Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – INFLUENȚA

12 Ianuarie 1963 – Phoenix,Arizona

Bună dimineaţa. Mă bucur că sunt în dimineaţa aceasta aici, ca să aud această relatare despre creşterea lucrării Domnului. De aceea suntem aici şi ne bucurăm de fiecare dată când lucrarea Domnului propăşeşte.

În dimineaţa aceasta când m-am trezit, m-am gândit că v-am făcut rău deoarece v-am adus „nişte vreme de Indiana”. Este pentru prima dată când văd gheaţă în Phoenix. Astfel, soţia mea s-a trezit şi mi-a zis: „Suntem cu adevărat în Phoenix?” „Cred că da,” ¡-am răspuns eu. „Nu cred că am ajuns într-un loc greşit.” Dar a fost cu adevărat surprinzător să vedem gheaţă în Phoenix. „Păi, trebuie să vă deşteptaţi şi să veniţi la micul dejun, iar apoi să mergeţi să vedeţi gheaţa până când nu se topeşte, deoarece prezenţa Domnului topeşte întotdeauna ceea ce este rece.”

Mă bucur că în dimineaţa aceasta sunt aici alături de fratele şi sora Williams, fratele Rose şi alţi fraţi. Sunt bucuros că mă aflu din nou în Ramada, pentru că este ceva cu locul acesta. Acum suntem aici pentru a începe o serie de întâlniri cu fraţii noştri din împrejurimi şi cu cei de la convenţia comercianţilor creştini. Câţi predicatori sunt în dimineaţa aceasta aici? Ridicaţi mâinile. O, noi suntem în slujbă! În ordine. Şi noi avem o afacere care este cea mai mare din toată lumea, şi anume salvarea sufletelor. Noi, predicatorii, suntem fericiţi în dimineaţa aceasta pentru că putem strânge mâna altor predicatori care sunt ajutoare de nădejde în slujba pe care o avem, şi anume, aceea de a salva suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Sunt atât de recunoscător pentru acest efort!

Zilele trecute, în timp ce conduceam am ascultat la radio o emisiune în care un avocat a spus ceva ce eu consider remarcabil. El a spus: „Cum este posibil ca astăzi, când ştim că trăim în zilele din urmă, să vedem predicatori şi misionari care pun armele jos şi nu sunt indignaţi când văd această lume atât de îngropată în păcat? Atât predicatorii cât şi misionarii ar trebui să facă presiuni în fiecare clipă şi să avertizeze că venirea Domnului este atât de aproape. Se pare că noi nu suntem destul de conştienţi pe cât ar trebui să fim.”

Zilele trecute am vorbit despre sinceritate. Ca şi oameni care avem toată Evanghelia, noi credem că posedăm Adevărul, Adevărul Evangheliei. Noi ştim că avem multe de corectat în vieţile noastre şi aşteptăm timpul în care vor avea loc treziri mari, cum n-au mai fost de la căderea bisericii, din zilele când totul a fost înghiţit în epoca întunecoasă. Dar după aceea, s-au ridicat luptători mari pentru Adevăr, iar ei vor trăi destul ca să aducă la suprafaţă cele făgăduite.

În Apocalipsa 10, ni se spune că în zilele din urmă va veni un mesager care va aşeza din nou toate lucrurile. Când va răsuna trâmbiţa acestui înger, care este un mesager pământesc, se va încheia taina lui Dumnezeu. Apoi va veni un Înger din cer, cu curcubeul deasupra capului, şi El va ridica mâna spre cer şi va jura că nu va mai fi timp; este un Înger al legământului. O, cât ar trebui să fim de sinceri când vedem cum se conturează aceste lucruri! Toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt adevărate, dar ele sunt condiţionate. Astfel, dacă facem un lucru care în opinia noastră pare corect, nu are nici o valoare, fiindcă trebuie să ne apropiem de Dumnezeu cum cere El şi să facem ce cere El. După ce aud Cuvântul, unii oameni fac lucrurile după cum cred ei că este corect, dar nu vor primi binecuvântarea Domnului pentru că s-au apropiat într-un fel greşit. Chiar dacă avem o bază sau un fundament corect, lucrurile trebuie făcute într-o manieră dreaptă, pentru că totul este condiţionat.

De exemplu, când Ahab s-a aliat cu Iosafat, teoretic, Ramot din Galaad aparţinea Israelului, deoarece pământul le fusese împărţit de Iosua, iar prin Iosua de către Dumnezeu. Dar sirienii le-au luat pământul şi îşi umpleau hambarele cu bucatele care trebuiau să fie ale Israelului. Teoretic, Ahab avea dreptate, de aceea cei patru sute de proroci ai lui Israel au prorocit toţi ca unul: „Du-te la Rabot din Galaad!” Teoretic, ei aveau dreptate, dar în fond, Ahab nu avea dreptate.

Astfel, când s-a ridicat omul acela micuţ pe nume Mica, fiul lui Imla, pentru că a avut o vedenie, de fapt nu era vedenia unui om împotriva spuselor celor patru sute de proroci, ci era o vedenie susţinută de Cuvânt. De aceea, a ştiut că are dreptate. Vedeţi, totul este condiţionat. Noi trebuie să fim siguri.

Când Hanania a profeţit, a luat jugul de pe gâtul lui Ieremia. Israel fusese ales să fie vasul Domnului, dar a fost dat pe mâna lui Nebucadneţar, ca şi alte împărăţii care au căzut în mâinile acestui păgân, şi dus în Babilon. Vedeţi, aici era Israelul sub jertfă, cât se poate de religioşi şi de fundamentalişti, dar în realitate ei părăsiseră Legea Domnului. Astfel, au fost duşi în robie pentru a-¡ sluji lui Nebucandeţar pentru un anumit timp. Ieremia avea un jug în jurul gâtului său, iar Dumnezeu ¡-a zis: „Nu contează ce proroceşte un proroc, ce vis visează un visător sau orice altceva, fiindcă tot ce este contrar cu ceea ce a spus El, este greşit. Astfel, acolo s-a ridicat Hanania, care era un om sincer, şi a adus un mesaj spunând: „Aşa vorbeşte Domnul: peste doi ani vă veţi întoarce înapoi!” Bineînţeles, poporul s-a bucurat când a auzit aceasta, iar Hanania s-a dus la Ieremia a luat jugul de pe gâtul său şi l-a sfărâmat spunând: „Aceasta este Aşa vorbeşte Domnul!” Vă amintiţi ce a spus Ieremia? „Amin! Aşa să fie, Hanania. Domnul să împlinească cuvintele tale, dar să nu uităm că au mai fost profeţi înaintea noastră, iar ei au profeţit împotriva împăraţilor, împotriva războaielor şi aşa mai departe. Dar un profet este recunoscut numai atunci când se împlineşte profeţia lui.” Hanania a rupt jugul, dar voi ştiţi ce ¡-a spus Domnul. Evanghelia este Adevărul, dar este ceva mai mult care merge cu ea: este sinceritatea aceea adâncă pe care ne-a dat-o Dumnezeu, fiindcă noi trebuie să ne apropiem de Ea cu respect şi dragoste, umili şi plini de smerenie. Eu cred că de aceasta avem nevoie noi.

Frate Williams, nu ştiu încotro mă voi îndrepta în întâlnirile care urmează. Vă rog să vă rugaţi cu toţii ca Dumnezeu să ne ajute şi să vindece şi bolnavii. Lăsaţi-mă să vă spun ceva: vor fi suflete salvate, credincioşi umpluţi cu Duhul Sfânt, bolnavi vindecaţi, totul fiind spre gloria lui Dumnezeu şi pentru ca biserica Sa să crească pentru Împărăţia lui Dumnezeu, iar eu sunt aici ca să dau o mână de ajutor la aceasta.

Rusaliile nu sunt o organizaţie, ci o experienţă, o trăire. Gândurile pe care le-am avut cu ani în urmă, nu mai există, au plecat, aşa că nu mai spunem: „Numai grupul de la Rusalii a primit toate binecuvântările!” Noi vedem că Dumnezeu a sfărâmat toate părerile noastre, şi că a adus în Biserica Sa, catolici, prezbiterieni, metodişti, baptişti, etc., şi le-a dat Duhul Sfânt celor care Îl slujesc şi fac voia Lui, dovedind astfel că El nu Se schimbă. El nu Se poate schimba, de aceea felul Său de lucrare trebuie să fie întotdeauna acelaşi. Hotărârile Lui sunt desăvârşite şi Cuvântul Lui nu va trece niciodată; El este suveran şi nu trebuie să schimbe şi nici nu schimbă nimic.

În dimineaţa aceasta suntem bucuroşi pentru că Hristos trăieşte. Aşa cum spune cântarea: „De unde ştii că El trăieşte?”, noi ştim că El trăieşte în inimile noastre, suntem siguri de aceasta.

Să ne apropiem de trezirea care va veni din biserică în biserică, dar şi aici în Ramada, cu respect, cu sinceritate deplină, umili, rugându-ne şi crezând în Dumnezeu. Ştiu că de obicei stăm mai mult, dar la aceste întâlniri nu vreau să facem aceasta. Dorinţa mea este să-¡ ajut pe oameni să iasă afară din această lume şi să fac tot ce pot pentru Împărăţie. Apoi, aş vrea să merg undeva unde aş putea să mă rog pentru tot restul nopţii şi să vorbesc puţin cu Domnul.

Acum, să ne plecăm pentru un moment capetele, cu sinceritate, şi să ne apropiem de Tronul Său de îndurare. Fără îndoială, avem multe cereri în timp ce ne rugăm în dimineaţa aceasta, de aceea dacă doriţi să fiţi amintiţi, vă rog să ridicaţi mâna şi să-I spuneţi Domnului ce doriţi să facă pentru voi. Mulţumesc.

Dumnezeule preasfânt şi scump, Cel Atotputernic, ne apropiem de Tronul Tău din acest loc numit Ramada Inn şi, prin credinţă, trecem pe lângă lună, pe lângă stele, pe lângă Calea Lactee, pentru a ajunge în prezenţa Dumnezeului celui viu şi pentru a sta lângă Tronul Său măreţ, privind acele lumini de aur unde poate locui numai Dumnezeu singur. Între noi şi acest Altar există o Jertfă însângerată care stă acolo, şi care, aşa cum a spus sora şi fratele nostru, „Este Cel pe care Îl numim Isus.” El ne-a promis atunci când a fost pe pământ că „Dacă veţi cere ceva Tatălui în Numele Meu, vă va da.” Astăzi, El stă acolo pentru a împlini fiecare Cuvânt şi făgăduinţă dată. Tată ceresc, Te rugăm să ne îngădui să venim în prezenţa Ta cu sinceritate şi credinţă, crezând că vei răspunde la cererile noastre.

În primul rând, Te rugăm pentru noi înşine, să ne ierţi pentru greşelile noastre şi pentru toate lucrurile pe care le-am făcut şi care sunt atât de multe, Doamne. Te rugăm să ne ierţi şi să laşi ca sângele scump de pe altar, să ne cureţe de orice păcat şi de orice lucru care este contrar Cuvântului Tău, Doamne; de orice lucru care este contrar poruncilor Tale şi voii Tale cu privire la noi.

În dimineaţa aceasta, Te rugăm să ne ajuţi să ne predăm pe deplin Ţie şi cu umilinţă, fiindcă credem că vei porni o trezire. Doamne, noi suntem atât de slabi, încât ne este aproape imposibil să suportăm un efort atât de mare. Dar Tu, Doamne, poţi lua lucrurile slabe şi să faci din ele lucruri măreţe. Noi venim cu smerenie înaintea Ta şi Te rugăm să iei aceste vase slabe şi să faci lucrarea Ta prin ele, pentru a vedea rezultate măreţe când se va termina această campanie, şi manifestarea lucrării lui Dumnezeu în acest loc.

Binecuvântează-¡ pe toţi fraţii, bisericile, fiecare denominaţiune şi toţi membri ei. Tată, ajută-¡ şi binecuvântează-¡ pe toţi cei care şi-au predat vieţile Ţie. Te rugăm să-Ţi arăţi slava prin noi, ca să vadă şi alţii măreţele lucrări ale lui Dumnezeu şi să Te slujească pentru veşnicie.

Încredinţăm aceste lucruri în mâna Ta, cu dragoste, credinţă şi respect, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Cu voia Domnului, în dimineaţa aceasta aş vrea să deschid Scriptura la Cartea lui Isaia. Aceasta este o întâlnire a oamenilor de afaceri şi are ca scop aducerea sufletelor la Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care vrem să vorbim despre Evanghelie, despre sinceritate şi de apropierea pe care trebuie s-o avem faţă de Ea.

Vom citi din Isaia capitolul 6.1-8:

În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.

Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.

Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”

Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum.

Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”

Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.

Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”

Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

Aş vrea să vorbesc puţin pe baza acestui text şi să aduc şi câteva notiţe pe care le am aici, iar dacă ar fi să-¡ dau un titlu, aş dori să-l numesc: „Influenţa.”

Vedeţi, noi suntem foarte mulţi, şi majoritatea dintre noi îi influenţăm pe ceilalţi prin lucrurile pe care le facem, prin felul în care trăim şi prin lucrurile pe care le spunem. Cineva priveşte viaţa noastră şi este influenţat de ea. Astfel, ce fel de viaţă ar trebui să trăim dacă spunem că suntem creştini şi ştim că cineva priveşte la viaţa noastră? Viaţa pe care o trăieşti, se va reflecta şi va influenţa pe cineva. Destinaţia lor finală va fi influenţată de felul în care trăieşti şi de lucrurile pe care le faci, pentru că ei se uită la tine.

Dacă ne gândim la influenţă şi privim textul din dimineaţa aceasta, vedem că împăratul Ozia a avut o mare influenţă asupra tânărului profet Isaia, care a fost chemat să fie un profet în zilele acelea.

Ozia a fost numit împărat la vârsta de şaisprezece ani, după moartea tatălui său. Tatăl lui a fost un mare credincios, iar mama lui a fost o femeie deosebită. Acest împărat tânăr a fost încoronat la o vârstă fragedă şi a mers drept din pricina influenţei pe care au avut-o părinţii săi asupra vieţii lui. Cred că acesta este un exemplu bun pentru părinţii de astăzi, deoarece cred că acasă ne arătăm atât părţile bune, cât şi pe cele rele. Şi chiar dacă copiii noştri se comportă ca şi cum nu ar observa aceasta, să ştiţi că ei observă tot. Să nu credeţi niciodată că ei nu vă observă, pentru că ei vă privesc întotdeauna. Dar nu numai ei vă privesc, ci şi vecinii. Şi nu doar vecinii, ci toţi cei cu care intraţi în contact. Oamenii de la biserică vă privesc, cei cu care faceţi afaceri în pieţe vă privesc şi urmăresc şi mărturia voastră. Acesta este motivul pentru care noi ar trebui să-L reflectăm pe Hristos în tot ceea ce facem.

Îmi amintesc un mic motto pe care l-am atârnat în casa mea cu câţiva ani în urmă. L-am luat când am fost la tabernacolul Billy Sunday, la una din întâlnirile de la Lacul Winona. Mi-a plăcut atât de mult încât l-am luat, l-am pus în casa mea şi l-am ţinut până când s-a deteriorat. Suna cam aşa:

Nu te duce într-un loc unde nu ai dori să fii găsit la venirea lui Isus şi nu spune nimic ce nu ai dori să spui în prezenţa lui Isus!”

Aceasta spune multe. Cu alte cuvinte, nu face şi nu spune un lucru care te-ar pune într-o ipostază în care nu ai dori să fii găsit la venirea Lui. Dacă am putea face aceasta, cred că am putea avea o influenţă bună asupra celor din jurul nostru. Şi voi ştiţi că lucrurile pot fi de două feluri: corecte sau greşite.

Zilele trecute, fiul meu Iosif, care are opt ani, a fost călcat pe degetele de la picioare de un alt băiat, iar el s-a luat la bătaie cu băiatul acela. Eu l-am luat în braţe şi ¡-am zis:

Iosif, să nu mai faci aşa ceva!”

Tati,” a răspuns Iosif, „dar el a făcut aşa şi aşa…”

Nu contează ce a făcut el. Tu îţi iubeşti tatăl?”

Da, tăticule.”

Atunci, gândeşte-te că oamenii vor privi la viaţa ta pentru că eşti fiul unui predicator. Ei te vor privi întotdeauna ca fiul unui predicator, iar dacă vei face ceva greşit, oamenii vor spune: „Tatăl lui îi permite să facă aceste lucruri?”

Noi ştim că ei spun aceasta oricum, de aceea, ca şi creştini, noi încercăm să ne creştem copiii cât se poate de bine. Dar este bine să le explicăm tot timpul ce este bine, iar în faţa lor să nu facem niciodată lucruri necugetate.

Eu ¡-am spus copilului: „Iosif, ceea ce faci tu nu se reflectă numai asupra ta, ci şi asupra mamei tale, a surorilor tale, a tatălui tău, a familiei şi asupra a ceea ce susţinem noi. Noi suntem creştini, iar comportamentul nostru se reflectă asupra Domnului Isus. Tu nu vrei să se întâmple aceasta, nu-¡ aşa? Domnul nostru ne-a spus că dacă ne dă cineva o palmă, să întoarcem şi partea cealaltă.”

Bineînţeles că pentru un copil cu temperamentul agitat, ca al lui, acest lucru este puţin greu, dar dacă aveţi această problemă cu unul dintre copiii voştri, explicaţi-¡ situaţia şi aduceţi binele în faţa lui.

Acest tinerel, Ozia, a avut parte de o asemenea educaţie în primii ani ai vieţii lui, încât atunci când a ocupat tronul, nu s-a abătut nici la stânga, nici la dreapta, ci a făcut întotdeauna ce era bine. El stat pe ceea ce era bine şi nu s-a lăsat influenţat de politică, fiindcă era hotărât să-L slujească pe Dumnezeu, indiferent de împrejurări. Ceea ce mi-a plăcut la Ozia a fost faptul că a ignorat popularitatea sau opinia publică, şi indiferent ce gândeau ceilalţi sau ce făceau ceilalţi din acele zile, el a dorit să-L slujească pe Dumnezeu. O, noi avem nevoie de asemenea bărbaţi în lumea noastră politică! Avem nevoie de bărbaţi ca el la Casa Albă; avem nevoie de bărbaţi ca el în afaceri; avem nevoie de astfel de bărbaţi la amvon, bărbaţi care nu privesc la opinia publică sau la popularitate, ci rămân cu Cuvântul şi nu se abat nici la stânga, nici la dreapta de la El.

Atunci când Dumnezeu l-a însărcinat pe Iosua, ¡-a spus: „Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1.8).

Eu apreciez poziţia pe care a luat-o Ozia. Primul lucru pe care a început să-l facă a fost să repare casa Domnului şi să reconstruiască locurile care au fost dărâmate. Astfel, I-a dovedit Domnului că era sincer, şi a avut o poziţie corectă indiferent de părerea oamenilor din jurul lui şi de influenţa sfătuitorilor lui care încurajau alte păreri politice în împărăţie. Ozia n-a îmbrăţişat aceasta pentru că voia să facă numai voia Domnului.

Aceştia sunt genul de oameni de care avem nevoie. Acestea sunt mamele de care avem nevoie: femei, mame care să ia poziţia corectă şi să facă ce este corect. Indiferent ce fac celelalte femei, voi să faceţi ce este corect! Este păcat să vedem naţiunea noastră într-un haos cum este cel de astăzi.

În dimineaţa aceasta m-am trezit puţin mai târziu şi m-am dus într-un loc să beau o cafea. Eram cu soţia mea şi a venit să ne servească o doamnă care era machiată cu albastru. Am mai văzut aşa ceva odată când am fost la Los Angeles. Atunci m-am gândit să merg şi să-¡ spun că sunt un predicator şi că am văzut pelagră şi lepră, dar nu am văzut niciodată aşa ceva. Mă gândeam să mă duc s-o întreb de ce boală suferă ca să mă rog pentru ea, dar mă temeam puţin pentru că nu mai văzusem niciodată aşa ceva. Eu îl aşteptam pe fratele Arganbright. Între timp a mai apărut o femeie care era tot aşa, iar eu m-am gândit: „S-ar putea să mă înşel. Cred că ea şi-a făcut aceasta.” În vremea aceea nu ştiam că ceea ce-şi pun femeile pe la ochi se numeşte machiaj, dar cred că fata aceea ar fi fost mult mai atractivă dacă s-ar fi spălat pe faţă şi ar fi arătat ca un om.

Vedeţi, când vreuna din aceste staruri de cinema face un lucru ca acesta, influenţează toate femeile din ţara noastră, iar ele vor face ca ea. Aşa este.

Când li s-a permis femeilor penticostale să îşi taie părul, deoarece unul dintre predicatori a îngăduit aceasta, restul femeilor din biserică au spus: „Păi, dacă soţia lui cutare şi cutare face aceasta, noi de ce nu putem face?” Vedeţi, este influenţa pe care o aveţi asupra altor persoane.

Femeia care ne-a servit dimineaţă era foarte drăguţă, amabilă şi respectuoasă. Când a plecat de la masă, soţia mea m-a privit, iar eu ¡-am zis: „Este atât de păcat când un duh…” nu am nici o reţinere când spun un „duh”, „a reuşit să influenţeze femeile americane în aşa fel încât arată ca închinătorii la idoli.” Este o influenţă pe care a început-o cineva.

Nu urmaţi niciodată ce vedeţi, indiferent ce face ţara aceasta sau cealaltă, soţia unui predicator sau altcineva! Nu vă lăsaţi influenţaţi de nimeni şi de nimic, ci lăsaţi doar Biblia să vă influenţeze cu lucrurile care sunt drepte. Ceea ce vedem este greşit, dar noi facem ce vedem, apoi, venim şi strigăm, dansăm, vorbim în limbi şi susţinem că Duhul lui Dumnezeu este în noi. Aici este ceva greşit!

Eu cred că există strigăte, vorbiri în limbi şi dansuri în Duhul, dar frate, cum poate să tolereze Dumnezeu aşa ceva când este împotriva lor? El a spus aceasta în Cuvântul Său, dar femeile au introdus aceste lucruri şi în biserici şi de multe ori le vedem îmbrăcate provocator. Totuşi, de la amvon se vorbeşte rareori despre aceasta. Apoi, strigăm, sărim în sus şi-n jos şi vorbim în limbi. Vedeţi? Motivul pentru care această mare mişcare numită penticostali, nu ajunge nicăieri este că în mijlocul ei nu există sinceritate. Totul a devenit doar o senzaţie, şi pentru că spun aceste lucruri, mulţi zic despre mine: „Este un urâtor al femeilor! Este diferit…” Nu este vorba despre a încerca să fii diferit, ci este vorba despre a încerca să fii sincer. Eu cred că suntem în zilele din urmă şi că avem un Mesaj mare, dar toate strigătele noastre şi vorbitul în limbi nu vor mai avea efect. Puteţi vedea aceasta printre noi. Ne înmulţim, dar oare creştem şi în putere? Suntem tot acolo unde ne aflam când am început în urmă cu patruzeci de ani, deşi ar trebui să fim deja în Ţara făgăduită.

Influenţa! Soţia unei predicator a cedat şi a făcut aceasta şi cealaltă, iar un predicator a făcut compromisuri şi astfel a început totul. O, dar asemenea lui Ozia, să nu lăsaţi să vă influenţeze nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu! Să lăsăm ca El să fie Influenţa noastră. Întoarceţi-vă la credinţă, la corectarea făcută de Scriptură, indiferent ce face restul lumii!

Eu nu am nimic împotriva fraţilor care aparţin unei organizaţii, care sunt de fapt nişte grupări mai mici. Nu am nimic împotriva lor, este în ordine, dar în clipa în care începem să gândim că „Noi suntem singurul grup adevărat; că noi avem totul, iar ceilalţi nu au nimic,” acesta este semnul influenţei pe care o au conducătorii organizaţiei care spun: „Ar trebui să facem ceva ca organizaţia noastră să crească.” Noi suntem aici ca să facem să crească Împărăţia lui Dumnezeu. Înţelegeţi? Astfel, ar trebui să fim o influenţă în direcţia aceasta. Dar nu vom reuşi niciodată, cât timp încercăm să-¡ influenţăm pe oameni să facă parte dintr-o organizaţie deoarece au făcut parte dintr-una încă înainte de a se naşte. Haideţi să stăm de partea lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său şi să-¡ ajutăm pe fraţi să facă ce este corect. Să nu tragem o linie şi să spunem: „Până aici!” Haideţi să dăm mâna peste linie şi să fim fraţi. Acesta este motivul pentru care am fost atât de dedicat la părtăşia Oamenilor de Afaceri Creştini care urmează Evanghelia în întregime. Acolo unde nu au reuşit să ajungă predicatorii metodişti şi prezbiterieni, am ajuns noi, cei de la Evanghelia deplină şi am dărâmat tradiţiile. Ei ajută şi încearcă să scoată organizaţia din mintea oamenilor, dar se pare că ei se îndreaptă într-acolo oricum. Eu sunt aici fiindcă stau pe Adevăr, înţelegeţi? Noi nu vrem să fim o organizaţie, iar într-una din aceste seri, aş vrea să vorbesc despre aceasta în mesajul „Samson a stat în locul acesta,” ca să vedem care este influenţa noastră.

Aici îl vedem pe Ozia care a fost un om mare. Împărăţia lui a fost aproape la fel ca cea a lui Solomon. S-a extins şi chiar şi ţările din jur l-au iubit şi ¡-au plătit tribut, influenţa lui simţindu-se până în Egipt. El a avut o influenţă mare şi asupra lui Isaia, iar Dumnezeu va binecuvânta orice om care stă pe Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de influenţa pe care încearcă s-o aibă politica sau orice altceva asupra lui. Ozia a hotărât să stea pe Cuvântul Domnului, iar Isaia a văzut că Dumnezeu l-a binecuvântat pentru aceasta.

Dar aşa cum se întâmplă de obicei cu oamenii, când Ozia a început să se simtă sigur pe sine, când a simţit că avea tot ce-¡ trebuia în regatul său, s-a îngâmfat în inima lui. Aceasta s-a întâmplat şi cu denominaţiunile noastre de-a lungul secolelor. Atunci când simt că sunt destul de măreţe, spun: „Suntem aceasta…”, se mândresc şi se îngâmfă, iar Dumnezeu le părăseşte. Dacă noi, predicatorii de la Oamenii de Afaceri vom ajunge acolo… Fratele Williams a spus că suntem cincisprezece, dar Dumnezeu poate face cu cincisprezece oameni pe care îi are în mâna Sa, mai mult decât cu o mie cinci sute pe care nu-¡ are în mâna Sa. Înţelegeţi? Dar ne-am bucura dacă am fi o mie cinci sute în mâna Sa în loc de cincisprezece. Aceasta este tot ce contează: să ne lăsăm influenţaţi de marele Dumnezeu pe care-L reprezentăm şi de Viaţa care este în noi, prin El, nu de numărul mare al membrilor unei organizaţii.

Isus a spus: „Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.” (Matei 5.13). Nu trebuie să uitam aceasta! Noi suntem sarea, dar dacă sarea îşi pierde tăria, îşi pierde puterea de a săra; şi dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, nu mai este sare, ci nisip.

Când ne pierdem influenţa ca tată, ca mamă, ca creştin, ca om de afaceri, ca predicator, etc., ne pierdem influenţa ca om. Noi putem fi foarte populari în lume şi putem merge în pas cu ea, dar trebuie să-L reprezentăm pe Hristos. Şi vă întreb: cum ne putem uni cu lucrurile lumii când ştim că Dumnezeu este împotriva lor?

Cum ar fi putut să spună Mica: „Mergeţi şi înfloriţi!”, când ştia că Dumnezeu a blestemat acel popor rău? Vedenia lui trebuia să fie împotriva lor. Dacă astăzi vezi un predicator care merge în pas cu lumea, înseamnă că ceva este în neregulă cu el. Ştiţi ce a spus Dumnezeu despre această biserică laodiceană bogată? Ea L-a scos afară. Vedeţi? Noi nu putem rămâne la credinţa dintâi şi să fim lumeşti; trebuie să fim împotriva acestui lucru.

Acest împărat a mers bine până când a aflat că toate naţiunile se temeau de el. Când a devenit foarte popular şi împărăţia lui a prosperat, inima lui s-a umflat de mândrie şi a zis: „Vedeţi, acum sunt un om mare!” Dar calea care duce în sus, duce de fapt în jos. De unde ştiţi care este calea în sus şi care este calea în jos? Dacă Pământul stă în spaţiu, de unde ştiţi care este în sus şi care este în jos? Întotdeauna „oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18.14). El îl va smeri pe cel mândru. Fiţi întotdeauna umili şi mici în ochii voştri! Nu contează ce face Dumnezeu pentru voi, fiţi întotdeauna cât se poate de umili. Cu cât Dumnezeu vă binecuvântează mai mult, fiţi tot mai umili, fiindcă atunci El va continua să vă binecuvânteze. Dar când ajungeţi într-un loc şi spuneţi: „Am totul sub control!”, nu aveţi nimic sub control, ci în realitate aţi luat-o pe un drum în jos; aţi pierdut influenţa şi aţi pierdut puterea mărturiei voastre.

Când vouă, femeilor, începe să vă placă să fiţi ca restul femeilor, este ceva în neregulă cu voi. Când voi, predicatorilor, încercaţi să imitaţi felul de a fi al altui predicator; când voi, oamenilor de afaceri încercaţi să faceţi afaceri în felul în care o fac şi ceilalţi pentru că prosperă, nu sunteţi pe calea cea bună. Prosperitatea nu arată că sunteţi bine şi pe calea lui Hristos, ci dimpotrivă, arată contrariul.

Acum, mândria. Ozia s-a înălţat şi a spus: „Ce bărbat mare sunt!” S-a înălţat atât de mult încât a încercat să ia locul unui preot. Astfel, a mers în templu, a luat cădelniţa cu foc şi a mers la altarul tămâierii, dar aceasta putea s-o facă numai un om însărcinat de Domnul s-o facă.

Aşa cum am spus mai înainte, o spun din nou: oamenii de afaceri nu sunt predicatori. Noi, predicatorii, avem destul timp pentru a încerca să facem lucrurile corect, dar lăsaţi oamenii de afaceri deoparte. Voi sunteţi oameni de afaceri, nu predicatori, deci nu încercaţi să luaţi locul unui predicator, pentru că nu aţi fost chemaţi la aceasta. Dacă doriţi să vorbească cineva la convenţiile voastre, chemaţi un predicator, pe cineva care este chemat să facă aceasta, fiindcă puteţi vedea la ce luptă suntem chemaţi noi, predicatorii şi puteţi realiza ce este de făcut.

Ozia a încercat să ia locul unui preot fiindcă s-a gândit: „Dumnezeu m-a binecuvântat, de ce nu pot face şi eu aceasta?” Să nu permiteţi niciodată unui asemenea gând să intre în capul vostru, pentru că Dumnezeu cheamă, rânduieşte şi trimite pentru slava Sa.

Vă amintiţi ce s-a întâmplat când Moise a scos Israelul din Egipt şi a pornit să-l ducă spre pământul făgăduit? Acolo s-a ridicat unul numit Datan şi a spus: „Un moment, Moise! Tu încerci să pari singurul care poate face aceasta, dar mai sunt şi alţi oameni sfinţi aici!” Dar Dumnezeu a spus: „Separaţi-vă de ei şi îi voi nimici!”

Dumnezeu a rânduit un anumit lucru care trebuia făcut şi acela trebuia făcut în felul Lui. Noi nu trebuie să venim cu ideile noastre, ci trebuie să respectăm ceea ce spune El.

Revenind la surorile noastre, nu contează ce fac celelalte femei, Dumnezeu are un tipar aşezat Aici. Nu contează ce au făcut unii laici din Biblie, Dumnezeu are un tipar acolo. Vom ajunge acolo după ce vom vedea ce trebuie să facă un laic şi ce trebuie să facă un preot. Fiecare are locul lui, iar noi trebuie să rămânem la chemarea noastră.

Deci acest om s-a înălţat singur. Astfel, a luat cădelniţa şi s-a dus la altar, ceea ce era îngăduit numai oamenilor aleşi de Dumnezeu. El a încercat să ia locul unui preot, iar preotul a încercat să-l corecteze. Noi vedem că marele preot şi optzeci de preoţi, au venit la el şi ¡-au spus: „Dumnezeu te-a binecuvântat în ceea ce faci şi eşti un om de onoare, un om mare, dar nu ai voie să faci aceasta pentru că ieşi de pe calea bătătorită!” Oh, cum aş putea spune unele lucruri aici! Da, „vei ieşi de pe calea bătătorită!” Vedeţi? Preotul ¡-a spus: „Ai ieşit de pe calea corectă, pentru că Cuvântul Domnului spune aşa şi aşa. Numai seminţia lui Aaron poate face aşa ceva; este numai pentru Aaron şi copiii lui. Regele nostru, noi te onorăm şi te respectăm pentru că eşti un om mare, dar nu face aceasta!” Era el smerit? Nu, domnilor, ci s-a gândit: „Dumnezeu m-a binecuvântat, aşa că voi face tot ce vreau!”

Priviţi, fraţilor. Fiţi atenţi aici! Nu contează cât de mult v-a umplut Dumnezeu cu Duhul Lui, cât de multe aţi făcut sau cât de mult aţi fost binecuvântaţi, staţi la chemarea Lui! Nu urmaţi nişte tradiţii şi nişte scheme denominaţionale! Mai bine veniţi pe cale, la Dumnezeu şi la ceea ce a stabilit El de la început.

Noi vedem că omul acesta, în loc să se smerească atunci când a fost corectat şi să accepte că Cuvântul are dreptate şi că Dumnezeu are dreptate, s-a enervat. Cu alte cuvinte, credea că este dat afară din organizaţia lui. Era foarte supărat pentru aceasta şi foarte dezorientat, aşa că s-a enervat, s-a întors şi a spus: „O clipă! Ştiţi cine sunt eu?”

Atunci când eşti corectat de Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fii un om al Cuvântului, dar Ozia a spus că va face cum vrea el. Ştiţi ce s-a întâmplat? A fost lovit cu lepră. În timp ce era plin de mânie şi de furie, preotul a văzut lepra pe faţa lui.

Poate ziceţi: „Ce vrei să spui, frate Branham?” Lepra simbolizează păcatul. Când un om nu se lasă corectat de Cuvântul lui Dumnezeu, este cuprins de lepră, care se întinde pe tot corpul lui. Ce se întâmplă? Ce ai făcut? Ţi-ai ruinat influenţa. Vedeţi? Se întâmplă ceva. Dacă nu te laşi corectat de Cuvânt, îţi vei distruge influenţa.

În timp ce Ozia era cuprins de mânie, ¡-a apărut lepra pe faţă. Şi ce s-a întâmplat? Nu numai că a scăpat cădelniţa din mână, dar a fugit din Casa lui Dumnezeu şi nu s-a mai întors. Nu contează cât de mare era şi ce influenţă avea, când a fost corectat, Ozia a refuzat să primească corectarea deoarece pentru el era mai importantă poziţia socială decât Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt sigur că înţelegeţi ce vreau să spun. Vedeţi? Pentru el, poziţia lui de împărat a devenit mai importantă decât Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă asociaţia oamenilor de afaceri ajunge până acolo încât predicatorii ei să gândească la fel ca Ozia, atunci totul s-a sfârşit. Acceptaţi mustrarea şi corectarea! Când citiţi ceva din Scriptură şi ştiţi că trebuie să vă smeriţi şi să urmaţi Cuvântul lui Dumnezeu, pe calea pe care v-a însărcinat El să păşiţi, dacă nu faceţi aceasta, s-a terminat. Influenţa ta este distrusă. Să nu uitaţi aceasta!

Ce lecţie a primit acest profet tânăr! Când a văzut acest împărat şi ceea ce ¡ s-a întâmplat, Isaia a învăţat o lecţie mare, şi anume, că nu contează cât de mare este un om şi câtă influenţă poate avea, când refuză să păşească în Lumină şi să-L asculte pe Dumnezeu, influenţa lui este distrusă şi este scos afară din teren.

Un alt lucru pe care l-a învăţat Isaia din această întâmplare este că Dumnezeu îl rânduieşte pe om la locul lui. Deci, nu tu te pui în acel loc, ci Dumnezeu te pune. Noi trebuie să recunoaştem aceasta.

După cum ştiţi, mie îmi place să vânez sus, în Nord, când începe să vină iarna. În iazurile de acolo se nasc o mulţime de răţuşte micuţe. Ele ies din ou primăvara şi nu părăsesc deloc acele lacuri; nu cunosc altceva decât acele lacuri. Dar de îndată ce se simte adierea vântului rece, o raţă merge în mijlocul lacului şi face o chemare, aşa că toate răţuştele de pe lac vin la ea. Ea ştie că lacul va îngheţa în curând şi se pregătesc împreună să plece spre Louisiana. Şi vor pleca. De ce? Pentru că în ele este ceva; Dumnezeu le-a dat un instinct şi ele îl folosesc deoarece acesta le călăuzeşte. Dacă instinctul lor le-ar călăuzi undeva în Nord, ele ar şti că ceva este în neregulă, iar celelalte răţuşte nu ar urma-o pe raţa aceea, deoarece ar şti că nu este un traseu în conformitate cu cel pe care îl fac în mod regulat.

Când oamenii ajung să fie conduşi contrar Cuvântului, spun: „Noi, metodiştii, avem totul sub control. Noi baptiştii avem totul sub control!” Dar nu este aşa. Numai Dumnezeu are totul sub control. Înţelegeţi? Aşa este.

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Şi Cuvântul este încă Dumnezeu. Aşadar, Dumnezeu are totul. Să mergem pe calea Lui, pe calea bătătorită şi să nu încercăm să-¡ conducem pe ceilalţi într-o altă direcţie.

Când au văzut ce era acea răţuşcă, niciuna din celelalte răţuşte nu avea altceva de spus decât: „Amin!” Ele ştiau că ea avea ceva deosebit deoarece era cea care a făcut chemarea; a alergat în mijlocul lacului şi a scos acel strigăt care a fost un semnal pentru celelalte, iar ele au ştiut că ea are adevărul.

Există ceva în legătură cu Evanghelia, cu puterea învierii lui Isus Hristos. Pavel a spus: „Dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” (1Corintei 14.8). Dar când Evanghelia dă un sunet care spune: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci,” iar noi privim şi vedem că este Adevărul şi că este în conformitate cu Cuvântul, aceasta este ceea ce o influenţează pe o răţuşcă adevărată. Pe lac există şi alte animale, dar ele au o altă cale. Numai răţuşca adevărată va merge mai departe. Dumnezeu a pus-o acolo şi ¡-a dat ceva, pentru că a vrut ca ea să fie aşa. Dumnezeu a rânduit în biserică… Dumnezeu, nu o organizaţie, nu un om şi dorinţa lui de a face episcopi sau prezbiteri. Deci, „Dumnezeu a rânduit în biserică: apostoli, misionari, proroci, învăţători, păstori şi evanghelişti.” Dumnezeu ¡-a trimis în Biserică, şi fiecare sunet scos de trâmbiţa lor va fi la fel, deoarece este Aceeaşi Evanghelie. Vedeţi? Dacă este profet, trâmbiţa lui sună ca trâmbiţa unui profet. Astfel, el spune dinainte lucrurile care se vor întâmpla şi tot ceea ce spune, se întâmplă.

Zilele trecute a venit la mine o fetiţă şi mi-a spus: „Frate Branham, vreau să-ţi spun că am avut un vis, iar în el s-a întâmplat un lucru pe care aş vrea să mi-l explici.” M-am aşezat jos. Dacă printre noi este cineva care nu vine din rândurile penticostale, aş vrea să mă scuz puţin în faţa voastră.

Nu mi-ai spus visul meu,” a spus ea.

Stai puţin jos, draga mea,” am spus eu. „Mama şi tatăl tău îmi sunt prieteni buni, fermieri care au venit de departe aici pentru a fi cu noi. Ei cred că eu sunt un slujitor al lui Hristos, iar tu eşti doar un copil de doisprezece ani.” Cred că ea merge la şcoală cu fetiţa mea, Rebeca. „Tu vei întâlni afară multe lucruri în numele creştinismului. Când vei întâlni un om care are o interpretare aşa (Fratele Branham pocneşte din degete), în Numele Domnului, să fii atentă, pentru că aceasta este contrar Scripturii.”

Isus a spus că în zilele lui Ilie erau mulţi leproşi, dar numai unul a fost trimis la El. În zilele lui Elisei erau multe văduve, dar a fost trimis numai la una dintre ele. Există multe lucruri pe care Isus nu le-a făcut de multe ori. Fiţi atenţi cu cei care au răspuns la orice. Când cineva se ridică şi vorbeşte în Numele Domnului, aceasta trebuie să fie adevărat; trebuie să fie adevărul.

Şi am continuat: „Draga mea, cred că aş putea să-ţi explic ce cred eu că înseamnă visul tău, dar nu pot să-ţi spun aceasta în Numele Domnului.” Şi pentru că ea ştia cum se petrec lucrurile, ¡-am zis: „Ţi-am spus vreodată ceva în Numele Domnului şi nu s-a împlinit? Mulţi oameni au venit şi au spus una şi alta, dar eu le-am zis: „Nu pot să-ţi spun nimic despre visul tău dacă nu-mi spune El. Numai atunci voi putea spune: „Domnul mi-a spus…” Dar până atunci, nu ştiu. Nu vreau să-ţi spun părerea mea sau să te influenţez cu ceva. Eu nu pot spune: „Aşa vorbeşte Domnul,” pentru că este gândul meu şi consider că aşa este cel mai bine să procedez.”

Trebuie să fim sinceri deoarece avem cel mai măreţ lucru din lume. Cea mai mare Comoară a cerului este Hristos printre noi. De ce dorim un înlocuitor sau o mică influenţă? De ce să încercăm să fim mari printre oameni? De ce să nu fim slujitori umili ai lui Hristos?

Acesta este motivul pentru care nu-ţi pot spune despre Biblie. Dacă ţi-aş spune că mergem la Arizona… Cred că tatăl şi mama ta vor merge la convenţia oamenilor de afaceri.”

Da, ei merg.”

Dacă în prima seară v-aş spune: „Vă spun în Numele Domnului că acolo va veni o femeie invalidă şi va fi aşa şi aşa,” aşa cum ai auzit că se spune, iar imediat după rugăciune, femeia aceea se va ridica şi va merge pe picioarele ei? Ce s-ar întâmpla dacă v-aş spune că la mijlocul întâlnirii, va veni o femeie cu un bebeluş care are capul mare, şi că de îndată ce ne vom ruga pentru el, capul lui va deveni normal? Sau că la finalul întâlnirii vor veni patru bărbaţi care vor aduce cu ei un bărbat mort de mai multe zile? Dacă i-aş descrie şi aş spune că ei poartă costume de culoare neagră, şi de îndată ce mă voi ruga Tatălui ceresc, duhul acelui om se va întoarce înapoi în trup? Tu ştii că au avut loc astfel de lucruri.

Apoi aş spune: „Cum ar fi dacă fratele tău, care este un copil de cinci ani, ar fi ucis pe stradă, iar tu îl vei aduce la mine? Eu voi sta în pragul uşii, iar acolo va mai fi un bărbat cu costum deschis la culoare, cu care eu stau de vorbă. Şi fratele tău se va face bine.”

Dar cum ar fi dacă eu aş spune aceste lucruri, şi tu ai merge la adunarea mea, dar femeia aceea paralizată nu ar fi acolo? Dacă nici acel copil cu capul mare nu va fi acolo? Tu ai deveni foarte confuză şi nu ai şti ce se întâmplă, iar dacă aş mai vorbi prin „Aşa vorbeşte Domnul,” nu ar mai fi primit nimic din ceea ce voi spune. Mi-aş pierde toată influenţa, iar voi aţi avea nevoie de timp ca să vă gândiţi ce să mai credeţi, ceea ce ar fi un lucru rău.”

Apoi am continuat: „Dar dacă femeia ar fi acolo? Dacă copilul cu capul mare ar fi vindecat? Dacă bărbatul mort va fi înviat? Apoi, dacă fratele tău ar muri, nici măcar nu ai plânge, ci ai spune: „Tati, lasă-mă pe mine să-l salvez, căci îţi voi arăta slava lui Dumnezeu.” De ce? Pentru că a fost aici; a fost acolo şi acolo. Şi pentru că de fiecare dată se întâmplă întocmai, tu ştii că este corect. Acesta este motivul pentru care noi dorim să credem Cuvântul lui Dumnezeu.”

În grădina Eden s-a vorbit despre un Mesia care va veni, despre un Salvator. Profeţii au văzut aceasta mai dinainte şi El a venit aşa cum a spus Biblia că va veni. Nebucadneţar a avut un vis, iar Daniel l-a tălmăcit. Acel vis vorbea despre împărăţiile neamurilor şi totul s-a întâmplat întocmai.

De fiecare dată când Biblia a vorbit, istoria a dovedit că s-a întâmplat întocmai. Biblia spune aceasta aici, iar istoria confirmă că s-a întâmplat. Acum, noi suntem în timpul răpirii. Ea va avea loc cu siguranţă, pentru că de fiecare dată lucrurile s-au desfăşurat întocmai cum s-a spus. Dumnezeu cheamă afară un popor, iar acum este timpul în care o face. Noi trebuie să fim sinceri.

Dacă aveţi ceva, fiţi atenţi la ceea ce aveţi, pentru că dacă acel lucru nu se întâmplă cum spuneţi, veţi distruge influenţa pe care o aveţi. Înţelegeţi ce vreau să spun? (Adunarea spune: „Amin!”). Poate spuneţi: „O, eu aparţin…” Mie nu-mi pasă unde aparţii, frate şi soră! Trebuie să se întâmple întocmai cum ai spus, pentru că altfel te-ai făcut de râs. Ai adus doar ruşine asupra ta, ţi-ai distrus influenţa şi ai distrus mărturia lui Isus Hristos pe care o porţi. Ai grijă! Învăţătura ta cu privire la acele lucruri este corectă, dar aceasta funcţionează cu o făgăduinţă care este condiţionată, aşa că fii atent la influenţa ta.

Uneori auzim pe cineva vorbind în limbi şi există cineva care doreşte să-l imite, aşa că va vorbi şi el în limbi. Apoi, unul vede că cineva a dus o interpretare, iar altcineva se ridică şi spune: „Şi eu am aceasta.” Iar voi mergeţi mai departe prin impresii şi spuneţi: „Aşa vorbeşte Domnul!”, dar aşa ceva este greşit. Dumnezeu nu vă va duce mai departe şi veţi rămâne o organizaţie, dacă nu scăpaţi de aşa ceva. Poate nu vă place de mine acum, dar în ziua judecăţii mă veţi iubi. Înţelegeţi? Fiţi siguri de aceasta. Spuneţi ceva numai dacă o spune Dumnezeu, dacă ştiţi că este adevărul şi că Dumnezeu a spus aşa ceva. Nu spuneţi opinia sau impresia voastră, pentru că şi voi puteţi fi influenţaţi.

Atunci când Iosafat şi Ahab stăteau la porţi, prorocii aceia erau sinceri şi aveau o inspiraţie. Dar vedeţi voi, inspiraţia lor nu se potrivea cu făgăduinţa Bibliei. Profetul care a prorocit înaintea lor, Ilie, ¡-a blestemat pe Ahab şi pe Izabela şi a spus ce se va întâmpla cu ei. Cum ar putea veni o binecuvântare peste ceea ce a blestemat Dumnezeu?

Cum ar putea veni o binecuvântare peste oamenii care acţionează aşa cum a spus Dumnezeu să nu o facă?

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare şi un chimval zăngănitor.” (1Corinteni 13.1).

Voi aveţi Adevărul, dar trebuie să vă apropiaţi de El într-un mod diferit, nu cu o mare veselie şi nu ca să aveţi ceva despre care să strigaţi. Asiguraţi-vă că vă apropiaţi cu sinceritate. Dacă trăiţi o viaţă diferită de aceea pe care trebuie s-o trăiţi, continuaţi până când veţi ajunge la acea Viaţă, iar atunci Ea va veni de la sine şi va trăi în voi cât se poate de normal.

Vedeţi voi, oilor nu li se cere să producă lână, pentru că ele nu o pot produce. Tot aşa, darurile nu pot fi produse prin emoţii. Ceea ce avem înăuntru trebuie să se vadă şi afară. Cum putem vorbi ceva contrar când ştim ce este corect? Nu a spus Isus: „Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Matei 12.34). Vedeţi? Trebuie să fim siguri când vorbim aceste lucruri, trebuie să fim siguri că ele sunt corecte.

Acum trebuie să mă grăbesc deoarece cred că este foarte târziu. Puteţi să mai staţi puţin cu mine? (Adunarea spune: „Amin!”). Da.

Isaia a învăţat ceva de aici. El a învăţat că nu contează cât de mare este o organizaţie, nici cât de măreţ este omul. Chiar dacă Dumnezeu ¡-a dat unui om mii de milioane de dolari în timpul acesta în care trăim, aceasta nu înseamnă nimic pentru Dumnezeu. Cuvântul Lui este suprem, iar aceasta spune totul. Voi trebuie să ţineţi Cuvântul Lui! Umblaţi smeriţi cu El!

Fiţi atenţi! Noi vedem că Ozia a făcut ceva ce era contrar Cuvântului şi că a fost pedepsit pentru aceasta; nu a contat cât de mare era.

David a fost un om mare, un om după inima lui Dumnezeu, dar cu toate acestea s-a îndepărtat de Cuvânt şi a păcătuit, pentru că Cuvântul spunea” „Să nu curveşti!” Dar David s-a îngâmfat şi a spus: „Dumnezeu nu va lua în seamă lucrul acesta!” Însă Dumnezeu este atent la fiecare gând al vostru. Aşadar, fiţi atenţi ca ele să fie bune. Dumnezeu pune un om al Lui într-un loc şi nu acceptă altul. Nu există nici un om care să poată lua locul altuia. Astfel, El l-a pus pe fratele Green acolo să cânte. Nu l-am mai auzit de multă vreme cântând, de aceea mi-a încântat inima să-l ascult. El este un om bun.

Zilele trecute am citit despre doamna McPherson şi am văzut unele lucruri care s-au petrecut acolo. Ea a fost o femeie influentă şi am observat că fiecare doamnă predicator trebuia să-şi poarte Biblia la fel ca ea. Oh, Doamne!

Noi vedem aceasta şi astăzi când sunt zece mii de „Billy Graham.” I-aţi observat? Ei încearcă să vorbească la fel ca el. Fiţi voi înşivă! Rămâneţi aşa cum sunteţi, pentru că voi nu puteţi fi Billy Graham şi Billy Graham nu poate fi unul dintre voi. Dacă vreţi să fiţi populari în lume, puteţi încerca să vă daţi drept altcineva, dar nu veţi ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. Eu prefer să fiu o persoană ştearsă, neînsemnată, dar să fiu în Împărăţia lui Dumnezeu. Rămâneţi aşa cum sunteţi, cum v-a făcut Dumnezeu! O, cum aş putea să spun… Motivul pentru care fac aceasta este că nu sunt conştienţi că Dumnezeu îi priveşte. Înţelegeţi? Voi uitaţi că Dumnezeu este acolo şi vă ascultă, dar El ia în considerare toate lucrurile la care vă gândiţi. El ştie totul şi le notează în caietul Său de înregistrări. Gândurile voastre se aud în cer mai tare decât se aud cuvintele voastre pe pământ. Gândiţi deci, numai lucruri potrivite.

Aşa cum ¡-am spus micului Iosif: „Un băiat se naşte în această lume, stă chiar în mijlocul drumului şi se îndreaptă spre Calvar, spre Hristos. Pe ambele părţi ale drumului există câte un pom: unul în partea stângă, pe care eu îl numesc cel greşit. Acesta va încerca să-l atragă pe băiat, iar dacă va reuşi, asupra acelui băiat va veni o influenţă negativă şi nu se va dezvolta corect. Dacă merge pe partea cealaltă a drumului şi este atras de Duhul Sfânt, El îl va îndrepta drept la Calvar şi îl va ţine în acea direcţie, făcându-l să crească drept. Este uşor să gândeşti atât bine, cât şi rău. Este uşor să gândeşti bine despre cei care te vorbesc de rău, pe cât este de uşor să gândeşti rău despre ei.”

Dar dacă gândeşti bine, aceasta te va ajuta să creşti drept. Înţelegeţi? Staţi drepţi lângă Dumnezeu!

Acum mă voi grăbi.

În vedenia din Templu, Isaia L-a văzut pe Dumnezeu stând pe tronul Său. O, priviţi-l pe serafimul ceresc care înseamnă „arzător” şi este o Persoană aleasă şi specială. Când Ozia mergea la Templu, Isaia se apleca peste umărul lui şi mergea oriunde mergea împăratul. Dar a trebuit să constate că nu a contat cât de influent era împăratul, câtă influenţă bună avusese asupra lui Isaia, lucrurile măreţe pe care le făcuse, etc., pentru că atunci când a încercat să ia locul altuia, a eşuat. Astăzi există o mulţime de oameni care încearcă să-¡ imite pe alţii. Ce cauzează aceasta? Lăsaţi-mă să mă uit la ceas. (Fraţii spun: „Este în ordine, du-te înainte, frate.”). Să merg înainte? În ordine. Mulţumesc.

Vedeţi, astăzi Dumnezeu trimite ceva pe pământ. Şi ce se întâmplă? Toţi trebuie să fie la fel.

Cu puţin timp în urmă a fost adus aici un băieţel penticostal care se numea David Walker. El era predicator. Eu am auzit alţi băieţei spunând: „Este micuţul copil Isus născut dintr-un om… Mamă! Ce se va întâmpla?” Dar nu este vorba doar de acel băieţel. El şi-a aruncat haina, a luat un text şi l-a tratat ca un preot. Cred că aparţinea unitarienilor, iar trinitarienii nu ar fi stat să asculte o asemenea predică. Deci ei le-au luat un David mic. Când a mers în Florida, el m-a chemat să merg să-l ajut.

Dacă fraţii nu s-ar fi adunat în jurul acestui băiat, dacă nu s-ar fi rugat pentru el şi nu ar fi concentrat toată atenţia asupra lui, el nu s-ar fi ridicat niciodată; dacă nu l-ar fi trimis numai la acele grupări cu învăţătura lor şi l-ar fi trimis să predice pentru toţi, probabil ar fi câştigat mii de copilaşi. Dar ei au lăsat ca lumea de afară să pătrundă înăuntru cu obiceiurile ei. Ei au auzit despre micuţul David, dar iată că aici este Unul mai mare decât micuţul David, iar ei au venit şi s-au uitat la El. Apoi merg acolo şi văd un eşec total, aşa că se întorc şi spun: „Iată ce s-a întâmplat…”

Când aud pe cineva care vorbeşte în limbi şi aduce şi o tălmăcire, ei spun: „Domnul va face ceva!” şi vedeţi, se întâmplă întocmai.

Apoi se duc în alte părţi şi văd doar nişte imitaţii bazate pe senzaţii şi spun: „Sunteţi nebuni!” Vedeţi? Sunt doar nişte comparaţii. Să nu faceţi aceasta!

Apoi aşteaptă ca Domnul să le reînnoiască puterea. Lăsaţi-mă să mă smeresc şi apoi să chem Numele Lui! Lasă-mă să aştept, Doamne. Dacă El nu va face nimic altceva pentru mine decât să mă salveze, aceasta este tot ceea ce doresc. Dacă ai nevoie de mine, arată-mi şi voi merge unde mă trimiţi Tu. Doar spune-mi, căci sunt aici şi sunt slujitorul Tău. Fă aceasta şi influenţa ta va fi mare. Vedeţi, Dumnezeu este sfânt pe deplin.

Acest profet se pleca în faţa împăratului. Apoi a aflat că s-a întâmplat ceva… Vedeţi? Nu contează cât de mult este binecuvântat un om. Când trece linia dintre Adevăr şi greşeală, Dumnezeu îşi retrage mâna de peste el. Atunci Isaia s-a dus în templu, a căzut în genunchi în faţa altarului şi a început să plângă. Şi în timp ce plângea, Dumnezeu a venit jos într-o vedenie. El a văzut acei Îngeri care zburau înainte şi înapoi prin Templu, şi îşi acoperea faţa şi picioarele cu aripile lor, strigând într-una: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul cel Atotputernic!” Astfel, Isaia a putut spune: „L-am văzut pe Dumnezeu deasupra oricărui om de aici de pe pământ, deasupra lui Solomon, deasupra lui David, a lui Ozia. Dumnezeu este înălţat într-un loc unde nu poate ajunge nici un om. Vedeţi? El L-a văzut în toată măreţia Sa, înconjurat de acele Fiinţe măreţe, într-un loc plin de fum. El a văzut că stâlpii Templului au început să se cutremure la Glasul Lui. Isaia nu văzuse aşa ceva la Ozia, ci a văzut şi a înţeles că omul muritor poate cădea. Nu contează cât de mult este binecuvântat, el poate cădea. Astfel, el a privit la Cel care nu poate cădea, la Cel ale cărui temelii sunt sigure, şi chiar şi stâlpii Templului s-au mişcat la auzul Vocii Lui.

Gândiţi-vă la aceasta! Cu două aripi îşi acopereau faţa. Gândiţi-vă că chiar şi Îngerii îşi acopereau feţele lor sfinte în prezenţa Lui. Serafimii sunt alături de heruvimi; ei sunt la fel ca heruvimii; sunt cei care ard jertfa, făcând trecere închinătorilor înaintea Lui, ei le deschid calea spre El. Gândiţi-vă că serafimii care stau în prezenţa lui Dumnezeu trebuie să-şi acopere faţa înaintea Lui, iar noi luăm Numele Domnului şi Îl folosim în orice fel, prorocim în Numele Lui când nu avem nimic decât o influenţă, spunem lucruri care nu se întâmplă niciodată şi ne purtăm cu indiferenţă. Dacă spui ceva ce nu s-a întâmplat, căieşte-te şi mărturiseşte că te-ai înşelat, şi atunci influenţa ta va veni înapoi pentru că eşti sincer.

Aceşti serafimi nu au cunoscut niciodată păcatul şi nici nu au ştiut nimic despre el. Ei doar ard jertfa pentru a crea o cale pentru închinător. Dar ei trebuie să stea cu feţele acoperite. În prezenţa lui Dumnezeu, ei îşi acoperă feţele lor sfinte în semn de respect.

Acum parcă nu mai există respect; parcă nu mai putem face nimic bun în Numele Domnului. Cât timp aparţinem unui grup care are poziţie socială, cât timp episcopii şi prezbiterii nu ne iau actele de aderare şi avem o influenţă bună asupra oamenilor, ne gândim că totul este în ordine.

Dar ce fel de influenţă avem în prezenţa lui Dumnezeu? Rugăciunile noastre primesc răspuns sau se întorc înapoi fără nici un rezultat? „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” „…cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 15.7; 14.12).

Unde suntem noi? Să ne căutăm pe Hartă în dimineaţa aceasta şi să nu trecem mai departe cu uşurinţă. Nu, domnilor! Există o singură cale spre Rai, iar aceasta este calea sfinţeniei. Cei drepţi păşesc pe ea, dar cei necredincioşi râd în faţa ei. Depinde de ceea ce eşti.

Oamenii nu mai au respect, iar cei câţiva care încearcă să trăiască drept sunt luaţi peste picior şi se râde de ei.

Zilele trecute, pentru că o femeie îşi făcuse un coc în spate, un bărbat a luat Isaia 3 şi ¡-a zis: „Taie-ţi părul, deoarece aici scrie despre aceasta!” Orice om care nu ştie mai mult despre Cuvântul lui Dumnezeu decât aceasta, ştie că El spune că este o ruşine ca femeia să-şi taie părul. Biblia spune: „Desfă-ţi părul când intri în biserică!”, dar dacă le spui aceasta, femeile râd. Vedeţi? Nu mai există respect şi nu se cunoaşte Cuvântul. Nimeni nu Îl respectă, nici măcar atuci când este adus înaintea lor. Predicatorii văd Cuvântul, dar refuză să păşească în El.

Îmi amintesc că zilele trecute când am venit jos, am văzut că erau instalate camere. Pentru mine este ceva nou, dar Billy ştie cum să lucreze cu ele. Ele au ataşat un telemetru. Eu m-am uitat prin ceva şi am văzut trei sau patru obiecte şi parcă toate arătau la fel, aşa că am spus: „Nu poate fi aşa!” Apoi m-am uitat aşa şi am văzut numai unul, dar când m-am uitat aşa, am văzut din nou trei sau patru. Atunci am luat acel lucru şi l-am reglat până am văzut un singur obiect.

De aceasta are nevoie şi biserica de astăzi: de un telemetru (Instrument optic pentru măsurarea rapidă a distanţelor fără a le parcurge). Utilizaţi-L! Ce este acesta? „Cine va adăuga sau va scoate un Cuvânt din Cartea aceasta, îi va fi luată partea lui din Cartea Vieţii.” Acesta este Telemetrul vostru! Dacă aveţi trei sau patru lucruri şi nu ştiţi ce să faceţi cu ele, aduceţi-le la unul. Dumnezeu este Unul; Cuvântul Lui este Unul; poporul Lui este Unul, nu cinci mii şase sute sau şase mii şase sute de organizaţii. Este numai unul. „În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl şi că El este în Mine; că Eu sunt în voi, şi că voi sunteţi în Mine.” Aşa este. Luaţi Telemetrul şi folosiţi-L!

Nu mai există respect. Dacă un predicator încearcă să fie corect, ia Cuvântul lui Dumnezeu şi spune: „Îmi voi curăţa adunarea,” se ridică imediat o plângere din partea cuiva şi predicatorul este dat afară. De ce? Pentru că oamenii nu sunt convinşi de prezenţa lui Dumnezeu.

Trebuie să faceţi aşa cum a spus David: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.” (Psalmul 16.8). Lăsaţi-L pe Domnul să meargă înainte! Eu Îl am la dreapta mea; El merge înaintea feţei mele.

Orice văd, vreau să-L văd pe Isus acolo. Nu voi merge în nici un loc, nu voi face nimic şi influenţa mea să fie doar pentru El. Atunci Telemetrul meu a găsit Adevărul. Lăsaţi ca ce era în Hristos să fie şi în voi, pentru că El a pus Cuvântul Tatălui mai presus de toate şi a spus: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat, necredinţă? Dacă spun Adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? Dumnezeu a dovedit că Eu sunt Mesia. Cine Mă poate acuza de păcat? Până când nu faceţi lucrările pe care le fac Eu; până când Cuvântul nu este dovedit prin voi aşa cum este dovedit prin Mine, staţi deoparte, deoarece păcatul este necredinţa în Cuvântul lui Dumnezeu. Dar cel ce crede nu este osândit.” Înţelegeţi? O, unde suntem, biserică? Unde suntem?

Serafimii aceia aveau două aripi cu care îşi acopereau picioarele. Ce însemna aceasta? Se umileau în prezenţa Lui. Moise şi-a scos încălţămintea în prezenţa lui Dumnezeu; Pavel a căzut la pământ şi l-a sărutat, pentru că era în prezenţa lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a spus: „Eu nu sunt vrednic să mă plec să-¡ dezleg curelele încălţămintei.” (Marcu 1.7).

Faptul că îşi acopereau picioarele cu aripile înseamnă smerenie, umilinţă; înseamnă că aveau grijă cum păşeau înaintea Lui şi ce făceau deoarece erau conştienţi că erau pe pământ sfânt. Noi nu facem aşa ceva, iar aceasta este greşit. Fiţi conştienţi întotdeauna că sunteţi nişte oameni neînsemnaţi, mici!

Cine sunteţi voi? Introduceţi degetul într-o găleată cu apă şi scoateţi-l afară; apoi încercaţi să găsiţi gaura rămasă. Nu sunteţi nimic! La puţin timp după ce veţi pleca, nu vă va mai duce nimeni dorul. Vă vor face o procesiune de înmormântare şi aceasta este tot. Dar influenţa voastră va dăinui şi va merge mai departe şi mai departe.

De aceea astăzi, în mijlocul atâtor necredincioşi, nimeni nu a putut explica şi nu s-a putut îndepărta de influenţa Unui singur Om, Isus Hristos, care a fost Dumnezeu arătat în trup. Când El a venit pe pământ, în marele vârtej al Vieţii Lui, a însemnat locul în care a fost şi ¡-a atras pe toţi oamenii la El. Dar tu nu te poţi apropia de această Viaţă dacă nu eşti atras în Ea, şi aceasta pentru că eu şi tu, noi nu suntem nimic. Să ne gândim la ceea ce ne atrage. Barca mea nu este nimic în mijlocul mării timpului, dar doresc să mă îndrept spre Acel lucru măreţ care mă atrage spre El. Este El. Fiţi conştienţi de faptul că sunteţi neînsemnaţi.

Apoi vedem că acei serafimi aveau două aripi cu care îşi acopereau feţele în prezenţa lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă respect. Şi aveau două aripi cu care îşi acopereau picioarele. Ce înseamnă aceasta? Păşeau în smerenie şi umilinţă. Şi aveau două aripi cu care zburau, se puneau în acţiune. Da, ei se mişcau folosindu-se de cele două aripi. Deci, aveau două aripi cu care îşi acopereau faţa şi care simbolizau respectul; două aripi cu care îşi acopereau picioarele şi care simbolizau umilinţa şi smerenia şi două aripi cu care zburau pentru a se pune în acţiune. Ce făceau ei? Prin aceasta le arătau profeţilor cum trebuie să fie pregătiţi slujitorii Lui. Cei care sunt în slujba Domnului trebuie să fie respectuoşi, umili şi în acţiune. Dacă tu îţi dezveleşti picioarele, acţiunea ta nu va face nici un bine pentru că te mişti greşit. Înţelegeţi? Trebuie să ai totul: să fii respectuos, umil şi în acţiune şi vei fi ghidat bine. Aşa vrea Dumnezeu să fie biserica Sa: în acţiune.

Femeia de la fântână stătea acolo şi se uita la Evreul care îi vorbea, fiindcă El ¡-a zis:

Dă-Mi să beau.”

Păi, noi nu avem nici o legătură unul cu celălalt, pentru că aici este o segregaţie. Eu sunt o femeie din Samaria şi Tu eşti evreu, deci nu trebuie să avem nimic unul cu altul.” Vedeţi, ea respecta vechiul obicei.

Dar El ¡-a zis: „Dacă ai şti Cui îi vorbeşti aşa şi Cine este Cel care vorbeşte cu tine, atunci tu mi-ai cere să-ţi dau să bei.”

Fântâna este adâncă şi Tu nu ai cu ce să scoţi apă.” Apoi El ¡-a zis:

Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.”

Eu nu am bărbat,” a răspuns femeia.

Aici ai spus adevărul, pentru că ai avut cinci bărbaţi, iar cel cu care trăieşti acum nu este bărbatul tău.”

Vedeţi? Atunci ea a dat înapoi. De ce? Pentru că nu se comporta ca fariseii, care atunci când au văzut ce a făcut El, au spus: „Omul acesta este Beelzebul, un ghicitor. El foloseşte telepatia mintală. Vedeţi? Noi vom explica totul adunării noastre. În fond, El nu are Cuvântul. Noi avem şcoli, dar nu Îl avem înregistrat la seminariile noastre.”

Dar El avea Adevărul şi era Adevărul lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat acolo? Aripile ei ¡-au acoperit imediat faţa şi picioarele, aşa că ea a spus: „Doamne,” nu „Beelzebul.” Da, ea a spus: „Doamne, din câte ştiu eu, Tu trebuie să fii un profet. Noi n-am mai avut de sute de ani nici un profet, dar Scriptura spune că atunci când va veni Mesia, El va fi un profet ca şi Moise. Şi când va veni El, va face astfel de lucruri. Cine eşti Tu? Trebuie să fii un profet. Când va veni Mesia, El va face acelaşi lucru pe care Îl faci Tu, deoarece El va fi Profetul lui Dumnezeu.”

Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela,” a răspuns El.

Atunci ea a acţionat: „Veniţi să vedeţi un Om…”

Ce a făcut El astăzi? Ce spuneţi voi astăzi? „El nu aparţine organizaţiei noastre!” Vedeţi? Nu există respect şi umilinţă. Când vedeţi că se ridică o biserică, uitaţi-vă de unde vine, deoarece este bine dacă sunt păsări cu acelaşi penaj. Porumbeii zboară întotdeauna împreună şi mănâncă hrana porumbeilor, nu hrana ciorilor.

Cioara este o făţarnică, deoarece poate mânca hrana unui porumbel şi să fie în acelaşi timp o cioară. Dar porumbelul nu poate mânca hrana pe care o mănâncă cioara, pentru că nu are fiere. Aşa este. Dacă ar mânca ceea ce mănâncă ea, ar muri. Dar bătrâna cioară se poate aşeza pe un hoit şi să mănânce până se satură, după care poate merge să mănânce porumb alături de un porumbel. Vedeţi? Dar porumbelul nu poate face aceasta; el poate mânca numai hrana lui. Da, un porumbel adevărat al lui Dumnezeu poate mânca numai Cuvântul Lui. El nu poate lua lucrurile lumii. Nu, domnilor. Stomacul lui nu le poate suporta. Aceasta este tot. L-ar omorî pentru că nu poate suporta aşa ceva.

Dar ei stau cu toţii sub acelaşi acoperământ. Aceasta s-a întâmplat pe arcă şi de atunci au continuat tot aşa. Dar Isus a spus: „Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş, şi atunci voi spune: „Smulgeţi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” (Matei 13.30).

Vă ţin mult, dar mă voi grăbi dacă pot. Nu vreau să spun lucrurile oricum deoarece acestea nu sunt glume, prieteni. Aceasta este Scriptura, înţelegeţi?

Acea femeie a acţionat în umilinţă. De ce? În primul rând, ea s-a plecat cu respect: „Doamne, văd că eşti proroc.” Şi-a acoperit faţa şi picioarele. Ea L-a recunoscut: „Văd că eşti proroc. Noi n-am mai avut nici un proroc de la Maleahi încoace, dar ştim că va veni Mesia. Suntem încredinţaţi că într-o zi se va ridica un proroc printre evrei, iar Acela va fi Mesia. Moise a spus că dacă se va ridica un bărbat care spune că este proroc, şi ceea ce spune, se împlineşte, aceea este dovada că este un proroc adevărat. Acelaşi lucru ¡ l-a spus şi Ieremia lui Hanania. Dacă ceea ce spune se adevereşte, veţi şti că este un proroc adevărat. Acum, Tu îmi spui că am avut cinci bărbaţi, ceea ce este adevărat. Şi că acum trăiesc cu altul. Eu ştiu că trebuie să fii un proroc şi ştiu că este vremea când trebuie să vină Mesia, iar El ne va spune astfel de lucruri.”

Şi El ¡-a zis: „Eu sunt Acela.”

De îndată ce L-a recunoscut, femeia a acţionat: a alergat în cetate şi a spus: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva acesta este Mesia? Nu treceţi pe lângă El, căci stă chiar acolo, la fântână!”

O, în dimineaţa aceasta pot spune că Acelaşi Mesia, este chiar aici în forma Duhului Sfânt. Nu trece pe lângă El, biserică, pentru că El stă aici şi face aceleaşi semne şi minuni, aceleaşi lucrări: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Sunt aceleaşi semne, trebuie să fie aceleaşi.

Dacă aţi putea muta viaţa dintr-un dovleac într-o viţă-de-vie, atunci viţa ar rodi dovlecei. Dacă Viaţa lui Hristos a fost pusă în tine, prin Duhul Sfânt, vei trăi acea Viaţă şi vei aduce aceleaşi roade.

Vedeţi? Dacă acolo aveţi dovlecei şi nu struguri, înseamnă că ceva este greşit. Înţelegeţi? Scoateţi viaţa aceea afară din voi! Nu trebuie s-o primiţi!

Transfuzia este pregătită în dimineaţa aceasta:

Există o Fântână care este umplută

Cu sânge din venele lui Emanuel,

Iar păcătoşii pot să se afunde acolo.

Acolo se pot cufunda şi imitatorii pentru a scăpa de imitaţie şi pentru a lua ceva ce este adevărat. Atunci influenţa voastră va fi mare printre oameni.

Femeia a acţionat.

Într-o zi, Petru a avut o mică îndoială. El şi-a închiriat barca unui galilean care nu avea o poziţie bună în ochii oamenilor, care spuneau: „Ştim că eşti samaritean şi că eşti nebun! Se spune că eşti Beelzebul, un ghicitor şi că eşti stăpânit de un duh rău.” Vedeţi, toate bisericile L-au dat afară.

Totuşi, El a respectat Cuvântul în întregime. Ar putea spune vreunul dintre voi că nu a fost aşa? Să nu spuneţi aceasta! El era contra crezurilor lor, dar avea Cuvântul adevărat şi a putut să-L dovedească cu Scriptura. Astfel, El ¡-a întrebat: „Cine Mă poate dovedi că am păcat?” (Ioan 8.46).

Când I-a închiriat barca, Petru a zis: „Poţi să mergi în larg, dar să nu arunci năvodul. Noi am pescuit toată noaptea şi nu este nimic acolo!”

El a spus: „Să mergem în larg.”

Dacă acest Om este Mesia, El este un Profet. Aşadar, voi duce barca acolo. Apoi a aruncat năvodul zicând: „La Cuvântul Tău îl voi arunca. Eu nu Te cunosc, dar discursul Tău a fost în ordine. Deci, voi arunca năvodul şi voi vedea.” Iar când a văzut că năvodul se umple, a zis: „Doamne, pleacă de la mine pentru că sunt un păcătos.”

Este acelaşi lucru pe care l-a spus şi Isaia: „Depărtează-te de mine, Doamne, pentru că sunt un om cu buze necurate şi locuiesc printre oameni necuraţi.” El a văzut că Cuvântul lui Dumnezeu este lucrător atunci când Îl iei pe Dumnezeu pe Cuvântul Său.

Când a fost vindecat, orbul acela nu a putut tăcea. De ce? Era în acţiune. La fel au acţionat şi Petru şi femeia de la fântână. Orbul acela nu a tăcut, ci atunci când fariseii ¡-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că Omul acesta este un păcătos,” el le-a răspuns: „Dacă este păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd. Şi aici este mirarea, că voi nu ştiţi de unde este, şi totuşi El mi-a deschis ochii.” (Ioan 9.25,30). Vedeţi? Orbul şi-a acoperit faţa şi picioarele şi a acţionat. El a spus: „Doamne, Cine este, ca să cred în El?” Da, el voia să ştie şi a dus pretutindeni vestea despre El.

Oamenii de la Rusalii şi-au acoperit feţele şi picioarele şi nu au luat în seamă ce spuneau evreii. Ei aveau o însărcinare din partea lui Dumnezeu, un Cuvânt al lui Dumnezeu, care le-a cerut să meargă la Ierusalim şi să aştepte acolo revărsarea Duhului Sfânt. Ei s-au dus acolo ascultând Cuvântul Lui şi au stat în umilinţă şi în rugăciune. Dar bisericile râdeau de ei şi spuneau: „În camera de sus sunt adunaţi un grup de eretici!”

Ei aveau feţele acoperite în prezenţa Domnului: „O, Doamne, Tu ai dat o făgăduinţă. Dacă mai există ceva rău în mine, Te rog să mă cureţi.” Şi deodată au venit jos „aripi de acţiune”, iar ei au acţionat. Cei care erau speriaţi nu au depus mărturie pe stradă, dar ceilalţi au ieşit în stradă, vorbeau în limbi şi acţionau. Erau atât de copleşiţi încât oamenii au spus: „Sunt plini de must.” Atunci Petru, cel care putea ţine drept Cuvântul lui Dumnezeu, a zis: „Ei nu sunt plini de must, ci aceasta este…”

Eu am spus întotdeauna: „Dacă aceasta nu este Aceea, voi ţine de aceasta până când va veni Aceea.” Vedeţi? Voi sta pe aceasta până când va ajunge aici Aceea, dar cred că aceasta este Aceea. În ordine.

Ei au văzut făgăduinţa lui Dumnezeu împlinită, iar aceasta ¡-a pus în acţiune.

Ceea ce am văzut noi astăzi: făgăduinţele Lui pentru zilele din urmă, dar trebuie să ne pună pe fiecare dintre noi în acţiune. Ceea ce am văzut că s-a întâmplat, ar trebui să pună fiecare suflet în acţiune; ar trebui să ridice aici în Phoenix o astfel de biserică, încât oamenii din Europa să vină aici ca să vadă ce s-a întâmplat. Atunci ei ar spune: „În Arizona există un loc numit Valea Maricopa şi acolo este oraşul Phoenix. Acolo a izbucnit ceva care va cauza manifestarea celor şapte tunete din Apocalipsa 10, care nici măcar nu sunt scrise în Biblie.”

Puterea lui Dumnezeu, timpul sfârşitului, sunt aici. Îngerul a adunat ce era pierdut, iar noi suntem aici. Amin. Ioan era pe cale să scrie ce au spus cele şapte tunete dar El ¡-a spus: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!” (Apocalipsa 10.4). Dar în acea zi, prin sunetul trâmbiţei celui de-al şaptelea înger, îngerul bisericii a şaptea, biserica Laodicea, „taina lui Dumnezeu,” totul despre Dumnezeu, faptul că El este Unul singur, va fi descoperit.

Înainte, în timpul marilor bătălii, totul era risipit, dar în această epocă din urmă, totul a trebuit adunat şi restituit. După aceasta, un Înger vine jos şi spune: „Nu va mai fi timp. Jur pe Cel ce este viu în vecii vecilor că nu mai este timp.”

O, frate şi soră, noi suntem aici! Suntem în acel timp. Haideţi să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să ne influenţeze spre Cuvântul lui Dumnezeu. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne influenţeze inimile şi să nu ne lăsăm influenţaţi de alţii. Vedeţi? Aceasta ar trebui să ne pună în acţiune cu respect şi umilinţă, pentru că Stâlpul de Foc este din nou printre noi, aşa cum a fost odinioară când a scos afară copiii lui Israel. O, Doamne! Semnele venirii Lui sunt aici, prin faptul că vedem împlinirea Cuvântului Lui, vedem făgăduinţa Lui: „În zilele din urmă, voi turna Duhul Meu…”

Priviţi-¡ pe prezbiterieni, pe metodişti, pe baptişti! Ştiaţi că ei vor veni în această mişcare? Nu înţelegeţi Scripturile, fraţilor? Biblia spune: „Pe când se duceau ele, fecioarele adormite, să cumpere untdelemn, a venit Mirele.” (Matei 25.10).

Am observat că voi, prezbiterienii, spuneţi: „Părintele Cutare şi Cutare…”, iar catolicii spun la fel, dar nu există aşa ceva, pentru că Biblia spune clar: „Să nu numiţi pe nimeni „Părinte” pe pământ…” (Matei 23.9). Ei sunt predicatori. Eu le acord tot respectul, dar să nu-¡ numiţi niciodată „părinte.”

Iar voi, cei din convenţia oamenilor de afaceri, sper că este printre noi un editor. Cum puteţi scrie o declaraţie pe spatele crezurilor voastre şi apoi să spuneţi că sunteţi interconfesionali? Ar fi bine să scăpaţi repede de aceasta! Da.

Fiţi atenţi, fraţilor! Fecioarele adormite s-au trezit când a venit Mirele, iar strigarea a spus: „Iată, Mirele!” Este aceasta ziua în care trăim? (Adunarea spune: „Amin!”).

Atunci fecioarele adormite: metodiştii, baptiştii, prezbiterienii, catolicii, s-au trezit, au venit şi au spus: „Daţi-ne şi nouă din uleiul vostru, căci Îl vedem!” Dar ce au răspuns celelalte fecioare: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai degrabă duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă!” şi în timp ce mergeau să cumpere, a venit Mirele.

Niciodată în istoria bisericilor, niciodată în istoria penticostalilor din ultimii cincizeci de ani, nu a existat un timp în care lumea denominaţională să treacă pe lângă aceasta ca acum. Nu realizaţi că aceasta este ultima chemare? Cu toate acestea, noi mergem înainte la voia întâmplării ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic: „Glorie lui Dumnezeu, pot dansa în Duhul!” O, Doamne!

Isus a spus: „Mulţi vor veni în ziua aceea la Mine şi vor spune: „Doamne, nu am făcut eu toate aceste lucruri?” Dar unde este sinceritatea, influenţa voastră?

Ceea ce am văzut că s-a întâmplat ar trebui să ne pună în acţiune. Noi, asemenea profetului Isaia, am văzut că denominaţiunile, care s-au ridicat singure, şi-au pierdut locul.

Ce s-a întâmplat cu trezirea care a venit prin Luther? Ce au făcut ei? Doar puţin şi s-au organizat, au făcut organizaţia luterană; au tras o linie şi au spus: „Noi suntem luterani! Restul este afară.” Dar Dumnezeu a rupt aceasta prin John Wesley. Dar când John Wesley a plecat, când au plecat Charles, John şi Asbury, ei au organizat totul. Ce au făcut? Au tras aceeaşi linie ca şi biserica catolică şi au făcut o organizaţie.

Niciodată nu a existat nici o organizaţie până la biserica catolică. Ea este mama tuturor. Voi, cei care ştiţi istorie, ştiţi că acesta este adevărul. Totul a început la Conciliul de la Niceea.

Apoi ei au organizat totul. Ce s-a întâmplat? Au murit. Metodiştii au murit chiar acolo şi nu s-au mai mişcat nicăieri.

Apoi au venit penticostalii, dar ce au făcut şi ei? Adunarea generală cunoscută ca „Adunarea lui Dumnezeu,” apoi s-au organizat. Ce aţi făcut? Aţi început să vă separaţi. Apoi au venit unitarienii, cunoscuţi ca: „Noua ieşire.” Dar ce aţi făcut şi voi? Aţi mers şi v-aţi organizat. Dumnezeu ¡-a dat ceva bisericii, dar voi aţi spus: „O, noi avem Duhul Sfânt, iar voi nu aveţi nimic!” Fratele meu, Acela este Dumnezeu. Nu vezi? Ce ai făcut? Ai murit chiar pe drum.

În aceste zile din urmă, Dumnezeu a ridicat oamenii de afaceri creştini, dar dacă vor proceda ca ceilalţi, vor muri şi ei. Aşa este. Să nu faceţi niciodată aceasta!

Ce? Ce s-a întâmplat? Isaia a văzut un om mare care şi-a pierdut influenţa şi a murit. În aceste zile din urmă, noi am văzut că Dumnezeu nu trebuie să ridice un penticostal, ci poate ridica un prezbiterian, un baptist, pe cineva care nu are nimic a face cu toate acestea. Aşa este. „Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice copii ai lui Avraam.” (Matei 3.9).

Noi vedem că El a ieşit din rândurile penticostale şi a ridicat un bărbat care nu ştia nimic despre voi şi v-a făcut de ruşine. Dar voi îl refuzaţi şi spuneţi: „O, prostii! Prezbiterul m-ar da afară dacă aş face aceasta.” O, frate! Vezi ce ai? Isaia l-a văzut pe Ozia pierzându-şi controlul, iar noi le vedem că aceste denominaţiuni îşi pierd controlul. „O, noi suntem mulţi!” Aşa este, dar Dumnezeu a spus: „Când eraţi puţini, Îmi dădeaţi respectul cuvenit. Când eraţi puţini vă puteam vorbi, dar de când aţi devenit atât de mulţi, nu v-am mai putut vorbi şi apoi a trebuit să mergeţi mai departe singuri.”

Aşa procedăm noi. Avem o maşină politică şi un regim în mişcare. Ei au prezbiteri şi alte lucruri care domină totul, iar Duhul Sfânt este dat afară. Dacă încerci să faci ceva contrar doctrinei, ei spun: „O, prostii!” Dar voi să verificaţi totul cu Cuvântul. Dacă este Cuvântul, credeţi-L, dar dacă nu este, lăsaţi-¡ în pace, pentru că Dumnezeu va dovedi Cuvântul Său. Aşa este.

Vreau să vă spun ceva, dar nu vreau să rănesc pe nimeni. Ozia a fost un om cu influenţă mare, dar şi-a pierdut cumpătul deoarece nu a rămas lângă Cuvânt. Este adevărat? Eu am trăit să pot vedea ziua în care toate aceste denominaţiuni îşi pierd influenţa pentru că Dumnezeu merge mai departe şi ia ceva ce nu are legătură cu voi. Înţelegeţi? Noi putem vedea aceasta.

Aceste denominaţiuni mari îşi pierd cumpătul prin crezurile lor. De ce? Pentru că încearcă să fabrice ceva care să ia locul celor unşi. Voi ştiţi că acesta este adevărul. Voi nu veţi putea face niciodată aceasta, pentru că Dumnezeu Îşi va lua unşii Săi, iar voi nu veţi putea imita nimic. Cel care unge este Dumnezeu şi El alege pe cine vrea.; ş¡ condamnă pe cine vrea. El este Cel care judecă; El face alegerea şi o ridică, dar noi o respingem şi vedem că s-a pierdut influenţa. Dumnezeu Se mişcă, merge mai departe în umilinţă, în felul Său smerit şi va ridica un grup pentru Numele Său scump, aşa cum a promis că va face. Da.

Noi vedem cum marile denominaţiuni îşi pierd locul, la fel ca şi Ozia, pentru că încearcă să ia locul celor unşi, printr-o dogmă, în loc să ia Cuvântul uns.

Ozia a fost un mare împărat; Dumnezeu l-a făcut împărat, dar când a încercat să ia locul unui preot, a fost pus deoparte.

Noi nu ne putem face nimic. Puteţi să faceţi episcopi şi proroci, etc., dar nu puteţi produce nimic. Trebuie să se nască în voi; trebuie să fie Duhul lui Dumnezeu acolo şi trebuie să fii rânduit de la întemeierea lumii. „Dumnezeu a hotărât Biserica…” El a făcut ceea ce a făcut, iar când noi încercăm să imităm ceva, ne pierdem influenţa. O, biserică!

Este ca la un meci de fotbal. Unul are mingea, iar ceilalţi jucători încearcă să ¡-o ia. Tu nu poţi câştiga meciul, dar fii un apărător, păzeşte mingea şi nu încerca s-o iei de la celălalt. Dacă spui: „Glorie lui Dumnezeu! Dacă el poate face lucrarea aceasta, aici, într-un colţ, Dumnezeu să-l binecuvânteze. Eu sunt unitarian şi pot s-o fac şi eu; eu sunt trinitarian şi o pot face, dar el nu o poate face.” Tu iei mingea din mâna propriilor tăi jucători. Metodiştilor, baptiştilor, prezbiterienilor, luteranilor, unitarienilor, trinitarienilor. etc., ce contează dacă mergeţi pe o cămilă cu o cocoaşă, cu două cocoaşe, sau cu zece cocoaşe? Să venim cu toţii la această Fântână:

O Fântână plină cu sânge,

Luat din venele lui Emanuel,

Unde păcătoşii pot să se cufunde în El.

Să păzim Mingea! Aceasta este Mingea (Fratele Branham arată Biblia), iar Duhul Sfânt încearcă s-o ţină unită. Această Minge va condamna comunismul, păcatul şi nedreptatea, Se va manifesta, Îl va glorifica pe Isus Hristos şi Îl va aduce în mijlocul oamenilor. Amin. Cu siguranţă. Da, domnilor! Vedenia avută de profet l-a determinat să facă o mărturisire. Dacă ajungi vreodată în prezenţa lui Dumnezeu şi vezi o vedenie adevărată din partea lui Dumnezeu, îţi dai seama cât eşti de mic. De aceea sunt acum pe Coasta de vest. Înţelegeţi? Duceţi-vă numai o dată în prezenţa lui Dumnezeu şi vedeţi ce se întâmplă. Vedeţi? Ce a făcut acest profet? Mă voi apropia de încheiere. El era un profet, un om influent, un om chemat de Dumnezeu; era mai mult decât un episcop, un prezbiter, un om bisericesc sau un doctor cu un anumit grad, dar a spus: „Sunt un păcătos, sunt un om cu buze necurate.” Când acei Îngeri au venit în jurul lui, acest profet a recunoscut că era un păcătos.

Dar femeile noastre pot purta părul scurt şi să danseze în Duhul. Însă ce spune Cuvântul: „Ploaia cade atât peste cei drepţi, cât şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5.45).

Oamenii pot să se agaţe de organizaţiile lor, pot dansa în Duhul şi să predice Evanghelia, şi Duhul Sfânt să nu fie cu ei! O, frate, ceva este în neregulă. Aşa este.

Să nu vă supăraţi pe mine. Credeţi ce spun? Fiţi sinceri înaintea lui Dumnezeu în timp ce eu închei aici.

Acest mare profet a spus: „Sunt un păcătos, un om cu buze necurate.” Şi când a fost gata să mărturisească, a venit curăţirea. Aţi observat aceasta? El a spus: „Sunt un om cu buze necurate, deşi am chemarea cea mai înaltă pe scara duhovnicească. Sunt un profet al Domnului, dar sunt necurat. Sunt plin de durere pentru că buzele mele nu sunt curate, şi Îl văd pe Dumnezeul tuturor duhurilor.” Vedeţi că Îngerii care stăteau în prezenţa Lui aveau feţele acoperite? De aici puteţi trage multe concluzii. O, dacă biserica ar putea realiza că Duhul Sfânt este Dumnezeul oricărui duh! Acoperiţi-vă feţele şi picioarele! Plecaţi-vă până la pământ! Vedeţi, Isaia a mărturisit, apoi a venit curăţirea.

Vreau să vă spun ceva, dar să nu simţiţi răniţi. Curăţirea nu vine niciodată printr-un crez, ci vine prin Foc. Curăţirea nu vine prin ceea ce spune o carte, nici prin ceea ce spune X sau Y, ci vine prin Foc. Îngerul a mers, a luat Foc de la Altar şi L-a pus pe buzele profetului. Curăţirea vine prin Duhul Sfânt şi foc, nu printr-o diplomă sau prin orice alt grad, aşa cum a spus Paris Reidhead cu puţin timp în urmă, după ce a primit Duhul Sfânt: „Frate Branham, am atâtea grade încât aş putea să umplu peretele acesta.” Dar unde este Dumnezeu în toate acestea? S-au înşelat profesorii?”

Eu, un om cu şapte clase să spun că profesorii s-au înşelat? Eu cred că aveau dreptate în ceea ce învăţau, dar nu au învăţat destul,” am răspuns eu.

Ca bărbatul care mânca pepene verde şi a spus: „Bucata aceea a fost bună, dar mai este ceva?” Să-¡ dai o bucată, iar restul s-o iei de la el. Vedeţi? Este ca şi cum ai hrăni un canar cu multe vitamine, ca să aibă pene frumoase, oase sănătoase şi să fie o pasăre puternică, iar apoi îl pui într-o cuşcă. El nu va putea folosi nimic din ceea ce are.

Lăsaţi-l să fie liber! Lăsaţi-L pe Dumnezeu să lucreze la el şi să-l pună în acţiune, dacă este gata să-şi acopere picioarele. Aşa este. Dar amintiţi-vă că nu va funcţiona până când nu vă veţi acoperi picioarele. Dacă te ridici şi spui: „Am o adunare, sunt unitarian, sunt aşa şi aşa…” Tu stai acolo degeaba şi faci vânt fără să ajungi nicăieri. Dar dacă îţi acoperi picioarele, faţa şi acţionezi, vei spune: „Doamne Isuse, sunt aici!”

Prima dată vine curăţirea, iar după curăţire urmează însărcinarea. O, da! Prima dată mărturisirea şi curăţirea, apoi însărcinarea. Isaia a fost curăţat prin Foc, iar după ce a fost curăţat, a strigat: Doamne, sunt aici, trimite-mă!”

O, biserică, haideţi să nu pierdem influenţa! Să ne acoperim feţele, în dimineaţa aceasta, şi să spunem: „Doamne, sunt un nimic. Modelează-mă şi înnoieşte-mă, fiindcă sunt jos, în Templu. Lasă-mă să-mi acopăr picioarele, Doamne, fiindcă sunt nimic şi sunt gata să uit tot ce ştiu. La fel ca Pavel, nu mai ştiu nimic în afară de faptul că Hristos m-a salvat prin crucificarea Sa. Ajută-mă, Doamne, să mă smeresc.”

Când te ridici cu o mărturisire adevărată, urmează o curăţire adevărată şi vine întrebarea: „Cine va merge pentru Noi?” Iar tu poţi răspunde ca Isaia: „Sunt aici, trimite-mă!” Atunci viaţa ta va influenţa familia ta, pe vecinii tăi, biserica ta.

Pune unul sau doi creştini buni în biserică, ce sunt cu adevărat în clocot pentru Dumnezeu, şi ei vor face mai mult decât ar putea face patruzeci de treziri. Aşa este. Un creştin bun şi curat, care poate fi un exemplu şi a cărui faţă străluceşte de slava lui Dumnezeu, plin de bunătate şi smerenie, şi care stă în prezenţa lui Dumnezeu. Când cineva este bolnav, acea persoană va fi chemată să se roage pentru acel bolnav. O, voi puteţi să râdeţi de el, să spuneţi că are cauciucul dezumflat, etc.; puteţi spune toate aceste prostii, fiindcă atunci când vă va lovi moartea, când lupta va înceta, veţi şti cine a fost acea persoană sinceră din biserică.

Spuneţi: „Sunt aici, Doamne, trimite-mă! Lasă ca influenţa mea să se vadă asupra celorlalţi, Doamne, fiindcă pentru mine a trăi este Hristos, iar a muri este un câştig.” Lasă ca acest Cuvânt să mă influenţeze. Doamne, rugăciunea mea este ca în timp ce mă aflu aici, în Valea Maricopa, în această mică vale însorită, să fiu în legătură cu Fiul lui Dumnezeu, care va împrăştia strălucirea Duhului Sfânt de-a lungul văii, şi îi va determina pe fraţi şi pe surori, şi chiar şi pe păcătoşi, să găsească această Fântână plină de sânge.

Să mergem cu toţii în această parte a Templului, unde putem recunoaşte că suntem necuraţi şi să trăim o viaţă care îi va determina pe ceilalţi să-L iubească pe Hristos.

Să ne rugăm.

În timp ce avem capetele plecate vom murmura o cântare. Eu nu pot cânta, dar dacă doriţi, puteţi murmura cu mine, iar eu vă voi spune versurile:

Când cărbunele de foc l-a atins pe profet,

Făcându-l mai pur decât orice de pe lume,

Când Glasul lui Dumnezeu a spus:

Cine va merge pentru noi?”

Atunci el a răspuns: „Stăpâne, sunt aici, trimite-mă!”

Vorbeşte, Domnul meu.

Cu toţii împreună:

Vorbeşte, Domnul meu,

Vorbeşte, iar eu voi răspunde repede

Vorbeşte, Domnul meu.

Vorbeşte şi eu voi răspunde:

Stăpâne, sunt aici, trimite-mă pe mine!”

Acum ascultaţi:

Milioane de oameni mor în ruşine şi păcat,

Ascultaţi plânsetul lor trist şi amar.

Grăbeşte-te, frate, grăbeşte-te şi salvează-te!

Răspunde repede: „Stăpâne, sunt aici!”

Toţi care doresc să meargă, să ridice mâna:

Vorbeşte, Domnul meu! Vorbeşte, Domnul meu!

Vorbeşte, iar eu voi răspunde repede.

Vorbeşte, Domnul meu! Vorbeşte Domnul meu,

Vorbeşte şi eu voi răspunde:

Stăpâne, sunt aici, trimite-mă pe mine.”

Tată ceresc, fie ca aceasta să fie dorinţa inimii noastre. Cu adevărat, milioane de oameni mor în ruşine şi în păcat. Chiar şi aici, în oraşul Phoenix, sunt mii de oameni care mor în păcat. În dimineaţa aceasta, noi stăm aici, înveliţi în prezenţa Duhului Sfânt, şi toţi suntem conştienţi de prezenţa Lui măreaţă. Îl simt în inima mea şi Îl simt deasupra oamenilor.

O, Doamne, ajută-ne să primim şi noi o vedenie în care să putem vedea sfinţenia lui Dumnezeu şi cât de mici suntem noi. Fie ca stâlpii Templului să se mişte în prezenţa Ta, Doamne. Fie ca puterea Duhului Sfânt să ne scuture atât de tare, Doamne, încât nu numai stâlpii Templului să fie mişcaţi, ci şi stâlpii inimii noastre, stâlpii nepăsării noastre, ca să se deschidă uşa pe care poate intra Duhul Sfânt. Îngăduie ca piatra necredinţei să fie îndepărtată, Doamne, şi ajută-ne să răspundem repede: „Stăpâne, mă smeresc înaintea Ta ca să pot fi o influenţă bună pentru ceilalţi.”

Binecuvântează această adunare şi adunările care vor urma, fiindcă aceste biserici, fraţii mei, m-au chemat să vorbesc în mijlocul lor. O, Doamne, Te rugăm să aprinzi fiecare candelă. Îngăduie ca peste Phoenix să vină o Lumină mare şi să aibă loc o trezire mare. Îngăduie ca această trezire să fie în toate bisericile, peste toţi oamenii, în toate locurile şi în toate denominaţiunile.

Multe din aceste suflete scumpe aflate pe străzi, caută, pribegesc şi aşteaptă să vadă Viaţa lui Hristos manifestat în mijlocul poporului Său. Te rugăm să ne dai aceasta, Doamne.

Noi nu putem influenţa tot oraşul, aşa ceva este greu de făcut, deoarece grâul şi pleava sunt împreună. Dar ajută-ne, Doamne, să fim atât de înflăcăraţi încât să încercăm să aprindem candela în fiecare zi, prin faptul că mărturisim despre Tine, făcând ceea ce-¡ va influenţa pe ceilalţi şi-¡ va determina să Te cunoască şi să Te iubească deoarece Tu eşti Viaţa. Dă-ne această binecuvântare, Te rugăm.

Binecuvântează-¡ pe fratele şi sora Williams de aici, pe care îi iubim pentru că sunt slujitorii Tăi. Doamne, noi credem în smerenie, iar ei se închină la picioarele Tale. Suntem atât de bucuroşi să vedem cum lucrezi în familia lor, cu fiicele şi fiul lor. Cât eşti de bun cu ei!

Binecuvântează-l pe fratele Rose şi pe ceilalţi de aici, pe fraţii mei predicatori şi pe surorile mele, pentru că sunt copiii Tăi. Ajută-mă, Doamne, pentru că vreau să pun şi eu umărul alături de ei şi să presez înainte. Doamne, ajută-mă să stau acolo şi fă Tu presiunea.

Încredinţăm totul pe braţul Tău şi ne încredinţăm şi pe noi în mâna Ta, în timp ce mergem mai departe şi Te rugăm să faci o mare trezire. Îngăduie ca fraţii mei predicatori să înveţe ceva de aici, şi de îndată ce se va încheia această adunare, să meargă şi să-şi pună bisericile în clocot. Ajută-ne să aprindem acest foc, Doamne şi fie ca Duhul Sfânt să înflăcăreze acele flăcări până când întreaga comunitate va arde în Focul de la Rusalii. Te rugăm să ne dai aceasta, şi ne încredinţăm în mâna Ta în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.

Îmi pare rău că v-am ţinut atât de mult, fiindcă este aproape amiază. Cred că vom putea rămâne şi la Cină. Sunt foarte recunoscător că sunt aici, iar frăţia şi cooperarea voastră înseamnă mult pentru mine.

Fraţilor, câţi dintre voi sunt din bisericile în care voi merge săptămâna aceasta? Ridicaţi mâinile. Este bine. Vă mulţumesc. şi vă invităm pe toţi la adunările din săptămâna aceasta.

Acum predau serviciul fratelui Williams, pentru încheiere. (Fratele Williams spune: „Poţi face aceasta mai bine decât mine.”). În ordine.

Atunci să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Câţi dintre voi vor să meargă la altar în dimineaţa aceasta, şi vor cu adevărat o chemare la altar în inima lor? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Doamne, ajută-mă să fiu ceea ce trebuie să fiu, pentru că eu sunt lutul, iar Tu eşti Olarul.” Dumnezeu să vă binecuvânteze.

În timp ce lăsaţi mâinile jos, vreau să vă întreb dacă este cineva care nu L-a primit pe Hristos? Poate ai fost sub o influenţă care nu a fost bună deloc.

Poate nu L-aţi acceptat niciodată şi nu aţi dorit să spuneţi în dimineaţa aceasta: „Doamne, lasă Cuvântul să mă cufunde astfel încât să-mi acopăr faţa şi picioarele în smerenie şi să îngenunchez la altarul Tău până când serafimii vor aduce slava lui Dumnezeu în sufletul meu şi mă vor acoperi cu Focul Tău sfânt.” Doriţi să ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Frate Branham roagă-te şi pentru mine, fiindcă am nevoie de rugăciune.”? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Cei care aţi ridicat mâna, aţi luat o decizie în inimile voastre. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Altcineva? Să ridice mâinile şi câteva din surorile noastre şi să spună: „Frate Branham oamenii spun că eşti un urâtor al femeilor, dar eu nu cred aceasta. Dimpotrivă, cred că mă iubeşti pentru că sunt sora te.” Sigur că te iubesc, soră, dar încerc să-ţi spun adevărul. Eu nu vreau să fii influenţată de Marilyn Monroe, ci vreau să fii influenţată de Isus Hristos şi de Cuvântul Lui. El este Cuvântul. Dacă Cuvântul nu te influenţează, nu o poate face nici Hristos deoarece El este Cuvântul. Voi ştiţi aceasta.

Cu puţin timp în urmă am avut o vedenie: Eram în pădure şi patrulam. Am văzut două femei, iar una dintre ele ¡-a zis celeilalte: „Soră, crezi că este corect ca fratele Branham să strige aşa la noi? Dacă ar fi Isus aici, El nu ar face aceasta.” Eu stăteam chiar acolo, dar ele nu ştiau cine eram, aşa că le-am zis: „Omul acela trebuie să aibă dreptate. Nu contează dacă L-aţi văzut pe Isus, nici dacă este sau nu aici, El nu-Şi poate schimba Cuvântul, pentru că dacă ar face-o, ar fi la fel ca noi.”

Da, aceasta aşa este,” au răspuns ele. Frate şi soră, nu puteţi vedea că Hristos este drept şi nu-Şi poate schimba Cuvântul? El este Cuvântul.

Mai este cineva? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Aminteşte-mă şi pe mine, frate Branham. Roagă-te pentru mine fiindcă ştiu că sunt greşit.” Vreţi să ridicaţi mâinile? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este bine. Este în ordine. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Fiţi sinceri şi faceţi totul din inimă.

În următoarele nopţi aş vrea să vorbesc despre lucrurile care vin din inimă. De aceea sunt aici şi în dimineaţa aceasta. S-a întâmplat ceva, este Ceva care m-a chemat aici în Arizona. Sunt aici pentru ceva.

Milioane de oameni mor în ruşine şi păcat

Ascultaţi plânsetul lor trist şi amar.

Ce-¡ determină pe oameni să facă lucruri greşite? Faptul că în ei este o sete. Dumnezeu îi determină să înseteze după El, dar ei încearcă să satisfacă această chemare sfântă cu lucrurile lumii, devenind membrul unei biserici, mergând la dans sau făcând alte lucruri de felul acesta. Ce fac ei? Îl lasă pe diavol să-¡ satisfacă prin lucruri care de fapt nu le satisfac sufletul. O, Doamne, îndepărtează aceasta în această dimineaţă.

Mi-ar plăcea să văd grupul acesta de oameni uns cu Duhul Sfânt. Mi-ar plăcea să se întâmple ceva care să ne ia de aici, pe mine şi pe tine, pe noi toţi, şi să plecăm de aici sub influenţa Duhului Sfânt, ca să câştigăm suflete pentru Isus Hristos. Am văzut ridicate vreo treizeci de mâini. Ei vor să vină să se pună în ordine cu Dumnezeu, dar există cel puţin opt sau zece suflete care sunt păcătoase şi nu L-au acceptat niciodată.

Să ne rugăm. Credeţi din adâncul inimii voastre pentru că tot ce puteţi face este să credeţi. Restul trebuie să facă Dumnezeu. „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar aceasta ¡ s-a socotit ca neprihănire.” Aceasta a fost tot ce a putut face Avraam: el a trebuit să creadă, iar Dumnezeu a trebuit să facă restul. Vedeţi? Tot ce puteţi face voi este să credeţi.

Acum plecaţi-vă capetele cu sinceritate, pentru un moment de rugăciune.

Doamne Dumnezeule îmi dau seama că dacă ar fi doar o pereche de mâini, ce fel de rugăciune aş fi putut înălţa pentru acea persoană? Doar cum mi-ar fi condus Duhul Sfânt inima.

Odată, am stat şi eu în locul unde stau ei, eram un păcătos şi nu-L cunoşteam pe Hristos sau salvarea. Dar într-o zi, Te-am acceptat, Doamne. Nu voi uita niciodată ziua aceea, pentru că mi-a schimbat viaţa. Ştiu că aceasta nu este contrar Cuvântului, ci este conform Cuvântului.

Tată, în felul meu umil de a face lucrurile, Te rog să-¡ primeşti pe cei care au ridicat mâna. Doamne, Te rog să-¡ primeşti şi pe cei care nu au ridicat mâinile dar sunt în nevoi. Scoate afară toată lumea; scoate dorinţele acestei lumi; scoate-le din fraţii şi surorile mele. Scoate-le din mine, Doamne, pentru că şi eu sunt ca ei. Noi toţi suntem în Templul lui Dumnezeu şi vedem cât suntem de mici şi neînsemnaţi, şi cât de mare eşti Tu.

O, Doamne, fii milostiv cu păcătoşii aceştia, fiindcă mijlocesc pentru noi toţi. Ia acest grup, ia-mă şi pe mine, Doamne, şi curăţă-ne. Fă-ne făpturi noi, fiindcă Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Te rog să-¡ primeşti, pentru că-¡ predau Domnului şi mă predau şi pe mine. Predau căile mele, gândirea mea, felul meu de a face lucrurile. Ajută-mă să nu mai am gândurile mele şi să nu mai merg pe căile mele. Îngăduie ca totul să fie curăţat, astfel ca de acum înainte să am numai gânduri curate şi sfinte. Îngăduie ca toată viaţa mea să fie viaţa Lui. Vorbeşte prin mine, şi atunci voi spune numai ceea ce spui Tu.

Tu ai hotărât ca Evanghelia Ta să fie predicată de oameni. Ai fi putut să hotărăşti ca ea să fie predicată de vânt; ai fi putut să rânduieşti să fie predicată de soare sau de lună, dar Tu l-ai ales pe om. Nimeni nu poate schimba aceasta, de aceea Tu îi aştepţi pe oameni. Nu aştepţi stelele, pentru că ele Te ascultă. Şi vânturile Te ascultă, Doamne, dar noi oameni nu suntem buni şi nu Te ascultăm. Te rugăm să ne ierţi, Doamne. Ne vei ierta?

Iartă-ne şi fă-ne pe toţi predicatori, pe fiecare în felul lui şi la locul lui, ca să poată face ce este bine. Ne încredinţăm pe braţul Tău şi Te rugăm să ne faci slujitorii Tăi, predicatori ai Cuvântului, fiindcă Te rog în Numele lui Isus Hristos.

Tu ne-ai învăţat pe toţi că trebuie să ne rugăm aşa:

Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-Se Numele Tău;

vie Împărăţia Ta; facă-Se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre precum iertăm şi noi greşiţilor noştri. Amin.

Să nu vă lăsaţi niciodată.

Lui ¡-a păsat de tine.

Lui ¡-a păsat de tine

Lui ¡-a păsat de tine,

Prin lumină şi întuneric,

Lui ¡-a păsat de tine.

Nu ne-a arătat El aceasta? Să ne prindem de mâini. Spuneţi: „Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.”

Lui ¡-a păsat de tine…

– Amin –

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *