Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – ORBUL BARTIMEU

07 Aprilie 1956 – Chicago, Illinois

Vă rog să staţi puţin jos pentru că ştiu că sunteţi obosiţi. Am să vă spun atât de multe!

(Cineva spune: „Florile acestea sunt un dar de la domnul Shultz”).

Frate Joseph, cred că ultima dată când cineva mi-a pus o floare în piept, a fost în şcoală. („Acum mai ai una”).

Mulţumesc, vă mulţumesc, prieteni. Nu ştiu cum să vă descriu acest sentiment plăcut. Nu m-am gândit la o asemenea aniversare de naştere. Păi, ar fi bine să am aniversarea zilei de naştere de fiecare dată când vin la Chicago… Este foarte frumos.

Îi mulţumesc fratelui florar pentru că sunt foarte frumoase. Eu doar… Mă simt ca Billy care spunea că odată când a trebuit să vorbească în Minneapolis, a fost întrebat:

„Cum te simţi?”, la care el a răspuns: „Sunt speriat.”

Deci, cam aşa mă simt când rămân fără cuvinte. Florile acestea sunt foarte, foarte frumoase. Leo, Gene, are cineva un aparat de fotografiat? Aş vrea să am o poză. („Vom încerca să găsim un fotograf profesionist deseară).

Aceasta-i bine. Este foarte bine, pentru că vom avea o fotografie oficială. Este bine. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate drag. Darurile sunt aşezate sub placa aceea frumoasă, iar eu le apreciez cu siguranţă, prieteni. Nu trebuia să faceţi aceasta, pentru că sunt prea bătrân ca să-mi mai sărbătoresc ziua de naştere. De aceea încerc să uit de ea.

Unul dintre fraţi, fratele Wood a spus: „Ia să vedem! Deci fratele Branham are treizeci de ani, este adevărat?„ Da, treizeci şi ceva mai mult.

Cu siguranţă Domnul a fost bun  cu mine în aceşti patruzeci şi şapte de ani de viaţă. M-am născut în data de 06 aprilie 1909, într-o colibă din Munţii Kentucky, iar harul Lui m-a adus aici, m-a hrănit şi m-a ţinut de atunci, iar eu Îl iubesc din toată inima mea.

Eu nu mă simt bătrân. Sincer, în trup mă simt mai tânăr decât m-am simţit la douăzeci de ani. Mă simt bine pentru că întotdeauna am fost un tip mai slab, până acum cinci ani, când Domnul Isus m-a vindecat de o stare gravă de epuizare. În copilărie am fost subnutrit şi nervos, iar doctorii de la clinica Mayo au spus că starea aceea nu se putea vindeca medical.

Dar El mi s-a arătat într-o vedenie şi mi-a spus: „S-a terminat!” şi aceasta a fost tot, pentru că de atunci sunt zdravăn şi sănătos. Din când în când, doctorul care stă peste drum de casa mea, mă duce la clinică pentru analize. El este un om cumsecade şi are o clinică, iar eu l-am condus la Domnul. Astfel, ultima dată când am făcut analize, au fost cât se poate de bune. Sângele, toate…

Acesta este cel mai mare dar de la Dumnezeu. Dacă mă va ţine sănătos, în toate minţile şi îmi va păstra inima lângă El este tot ce-mi doresc, pentru că vreau să-L slujesc cât trăiesc. În seara aceasta, Îi promit de la această platformă, că dacă mă va ţine sănătos mintal şi în trup, voi face tot ce voi putea pentru poporul Său. Aşa trebuie să-I slujim lui Dumnezeu, cum ne slujim unul altuia.

Îi mulţumesc că mi-a păstrat o viaţă morală curată. În afară de lucrarea duhovnicească la care m-a chemat mai sunt două lucruri pe care îmi place să le fac: pescuitul şi vânătoarea. Cât îmi plac! Mă bucur pentru că mă lasă să fac aceasta pentru că este în natură şi în aer liber. Îmi place foarte mult să stau pe malul râului, să pescuiesc, în special când este cald şi să merg singur în munţi, dar nu ca să omor animale, ci ca să fiu doar eu, calul şi El. Am călărit destul de mult în viaţa mea şi pot să spun că-mi plac caii, călăria, pescuitul, drumeţia şi tot ce se face în natură, şi încerc să-l fac şi pe băiatul meu să facă la fel. Şi la fel pe micuţul Iosif. Dacă Dumnezeu mă lasă să trăiesc, vreau să-l fac să fie la fel, adică un om al naturii, care să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima lui. Apoi, cred că micul Iosif îmi va lua locul când Dumnezeu mă va chema de pe acest pământ. Astfel, nădăjduiesc că atunci când voi pleca, darul profetic sau oricare ar fi, darul lui Dumnezeu care mi-a fost dat solemn, se va odihni ori peste Billy, ori peste Iosif, astfel ca Dumnezeu să continue slujba după ce eu voi trece în spatele scenei.

Mulţi dintre noi suntem trecuţi de tinereţe şi într-o zi va trebui să plecăm într-o lume mai bună. Nu este greu să ne gândim la aceasta şi mă bucur să ştiu că este adevărat. Inima tânjeşte să ajung să le spun oamenilor adevărul Bibliei, pe care Îl ştiu: că atunci când se va termina viaţa aceasta, vor avea o Viaţă care este departe de tot ce vedem aici. Viaţa aceasta este numai o umbră sau negativul care se va developa după moarte, când vom trece din acest trup muritor în nemurire. Atunci, vom schimba trupul acesta bătrân cu unul care nu va îmbătrâni niciodată. Aşa este.

Cred că am fost de atât de multe ori la Chicago încât nu am lăsat nici un text nedezbătut.

Nu demult, am avut pe inimă un mesaj mic cu care m-am trezit într-o noapte în gând. O, m-am simţit atât de bine! Am vrut să-l predic, dar nu am avut o audienţă prea mare; mai bine zis, a fost o singură persoană, soţia mea, pe care am trezit-o ca să-i vorbesc despre el. Inima mea ardea atât de tare, încât i-am predicat până la ora două noaptea. Apoi a adormit.

Eu mi-am pieptănat puţinele fire de păr de pe cap, iar ea mi-a zis:

„Billy dragă, ai chelit.”

„Ştiu, scumpa mea, dar nu am pierdut nici un fir de păr.”

„Cum aşa?”

„Da, aşa este. Nu am pierdut niciunul!”

„Dar unde sunt?”

„Am să-ţi spun ceva, scumpa mea. Dacă îmi spui unde erau firele mele de păr înainte să le am eu, îţi voi spune unde mă aşteaptă când voi merge la ele.”

Ele sunt undeva, nu-i aşa? Şi oriunde sunt, mă aşteaptă. Acolo undeva mă aşteaptă şi un trup nou, şi nu numai pe mine, ci pe toţi cei care iubesc venirea Lui. Aşa este. Într-o zi, trupul acesta muritor va fi îmbrăcat în nemurire, iar atunci tristeţea, boala şi infarctul vor dispărea; ele nu vor mai fi în  trupul nou pe care îl vom primi, pentru că acesta va fi veşnic sănătos în prezenţa lui Dumnezeu. Nu-i aşa că va fi minunat? Atunci, vom avea o mare sărbătoare care va ţine de-a pururi. Până atunci, fie ca belşugul binecuvântărilor lui Dumnezeu să se reverse peste voi, prieteni dragi şi peste criticii mei deopotrivă.

(Fratele Boze spune: „Am vrea ca fratele  Ekberg să cânte: „Jos din slava Sa”. Acesta este cântecul preferat al fratelui Branham şi am vrea să i-l dedicăm… fratele Ekberg vrea să-l dedice fratelui Branham”).

Cred că băieţii germani care au cântat azi dimineaţă aici, au plecat. Păi, am primit daruri minunate de ziua mea, iar dacă îl voi asculta şi pe fratele Ekberg cântând: „Jos din slava Sa!”, va fi minunat. Mie îmi place atât de mult cântecul acesta pentru că exprimă cât Îl iubesc de mult.

Cui îi place cântecul acesta? Să vă văd mâinile. Să nu uitaţi că acesta este cântecul meu preferat.

(Fratele Boze spune: „Aici sunt flori pentru fiecare, pentru fratele Wood şi pentru fratele Billy. Fraţii îi roagă să vină, să le ia şi să le poarte în seara aceasta în piept.”).

(Fratele Ekberg spune: „A fost un privilegiu să fiu cu fratele Branham în câteva campanii. Ştiu că îi place şi cântecul: „Atunci a venit Isus”, pe care aş vrea să-l primească în seara aceasta din partea mea.”).

Îţi mulţumesc, îţi mulţumesc. (Fratele cântă: „Jos din slava Lui”).

O, acum mă simt foarte bine! Aş putea să ascult ore în şir. Avem aici nişte băieţi care înregistrează: pe fratele Leo Mercier şi pe fratele Gene Good.” Ei fac înregistrările şi nădăjduiesc că l-au luat şi pe acesta. Aceasta-i bine. Tu nu ştii, frate Ekberg, dar atunci când sunt singur sau când am probleme, merg în cameră şi le cânt singur. Atunci trăiesc din nou momentul. Domnul să te binecuvânteze.

Când am spus: „fratele Mercier”, am văzut că şi-a ridicat capul. El este un tip mai scund şi cred că l-aţi întâlnit aproape la toate întâlnirile mele alături de fratele Gene. Mai demult, când au venit prima dată în adunarea mea, ei au vrut să-mi facă o farsă cu FBI. Ei au văzut lucrurile care s-au întâmplat la Hammond, Indiana şi au zis: „Aici este un truc, aşa că trebuie să aflăm ce se petrece cu adevărat!”

Astfel, s-au dus în Jeffersonville, şi-au închiriat un loc şi au început să mă urmărească zicând: „Să vedem dacă aceste lucruri se petrec şi acasă la el.” Totul s-a petrecut întocmai şi astfel au devenit „ucenicii mei”, cum îmi place să-i numesc. Noi suntem prieteni foarte buni, Domnul să-i binecuvânteze.

Să nu uitaţi că serviciul de mâine după-amiază va începe la ora  două şi jumătate. Este adevărat, frate Joseph? (Fratele Boze spune: „Da, iar dacă va fi posibil, frate Branham, am vrea să ne relatezi câteva din vedeniile avute de tine.”).

Da, am s-o fac.

(„Sunt mulţi care au vrut să cumpere ziarul, dar s-au terminat repede şi nu au reuşit”).

În ordine. Voi face aceasta. Bine.

Mâine seară cred că vom avea o transmisie. Este vorba de fratele Oral Roberts care are un serviciu la Milwaukee şi cred că va fi acolo şi săptămâna viitoare. Se termină duminică?

(„Se termină mâine”). Deci, se termină mâine…

Dar a mai fost cineva în oraş, nu-i aşa?

(„Fratele Freeman”).

Da, fratele Freeman…

(„În amfiteatrul de aici de jos”).

Unde?

(„În amfiteatru”).

Acolo vor avea loc şi serviciile de mâine. Eu nu l-am cunoscut pe fratele Freeman, dar îl cunosc pe fratele Roberts. Ştiu că amândoi sunt fraţi cumsecade, aşa că ar fi bine să-i ascultaţi. Să participaţi la adunările lor, ori de câte ori vor veni în oraş.

Ceva mi-a mişcat inima când am intrat în clădire. Acolo era un băiat care mi-a zis:

„Îţi mai aminteşti de mine, frate Branham?”

„Cred că da, fiule”, i-am răspuns eu.

„Când ai fost la Hammond, Indiana, aveam două hernii, dar după ce te-ai rugat pentru mine, cele două rupturi s-au vindecat, iar acum joc baschet.”

Atunci, era doar un băieţel, dar astăzi este un bărbat. Aceasta mi-a amintit de un predicator din Waukegan care avea un băiat cu ochii încrucişaţi şi a fost vindecat în cadrul acelui serviciu. El obişnuia să ne însoţească pretutindeni, iar când îl vedeam, mă întreba:

„Îţi aminteşti de mine, frate Branham?” Acum, băiatul acela este un tânăr. Acest tânăr mi-a spus că în vremea aceea cânta în biserica lui. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe aceşti copii care sunt recolta de mâine, dacă va mai fi un mâine.

Noi am putea vorbi mult şi mie îmi place să vă vorbesc, dar mâine după-amiază este un serviciu de propovăduire, iar mâine seară vom avea încheierea acestei campanii. Trebuie să mergem în Columbia, Carolina de Sud, iar de acolo vom merge la Spindale, apoi la Charlotte şi la Ancorage, Alaska.. Dacă aveţi cunoştinţe care locuiesc în apropierea acelor oraşe, trimiteţi-i să participe la adunări.

Acum să citim din Evanghelia glorioasă a lui Luca 18.42-43:

Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”

Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.”

Trebuie să fi fost o zi rea, pentru că nimeni nu i-a dat nimic. Stătea acolo pe marginea drumului în căldura zilei, cu haina zdrenţoasă înfăşurată în jurul trupului. Apoi, s-a aşezat pe o piatră de lângă zid şi a început să se gândească.

„Nimeni nu mi-a dat nimic. Mulţimea s-a adunat în cetate, dar oamenii care au trecut pe la poartă, nu mi-au dat nimic, pentru că nu am cu ce să le atrag atenţia. Până nu demult, am avut doi porumbei care făceau trucuri mici, dar i-am oferit Domnului ca jertfă, din cauză că fetiţa mea a fost bolnavă. Când am văzut aceasta, I-am făcut Domnului o juruinţă şi I-am spus că dacă îmi lasă fetiţa în viaţă, voi sacrifica cei doi porumbei.

Acum totul îmi merge pe dos şi trebuie să găsesc pe cineva să mă ducă acasă, fiindcă nu mai am nici mielul care mă călăuzea acasă. Am avut unul care ştia drumul până la micuţa mea colibă, dar mi s-a îmbolnăvit soţia şi atunci l-am oferit ca jertfă lui Dumnezeu ca s-o vindece. Şi El a vindecat-o.

Nu am să uit niciodată ce mi-a spus preotul când am intrat în Templu: „Bartimeu, nu poţi aduce acest miel pentru că el este vederea ta.” Aceasta m-a şocat, dar i-am răspuns:

„Ei bine, Dumnezeu va da un alt miel pentru vederea lui Bartimeu!”

În timp ce stătea acolo, soarele a trecut mai încolo şi acum avea puţină umbră. Dar Bartimeu s-a tras din nou la soare, şi-a luat îmbrăcămintea lui zdrenţoasă şi s-a aşezat mai încolo, în timp ce continua să viseze.

Să ştiţi că şi eu fac aceasta uneori. Mă aşez jos şi încep să mă gândesc.

Uneori, voi, surorile, după ce vă pregătiţi copiii pentru şcoală şi faceţi micul dejun pentru soţul vostru, după ce pleacă toţi, spălaţi vasele, iar după ce terminaţi de strâns, vă aşezaţi jos să vă odihniţi puţin şi începeţi să vă gândiţi:

„O, Dumnezeule, îmi amintesc când s-a născut micuţa Sally şi apoi Patricia. O, cum era să mor atunci, dar Tu m-ai ajutat şi m-ai salvat.”

Şi voi faceţi aceasta, fraţilor, când vă lasă şeful liberi sau sâmbătă după-amiaza, şi mergeţi la pescuit cu undiţa în spate şi cu cutia cu râme în geantă. Acolo, vă aşezaţi jos, puneţi undiţa într-o cracă, vă aşezaţi sub un pom cu un pai în gură şi cu mâinile încrucişate, şi vă relaxaţi. Aceasta este bine, fiindcă avem nevoie de asemenea momente.

Cam aşa ceva făcea şi cerşetorul acesta orb. Stătea şi se gândea, iar gândurile lui s-au întors la vremea când era copil, un mic copil evreu şi când putea să privească în jur să vadă cerul albastru… „Şi eu mă uitam la cer, iar mama obişnuia să mă sărute, să mă mângâie pe cap şi să-mi spună: „Ochii tăi sunt albaştri ca cerul şi strălucitori ca stelele de sus.”

Şi Bartimeu se gândea: „O, dacă aş putea vedea din nou cerul, dacă aş putea s-o văd iar pe mama, dacă aş putea să văd din nou Iordanul învolburat… Dar ochii mei sunt orbi. Sunt deja orb de atâţia ani… Îmi amintesc când am căzut şi m-am lovit, apoi am orbit.

Îmi amintesc de vremea când mama îmi spunea, cu ani în urmă, că într-o zi va veni Mesia pe pământ; şi când va veni, El va fi marele Mesia al lui Dumnezeu. El va reda vederea orbilor şi şchiopii vor sări ca un cerb. Mi-a spus că aceste lucruri au fost spuse de profetul Isaia şi că aceste lucruri nu pot cădea. Dar se pare că împlinirea lor este undeva departe în viitor.

Îmi amintesc zilele când îmi povestea cum IaHVeH Dumnezeu era cu poporul Său în Egipt. Cum au ajuns acolo pentru că Domnul i-a spus lui Avraam că sămânţa lui va fi roabă timp de patru sute de ani, iar după aceea aveau să fie scoşi afară cu mână puternică. Cum l-a înfrânt pe vrăjmaş, cum a deschis Marea Roşie şi i-a vindecat când erau bolnavi în pustie. Ce mare era acel IaHVeH despre care îi povestea mama sa! Dar acum mi s-a spus că zilele acelea au trecut şi că acum IaHVeH nu mai face acele lucruri pentru că zilele minunilor au trecut. Preoţii spun că zilele acelea au trecut, ceea ce înseamnă că lucrurile acelea nu mai există. O, cât îmi plăceau istorisirile acelea!”

În timp ce stătea şi se gândea la acele lucruri, iată că vine cineva. Când a auzit, orbul s-a dat puţin înapoi, apoi a zis: „Bunele domn, sunt un biet orb. Nu vrei să-mi dai un ban?”

„Dă-te la o parte, cerşetorule! Astăzi sunt atât de mulţi ca tine că abia mai poţi umbla pe stradă fără să se lege vreun cerşetor de tine. Dă-te la o parte din faţa mea!” şi l-a împins.

Sărmanul orb s-a trezit izbit de zid, aşa că s-a ghemuit într-un colţ. Şi-a adunat zdrenţele în jurul său şi a stat acolo ca să fie încălzit de soare. Curând a început să se gândească din nou.

„Da, acesta este adevărul. Astăzi nu am primit nici un ban, dar simt ceva ciudat în inima mea. Nu ştiu de ce mă gândesc la lucrurile acestea, dar parcă o aud pe mama cum îmi citea acele istorioare din Biblie.

Mă gândesc că nu demult, acolo erau acele pietre şlefuite. Poate nu sunt nici la cincizeci de yarzi depărtare de mine, şi parcă-i văd pe marele profet Ilie şi pe Elisei, cum se îndreptau braţ la braţ spre Iordan. Ce făceam dacă eram prezent acolo? Aş fi fost pentru Elisei mult mai insistent decât a fost femeia sunamită. Cum m-aş fi simţit înaintea lui Elisei când i-aş fi zis: „O, mare profet al lui Dumnezeu, întreabă-L pe IaHVeH, doar vorbeşte cu El şi voi fi vindecat. O, dacă aş fi putut să stau acolo, dar acum totul este trecut!”

Să ştiţi că omul se gândeşte de mult ori aşa. Dar dacă Dumnezeu este Dumnezeu, El este la fel de mare şi astăzi, ca în trecut. El nu greşeşte şi nu Se schimbă, ci este la fel. El trebuie să fie tot timpul Acelaşi şi să acţioneze la fel în fiecare caz. Eu am spus de multe ori, că El trebuie să procedeze întotdeauna la fel cum a procedat prima dată, pentru că altfel a greşit la început. Astfel, dacă El a vindecat în Vechiul Testament şi nu vindecă la fel şi în Noul Testament, înseamnă că este ceva greşit cu El.

Vedeţi, noi creştem şi devenim tot mai culţi; rasa umană devine tot mai avansată, mai civilizată şi aşa mai departe, până când ajungem la un anumit punct în acest pom al cunoştinţei, apoi totul pendulează înapoi. Întotdeauna a fost aşa. Dar Dumnezeu a fost desăvârşit de la început şi va fi întotdeauna desăvârşit. Când poporul a ajuns într-o criză, în timp ce călătoreau prin pustie, şi au avut nevoie de vindecare, Dumnezeu a făcut o cale pentru aceasta. Vedeţi? Dumnezeu a făcut o cale pentru că aveau nevoie de vindecare şi doctorii nu puteau să-i ajute.

Şerpii erau peste tot, îi muşcau şi ei mureau. Niciunul dintre remediile folosite nu le-au ajutat la nimic, de aceea, Dumnezeu le-a dat o cale de vindecare, iar astăzi  face aceeaşi cale de vindecare pentru cancer, bolile de inimă şi alte boli pe care dragii noştri doctori nu pot să le vindece.

Aseară am auzit o declaraţie conform căreia încă nu s-a dovedit că ar fi reuşit vreo operaţie de cancer. Aşa este. Unii oameni spun că este „o boală de dimensiunea a patra”, cum o numesc ei, dar este de fapt un drac. Exact. Iar Dumnezeu este încă Dumnezeu.

Şi dacă doctorii nu pot găsi nimic cu care să ne ajute, nu credeţi că este obligat Dumnezeu s-o facă? Aceeaşi criză s-a ridicat în zilele lui Moise… Doctorul Moise avea toată înţelepciunea egiptenilor, iar doctorii care îi însoţeau erau oameni deştepţi care aveau remedii pentru muşcăturile de şarpe. La câţi şerpi erau în zilele acelea, ei trebuiau să aibă remedii pentru fiecare în parte, dar iată că ele nu le-au fost de nici un folos. Astfel, Dumnezeu a fost obligat să intervină. El va interveni întotdeauna când sunteţi într-o criză, şi aşa cum a acţionat atunci, o va face de fiecare dată, pentru că altfel ar fi acţionat greşit prima dată. Înţelegeţi? El trebuie să procedeze întotdeauna la fel.

O, prieteni, nu este nimic în neregulă cu Dumnezeu!

Acum aş vrea să vă spun ceva ca lucrător creştin, şi o fac din toată inima. Dacă fiecare suflet din Statele Unite s-ar întoarce la Dumnezeu cu toată inima şi din tot sufletul şi L-ar crede, toate bolile de inimă, cancerul şi toate celelalte probleme ar fi rezolvate chiar acum. Aşa este. Dar când este atâta confuzie, numai un procent foarte mic de oameni, poate unu la sută, vor crede cu adevărat în vindecarea divină. Apoi, gândiţi-vă câtă luptă aveţi cu împotrivitorii, cu oamenii care cred că ceea ce posedaţi este greşit, fals. Sunt unii care cred că totul este o nebunie, iar tu trebuie să înfrunţi toate aceste lucruri. Vedeţi, noi suntem de partea minorităţii, dar în ochii lui Dumnezeu suntem în majoritate, pentru că Îl avem pe El de partea noastră.

Acum observaţi! Orbul de gândea că dacă ar fi trecut Ilie pe drumul acela, ar fi alergat înaintea lui şi i-ar fi zis:

„O, mare proroc Ilie, n-ai vrea să Îl rogi pe Dumnezeu pentru mine, fiindcă cred că dacă faci aceasta, Dumnezeu îmi va da vederea înapoi.” O astfel de credinţă, ne trebuie!

Cum ar fi ca El să zică: „Acum nu pot să mai fac aceasta, pentru că toate lucrurile acelea au trecut. Mi s-a spus la biserică, despre faptul că lucrurile acelea au trecut.”

În timp ce se gândea la aceasta, Bartimeu a auzit zgomotul făcut de copitele unui cal, mai bine zis ale unui măgar care se apropia, aşa că a alergat în stradă şi a zis: „Rogu-te, ajută un biet orb. Am nevastă şi copii acasă şi nu am ce să le dau de mâncare. Te rog ai milă de un biet orb.”

Atunci s-a auzit un glas care zicea: „Dă-te la o parte din calea mea, cerşetorule! Eu sunt conducătorul asociaţiei predicatorilor din acest oraş şi mă grăbesc să opresc un fanatic! Tot fanatismul răspândit cu privire la un aşa zis proroc din timpul acesta, este ceva ridicol! Uite unde a ajuns naţiunea aceasta! O mulţime de fanatici şi de vânzători, de aceea trebuie să se adune urgent asociaţia predicatorilor şi oamenii de ştiinţă, ca să oprească acest nonsens! Dă-te deci la o parte din calea mea!”

Un băiat îl conducea zicând: „Da, sfinte părinte, te vom conduce drept în cetate, la destinaţia ta. Eu sunt un slujitor al Domnului.”

Astfel, bietul cerşetor s-a întors şi s-a aşezat din nou lângă zid, fără să primească nici un ajutor sau încurajare. Curând şi-a continuat visarea: „Când te gândeşti că la mai puţin de o milă depărtare de aici, poporul meu a trecut Iordanul în luna aprilie, când era mai învolburat. Dar IaHVeH a despărţit apele râului şi astfel poporul a trecut dincolo pe pământ uscat. Jos, la mai puţin de o milă de locul unde stau eu acum, este un morman de pietre adunate ca aducere aminte a ceea ce a făcut IaHVeH. Sigur că da, El este încă acelaşi IaHVeH. Cum poţi să te gândeşti că El, care este Cel Atotputernic, ar putea înceta să mai facă aceasta?

Apoi, la patru sute cincizeci de metri de aici, marele Iosua se plimba într-o zi şi a ajuns în apropierea zidurilor Ierihonului, ale cărui porţi erau închise de teama poporului nostru. Acolo, el a văzut un Om care stătea şi îl privea cu sabia scoasă, iar marele luptător Iosua şi-a scos şi el sabia şi L-a întrebat:

„Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?”

Iar Bărbatul acela a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului şi acum am venit.”

Când a auzit aceasta, prorocul Iosua, viteazul luptător, şi-a lăsat sabia jos, şi-a scos coiful, şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea acelui Bărbat şi s-a închinat înaintea Lui, fiindcă Acela era nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu. (Iosua 5.13-14).

Vedeţi? Sărmanul orb Bartimeu nici nu bănuia că la nici două sute de metri, aceeaşi Căpetenie a oştirii Domnului venea pe drum spre el. Aşa este.

La fel este şi aici: mulţi dintre voi sunteţi neajutoraţi şi fără nădejde, aşa cum este lumea, dar aceeaşi Căpetenie este chiar aici. Aşa este.

După o vreme, Bartimeu a auzit zgomotul unei mulţimi. A ascultat atent! Oare ce se întâmpla? Poate izbucnise vreun foc undeva? Poate se întâmplase un accident sau ceva? Asculta atent, dar nu părea să fie nici accident şi nici vreun incendiu, deoarece desluşea cuvinte ca: „Pleacă din cetatea noastră, Şarlatanule!” sau: „Eşti un Beelzebul! Eşti un ghicitor! Pleacă din cetate, fiindcă nu te vrem aici!”

Alţii strigau: „Osana, osana Celui ce vine în Numele Domnului!” Unii binecuvântau, iar alţii blestemau şi aruncau cu fructe uscate. Ce se întâmpla?

Curios, orbul a întrebat: „Poate să-mi spună cineva ce se întâmplă?” Dar oamenii se îngrămădeau şi se împingeau încoace şi încolo şi nu-l luau în seamă. Atunci Bartimeu s-a ridicat şi a întrebat din nou: „Ce se întâmplă?”, dar cineva l-a împins zicând: „Stai jos, cerşetorule!”

Altcineva spunea: „Te provoc să faci o minune înaintea noastră! Vrem să vedem cu ochii noştri cum faci o minune! Dacă ai înviat morţii, să ştii că şi noi avem un cimitir plin! Ha, ha, ha! Vino şi învie-i, Tu, care dărâmi Templul şi îl ridici din nou în trei zile! Hei, omule-miracol, unchiul meu Sam este olog de cinci ani pentru că a căzut de pe cal. Vino şi vindecă-l, iar atunci Te vom crede! Ha, ha, ha!”        

Cei care puteau să vadă, au observat un Om care Se ţinea drept, privea spre cer şi mergea mai departe. El nici nu-i auzea; era prea mare ca să asculte acele lucruri. Aşa este. Oamenii mari nu iau în seamă nonsensurile acestea, ci le ignoră. Ei ştiu din ce sursă vin, aşa că merg mai departe.

Isus avea ceva de făcut, El trebuia să facă voia Tatălui, fiindcă aceasta a fost tot timpul în inima şi în gândul Lui.

Orice om care este uns de Dumnezeu este prea mare ca să stea să asculte la critici şi la alte lucruri ca acestea. El are ceva de făcut, trebuie să-L asculte pe Dumnezeu, iar Dumnezeu se va îngriji de restul.

Priviţi ce se întâmplă cu astfel de oameni. Ce ar face dacă s-ar putea ridica în seara aceasta din iad? Atitudinea lor faţă de Fiul lui Dumnezeu le-a pecetluit destinaţia. Dar şi atitudinea ta faţă de El în seara aceasta, va avea aceleaşi urmări. Aşa este. Ori Îl accepţi, ori Îl închizi afară.

Dar vedeţi? El mergea înainte. Întreaga lume, fiecare păcat comis de la Adam până la ultimul muritor de pe pământ, atârnau pe umerii Lui.

Strigau, plângeau, toată lumea striga… în timp ce El mergea spre Calvar. El mergea la Ierusalim ca să fie jertfit. Da, El ştia aceasta şi a încercat să le spună şi ucenicilor Săi, dar ei nu au putut înţelege şi I-au spus: „O, Tu vorbeşti în pilde şi nu înţelegem nimic!” Se părea că nimeni nu Îl putea înţelege.

Adevărul este că oricine încearcă să trăiască drept înaintea lui Dumnezeu, este înţeles greşit. Aşa este. Oamenii te înţeleg greşit şi cred că nu este ceva în ordine cu tine. Uneori, dacă încerci să trăieşti cum se cuvine, loial şi devotat lui Dumnezeu, te consideră bolnav cu capul, pentru că nu bei şi nu participi la petrecerile lor sociale. Ce se întâmplă cu biserica creştină americană? Problema este că se petrec prea multe lucruri sub numele creştinismului.

O, prieteni, aceasta poate fi ultima noastră noapte pe pământ! Noi nu putem şti când vom pleca; s-ar putea să fie ultima dată când mai putem lua o decizie. Aşa este. Gândiţi-vă la aceasta, fiindcă nu ştiţi ceasul sau clipa când veţi fi chemaţi să daţi socoteală la judecată, iar atunci nu veţi fi judecaţi ca păcătoşi, ci ca unul care a respins ceea ce a auzit, deoarece credinţa vine în urma auzirii.

Eu pot să-i văd pe oamenii din jurul orbului cum alergau să-L vadă pe El, în timp ce orbul continua să întrebe: „Ce se întâmplă? Ce se întâmplă? Este răstignit vreun criminal? De ce strigă oamenii şi vorbesc aşa despre Omul acesta? De ce Îi spun să meargă la cimitir ca să învie morţi?”, dar nimeni nu-i răspundea nimic.

În cele un urmă, o femeie tânără, probabil nevasta lui Zacheu, care se convertise în dimineaţa aceea, s-a dus la el şi i-a zis:

„Bunule domn, tu nu ştii ce se întâmplă? Îmi pare rău că eşti în zdrenţe.”

„Bună ziua, doamnă, spune-mi ce se întâmplă?”

„Nu ai citit în Scripturi despre venirea lui Mesia?”

„Ba da, chiar la Fiul lui David mă gândeam acum.”

„Da, da”, a spus femeia, „El este Fiul lui David.”

„Da, am auzit că El va veni într-o zi pe pământ, iar atunci va fi o mare bucurie, dar mulţimea nu va urla ca aceştia!”

„Te înşeli, domnule! Iată-L pe Fiul lui David, este chiar aici!”

„Vrei să spui că aşa Îl tratează lumea pe El?”

„Da, El este.”

„Are îngeri în jurul Lui? Cine Îl însoţeşte?”

„Este singur, pentru că este un Om respins. Mesajul Lui este respins deşi ne-a vindecat bolnavii. Dumnezeu a dovedit că este El prin semnele şi minunile care Îl însoţesc; El este Fiul lui Dumnezeu.”

Când a auzit aceasta, bătrânul cerşetor a început să strige cât îl ţinea gura: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” Era ultima ocazie pe care o avea. „Ai milă de mine! Ai milă de mine!”

Cineva l-a împins înapoi zicând: „O, mai taci din gură!”, dar orbul a continuat să strige: „Ai milă de mine, Fiul lui David!” Cum l-a putut auzi în larma creată de cei cinci sau şase mii de oameni care strigau: „Fanaticule, du-te în cimitir şi ridică-l pe unchiul meu! Este mort de douăzeci de ani, ha, ha, ha! Tu, care l-ai înviat pe Lazăr! Noi ştim că totul a fost o prefăcătorie, o minciună! Nu-i adevărat că l-ai înviat! Vino şi înviază morţii aceştia şi atunci Te vom crede!”

Dar aceasta nu spuneau doar păcătoşii, ci şi preoţii şi rabinii care ar fi trebuit să ştie Cine era El. Aşa este.

Ei ziceau: „Tu, care zici că dărâmi Templul şi îl ridici la loc în trei zile, fă o minune în faţa noastră şi Te vom crede! Vrem să Te vedem făcând ceva. Te-am văzut stând de vorbă cu afaceristul acela, care este cu siguranţă smintit dacă a vorbit cu Tine! Dar să Te vedem făcând o minune şi Te vom crede!”

Însă Isus nu le-a dat nici o atenţie şi a mers mai departe. Dacă ai atitudinea aceasta faţă de El,  ştii unde eşti şi cu cine te uneşti! Aşa este.

Mai târziu, soldaţii romani I-au pus o cârpă peste faţă, apoi L-au lovit peste cap şi I-au zis: „Spune-ne cine Te-a lovit, Tu care poţi deosebi gândurile şi eşti proroc?” Dar El nu Şi-a deschis gura ca să spună ceva. Sigur că nu, pentru că El făcea numai ce-I arăta Tatăl. Vedeţi? El ştia ce trebuia să facă, ştia că trebuie să meargă la Calvar şi mărşăluia spre Calvar, unde avea să moară pentru păcătoşii aceia groaznici, pentru mine şi pentru tine.

Se pare că în drumul Său spre Calvar a fost interesat de un singur om orb. Toţi ceilalţi îşi băteau joc de El şi ziceau: „Să te vedem făcând ceva! Măi, făcătorule de minuni, fă ceva şi Te vom crede!”

Ce fel de duh era în ei? Ce le-a spus Isus? „Tatăl vostru este diavolul!” Auziţi, voi, oameni învăţaţi, educaţi, preoţi, rabini, sfinţi părinţi, etc, „tatăl vostru este diavolul!” După ce a primit Duhul Sfânt, El a fost luat de Duhul şi dus în pustie, iar diavolul a mers la El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu fă chiar acum o minune! Fă din pietrele acestea pâini, pentru că eşti flămând!” El ar fi putut face aceasta fără probleme. „Fă o minune sub ochii noştri şi atunci vom crede că eşti Fiul lui Dumnezeu.”

Dar El i-a răspuns diavolului: „În Biblie este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

Apoi, diavolul I-a zis: „Vino, puţin, pentru că vreau să-Ţi arăt ceva”, şi L-a dus pe vârful Templului, apoi a spus: „Tu eşti fundamanetalist, nu-i aşa? Îţi place Scriptura, aşa că dă-mi voie să-Ţi spun ce scrie în Psalmi. Vreau să te arunci jos de pe Templu, şi înainte să atingi pământul, să Te ridici înapoi. Ce minune uluitoare ar fi aceasta!”

Este mai puternică decât să-ţi picure ulei de pe mâini, pentru că este biblică, nu-i aşa? Vedeţi ce I-a spus diavolul?

„…aruncă-Te jos, căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”, dar Isus i-a răspuns: „De asemenea, este scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.”, iar la urmă, I-a zis:

„Pleacă, Satano, căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Vedeţi, El a făcut numai ceea ce-I era plăcut Tatălui.

Orbul Bartimeu a strigat încă o dată: „Ei milă, ai milă!”, dar Isus a mers mai departe. El nu putea să-l audă pe orb cu urechile fireşti pentru că era departe, dar cu toată hărmălaia aceea, s-a întâmplat ceva. Pot să-l văd pe orbul Bartimeu cum spune încet: „O, IaHVeH, Tu ai vorbit adineauri inimii mele şi mi-ai adus în minte toate acele lucruri minunate. Eu Te-am slujit toată viaţa mea şi Te iubesc. De când aştept ziua aceasta, Doamne!”

Cei care Îl aşteaptă pe Fiul lui Dumnezeu, li se va arăta. „Eu L-am aşteptat pe Mesia şi iată-L!”

Bartimeu nu a spus: „O clipă, să verific dacă este El!”, ci a crezut. Aceasta-i tot. El a spus simplu: „Eu cred că Acesta este Mesia. Cel ce trece pe drum este Fiul lui David, după trup, Cel care va sta pe scaunul de domnie al lui David. Biblia spune că aceste lucruri se vor întâmpla când va veni El.” Şi a crezut.

Biblia spune: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” şi eu cred aceasta. Biblia spune că „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…”  şi eu cred aceasta. Sigur că da. Aşa a spus Dumnezeu şi aceasta-i tot.

El a mers mai departe şi nu a auzit glasul cerşetorului, dar a auzit altceva, a auzit credinţa cerşetorului. Era acelaşi fel de credinţă ca cea a femeii care I-a atins într-o zi poala hainei. L-a atins şi El S-a oprit.

Gândiţi-vă la credinţa acelui cerşetor orb… El s-ar fi bucurat dacă ar fi primit un sfert de penny. Stătea acolo îmbrăcat în zdrenţe, cu mâinile osoase şi pe jumătate mort de foame, dar Prinţul cerului era pe pământ, marele Eu sunt a coborât jos, S-a arătat într-un trup asemenea nouă şi a locuit printre noi. O, Doamne, ce este omul ca să Te gândeşti la el?”

Şi iată că în mijlocul acelor mari învăţători, a acelor preoţi cu robele lor, care Îl batjocoreau în continuu, printre oamenii care Îl provocau şi râdeau de El, bietul orb credincios a intrat în istorie ca nemuritor. Vedeţi? Numele lui Bartimeu va fi pomenit cât timp va dăinui Biblia. De ce? Pentru că era deştept? Nu, domnilor. Pentru că era educat? Nu, domnilor. Pentru că era bine îmbrăcat? Nu, domnilor. Pentru că avea şcoală? Nu, domnilor, ci pentru că a crezut. Da, domnilor. El nu a pus la îndoială ceea ce a auzit, ci a crezut. Vedeţi? Nu cel ce face, ci cel ce crede. Nu prin fapte sunteţi mântuiţi, ci prin credinţă, prin har. Nu contează cine este sau ce este, ci este chemat să creadă.

Dacă crezi că El a înviat din morţi şi crezi că Cuvintele Lui sunt adevărate, atunci El este încă Acelaşi Hristos pentru tine, şi aşa a fost şi pentru cerşetorul Bartimeu. Uitaţi-vă la femeia de culoare care a urcat pe platformă însoţită, pentru că era oarbă, dar a plecat fără să mai fie nevoie de însoţitor, fiindcă o luase în mâinile Sale Hristos şi El o însoţea. Desigur.

Şi în Mexic este greu de spus câţi oameni… Oamenii de rând sunt simpli şi ei cred pur şi simplu. Ei nu au D.D.D., sau Ph.D. Tot ce-ţi spun ei este: „Dacă poţi dovedi că este Dumnezeu, voi crede.”, iar când văd puterea Atotputernicului Dumnezeu făcând ceva, tot grupul Îl acceptă deodată. În urma rugăciunii făcute în adunare, ei au adunat camioane pline cu cârje, bastoane, scaune cu rotile pe care oamenii le-au lăsat acolo după ce s-au vindecat.

Acolo, a venit pe platformă un orb, iar când Isus Hristos i-a deschis ochii, sute de oameni şi-au aruncat cârjele şi au început să sară de bucurie. De ce? Pentru că ei nu s-au îndoit, ci au crezut.

Aceasta ne trebuie şi aici în Lane Tech în seara aceasta; ne trebuie credinţă, nu teologie; trebuie să credem că Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel înviat, este viu în seara aceasta şi este printre noi. Să nu încercaţi să vă închipuiţi ce sau cum ar putea face, ci credeţi pur şi simplu. Voi nu puteţi să vi-L închipuiţi pe Dumnezeu, ci trebuie doar să-L credeţi.

Nu contează cât sunteţi de educaţi, nici câte D.D. aveţi sau ce mai este. Tot ce trebuie să faceţi este să credeţi pentru că Dumnezeu nu poate fi explicat. Amin.

Când oamenii văd că Isus deosebeşte un gând, spun: „Stai puţin! Ceva nu este în ordine aici!” Şi astfel, au încercat să afle cum făcea lucrul acela, ce ascundea în mânecă. „Ce chimicale folosea, ce a scos din mânecă atunci când a  prefăcut apa în vin. Poate era ceva magie…” Şi astfel, au încercat să afle despre ce era vorba. Credeau că Îl ajutau ucenicii să facă aceasta. „De ce avea lângă El doisprezece oameni?” Vedeţi cum gândeau oamenii fireşti? Aceştia sunt oamenii care încearcă să-şi închipuie Biblia.

Dar voi trebuie să credeţi! Când Dumnezeu spune ceva, voi trebuie să ziceţi doar: „Aşa este, Dumnezeule!”

Ce este mărturia? Să spui acelaşi lucru. Dacă aduc o mărturie, spun de fapt acelaşi lucru.

De exemplu, dacă Biblia spune: „Eu sunt Domnul care te vindecă”, eu spun „Amin, aşa este. Tu eşti Domnul care m-a vindecat.” (Exod 15.26).

Dacă Biblia spune: „El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre şi prin rănile Lui suntem vindecaţi!”, eu voi spune: „Amin. El a fost străpuns pentru fărădelegile mele şi în rănile Lui sunt vindecat.” (Isaia 53.5). Aceasta-i tot. Aceasta este o mărturie!

Dacă Biblia spune: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci”, eu voi spune acelaşi lucru. (Evrei 13.8). Aceasta-i tot. Aceasta este o mărturie: să mărturiseşti fiecare Cuvânt spus de El, nu numai o parte. Dacă o parte din El este greşită, totul este greşit. Dar fiecare Cuvânt din Biblie este Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu şi nu poate cădea nici o iotă din El, ci va lucra atunci când este folosită credinţa.

Criticii se vor ridica şi acum la fel ca atunci, dar aceasta nu are nici o importanţă pentru că lucrarea lui Dumnezeu va merge înainte.

Cu câteva zile în urmă, a fost în Florida un anumit predicator, iar cei de acolo l-au pus să se roage pentru un copil care avea proteză. Dar copilul nu a răspuns la rugăciunea predicatorului. De ce? S-a dovedit că a fost doar o înscenare făcută ca să-l defăimeze pe predicatorul acela. A fost pusă la cale de un grup de atei care s-au dat drept credincioşi, şi care au vrut să-l prindă în capcană pe predicatorul acela.

În timp ce se petrecea aceasta, eu eram în Minneapolis. Eu le-am spus aceasta de la început, aşa că nu vă faceţi griji! Eu v-am spus tot timpul că ne stau în faţă probleme, dar ferice de cel care rabdă până la capăt.

Pot ajunge în cer pe o cale presărată cu flori, în timp ce alţii s-au luptat să câştige premiul şi au navigat pe mări însângerate? Nu! Şi eu trebuie să lupt dacă vreau să împărăţesc cu El. Doamne, măreşte-mi curajul, fiindcă nu cer să-mi fie totul uşor!

Imediat, toate ziarele au publicat ce s-a întâmplat şi întreaga naţiune a aflat: „Un predicator priveşte de după gratii!” Vedeţi, cum a încercat diavolul să aducă o batjocură la adresa lui Isus Hristos, folosindu-se de predicatorii Lui? Vedeţi cum a încercat să facă spectacol din vindecarea divină, astfel încât să-i facă pe oameni să nu mai aibă încredere în ea?

Astfel, fotografia predicatorului şi ceea ce s-a întâmplat acolo, a fost răspândită prin agenţiile de presă în toată naţiunea şi apoi peste tot în lume. Vedeţi? În felul acesta, ei au pus vindecarea divină sub semnul întrebării spunând că nu este nimic de ea, fără să spună însă nimic despre faptul că sute de oameni erau omorâţi în acelaşi timp de către medici. Chiar în timpul cât ţineam eu adunarea, un om a murit din cauza unei injecţii pe care i-au dat-o doctorii în seara aceea.

Soţia unui prieten de-al meu, doctorul Moore, a intrat în menopauză tot din vina lor.

Eu nu am nimic împotriva doctorilor sau a medicamentelor, dar după ce i-au administrat o injecţie greşită în coloană, au încercat să facă ceva ca să-i anuleze efectul… Şi sunt sute de cazuri ca acesta.

Zilele trecute am mers într-un spital şi acolo aşteptam un pacient… În timp ce stăteam acolo, medicii ieşeau din sala de operaţie, fără să ştie că eu eram acolo şi mă rugam. Când au trecut pe lângă mine, unul a zis:

„Am făcut-o, nu-i aşa?”

„Sigur că da”, a răspuns altul, dar puţin mai târziu, tot ei au spus: „Ne pare rău, dar nu s-a putut face nimic. Operaţia a fost prea mare şi dificilă!”, dar în realitate, pacientul a murit din cauza unei tăieturi greşite.

Vedeţi? Dar niciodată nu veţi vedea scris în ziare aşa ceva! Sigur că nu! Omul a murit din cauza unei greşeli medicale. Nu vreau să credeţi că condamn ştiinţa medicală, fiindcă nu fac aceasta. Ceea ce vreau să ştiu este: De ce loviţi numai în Hristos, iar pe doctori îi lăsaţi în pace?

Cum ar fi dacă oamenii s-ar ridica în înviere, iar voi i-aţi putea întreba: „Câţi dintre voi aţi murit încrezându-vă în Dumnezeu şi câţi aţi murit din pricina ştiinţei medicale?” Atunci aţi putea vedea în ce parte va cântări mai greu. Aşa este.

Oamenii se uită la fiecare amănunt şi spun: „Aceasta nu-i corect, aceasta-i aşa; acesta este un truc…”, dar ei fac aceasta pentru că lumea este a diavolului şi el caută să găsească tot timpul ceva împotriva lui Hristos. Biblia spune clar că toate împărăţiile pământului sunt conduse de diavol. Isus Hristos ne-a spus aceasta, deci nici noi nu vom fi scutiţi, nu vom face excepţie, ci vom fi încercaţi.

Uitaţi-vă câtă răutate este! Uitaţi-vă cum încearcă să găsească cea mai mică greşeală… Dacă ar fi să publice mărturia femeii care a fost vindecată de orbire, o veţi găsi pe ultima pagină, într-un colţ micuţ, desigur, dacă a plătit pentru aceasta. Desigur, doar este o femeie de culoare, dacă ar fi s-o spunem şi pe aceasta. Vedeţi? Ar fi undeva pe ultima pagină.

Dar dă-mi voie să-ţi spun ceva, soră, dacă eşti aici. Poate numele tău nu va apărea la rubrica: „Cine este?”, dar cred că este în Cartea Vieţii Mielului. Eu prefer să-l am trecut acolo, decât să am toată pompa lumii, pentru că într-o zi va trebui să plecăm de aici. Şi atunci, la ce ne-ar folosi toată pompa lumii, dacă nu vom fi recunoscuţi acolo?

Este la fel de imposibil să ajungeţi în cer fără naşterea din nou, cum este imposibil ca o maşină să ruleze fără combustibil. Nu merge! Nu are cum să meargă.

Deci, cerşetorul a început să strige. Nu-l interesa că oamenii spuneau despre Isus: „O, este un impostor, nu-i nimic de El! Predicatorul te va da afară din biserică dacă mergi după El!”

„Nu-mi pasă! Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine! Ai milă de mine!”

„O, nu mai striga! Este prea departe şi nu te va auzi!”

„O, IaHVeH…”

Deodată, Isus S-a oprit! Ceva L-a atins… A privit în jur şi a văzut nişte mâini osoase ridicate în sus. Atunci a spus:

„Aduceţi-l aici!” şi a adăugat: „Fiule, credinţa ta te-a mântuit.”

„Ce?” a întrebat orbul uimit.

„Credinţa ta te-a mântuit.” Apoi, S-a întors şi a plecat mai departe. Aceasta a fost destul.

Îl pot vedea pe orbul Bartimeu cum stătea acolo uimit şi îşi zicea: „El mi-a spus: „Credinţa ta te-a mântuit!” Cine este Acela, pentru că totuşi nu văd! Dar mi-a spus că credinţa mea m-a mântuit! Cine este Cel care mi-a spus aceasta?”

Priviţi! Cine a spus: „…orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.”? (Ioan 16.23).

Cine a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.„? (Ioan 14.12).

Cine a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…” (Marcu 16.17).

Cine a spus: „…în zilele din urmă… oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,

fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,

vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu,

având doar o formă de evlavie…”? (2Timotei 3.1-5). O, pioşi, cu feţele destul de lungi încât să poată mânca ovăz dintr-o putină! Eu nu spun aceasta ca o glumă, pentru că locul acesta nu este un loc pentru spus glume, dar umblă foarte religioşi… aceasta fiind totul cu privire la ei: sunt doar nişte religioşi. În ce priveşte însă mântuirea, unii dintre ei nu ştiu despre ea mai mult decât ştie un hotentot despre o noapte egipteană. Aşa este. Aceştia sunt ei.

„O, stai puţin”, zic ei, „biserica noastră nu învaţă aceasta!” Dar Biblia învaţă pentru că aşa a spus Dumnezeu.

El a spus: „…Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi…” (Romani 3.4). Pentru mine, acesta este Adevărul. Dacă Dumnezeu a spus-o, aceasta este tot.

„El a spus că-mi voi recăpăta vederea, şi a spus că credinţa mea… Da, eu Îl cred! Nu am nici o umbră de îndoială cu privire la ce mi-a spus…”

Cineva i-a zis: „Du-te de aici, nu vezi că nu s-a întâmplat nimic?”

„El a spus că voi primi vederea înapoi şi aşa este. O, glorie! Încep să-mi văd mâna… unde S-a dus El?” Şi iată-l pe orbul Bartimeu venind pe drum, bucurându-se şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru că şi-a recăpătat vederea.

Ce era aceasta? „Preotul de la Templu a avut dreptate. Când m-am dus să aduc mielul meu ca jertfă, mi-a spus să-l păstrez pentru că el este vederea mea şi că Dumnezeu va aduce un Miel pentru mine.”

Atunci Bartimeu i-a spus preotului: „Dumnezeu Se va îngriji să aducă un Miel pentru ochii lui Bartimeu.”, şi El a făcut-o. Dumnezeu a adus un Miel.

Acelaşi Miel este dat pentru oricine este în seara aceasta aici şi pentru orice persoană de pe pământ.

Ce a spus El? „Primeşte-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.” „A mântui” este „Sozo”, şi este valabil atât fizic cât şi duhovniceşte, nu le poţi separa. Dacă Dumnezeu salvează sufletul, El trebuie să salveze şi trupul.

 „El era străpuns pentru fărădelegile noastre şi în rănile Lui am fost vindecaţi.” Acelaşi Sânge, acelaşi Om, aceeaşi zi, acestea nu pot fi separate. Sunt deschişi ochii noştri duhovniceşti? Dacă nu sunt deschişi, El va trece pe lângă noi.

Haideţi să vorbim cu El în timp ce ne plecam capetele. Pianistule, te rog…

Tată ceresc, Îţi încredinţăm Ţie toate aceste cuvinte, şi fie ca fiecare inimă să fie udată zi şi noapte, ca să facem ca băieţelul care recita alfabetul pe genunchi. Aceasta l-a făcut pe predicatorul care a trecut pe acolo şi l-a auzit, să-l întrebe de ce spune alfabetul pe genunchi?

Şi copilul i-a răspuns: „Păi, nu ştiu să mă rog. Nu am mamă şi nu am auzit-o cum se ruga, dar pentru că ştiu alfabetul, eu îl recit şi poate Dumnezeu va culege nişte litere şi va forma cuvinte.”

Dumnezeule, aşa Te-am prezentat şi eu în seara aceasta. Doamne, eu nu ştiu vorbi frumos, dar Tu poţi lua Ceva şi să pui în fiecare inimă, ca să înţeleagă exact ce am vrut să spun. Îndură-Te şi deschide în acest moment, mulţi ochi duhovniceşti, Doamne, ochi care au văzut Lumina slavei lui Dumnezeu, prin experienţa naşterii din nou. Îndură-Te, Tată.

 În timp ce avem capetele plecate şi pianistul cântă, aş vrea să ştiu dacă este printre noi cineva care nu-L are pe Dumnezeu şi este fără nădejdea Vieţii veşnice. Aş vrea să ridice mâna şi să spună: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, pentru că am nevoie de Tine.”

Vreţi să ridicaţi mâinile în timp ce ceilalţi stau cu capetele plecate? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mai este cineva care vrea să spună: „Dumnezeule, şi eu am nevoie de Tine.”? Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Aceasta este bine. Trebuie să luaţi chiar acum o decizie, pentru că nu veţi putea ieşi pe uşa aceea la fel cum aţi intrat. Sunteţi în prezenţa lui Dumnezeu  aşa că, ori veţi ieşi de aici un om mai bun, ori veţi ieşi un om mai rău prin faptul că Îl respingeţi pe El. Poate este ultima dată când Îl mai respingeţi. Spun „poate”, pentru că eu nu ştiu, dar este posibil să fie ultima voastră şansă.

Astfel, acum, în timp ce El bate la uşă şi vă mai dă o şansă… dacă simţiţi în inima voastră ceva care vă spune: „Da, ar trebui să ridici mâna şi să Mă accepţi!, să ştiţi că Acela este El.

Acum, tocmai aveţi un interviu cu Isus, aşa cum a avut orbul Bartimeu. El vrea să-ţi vorbească, vrei să ridici mâna şi să spui: „Da, Doamne, Te-am simţit la uşa inimii mele, de aceea îmi ridic mâinile spre Tine şi Îţi spun: „Primeşte-mă, Hristoase!”

Acolo sus în balcon, este cineva care vrea să ridice mâna şi să spună: „Doamne, am nevoie de Tine! Adu-Ţi aminte de mine, fiindcă îmi ridic mâna şi Îţi cer iertare pentru păcatul meu, în timp ce treci pe aici.”

În timp ce stăm în rugăciune… (Fratele Branham începe să murmure cântarea):

Nu vreţi să… Dumnezeu să te binecuvânteze, prietene.

El cheamă pe cel păcătos…

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.

…El cheamă, o, păcătosule!…

Nu vreţi s-o faceţi? Dumnezeu să te binecuvânteze. Mai este cineva? Eu vă văd, iar Dumnezeu vă vede cu atât mai mult. Nu veţi să veniţi Acasă? Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Da, ţi-am văzut mâna. Şi acolo în spate… Dumnezeu să te binecuvânteze.

Mai este cineva? Acum, în timp ce aşteptăm…

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă, pentru că te-ai decis. Nu uitaţi că toţi cei care au ridicat mâna, vor primi Viaţa veşnică şi nu vor pieri, pentru că aşa a spus Dumnezeu; aceasta este: „Aşa vorbeşte Domnul.”

Să credeţi că sunt slujitorul lui Dumnezeu. Dacă credeţi Cuvântul Său, El a spus: „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică…”, dar „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis.” Aceasta este invitaţia lui Dumnezeu care vă cheamă să veniţi la Hristos.

Gândiţi-vă foarte serios, fiecare dintre voi. Pianistul acela va cânta într-o zi, în timp ce tu vei fi un cadavru, iar rudele şi prietenii vor fi adunaţi în jurul sicriului tău. Nu spun aceasta ca să vă sperii. Nu, nu. Tot ce vreau este să vă fac conştienţi de faptul că acest lucru stă în faţa fiecărei persoane de aici, fie că este bătrân sau tânăr. Acum este timpul să vă decideţi. Mai este cineva care doreşte să vină, ca să încheiem?

Voi, cei trudiţi, haideţi acasă! De ce sunteţi trudiţi şi împovăraţi? Tu spui: „Frate Branham, eu aparţin de biserică, dar nu am fost născut cu adevărat din nou. Nu Îl cunosc cu adevărat pe Hristos, dar chiar acum simt că trebuie să vin la Hristos.”

Eu nu spun să vă părăsiţi biserica, ci vă chem la Hristos. Vreţi să ridicaţi mâna în timp ce creştinii se roagă? Dumnezeu se uită la fiecare mână. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Aceasta este bine.

Mai este cineva? O, păcătosule… Dumnezeu să te binecuvânteze. Îţi văd mâna. Şi acolo, în dreapta mea. Dumnezeu să te binecuvânteze. În ordine.

Veniţi acasă. Gândiţi-vă la chemarea Lui. Aici sunt cel puţin trei persoane sigilate pentru Împărăţie. Cât este de important acest lucru? Nu veţi şti niciodată. Cât valorează un singur suflet în ochii lui Dumnezeu? Cât zeci de mii de lumi. Am să mai aştept puţin… Ştiu că iau din timpul vostru, dar lucrul acesta este mai important decât rândul de rugăciune. Mai este cineva înainte de a încheia?

Dumnezeu să te binecuvânteze. Aceasta este bine. Mai este cineva? La balcon nu este nimeni? Toţi sunteţi creştini acolo sus, prieteni? Sper că da. Dacă nu, sunteţi chemaţi s-o faceţi acum.

Nu uita că în ziua judecăţii voi sta lângă tine şi voi fi judecat cu tine. Eu voi fi judecat dacă nu te-am întrebat, iar tu vei fi judecat dacă nu ai acceptat. Aceasta se poate întâmpla curând, eu nu ştiu. În ordine.

Tatăl nostru ceresc, a Ta să fie lauda acum şi în veci. Eu sunt slujitorul Tău, am citat Cuvântul Tău şi stau aici, între păcătos şi Mântuitor, ca slujitor al Evangheliei. Doamne, eu iubesc Cuvântul şi cred că este Adevărul; cred că fiecare Cuvânt este adevărat.

Tu ai spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu este atras de Tatăl…” şi: „…pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.” „…cine aude cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică şi nu va veni la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.” (Ioan 6.44; Matei 10.33; Ioan 5.24).

Tată, Preaiubitul Tău Fiu a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16.23). Lucrul acesta nu poate cădea, de aceea Îi cer lui Dumnezeu, în Numele lui Isus, să fie acceptaţi toţi aceştia care au ridicat mâna. Tată, ascunde-i la Calvar. Fă ca începând din seara aceasta, să fie ai Tăi, fiindcă Ţi-i încredinţez în Numele Fiului Tău, Domnul Isus. Amin.

Domnul să vă binecuvânteze pe fiecare în parte. Simt că Duhul Sfânt este în seara aceasta aici. Este puţin târziu, dar ne vom ruga pentru bolnavi. Evanghelia deplină cuprinde şi rugăciunea pentru bolnavi. Noi trebuie să ne rugăm pentru bolnavi, să-i ajutăm pe cei istoviţi, să propovăduim Cuvântul şi să împlinim toată Evanghelia.

Câţi cred că Isus a înviat din morţi? Să vă văd mâinile. Aceasta este bine, este foarte frumos din partea voastră. Aceasta mărturiseşte. Câţi din voi ştiu că dacă El a înviat din morţi este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Câţi ştiu aceasta? Minunat. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Voi nu puteţi face aceasta dacă nu vă îndeamnă Ceva din voi. Aşa este. Aceasta mă face să cred că acesta este un loc binecuvântat, că în seara aceasta stăm în locurile cereşti în Hristos Isus. Este un loc minunat în care să fim. Mai bine stau aici între copiii lui Dumnezeu, decât în alte locuri.

Acum haideţi să tragem perdeaua pentru toţi criticii şi să privim în Cuvânt. Dacă Isus a înviat din morţi şi Biblia spune că S-a suit la tronul lui Dumnezeu, toţi credem aceasta. Şi El a trimis oamenilor daruri. Astfel, a pus în Biserica Sa apostoli, proroci,  evanghelişti învăţători şi păstori, toate aceste slujbe pentru desăvârşirea bisericii, ca să-i adune împreună. Şi El i-a spus Bisericii Sale că va fi întotdeauna Acelaşi.

El a spus că peste puţină vreme, lumea nu Îl va mai vedea, dar i-a promis bisericii că ea Îl va vedea întotdeauna, până la sfârşitul lumii. Este adevărat? El i-a promis bisericii că va fi cu ea şi că mădularele ei vor face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El, până la sfârşitul lumii. Câţi ştiu aceasta? Aşa este.

Acum Mesia este aici. Noi trebuie doar să ne predăm Lui şi El va face lucrările Tatălui printre noi.

Când a fost pe pământ, El nu a pretins niciodată că vindecă bolnavii, ci a spus: „Eu nu fac nimic până nu-Mi arată mai întâi Tatăl. Apoi Mă duc şi fac întocmai cum a spus El.” Câţi ştiu aceasta? Este scris în Ioan 5.19. „Mai întâi văd o vedenie, apoi fac ce-Mi arată Tatăl.”

Odată când a vorbit cu o femeie, i-a spus care era problema ei. Era o femeie păcătoasă care trăia în adulter, dar când a auzit cuvintele Lui, ea a spus: „Acesta este semnul lui Mesia.” Este adevărat? Acest lucru este scris în Ioan 4. Ea a mai spus: „Noi ştim că atunci când va veni Mesia, va face aceasta, dar Tu, cine eşti?”

Şi El a răspuns simplu: „Eu sunt Acela.” Femeia aceea era o păcătoasă, dar cunoştea semnul lui Mesia, în timp ce evreii nu ştiau nimic. O, da!

Ştiţi ce a spus Nicodim în noaptea când a mers la El?

„Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2). Aşa este.

Când Natanael a ajuns înainte lui Isus, Domnul i-a zis:

„Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” (Ioan 1.47).

„De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Ce a spus israelitul acesta băţos când a auzit aceste cuvinte?

Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” (v. 48-49).

Ei bine, dacă El a înviat din morţi, va face şi în seara aceasta acelaşi lucru. Dar ce a spus lumea? Ce a spus necredinciosul? Cum L-a numit marea biserică? Un drac. Este adevărat? Ei au spus: „Dacă face aceste lucruri este un spiritist, un Beelzebul. La fel a făcut şi vrăjitoarea din Endor şi mulţi alţii!” Dar problema este că ei nu erau destul de duhovniceşti ca să poată deosebi lucrurile. Vedeţi?

Astăzi este la fel. Isus le-a zis: „Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui, pe voi care Mă veţi vedea la sfârşitul lumii?” (Matei 10.25). Este adevărat? Sigur că da. Deci, cu cât mai mult vă vor numi aşa pe voi?

Ce a spus El? „Vai de ei! Mai bine ar fi fost să nu se fi născut, decât să-i necăjească pe unşii Mei!” Este adevărat? Nu le-a făcut nimic, ci doar i-au necăjit şi au vorbit împotriva lor.

Biblia spune că „Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.” (Luca  17.2). Este adevărat?

Ce le-a zis Isus când L-au numit Beelzebul? „Vă iert pentru aceasta. Eu sunt Fiul lui Dumnezeu şi vă iert, dar când va veni Duhul Sfânt şi va face aceste lucruri în Numele Meu, nici măcar un singur cuvânt spus împotriva Lui, nu va fi iertat nici în lumea aceasta, nici în lumea care va veni.” A spus El aceasta? Sigur că da. De ce? Pentru că au spus că era un duh necurat.

El a spus: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu şi vă iert. Dar când va veni Duhul Sfânt în Biserica Mea şi Eu îi voi trimite afară şi vor face aceste lucruri pe care le fac Eu, un singur cuvânt spus împotriva Lui, nu va fi iertat nici în lumea aceasta, nici în lumea viitoare.” (Matei 12.32). Deci, fiţi foarte atenţi ce spuneţi şi ce faceţi!

Tată ceresc, toată slava să fie numai a Ta. Noi Îţi încredinţăm serviciul Ţie, pentru că Tu eşti Dumnezeu. Noi suntem slujitorii Tăi şi Te rugăm să-i faci pe oameni să ştie că Tu eşti viu. Tată, eu am venit de multe ori la Chicago, poate de prea multe ori, dar îi iubesc pe oameni şi ei m iubesc pe mine. Tată, ei Te iubesc pe Tine, pentru că de aceea mă iubesc şi pe mine. Şi eu îi iubesc, pentru că îi iubeşti Tu.

Tată, în seara aceasta Te rog să li Te arăţi cumva, ca să poată vedea prezenţa Ta plăcută în mijlocul nostru. Te rugăm aceasta, Doamne. Vino jos, aşa cum ai făcut-o pe drumul spre Emaus, iar când vom pleca acasă, fie ca oamenii să spună: „Cum nu ne ardeau inimile în noi din pricina prezenţei Lui?” Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus, ca să fie confirmat Cuvântul prin semne şi minuni. Amin.

…Duhul lui Dumnezeu este peste mine şi mă simt tare. După câteva ore mă simt bine.

…Vedeţi, ca şi Iona când era în pântecele balenei. Dumnezeu i-a trimis ungerea Sa ca să rămână în viaţă trei zile şi trei nopţi şi să iasă afară de acolo ca să duc un mesaj cetăţii care avea mărimea oraşului St. Louis, Missouri. Toţi s-au pocăit în urma mesajului dus de el, apoi, când Duhul l-a părăsit, Iona a vrut să moară. Câţi ştiu aceasta?

Priviţi la Ilie care a chemat foc din cer, ploaie şi a făcut lucrurile măreţe pe care le-a făcut. Când Duhul l-a părăsit, a stat patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie şi Dumnezeu l-a găsit retras într-o peşteră. Câţi ştiu aceasta? El era depăşit de situaţie.

Ce a făcut Dumnezeu pentru slujitorul Său? L-a pus jos şi l-a lăsat să doarmă şi să se odihnească, apoi l-a trezit. Şi iată că acolo era un înger care l-a hrănit, după care l-a pus să doarmă din nou. Apoi l-a trezit din nou, l-a hrănit şi Ilie a primit putere timp de patruzeci de zile. Vedeţi? El ştia că atunci când ungerea puternică părăsea trupul omului, omul acela avea să pribegească. Apoi, când şi-a revenit, era într-o peşteră.

Gândiţi-vă la aceasta. Nimeni nu poate să-L înţeleagă pe Dumnezeu, nu-i aşa? Mâine aş vrea să vă explic nişte lucruri uluitoare. Fratele Joseph m-a rugat să fac aceasta şi aş vrea să vă aduceţi creioane şi hârtie.

Custodele de aici este un om foarte cumsecade. El m-a întâmpinat afară şi mi-a spus: „Frate Bill, mă bucur că eşti din nou aici.” Aceasta te face să te simţi cu adevărat binevenit. Dumnezeu să binecuvânteze această şcoală Lane Tech. Fie ca ea să dăinuiască mulţi ani şi să scoată mulţi oameni educaţi care să meargă în toată lumea să ajute poporul. Aceasta este rugăciunea mea. A fost frumos din partea lor că ne-au lăsat aici. Apreciez mult aceasta. Fie ca Domnul să-i binecuvânteze.

Câţi din audienţă nu aveţi numere de rugăciune dar sunteţi bolnavi şi vreţi ca Domnul Isus să vă vindece? Ridicaţi mâna.

Mai înainte când acei păcătoşi au ridicat mâna aceptându-L pe Hristos… Ascultă prietene păcătos, după ce se va termina serviciul de vindecare, poate domnul Boze, fratele nostru, vă va chema la altar pentru rugăciune. Aş vrea s-o faceţi personal. Doar veniţi, rugaţi-vă şi spuneţi: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse pentru că m-ai acceptat.” Spuneţi şi: „Mulţumesc, Doamne Isuse că m-ai salvat.” Să-I spuneţi şi cât de mult Îl iubiţi, apoi să mergeţi şi să-L slujiţi cu inima plină de dragoste şi recunoştinţă, şi El vă va binecuvânta. Nu credeţi şi voi aşa? În ordine.

…Eu nu sunt un vindecător şi mă bucur că nu sunt, fiindcă este greu de spus ce aş face dacă aş fi. Dar ştiţi ce a făcut El? El a făcut vindecarea şi v-a dat-o vouă, aşa că tot ce vă trebuie este suficient de multă credinţă ca s-o primiţi. Este acolo. Când cereţi ceva, credeţi că aţi primit deja şi veţi avea. Aceasta este foarte bine.

Noi Îl iubim pe Domnul Isus. S-a întâmplat că în seara aceasta primul din rândul de rugăciune este un bărbat. Noi ne bucurăm să-l avem pe acest bărbat aici, fiindcă el vine să mărturisească faptul că are credinţă în Dumnezeu. Şi nu doar atât, ci crede şi că eu sunt un slujitor al lui Dumnezeu. La ce i-ar folosi să vină aici ca un făţarnic? Ştiţi ce s-ar întâmpla? Probabil, va primi ceea ce va spune. Câţi dintre voi ştiu că   s-au întâmplat astfel de lucruri în adunările mele? I-am văzut căzând pe platformă, în adunările mele şi au trebuit să fie scoşi afară de alţii. Am văzut epileptici eliberaţi şi pe alţii… cum fugeau, strigau şi urlau dând din mâini. Pe alţii i-am văzut cum au ieşit afară şi au căzut morţi. Aşa este.  Noi nu ne jucăm de-a biserica.

Vă amintiţi de seara aceea din Toronto, Canada, cânt a venit pe platformă predicatorul acela care credea că lucrarea Duhului este de fapt telepatie mintală. Astfel, s-a gândit: „Cum ar fi dacă aş scrie pe numărul de rugăciune o boală?”… Şi a făcut aşa… A venit în rândul de rugăciune cu o mulţime de lucruri scrise pe numărul de rugăciune.

Când a ajuns la mine, eu i-am spus:

„Tu nu ai nimic.”

„Dar priveşte, uită-te la numărul meu,” a spus el.

„Numărul acela nu înseamnă nimic pentru mine. Tu încerci să afli ceva, crezi că ceea ce se petrece aici este telepatie. Acum, bolile pe care le-ai trecut pe dosul numărului de rugăciune sunt în trupul tău. Le ai.”

După doi ani, mi-a trimis o scrisoare în care mă chema la el.

În seara aceea, eu i-am spus:

 „Îl vezi pe bărbatul acela de la balcon, cel cu costum albastru şi cravată roşie? Aseară ai stat cu el la o masă de culoare verde. Cu voi era şi o femeie, iar tu ai spus că vei dovedi că aceasta este telepatie mintală.”

Când a auzit aceasta, bărbatul acela a spus: „Acesta este adevărul Atotputernicului Dumnezeu. Aşa este. Aşa este.”

Când a auzit aceasta, bărbatul de pe platformă m-a apucat de cracul pantalonilor şi mi-a zis: „Roagă-te pentru mine, frate Branham.”

„Acum este o problemă între tine şi Dumnezeu. Lucrul acesta nu mai este pe mâinile mele. El a vorbit, aşa că acum eşti tu.” Şi omul acela zace pe pat şi în ziua de astăzi.

Dar acela care în adunarea de la New York a spus că mă va face să latru ca un câine? El se ocupa cu hipnotismul, dar Duhul Sfânt i-a zis: „Fii blestemat, fiu al dracului!”, şi omul acela a paralizat pe loc. Aşa este. Vedeţi?

Câţi dintre voi aţi citit cartea mea şi ştiţi despre nebunul acela care a venit pe platformă? Întrebaţi poliţia ce s-a întâmplat cu el. Vedeţi, prieteni, acesta este Dumnezeu. Treziţi-vă şi credeţi!

Pe bărbatul acesta care stă în faţa mea, nu l-am mai văzut niciodată până acum. Presupun că suntem străini unul pentru altul, nu-i aşa? Dumnezeul cel Atotputernic ştie aceasta. Poate Duhul Sfânt va descoperi care este problema lui sau pentru ce este aici, eu nu ştiu…

Când El a fost pe pământ şi a făcut acele lucruri, oamenii au spus: „Acesta este semnul lui Mesia.” Câţi ştiu aceasta? Ridicaţi mâna. Biblia spune că acesta este semnul lui Mesia: când El a vorbit bărbatului şi femeii.

Dacă El va face acelaşi lucru şi în seara aceasta, aşa-i că va fi semnul lui Mesia?

Eu nu-l cunosc pe bărbatul acesta, dar vreau să vorbesc cu el, aşa cum a vorbit Domnul nostru cu femeia de la fântână. Ei bine, domnule, de multe ori când merg în ţările unde oamenii nu ştiu engleză, este foarte greu pentru mine. Dar când cineva ştie engleza şi poate să-mi răspundă, este foarte bine.

Tu ştii că într-o zi, noi vom sta în prezenţa Lui şi vom da socoteală pentru tot ce am făcut în viaţa aceasta, în afară de cazul în care am mărturisit deja şi sunt sub Sânge… Atunci vom merge în răpire. Lăudat să fie Dumnezeu.

Domnul Isus este Omniprezent; El este peste tot. Întotdeauna este peste tot. Tu eşti creştin. Desigur, eu nu ştiu ce problemă ai, şi nu pot să ştiu decât dacă îmi descoperă Dumnezeu… Dacă El poate să-mi spună care este problema ta, tu vei fi judecătorul şi vei spune dacă este adevărat sau nu.

Omul acesta este aici pentru altcineva, pentru o femeie. Ea nu este în sală, fiindcă nu primesc răspuns de nicăieri. Ea nu este aici. Femeia aceasta este soţia ta. Aşa este. O văd stând la masă dar nu poate mânca pentru că are ceva la stomac. Te văd că o duci la mai mulţi doctori, dar nimeni nu ştie ce are. Iată care este necazul ei: are o problemă cu nervii de la stomac. Du-te acasă, pune peste ea mâna pe care o ai ridicată spre Dumnezeu, rosteşte Numele Domnului Isus şi spune-i să nu se îndoiască, pentru că atunci nu va mai trebui să meargă la spital.

Dumnezeul Cel Atotputernic să-ţi dea lucrul acesta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu. Să îmi dai de ştire şi mie. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Îl iubiţi pe Domnul Isus? (Adunarea spune: „Amin!”).

Aceasta ar trebui să convingă pe oricine că nu sunt eu, ci este El. Dacă credeţi, toate lucrurile sunt posibile pentru cel ce crede.

Doamna cu haină albă de acolo, nu este Joyce Sims? Nu, nu. Doamna de lângă ea încearcă să facă rost de un număr de rugăciune. Este adevărat, doamnă cu haina albastră? Ei bine, să crezi că artrita pe care o ai, te va părăsi şi poţi merge acasă vindecată. Amin. Amin.

Să aveţi credinţă în Dumnezeu! Cine a făcut aceasta? Ea a început să creadă şi deodată am văzut Ceva stând înaintea mea. Era o femeie care avea o problemă la mâini şi la umeri şi se chinuia să spele vasele. Mă întrebam unde era femeia aceea, iar când am privit în jur am văzut o doamnă care semăna cu fiica doamnei Sims care locuieşte în Zion. Dar Lumina a mers mai departe şi s-a aşezat peste doamna aceea. Acum a plecat mai departe, dar credinţa ei a făcut-o bine. Exact.

Ce mai faci, domnule. Noi suntem străini unul pentru altul, dar Isus ne cunoaşte pe amândoi. Într-o zi va trebui să stăm în prezenţa Lui şi să dăm socoteală pentru tot ce am făcut. Vedeţi? Dacă vei crede din toată inima… Aş vrea să te pot ajuta în problema ta, dar sunt doar un om, ca şi tine, o creatură a lui Dumnezeu ca şi tine. Dacă aş putea să fac ceva ca să te ajut, aş face-o cu bucurie, dar nu pot. Poate cauţi vindecarea pentru tine sau pentru altcineva, nu ştiu. Tu ştii că eu nu ştiu, dar pot să-ţi spun un lucru: eşti creştin, pentru că ai un duh primitor. Vei accepta ceea ce a făcut Isus pentru tine? Vei crede că El poate să-ţi dea orice vei cere? Vei crede? Dumnezeu să te binecuvânteze.

Ai avut ceva probleme interne, la intestine. Se umflau şi te văd mai mare decât eşti acum. Ai pierdut din greutate; ai pierdut mai multe kilograme, dar nu este numai aceasta, dar văd o umbră neagră care te urmăreşte de şase sau şapte ani încoace şi ai devenit creştin.

(Bărbatul spune: „Aşa este, L-am acceptat pe Hristos în biserica Moody, în urmă cu cinci ani şi jumătate sau şase ani. La o clipeală de ochi obiceiul de a fuma şi de a bea, pe care-l aveam de douăzeci de ani, m-a părăsit imediat. Vă poate confirma aceasta şi soţia mea care este acolo”).

Ei bine, du-te şi crede şi boala ta va pleca în Numele Domnului Isus Hristos. Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu. Amin.

Întuneric, apoi lumină; moarte şi viaţă… Să credeţi în Domnul Isus. Amin. Credeţi în El?

Soră, eu nu pot să-ţi vindec nasul. Tu te rogi pentru boala pe care o ai la nas. Tu, cea de la capătul rândului, cea care te uiţi încoace. Isus poate să te vindece şi a făcut-o deja. Crezi? Atunci ridică mâna. În ordine. Du-te şi te va părăsi. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Ce mai faci? Crezi tot ce ai văzut şi ai auzit? Crezi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi El este viu şi acţionează întotdeauna la fel? Crezi aceasta? Da?

Ei bine, noi nu ne cunoaştem. Desigur, eu văd că porţi ochelari, deci ai ceva la ochi. Oricine poate vedea aceasta. Poate de aceea eşti aici, eu nu ştiu, dar Dumnezeu ştie. Dacă Domnul Isus va proceda la fel ca în cazul femeii samaritene, vei spune ce a spus şi ea? Desigur, nu spun aceasta ca să ies în evidenţă, dar ea a spus: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut.” (Ioan 4.29). Ai spune: „Isus Hristos a făcut-o!”? Vei spune aceasta? Vei spune: „Cu siguranţă Mesia este viu şi astăzi!”? Da?  Fie ca Domnul să-ţi împlinească dorinţa, soră. Acum voi urma pilda şi voi merge să văd ce-mi va spune El.

Tu ai o slăbiciune. Este o problemă femeiască şi ai o umflătură în gură. Medicii habar nu au ce este. Este adevărat? Este Mesia viu în seara aceasta? Atunci, vino aici. El a spus: „Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.”

Tată, aceasta fac eu cu sora aceasta, în Numele lui Isus Hristos, ca Tu să-i vindeci trupul şi s-o faci bine, ca să fie o mărturie pentru vecinii ei. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Să crezi din toată inima şi vei primi. În ordine.

„Toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred.”

Voi sunteţi un grup minunat. Nu cred că se poate găsi undeva mai multă credinţă… Mâine, am să vă explic ce este credinţa omenească, firească şi ce este credinţa divină. Dar vorbind omeneşte, voi sunteţi una  din cele mai bune audienţe în faţa căreia am vorbit. Aşa este. Dacă aţi putea trece de stratul acesta care este aici! Se împarte chiar aici. Te duce pe un afluent în ocean. Înţelegeţi ce vreau să spun? Numai să credeţi. Nu încercaţi să faceţi aceasta aşa cum o fac tradiţionaliştii, ci fiţi la fel ca fetiţa sau ca băieţelul care se întinde să ia bomboana din mâna tatălui său.

„Iată, fiule, aceasta este pentru tine.” Sî credem aşa şi se va împlini.

Ce mai faci, doamnă? Suntem străini? Dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi, nu-i aşa? Dacă eu nu ştiu nimic despre tine, este nevoie ca Cineva să-mi descopere lucrul acesta, nu-i aşa?

Văd o femeie albă care stă aici şi suferă cu vezica biliară. Soră, crezi că Isus Hristos te face bine? Tu, cea cu haina roşie, crezi? Acest lucru este groaznic, dar dacă crezi, poţi fi bine, fiindcă Dumnezeu te binecuvântează şi te vindecă. Fie ca El să se îndure. Aceasta este rugăciunea mea sinceră. Credinţa ta să se îndrepte spre El.

Văd o pereche care sunt supăraţi şi nervoşi. Este un bărbat şi o femeie şi sunt părinţii tăi. Tu vrei să mă rog pentru ei. Acum crezi? Atunci du-te şi îi vei găsi după credinţa ta. Crezi? Dumnezeu să-i dea ceea ce ceri, sora mea, în Numele lui Isus.

Dacă credeţi… Acum aş vrea să vă rog ceva pentru că se face târziu. Fiţi respectuoşi pentru că voi mai lua încă doi sau trei oameni. Aceasta va trebui să-i ajute şi pe ceilalţi. Să nu uitaţi că este vorba de atitudinea pe care o aveţi faţă de Dumnezeu. Credeţi?

Uitaţi-vă aici! Puteţi vedea aceasta? O, aş vrea să puteţi vedea! Voi vedeţi ceva fizic.

Tu eşti cea pentru care ne-am rugat aici? Doamna din spatele tău, cea care are capul plecat. Ea se roagă de multă vreme şi a intrat în legătură cu Dumnezeu în urmă cu câteva momente. Dacă te uiţi la ochii ei, vei vedea lacrimi. Sigur că da. Ea crede că Dumnezeu o va vindeca de boala pe care o are. Este adevărat, doamnă?

Înţelegeţi ce vreau să spun? Voi nu trebuie să fiţi aici sus, nu vă trebuie număr de rugăciune. Credinţa ei L-a atins la fel ca şi credinţa orbului. Este scris: „Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.” Dacă poţi crede toate acestea, este în ordine.

Doamna nu şi-a ridicat capul. M-am uitat şi am văzut Lumina mişcându-Se şi stând deasupra ei. Vă daţi seama că eu provoc în două lumi. Şi Lumina a stat deasupra ei. Ea a făcut presiuni în seara aceasta, nu-i aşa, soră, şi a încercat să fie cât mai smerită ca să primească vindecarea. Te-ai rugat: „Dumnezeule, vreau ca aceasta să fie seara aceea!” Dacă este adevărat, leagănă mâna. Vedeţi? Uitaţi-vă. Pot să aud rugăciunea pe care v-am spus-o, undeva departe, ca într-o altă lume. Şi iată! Ea este vindecată. Credinţa ei i-a adus vindecarea.

Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.”

Fratele meu de culoare de acolo, are o ruptură, nu-i aşa? Dacă crezi că Isus Hristos te face bine, poţi avea aceasta. Doamna de lângă tine se roagă pentru ochii ei, pentru că are ceva la ochi. Dacă crezi că Isus Hristos te face bine, poţi avea lucrul cerut. Crezi aceasta? Vei accepta vindecarea? Atunci, Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.

Aici este o doamnă. Aş vrea să vorbesc puţin cu ea. Cu adevărat, darul lui Dumnezeu nu trebuia să vină şi să mă obosească aşa. Curând va fi schimbată situaţia şi nu va mai trebui să fie aşa.

Aş vrea să te întreb ceva. Să nu te temi, fiindcă nu te va durea, ci te va ajuta. Tu eşti conştientă că lângă tine este ceva, este adevărat? Este El. Poate nu este bine să vorbesc prea mult, dar pot spune că ai probleme cu glanda. Aşa este. Şi este la faţă, este adevărat?  Văd pe cineva care locuieşte lângă casa ta. Ei îţi spun Irene Martin. Aşa este. Locuieşti pe strada Evergreen, la nr. 1820. Aşa este. Acum du-te şi crede, soră. Dumnezeu să-i dea ceea ce a cerut, în Numele lui Isus. Amin.

Dacă puteţi crede, totul este cu putinţă.

Ce zici, soră, dacă nu aş spune nici un cuvânt, ci doar mi-aş pune mâinile peste tine şi mă voi ruga, vei crede?

Tată ceresc, Te rog să-i dai acestei femei ce cere şi s-o faci bine de dragul lui Isus. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Du-te şi primeşte ce ai cerut.

Ce mai faci, domnule? Fiţi respectuoşi. Aici este ceva… Am crezut că omul este surd, dar nu-i surd, ci nu ştie engleză. Este finlandez. Jumalan Rauhaa. Am să-i fac semn dacă Dumnezeu îmi va descoperi ce este cu el. Tu eşti predicator. Acum este deasupra lui. Jumalan Rauhaa. Kiitos. Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!” (Adunarea spune: „Lăudat să fie Domnul!”). Credeţi?

Acesta este El. Cine? Isus, Fiul lui Dumnezeu, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Credeţi? Credeţi că El va asculta rugăciunea mea? Câţi vor crede? Ridicaţi mâna.

Ridicaţi mâna şi cei din rând.

Dumnezeule scump, dacă am primit trecere înaintea Ta, dacă ai găsit ceea ce ai cerut să facem, priveşte încă o dată spre noi. Tată, Tu L-ai trimis pe Fiul Tău care a murit şi a făcut ispăşirea, a înviat şi S-a suit la cer şi a trimis oamenilor daruri. El a făgăduit că toate lucrurile pe care le-a făcut El, le vom face şi noi, până va veni din nou. Şi iată că astăzi este aici. El este în audienţă, Se mişcă printre oameni, prin toată audienţa.

Dumnezeule scump, Te rog să priveşti spre aceste mâini ridicate şi să laşi ca Duhul Sfânt să vină şi să-i vindece pe toţi ca să fie bine.

Eu condamn orice diavol care îi ţine, îl mustru şi îi poruncesc să-i părăsească chiar acum în Numele lui Isus Hristos. Să credeţi din toată inima şi veţi primi vindecarea. Amin.

– Amin –

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *