Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – EU SUNT, NU VĂ TEMEȚI !

23 Ianuarie 1961 – Beaumont, Texas

Este atât de bine să fim aici din nou în seara aceasta. Ieri am avut un timp minunat, iar astăzi am trăit toată ziua în atmosfera pe care am avut-o în adunare. Aşadar, sunt fericit pentru că în seara aceasta sunt din nou în slujba Domnului. Îmi pare rău să văd că atât de mulţi oameni sunt nevoiţi să stea în picioare, pentru că nu avem o sală potrivită, în care să aveţi toţi locuri, dar ştim că dacă aveţi răbdare încă puţin, Domnul vă va răsplăti cu siguranţă. Sunt sigur de aceasta, pentru că Domnul îi răsplăteşte întotdeauna pe cei care au răbdare.

În Isaia 40.31 scrie: „…cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.”

În ultimele zile, am predicat mult în faţa voastră şi am chemat rânduri mici de rugăciune, de aceea cred că în seara aceasta le datorez oamenilor un rând mai mare de rugăciune. Acesta este motivul pentru care le-am spus băieţilor să împartă numere de rugăciune pentru după-amiaza aceasta. Cred că au făcut aceasta, da? Au făcut-o? În ordine. Mulţumesc, frate Gene. Îi vom chema imediat sus. L-am rugat pe fratele Moore să vorbească el în locul meu, în seara aceasta, pentru ca eu să fac un singur lucru: să vin şi să mă rog pentru bolnavi. Aţi vrea să faceţi aceasta? Vrea cineva să vină şi să vorbească în locul meu?

Aceste batiste au fost trimise aici ca să ne rugăm peste ele şi noi o vom face cu credinţă şi respect. Ne amintim că Biblia spune că putem să ne rugăm peste haine. Mulţi oameni le ung cu untdelemn şi apoi le trimit la cei bolnavi, dar noi trimitem mii şi mii în fiecare lună, în jurul lumii. Dacă aveţi nevoie de una, trebuie doar să scrieţi la biroul nostru de ce o doriţi, şi noi vă vom trimite una, fără plată, deoarece nu luăm bani pentru ceea ce facem.

Dacă nu greşesc, Biblia spune că Pavel nu s-a rugat niciodată peste ele şi nici nu le-a uns, ci erau luate pur şi simplu de pe trupul lui. Eu cred că ceea ce făcea Pavel era biblic, voi nu credeţi la fel? Ştiţi de unde cred eu că a luat exemplu? Odată, când a murit un copil, Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Ia toiagul meu şi pune-l peste copil!” Elisei ştia că Duhul Domnului era peste el şi că tot ce atingea era binecuvântat, de aceea a spus: „Ia toiagul meu şi pune-l peste copil!” Eu cred că de acolo a luat Pavel exemplul de a pune ceva peste cineva bolnav; nu pot să cred că el ar fi făcut ceva nebiblic. Desigur, noi nu suntem Pavel, dar Isus este încă Acelaşi şi astăzi. Înţelegeţi? El este încă acelaşi Dumnezeu. Şi pentru că nu este părtinitor, Dumnezeu v-a trimis păstori, evanghelişti, etc., ca să puteţi crede în acelaşi Dumnezeu pe care L-a reprezentat Pavel. Iar dacă avem aceeaşi slujbă pe care a avut-o şi Pavel, înseamnă că aceleaşi lucruri care au avut loc în adunările lui Pavel, au avut loc şi au loc şi în adunările noastre.

Înainte de a începe să ne rugăm pentru bolnavi, aş vrea să-mi pun mâinile şi să ne rugăm pentru aceste batiste.

Dacă aţi observat, în cărţile editate cu campaniile din Africa de Sud, sunt fotografii cu sacii care s-au umplut cu batiste pentru cei bolnavi, Cred că sunt şaisprezece sau optsprezece saci pentru iarbă. Într-o seară când i-am chemat în faţă, oamenii au umplut acei saci cu batiste, scrisori şi alte lucruri, iar unul dintre reporteri a spus: „Fratele Branham este foarte superstiţios, deoarece s-a rugat peste bucăţi de haine şi batiste.” Vorbesc aşa pentru că nu cunosc Scripturile. Aceasta este tot. Ei sunt oameni scumpi, dar pur şi simplu nu înţeleg. Aşa sunt mulţi dintre ei astăzi: sunt oameni drăguţi, dar de multe ori nu înţeleg. Noi trebuie să mergem însă mai departe.

Dacă doriţi să ne scrieţi la Jeffersonville, vă rog să cereţi şi veţi primi o bucată de pânză peste care m-am rugat. Nu vă pot trimite batiste pentru că sunt prea scumpe. În schimb, am trimis mii de asemenea bucăţi de pânză, în fiecare lună. Iau o panglică şi o tai bucăţi, după care mă rog peste acele bucăţi mici. O soră din Illinois se ocupă cu tăierea şi pregătirea lor. Nu este foarte scump, dar, oh, am uitat să plătesc cam o sută de dolari pentru ele. Le primim în nişte cutii mari, iar eu mă rog pentru ele. Scriem şi o scrisoare şi avem un adevărat lanţ în jurul pământului. Avem mai multe minuni făcute de acele bucăţi de haine, decât aici, în adunări, pentru că ajung la mai mulţi oameni.

Aş vrea să vă spun ceva în legătură cu aceasta. Cu vreo doi ani în urmă, am trimis o bucată de haină în Germania, împreună cu o scrisoare în care am scris: „Dacă păstorul tău este credincios, cheamă-l la tine. Dacă ai păcătuit, mărturiseşte păcatul şi îndreaptă totul; fă totul corect, pentru că Dumnezeu vindecă numai dacă faci aşa.” Înţelegeţi? Aşadar, chemaţi-l pe păstor, iar dacă aţi făcut ceva rău, mărturisiţi acel lucru, deoarece Biblia spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5.16). Şi vă mai spun: „Dacă nu aveţi un păstor care să creadă în vindecare, poate aveţi un vecin sau un membru al bisericii, pe cineva cu care puteţi vorbi şi în care aveţi încredere.”

Aşa se face că femeia aceasta din Germania şi-a chemat vecina şi i-a spus: „Dacă am făcut ceva greşit, sunt gata să îndrept lucrul acela, dar nu ştiu despre ce ar putea fi vorba.” Fusese invalidă într-un scaun cu rotile timp de douăzeci şi ceva de ani. S-au rugat împreună, apoi au luat batista şi au pus-o peste micuţa femeie invalidă, iar pe dosul scrisorii în care şi-a scris mărturia, a spus: „Diavole bătrân, te-ai odihnit mulţi ani în mine; acum ieşi afară!”, apoi s-a ridicat din scaunul cu rotile şi a început să umble. Da, domnilor. „Diavole bătrân, te-ai odihnit mulţi ani în mine; acum ieşi afară!” Iată cât este de simplu!

Îmi amintesc că în timpul uneia dintre primele noastre misiuni din vest, eu şi fratele Moore ne-am rugat pentru indienii din San Carlos. Da, vă gândeaţi la aceasta? Poate Domnul vrea să spun ceva despre aceasta. Eram acolo jos cu spaniolii, aceea fiind prima dată când m-am rugat pentru indieni, şi în adunarea pe care o ţineam în Phoenix, în auditoriul liceului Byrd, au venit doi indieni: un alcoolic şi un bărbat bolnav de tuberculoză. M-am bucurat mult când am văzut că erau aduşi pe platformă şi indieni, fiindcă ei trec printr-o situaţie grea din cauza americanilor. M-am rugat Domnului şi L-am întrebat dacă vrea să-i vindece pe cei doi indieni şi m-am gândit că dacă o va face mă voi întoarce în rezervaţie. Chiar înainte de a mă întoarce în California, cineva mi-a spus că au fost vindecaţi amândoi, aşa că a trebuit să ne întoarcem în rezervaţie, şi îmi amintesc că m-am dus acolo şi am vorbit cu acei indieni cu acei apaşi care erau oameni mari şi puternici. Eu le-am zis: „Ştiu cum vă simţiţi, dar în ce mă priveşte, cred că este greşit să trimitem milioane de dolari peste mări, ca să construim acele avioane militare şi să facem bombe, care vor fi trimise apoi împotriva noastră ca să fim bombardaţi de ele, în timp ce indienii noştri mor de foame în fiecare an, în prerie.” Faptul că facem aşa ceva este o pată pe steagul nostru. În fond, acest pământ le aparţine lor; noi doar i-am asuprit şi le-am ocupat ţara. Cum ne-am simţi dacă ar veni japonezii şi ne-ar asupri sau ar face altceva de felul acesta? Am avea acelaşi simţământ, deoarece şi ei sunt oameni.

Eu le-am spus: „În privinţa aceasta nu pot să vă ajut, fiindcă sunt doar un simplu american; sunt doar o persoană care votează aşa cum votaţi şi voi şi are aceleaşi drepturi pe care le aveţi voi toţi. Eu nu am venit aici să vă vorbesc despre această naţiune, ci vreau să vă vorbesc despre Cineva care vă va trata corect, despre Isus Hristos.”

Când am chemat rândul de rugăciune, nu a venit nimeni. Înainte eram nevoiţi să-i ţinem pe loc cu mai multe grupuri de uşieri, dar acum nu a venit nimeni. M-am uitat la fratele Jack şi el s-a uitat la mine. În cele din urmă, interpretul s-a dus acolo… Cum se numea femeia care traducea? Cred că aparţinea de „Adunările lui Dumnezeu.” Am uitat cum se numea. Cum? Mitchell, doamna Mitchell. Poate că cei care sunteţi de la „Adunările lui Dumnezeu”, vă amintiţi. Noi am stat afară pe trepte, cu microfoane mari şi totul arăta ca în vechime, cu acele căruţe acoperite şi cu oamenii stând pretutindeni în jur, în razele soarelui. Veniseră căpeteniile bătrâne şi alţi indieni, şi stăteau acolo pe malul râului San Carlos.

După o vreme, interpretul s-a dus şi a adus o femeie indiancă. De îndată ce a venit, am văzut că avea încheieturi mari şi nu ştia nici un cuvânt în limba engleză, dar m-a privit în ochi. Am privit-o câteva minute, apoi am zis: „Femeia aceasta are o boală venerică. S-a îmbolnăvit din cauza felului în care a trebuit să trăiască.” Femeia m-a privit foarte ciudat şi a spus: „Aşa este.”

Următoarea care a venit, a fost o fetiţă care îşi ţinea capul aplecat, iar eu am spus: „Această fetiţă este fiica unuia dintre bărbaţii importanţi din trib, şi şi-a pierdut auzul şi graiul din cauza febrei. Este surdă şi mută de mai mult de doi ani, timp în care nu a vorbit şi nu a auzit nimic. O cunoaşteţi cu toţii pentru că este de aici din rezervaţie. Isus Hristos îi iubeşte pe indieni şi îi va vindeca.” După ce am spus aceasta, mi-am întins mâinile peste fetiţă şi i-am spus interpretei: „Să nu traduci aceasta.” Apoi, m-am rugat şi am spus: „Doamne, fă-mi trecere înaintea acestor oameni.” M-am rugat pentru fetiţă, după care m-am apropiat de ea şi am întrebat-o: „Mă auzi?” Ea s-a întors şi m-a privit cu faţa aceea murdară şi înconjurată de păr negru. Am întrebat-o din nou: „Mă auzi?”, iar ea a spus… (Fratele Branham o imită pe fetiţă vorbind). Atunci am spus: „Fetiţa va vorbi mai bine”, dar mama ei s-a întors şi a spus: „Deja vorbeşte foarte bine.”

Următorul a fost un băieţel. Avea părul aspru ca şi coama unui cal şi stătea cu capul plecat. I-am zis să se uite la mine şi am spus: „Are strabism, nu-i aşa?” (avea ochii încrucişaţi). Mama lui era o femeie dură, aşa că l-a prins pur şi simplu de păr şi l-a tras în spate ca să i se vadă ochii. Am văzut că se temea de mine. Aveam la mine o bucată de gumă de mestecat, aşa că i-am dat-o s-o miroasă şi m-am împrietenit cu el. Stătea cu capul plecat în continuare şi privea în jur cu ochişorii aceia încrucişaţi. L-am luat în braţe şi m-am gândit: „Doamne, dacă m-ai ajutat vreodată, Te rog s-o faci acum. Dacă îmi vei face trecere înaintea lor, vor crede.” Înţelegeţi? I-am pus capul micuţ pe umărul meu şi am zis: „Doamne, Te rog să-i îndrepţi ochii.” Şi am adăugat cu voce tare: „Ridicaţi-vă capetele. Dacă ochii băieţelului nu se vor îndrepta înainte să părăsească braţele mele, sunt un profet fals. Dar dacă ochii lui sunt îndreptaţi, să credeţi că vin cu un Mesaj de la Isus Hristos pentru voi.” L-am întors pe băieţel cu faţa spre ei, iar dacă aici avem un rând de rugăciune, acolo am avut o grămadă. Praful se ridica din toate părţile şi nimeni nu reuşea să ajungă în rând pentru că toţi se luptau, se împingeau, strigau şi săreau unii peste alţii.

Următoarea a fost o indiană bătrână care venea din spate. Acolo era şi un băiat de vreo optsprezece ani, care striga. El s-a urcat şi a trecut peste toţi; era destul de puternic, aşa că a trecut de toţi şi a ajuns următorul în rând.

Eu i-am zis: „Fiule, nu tu eşti următorul, ci femeia aceasta.”, dar nu am reuşit să-l fac să înţeleagă. Fratele Jackson care este şi el un om bine făcut, şi care a fost tâmplar, l-a apucat şi l-a dat la o parte, aşa că a venit indiana bătrână de care v-am spus. Nu o voi uita cât voi trăi. Cârjele ei erau făcute din două cozi de mătură cu câte o bucată de lemn pus deasupra, care erau căptuşite de jur împrejur cu cârpe. Cred că avea artrită şi folosea cârjele ca să se poată deplasa. Părea să aibă cel puţin optzeci de ani. A pus cârjele jos şi a făcut un pas, după care şi-a tras şi celălalt picior… O priveam nemişcat, iar ea a venit până la mine şi mă privea tremurând. O, vai! I-am văzut părul cărunt împletit şi ridurile adânci de pe faţa udată de lacrimile care curgeau din ochii ei, ca râul din apropiere, aşa că m-am gândit: „Este mama cuiva… Fără îndoială, mâna aceea bătrână a şters multe lacrimi din ochii multor copii care plângeau şi a trecut prin multe vremuri grele.” Femeia stătea pur şi simplu în faţa mea şi mă privea fără să spună nimic. Deodată a început să zâmbească, a luat în mână o cârjă, apoi pe cealaltă, mi le-a dat mie şi a păşit mai departe la fel de normal ca fiecare dintre noi. N-a fost nevoie de nici o rugăciune pentru ea, deoarece a crezut şi a păşit pur şi simplu mai departe prin credinţă.

Am continuat tot aşa şi cred că ne apropiam de zorii zilei. Stătusem acolo toată noaptea până aproape de ora patru dimineaţa. Am observat că indienii care veneau erau uzi de la brâu în jos, aşa că am întrebat: „De ce sunt uzi?” Şi interpreta mi-a răspuns: „La început, au crezut că eşti un profet fals, dar acum trec prin râu, deoarece trecerea este puţin mai jos, merg în prerie şi-i aduc cu ei şi pe cei dragi, ca să te rogi pentru ei.”

Ei se vor ridica în ziua judecăţii cu generaţia de oameni albi şi îi vor condamna pentru că mulţi dintre ei nu lasă nici măcar umbra să le treacă pe la uşa adunării.

Îmi mai amintesc de un caz de acolo… Vă rog să mă iertaţi pentru că iau din timp, dar „Credinţa vine în urma auzirii.” Noi biruim prin Cuvântul mărturiei noastre. Acolo am avut un caz minunat. Este vorba de un indian bătrân. Pentru că nu aveau o targă pe care să-l pună, l-au pus pe o scândură sub care erau puse patru beţe. Braţele bătrânului erau întinse deoparte a  scândurii, iar genunchii în atârnau în partea cealaltă. Îl aduceau doi bărbaţi mari şi puternici care erau uzi butuc. Eu l-am întrebat pe unul dintre ei, pentru că urmau la rând: „Vorbeşti engleza?”

„Puţin,” a răspuns el.

„Nu te temi că te vei îmbolnăvi de pneumonie pentru că eşti atât de ud?”

„Nu. Isus are grijă de mine, pentru că l-am adus pe tatăl meu.”

„Crezi că Isus Hristos îl va vindeca pe tatăl tău?”

„Da. De aceea l-am adus.”

„În ordine”, am spus eu, după care am adăugat: „Adu-l aici.”

Mi-am pus mâinile peste bătrân. Avea părul lins şi tremura, iar eu am zis: „Doamne, ai milă de el. Te rog să-l vindeci pentru slava lui Isus Hristos.” După ce am spus aceste cuvinte, le-am zis: „Puteţi să-l luaţi! Să vină următorul.” După câteva minute, am auzit gălăgie şi am văzut o agitaţie mare printre indienii din partea aceea. M-am uitat să văd ce se petrece şi l-am văzut pe indianul bătrân pentru care mă rugasem, păşind cu scândura pe umăr; mergea printre ei şi le făcea tuturor cu mâna, pe deplin sănătos.

Vedeţi? Noi încercăm să complicăm totul şi ne întindem mai sus de vârf pentru a încerca să găsim ceva. Înţelegeţi? Încercăm să facem lucrurile să pară misterioase, când sunt de fapt cât se poate de simple. Cu cât rămâneţi mai simpli, cu atât va fi mai bine. Nu săriţi şi nu încercaţi să presaţi voi lucrurile, ci doar primiţi-le cum vi le dă El. Dacă încercaţi să faceţi ceva de la voi înşivă, veţi sări peste acele lucruri şi nu veţi vedea nimic. Aceasta fac teologii noştri: sar peste vârfurile unor lucruri încercând să afle ce se află chiar lângă voi. Înţelegeţi? Este atât de simplu! Biblia spune că nici măcar un om fără minte nu se poate rătăci pe această cale. Aşa este. Evanghelia este foarte simplă.

Mă întreb ce va fi când vom ajunge pe partea cealaltă?

Îmi amintesc că după o adunare, am fost în Columbia Britanică, iar după câteva săptămâni ne-am întors din excursia de vânătoare pe care o făcusem. Aveam barba foarte lungă şi miroseam ca un cal din cauză că nu mă mai spălasem de câteva săptămâni. Aveam douăzeci şi unu de cai cu noi şi trebuia să stăm tot timpul cu ei. Aveam pe cap o pălărie mare cu marginile lăsate din cauza ploilor şi zăpezilor pe care le înfruntaserăm, şi eram cât se poate de murdar.

Ne-am oprit într-un loc micuţ numit „Pinii din Est”, sus, în nordul Columbiei Britanice, pe strada Hallocane. Am văzut câţiva indieni care se plimbau pe acolo, cu mocasinii lor albi şi am observat şi o femeie cu faţa roşie, care mă privea foarte insistent. Nu ştiu dacă este dintre eschimoşi sau dintre indieni. Nu înţelegeam cum m-ar putea recunoaşte, deoarece aveam o barbă foarte mare. Mi-am aranjat puţin hainele, iar atunci am simţit că cineva m-a bătut pe umăr. M-am întors, iar femeia de care v-am spus, m-a întrebat:

„Iartă-mă, te rog, nu eşti cumva fratele Branham?”

„Ba da, doamnă,” am răspuns eu. „De unde mă cunoşti?”

„Te-am văzut într-o fotografie.”

„Unde?” am întrebat eu.

„Unul dintre oamenii care conduc săniile cu câini, trece o dată pe an pe la noi, şi ne-a adus cartea ta intitulată: „Profetul vizitează Africa de Sud.” Vedeţi?

Aţi auzit vreodată de fratele  Rasmussen? Şi-a pierdut cheile de la maşină, iar eu m-am dus la Dawson Creek. Oh, este un oraş mare care are în jur de cinci sau şase sute de  oameni. Chiar la începutul străzii Hallocane, am văzut un afiş cu o cheie mare şi m-am gândit: „Poate îl voi convinge pe om să ne facă o cheie.” Acolo stătea omul de care vreau să vă spun. Faţa şi nasul lui erau cât palma mea; erau umflate şi roşii. Purta un hanorac, iar eu l-am întrebat:

„Ai putea face o cheie de maşină?”

„Nu, domnule, nu pot,” mi-a răspuns el.

Am spus: „Mulţumesc”, şi m-am întors să plec, dar am simţit că cineva mă trăgea înapoi. M-am întors, şi am văzut nişte ochi micuţi care mă priveau cu atenţie din blana aceea. Omul acela m-a privit în ochi, apoi a zis:

„Da, cred că am dreptate.”

„Ce vrei să spui, domnule?” l-am întrebat eu.

„Eşti fratele Branham, nu-i aşa?” m-a întrebat el.

„Da, domnule. De unde mă cunoşti?”

Atunci a început să plângă; în timp ce lacrimile i se prelingeau pe barbă, a venit şi m-a îmbrăţişat zicând:

„Eu sunt fratele tău. Am una din cărţile tale. Am şapte sau opt barăci pe ruta unde punem capcane pentru animale şi îmi ia cam două săptămâni să parcurg toată distanţa aceea cu o sanie trasă de câini. Eu am îngenuncheat în multe nopţi, în acele cabane, şi m-am rugat pentru tine la lumina unei lumânări.” Şi a adăugat: „Am primit botezul Duhului Sfânt, sunt fratele tău.”

Când vom ajunge cu toţii în ceruri,

O, ce măreaţă va fi ziua aceea!

Când Îl vom vedea cu toţii pe Isus,

Vom cânta şi vom striga biruinţa.

Nu este aşa? Dumnezeu are copii peste tot în jurul lumii. Dacă  ne urcăm pe un vapor… Dacă ne oprim undeva, vom alege un loc şi vom continua să-L mărturisim. Oriunde am fi, orice fel de viaţă am găsi, peste tot este cineva care a auzit de puterea lui Dumnezeu care îi vindecă pe bolnavi.

În seara aceasta, nu voi predica pentru că mă voi ruga pentru bolnavi. Dar pentru că sunteţi obişnuiţi cu adunarea, în următoarele cincisprezece minute şi poate mai mult, vreau să vă atrag atenţia asupra unui text din Scriptură, pe care-l găsim în Matei 14.27.

Aş vrea să fiţi cât se poate de respectuoşi. Înţelegeţi? Ascultaţi cu atenţie ca să puteţi înţelege. Câţi dintre cei prezenţi nu au mai participat niciodată la o adunare de-a mea? Vă rog să ridicaţi mâna. O, aproape jumătate din cei prezenţi nu au mai fost niciodată la una din adunările mele.

Vă spunem un „bun venit,” fratele şi sora mea călători. Noi suntem cetăţeni în această mare Împărăţie a lui Dumnezeu şi ne bucurăm împreună de prezenţa lui Dumnezeu şi de botezul Duhului Sfânt. Deşi mă rog pentru bolnavi, eu nu pretind că sunt un vindecător, pentru că există un singur Vindecător, iar Acela este Dumnezeu. În ce ne priveşte, noi suntem trimişi doar ca slujitori ai Săi, şi vă spun că Isus Hristos vine cu adevărat în curând. Eu Îl aştept, iar dacă nu va veni în seara aceasta, Îl voi aştepta mâine dimineaţă; dacă nu va veni săptămâna aceasta, Îl voi aştepta săptămâna viitoare; dacă nu va veni în anul acesta, Îl voi aştepta în anul viitor, pentru că vreau să fiu pregătit atunci când va veni.

El a spus că „Aşa cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” Apoi, am aflat că în Sodoma erau un grup de păcătoşi, sodomiţi, dar era şi un grup de credincioşi căldicei care reprezentau biserica ce trăia printre ei. Lot şi familia lui erau oameni sfinţi, iar păcatele oraşului îi chinuiau sufletul… Dar mai este un grup ales care era cu Avraam, cei chemaţi afară. Fiecare din cele trei grupuri au primit câte un semn. Eu cred că  semnul pe care l-a făcut Îngerul Domnului care S-a arătat acolo în trup de carne, este semnul arătării lui Hristos în Biserica Sa, în zilele din urmă.

Isus a spus în Ioan 14.12: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” El a mai spus: „Peste puţină vreme, lumea (ordinea lumii), nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea (Biserica, credincioşii, cei chemaţi afară, cei aleşi), pentru că Eu („Eu”, nu altcineva; „Eu”, pronume personal) voi fi cu voi, şi în voi, până la sfârşitul lumii.” Şi Evrei 13.8: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Dacă El este şi astăzi Acelaşi ca atunci, înseamnă că El este Acelaşi Salvator, Acelaşi Vindecător, Acelaşi Mare Preot, Acelaşi Domn; El este exact la fel cum a fost atunci, numai că în loc să locuiască într-un trup de carne numit „Isus”, Dumnezeu locuieşte în Biserica Sa, în trupul vostru, în trupul meu, pe care El l-a sfinţit cu propriul Său sânge, ca să ne poată curăţa prin spălarea apei Cuvântului şi să-I prezinte lui Dumnezeu o Biserică fără pată şi fără zbârcitură. „Lucrările pe care le fac Eu… Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred,” supranaturalul.

În ordine. În Matei 14.27 scrie:

Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi.”

Vă rog să ţineţi aceasta în minte, cu respect, mai ales cei care sunteţi bolnavi. Aş vrea să ţineţi minte aceasta şi voi, cei care nu sunteţi salvaţi, cei care nu aţi venit în părtăşie cu Duhul, iar eu mă voi grăbi cât voi putea de repede, pentru a chema rândul de rugăciune.

Să privim această conversaţie dintre Isus şi ucenicii Săi, să dramatizăm puţin, pentru ca tinerii să poată înţelege ce vreau să spun. Soarele tocmai apusese sau era gata să apună după linia orizontului, în vest, aşa că erau ultimele licăriri pe Marea Galileii. Pot vedea braţele musculoase ale pescarilor, în timp ce împingeau barca în apă, iar oamenii stăteau pe mal, plângeau şi le făceau cu mâna. După ce barca a fost împinsă de pe nisip în apă, Petru a urcat la bord şi şi-a ocupat locul lângă fratele său, Andrei… Au tras o dată sau de două ori din vâsle, iar după ce s-au îndepărtat puţin de mal, le-au făcut cu mâna celor de pe ţărm.

După o vreme, pe când începea să se însereze şi erau deja departe de privirile celor rămaşi pe mal, Ioan, care era cel mai tânăr dintre ucenici, a aşteptat puţin, nu a mai vâslit câteva minute ca să-şi recapete suflarea, fiindcă mai aveau mult de vâslit pentru a traversa lacul. Şi în timp ce-şi trăgea sufletul şi îşi ştergea transpiraţia de pe faţă, cred că a spus:

„Fraţilor, putem fi siguri că Omul pe care-L urmăm nu este un înşelător. Astăzi, când am stat la pieptul Lui şi L-am privit cum a luat acei peşti mici şi i-a frânt în două, am văzut cum înainte să dea mai departe bucata aceea, a apărut o altă bucată de peşte prăjit acolo. Am văzut cum a luat şi pâinea, a frânt-o şi le-a dat-o, fraţilor. De fiecare dată când a rupt o bucată de pâine, înainte s-o dea mai departe, apărea o altă bucată de pâine şi tot aşa.”

Aş vrea să vă întreb ce fel de bucată a dat El mai departe? Nu o grămadă de grâu, ci o pâine care era deja coaptă. Această pâine nu a trecut prin cuptor, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul primei minuni pe care a făcut-o în Cana, când a transformat apa în vin. Atunci, El nu S-a dus în vie să adune strugurii şi să-i zdrobească pentru a deveni vin, ci a trecut peste procesul acela, fiindcă era chiar Creatorul.

Aşadar, la marea înviere, El va trece peste mamă şi tată, pentru a da naştere copiilor Săi. El va vorbi, iar noi vom ieşi din ţărână, aşa cum a procedat şi cu Lazăr.

Presupun că Ioan a continuat: „Astăzi a fost o zi în care mi-au fost îndepărtate din minte toate îndoielile, aşa că indiferent cât de mulţi rabini şi învăţători se ridică şi spun că El nu este Dumnezeu, eu ştiu că El este. Îmi amintesc vremea când îmi citea mama din Sfintele Scripturi, din cartea Exodului. Mi-a citit cum oamenii aceia erau flămânzi, ca cei de astăzi, iar El le-a dat pâine din cer. Când am auzit aceasta, am întrebat-o pe mama: „Mamă, Dumnezeu are în cer un cuptor mare pe care l-a folosit ca să coacă pâinea aceea?” „Nu, scumpule”, mi-a răspuns ea. „Dumnezeu este Creatorul.” Astfel, când L-am văzut frângând pâinea aceea, astăzi, am ştiut că este Acelaşi Creator. Nu arăta El ca IaHVeH, în timp ce stătea acolo, privea mulţimea şi frângea pâinea dând-o mai departe? Am ţinut minte toate relatările din Biblie pe care obişnuia să mi le citească mama despre felul cum Şi-a hrănit IaHVeH poporul cu pâine din ceruri. El este şi astăzi acelaşi, fraţilor, pentru că în această zi, L-am văzut pe IaHVeH cum a frânt pâinea, a înmulţit-o şi a dat-o poporului flămând. Cu siguranţă, El trebuie să fie Cel ce spune că este: Fiul lui Dumnezeu.”

Atunci, tânărul Ioan a fost întrerupt de Simon Petru care avea întotdeauna ceva de spus. El a spus: „În timp ce ne odihnim puţin, vreau să aduc şi eu mărturia mea personală, având în vedere faptul că Ioan ne-a spus-o pe a lui. Îmi amintesc că fratele meu Andrei îmi tot spunea: „Ar trebui să mergi să-L asculţi pe profetul acela care predică şi spune că trebuie să vină Mesia.”

„Cum este îmbrăcat?” l-am întrebat eu.

„Este învelit într-o piele de oaie şi vine din pustie. Eu cred că el este Ilie despre care ni s-a spus că va veni.”

Apoi, într-o zi a venit din nou la mine şi mi-a vorbit despre un tânăr care era aproape de vârsta lui, şi mi-a relatat totul despre Lumina supranaturală care era deasupra Lui.” El mi-a mai zis: „Profetul de care ţi-am spus, a auzit o Voce care a spus cu privire la Tânărul acela: „Acesta este Fiul Meu preaiubit.” Dar eu m-am gândit: „De unde să ştiu eu că pot crede ce spune profetul acela? Nu l-am ascultat niciodată şi nu ştiu nimic despre el”, aşa că am considerat că fratele meu şi-a pierdut minţile şi că ceea ce spune sunt nişte absurdităţi.

Dar într-o zi, El a venit jos, la malul mării, iar atunci m-am gândit: „Cred că voi putea merge să-L ascult, pentru că nu deviez mult de la ruta mea. Voi merge acolo să văd ce spune Omul acela.” De îndată ce am ajuns acolo, am ştiut că era ceva diferit în legătură cu acest Bărbat.

Voi ştiţi, fraţilor, că bătrânul meu tată a fost un mare fariseu. Era foarte religios şi îmi amintesc că întotdeauna ne spunea înainte de a ieşi în larg: „Simon, fiule, să îngenunchem şi să-L rugăm pe IaHVeH, Cel care are stăpânire peste toţi peştii, să ne umple în seara aceasta năvoadele, pentru că avem nevoie de ei. Avem nevoie de pâine, iar ca s-o putem cumpăra, avem nevoie de peşti.” El obişnuia să îngenuncheze şi să se roage pe malul mării.

Într-o zi, l-am privit şi am văzut că părul său a început să încărunţească, iar în altă zi, după ce am prins o mulţime de peşti, stătea jos, pe marginea bărcii, şi a spus că Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune. El mi-a zis: „Simone, fiule, tata îmbătrâneşte şi cât de curând va trebui să dau socoteală, acolo sus, pentru tot ceea ce am spus. Întotdeauna m-am rugat să trăiesc, să văd ziua în care va veni Mesia. Fără îndoială, în ziua aceea va fi multă confuzie, deoarece chiar înainte de venirea lui Mesia se vor ridica tot felul de lucruri false. Acesta este motivul pentru care vreau ca tu, Simone, să nu accepţi nimic decât dacă are semnul lui Mesia. Semnul mesianic este biblic, de aceea să priveşti după el, pentru că în felul acesta Îl vei cunoaşte.”

Îmi amintesc că stăteam pe genunchii lui şi-l ascultam. În timp ce vorbea despre El, ochii i se umpleau de lacrimi, iar eu îl întrebam: „Tată, cum va arăta El?” Şi tata îmi răspundea: „El va fi un Om obişnuit, un Om simplu, la fel ca noi. El va fi un Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa; un Om dispreţuit şi respins. Simone, mulţi vor fi dispreţuiţi şi respinşi, dar acest Bărbat va fi un Profet puternic pentru că Moise a spus: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica un proroc ca mine.” (Deuteronom 18.15).

Moise a fost un simbol desăvârşit spre Hristos, un dătător de Legi, preot, eliberator, aşa cum spune Biblia şi despre El. Moise a spus că Dumnezeu i-a promis că va ridica un profet ca el şi că Acesta va fi mai mult decât un profet. El va fi Dumnezeul Profet. Tu, Simone, îţi vei aminti de Moise, aşa cum au făcut-o toţi predecesorii noştri, fiindcă tot poporul nostru ştie că prorocii sunt trimişi de Dumnezeu. Profetul este un descoperitor al Cuvântului divin; el este un interpret al Cuvântului divin. Astfel, dacă acel proroc spune ceva, iar Dumnezeu întăreşte ceea ce spune el, înseamnă că prorocul acela este de la Dumnezeu. Dacă el spune ceva care este Cuvântul lui Dumnezeu, o făgăduinţa a lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Se întoarce şi legitimează cuvintele lui, să-l ascultaţi. Dar să fii atent şi să nu te laşi înşelat, Simone!”

Tot ce am discutat în ziua aceea se mişca prin mintea mea, deşi tatăl meu murise de mulţi ani. Dar când am mers acolo şi L-am privit pe Omul acela micuţ şi fără frumuseţe, m-am gândit: „Este exact ceea ce mi-a spus tatăl meu cu privire la El. Scriptura spune că El va fi un Om simplu, care nu Se va deosebi de ceilalţi.” Apoi, când am păşit în prezenţa Sa, El S-a uitat la mine şi mi-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” El nu m-a cunoscut numai pe mine, ci a ştiut şi că tatăl meu, care a fost un om duhovnicesc, trecuse deja din viaţă. Am căzut imediat la picioarele Lui şi am spus: „Tu eşti Mesia.”

Acele cuvinte spuse de El au fost suficiente pentru mine, deoarece tatăl meu m-a învăţat Scripturile şi mi-a spus că acesta va fi semnul lui Mesia.”

Atunci, Filip a spus: „Da, Simone, eu am fost acolo şi am văzut cele petrecute. Şi ştii ce am făcut? Am alergat repede peste munte  ca să-l găsesc pe fratele nostru Natanael.

„Îţi aminteşti, Natanael?”

„Sigur că-mi amintesc, Filip.”

„Îmi amintesc că am mers peste munte,” a continuat Filip, „şi l-am găsit pe Natanael rugându-se sub smochin. După ce a terminat rugăciunea, i-am zis: „Natanael, vino să vezi pe cine am găsit noi, pe Isus din Nazaret, Fiul lui Iosif.”

„Îţi mai aminteşti ce mi-ai răspuns?”

„Sigur că da. Ţi-am zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret, dintre acei holly-rollers sau cum vreţi să-i numiţi? Dacă ar fi venit Mesia, El ar fi venit aici, la marele preot Caiafa; ar fi venit şi s-ar fi făcut cunoscut organizaţiei noastre. Nu se poate ca cineva născut acolo jos, un fiu al lui Iosif, să fie Mesia cel aşteptat. Şi îmi amintesc că atunci ai spus ceva care m-a mişcat.”

„Ce am spus?” a întrebat Filip.

„Ai zis: „Vino şi vezi!”

Acesta este într-adevăr un sfat bun. Nu sta acasă şi critica, ci vino să te convingi tu însuţi. Vino, verifică totul cu Cuvântul şi vezi dacă este adevărat. Vino şi convinge-te personal.

Filip a continuat: „Îţi mai aminteşti despre ce am vorbit în timp ce veneam pe drum?”

Barca se balansa încet pentru că micuţele valuri mergeau încoace şi încolo pe suprafaţa mării.

„Da, îmi amintesc,” a răspuns Natanael.

Fiecare îşi aducea mărturia personală despre ceea ce credea el despre Isus. Deci, Natanael a spus:

„Îmi amintesc. Vorbeam despre tine, Simone. Filip m-a întrebat:

„Ţi-l aminteşti pe pescarul acela bătrân care nu ştia să-şi scrie nici numele pe chitanţa pentru peşte?”

„Da,” am răspuns eu.

„El i-a spus care este numele său şi al tatălui său.” Apoi ai continuat: „Tu eşti un om învăţat şi ştii că Biblia spune că Mesia va fi Dumnezeul Profet, iar noi Îl vom recunoaşte pentru că va fi însoţit de semnul unui profet.”

„Da, îmi amintesc,” a spus Filip.

„Şi mi-ai mai spus un lucru: ai spus că El mi-ar putea spune cine sunt, când voi ajunge în prezenţa Lui.”

„Oh, îmi amintesc!” a spus Filip, după care i-a zis lui Natanael:

„N-ai vrea să depui tu mărturie în continuare?”

„Sigur că vreau, fraţilor!”

Când Îl întâlneşti pe Isus, doreşti să le spui tuturor despre aceasta.

Îl pot vedea pe Natanael cum s-a ridicat în picioare în micuţa corabie şi a spus:

„Fraţilor, m-am dus acolo. Când l-am auzit pe Filip vorbind despre Bărbatul acela, m-am gândit: „Cu siguranţă, Filip nu mi-ar spune ceva neadevărat.”, aşa că m-am dus cu el, iar când am ajuns acolo, am văzut un grup mic de oameni.”

Oh, poate era un grup micuţ, ca cel adunat în seara aceasta aici! Natanael a spus că era un grup micuţ de oameni care stăteau acolo. Poate era un rând de rugăciune sau ceva.

Şi Natanael a continuat: „Când am ajuns în prezenţa Lui, El m-a privit şi a spus: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

Când am auzit acele cuvinte, mi-am zis: „Acesta este un lucru ciudat! Eu nu L-am văzut niciodată şi nici El pe mine. De unde ştie că sunt israelit? Puteam fi arab sau grec, pentru că toţi ne îmbrăcăm la fel, aşadar de unde a ştiut că sunt israelit şi că nu sunt viclean?” Aceasta m-a făcut să-L întreb:

„Rabi, de unde mă cunoşti? Nu m-ai văzut niciodată, cum de ştii aceste lucruri despre mine?”

Şi Isus i-a răspuns: „Te-am văzut înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

„Da, îmi amintesc ce ai făcut atunci,” a spus Filip. ”Ai căzut la picioarele Lui şi I-ai zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu; Tu eşti Împăratul lui Israel.”

Vă amintiţi ce a spus atunci rabinul Lewinski? El a zis: „Să nu asculţi aceste lucruri, biserică, şi să nu le crezi! Acesta este Beelzebul; este diavolul care face aceste lucruri prin omul acesta! Este un ghicitor!”

Ce i-a răspuns însă Isus? El i-a zis: „Te iert pentru că spui aceasta, dar într-o zi va veni Duhul Sfânt şi El va face aceleaşi lucrări, iar dacă veţi spune un singur cuvânt împotriva Lui, nu vă va ierta nici în lumea aceasta, nici în cea viitoare!”

A urmat Andrei care stătea lângă Petru. El a zis:

„Pot să aduc şi mărturia mea, fraţilor?”

„Sigur că da.”

Atunci Andrei a spus: „Aş vrea să vorbesc în numele întregului grup. Îmi amintesc că într-o zi mergeam din Ierusalim spre Ierihon, dar El a trebuit să meargă prin Samaria. Noi ne-am întrebat de ce trebuia să mergem pe acolo, dar îmi amintesc că El ne-a vorbit despre preoţii din acele zile şi ne-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5.19). În ziua aceea, noi L-am văzut cum a trecut printre o mulţime de ologi, orbi, şchiopi, uscaţi şi s-a oprit la un om care zăcea pe un pat de paie. A vorbit cu el şi i-a zis: „Ridică-ţi patul şi du-te acasă!”, iar omul L-a ascultat.

Preoţii L-au întrebat în legătură cu vindecarea aceasta, iar El le-a spus: „Eu nu pot să fac nimic până când nu-Mi arată Tatăl.” Fraţilor, aceasta a lămurit totul, pentru că El ştia unde era omul acela şi în ce stare era. El a ştiut, Dumnezeu I-a arătat ce să facă, I-a arătat unde era omul acela şi ştia că fusese în starea aceea de treizeci şi opt de ani. Omul acela nu era nici paralizat, nici ciung, ci nu putea să meargă, fiindcă a spus: „Doamne, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” (Ioan 5.7).

„Da, îmi amintesc aceasta.”

„Noi ştim cu toţii că El era condus cumva în mod ciudat. Apoi ne-am dus sus în Samaria. Nu a fost ciudat faptul că am ajuns la fântâna aceea şi imediat S-a aşezat acolo şi ne-a trimis pe toţi de acolo?”

„Da, ne amintim foarte bine aceasta, Andrei.”

„Ne-am dus în oraş, iar acolo te-ai supărat atât de tare, Ioane, încât ai vrut să dai foc oraşului pentru că nu ne-au dat nimic de mâncare. Ne-am întors la fântână şi în timp ce mergeam prin tufişuri, am fost foarte surprinşi să-L vedem pe Stăpânul nostru că vorbea cu o femeie, cu o tânără care părea a fi de vârsta Sa. Vă amintiţi că ea tocmai îşi ridica ulciorul cu apă când am ajuns noi acolo. Ne-am oprit cu toţii, fiindcă am vrut să vedem ce avea de gând să facă El. Şi Domnul i-a zis:

„Femeie, dă-Mi să beau.”

Ea L-a privit surprinsă şi I-a răspuns: „Nu se obişnuieşte ca voi, evreii, să vorbiţi cu noi, samaritenii. Noi nu avem nici un fel de legătură unii cu alţii, pentru că aici este discriminare. Deci, n-ar trebui să ceri nimic de la mine.”

„Dacă ai şti cu Cine vorbeşti, tu însăţi te-ai grăbi să-Mi ceri apă, iar Eu ţi-aş da o astfel de apă încât n-ar mai trebui să vii aici să scoţi.”

„Fântâna este adâncă şi nu ai cu ce să scoţi apă din ea,” a răspuns femeia.

Vă mai amintiţi cum ne-am ascuns cu toţii sub acel tufiş şi am ascultat ce spunea El?”

„Da, eram chiar după tufişul din spatele fântânii.”

„Andrei, îţi aminteşti că am încercat să te împing mai jos, că să mă pot apropia mai mult, şi să aud bine ce-i spunea femeii. Ea s-a apropiat de El şi I-a zis:

„Părinţii noştri se închinau aici pe munte, iar voi vă închinaţi la Ierusalim.” Vă amintiţi că discuţia a mai continuat puţin, apoi, El a privit-o şi i-a zis:

„Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.”

Vă amintiţi ce a răspuns ea? „Nu am bărbat.” Oh, când am auzit aceasta, ne-am gândit că a fost prins, că ceva I-a venit de hac. Noi ştim că dacă ea ar fi spus o minciună, iar El era Dumnezeul nostru, Domnul nostru, probabil ar fi murit chiar acolo. Aşa este. Să contrazici Cuvântul lui Dumnezeu chiar în faţa Sa… Priveam curioşi şi ne întrebam ce avea să se întâmple. Deci, ea I-a spus:

„Nu am bărbat.”

Şi Domnul i-a răspuns: „Aici ai spus adevărul.”, dar apoi a continuat: „Pentru că ai avut cinci bărbaţi, iar cel cu care eşti acum, nu este bărbatul tău.”

Vă amintiţi privirea femeii, cum arăta cu părul lăsat pe spate şi cu ochii măriţi de uimire? Apoi, s-a scărpinat în cap şi a zis: „Doamne…” Ioane, stai liniştit, fiindcă îmi amintesc ce ai spus tu. Ai zis: „Îl va numi Beelzebul!”, dar femeia I-a zis: „Doamne, văd că eşti proroc.” Femeia aceea a ştiut despre Dumnezeu mai mult decât predicatorii, deşi era atât de decăzută. Oh, da, uneori o experienţă teologică te îndepărtează de El, mai mult decât te îndepărtează faptul că umbli pe stradă…

Deci, ea a spus: „Văd că eşti proroc. Noi, samaritenii, ştim că va veni Mesia, care Se numeşte Hristosul, Unsul, Profetul despre care a vorbit Moise, iar când va veni, El ne va spune toate lucrurile pentru că acesta este semnul lui Mesia. El va fi un Profet trimis de Dumnezeu.”

Şi Isus i-a răspuns: „Eu sunt Acela.”

O, vai, „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Femeia L-a privit din nou, a scăpat ulciorul cu apă din mână şi a fugit cât a putut de repede în cetate.

Vă amintiţi că ne-am dus la El şi I-am zis: „Mănâncă, Stăpâne, mănâncă!” Dar El ne-a răspuns: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.” (Ioan 4.32).

Mai târziu, ne-am dus în oraş şi iată că mulţi oameni se îndreptau spre locul unde era El. Vă amintiţi că femeia aceea , a mers pe străzile cetăţii şi povestea tuturor ce i se întâmplase la fântână. „Veniţi de vedeţi,” le zicea tuturor bărbaţilor din cetate, „un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este Mesia? Nu acesta este semnul lui Mesia? Da, haideţi să-L vedeţi pe Bărbatul care mi-a spus tot ce am făcut!” Vă amintiţi, fraţilor, că bărbaţii aceia au venit acolo şi L-au acceptat pe Mesia pentru că au crezut mărturia acelei femei. Oh, noi toţi am fost martori la aceasta şi am văzut cum s-au dus la fraţii lor şi le-au spus tuturor: „Noi ştim că Acesta este Mesia!”

„El ne-a poruncit să nu mergem la neamuri, pentru că aceasta se va întâmpla într-o altă epocă, ci să mergem mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.”

Vedeţi? Este ciudat faptul că El S-a făcut cunoscut evreilor şi samaritenilor, dar nu şi neamurilor. Poate aceasta se va întâmpla mai târziu, pentru că ele nu Îl aşteaptă pe Mesia.”

Cam atunci, Satan s-a uitat peste vârful dealului, pentru că se întunecase. Satan se teme de lumină. Oricare diavol se teme de lumină. Aşa este. Oricărui rău care încearcă să se strecoare undeva, îi este teamă de lumină. Dacă un animal sălbatic din junglele africane întâlneşte un fascicul de lumină, dispare imediat pentru că se teme de lumină. Dacă luăm un cocean de măr şi îl aruncăm undeva, imediat ce se întunecă  gândacii vor merge în jurul lui şi vor ciuguli din el, dar dacă aprindem lumina, îi putem vedea cum o iau la fugă şi se ascund. Cu siguranţă. La fel fac păienjenii şi alte gâze, pentru că se tem de lumină.

Acesta este motivul pentru care mulţi oameni se tem de aceste adunări de modă veche ale Duhului Sfânt. Copiii întunericului lucrează în întuneric, dar copiii Luminii păşesc în Lumină. „Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei.” „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.” (1Tesaloniceni 5.5; Matei 5.14). Să nu puneţi nimic peste ea ca s-o acopere! Înţelegeţi?

De îndată ce s-a întunecat, Satan a zis: „Este timpul să cutreier cluburile de noapte, cabaretele şi alte locuri ca acestea. Dar oare unde sunt apostolii lui Isus?”

Astfel, el şi demonii lui au început să-i caute, iar la un moment dat au văzut că erau pe mare fără Isus. „O, aceasta este şansa noastră”, şi-au zis ei, „fiindcă au ieşit în larg fără El. Acum este momentul să ne răfuim cu ei!”

Aceasta caută el la tine şi la mine: să mergem o singură dată undeva fără Isus. Spun cu respect şi cu stimă, dar mă tem că aceasta au făcut penticostalii. Voi aţi pornit după clădiri mari, după organizaţii şi societăţi mari, dar L-aţi lăsat pe El. Sunteţi atât de ocupaţi cu programele voastre încât aţi uitat de micuţa misiune din josul străzii, de vechea tamburină şi de chitară; şi vă temeţi de pedepse cu închisoarea şi de alte lucruri. Vedeţi? Ceva este în neregulă pentru că aţi mers mai departe fără El, aţi intrat în tot felul de programe, sunteţi nervoşi şi aţi uitat de El. De aceea surorile noastre îşi taie părul şi poartă aceste haine murdare, iar bărbaţii sunt puşi diaconi chiar dacă…

Eu cunosc o biserică a sfinţeniei, o mare biserică penticostală, una dintre cele mai mari din SUA. Un bărbat care mergea la biserica aceasta, a găsit o femeie, o tânără pe care a iubit-o mai mult decât pe soţia sa. Astfel, şi-a lăsat soţia cu care era căsătorit şi fetiţa pe care o aveau împreună, s-a căsătorit cu fata aceea pe care a găsit-o în biserică, şi la puţin timp după aceea a fost pus diacon.

Da, fraţilor, ei s-au dus mai departe fără El. Aceasta este tot ce ştiu, fraţilor. Da. Oamenii încep să privească prea mult la bani şi la alte lucruri scumpe. Mai bine aţi privi în sus şi v-aţi îndepărta de aceste lucruri, pentru că aceasta este starea bisericii din Laodicea, şi noi ştim încotro se îndreaptă ea. Starea ei Îl face pe Dumnezeu să-I fie rău de la stomac, de aceea o va vărsa pur şi simplu din gura Lui, aşa cum a spus. Purtaţi-vă ca nişte creştini… pentru că El vrea creştini adevăraţi născuţi din nou, care posedă credinţa adevărată şi originală şi care cred fiecare Cuvânt scris de Dumnezeu. Nu vreau să încep să vorbesc despre aceste lucruri pentru că v-aş ţine prea mult.

Observaţi că Satan i-a văzut singuri pe mare, fără El, aşa că a zis: „Acum este şansa noastră să ne răfuim cu ei!”

Exact aceasta a făcut Satan cu biserica. Câţiva dintre sponsorii mei m-au chemat să merg în după-amiaza aceasta undeva departe să ţin o adunare acolo, dar un grup de predicatori penticostali, ţineţi minte că erau predicatori penticostali, nu predicatori baptişti sau prezbiterieni, au mărturisit că ei nu cred în vindecarea divină, nu mă vor în oraş şi nu vor sponsoriza o adunare de rugăciune pentru bolnavi. Ţineţi minte că este vorba de predicatori penticostali. Este jalnic, nu-i aşa?

De curând am primit telefon de la o grupare care spunea: „Dacă laşi ca grupul cutare să stea cu tine pe platformă, noi nu vom avea nimic a face cu aceasta!” Este mai rău ca oricând! De ce se întâmplă aceasta? Pentru că au plecat mai departe fără El. Dragostea lui Dumnezeu din inima noastră ne constrânge să ajungem la fiecare denominaţiune. Dacă ajungi într-un punct când simţi că nu poţi avea o dragoste duioasă pentru fiecare fiinţă umană, înseamnă că s-a întâmplat ceva cu tine. Dumnezeu te-a iubit atât de mult încât, deşi erai un păcătos, un străin, departe de Dumnezeu, un vrăjmaş al Împărăţiei Sale, Şi-a dat Viaţa pentru tine. Cu siguranţă a făcut-o! Dacă în tine este ceva care îţi spune că eşti mai bun decât alţii, înseamnă că eşti mai rău decât oricine altcineva pe care îl cunosc. Nu-mi pasă cât de drept eşti conform teologiei tale, pentru că obiectivele şi cauzele tale sunt greşite. Eu prefer să fiu greşit faţă de teologia mea, decât să fiu greşit în inima mea!

În grădina Eden, omul a făcut un compromis, a făcut o alegere. Astfel, diavolul i-a luat mintea, iar Dumnezeu i-a luat inima. Apoi, Satan îl ia, îl trimite la un seminar, îl îndoapă cu o teologie bună şi îl deshidratează acolo, iar când vine din nou afară, capul lui este împopoţonat, este prea mare pentru a purta o pălărie obişnuită. Mai mult, vine afară cu inima plină de împotrivire faţă de fraţii săi cetăţeni ai Împărăţiei. Acela nu este Dumnezeu! Aşa este.

Deci, Satan i-a văzut pe ucenici că s-au dus în larg fără Dumnezeu, aşa că a zis: „Acum este momentul să ne scăpăm de ei!”

…Fraţilor, locul vostru este la altar! Aşa este. Puneţi-vă în rânduială cu Dumnezeu! Eu n-aş vrea un duh rău peste mine. Aşa este. Îmi pare rău să văd că acestea se strecoară din toate părţile în grupările penticostale. Noi nu putem râde de ei, ci trebuie să fim atenţi.

Fraţilor, să nu îngăduiţi niciodată ca acel lucru rău să vină în voi! Nu, fraţilor. Staţi cu Cuvântul! Staţi bine închegaţi şi foarte strâns! Aşa este.

Binecuvântată fie legătura

care ne leagă inimile cu dragostea creştină;

Părtăşia inimilor înrudite este ca şi cea de sus.

Noi ne aducem rugăciunile înaintea Tatălui nostru.

Temerile noastre, nădejdea noastră, ţinta noastră,

Mângâierea şi neliniştea noastră sunt una.

Aşa este. Aşa ar trebui să fim noi, nu lacomi, egoişti, indiferenţi şi lipsiţi de evlavie. Roadele Duhului sunt dragostea, bucuria, îndelunga răbdare, blândeţea, bunătatea, credinţa, răbdarea. Voi ştiţi că dacă un pom rodeşte mere, este un măr. Viaţa din pom produce mere. Astfel, indiferent dacă teologia ta este corectă sau greşită, dacă aduci roade care nu sunt bune, înseamnă că nu eşti un pom de soi bun.

Isus a spus: „După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20), nu prin pretenţiile lor, ci după roade. Aşa este. Acesta este adevărul.

Satan i-a văzut pe oameni fără Isus şi a început să sufle cu suflarea lui otrăvită împotriva lor; astfel, se apropia de ei o furtună mare, iar micuţa barcă era gata-gata să se răstoarne, balansându-se în faţă şi în spate, sus şi jos, şi curând a început să se scufunde. Catargul a fost îndoit de vânt, iar vâslele au fost rupte. Aceasta este situaţia în care ajungem şi noi. Aşa este.

El a început să sufle cu suflarea lui zicând: „Ori veţi aparţine de organizaţia noastră, ori nu veţi aparţine nicăieri! Noi suntem cei care mergem bine! Toţi ceilalţi sunt greşiţi. Separaţi-vă!” O, vai!

„Zilele minunilor au trecut, iar vindecarea divină nu mai există. Oh, nu mai există aceea sau cealaltă!”

Vedeţi, aceasta este suflarea otrăvitoare a Satanei. Să nu aveţi nimic a face cu el! El nu crede. Şi există o singură credinţă, iar aceea este credinţa dată de Dumnezeu; credinţa în El. Credinţa voastră umană nu ajunge prea departe, dar credinţa lui Dumnezeu în voi vă face să-i iubiţi pe toţi; mă face să-i iubesc pe toţi. Aşa este. Aceasta vă aduce credinţa lui Dumnezeu: vă face să aveţi acelaşi simţământ pe care l-a avut Isus, pentru că în voi este Duhul lui Hristos.

Ucenicii nu mai aveau nici o nădejde, erau pe punctul să se scufunde. Oh, erau pe punctul să se îmbrăţişeze unul pe altul zicând: „Oh, de ce am plecat fără El? De ce nu L-am rugat să vină cu noi?” Dar ştiţi ceva? Uneori, El îngăduie să se întâmple asemenea lucruri ca să ne vadă ce facem. Aceasta cred că a făcut El atunci. El ştia ce avea să se întâmple; El ştie ce se întâmplă aici şi ce se va întâmpla, dar ştiţi ce a făcut? S-a urcat pe cel mai înalt deal din Palestina, ca să-i poată observa în timpul cât erau pe mare.

Oh, când a murit la Calvar, El S-a urcat pe meterezele Calvarului şi a continuat să urce în dimineaţa de Paşti, trecând dincolo de lună, de stele şi de soare, până când a putut vedea din veşnicie în veşnicie. Ochii Lui sunt pătrunzători şi eu ştiu că în seara aceasta, El priveşte la întâlnirea noastră şi vrea să vadă ce vom face.

Ucenicii nu mai aveau nici o nădejde. Credeau că totul avea să fie de domeniul trecutului şi că se vor îneca. Dar chiar în momentul acela crucial, după ce a stat şi s-a uitat puţin la ei, iată că El venea la ei pe marea învolburată. Ei au făcut aceeaşi greşeală pe care o face şi biserica de astăzi. Vedeţi? Când L-au văzut, s-au temut de El; au crezut că era o fantomă, un duh, ceva înfricoşător, un ghicitor sau un diavol… Aceasta au crezut ucenicii şi au început să tremure de frică. Dar ascultaţi acele cuvinte mângâietoare: „Nu vă temeţi! Staţi liniştiţi că sunt Eu.” Singurul care putea să-i ajute, singurul lor Ajutor era acolo, iar ei se temeau de El.

Astăzi, singurul lucru care poate doborî barierele, singurul lucru care ne poate suda împreună ca fraţi şi creştini, singurul careu care ne poate aduce din nou împreună este Duhul lui Dumnezeu sau Dragostea lui Dumnezeu care este revărsată în inimile noastre; este Mesajul harului lui Dumnezeu care ne spune că noi nu trebuie să fim separaţi, fiindcă suntem un singur Trup. Dumnezeu îi vindecă aşa cum sunt sau orice sunt, fiindcă noi nu suntem separaţi.

Ei văd că Duhul lui Dumnezeu a fost făgăduit de Hristos Însuşi. Vorbind despre zilele din urmă, El a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi…” Îngerul acela care venea din Duhul lui Dumnezeu, S-a manifestat în trup de carne şi a mâncat carne de viţel, pâine cu unt şi pâine făcută din porumb şi a băut lapte de vacă; a stat acolo şi a mâncat ca un Om; era un Străin, dar a stat cu spatele spre cort şi a descoperit gândurile Sarei. El nu mai fusese niciodată acolo şi Avraam nu-L mai văzuse până atunci, dar cu toate acestea, i-a zis: „Avraame, unde este nevastă-ta Sara?” Oh, de unde ştia El că Avraam era căsătorit? De unde ştia că pe soţia lui o chema Sara? Îmi imaginez că atunci când L-a auzit ce spune, Avraam şi-a zis: „Călăuzirea mea a fost bună.”

Apoi a răspuns: „Este în cortul de la spatele Tău.”

„Să ştii că voi împlini făgăduinţa pe care ţi-am făcut-o.” Aţi observat? Nu este vorba de un înger sau de un om, ci El a spus: „Eu Îmi voi ţine făgăduinţa făcută….” Care făgăduinţă?

„Ceea ce ţi-am promis…”

O, vai! Puteţi vedea că Acela era Dumnezeu? Avraam a spus că era Dumnezeu. El L-a numit Elohim, Domnul Dumnezeu, Creatorul. „El Elah Elohim” înseamnă „Cel ce există prin Sine Însuşi.” Amin. El era Cel ce trăieşte prin Sine însuşi, Elohim manifestat într-un trup de carne, mâncând şi bând ca un om şi El ştia bine cine era Avraam. Acelaşi Dumnezeu S-a arătat mai târziu în Hristos şi i-a spus lui Petru: „Tu eşti Simon şi eşti fiul lui Iona.”, iar lui Natanael i-a zis: „Te-am văzut când erai sub smochin.” El Elah Elohim. Înţelegeţi?

Apoi, vorbind despre zilele din urmă, El a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi şi la arătarea Fiului omului.” (Luca 17). Nu vă temeţi să vă apropiaţi de Dumnezeu, pentru că El este Singurul care poate să vă ajute.

Voi ziceţi: „Ne va ajuta pe noi, metodiştii?”

„Da.”

„Şi pe noi, baptiştii?”

„Da.”

„Pe noi, unitarienii?”

„Da.”

„Şi pe trinitarieni?”

„Da.”

„Pe cei ce cred în doi, trei sau patru dumnezei?”

Nu mă interesează ce faceţi sau ce sunteţi; El este un Ajutor pentru fiecare dintre voi, de aceea nu vă temeţi să vă apropiaţi de El. Este Mesajul Bibliei lui Dumnezeu pentru fiecare dintre voi…

„…oricine vrea, să vină şi să bea fără bani şi fără plată.” Isus le-a zis: „Nu vă temeţi, Eu sunt!” pentru că „Eu (pronume personal), voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.” Amin. „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

În zilele acelea, ieri, El era un Stâlp de Foc. Apoi, S-a manifestat în trup de carne şi a spus: „Eu vin de la Dumnezeu şi merg la Dumnezeu.”

Nu mult după învierea Sa, ameninţătorul Saul mergea pe drumul Damascului, când a fost lovit de o Lumină, de un Stâlp de Foc. Uimit, el a întrebat:

Cine eşti Tu, Doamne?”

Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.” (Fapte 9.5).

Petru era în temniţă, dar Stâlpul de Foc a venit la fereastra temniţei. Când L-a văzut, Petru s-a gândit: „Sigur visez”, dar El i-a zis: „Vino, urmează-mă!” (Fapte 12). Porţile s-au deschis singure şi Petru a trecut printre străjeri. El nu şi-a dat seama că era Dumnezeu, decât după ce a ieşit afară. Amin.

Eu Îl iubesc. Nu-L iubiţi şi voi? Am depăşit timpul care mi-a fost acordat, cu cinci minute. Să cântăm cu toţii această cântare minunată: „Îl iubesc, Îl iubesc, pentru că El m-a iubit întâi.”

Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru Cuvântul Tău care este Adevărul. La început a fost Cuvântul, şi cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Şi Cuvântul S-a manifestat în faţa noastră în trup de carne.

În cartea Evreilor scrie: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu (Hristos, desigur) este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4.12).

O, Doamne, ai milă de noi! Te rugăm aceasta, Tată! Te rugăm să Te faci cunoscut în seara aceasta, în trup de carne, prin faptul că faci aceleaşi lucrări pe care le-ai făcut atunci, pentru ca ei să poată şti, iar când vom sta la judecată să nu fie nici o scuză. Tată, Te rog să iei în seara aceasta alifia Ta pentru ochi, alifia Duhului Sfânt şi să deschizi ochii oamenilor, pentru ca ei să poată vedea că eşti Tu, că este Duhul Tău; să vadă că Tu nu eşti mort, ci eşti viu în vecii vecilor. Îngăduie ca mulţi dintre aceşti oameni să se atingă de Tine, asemenea femeii care s-a atins de haina Ta, şi să fie vindecaţi, prin har, fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele Lui. Amin.

Îl iubesc, Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi

Şi a cumpărat salvarea mea

La Calvar.

Îl iubiţi cu adevărat? Îl iubiţi pe El? Aceasta vă face să-i iubiţi pe toţi oamenii, nu-i aşa? În ordine. Acum, în timp ce cântăm din nou dulce şi duios, să  dăm mâna cu cei de lângă noi, în linişte:

Îl iubesc, Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi

Şi a cumpărat salvarea mea

La Calvar.

Să-L lăudăm cu capetele plecate şi în linişte… Murmuraţi această cântare (Fratele Branham începe să fredoneze încet). Gândiţi-vă cât de bun este El cu voi… O, Doamne! Gândiţi-vă la aceasta în inimile voastre. Puneţi-vă mâinile peste Mielul de la Calvar: „O, Mielule, Sângele Tău scump nu-Şi va pierde niciodată puterea…”… Îl iubiţi? De ce Îl iubiţi?

…Pentru că El m-a iubit întâi

Şi a cumpărat salvarea mea

La Calvar.

Tată, Îţi mulţumim pentru această părtăşie dulce. Oh, cât o iubim, Doamne! Ne cufundăm în Fântână, ne îmbăiem în frumuseţea neprihănirii Lui, a sfinţeniei şi a puterii Sale. Păcatele noastre sunt iertate, pentru că Sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne-a curăţit de ele.

Doamne, acum dorim să venim la Tronul Tău, ca să aducem cererile noastre. Tată, aici este un grup de copii bolnavi. Ei au venit în seara aceasta aici, pentru că cred în Tine, iar eu am venit ca să le aduc Mesajul. O, Doamne, unii dintre bolnavii aceştia vor muri în scurt timp dacă nu-i ajuţi Tu. Fără îndoială, iubiţii noştri medici de aici, de pe pământ, au renunţat la ei. Unii sunt ciungi sau orbi, în timp ce alţii au alte probleme, iar medicii nu ştiu ce să facă, Tată. Dar Tu eşti Creatorul. Aşa cum am mai spus, micuţul David îngrijea turma tatălui său. Doamne, îngăduie ca în seara aceasta să iau locul lui şi să îngrijesc turma Tatălui.

Într-o zi, un leu, un vrăjmaş, a venit, a luat una din oi şi a fugit cu ea; era un miel; iar David nu avea nici o altă armă decât praştia sa. Dar s-a încrezut în tine şi s-a dus după leu; a doborât leul şi a adus mielul înapoi.

Tată, mulţi dintre cei care sunt în seara aceasta aici, sunt bolnavi şi în nevoi, iar ştiinţa medicală este pusă în încurcătură şi nu ştie ce să facă. Ei au venit în seara aceasta aici, pentru că sunt oile Tale, iar eu iau această praştie mică a rugăciunii şi merg după ei, Doamne.

Dă-ne puterea credinţei ca să omorâm leul acela, cancerul acela, diavolul care i-a schilodit sau orice le-a făcut el, şi să-i putem readuce în turmă, pentru Tine, pentru că Tatăl nostru nu vrea să piardă niciuna din oile Sale.

Doamne, iartă-ne necredinţa şi aprinde sufletele noastre prin Duhul Tău, fiindcă realizăm că vindecarea a fost deja răscumpărată pentru noi, fiindcă „El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre… şi prin rănile Lui am fost (trecut) tămăduiţi.” (În traducerea noastră scrie: „suntem tămăduiţi”). (Isaia 53.5).

Doamne, Te rugăm să vii în seara aceasta, în mijlocul acestei audienţe, şi să faci ceva ce ai făcut când erai pe pământ, pentru că ai făgăduit că acele lucruri vor fi făcute din nou în aceste zile. Îngăduie ca în seara aceasta când vom pleca de aici, să ne simţim ca Cleopa şi prietenul său, în faţa cărora ai făcut ceva ce ai făcut şi înainte de crucificarea Ta. Prin aceasta, Te-au recunoscut şi au ştiut că eşti Acelaşi Isus, că ai înviat şi faci aceleaşi lucruri pe care le-ai făcut înainte de răstignire, aşa că s-au întors repede în cetate şi le-au spus tuturor: „Domnul S-a ridicat cu adevărat din morţi şi este viu!” Şi au mai spus: „Cum nu ne ardeau inimile în noi, în timp ce ne vorbea pe drum?”

Tată, îngăduie ca aceşti oameni să nu se teamă în seara aceasta, în timp ce le vorbeşti în inimile lor. Ajută-i să înţeleagă că susurul blând care a atras atenţia profetului, eşti Tu… Vântul măreţ care a trecut ca un freamăt peste peşteră, nu l-a înflăcărat pe profet. Nici tunerul şi fulgerul, sângele şi untdelemnul, nu l-au atras, dar când a venit şi a vorbit acel Susur blând, profetul şi-a acoperit faţa şi a ieşit la gura peşterii. Din acel Susur, i-a vorbit Dumnezeu.

Doamne, îngăduie să ne acoperim şi noi feţele în seara aceasta şi să păşim afară ca să Te ascultăm. Ajută-ne să nu ne temem; ajută-ne să ne învelim în Cuvântul Tău, să păşim afară pe baza făgăduinţei Tale, acel Susur blând al făgăduinţei date de Cuvânt şi să Te vedem făcând aceste lucrări pe care Te-am rugat să le faci în seara aceasta. Îţi încredinţăm totul în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Acum vreau să mă rog pentru aceste batiste. Doamne Isuse, Tu ai făgăduit aceasta. Un scriitor scria că într-o zi, în timp ce copiii lui Israel se îndreptau spre ţara făgăduită, în calea lor a apărut Marea Roşie ca să-i oprească. Ea îi oprea să ajungă în ţara făgăduită, iar scriitorul spunea că Dumnezeu a privit spre ea cu ochi mânioşi, din Stâlpul de Foc, şi atunci Marea Roşie s-a speriat şi s-a dat înapoi, iar copiii lui Israel au mers mai departe spre ţara făgăduită.

Tată, Tu ai făgăduit că ne vei vindeca, că ne-ai vindecat deja, dar iată că îndoiala, superstiţiile şi tot felul de probleme, ne stau în cale şi ne opresc înaintarea. Fie ca Dumnezeu să privească, nu doar prin Stâlpul de Foc, ci prin sângele preaiubitului Său Fiu. Fie ca demonii care-i ţin bolnavi pe oamenii care au trimis aceste batiste care sunt doar un simbol, să-i părăsească în clipa când vor fi puse peste ei, iar ei să meargă mai departe spre Ţara făgăduită, pe deplin sănătoşi. Te rugăm aceasta, Doamne, fiindcă este calea noastră. Noi trimitem aceste batiste, cu un scop, în Numele lui Isus, şi dorim să le înapoiem cu făgăduinţa dată de Dumnezeu, cu făgăduinţa mai presus de toate lucrurile: „Veţi propăşi în sănătate”, că să-L poată sluji pe Dumnezeu. Amin.

Cei care le-au pus aici, pot să le ia după încheierea serviciului. Nu ştiu cum vom alinia rândul aici. Câte numere de rugăciune s-au împărţit? Cincizeci. Cum sunt numerotate? Cu A, B sau C? Să vedem ce putem face. Este spaţiu ca să se facă un rând de rugăciune acolo, la perete, fraţilor? V-ar deranja? În ordine. Nu vă îndepărtaţi, ci staţi acolo.

Nu există nici o diferenţă dacă mă rog eu sau altcineva pentru voi, deoarece nu sunt mâinile mele, ci sunt mâinile Lui. Ţineţi minte că dacă ar fi ceva ce aş putea face eu pentru voi, aş face-o cu bucurie, dar eu nu pot face nimic pentru vindecarea voastră. Pot să vă spun doar că Hristos v-a vindecat deja. Câţi dintre voi cred că acesta este adevărul? Vedeţi?

Câţi din voi ştiu că fiecare păcat din lume a fost iertat când a murit Isus Hristos pe cruce? În ordine. Atunci ce faceţi când auziţi Cuvântul? Îl acceptaţi. Aşa este. Iar dacă Îl credeţi, sunteţi vindecaţi, sunteţi salvaţi. Câţi dintre voi ştiu că atunci când a murit Isus pe cruce, prin rănile Lui noi am fost vindecaţi? El a vindecat fiecare persoană bolnavă. Cu siguranţă. Atunci ce mai poate face cineva? Dacă ai fost scos deja din magazinul de amanet, iar un Bărbat a stat acolo cu biletul salvării tale, singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să-L primeşti. Înţelegeţi? Luaţi-L şi sunteţi liberi! Ce spuneţi?

Am chemat până la numărul douăzeci şi cinci. I-aţi adus pe toţi? În ordine. Singurul lucru pe care-l voi face în acest rând de rugăciune este să mă rog. Înţelegeţi? Cei care aţi mai fost şi la alte adunări, ştiţi că Duhul Sfânt a făgăduit că în zilele din urmă va fi un Mesaj ca cel din zilele Sodomei, iar Isus Hristos, care este Acelaşi ieri, azi şi în veci, va face şi acum aceleaşi lucruri ca atunci… Câţi din cititorii Bibliei ştiu că El a făgăduit aceasta? În ordine. Credeţi că suntem la sfârşitului timpului acordat neamurilor, aşa cum la venirea Lui, a fost sfârşitul epocii ebraice şi samaritene? Isus li S-a făcut cunoscut, ca Mesia, prin semnul mesianic care L-a urmat. Este adevărat? Ştiaţi aceasta? Câţi dintre voi ştiu că El a fost urmat de un semn mesianic? Cu siguranţă l-a avut.

Atunci, El a spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.” Femeia de la fântână I-a zis: „Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune aceste lucruri.” Vedeţi? Astfel, să ştii tainele unei inimi, să faci aceleaşi lucrări pe care El le-a făcut întotdeauna…

Câţi dintre voi ştiu că El nu a făcut aceste semne în faţa neamurilor? Cu siguranţă. Câţi dintre voi ştiu că El a făgăduit că va face aceste lucruri la sfârşitul timpului? Cu siguranţă că le va face. În ordine. De ce? Când este chemat în scenă, Dumnezeu… Acum fiţi atenţi, toţi cei care studiaţi Biblia. Credeţi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că atunci când Dumnezeu este chemat în scenă să ia o hotărâre, El nu poate lua o altă hotărâre decât aceea pe care a luat-o la început. Câţi dintre voi ştiu aceasta? El este infinit şi fiecare hotărâre luată de El este desăvârşită. El nu trebuie să ia două decizii. Dacă ar lua o hotărâre diferită de prima, ar însemna că prima hotărâre a fost greşită.

Aşadar, când Dumnezeu face ceva în Biblie, El trebuie să procedeze de fiecare dată la fel, pentru că altfel a greşit la început. Aşadar, dacă El S-a făcut cunoscut evreilor şi samaritenilor, ca Mesia, prin semnul profetic al lui Mesia, trebuie să facă şi acum acelaşi lucru. Ridicaţi mâna, cei care aţi văzut întâmplându-se aceasta. Oh, se pare că toţi! Acum aş vrea să ridicaţi mâna cei care nu aţi văzut niciodată întâmplându-se aşa ceva, care nu L-aţi văzut niciodată stând pe platformă şi făcând aşa ceva? Cine nu a mai fost niciodată la o adunare şi nu a văzut niciodată semnul mesianic? Puţini. Sunt câţiva nou veniţi acolo în spate. În ordine.

Fraţii cred că mai pot alinia şi alte persoane. Cât? Douăzeci şi şase? Deci, este vorba de numerele de rugăciune cu litera „C”. C-26, C-27, C-28, C-29, C-30, C-31. Sunt şi spanioli printre noi, în seara aceasta? Sunt patru sau cinci numere care lipsesc şi mă gândesc că cei care le-au primit sunt vorbitori de spaniolă. În ordine. 30, 31, 32? 33? 34,35,36, 37,38. Iată-i că vin. 39? 40, 41, 42, 43, 44? În ordine. 45, 46, 47, 48? Nu am văzut numărul patruzeci şi opt. 49? 50? C-50? Acum îi aliniem. Acestea sunt toate numerele de rugăciune.

Cineva spune: „Frate Branham, băiatul de aici are nevoie de ajutor.” Când va fi momentul, va fi ajutat să se ridice. Când va fi momentul să mă rog pentru ea, voi merge jos şi o voi face. Care este numărul ei? Patruzeci şi opt. Să îmi aminteşti, frate Jack. În ordine.

Aş vrea să ridice mâinile cei care nu au numere de rugăciune, dar doresc să fie vindecaţi… Aş vrea să vă arăt un verset din Biblie. Odată, o femeie care nu avea număr de rugăciune, şi-a zis: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.” (Matei 9.21). Cunoaşteţi povestea? Ce a făcut femeia? S-a înghesuit prin mulţime până când a reuşit să atingă poala hainei Lui. Aţi văzut vreodată o haină palestiniană? Este foarte largă, iar pe dedesubt mai au o altă haină pentru a împiedica praful să se depună pe trup. Astfel, dacă cineva ar atinge marginea unei asemenea haine, cel care o poartă nu simte nimic. Şi totuşi, Isus S-a întors şi a întrebat: „Cine M-a atins?” Petru L-a mustrat oarecum zicând: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine?”(Luca 8.45).

Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.” (v. 46).

Şi ce a făcut El? A privit peste mulţime până când a văzut-o pe femeia aceea micuţă, şi i-a spus că a fost vindecată de scurgerea ei de sânge; credinţa ei a salvat-o.

Câţi din voi ştiu aceasta? N-aţi vrea să-L atingeţi şi voi? Este posibil să-L atingeţi? Este El Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre? Dacă El este Acelaşi Mare Preot, cum ar reacţiona acum? La fel ca atunci. Este adevărat? Atingeţi-L şi veţi vedea dacă va proceda la fel. Acesta este felul în care trebuie să procedăm. Oh, nu este minunat când Se manifestă Cuvântul lui Dumnezeu?

Dacă El ar sta aici îmbrăcat cu costumul acesta, iar voi aţi veni şi I-aţi zice: „O, Stăpâne Doamne, Te rog să mă vindeci”, ştiţi ce v-ar răspunde? „Eu am făcut-o deja, copilul Meu, crezi aceasta?”

Dacă I-aţi spune: „Doamne, îngăduie să-Ţi văd rănile de la mâini.”, oricine poate avea răni la mâini.

Eu am cicatrice la mâini de când am fost aruncat jos de pe cal. Da, şi mai am una aici, la picior, unde am fost împuşcat din greşeală în copilărie. Arma unui copil s-a descărcat şi m-a împuşcat aici; dar aceasta nu înseamnă că eşti Mesia. Nicidecum! Este nevoie ca Viaţa lui Mesia, Duhul Sfânt, să fie în biserica Sa. Indiferent cât a pus de mult din această Viaţă în mine, El trebuie s-o pună şi în voi, deoarece noi nu putem lucra separat, ci trebuie să lucrăm împreună.

Odată, Mesia S-a dus într-un loc, dar nu a putut face multe lucrări măreţe. De ce? Din pricina necredinţei oamenilor. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, ceea ce înseamnă că dacă nu credeţi, El nu va putea lucra nici acum. Dar dacă credeţi, El va veni chiar în trupul vostru. Amin. El este Acelaşi Dumnezeu care Se arată în trup de carne. Credeţi aceasta?

Câţi dintre cei care sunteţi în acest rând de rugăciune, aţi mai fost la alte întâlniri şi L-aţi văzut pe Dumnezeu cum descoperă tainele inimilor şi alte lucruri? Ridicaţi mâna. În ordine. Dacă nu vă spun nici un cuvânt, ci doar mă rog pentru voi, credeţi că Dumnezeu o va face? Credeţi? Veţi crede fără să vedeţi? Ştiu ce simţiţi, pentru că simt şi eu. Înţelegeţi? Eu pot spune ce simţiţi. În ordine. Să avem un rând de deosebire fără numere de rugăciune. Cei fără numere de rugăciune vor avea parte de deosebirea gândurilor, ca să puteţi vedea cu toţii că Îngerul Domnului este aici.

Câţi dintre voi cred că Stâlpul de Foc care S-a arătat lui Moise în rugul care nu se mistuia, S-a arătat mai târziu în trup, în Hristos? El a spus: „Înainte să se nască Avraam, sunt Eu.” Înţelegeţi? În ordine. Noi ştim că atunci când Stâlpul de Foc din pustie, S-a arătat în trup, a făcut aceasta, nu-i aşa? În seara aceasta, El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre. În ordine. Credeţi, aveţi credinţă în Dumnezeu şi El va onora credinţa voastră.

Acum, aş vrea ca fiecare dintre voi să-şi plece capul şi să se roage în linişte. Nu fiţi supăraţi şi nervoşi, ci credeţi din toată inima că Isus Hristos este aici. Dacă aveţi nevoie de El, doar credeţi. Oh, cât este de minunat Isus şi plin de milă!

Eu v-am vorbit despre El, v-am vorbit Cuvântul, Îşi va ţine El acum Cuvântul Său? În ordine. Rândul de rugăciune merge până acolo în spate. Acum aş dori ca deosebirea să fie acolo. Dacă Dumnezeu ne va acorda aceasta încă o dată… În ordine, ridicaţi-vă capetele şi uitaţi-vă la mine, ca ologul de la poarta Frumoasă, care s-a uitat la Petru şi la Ioan; aveţi încredere în mine în calitate de slujitor al lui Dumnezeu.

Gândiţi-vă la neputinţa voastră şi spuneţi: „Doamne, ai milă de mine pentru că sufăr de cutare sau cutare…” Să nu credeţi că nu veţi avea parte de vindecare, fiindcă nu este aşa. Pentru El este foarte uşor să vă vindece şi vă va vindeca la fel ca pe oricare altul. Aveţi doar credinţă. Dacă aş putea, aş vrea să vă vindec pe oricare dintre voi, dar eu nu pot spune decât ceea ce-mi arată El. Eu urmăresc Lumina care, cu o secundă în urmă a fost aici.

Da, doamna de acolo, care ţine mâna la gură şi are probleme la fiere… dacă crezi din toată inima, Isus Hristos te va face bine. Ai mai multă credinţă decât te gândeai că ai, iar El a spus: „Totul este posibil dacă ai credinţă.”

Fratele care stă acolo… Nu te teme, fiindcă vei fi bine. Dacă crezi din toată inima, omul pentru care te rogi şi care a căzut de pe cal, se va trezi şi va fi bine. Crezi aceasta? În ordine. Crede, fiindcă nimic nu este imposibil.

Vreau să vă întreb ceva. Ce a atins el? Bărbatul acesta este la patru metri depărtare de mine. Ce a făcut el? L-a atins pe Marele Preot. Credinţa lui s-a mişcat, iar eu am prins-o. Amin.

Crezi că Dumnezeu va vindeca acele varice? Nu este minunat felul cum lucrează El?

Surioară care stai la capătul rândului, doreşti ca Dumnezeu să-ţi dea un copil, este adevărat? Doamna micuţă cu rochia verde. Ai credinţă în Dumnezeu şi vei îmbrăţişa fiul pe care l-ai cerut. Ea este o străină pentru mine, este adevărat, doamnă? Ridică mâna să poată vedea toţi aceasta. Ce a atins ea? Pe Marele Preot. Credeţi aceasta? Atingeţi-L! Faceţi acelaşi lucru ca şi ea: atingeţi-L! Vă provoc în Numele lui Isus Hristos să faceţi aceasta! Acum ne vom ruga pentru bolnavi.

Vă loveşte aceasta? Credeţi din toată inima că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Eu nu vă cunosc, sunteţi nişte străini pentru mine, dar Domnul face aceasta pentru ca oamenii să vadă că nu contează dacă au sau nu au numere de rugăciune. Voi ştiţi că printre noi este o ungere, nu-i aşa? Ştiţi că este nevoie de Ceva mai mult pentru ca un om să poată face aceasta. Este nevoie de Dumnezeu, nu-i aşa? Da, cu siguranţă că da. Credeţi că Dumnezeu poate să-mi spună de ce sunteţi aici? Voi ştiţi că El poate. Aceasta este bine. În ordine. Văd o umbră asupra ta, da, ceva oribil… Nu aş putea să-i iau pe fiecare dintre oamenii de pe platformă, pentru că aş cădea jos. Deja sunt foarte slăbit… Vedeţi aceste picături de sudoare? Eu n-aş putea face aceasta singur, pentru că şi El S-a simţit slab când a fost atins de acea femeie; iar acum, trebuie să lucreze printr-un păcătos salvat prin har. Înţelegeţi? Acela era Dumnezeul uns. Înţelegeţi? Era trupul Său sfânt, născut din fecioară, prin care lucra Dumnezeu, iar atingerea acelei femei L-a făcut să Se simtă slab. Cum este atunci cu un păcătos salvat prin har?

Când era pe pământ, El a spus: Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba veţi face altele mai multe decât acestea.” În versiunea King James scrie „mai mari”.

Voi ziceţi: „De ce vorbeşti cu mine, frate Branham?” Pentru că încerc să intru în legătură cu duhul vostru, aşa cum a făcut şi El când a vorbit cu femeia de la fântână. Aşa este.

Pot să-ţi spun că eşti foarte nervoasă şi că ai probleme şi cu inima. Este adevărat, nu-i aşa? Dacă este adevărat, ridică mâna să vadă toţi. Crezi din toată inima? Aceasta face totul.

Simt că din când în când cineva spune: „El ghiceşte aceasta!” Eu nu ghicesc nimic. Să nu gândiţi aşa ceva, pentru că pot să vă prind toate gândurile. Înţelegeţi? Dacă gândiţi aşa, aceasta va îngreuna buna desfăşurare a restului adunării.

Să vedem dacă am ghicit aceasta… Eşti un om bun. Eu nu aş putea şti aceasta, pentru că nu te cunosc. Eu nici nu mai ştiu ce spun, de aceea, dacă vreau să ştiu ce am vorbit, trebuie să iau caseta şi s-o ascult. Lasă-mă să intru din nou în contact cu duhul tău. Vezi, tu eşti o femeie, iar eu sunt un bărbat. Acelaşi tablou s-a petrecut cândva în Samaria. Fiind creştini, noi suntem fraţi şi surori, iar Duhul lui Dumnezeu este între noi. Vedeţi? Dumnezeul cerului încearcă să lucreze prin mine. Eu nu ştiu ce să spun; nu pot să-ţi spun nimic pentru că nu te cunosc. Este nevoie ca El să vină şi să vorbească prin mine şi să-ţi spună ce este în neregulă cu tine.

Înţelegi, audienţă? Înţelegeţi cu toţii? Eu trebuie să mă predau Lui. Am un dar de la Dumnezeu şi trebuie să mă predau Lui. Eu nu ştiu ce va spune El, dar dacă vă va spune ce a fost, şi este adevărat, puteţi crede că ştie şi ce va fi.

Cineva zice: „Să vedem dacă El îţi va spune ce s-a întâmplat.” Dumnezeu să aibă milă şi să lucreze, pentru ca oamenii să poată vedea şi înţelege. Eu nu vreau să sap în viaţa voastră, ci vreau să văd dacă Dumnezeu va spune ceva, pentru ca oamenii să vadă că este El… Nu-L voi mai ruga pentru că dacă este  aici, El va îngădui să se întâmple.

Da, acum văd. O văd cum păşeşte spre fereastră tremurând. Seara târziu, chiar după încheierea lucrului, devine foarte agitată, pentru că are o problemă la inimă. Dar mai există ceva, da, s-a întâmplat ceva… este vorba de o operaţie de cancer la sân. Tu te temi că acel lucru mai este acolo. Aşa este. Da, acolo. Eu am arătat spre partea mea stângă. Ai mai avut şi alte probleme: de curând ţi-ai pierdut soţul. Este adevărat ce ţi-am spus până acum? Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună cine eşti, aşa cum a făcut cu Simon Petru? Doamnă Baab, du-te şi crede, fiindcă totul s-a terminat. Amin.

…Aici este Ceva care mă unge, este adevărat? Biblia spune: „Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce cred: …îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Tată ceresc, îmi pun mâinile peste sora mea şi cer vindecarea ei, în timp ce ungerea Ta este aici. Du-te şi crede din toată inima.

Crezi că Dumnezeu te va vindeca şi te vei face bine dacă îmi pun mâinile peste tine? Toată adunarea se roagă pentru tine. Tată, fie ca el să fie vindecat în Numele lui Isus Hristos. Crede din toată inima şi du-te mai departe aşa. Tu ştii că nu te cunosc şi nu ştiu care este problema ta; nu ştiu ce este în neregulă cu tine, este adevărat? Oh, du-te şi facă-se cum am spus! Te-ar ajuta dacă ţi-aş spune ce probleme ai? Ce ar fi mai măreţ: să-mi pun mâinile peste tine şi să mă rog, sau să-ţi spun ce este în neregulă cu tine? Să-ţi spun ce este în neregulă cu tine. În ordine. Ai probleme cu nervii, dar acum poţi coborî de pe platformă şi vei fi bine. Nu ştiu ce să fac. Să merg înainte aşa şi să opresc rândul de rugăciune?

Crezi că problema pe care o aveai cu spatele, te-a părăsit? Du-te şi crede din toată inima.

Ştii că Dumnezeu poate să-mi spună ce este în neregulă cu tine? Dacă o va face, te va ajuta? În ordine. Du-te şi crede din toată inima că acea astmă veche de care ai suferit, s-a dus.

Nu poţi scăpa de aceasta. Să ne rugăm. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Crezi că inima ta va fi bine şi că vei fi în regulă? Atunci du-te şi crede din toată inima. Doar crede şi roagă-te.

El ştie ce este în neregulă cu oamenii. Credeţi aceasta? Aveţi credinţă! Nu vă îndoiţi, ci credeţi! Fiecare dintre voi să creadă şi să accepte vindecarea Sa, cu respect şi cu mulţumire, acolo unde vă aflaţi. Acceptaţi-o şi fiţi cu adevărat respectuoşi.

Din nou. Eu nu te cunosc, nu ştiu nimic despre tine. Ridică mâna dacă este adevărat că nu ne cunoaştem şi nu ne-am văzut niciodată. Este o repetare a ceea ce s-a întâmplat când Domnul nostru S-a întâlnit cu femeia aceea de la fântână, a vorbit cu ea până când a aflat care era problema ei şi i-a spus ce era în neregulă cu ea. Şi femeia a spus că El era Mesia.

Dacă El îţi poate spune acelaşi lucru prin mine, vei crede că este încă acelaşi Mesia? Crezi din toată inima? Te-am întrebat aceasta cu un scop. Tu ai avut un accident la picior şi a trebuit să-ţi fie îndepărtată rotula. Pe lângă aceasta, ai o hernie care te deranjează şi din cauza căreia eşti foarte îngrijorat. Cel mai mare lucru de care ai nevoie este să-ţi predai viaţa lui Hristos, şi dintr-un păcătos să devii un creştin adevărat. Îl accepţi ca şi Salvator al tău? Eu pronunţ vindecarea ta în Numele lui Isus Hristos. Du-te şi nu mai păcătui.

Să spunem: „Lăudat să fie Domnul” şi să-L lăudăm puţin.

Tată Dumnezeule, vindec-o pe sora mea în Numele lui Isus. Îngăduie să fie vindecată, în Numele lui Isus, în timp ce trece pe aici.

Dacă lucrurile vor continua aşa, în curând va trebui să porţi cârjă, dar dacă crezi că Dumnezeu va îndepărta artrita aceasta de la tine, vei fi bine. Tu eşti vindecată în Numele lui Isus Hristos. Da, doamnă, Dumnezeu să te binecuvânteze.

Tată ceresc, îmi pun mâinile peste femeia aceasta, în Numele lui Isus Hristos, şi Te rog s-o vindeci, Tată. Amin.

Tată ceresc, în timp ce-mi plec inima înaintea Ta, Te rog pentru fratele meu. Fie ca în timp ce trece pe aici, să vină sub umbra crucii şi să fie vindecat în Numele lui Isus.

Dacă ţi-aş spune ce este în neregulă cu tine, te-ar ajuta? Începi să orbeşti din cauza diabetului, dar dacă crezi, vei fi bine. Crezi? Atunci, du-te şi fii bine în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Tată Doamne, îngăduie să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Credeţi! Tată ceresc, Te rog în Numele lui Isus Hristos să-i vindeci…

…Dumnezeu procedează la fel. Înţelegeţi?… Credeţi că sunt profetul sau slujitorul lui Dumnezeu. Unii oameni se poticnesc de aceasta, dar eu nu sunt un profet, ci sunt doar slujitorul Lui. Înţelegeţi? Credeţi din toată inima? Credeţi că el se va face bine? Este foarte agitat pentru că are probleme cu inima, tensiune mare şi este băutor de alcool. Du-te şi crede. Despre soţul tău am vorbit, dar va fi bine. Să ai credinţă în Dumnezeu.

Tată ceresc, Te rog s-o vindeci pe sora noastră în Numele lui Isus. Du-te şi mănâncă-ţi Cina pentru că ai fost vindecată în timp ce stăteai aici în scaun. Problema ta de la stomac a dispărut.

O, Doamne, te rog s-o vindeci în Numele lui Isus. Amin.

Doamne, Te rog s-o vindeci pe sora noastră în Numele lui Isus.

Doamne, îmi pun mâinile peste micuţa aceasta în Numele lui Isus Hristos. Nu te teme, pentru că va fi bine.

Tată, Dumnezeule, Te rog să-i vindeci artrita şi s-o faci bine, şi de asemenea, să îndepărtezi starea de nervi pe care o are, ca să fie bine în Numele lui Isus Hristos. Ajut-o să meargă şi să fie bine.

Doamne, Te rog să-l vindeci pe fratele nostru şi să-l faci bine în timp ce-mi pun mâinile peste el, în Numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule.

Tatăl nostru ceresc, îmi pun mâinile peste sora noastră. Fie ca ea să meargă şi să fie vindecată, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi!

Tatăl nostru, Te rog s-o vindeci pe sora noastră în Numele lui Isus Hristos. Să vii la cruce, nu la mine.

Doamne, îngăduie să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Oh, nu vă îndoiţi!…

Tată ceresc, Te rog s-o vindeci pe sora noastră în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Crezi aceasta? Eşti curajoasă. Tu ştii că eu ştiu care a fost problema ta. Du-te şi crede.

Dacă îţi spun ce este în inima ta, vei crede că sunt profetul lui Dumnezeu? Ai o singură problemă: eşti nervoasă. Aşa este, iar din cauza aceasta ai probleme la stomac. Pentru aceasta doreai să mă rog, nu-i aşa? Ai avut toată viaţa problema aceasta. Tu ai o povară pe inima ta. Îmi poate spune Dumnezeu care este această povară? Salvarea tatălui şi a mamei tale. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul.” Eu te cunosc, soră.  O, Doamne Dumnezeule, în timp ce ungerea Duhului Sfânt este aici, această femeie a fost foarte bună cu mine.  Te rog să-i îndeplineşti dorinţa, în seara aceasta şi să-i dai ceea ce cere, îndeosebi pentru familie, în Numele lui Isus. Amin. Tu ştii ce vreau să spun. În ordine.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, binecuvântat să fie Numele Tău. Te rugăm să-l vindeci pe fratele nostru scump în Numele lui Isus Hristos. Vino, crede şi nu te îndoi. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Îmi pun mâinile peste el în timp ce ungerea Duhului Sfânt este prezentă, în Numele lui Isus Hristos, ca să fie vindecat.

Tată, te rog s-o vindeci pe femeia aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vino, crede şi nu te îndoi. Soră, priveşte numai la rugăciunea care se înalţă pentru tine şi la acest grup de predicatori, fiindcă aceasta este Biserica Dumnezeului celui viu. Înţelegi?

Tată, Te rugăm s-o vindeci, în timp ce ne punem mâinile peste ea, prin credinţă, pentru a confirma cuvintele spuse de Isus când a zis: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred.” Îngăduie să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos. Amin. „Rugăciunea făcută cu credinţă îl va mântui pe cel bolnav, iar Dumnezeu îl va vindeca.”

Tată ceresc, cu rugăciunea arzătoare a Celui neprihănit, fiindcă noi nu suntem neprihăniţi, ci am acceptat neprihănirea Domnului Isus, Te rog pentru ea în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Du-te şi crede.

Cea mai periculoasă boală care există este boala de inimă, dar Dumnezeu o vindecă şi pe aceasta. Este adevărat? Crede. Tată ceresc, Te rog să-l binecuvântezi pe fratele nostru şi să-l vindeci. Te rog aceasta, în timp ce-mi pun mâinile peste el, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Fii binecuvântat, frate.

Tatăl nostru ceresc, binecuvântat să fie Numele Tău. Te rog să-l vindeci pe fratele nostru. Amin.

Doamne Tată, îmi pun mâinile peste această femeie micuţă şi Te rog s-o vindeci şi s-o întregeşti în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Nu te îndoi, ci vino crezând. Doamne Isuse, cu dragoste şi compătimire, ea îi aduce pe cei mici, iar eu îmi pun mâinile peste ei şi pronunţ binecuvântările lui Dumnezeu. Îngăduie să fie vindecaţi în Numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

Tată ceresc, în timp ce sora aceasta umilă, vine aici purtând Cuvântul lui Dumnezeu în inima ei, Te rog să faci ca El să pătrundă adânc acolo, iar ea să primească destulă credinţă ca să creadă în Numele lui Hristos. Amin.

Tatăl nostru ceresc, cerem îndurarea lui Dumnezeu peste sora noastră. Fie ca puterea lui Dumnezeu s-o vindece şi s-o facă bine în Numele lui Isus Hristos. În ordine.

Îi voi ruga pe oamenii care stau aici, chiar dacă nu au numere de rugăciune dar sunt în aceste scaune cu rotile, să-şi plece capetele şi să se roage cu mine timp de o clipă, în timp ce voi merge să-mi pun mâinile peste ei. (fratele Branham se roagă pentru cei din scaunele cu rotile)…

Noi obişnuiam să cântăm o cântare:

Să ne rugăm, să ne rugăm,

Este singura cale

pentru a ajunge pe Tărâmurile de sus

Să ne rugăm, să ne rugăm,

Rugăciunea credinţei

va aduce binecuvântările lui Dumnezeu, jos.

Este adevărat? Credeţi cu toţii în Dumnezeu?…

În ordine. Aceasta este doamna următoare? Câţi din voi cred?

Doamnă, din câte ştiu, eu nu te cunosc, nu te-am văzut niciodată… Vino aici, soră. Eu nu o cunosc pe această femeie, suntem doi străini, dar dacă Duhul Sfânt îmi va spune ceva, ce este în neregulă cu ea sau de ce este aici… Poate este bolnavă, poate a venit aici pentru altcineva, poate are probleme casnice, financiare, sau religioase, poate are o problemă duhovnicească, eu nu ştiu. Aşa este. Eu nu o cunosc pe femeia aceasta, dar Dumnezeu o cunoaşte.

Lăsaţi-mă să vorbesc cu ea puţin, în timp ce mă predau Duhului.

Voi, cei pentru care m-am rugat şi mi-am pus mâinile, cei din scaunele cu rotile, dacă nu aveţi destulă credinţă ca să vă ridicaţi şi să umblaţi, nu vă lăsaţi cuprinşi de deznădejde din cauza aceasta; voi aveţi o micuţă sămânţă de muştar, aşa că ţineţi-vă de ea şi mergeţi mai departe. Înţelegeţi?

Dumnezeu i-a dat o făgăduinţă lui Avraam, iar el a aşteptat timp de douăzeci şi cinci de ani împlinirea ei. Este adevărat?

El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească.” (Romani 4.20-21). Noi ştim că Dumnezeu rămâne Dumnezeu!

Dacă această femeie ar fi păşit în prezenţa Domnului Isus Hristos… Să zicem că este bolnavă şi a păşit în prezenţa Domnului Isus Hristos. Deci, ea nu este în prezenţa mea sau a voastră, ci este în prezenţa Domnului Isus. Înţelegeţi? El este Viţa, iar noi suntem mlădiţele. Este adevărat? Câţi dintre voi ştiu că Viţa nu aduce roade? Mlădiţele sunt cele care aduc roada în timp ce sunt alimentate de viţă. Este adevărat? Dacă ea ar fi stat în prezenţa Domnului Isus…

S-a întâmplat ceva cu băiatul de aici… Îţi voi spune ce trebuie să faci. În seara aceasta, vreau să iei o sfoară şi s-o pui în jurul capului copilului care suferă de hidrocefalie (Afecţiune caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului, însoţită de atrofia acestuia, iar la copii şi de creşterea progresivă a cutiei craniene, incomplet osificată). Să faci acolo un nod, mâine seară să faci încă un nod, iar în ultima seară a adunărilor să mai faci unul. Apoi, să aduci sfoara aici, ca dovadă că Domnul a lucrat cu copilul acela, fiindcă vei vedea cât de mult se va scurta sfoara de astăzi până atunci. Îţi spun să faci aceasta, ca să ştii când de mult îi scade diametrul capului. Motivul pentru care i-am cerut să facă aceasta, este ca să dau o mână de ajutor credinţei ei. Înţelegeţi? Voi trebuie să aveţi ceva pe care să vă ancoraţi credinţa, iar dacă nu vă veţi îndoi, veţi primi ceea ce cereţi. Vedeţi?

Voi ziceţi: „Ce faci, frate Branham?” Vreau să vorbesc puţin cu voi, ca să vedeţi că eu, fratele vostru, nu am nimic a face cu ceea ce se petrece aici. Vreau să vedeţi că este Dumnezeu care Îşi confirmă Cuvântul, făgăduinţa Sa, aşa cum a promis că va face. Să nu vă temeţi! O, dacă aţi putea auzi Glasul Lui în seara aceasta, fiindcă El vă spune: „Fiţi liniştiţi! Sunt Eu, nu vă temeţi!” Nu uitaţi că El este Acelaşi, aşa că ceea ce a făcut ieri, face şi astăzi şi pentru totdeauna. Credeţi aceasta?… El a lucrat aşa, ca să vedeţi că în seara aceasta a făcut cu numere de rugăciune, ceea ce a făcut în alte servicii fără numere de rugăciune.

Numerele de rugăciune se dau numai ca să păstreze ordinea şi să nu fie neînţelegeri în legătură cu rândul fiecărei persoane care vine pentru rugăciune. Înţelegeţi?

Iartă-mă, soră, pentru că te-am făcut să aştepţi atât de mult. Ai număr de rugăciune? În ordine.

Aici stau din nou o femeie şi un bărbat. Dacă El îmi va spune de ce eşti aici, vei crede?  Eşti aici ca să mă rog pentru ochii tăi, fiindcă ai probleme cu ei. Ridică mâna dacă este adevărat.

Poate ziceţi: „Sigur că are probleme, doar poartă ochelari!” În ordine. Atunci să-i dăm jos. Uită-te la mine şi crede. Chiar acum simţi un Duh dulce şi cald, pentru că eşti creştină. Dacă este adevărat ridică mâna. Ai văzut vreodată o fotografie cu Lumina aceea, cu Stâlpul de Foc? O avem chiar aici. Câţi dintre voi au văzut-o? Lumina aceea stă chiar acum între mine şi această femeie, O privesc chiar acum. Crezi că El îl poate vindeca pe soţul tău? Este prezent şi el. Dacă îţi voi spune ce este în neregulă cu el, vei crede că sunt slujitorul Său? El are cancer de piele pe faţă. Este adevărat? În ordine. Dar te mai rogi pentru cineva drag. Este vorba de fiica ta. Ea nu este aici şi are o problemă la ureche. Nu este nici măcar în statul acesta, ci este în Georgia. Este adevărat? Tu nu eşti din oraşul acesta ci eşti dintr-un oraş numit Jasper şi te numeşti doamna Kemming.. Aşa este. Du-te acasă şi fii bine în Numele Domnului Isus Hristos.

Doamnă? Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.” Este adevărat? Puneţi-vă mâinile unii peste alţii. Să nu vă rugaţi pentru voi, ci pentru cel de lângă voi. Acolo în spate, puneţi-vă mâinile unii peste alţii şi rugaţi-vă rugăciunea credinei.

Tată ceresc, Te rugăm să ne ajuţi.

Satană, ţi-ai pierdut puterea! Ai fost descoperit! Ieşi afară din ei în Numele lui Isus Hristos. Amin.

– Amin –

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *