi să vă spun ce scria acolo?

Eu sunt Domnul care te vindecă.” (Exod 15.26b). Da, asta-i tot ce avea Moise. Aceasta era tot ce-i trebuia, pentru că ei au părăsit acei doctori lăudăroşi, ca să fie cu Marele Medic. Da, domnilor.

I-au lăsat în urmă pe toţi cei care ziceau: „Zilele minunilor au trecut. Nu mai există aşa ceva!”

Şi ce s-a întâmplat când i-au părăsit pe acei doctori? Au intrat în prezenţa Lui, acolo unde minunile se întâmplau zi de zi. Amin.

Fraţilor, oamenii care spun că astăzi nu mai există minuni, dovedesc că cu ei nu este ceva în ordine. Aşa este.

Cineva mi-a spus odată: „Mie nu-mi pasă ce faci tu, şi oricâte dovezi mi-ai aduce, tot nu te cred.”

„Bineînţeles că nu poţi primi nimic, pentru că eşti prea orb ca să poţi vedea ceva”, i-am răspuns eu. „Aceste lucruri nu sunt pentru cei necredincioşi, ci pentru credincioşi. Numai ei le pot avea.” Aşa este.

Odată, am fost oprit pe stradă de un bărbat care mi-a spus:

„Tu eşti total greşit în învăţătura ta.”

„Dar ceea ce învăţ eu este Biblia”, i-am răspuns.

„Eşti greşit, iar eu sunt total împotriva ta. Dacă totuşi ai dreptate, loveşte-mă cu orbire, căci Pavel l-a lovit odată pe un om cu orbirea. Haide, loveşte-mă!” „Nu pot face aceasta, pentru că tu eşti deja orb”, am răspuns eu. „Ce aş putea să mai fac eu, când tatăl tău, Diavolul, te-a orbit deja?”

Un astfel de om este atât de orb, încât nu mai poate deosebi lumina de întuneric; nu poate face deosebirea între viaţă şi moarte. Da, domnilor. El este orb cu adevărat.

Dar Marele Medic era cu Israelul, aşa că ei au văzut minunile săvârşite de El. Desigur.

Dar ucenicii ce au părăsit ca să-L urmeze? Ei aveau plase, năvoade pentru peşti, dar le-au lăsat acolo şi au umblat cu El, aşa că au văzut toate semnele şi minunile săvârşite de El, au văzut Puterea lui Mesia.

Dacă un om nu poate renunţa la o zi de pescuit, ca să-L urmeze pe El, dovedeşte că în viaţa lui este ceva greşit.

Dar ucenicii şi-au lăsat năvoadele pline cu peşti, deoarece chiar atunci au avut cea mai mare captură de peşte. Totuşi, au lăsat totul acolo şi L-au urmat pe El, pentru că au crezut că era Mesia cel aşteptat şi doreau să vadă semnele care Îl urmau. Şi le-au văzut.

Eu aş părăsi orice lucru din lume, indiferent care ar fi acela, numai ca să-L văd pe Isus Hristos descoperindu-Se în mod deosebit în viaţa mea, pentru că aceea este dovada că am trecut din moarte la viaţă. Eu ştiu că El este Mesia; ştiu aceasta cu toată convingerea mea şi mai ştiu că dacă Îl cred pe Cuvânt, EL locuieşte în mine, după ce m-a salvat din viaţa păcătoasă în care trăiam. Eu pot vedea peste tot semnele Lui, care dovedesc că El este acelaşi ieri, azi şi în veci.

Eu am părăsit totul ca să-L am pe El. Am aparţinut de o organizaţie bună şi am avut o biserică bună, una din cele mai bune din ţară, dar am lăsat totul. Atunci ei mi-au spus: „Billy, îţi vei pierde minţile şi vei deveni un holly-rollers”, dar eu le-am răspuns: „Puteţi să-mi luaţi chiar în clipa aceasta carnetul de membru, pentru că sunt hotărât să-L urmez pe Duhul Sfânt.” Sincer.

Înţelegeţi? Tu trebuie să părăseşti totul şi să-L urmezi pe El, pentru că dacă cineva părăseşte totul pentru a-L urma pe El, Dumnezeu Îl va răsplăti cu o abundenţă de binecuvântări, iar eu cred că nimic nu se poate compara cu aceasta.

Ucenicii ştiau ce trebuia să facă Mesia. Ei au citit Biblia şi ştiau bine ce anume trebuia să facă El; ei ştiau că era timpul să vină. Oh, iar când L-au văzut pe acel Bărbat ridicându-Se în scenă şi potrivindu-Se întocmai în tablou, au fost gata să părăsească totul şi să facă tot ce le va spune.

De ce aceasta? Pentru că dacă El era Mesia, înseamnă că era Viaţă pentru ei.

Astfel, când au fost chemaţi să lase totul şi să-L urmeze, au făcut-o imediat.

Aşa este şi astăzi. Dacă acest mesaj este botezul cu Duhul Sfânt din timpul din urmă, (când El a spus că va turna ploaie timpurie şi târzie), dacă aceste lucruri sunt corecte, înseamnă că merită să părăsim totul şi să-L urmăm.

Isus a spus: „Iată semnele cere-i vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.17-18).

Tot El a spus că: „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Şi oricine trăieşte, şi crede în mine, nu va muri niciodată.” (Ioan 11. 25-26).

Şi: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac e Eu; ba încă va face altele şi mai mari…” (Ioan 14.12).

Tot Isus a spus: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20.21).

Vedeţi? Când Tatăl L-a trimis pe Fiul, era cu El şi era în El. Tot aşa, când Isus trimite un om, este cu el şi în el, făcând aceleaşi lucrări: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului.” (Matei 28.20).

Fraţilor, aceasta este mai bună decât toate crezurile şi lucrurile lumii; decât aderarea undeva unde se neagă aceste lucruri măreţe. Păi, noi ar trebui să fim cei mai fericiţi oameni din lume, pentru că putem să-L vedem pe Dumnezeu lucrând atât de minunat printre noi şi ştim că am părăsit totul ca să-L urmăm pe El. Amin.

Aceasta mă face să mă simt plin de recunoştinţă faţă de El. Ei au părăsit totul ca să-L urmeze pe El, iar noi, cei de astăzi, trebuie să facem la fel. Da, noi trebuie să părăsim totul, aşa cum au făcut şi înaintaşii noştri.

Haideţi să vedem acum ce a lăsat Isus pentru noi, pentru că El a renunţat la totul.

El avea o casă în cer, dar a renunţat la ea şi a venit pe pământ, unde nu a avut nici măcar unde să-Şi pună capul. Aşa este. A ajuns atât de jos, atât de sărac, încât nu a avut nici măcar un pat pe care să doarmă. Astfel, a spus odată:

Vulpile au viziuni, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde să-Şi odihnească capul.” (Matei 8.20). Vedeţi? Ce a obţinut în schimb? A fost ridicat atât de sus încât a trebuit să privească în jos ca să vadă cerul. Dar când a fost pe pământ, a fost numit cu numele cel mai josnic care există în lume: i s-a spus Beelzebul. Da, când L-au văzut deosebind duhurile, oamenii au spus: „Este un ghicitor; un diavol; un Beelzebul.”

Ghicitoria vine de la Diavolul, iar ei L-au numit „un drac”, cel mai josnic lucru dintre toate.

Vedeţi? Cel căruia I s-a dat cel mai josnic nume, s-a dus în cea mai de jos cetate şi cel mai mic om de acolo s-a uitat la El de sus – Zacheu din Ierihon.

I s-au dat denumirile cele mai josnice. Astfel, a fost numit „nelegitim” pentru că se credea că a fost născut în afara căsătoriei. Vedeţi, chiar de la început a avut de luptat cu aceste lucruri. „dar Dumnezeu I-a dat Numele care este mai presus de orice nume: Domnul Isus Hristos.”. Aleluia! Asta este.

El a lăsat totul şi a fost răsplătit.

Creatorul cerurilor şi al pământului a coborât pe pământ şi nu avea ce să mănânce, aşa că Satana s-a dus să-L ispitească. El postea pentru noi, dar a primit o „hrană” despre care ceilalţi nu ştiau nimic.

Într-o zi, ucenicii Îl rugau să mănânce şi-I ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”, dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.” (Ioan 4.31-32).

Aici pe pământ, El nu avea acoperiş, nici casă, nici nimic care să-I aparţină, dar ştiţi ceva? A devenit un Adăpost pentru fiecare din noi, deoarece Dumnezeu L-a făcut un Acoperiş pentru întreaga rasă umană. Da, El n-a avut un acoperiş pentru Sine, dar este Acoperişul nostru.

Oamenii din timpul nostru au vorbit atât de mult despre acele adăposturi săpate în pământ, dar spuneţi-mi ce se va întâmpla când acele bombe vor lovi pământul făcând cratere adânci de cincizeci de metri, pe sute de mile pătrate? Păi, s-ar rupe fiecare os din voi şi dacă v-aţi afla la o jumătate de milă în adâncime. Cu siguranţă.

Dar noi avem un Adăpost, fraţilor, iar Acela este Isus Hristos. Amin.

Zilele trecute am auzit cum se laudă Rusia peste tot, spunând: „Noi am trimis primul om în spaţiu!”, dar eu vă spun altceva:

„Noi avem Unul de două mii de ani în spaţiu.” Amin. Noi avem un Mijlocitor care într-o fracţiune de secundă merge în cer şi coboară pe pământ. Desigur. Noi avem un Om în spaţiu, dar ei nu au nimic. El a trebuit să devină un Adăpost pentru noi, iar pentru aceasta a renunţat la calitatea de Fiu al Tatălui şi S-a făcut păcat pentru noi. Aţi ştiut aceasta? El nu a cunoscut păcatul, dar S-a făcut păcat pentru noi. Păcatele noastre au fost puse asupra Lui. El a renunţat la calitatea de Fiu şi a devenit păcat, aşa că acum, poate să-i facă pe păcătoşi, fiii lui Dumnezeu. Amin. Aceasta este partea bună. Vă daţi seama? Să-i ia pe păcătoşi şi să-i facă fii. Ce privilegiu. Da, domnilor.

Dumnezeu nu rămâne dator cu nimic. Cu siguranţă că nu.

Priviţi: El Şi-a dat puterea şi S-a făcut slab, ca să devină Tăria noastră; o, şi este Tăria de care avem atât de multă nevoie!

Un poet spunea:

El este tăria mea, zi de zi,

Fără El aş cădea.

Ce minunat!

Părăsiţi lumea! Părăsiţi părerile voastre; părăsiţi îndoielile voastre; părăsiţi tulburările voastre! Părăsiţi totul şi primiţi-L pe El! Credeţi-L pe El.

Tu zici: „Oare să fie chiar aşa? Au trecut zilele minunilor?”

Părăsiţi acele păreri şi credeţi!

Sau: „Isus este cu adevărat Vindecătorul, sau ceea ce se petrece între aceşti oameni este doar o lucrare mintală?”

Lăsaţi-vă de acest fel de gândire!

Cum veţi şti dacă este bine sau rău? Este o făgăduinţă după care puteţi şti aceasta.

Poate zici: „O, eu cred că Duhul Sfânt a fost dat doar pentru ucenici!”

Nu se poate aşa ceva, pentru că dacă ar fi aşa, înseamnă că Biblia se contrazice, pentru că Petru a spus clar în ziua de rusalii:

Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi acei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeu nostru.” (Fapte 2.38 –39).

Această făgăduinţa arată clar că toţi cei ce sunt chemaţi de Dumnezeu, în oricât de mare număr ar fi ei, au dreptul să vină şi să primească darul Sfântului Duh. Părăsiţi deci părerile voastre şi luaţi Cuvântul lui Dumnezeu.

Tu zici: „Există cu adevărat vorbirea în limbi, sau este doar o bolboroseală?”

Părăsiţi astfel de păreri, pentru că Isus a spus: „Iată semnele care-i vor însoţi pe cei cer vor crede….vor vorbi în limbi noi…” (Marcu 16.17). Vedeţi, aceasta o spune Biblia.

„Vrei să spui că semnele pe care le văd în adunare, sunt de la Dumnezeu?”

Sigur că da.

„Păi, am văzut oameni care trăiau oricum, apoi mergeau, se rugau pentru bolnavi şi bolnavii se vindecau.”

Este corect, pentru că Isus a spus: „Nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.” (Marcu 9.39).

Deci, dacă omul greşeşte, apoi ia darul lui Dumnezeu şi-l foloseşte, fiind greşit, este problema lui cu Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu va avea de-a face cu el din cauza aceasta.

Vedeţi? Există doar o modalitate de a avea un dolar fals: să-l faceţi după cel original.

Poate zici: „Nu vreau să mă mai duc la biserică pentru că sunt prea mulţi făţarnici acolo.”

Dacă gândeşti aşa, înseamnă că eşti un făţarnic mai mic, de aceea te poţi ascunde după ei. Aşa este.

Zilele trecute am citit un articol despre un om care deşi era orb, surd şi mut, mergea la şcoala duminicală.

Ei l-au întrebat folosindu-se de limbajul Braille: „De ce te duci la biserică, doar nu-l auzi pe predicator ce spune şi nici nu auzi cântările?”

„Fac aceasta pentru că vreau să vadă toată lumea de ce parte sunt”, a răspuns el.

El voia ca Diavolul şi lumea să vadă de partea cui este. Aceasta este bine. Da, domnilor.

Ce altceva a mai făcut Isus? El Şi-a dat viaţa Sa pentru a o salva pe a mea şi a ta. Şi a făcut aceasta nu pentru că a trebuit, ci pentru că aşa a vrut; Şi-a dat viaţa de bună voie pentru că aşa putea să ne salveze pe noi. Din cauza aceasta, El este singurul care poate să vă salveze. Nu este nimeni altcineva care s-o poată face, ci numai El.

Eu cunosc o denominaţiune care susţine că biserica lor poate să vă salveze, dar nu este adevărat. Voi nu sunteţi salvaţi de biserică. Nu, nu. Ori sunteţi salvaţi de Isus Hristos, ori sunteţi pierduţi. Da, domnilor. Isus Hristos este Salvatorul vostru, de aceea singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi, este să vă pocăiţi de păcatele voastre. Da, domnilor.

El Şi-a dat viaţa pentru noi, de aceea, se cuvine ca la rândul nostru să ne dăm viaţa pentru El. Da, se cuvine să lăsăm totul, toată necredinţa şi celelalte şi să mergem să-L urmăm pe El, aşa cum au făcut şi ucenicii.

Nu v-ar plăcea să-L urmaţi pe El? De ce? Ca să vedeţi semnele venirii Lui.

Acum amintiţi-vă: Biblia a făgăduit că în zilele din urmă, Lumina va străluci din nou, iar atunci ploaia timpurie şi cea târzie vor fi împreună. Prorocul a spus că „spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7).

Va fi o zi deosebită, când nu va fi nici zi nici noapte. Dar ce fel de zi este aceea? Este o zi ploioasă, ceţoasă şi mohorâtă. Desigur, soarele străluceşte, dar dincolo de nori, însă cu toate acestea dă suficientă lumină ca să puteţi vedea pe unde să umblaţi.

Aceasta am avut timp de două mii de ani. Vedeţi? Am umblat prin credinţă şi ne-am gândit: „Păi, este în ordine. Noi credem, mergem la biserică şi ne trecem numele într-un registru, ceea ce este suficient. Am citit despre lucrurile care s-au întâmplat la început, dar acele zile s-au dus.”

Vedeţi? Aşa este de sute de ani, doar o zi mohorâtă, dar Dumnezeu a spus prin prorocul Său: „dar spre seară se va arăta lumina.

Acuma, acelaşi soare care răsare în est, apune în vest; şi acelaşi Isus care a revărsat Duhul Său peste oamenii din est, L-a revărsat în aceste zile din urmă şi peste oamenii din vest.

El a făcut o făgăduinţă şi a spus: „Cum a fost în zilele lui Lot, aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” (Luca 17.30).

Dumnezeu într-un trup de carne, a stat şi a mâncat împreună cu Avraam, iar în timp ce stătea acolo cu spatele spre cortul în care se afla Sara, a spus ce gândea ea. El i-a spus lui Avraam care era numele lui, cum se numea Sara şi ce avea să se întâmple peste un an când urma să-l viziteze din nou.

Sara nu a crezut şi a râs în sinea ei, în cort, dar Îngerul i-a zis lui Avraam:

„De ce a râs Sara?”

Şi Isus a spus: „Cum a fost în zilele acelea, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.”

După cum am mai spus, o spun din nou: întotdeauna au existat trei categorii de oameni, aşa cum au fost cei trei fii ai lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. De-a lungul timpului s-au desprins trei categorii de oameni: credincioşii, formaliştii şi necredincioşii. Aşa au fost numiţi atunci, iar acum este la fel.

Isus a spus: „Cum a fost în zilele lui Lot, aşa va fi şi în zilele când va veni Fiu omului.”

Acum priviţi. Avraam a părăsit totul ca să urmeze calea Domnului. El s-a ţinut de acea făgăduinţă ani şi ani, mai precis douăzeci şi cinci de ani. Şi iată-l aici, în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, stând în câmp împreună cu cirezile şi turmele lui, în timp ce Lot trăia în luxul din Sodoma, având tot ce-şi dorea.

Apoi, iat-o pe Sara, care odinioară era cea mai frumoasă fată din ţinut, stând acolo lipsită de toate, în timp ce doamna Lot avea toate acele sisteme noi de canalizare, ştiţi voi, şi toate lucrurile. Ea trăia luxos acolo jos, căci era soţia primarului şi aparţinea de cea mai mare biserică. Da, domnilor.

Ea frecventa tot felul de asociaţii şi nici nu se gândea să renunţe la ele. Astfel, atunci când a trebuit să părăsească toate acele lucruri, a continuat să privească înapoi până s-a transformat într-un stâlp de sare. De ce aceasta? Pentru că a iubit mai mult lumea decât izbăvirea adusă de acel înger.

Acum observaţi cele trei categorii:

– necredincioşii – lumea simbolizată prin sodomiţi;

– formaliştii sau căldiceii – membrii bisericii simbolizaţi prin Lot şi

– biserica chemată afară şi aleasă, simbolizată de Avraam şi grupul lui.

Unde au mers acei îngeri? La Avraam şi la gruparea lui. Da. Apoi, doi dintre ei s-au dus acolo jos, ca şi evangheliştii aceştia moderni.

Desigur, noi avem evanghelişti mari, care merg la bisericile denominaţionale de astăzi, unul dintre cei mai vestiţi fiind Billy Graham. El merge printre ei şi spune: „Ieşiţi afară din Sodoma!” dar noi nu mai trebuie să strigăm aceasta, pentru că ei trebuia să fie deja ieşiţi afară.

Dacă sunt chemaţi de Duhul Sfânt, ei au părăsit de multă vreme Sodoma.

Biserica a părăsit Sodoma şi trăieşte separată, afară din ea. De altfel, cuvântul „biserică” înseamnă „cei chemaţi afară, separaţi”, pentru că Domnul spune: „Ieşiţi afară din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei; nu vă atingeţi de ce este necurat…” (2Corinteni 6.17).

Dacă nu aţi făcut aceasta, sunteţi încă jos în Sodoma; sunteţi doar nişte membri ai bisericii, nişte căldicei. Voi ar trebui să vă separaţi, să vă despărţiţi de lucrurile lumii, să ieşiţi afară şi să trăiţi curat şi sfânt, păzind în totul poruncile lui Dumnezeu.

Amintiţi-vă că doi dintre cei trei îngeri, s-au dus jos în Sodoma, iar acolo au făcut o singură minune: au lovit poporul cu orbire.

Păi, exact aceasta fac predicatorii Cuvântului: îi orbesc pe oameni.

Mulţi dintre aceşti mari predicatori de astăzi, au vizitat Phoenixul, dar ei nu au făcut minuni, ci i-au orbit doar pe cei necredincioşi, pe sodomiţi, prin predicarea Cuvântului că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

Dar aici, este biserica duhovnicească, nu biserica firească, nici sodomiţii; este biserica duhovnicească ce crede în Dumnezeu, şi care este vizitată de El la fel ca Avraam.

Avraam este simbolul desăvârşit al seminţei lui; al seminţei ce avea să vină după el; al bisericii, pentru că Dumnezeu a făgăduit că va avea un popor dintre neamuri, care va purta numele Lui, o sămânţă împărătească, aşa cum am predicat duminică.

Această biserică este chemată afară şi separată. Ea a părăsit totul, şi a ieşit afară din lume ca să umble cu Duhul Sfânt, aşa cum a făcut Avraam.

Dar care a fost semnul pe care l-a văzut Avraam la sfârşitul călătoriei?

El aştepta un fiu, este adevărat? Desigur. Şi vă întreb: suntem noi sămânţa lui Avraam? Atunci înseamnă că şi noi aşteptăm un fiu, da? Pe Fiul făgăduit al lui Dumnezeu.

Acum priviţi: Avraam a văzut lucrările tainice ale lui Dumnezeu când a fost chemat să aducă acea jertfă, în urma căreia a confirmat legământul Său cu el. Mai mult, el s-a întâlnit cu Domnul de multe ori şi în multe feluri, dar ultimul semn pe care i l-a arătat lui Avraam, a fost că a venit la el în trup de carne şi a stat cu spatele către cortul în care se afla Sara.

Fără nici o îndoială, Avraam a crezut că Acela este Dumnezeu. Unii oameni nu cred că acel Bărbat a fost Dumnezeu, dar Biblia spune că era. Avraam L-a numit Elohim, ori noi ştim că Elohim este Marele Creator al cerului şi al pământului, iar El S-a făcut trup de carne ca un semn…

Îi vedeţi pe sodomiţi, pe necredincioşi? Vedeţi membrii bisericii? Priviţi-l apoi pe cel ales, pe cel chemat afară, căci în acesta se manifestă El în puterea Duhului Sfânt, într-un trup de carne. Amin.

Puteţi vedea că El este Mesia? Hristos reprezentat prin Biserica Sa, care trăieşte aceeaşi viaţă şi face aceleaşi semne şi minuni, conform făgăduinţei care spune:

Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” (Ioan 14.12).

Dacă în mine ar fi duhul unui gangster, ar trebui să port arme şi să fac faptele lui; dacă aş avea duhul unui pictor, ar trebui să pictez tablouri, înţelegeţi? Iar dacă în mine este Duhul lui Isus Hristos, înseamnă că voi face lucrările lui Hristos, pentru că în mine este Viaţa Lui. Vedeţi în cine Se descoperă El?

El a renunţat la calitatea Sa de Fiu şi a devenit păcat; a luat asupra Sa păcatele noastre, ca să poată face din noi, din nişte păcătoşi, fiii Săi. El a devenit „eu”, pentru ca eu să pot deveni „El”. El a devenit păcătos, pentru ca eu să pot deveni un fiu al lui Dumnezeu. O, este atât de cutremurător ceea ce a făcut El! Puteţi vedea? El a luat locul vostru, pentru ca voi să puteţi lua locul Lui. Astfel, aţi devenit moştenitori ai Împărăţiei împreună cu El.

El a devenit un păcătos ca voi, pentru că păcatele voastre au fost puse asupra Lui, dar a făcut aceasta ca să vă poată lua, să vă facă creştini ai cerului şi să staţi împreună cu El în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi iată: a pus Duhul Lui în voi, iar dacă Duhul Lui este în voi, veţi face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El.

Şi cum S-a manifestat El când a fost aici pe pământ?

Tu nu poţi merge să dai „o raită” pe la ştrand, şi să renunţi la adunarea de vineri seara pentru că trebuie să te uiţi la murdăriile de la TV, nici nu poţi părăsi biserica, iar apoi să aştepţi să-L vezi pe Hristos. Nu, nu, ci trebuie să părăseşti toate acele lucruri care te ţin departe de El şi să-l urmezi pe Duhul Sfânt. Lăsaţi-L să Se manifeste printre voi, aşa cum S-a manifestat Mesia pentru cei care L-au urmat la început. Ei s-au dus după El ca să vadă dacă era cu adevărat Mesia.

Ce credeţi că s-a întâmplat când Andrei şi Filip au stat toată noaptea cu El? În dimineaţa următoare, Filip s-a dus într-o parte, iar Andrei în alta, este adevărat?

Andrei s-a dus după fratele său şi de îndată ce l-a găsit, i-a zis:

Vino şi vezi, căci noi L-am găsit pe Mesia.” (Ioan 1.41). Vedeţi? Andrei ştia că El este Mesia. De unde ştia? El cunoştea Scripturile şi ca urmare ştia cum trebuia să fie Mesia.

Acum, majoritatea evreilor din timpul acela, care frecventau acele mari biserici, se gândeau: „Când va veni Mesia, va suna o trâmbiţă în cer şi Dumnezeu va da ceva la o parte şi va coborî pe scări, iar ovaţiile îngerilor vor răsuna peste tot pământul. Mesia va coborî pe acele scări însoţit de un alai de îngeri şi va veni direct în acest templu, apoi Îşi va lua toiagul şi va împărăţi peste tot pământul.”

Dar priviţi cât de diferit de gândirea lor, a venit El. Aşa-i? Mesia a venit biblic: intrând în Ierusalim, blând şi smerit, călare pe mânzul unei măgăriţe. Vedeţi?

Ei l-au respins chiar şi pe prorocul Ioan, care le spusese că ştie cine este Mesia, pentru că văzuse acea Lumină peste El.

Ioan spunea: „Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.” (Ioan 1.33).

Nimeni altcineva nu a văzut aceasta, decât singur Ioan, pentru că făgăduinţa i-a fost dată lui.

Tot aşa, nimeni altcineva n-a văzut steaua pe care au văzut-o magii; iar în seara aceasta este la fel: voi puteţi sta aici de două ori orbi şi să nu vedeţi puterea lui Dumnezeu. De ce? Pentru că nimeni nu poate înţelege până nu-i deschide Dumnezeu inima, deoarece este scris: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine”, şi: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis…” (Ioan 6.37,44). Asta este.

Deci, am văzut că ei au părăsit totul şi L-au urmat pe Mesia. Apoi, Andrei s-a dus la Petru şi i-a zis:

„Mai ştii ce ne-a spus tatăl nostru? (Mă gândesc că în felul acesta a decurs discuţia lor). El ne-a învăţat că trebuie să vină Mesia, pentru că prorocul Moise a spus că Domnul, Dumnezeul nostru, va ridica din mijlocul nostru, un proroc ca şi el. De asemenea am fost învăţaţi că dacă printre noi este cineva duhovnicesc, sau un proroc şi ne spune ceva ce se împlineşte, să ascultăm de el, iar dacă ceea ce spune el nu se împlineşte, să nu-l ascultăm. De asemenea, ni s-a spus că Mesia va fi un proroc, Dumnezeul – Proroc, aşa că eu cred că Omul acela este El.”

„Dar de unde ştii, Andrei?”

„Vino cu mine şi vezi.”

El s-a dus acolo cu fratele său şi de îndată ce a păşit în prezenţa lui Isus, El i-a spus: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona”. Aceasta a fost suficient pentru Petru, care a ştiut chiar atunci că Cel ce stătea în faţa sa era Fiul lui Dumnezeu.

În acest timp, Filip se grăbea spre Natanael. Eu pot să-mi închipui conversaţia dintre ei doi; cum Filip i-a povestit despre ceea ce i-a spus Isus lui Petru şi toate celelalte lucruri.

Iar când a păşit în prezenţa lui Isus, El i-a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

Uimit, Natanael L-a întrebat: „Rabi, de unde mă cunoşti?” Şi Isus i-a răspuns:

Te-am văzut mai înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.

Atunci Natanael a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel.” (Ioan 1.47-49). Aceasta a fost totul pentru el.

Odată, o femeie josnică şi murdară, care fusese căsătorită de cinci ori, iar cel cu care trăia nu era bărbatul ei, a mers la fântână să scoată nişte apă, iar în timp ce trăgea găleata afară din fântână, a văzut în apropiere un evreu de vârstă mijlocie, care stătea şi o privea.

El i-a zis: „Femeie, dă-Mi să beau.”

Oh, dar nu se obişnuieşte ca un evreu să ceară ceva de la un samaritean, pentru că între noi nu este nici o legătură.”

Aşa este, dar dacă ai şti cine este Cel ce-ţi cere apă, tu te-ai grăbi să-i ceri Lui.” Şi a continuat să vorbească cu ea în felul acesta, căutând să afle care este problema ei.

Isus avea trebuinţă să treacă prin Samaria, pentru că El S-a identificat doar cu evreii şi nu cu neamurile. Aceştia sunt doar urmaşii lui Sem şi Ham, dar poporul lui Iafet a fost lăsat afară. De ce aceasta?

Noi, anglo-saxonii, eram păgâni în închinare, în vremea aceea.

De ce nu S-a descoperit şi neamurilor cu acelaşi semn? Pentru că neamurile nu priveau după nici un Mesia, ci doar evreii şi samaritenii Îl aşteptau.

El S-a descoperit ca Mesia în faţa evreilor: lui Petru, lui Natanael, orbului Bartimeu, femeii cu scurgerea de sânge, etc.

Da, iată-L făcându-Se cunoscut ca Mesia. De sute de ani, evreii şi samaritenii credeau în venirea lui Mesia, iar dacă acum El era pe pământ, trebuia să Se descopere.

Priviţi numai, ce mărturie a avut bătrânul Simeon, care a fost dus de Duhul în Templu, ca să-L vadă pe Mesia:

Eu nu voi muri până nu-l voi vedea pe Hristos Domnul.” Şi chiar în momentul când Maria a intrat cu Pruncul înăuntru, Duhul Sfânt i-a vorbit şi l-a trimis acolo, iar când L-a văzut, L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu, şi a zis: „Acum, slobozeşte în pace pe robul tău, căci au văzut ochii mei mântuirea ta…” (Luca 2.28-30).

Simeon nu putea trăi îndeajuns de mult, ca să-L vadă făcând lucrările Lui mesianice, dar a avut mărturia că El este Acela.

Biblia spune că El S-a făcut cunoscut oamenilor, ca Mesia, ca fiind Dumnezeul Proroc pe care-L aşteptau.

Şi discutând cu femeia de la fântână, i-a zis: „Du-te de cheamă pe bărbatul tău.”

Dar eu n-am bărbat”, a răspuns ea.

Bine zici că n-ai bărbat, pentru că cinci bărbaţi ai avut, iar acela pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

Doamne, văd că eşti proroc”, a spus ea mirată, apoi a adăugat: „Noi ştim că atunci când va veni Mesia, ne va spune toate lucrurile, pentru că acesta va fi semnul după care Îl vom recunoaşte.”

Şi El i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” – Ioan 4.10-26 -.

De îndată ce a auzit aceasta, femeia şi-a lăsat găleata şi a alergat în cetate, unde le-a zis oamenilor:

Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce-am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?” (v. 29).

Vedeţi? „Nu este acesta semnul pe care urma să ni-l arate ca să-L recunoaştem?”

El nu l-a mai făcut nici unuia dintre ei, dar Biblia spune că oamenii din cetate au crezut din pricina mărturiei femeii. Amin.

Acum este timpul neamurilor. Noi am avut două mii de ani de urcuşuri şi de coborâşuri, de intrări şi de ieşiri, de organizaţii, de certuri, contradicţii şi lupte, de teologii şi seminare şi multe altele.

El i-a primit pe acei samariteni care şi-au părăsit zeii ca să-L slujească pe Dumnezeu şi aşteptau venirea lui Mesia, pentru că El este un Tată corect care nu îi face unuia într-un fel şi altuia într-un alt fel, ci procedează cu toţi la fel.

Acum au trecut două mii de ani, iar Duhul Sfânt a căzut peste noi, aşa că am vorbit în limbi şi am văzut semne şi minuni, dar ultimul semn pe care l-a văzut Avraam înainte de a primi fiul făgăduit, a fost arătarea lui Dumnezeu însuşi într-un trup care putea mânca. Atunci, El a făcut acelaşi semn pe care L-a făcut Isus pentru a dovedi că El este Mesia; şi El a spus că în zilele din urmă se va întâmpla la fel.

Prieteni, acesta este timpul acela. Când evreii L-au văzut pe Isus vorbind cu Natanael, au trebuit să dea un răspuns adunării lor. Ei ştiau bine ce a făcut El, aşa că nu puteau nega, dar când au stat în faţa adunării, au spus: „Omul acesta este un Beelzebul!” De fapt, aceasta credeau ei în inima lor, dar Isus le cunoştea gândurile, de aceea le-a spus: „Dacă vorbiţi împotriva Mea, a Fiului omului, vă iert, dar într-o zi va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucruri, iar cine va vorbi împotriva Lui, nu va avea iertare nici în lumea aceasta, nici în cea viitoare.”

O, fraţilor, sunt atât de bucuros pentru că în seara aceasta avem printre noi binecuvântările cincizecimii! Amin.

Este minunat că aici stau fraţi din Biserica lui Dumnezeu, din Adunarea lui Dumnezeu şi din multe altele. Continuaţi să mergeţi înainte, pentru că Dumnezeu a dat Duhul Sfânt tuturor celor care-L ascultă. În ordine.

Haideţi să ne adunăm împreună şi să ne bucurăm, pentru că am părăsit lumea şi suntem sămânţa lui Avraam; suntem sămânţa împărătească a lui Hristos.

Şi care a fost semnul dat înainte de nimicirea Sodomei şi de naşterea fiului făgăduit?

Dumnezeu a făgăduit, prin Isus Hristos, că exact aşa va fi şi în zilele „Sodomei” de astăzi.

Uitaţi-vă la lumea de astăzi. De când este lumea nu s-au văzut atât de mulţi perverşi ca acum. Cutia mea poştală este plină de scrisori de la mamele care plâng pentru copiii lor, iar de curând am citit într-un ziar că 30% din californieni s-au transformat în perverşi. Peste tot este numai murdărie. Perverşi care schimbă mersul natural al lucrurilor, exact ca în Sodoma.

Uitaţi-vă la Billy Graham, mesagerul lui Dumnezeu care merge acolo jos şi răspândeşte Evanghelia.

Dar cum este cu Biserica aleasă, pentru că şi ea trebuie să aibă un semn, nu-i aşa?

Eu cred că dacă în seara aceasta vom lăsa necredinţa la o parte; dacă-L vom crede pe Domnul Isus şi-L vom urma, vom putea vedea semnul dat care a fost făgăduit de El pentru timpul sfârşitului.

Haideţi să ne plecăm capetele. Este cineva care nu-L cunoaşte ca Mântuitor personal şi vrea să lase totul ca să-L urmeze?

Ridicaţi doar mâna şi spuneţi: „Roagă-te şi pentru mine, frate Branham, fiindcă doresc să fiu un creştin adevărat.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Aş vrea să vă spun ceva. Frate şi soră, eu nu am intenţia de a vă jigni, dar voi sunteţi răspunzători pentru Cuvânt, pentru că este scris: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele…” (Ioan 15.7).

Uneori trebuie să spun cuvinte dure, care mă taie şi pe mine, în special surorilor, pentru că după cum ştiţi, la început Satana a folosit-o pe femeie. Desigur, femeia a fost incubatorul care a adus viaţa, şi tot o femeie L-a adus şi pe Isus Hristos pe pământ, dar El nu a fost Fiul ei, pentru că după cum ştiţi, nu i-a spus niciodată mamă.

Aici este o audienţă amestecată, dar vă rog să mă ascultaţi. Ovulul fecundat nu a venit de la Maria, ci totul a fost creat de Dumnezeu, apoi Duhul Sfânt a umbrit-o. Acesta este motivul pentru care Isus nu a putut s-o numească mamă: ea era numai incubatorul folosit de Dumnezeu ca să aducă la viaţă acel Copilaş.

Voi, adulţii, înţelegeţi că pentru a putea vorbi de conceperea unui copil, este nevoie de spermatozoidul care vine de la bărbat şi fecundează ovulul femeii, dar în cazul naşterii lui Isus Hristos nu a putut fi vorba de un act sexual; în nici un caz.

Dumnezeu a creat acel Copilaş, pentru că El a creat atât celula de viaţă cât şi oul. Desigur. El a fost întâiul născut din toată zidirea, de aceea nu i-a spus niciodată „mamă”.

Odată, cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.” Dar Isus a răspuns:

Cine este mama Mea, şi care sunt fraţii Mei?”

Apoi, Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!

Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.” (Matei 12.47-50).

El o numea „femeie”, pentru că aceasta era.

Când spun aceasta, mă gândesc că unii din voi, catolicii, faceţi din Maria o zeiţă sau o împărăteasă a cerului. Aşa ceva nu este corect. Ea a fost într-adevăr o femeie bună, dar nu este cu nimic mai presus de orice altă femeie, singura deosebire fiind că ea a fost aleasă să nască Copilaşul. Ea fost doar incubatorul.

Celula de sânge vine întotdeauna de la sexul masculin, dar în cazul acesta, celula de sânge a venit de la Creator, de aceea Isus nu a fost evreu, nici dintre neamuri, ci era Dumnezeu. Aşa este.

Dumnezeu însuşi Şi-a creat un trup în care a locuit; iar acest trup era Fiul Lui, Isus Hristos. Sfânta fecioară a născut această Fiinţă, care a fost concepută fără păcat, de Duhul Sfânt, dar Maria nu a avut nimic de la ea (mă refer la ovul), ci totul a venit de la El: şi oul şi sămânţa de viaţă.

Bărbatul are celula de sânge, iar femeia, oul, dar ca să se poată naşte copilul trebuie să fie o concepţie. În cazul naşterii lui Isus, însă, nu a fost nimic decât o umbrire a Duhului Sfânt, Dumnezeu creând în femeie şi oul şi celula de sânge.

Aşa a venit Salvatorul meu, fără de care noi toţi am fi fost pierduţi.

Acum le voi spune ceva femeilor. Poate unele dintre voi, chiar penticostale fiind, v-aţi făcut vinovate de purtarea hainelor imorale, de tăierea părului şi de alte lucruri de felul acesta. Am observat că aici, în Arizona, nu sunt prea multe femei care se fardează. Ei bine, nu este nici un text biblic care să spună că nu ai voie să te fardezi, dar noi ştim, pur şi simplu, că acest lucru este greşit pentru că aşa face lumea. În ce priveşte însă tăierea părului, avem Cuvântul Bibliei care arată că o femeie care face acest lucru îşi necinsteşte capul. Dacă ea face acest lucru, apoi priveşte spre Dumnezeu şi spune că are Duhul Sfânt, dovedeşte că este ceva greşit cu ea.

Acelaşi lucru este valabil în ceea ce priveşte purtarea îmbrăcămintei bărbăteşti. O, soră dragă, nu tânji după lume! Las-o în urmă şi ţine-te de Hristos.

Poate ziceţi: „Bine, dar ce diferenţă este?”

Este, pentru că Biblia spune: „Ferice de cei ce păzesc toate poruncile Lui, căci ei vor avea parte la pomul vieţii…” Vinovat de puţin, înseamnă vinovat de tot, iar voi ştiţi aceasta.

Dacă aveţi Duhul Sfânt, cu siguranţă El vă va spune mai bine.

Dacă sunteţi vinovaţi, dar doriţi să faceţi un nou început în seara aceasta, spuneţi: „Frate Branham, nu mi-am dat seama, dar am alunecat tot timpul. De aceea, vreau să încep din nou şi să-L slujesc pe Dumnezeu cum se cuvine.”

Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Roagă-te pentru mine, frate Branham.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

Dacă în inima voastră este ceva care vă spune că sunteţi greşiţi undeva, să ştiţi că Dumnezeu este aproape de voi; dar dacă aţi auzit Cuvântul atât de clar şi totuşi mai staţi pe loc şi spuneţi: „Nu-l voi asculta pentru că nu ştie ce vorbeşte,” să ştiţi că ceva este greşit cu voi. Acela este Satana. Asta-i tot. El este împotriva lui Dumnezeu; este împotriva legilor Lui, şi este împotriva Cuvântului Lui.

Nu demult, un predicator renumit, m-a chemat în camera lui, şi-a pus mâinile peste mine şi mi-a zis:

„Dacă continui aşa, îţi vei distruge slujba.”

„De ce?” l-am întrebat eu.

„Pentru că întotdeauna îi mustri pe oameni din pricina felului lor de a fi. De ce faci aceasta, pentru că oamenii cred că eşti proroc?”

„Eu nu sunt proroc”, am răspuns eu.

„Dar oamenii cred că eşti, aşa că de ce nu-i înveţi lucruri spirituale, cum pot să primească binecuvântările Duhului şi alte lucruri de felul acesta?”

„Cum aş putea să-i învăţ lucruri duhovniceşti, când ei nu cunosc nici Abecedarul? Nu au nici măcar bunul simţ de a se alinia cu Cuvântul. Şi dacă nu cred lucrurile fireşti, cum le vor crede pe cele duhovniceşti?”

„Bine, dar dacă continui aşa, îţi vei distruge slujba.”

„Orice slujbă care este distrusă de Cuvântul lui Dumnezeu, să fie distrusă!”

Întoarceţi-vă la Cuvânt! Dacă fumaţi şi totuşi pretindeţi că aveţi Duhul Sfânt, să vă fie ruşine!

Voi ziceţi: „De ce te tot iei de femei?”

Voi, bărbaţilor, care le daţi voie soţiilor voastre (femeilor) să facă aceste lucruri, iar apoi să vă numiţi creştini, să vă fie ruşine! Ştiu că este dur ceea ce spun, dar este vremea să vă puneţi în ordine.

Este timpul ca Duhul Sfânt să vină să-Şi ia Mireasa; dar dacă nu se aliniază în totul Cuvântului Său, înseamnă că este ceva greşit.

Voi, cei care nu veniţi la biserică, ci staţi acasă şi vă uitaţi la programele TV, să vă fie ruşine! Poate vă gândiţi că veniţi la biserică pentru că trebuie, pentru că este o poruncă ce vă obligă s-o faceţi, dar nu trebuie să gândiţi aşa; este o onoare să veniţi aici. Dacă însă nu vă place să veniţi, înseamnă că pe undeva este ceva greşit.

Duhul Sfânt vă face să vă placă să-I slujiţi lui Dumnezeu.

Acum, în timp ce stăm cu capetele plecate, toţi cei ce simt că ar dori să aibă un nou început cu Dumnezeu, să ridice mâna.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Am să mă rog pentru voi.

Tată ceresc, eu am vorbit cuvintele Tale, cât am putut de clar, şi am făcut aceasta, nu ca să par mai deosebit, pentru că dacă aş face-o gândind aşa, ar trebui să mă grăbesc spre altar. Dar dacă îl văd pe fratele şi sora mea într-o barcă ce se scufundă şi nu strig la ei, nu-i avertizez şi nu fac ceva ca să încerc să-i scot din acea stare, dovedesc că nu-i iubesc.

Eu încerc însă să-i scot afară ca să fie în siguranţă.

O, Dumnezeul cerului, Te rog pentru fiecare din cei care şi-au ridicat mâna. Am văzut că au făcut aceasta şi unele femei cu părul tăiat, ceea ce dovedeşte că Duhul Sfânt le-a făcut să ştie că au greşit. Totuşi, sunt mulţi care nu şi-au ridicat mâna.

Eu ştiu că Tu eşti Judecătorul tuturor, deci Te rog, Dumnezeule, să-i salvezi şi pe aceştia. Ai milă, Doamne.

Tată, noi ştim că trebuie să lăsăm lumea şi lucrurile ei, pentru că altfel nu-Ţi putem sluji, de aceea Te rog să Te descoperi în mijlocul nostru, astfel ca ei să poată vedea că le-am spus adevărul. Oamenii pot spune orice, dar când Dumnezeu vine şi Îşi legitimează Cuvântul, dovedind că este Adevărul, nimeni nu mai are nici o scuză.

Te rog, Tată, să ne dai aceste lucruri în seara aceasta. Poate că mulţi dintre ei sunt păcătoşi – unii chiar au ridicat mâna dovedind că recunosc aceasta -, de aceea, Te rog să-i încredinţezi Tu că sfârşitul este aici, că Fiul făgăduit este gata să vină la Sămânţa lui Avraam şi că Sodoma va arde.

Într-o zi nu va mai rămâne piatră pe piatră în Phoenix, iar văile vor fi netezite. În seara aceasta, în oraş sunt o mulţime de bărbaţi şi femei care beau, fumează şi duc o viaţă imorală de aceea, Dumnezeule, privesc şi mă întreb ce rost mai are să încerc? Dar apoi privesc prin toate acestea şi văd o Lumină micuţă aici, alta dincolo, şi ştiu că aceia sunt creştinii adevăraţi care se roagă. Ei strigă pentru urâciunile care se petrec în oraş, iar îngerul a fost însărcinat să-i pecetluiască şi să-i însemneze, pentru că sunt cei ce vor fi cruţaţi de mânia Lui… Ei nu vor avea nici o scuză, pentru că mesajul acesta va fi pus pe ecran, pe bolta cerească, iar noi toţi va trebui să dăm socoteală.

Gândindu-mă la aceasta, Te rog, Tată, să tai împrejur inimile lor de orice lucru din lume, ca să poată trăi evlavioşi în lumea aceasta de astăzi. Ascultă-ne, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Îmi pare rău pentru că v-am ţinut atât de mult. În fiecare seară termin pe la ora zece, dar în seara aceasta aş vrea să termin la ora nouă treieci.

Voi ştiţi cu toţii că eu nu sunt un predicator, pentru că nu am nici o educaţie şi folosesc cuvinte vechi din Kentucky, dar sunt un creştin, pentru că Domnul Isus m-a salvat din păcat. El nu mi-a dat un alt Cuvânt, ci mi-a dat Ceva prin care poate dovedi că ceea ce ştiu este Adevărul şi că nu aduc o interpretare personală. Astfel, eu nu fac decât să spun ceea ce a spus El, pentru că aceasta-i tot ce ştiu. Eu nu ştiu dacă mai departe este transmis cum îl spun, sau este interpretat, dar eu Îl spun aşa cum mi-L dă El şi am putut vedea că întotdeauna a venit în spatele Lui ca să-L legitimeze.

Eu cred că Isus Hristos vine curând; cred că El este acelaşi ieri, azi şi în veci; şi cred că ceea ce a spus El atunci când a zis: „Încă puţină vreme şi lumea (cosmos, ordinea mondială) nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea (voi, biserica), pentru că Eu (pronume personal) voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul veacului.” De aceea: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Credeţi aceasta?

Noi am aflat ce lucrări a făcut El şi cum S-a descoperit, de aceea, rugămintea mea din seara aceasta este ca, indiferent cât de mult mă va unge pe mine, să vă ungă şi pe voi, pentru că atunci când Duhul Sfânt va vorbi aici, trebuie să aibă pe cineva care să-L asculte.

Într-o zi, Isus a trecut printr-o mulţime de oameni, care-I ziceau: „Rabi, rabi, ne bucurăm să Te avem printre noi!” dar El a mers mai departe şi acolo a venit o femeie care s-a atins de poala hainei Lui, după care s-a retras. Atunci Isus S-a oprit şi a întrebat: „Cine M-a atins?”, iar Simon Petru i-a spus, ca un fel de mustrare:

Cum poţi întreba aşa ceva când toată mulţimea aceasta încearcă să pună mâinile pe Tine?

„A fost o atingere mai deosebită pentru că din Mine a ieşit o putere.” După care S-a întors şi a privit peste mulţime, fiindcă acolo era cineva care-L atinsese prin credinţă. Poate că erau sute de oameni acolo, dar cel care-L atinsese o făcuse prin credinţă. Şi curând a văzut-o pe acea femeie, i-a spus despre scurgerea ei de sânge, şi imediat sângerarea s-a oprit, fiind pe deplin vindecată.

Prieteni, El este acelaşi ieri, azi şi în veci.

Ieri am împărţit numere de rugăciune, aşa că vom începe de la numărul optzeci şi cinci până la o sută. Toţi cei care au numerele de rugăciune cuprinse între 85-100, să vină sus. În ordine. Câţi sunt? Lipseşte cineva? Opt.

Acum aş vrea să mă ascultaţi cu atenţie. Să nu veniţi aici cu păcate, ci mărturisiţi-le înaintea lui Dumnezeu. După ce faceţi aceasta, puteţi veni.

Câţi dintre cei care nu aveţi numere de rugăciune, doriţi să fiţi vindecaţi de Isus? Ridicaţi mâna.

Acum îi voi întreba ceva pe fraţii predicatori din spatele meu.

Fraţilor, este adevărat că noi, ca lucrători ai Evangheliei, credem că El este Marele Preot care poate fi atins de slăbiciunile noastre, aşa cum putem citi în Evrei? Este adevărat, fraţilor? Câţi din adunare ştiu că Biblia spune aceasta?

Ei bine, dacă El este Marele Preot care poate fi atins de neputinţele noastre şi în acelaşi timp este Acelaşi ieri, azi şi în veci, cum ar trebui să acţionăm?

Femeia cu scurgere de sânge avea nevoie să se atingă de El, iar după ce a făcut aceasta, Isus S-a întors, a căutat-o până a găsit-o, apoi a chemat-o. Este adevărat?

Acum, dacă El este Marele Preot, înseamnă că trebuie să procedeze la fel, este adevărat?

Voi nu aveţi nevoie de numere de rugăciune, ci singurul lucru care vă trebuie este credinţa în Dumnezeu. Credeţi din toată inima că Isus Hristos vindecă boala şi suferinţele voastre, şi o va face cu siguranţă.

Acum haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Dacă El va face acest lucru, câţi dintre voi Îl vor primi? Să vă văd mâinile.

Fie ca Domnul să vă dea tot ceea ce cereţi.

Tată ceresc, eu am găsit că Cuvântul Tău spune că trebuie să părăsim totul ca să Te urmăm pe Tine, deci, cei care au lăsat totul, trebuie să Te vadă. În ce-i priveşte pe cei care nu vor lăsa păcatul şi nu Te vor urma, ei nu vor putea înţelege niciodată.

Noi ştim că păcatul este necredinţa. Indiferent cât de sfânt trăim, dacă nu credem suntem nişte păcătoşi, iar Biblia spune că „cine nu va crede, va fi osândit.” Prin urmare, noi ştim că trebuie să credem fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Acel Cuvânt ar trebui să fie Pâinea noastră de toate zilele, şi eu Te rog, Tată, ajută-ne să vedem făgăduinţele Tale pentru acest timp din urmă şi învaţă-ne la ce trebuie să privim.

Dacă Cuvântul pe care L-am vestit, este corect, legitimează-L cu semnele pe care-L însoţesc, pentru că mă încredinţez pe braţul Tău, şi nu doar pe mine, ci şi Cuvântul şi oamenii prezenţi în audienţă, ca să poată crede din toată inima, mai ales cei care vor veni în rândul de rugăciune.

Lasă ca oamenii să vadă că Mesia, Duhul Sfânt este cu noi în seara aceasta; să vadă că El este în Biserică, cu cei chemaţi afară, cu Sămânţa împărătească a lui Avraam, prin făgăduinţă.

Îndură-te, Doamne şi ascultă-ne, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Îl iubiţi? Îl credeţi? Credeţi că ceea ce v-am vestit din Cuvânt, în seara aceasta, este adevărat? Credeţi că Isus a făcut acele lucruri când a fost pe pământ? Credeţi că a făgăduit că le va face din nou în timpul din urmă? Credeţi că acum este acel timp?

Făgăduinţa Lui spune că: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7).

Acum, motivele şi dorinţele voastre trebuie să fie corecte, şi trebuie să credeţi din toată inima.

Cred că în rândul de rugăciune nu este nici o persoană cunoscută. Suntem străini unii faţă de ceilalţi, nu-i aşa? Ridicaţi mâna toţi cei care ştiţi că nu vă cunosc. În ordine.

Noi nu ştim niciodată cine va fi în rândul de rugăciune, pentru că băiatul le împarte celor ce vin. (numerele de rugăciune).

Când am început prima dată, am avut un bărbat care vindea numere de rugăciune. Astfel, cineva i-a zis: „Îţi mai dau încă cinci sute de dolari dacă o pui şi pe soţia mea în rând.” Vedeţi? Dar ca să lămurim lucrurile, i-am spus celui ce a făcut acest lucru:

„Fiule, pentru ca totul să fie clar înaintea oamenilor, ca ei să vadă că nu mai vinzi numere de rugăciune, ridică-te înaintea lor şi amestecă-le, iar după aceea împarte-le. Şi ca să fie şi mai clară problema, voi chema numerele la întâmplare, nu în ordinea strictă în care s-au împărţit.”

Câţi dintre voi au văzut aceasta în adunări? De fiecare dată chem tot alte numere şi pe lângă aceasta, când unul este vindecat pe platformă, urmează o duzină fără numere de rugăciune.

Vreţi să părăsiţi totul şi să-L urmaţi pe neschimbătorul Isus Hristos, care este Acelaşi ieri, azi în veci? Părăsiţi lucrurile voastre lumeşti şi urmaţi-L pe El în sfinţenie. Faceţi aceasta chiar acum.

Femeia aceasta stă aici… După cum vedeţi, este un tablou identic cu cel din Ioan 4. Acolo, un Bărbat şi o femeie se întâlneau pentru prima dată în viaţa lor.

Dacă aţi fost vreodată prin Samaria, aproape de Sihar este o fântână. De acolo ai o panoramă foarte frumoasă a împrejurimilor pline cu viţă de vie. Lângă acea fântână a stat femeia care s-a întâlnit cu El, când Domnul i-a spus problema ei: că era păcătoasă.

Tot aşa este şi cu femeia aceasta. Ea ar putea fi o păcătoasă, o făţarnică, sau o femeie sfântă. Apoi, poate că vrea vindecare pentru ea sau pentru altcineva; sau poate are probleme financiare, eu nu ştiu. Nu ne-am mai întâlnit niciodată, iar s-o vindec, nu pot. Eu nu pot face ceva ce a făcut deja Dumnezeu. Acelaşi lucru s-ar întâmpla dacă Isus ar sta aici, cu costumul acesta pe El, iar femeia ar spune:

„Isuse, ai vrea să mă vindeci?” Păi, El i-ar răspunde: „Fiica Mea, Eu am făcut-o deja, pentru că am fost zdrobit pentru fărădelegile tale şi prin rănile Mele ai fost vindecată.” Este corect? Deci este o lucrare încheiată.

Tu vii şi spui: „Isuse, vrei să mă mântuieşti?” Nu poţi pune o asemenea întrebare, pentru că El a făcut-o deja, ci spune:

„Doamne Isuse, sunt un păcătos, dar accept Legământul Tău.”

Vedeţi, voi aţi fost salvaţi şi vindecaţi atunci când El a plătit preţul pentru voi, de aceea, tot ce mai trebuie să faceţi, este să acceptaţi. Cum? Prin credinţă. Prin credinţă voi acceptaţi salvarea şi sunteţi mântuiţi.

Astfel, oricine ar veni şi v-ar spune că are puterea vindecării, să rămâneţi pe aceasta: „Puterea vindecării este în Hristos, iar lucrarea este deja încheiată.”

Dacă cineva vă spune că Dumnezeu i-a dat putere să vă ierte păcatele, să nu-l credeţi, pentru că păcatele vă sunt deja iertate.

Cum ar fi dacă mâinile mele ar fi pline de urmele cuielor şi ar curge sânge din ele? Aş fi prin aceasta Isus? Sigur că nu, ci acela ar fi doar trupul meu. Noi ştim că acum El stă la dreapta lui Dumnezeu, iar când va veni, nu va mai fi timp. Desigur.

În acelaşi timp, El este aici în formă de Duh, iar Viaţa Lui este în tine şi în mine, ca să ne dea credinţă.

Acum, priviţi. Acesta este un microfon, dar dacă nu ar fi nimeni ca să vorbească prin el, ar fi total mut, este adevărat? Deci, singura posibilitate ca microfonul să fie folosit este ca cineva să vorbească în faţa lui.

Acuma, aici stau eu şi această femeie pe care nu am văzut-o niciodată. Nu ştiu nimic despre ea. Aşa că până nu vine acel Cineva care să-mi spună care este problema ei, sunt mut ca şi microfonul. Dumnezeu ştie că acesta este adevărul; El ştie că este nevoie ca El să-mi descopere necazul ei, ca să pot spune ceva.

Desigur, voi puteţi alege. Ori spuneţi la fel ca Natanael, care a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu; Tu eşti Împăratul lui Israel!” ori spuneţi ca cei care au afirmat că El este Beelzebul.

În timp ce aşteptăm ungerea, vreau să vă mai spun ceva. Dacă ungerea Lui nu vine peste mine, îmi rămâne un singur lucru de făcut: să-mi cer scuze că nu m-am întâlnit cu El în seara aceasta. Apoi ne vom pune mâinile peste bolnavi, ne vom ruga pentru ei, vom face chemarea la altar, ne vom ruga ca Domnul să-i binecuvânteze, iar după aceea vom pleca acasă. Asta-i tot ce putem face.

Dar dacă El vine, cred că este de datoria voastră, a tuturor celor care aţi ridicat mâna în semn că vreţi să-L vedeţi pe Hristos, să veniţi aici în faţă, să îngenuncheaţi şi să spuneţi: „Doamne Isuse, mă predau chiar acum Ţie.”

Dacă sunt un mincinos, El nu va legitima niciodată un astfel de om, pentru că nu are nimic în comun cu păcatul. Dar dacă v-am spus Adevărul, El este obligat de Cuvântul Său să-L legitimeze.

Vă rog să fiţi plini de respect peste tot în audienţă.

Doamnă, trebuie să vorbesc cu tine, pentru că nu simt ungerea asupra mea. Deci, dacă te voi întreba ceva, să-mi răspunzi cu „da” sau „nu”. Noi trebuie să stăm în totul pe Scriptură.

De exemplu, Isus era în drum spre Ierihon, dar ca să ajungă acolo, trebuia să treacă prin Samaria. Desigur, a mers acolo pentru că L-a trimis Tatăl.

Apoi, în capitolul 5 (din Ioan), El a vindecat un bărbat care era olog de 38 de ani. Acolo erau mii de omeni: orbi, uscaţi, şchiopi, etc, care aşteptau mişcarea apei, dar Isus a trecut pe lângă toţi şi s-a oprit la acel bărbat care avea TBC, prostată sau altceva, vindecându-l, în timp ce toţi ceilalţi au rămas bolnavi. Este adevărat?

Desigur, evreii şi-au pus aceeaşi întrebare pe care şi-o pun mulţi şi în seara aceasta: cum este posibil aşa ceva? Dacă El are milă şi iubeşte pe toţi oamenii, de ce a plecat de acolo, lăsând toată acea mulţime de nenorociţi şi a vindecat un singur om, care nu era chiar atât de grav cum erau alţii?

Ştiţi ce a răspuns Isus atunci?

Adevărat, adevărat vă spun, că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” Vedeţi?

Şi dacă El a fost călăuzit să meargă în Samaria, pe mine, slujitorul Său, Domnul m-a călăuzit să vin în Phoenix.

Când a ajuns în Samaria, primul lucru care s-a întâmplat, este că s-a întâlnit cu o femeie cu care a discutat până a aflat care era problema ei. Ştiţi ce a urmat? Imediat, ea a recunoscut că este ori un proroc, ori Mesia cel aşteptat, iar El a întărit că este Mesia.

Conform Evrei 1.1-2, noi ştim că „după ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul…” care este Duhul Sfânt în noi, iar acum El este aici.

Acum aş vrea să te întreb ceva, aşa ca de la creştin la creştin: atunci când m-am uitat încolo, ai simţit că s-a întâmplat ceva, pentru că s-a prezentat un Duh blând şi dulce, este adevărat? Ridică mâna dacă este corect, ca să poată vedea şi ceilalţi aceasta. Vedeţi?

Dacă priviţi spre femeie, în jurul ei se mişcă o aureolă. În clipa aceasta o părăseşte şi merge la o altă femeie.

Doamnă, tu te rogi pentru soacra ta, care are probleme cu rinichii. De fapt, ea are un singur rinichi, iar tu te temi să nu aibă cumva cancer la el. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”. Crezi? Du-te şi crede din toată inima. Nu te îndoi. Ia acel lucru pe care-l ai în mână şi pune-l peste ea.

Crezi din toată inima? Da? Noi nu ne cunoaştem, este adevărat? Dumnezeu prin Fiul Său, Isus Hristos, ne-a trimis Duhul Sfânt, căci aşa a spus: „Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18.20). Aceasta este făgăduinţa Lui, nu-i aşa? Şi dacă a făgăduit ceva, El nu-Şi retrage cuvintele, ci noi suntem atât de greoi în credinţă, încât omitem să vedem aceasta.

Acesta este motivul pentru care Dumnezeu trimite proroci pe pământ. Vedeţi voi, oamenii nu cinstesc Biblia, dar Dumnezeu le dă un semn; le trimite un proroc.

Semnul nostru astăzi este Duhul Sfânt pentru că El este Prorocul lui Dumnezeu care Se mişcă printre noi. El este Semnul dat de Dumnezeu pentru zilele din urmă.

Eu nu ştiu nimic despre tine, dar dacă Isus Hristos despre care am vorbit, îţi va vorbi prin mine şi-ţi va spune de ce eşti aici, vei crede? Dar audienţa va crede?

Eu ştiu că Tatăl este cu mine. Tu suferi de o stare nervoasă. Dacă este adevărat, ridică mâna.

Oh, cineva de aici se gândeşte că aceasta este ghicitorie. Tu nu te poţi ascunde, frate. Acest duh vine de acolo… Vedeţi? L-am prins. Să nu gândiţi niciodată aşa ceva, căci este păcat; este necredinţă. Dumnezeu vă va osândi pentru aşa ceva şi va trebui să daţi socoteală în ziua judecăţii.

Un moment. Acolo este o umbră; este nervozitate, slăbiciune. Devii slabă şi de multă vreme ai o supărare peste tine. Dar mai ai şi alte probleme. Ai pe cineva pentru care te rogi… este soţul tău. El este la spital şi a avut o operaţie la stomac.

Doamnă Goode, du-te acasă şi crede din toată inima; pune ceea ce ai în mână peste el şi se va face bine.

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Vă cunoaşte El pe toţi? Sigur că da. Vă puteţi da seama că Acelaşi Isus care a umblat prin Galileea, este acum aici? Puteţi să realizaţi aceasta?

Vino. Vorbeşti engleza? În ordine. Eşti indian? Am tot respectul pentru un american adevărat. Cred că nu prea înţelegi ce vreau să spun, dar cred că în loc să trimită peste ocean miliarde de dolari, guvernul ar trebui să se îngrijească mai întâi de voi. Aşa este. Inima mea a fost întotdeauna cu voi.

Nu cu mult timp în urmă, am fost în rezervaţia din San Carlos, iar Duhul Sfânt a lucrat minunat, vindecându-i pe bieţii oameni.

Eu sunt străin pentru tine, domnule. Nu te-am văzut niciodată. În plus suntem din două naţionalităţi diferite: tu eşti indian, dar şi eu am puţin sânge indian, de la mama, pentru că bunica a fost o cherocke. Eu sunt mândru de aceasta, şi ca frate al tău, nu aş face nimic ca să te rănesc, ci aş vrea să te ajut.

Triburile indiene aveau de obicei pe cineva care le prezicea, dar dacă se întâmpla să le zică ceva greşit, trebuia să moară pentru aceasta, pentru că ei nu treceau cu vederea aşa ceva.

Naţiunea v-ar putea oferi o „afacere”, dar Dumnezeu nu o va face niciodată, pentru că El L-a trimis pe Fiul Său pentru voi.

Tu tocmai ai ieşit din spital şi ai venit aici ca să ne rugăm pentru tine, pentru că ai probleme cu stomacul şi ai primit programare pentru operaţie. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul.” Vino aici.

Tată ceresc, eu condamn această boală de stomac. Satană, tu te-ai ascuns de doctor, dar de Dumnezeu nu te poţi ascunde. Ieşi din el în Numele lui Isus Hristos! Amin. Nu-ţi mai face griji. Du-te şi vei fi bine.

Tu crezi? Doamna aceasta se roagă. Mă refer la femeia din spatele rândului din faţă. Ea are nişte băşici. Crezi că Domnul Isus te va vindeca? Asta este.

Spuneţi-mi de cine s-a atins ea? După cum vedeţi, se află la douăzeci de picioare depărtare de mine. Da, ea s-a atins de Marele Preot care poate avea milă de slăbiciunile noastre. Crezi asta?

Tu crezi, doamnă? Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună necazul tău? Nu tu ai probleme, ci sora ta. Ea are cancer. (Aşa este). Nu te îndoi, ci crede. Ia batista pe care ai adus-o şi pune-o peste ea. Crede din toată inima şi ea va ieşi din starea aceea.

Credeţi din toată inima? Acum, El a părăsit platforma şi S-a dus în audienţă.

Acolo, în spate, se află o femeie slabă care este bolnavă de TBC, şi care se roagă pentru aceasta.

Crezi că Dumnezeu te va face bine? Da? Ridică mâna. Cu tine vorbesc, cu doamna din spatele acelui bărbat care tocmai s-a întors. Crede din toată inima. Da, doamna cu părul tăiat. Crede şi tot necazul tău s-a sfârşit.

Ce a atins ea acolo în spate? Acum vă provoc pe toţi să credeţi.

Dar cum este cu tine, doamnă? Crezi că durerea de spate te-a părăsit? Atunci du-te mai departe, şi crede din toată inima, căci aceasta este tot ceea ce trebuie să faci.

Tu ai aceeaşi problemă, dar dacă crezi, du-te mai departe şi spune: „Îţi mulţumesc Doamne, pentru că m-ai făcut bine.” Crede din toată inima.

Tu te temi că vei rămâne nenorocit din cauza artritei, nu-i aşa? Atunci crede din toată inima şi vei fi bine. Asta-i tot ce trebuie să faci: să crezi.

Dar voi, oameni de acolo, credeţi?

Dacă ţi-aş spune că Isus te-a vindecat în timp ce stăteai acolo, ai crede? Atunci poţi pleca, crezând din toată inima.

Tu vrei să mergi acasă şi să cinezi? Crezi că starea nervoasă pe care o aveai la stomac, te-a părăsit? Atunci crede, du-te şi mănâncă.

Cum este cu doamna de acolo, care se roagă pentru un copil care are o scurgere de sânge? În ordine, atunci poţi avea ceea ce ceri.

Doamna de alături se roagă pentru o stare nervoasă. Tu ai şi un frate care are probleme mintale şi o mamă care are ochii bolnavi. Dacă crezi din toată inima, Dumnezeu vă va face bine pe toţi. Amin.

Îl credeţi? Cine este cu tine, cu cel din scaunul cu rotile? Crezi? Acela este fiul tău. Tu ai cancer la faţă şi auzi rău, dar doreşti botezul Duhului Sfânt. (Aşa este). Crezi pentru el, fiule? Crezi din toată inima? Atunci spune-i la ureche. Pune-ţi mâinile peste el, şi Domnul să-i dea Duhul Sfânt.

Credeţi că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci? Credeţi că Marele Mesia al lui Dumnezeu se mişcă printre copiii Lui? Vreţi să părăsiţi totul şi să-L urmaţi pe El? Dacă da, ridicaţi mâinile spre El şi spuneţi: „Îl voi urma şi-L voi crede. Voi crede orice va spune; îmi voi îndrepta viaţa şi voi lucra pentru El. Dumnezeule, ai milă.” Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Cei care sunteţi credincioşi, ridicaţi mâna. Cei care vreţi să fiţi mai aproape de El, ridicaţi mâna. El este aici. Aceasta este prezenţa Lui.

Bărbatul care avea prostată… s-a terminat cu ea, pentru Dumnezeu te-a vindecat.

Aici este o Lumină care se plimbă peste tot prin clădire, de aceea se poate întâmpla orice: am putea avea încă o cincizecime, dacă aţi crede.

Ridicaţi-vă cu toţii în picioare, ridicaţi mâinile spre Dumnezeu şi lăudaţi-L.

Îţi mulţumim, Doamne Isuse. Te slăvim, Tată, pentru că eşti Salvatorul nostru şi Dumnezeul nostru. Îţi mulţumim pentru că ai adeverit Cuvântul şi ai dovedit că este Adevărul. Tu eşti Dumnezeu, acelaşi ieri, azi şi în veci; eşti Cel fără greşeală, Cel fără îndoială; eşti Acelaşi Domn Isus.

Lăudat să fie Numele Tău cel sfânt.

Îl iubiţi? Spuneţi: „Amin”. Toţi cei care cred, să ridice mâna.

Isus a spus: „Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Eu nu sunt singurul care am Duhul Sfânt, ci Îl aveţi şi voi, dacă credeţi la fel ca mine.

Lăsaţi toată îndoiala şi puneţi-vă mâinile peste cineva din apropiere şi Dumnezeu îl va vindeca, conform Cuvântului Său.

Puneţi-vă mâinile peste cineva şi rugaţi-vă spunând: „Doamne, vindecă această persoană!”

Rugaţi-vă şi vedeţi ce se va întâmpla.

Dumnezeule Atotputernic noi îl înfruntăm pe diavolul şi îl mustrăm, rupându-i puterea, pentru că credem că suntem tămăduiţi în Numele lui Isus Hristos. Amin.

– Amin –

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *