Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – DOVADA INFAILIBILĂ A ÎNVIERII

14 Ianuarie 1957 – Sturgis, Missouri

Mulţumesc, frate. Puteţi ocupa loc. Sunt foarte bucuros pentru că pot să fiu în seara aceasta aici, ca să vă salut şi să petrecem un timp de părtăşie în Numele Domnului Isus. Nădejdea mea este că Domnul Dumnezeu vă va da şi vouă tot atâtea binecuvântări câte mi-a dat mie prin faptul că am venit aici.

Poate vi se pare ciudat, dar acesta este locul în care îmi place să predic. Să ştiţi că atunci când eşti în adunări mari, te loveşti de multă necredinţă şi ai de luptat cu multe puteri demonice, dar aici este un grup micuţ.

Aseară am predicat într-o biserică de patru sau cinci ori mai mare decât aceasta, iar cineva m-a întrebat:

„Frate Branham, cum te simţi într-un loc atât de mic, când Domnul te-a binecuvântat să predici în locuri mult mai mari şi cu mult mai mulţi oameni?”

Când am ajuns pe platformă, am spus:

„Următorul loc unde urmează să merg, este o biserică mult mai mică, cu vreo şaizeci sau şaptezeci de oameni.” Dar să ştiţi că îmi place să fiu în locuri ca acestea. Biblia spune că noi suntem adunaţi şi avem părtăşie unii cu alţii, în locurile cereşti în Hristos Isus, în timp ce sângele Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos ne curăţă de orice păcat. Acesta este cu adevărat un mare privilegiu. Aşa este.

Îmi amintesc de prima adunare pe care am ţinut-o, atunci când Domnul m-a trimis să predic. Era o adunare de rugăciune într-o colibă, şi cred că erau vreo doisprezece oameni. Ce îmi amintesc bine este că am predicat toată noaptea. A fost foarte bine, dar nu am avut destulă înţelepciune încât să reţin binecuvântările care veneau.

Mie îmi place să merg în adunări mici, pentru că în ele este ceva care îmi place foarte mult. Dacă ar fi fost alte împrejurări şi aş fi ajuns într-o altă poziţie, n-aş fi putut să vin la astfel de adunări, pentru că nu mi-aş fi permis.

Cu câteva zile în urmă, am fost într-o adunare unde cineva a făcut următoarea afirmaţie:

„Este un lucru care îmi place la fratele Branham. De câte ori am încercat să aducem vreun predicator renumit în locul acesta, ni s-a spus că nu poate veni deoarece suntem prea puţini, dar el a venit ori de câte ori l-am chemat.”

Ei bine, noi ne cunoaştem şi pot să spun că l-au chemat pe fratele Roberts, pe fratele Coe şi pe alţi fraţi cunoscuţi, dar adevărul este că într-adevăr ei nu au putut veni. În timp ce fratele spunea acele cuvinte, eu mă gândeam: „Este frumos că un frate vorbeşte aşa despre mine, dar nu spune tot adevărul, iar aceasta face ca lucrurile să nu sune bine.”

Acesta este motivul pentru care atunci când am urcat pe platformă, am spus: „Apreciez bunăvoinţa şi aprecierile voastre, dar vreau să vă spun ceva. Să ştiţi că şi fratele Roberts ar vrea să vină în locuri ca acesta, dar nu poate din cauză că are nişte obligaţii financiare. El are nevoie de şapte sau opt mii de dolari pe zi, pentru că altfel nu poate funcţiona. Înţelegeţi? Aceasta se datorează faptului că are emisiuni radio în toată ţara, emisiuni la televiziune şi ziare. Cum poate veni un astfel de om într-un loc atât de micuţ? Nu poate. Venitul lui trebuie să fie de câteva mii de dolari pe zi; şi are nevoie de acei bani pentru că are nişte obligaţii.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru ceilalţi bărbaţi. Ei sunt oameni buni, sunt oameni minunaţi; sunt fraţi şi cred că le-ar plăcea să vină în locuri ca acesta, dar nu pot. Însă eu nu sunt legat de nimic, aşa că dacă Domnul mă trimite la doi oameni, pot merge fără probleme. Adevărul este că nici nu mi-ar plăcea să fiu legat în aşa fel încât să nu pot merge oriunde… iar Domnul m-a lăsat să predic la grupări micuţe de cincizeci sau şaizeci de oameni, dar m-a lăsat să predic şi la cinci sute de mii. Vedeţi?

Deci, dacă El vrea să merg într-un loc unde sunt două persoane sau chiar numai una, pentru mine este acelaşi lucru deoarece nu am nici un fel de obligaţii. Eu am de condus doar micuţul meu birou, iar pentru aceasta nu am nevoie de nu ştiu câţi bani. Domnul se îngrijeşte de mine, aşa că nu trebuie să cer nici un ban şi pot merge oriunde îmi spune El.

Ştiţi ce se întâmplă când El vrea să merg să ţin adunări mari peste ocean? Aduce acolo o mulţime de milionari care vor să mă sponsorizeze (fratele Branham râde). Deci, pentru nimic în lume n-aş vrea să am problemele lor. Este mai bine să fiu liber. Aşa este. În felul acesta, pot merge oriunde mă călăuzeşte Domnul, iar eu o fac bucuros.

Este cu adevărat un privilegiu să fiu în seara aceasta aici cu fratele Jackson şi cu voi, sfinţii Dumnezeului celui Viu. Mă simt ca şi cum i-aş avea în faţa mea pe cei aleşi din Sturgis, pe răscumpăraţii Domnului Isus. Aşa este. Pe cei răscumpăraţi de Sângele Lui.

Eu am spus de multe ori că dacă aş avea o sticluţă mică sau ceva cu două picături din sângele fizic al lui Isus, aş preţui-o foarte mult, dar vedeţi voi, în seara aceasta am mai mult decât atât, am preţul Sângelui Său. El v-a iubit atât de mult încât Şi-a vărsat Sângele ca să fiţi ai Lui; Şi-a dat Sângele de bunăvoie, aşa că în seara aceasta sunteţi la dispoziţia mea, de dragul Evangheliei. Deci, simt că este un privilegiu să fiu în seara aceasta aici, şi nu doar o seară, ci două. Aş fi vrut să fie mai multe seri, dar trebuie să mă odihnesc, fiindcă urmează să plec la Lima, Ohio, la poporul baptist. Dacă este cineva care vrea să meargă acolo, să ştiţi că adunarea se va ţine la Auditoriul Memorial din Lima, Ohio, şi este sponsorizată de Biserica Baptistă, printre sponsori numărându-se şi doctorul Lee Vayle.

De acolo, vom merge sus în Minneapolis, Minnesota, pentru zece zile. Leo, ştiu că nu ai ştiut aceasta, dar nici eu nu am ştiut.

Dacă nu ar fi fost cei doi prieteni ai mei, Leo şi Gene, care au venit şi mi-au spus că Gordon Peterson urma să anunţe în Canada şi Statele Unite că voi fi acolo la deschiderea cortului, nu aş fi ştiut că urma să avem o adunare acolo. Până atunci nu am ştiut nimic.

Unii oameni cred că nu sunt un om de cuvânt, dar cât timp Domnul ştie care este adevărul, aceasta contează cel mai mult pentru mine. De exemplu, am fost anunţat în patru sau cinci locuri în acelaşi timp, deşi eu nu ştiam nimic.

De curând, am fost în Germania, iar o femeie din Virginia a sunat-o pe soţia mea şi i-a spus:

„Ne pare rău să aflăm că fratele Branham este bolnav. Crezi că va fi destul de bine încât să poată ajunge mâine seară aici?”

„Draga mea,” i-a spus soţia mea, „eu nu ştiu să fie bolnav.”

Şi femeia a continuat: „Sora Cutare şi cineva care are o biserică aici, au închiriat un auditoriu mare şi sala este arhiplină. Sora a spus că fratele Branham ar fi trebuit să fie aici aseară, dar nu a ajuns. Ei l-au aşteptat şi au aşteptat, iar sora a spus că merge să vadă de ce nu a venit fratele Branham.” Femeia a spus că după un timp sora s-a întors şi a spus: „Am vorbit cu fratele Branham şi a spus că nu a putut veni pentru că s-a simţit rău, dar să fim siguri că mâine seară va fi la noi.”

Atunci soţia mea i-a spus: „Te înşeli, scumpa mea. Fratele Branham este plecat de două săptămâni în Germania şi mai stă acolo încă două sau trei săptămâni.” Vedeţi?

Dumnezeu este Martorul sufletului meu că nu am ştiut nimic despre această adunare până nu mi-au spus Leo şi Gene. Aşa se face că l-am sunat pe fratele Moore şi l-am întrebat:

„Frate Moore, tu ştii ceva despre aceasta?”

„Nu”, a răspuns el.

„Ei bine, Leo şi Gene mi-au spus că a fost deja anunţată.”

Fratele Moore l-a sunat pe domnul Peterson, iar acesta i-a spus: „Aleluia! Da, aşa a spus Domnul.” Şi bazându-se pe aceasta, au făcut anunţul…

Ei bine, în încercarea mea de a salva situaţia, a trebuit să anulez adunarea sorei Coe. Urma să merg acolo, pentru că fratele Jack Coe tocmai a plecat. Ştiţi despre aceasta. Şi biata femeie are cu adevărat nevoie de ajutor, cu acele cheltuieli pe umerii ei şi ca să ţină laolaltă micuţa ei turmă. Eu nu i-am promis încă nimic, dar voiam să merg până acolo, s-o ajut puţin. Oricum, am trimis deja pe cineva să vadă despre ce este vorba. Ea m-a sunat şi m-a rugat să merg, dar eu i-am spus:

„Lasă-mă să mă rog mai întâi.” De fapt, am vorbit cu fratele  Grant şi i-am spus: „Am să te sun înapoi.” Apoi, l-am trimis pe fratele Jack acolo.

Când a ajuns acolo, fratele Jack m-a sunat şi mi-a spus: „Frate Branham, peste tot sunt puse afişe şi anunţuri, iar oamenii de afaceri te aşteaptă în ziua de şaisprezece pentru micul dejun.”

Atunci i-am zis: „Sun-o pe sora Coe şi spune-i că nu pot ajunge la ea.”

Deci, cam aşa stau lucrurile. Întotdeauna când apare o asemenea situaţie, mă gândesc că mama avea o vorbă: „Nu contează cât tai de subţire felia, ea va avea întotdeauna două feţe.”

Când am văzut că ne îndreptăm în jos, spre Soutih Bend, ca să fim cu fratele Thomas, un bărbat tare de treabă, m-am gândit că aş putea trece şi pe la voi, să avem vreo două seri de părtăşie cu această biserică micuţă, credincioasă şi loială, care se roagă pentru mine când sunt plecat în misiune.

Ultima dată când am fost aici, am avut un serviciu de predicare. Dar oh, eu nu sunt un predicator prea bun! Nu. Mă ridic, iar când vorbesc îmi curge saliva ca la un cal care mănâncă trifoi. Dar ştiţi ce mă face să fiu aşa? Vin din Canaan şi tocmai am mâncat nişte struguri noi, ştiţi voi. Ei sunt aceia care mă aduc în starea aceasta.

Aşadar, m-am gândit că ar fi bine dacă aş veni în biserica aceasta mică, să ne adunăm împreună ca să ne rugăm, şi poate Domnul va veni, ne va binecuvânta şi va vindeca bolnavii de aici. Nădăjduiesc că o va face.

Acum, fără prea multă vorbărie, aş vrea să citesc ceva din Cartea aceasta în care sunt multe lucruri pe care nu le ştiu, deoarece nu am avut şansa să am educaţie. Am fost ordinat în biserica baptistă, de unde vin.

Mie îmi place părtăşia cu baptiştii şi nu numai cu ei, ci cu toţi fraţii de pretutindeni, deoarece cred că este un singur Trup, iar acesta este Trupul lui Hristos, şi că toţi credincioşii fac parte din El.

Poate ne deosebim unii de alţii, dar adesea m-am gândit că aceasta se datorează, probabil, faptului că mădularele dintr-un trup sunt diferite. Înţelegeţi? Pentru că nu sunt recunoscute darurile diferitelor lucrări de slujire din Trup. Credeţi în darurile Duhului? Sigur că da, cât timp sunt de la Dumnezeu. Ele sunt ceva supranatural. Aceste daruri diferă unul de celălalt, pentru că în 1Corinteni 12 spune că sunt diferite daruri, dar este acelaşi Duh.

Este ca şi cum ai avea un diamant mare care este tăiat şi prelucrat, aşa că are mai multe faţete care reflectă raze de lumină: unele sunt albastre, altele sunt verzi, etc. Fiecare faţetă poate reflecta o lumină diferită, dar toate fac parte din acelaşi diamant şi reflectă aceeaşi lumină.

Aşa este şi cu darurile duhovniceşti. Nasul nu-i poate spune gurii: „Nu am nevoie de tine! Tu nu eşti din trup!” Aşa mă gândesc şi eu. Poate între fraţi sunt unele neînţelegeri, dar cred că în inima noastră toţi dorim să fim una. Şi într-o zi vom fi, pentru că Isus S-a rugat pentru aceasta.

Biblia este o carte vastă. Ea este o poveste de dragoste, este o prorocie, este o Carte de istorie, de aceea putem scoate o mulţime de lucruri din Ea, folosind diferite moduri de abordare. Dar toată este Cuvântul lui Dumnezeu şi este scrisă în aşa fel încât să fie ascunsă de cei înţelepţi şi pricepuţi, dar descoperită pruncilor, fiindcă aşa a spus El. Şi noi ştim că I-a mulţumit Tatălui pentru aceasta.

Adevărul este că nu cunoaşterea Bibliei înseamnă Viaţă, deşi este minunat s-o cunoşti. Aţi ştiut că şi Satan este un cunoscător al Bibliei? El a dovedit aceasta în discuţia pe care a avut-o cu Domnul nostru. Deci, cunoaşterea Bibliei nu înseamnă Viaţă. Nici cunoaşterea catehismului nu înseamnă Viaţă şi nici cunoaşterea teologiei. Dar să-L cunoşti pe El, pe Autorul acestei Cărţi, înseamnă Viaţă.

Este bine că El a făcut aşa, fiindcă în felul acesta şi unul fără educaţie, ca mine, poate să-L cunoască pe Domnul. Eu sunt bucuros că am privilegiul să-L cunosc pe El. Astfel, după ce vom citi din Cartea Lui, El este singurul care poate să ne-o descopere, să o deschidă pentru noi.

Să ne plecăm deci capetele pentru un moment de rugăciune şi să vorbim cu Autorul.

Scumpul nostru Tată ceresc, este cu adevărat un mare privilegiu să ne aflăm aici, în faţa acestui grup de oameni, cu Cuvântul Tău deschis în faţa noastră. Ne dăm seama că nu poate fi vorba de o interpretare personală şi că Tu eşti singurul care poţi veni să ne interpretezi Cuvântul Tău, de aceea Te rugăm să fii atât de bun, încât să vii în seara aceasta la noi şi să-L trimiţi pe Duhul Sfânt să intre în Cuvânt şi să ni-L tălmăcească, ceea ce este chiar Viaţa, fiindcă flămânzim după cunoaşterea Adevărului. Noi nu vrem să cunoaştem Adevărul ca să prezentăm apoi diferite puncte de vedere cu privire la El, ci vrem să cunoaştem Cuvântul în aşa măsură încât să putem fi eliberaţi înaintea lui Dumnezeu, să putem fi slujitorii Lui şi să putem fi în stare să-i ajutăm şi pe alţii să-L cunoască pe Domnul Isus.

Te rugăm să ne binecuvântezi în seara aceasta cu prezenţa Ta şi să îngădui ca Duhul Sfânt să ia Cuvântul Tău şi să-L îndrepte spre fiecare inimă după cum este nevoie, iar la sfârşitul serviciului, Îţi vom fi recunoscători, Tată, şi Te vom lăuda cu toţii. Ascultă-ne, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele Preaiubitului Tău Fiu, Domnul Isus. Amin.

Vom citi din Matei 28, începând de la versetul 10 până la versetul 14:

Atunci, Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea.”

Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.

Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani

şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.”

Şi, dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.”

Vom citi şi din Luca 24.31-32:

„Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”

Acestea sunt cuvintele Bibliei. Eu am avut marele privilegiu de a propovădui Biblia în toată lumea şi prin harul lui Dumnezeu am câştigat al doilea milion de suflete pentru El. Aceasta s-a întâmplat pentru că El a dovedit peste tot că Biblia este o Carte adevărată şi că fiecare făgăduinţă din Ea este Adevărul absolut. Fiecare făgăduinţă din Ea este o Sămânţă, iar o sămânţă care cade într-un pământ bun, va rodi ceea ce este ea, va aduce la suprafaţă viaţa care este în ea.

În seara aceasta aş vrea să iau ca titlu cuvintele: „Susţin învierea Domnului Isus şi dovada infailibilă a învierii!

Oamenii pot spune tot ce vor, şi mulţi chiar spun lucruri pe care nu ar trebui să le spună, dar când spune Dumnezeu ceva, este diferit, pentru că este Adevărul veşnic. Dumnezeu nu poate schimba nimic, pentru că odată ce a spus ceva, rămâne aşa.

Biblia spune: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan 1.1).

Cuvântul este un gând exprimat, iar când Dumnezeu S-a gândit cum să fie Planul răscumpărării şi cum îl va salva pe om, prin cunoştinţa Sa mai dinainte El a ştiut cine va fi răscumpărat şi cine nu. El S-a gândit la un Plan, iar când a rostit Cuvântul, lucrarea a fost deja încheiată în cer.

Noi am învăţat din Biblie că Isus este Mielul lui Dumnezeu junghiat înainte de întemeierea lumii. Desigur, noi înţelegem că El a fost omorât doar după patru mii de ani, dar când Dumnezeu a luat hotărârea şi a rostit Cuvântul, lucrarea a fost terminată. Deci, în Planul Lui, El a fost junghiat la întemeierea lumii, fiindcă Dumnezeu L-a văzut mai dinainte şi a ştiut tot ce va face, iar pe baza aceasta a rostit Cuvântul şi astfel lucrarea a fost încheiată chiar atunci.

Vreau să vă spun ceva ca să vă dau puţin curaj… fiindcă am văzut că printre creştinii americani este o mare teamă. Creştinul american se teme că Dumnezeu nu Îşi va ţine Cuvântul, dacă el nu face sau nu se ţine de ceva… Adevărul este că nu mai este nimic de făcut, pentru că totul a fost făcut de Dumnezeu.

Voi nu L-aţi căutat niciodată pe Dumnezeu, deşi credeţi că aţi făcut-o. Biblia spune că nu aţi făcut-o. Nimeni nu Îl caută pe Dumnezeu. Ceea ce s-a întâmplat în grădina Eden dovedeşte că omul este un laş şi că se ascunde atunci când păcătuieşte. Astfel, nu Adam L-a chemat pe Dumnezeu, ci Dumnezeu l-a chemat pe Adam.

Biblia spune că voi puteţi fi încredinţaţi că numele voastre au fost scrise în Cartea Vieţii. Numele celor care sunteţi în seara aceasta în Trupul lui Hristos, au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului încă înainte de întemeierea lumii, aşa cum scrie în Apocalipsa. Biblia spune că toţi aceia al căror nume nu a fost scris în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii, vor fi înşelaţi, dar cei pe care v-a văzut prin cunoştinţa Sa mai dinainte, aţi fost junghiaţi cu El, la început, înainte de întemeierea lumii.

Dumnezeu a făgăduit că va veni Sămânţa Împărătească, Mântuitorul, iar vrăjmaşul lui Dumnezeu, diavolul, a încercat pe toate căile s-o distrugă de-a lungul vremii. Astfel, la început, când s-a născut primul Său fiu, Abel, Cain l-a junghiat crezând că astfel a scăpat de sămânţa neprihănită a lui Dumnezeu. Satan a fost acolo când Dumnezeu a rostit judecata Sa cu privire la oameni, la şarpe şi la pământ, şi a promis că prin femeie va veni o Sămânţă care va zdrobi capul şarpelui. Din pricina aceasta, Şarpele a luptat de-a lungul vremii împotriva acestei Seminţe şi încă mai luptă.

Când l-a ucis pe Abel, Satan a crezut că a scăpat de acea Sămânţă neprihănită, dar el a nimicit doar trupul acelei seminţe, iar Dumnezeu l-a ridicat imediat pe Set în locul lui Abel, ceea ce este un tip desăvârşit spre moartea şi învierea lui Hristos.

Apoi a crezut că a scăpat de această Sămânţă când i-a prins pe proroci. Când l-a ucis pe Ioan a crezut că L-a prins pe El, iar în final, a reuşit să omoare Sămânţa neprihănită şi a îngropat-o, dar a treia zi a înviat; Dumnezeu L-a ridicat pe Domnul Isus din morţi.

Aceasta este o dovadă infailibilă pentru sceptici, pentru necredincioşi şi pentru predicatorii sociali care propovăduiesc o Evanghelie socială care neagă naşterea din fecioară şi învierea. După părerea mea, prin aceasta ei anulează chiar Temelia creştinismului.

De curând, a fost la Zurich, Elveţia, şi cunoscutul evanghelist Billy Graham. Chiar atunci am zburat şi eu la Zurich, aşa că am apucat să ascult predica pe care a ţinut-o la încheierea serviciului de sâmbătă. Eu mi-am început serviciile duminica, iar Domnul ne-a binecuvântat cu cincizeci de mii de suflete scumpe pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

În timp ce-l ascultam pe Billy predicând despre divinitatea Domnului Isus, m-am întrebat de ce a ales un asemenea text, dar mai târziu, am aflat că elveţienii ţin vechile învăţături ale lui Zwingli, care a fost urmat de Calvin şi apoi de Luther. Zwingli credea că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu şi că a fost Prorocul despre care a vorbit Moise, dar nu credea că a venit prin naşterea din fecioară.

Dacă scoateţi din naşterea Lui partea cu naşterea din fecioară, înseamnă că acolo a fost o relaţie sexuală, iar dacă a venit prin sex, a fost un păcătos ca noi. Dacă Iosif a fost tatăl lui Isus, Sângele Lui nu mai putea face ispăşirea pentru noi. Dar El a fost Fiul lui Dumnezeu născut din fecioară. Înţelegeţi? Acolo nu a intervenit nici un om, ci Dumnezeu Tatăl a umbrit-o pe fecioară şi a creat în trupul ei o Celulă de Sânge din care a ieşit Fiul Dumnezeului celui Viu.

La început, când Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra Pământului, nu era nimic. Dar Duhul Sfânt a început să lucreze, iar atunci a început să răsară viaţa din ţărână: flori, plante, păsările au început să zboare din ţărână, animalele s-au ridicat din ţărână, iar la urmă a ieşit şi omul din ţărâna pământului.

Atunci, trupurile noastre au fost făcute din şaisprezece elemente diferite, iar oamenii de ştiinţă pot să ne spună că acestea sunt: calciu, potasiu, gaz, lumină cosmică, etc. Duhul Sfânt a pus toate aceste elemente împreună şi l-a făcut pe om.

Conform ştiinţei şi Cuvântului lui Dumnezeu, înainte de apariţia vieţii pe pământ, elementele din care au fost făcute trupurile noastre zăceau risipite pe faţa pământului. Apoi, Dumnezeu ne-a luat din ţărână, fiindcă El i-a spus lui Adam: „…căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” (Geneza 3.19).

Deci, noi eram undeva în ţărână, pentru că venim din ţărână. Dar pentru ca trupul acesta să trăiască, noi trebuie să mâncăm, deoarece de fiecare dată când mâncăm ne înnoim puterea şi viaţa, fiindcă se formează celule noi de sânge. Dar ca să mâncăm, trebuie să moară ceva: dacă mâncăm carne de vită, trebuie să moară o vită; dacă mâncăm carne de oaie, trebuie să moară o oaie; dacă mâncăm peşte, trebuie să moară peştele; mâncăm pâine, trebuie să moară grâul; dacă mâncăm cartofi, aceştia au trebuit să moară. De fiecare dată se dă o viaţă, deoarece noi trăim cu substanţe moarte; ca să putem trăi fizic, trebuie să moară ceva.

Dar în acest trup este un suflet nemuritor şi un duh care ne dă inteligenţa pe care o avem şi ne face ceea ce suntem, ne formează personalitatea. Noi suntem aşa cum suntem din pricina duhului care este în noi. Şi dacă pentru viaţa acestui trup trebuie să moară ceva ca să poată trăi, cu atât mai mult trebuie să moară Ceva pentru ca acest om lăuntric să poată trăi veşnic. Este vorba de sufletul nostru care trăieşte veşnic doar prin sângele Domnului Isus Hristos, doar prin moartea Lui, deoarece Sângele este Antidotul.

Pentru că n-a avut descoperirea, Cain a adus ca jertfă roadele pământului, lucrarea mâinilor sale. Şi astăzi sunt mulţi oameni care cred că pot să plătească pentru intrarea lor în Paradis, dar nu se poate aşa ceva, pentru că este scris: Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2.9).

Nici un om nu L-a căutat vreodată pe Dumnezeu, deoarece Isus a spus că „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis.” (Ioan 6.44). Aşa este. Dumnezeu trebuie să ne cheme.

Deci, dacă Duhul Sfânt ne-a conceput la început să fim pe acest pământ… şi noi suntem astăzi aici pentru că Dumnezeu ne-a făcut în felul acesta… cu cât mai mult, după ce nu vom mai fi şi elementele care formează trupul acesta vor fi împrăştiate în cele patru vânturi, Duhul Sfânt pe care L-am îmbrăţişat şi pe care Îl numim Domnul nostru, ne poate chema înapoi din ţărână… Cuvântul „a concepe” înseamnă „a face dragoste”, iar dacă Duhul Sfânt  „a făcut dragoste” cu calciul, cu petrolul din pământ şi cu celelalte elemente şi ne-a făcut fiinţe umane, s-ar cuveni ca noi, fiinţele umane recunoscute de El, să-L iubim cu toată fiinţa noastră, mai ales că avem făgăduinţa că ne va învia în ziua de apoi.

Şi atunci ce fel de credinţă ar trebui să avem noi?  Toată teama ar trebui să dispară, deoarece chiar dacă aş ajunge pe fundul mării, Trâmbiţa mă va trezi. Nu contează unde, cât de departe vom fi duşi sau ce se va întâmpla, noi vom ieşi din ţărâna pământului.

Ca dovadă că va fi aşa, Dumnezeu ne-a dat asigurarea că suntem salvaţi prin Fiul Său neprihănit, care Şi-a vărsat Sângele pentru noi… Nu-mi place să folosesc cuvântul „împrăştiat” pentru că „a împrăştia” înseamnă „a risipi, a arunca întâmplător”, iar El nu a făcut acest lucru întâmplător, accidental, ci a ştiut ce face şi a făcut-o cu un scop, de aceea Şi-a vărsat de bunăvoie Sângele la Calvar.

Astfel, Dumnezeu a cerut sângele unui miel ca o umbră pentru ispăşirea care urma să vină pentru păcatele noastre, deoarece sângele animalelor nu putea să facă ispăşire pentru păcatul omului. Sângele animalului era doar o umbră, pentru că după ce era curăţat, închinătorul avea din nou dorinţa de a păcătui, dar în acest caz, prin jertfirea Sa închinătorul odată curăţit nu mai are dorinţa de a păcătui.

Problema păcatului s-a rezolvat când Duhul Sfânt a intrat în inima omului şi a scos afară raţionamentul, a trecut dincolo de înţelegerea noastră intelectuală.

Motivul pentru are astăzi vezi atât de multe suişuri şi coborâşuri printre religioşi, este că ei se bazează pe o concepţie intelectuală despre Hristos. Cu alte cuvinte, totul este în mintea şi nu în inima lor. Înţelegeţi? Ei cred cu mintea, dar mintea gândeşte: „Oare aşa să fie? Poţi fi vindecat prin vindecarea divină? Chiar mai există  botez cu Duhul Sfânt?” Acesta este raţionamentul intelectual.

Dar când El vine în inimă, nu mai există raţionament, ci credinţă; totul este pozitiv. Acolo nu mai sunt întrebări, ci totul este clarificat pentru totdeauna. El este în inima ta, şi inima nu raţionează pentru că acolo este Tronul Lui, este locul în care locuieşte Cel Atotputernic.

Acum aş vrea să observaţi că după ce a făcut ispăşirea prin Sângele Său, Sângele Său fiind singurul care putea să-L aducă înapoi pe Duhul Sfânt, Dumnezeu ne-a dat această mare şi infailibilă dovadă: L-a înviat pe Isus pentru neprihănirea noastră.

Haideţi să pătrundem puţin în viaţa umană. Totul porneşte de la o celulă care vine de la partea bărbătească, de la tatăl vostru. Voi nu veniţi din sângele mamei voastre, ci din sângele tatălui vostru. Găina poate face un ou, dar dacă nu a fost cu cocoşul, chiar dacă îl va cloci, din oul acela nu va ieşi nici un pui. Nu contează cât este de perfect oul acela, ca să iasă puiul trebuie să germineze, iar germenul de viaţă vine de la sexul masculin, nu de la cel feminin. În ordine.

Când cele două vin împreună (oul şi spermatozoidul), celula aceea începe să crească şi să se dezvolte. Aş vrea să vă întreb ceva. Cum poate crede cineva că Satana, un doctor, un predicator sau oricine altcineva, ar putea să vindece? Toată vindecare este divină şi poate fi făcută numai de Dumnezeu. Vă puteţi imagina pe cineva mergând la doctor cu braţul rupt şi spunându-i: „Vindecă-mi repede braţul pentru că trebuie să mă întorc la muncă.”?

Medicul i-ar spune cu siguranţă: „Cum să-ţi vindec braţul? Tu ai nevoie de vindecare mintală.”

Dacă aş merge la medic şi i-aş zice: „Doctore, m-am tăiat la mână şi nu pot lucra aşa. Vindec-o repede pentru că am nevoie de ea!”, el mi-ar răspunde: „Domnule Branham, eu nu pot să-ţi vindec mâna.”

Sigur că nu poate, pentru că Biblia nu se contrazice.

În Psalmul 103.3 scrie: „El îţi vindecă toate bolile tale.” Vedeţi? „Eu sunt Domnul, care te vindecă.” (Exod 15.26). Ceea ce poate face doctorul este să ţină locul curat sau să fixeze braţul rupt. Aceasta este treaba lui, de aceea a făcut medicină. El ştie cum să amestece substanţele ca să omoare microbii, aşa cum pui otravă pentru şoareci la fermă.

Vedeţi, medicina nu poate dezvolta celule, pentru că nu are viaţă în ea. Numai Viaţa poate genera celule, iar Viaţa este Dumnezeu. Viaţa nu poate veni de la Satan, pentru că dacă ar fi aşa, atunci Satan ar fi un creator, iar dacă Satan este un creator, unde suntem? Satan nu poate crea! El nu face decât să pervertească ceea ce a fost creat de aceea, când vedeţi un ghicitor sau o persoană posedată care face ceva rău, să ştiţi că aceea este neprihănirea pervertită.

Când vedeţi un bărbat necinstit, necredincios legământului căsătoriei… şi femeia imorală poate face exact acelaşi lucru pe care îl face femeia căsătorită, dar este o diferenţă. Este legal şi sfânt înaintea lui Dumnezeu, ca un bărbat să trăiască cu soţia sa, dar dacă merge cu cealaltă femeie, încalcă, perverteşte neprihănirea. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Deci, Satan nu poate vindeca pentru că nu poate crea; îi este imposibil s-o facă. Nici doctorul nu poate fi un vindecător. Medicina nu poate vindeca, ci doar ţine locul curat cât timp face Dumnezeu vindecarea, fiindcă Dumnezeu este Viaţa. Aceasta nu este ficţiune şi nici hocus-pocus, ci este o lucrarea pe care Atotputernicul Dumnezeu a încheiat-o pe Calvar, prin Fiul Său, fiindcă este scris că: „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, am fost tămăduiţi.” (Isaia 53.5). Vedeţi, este la timpul trecut.

Cum era cu celula de sânge a animalului jertfit? Când era ruptă celula de sânge a animalului, închinătorul îşi punea mâinile peste animalul muribund, a cărui blăniţă era înmuiată în propriul sânge şi se zbătea dând din picioare.

Păcătosul, închinătorul care a păcătuit, recunoştea că animalul acela a murit în locul lui, iar Dumnezeu Se împăca cu el prin arderea de tot adusă. Vedeţi, el recunoştea că era păcătos şi jertfea mielul în locul lui. Dar când celula de sânge a mielului era ruptă, viaţa care era în acea celulă era viaţa unui animal şi nu putea veni peste viaţa umană.

Însă când a fost ruptă Celula de Sânge a lui Emanuel, Duhul Lui, Viaţa care era în Celula de Sânge a lui Emanuel, S-a întors înapoi, această Viaţă fiind de fapt Duhul Sfânt Însuşi.

Şi odată ce închinătorul are Duhul Sfânt, inima lui se schimbă. Dar această schimbare nu se face printr-o vedere intelectuală cu privire la Biblie, nici printr-un crez omenesc, ci printr-o experienţă, ceea ce îl face un martor al învierii, pentru că Isus a spus: „…când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi… Îmi veţi fi martori… până la marginile pământului.” (Fapte 1.8). Ei nu puteau fi martorii Lui înainte de coborârea Duhului Sfânt, fiindcă Biblia spune că „nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.” (1Corinteni 12.3).

Diavolul s-a luptat tot timpul cu El, iar când L-a crucificat pe Calvar, a crezut că a distrus Sămânţa aceea neprihănită…

Haideţi să privim ce s-a întâmplat. Vă puteţi închipui ca Dumnezeul Omniprezent, Omnipotent, Atotştiutor şi infinit să-l lase pe diavol să-I distrugă Planul? Nu, Dumnezeu nu va permite niciodată aceasta.

La început, El se uita cum familia Sa din Eden, Adam şi Eva, se plimbau prin grădină. Eva stătea cu capul pe umărul lui Adam, iar când vântul sufla mai tare, el spune: „Taci; linişteşte-te!” Leul şi tigrul îi erau supuşi şi erau blânzi ca nişte pisicuţe.

Seara, pe când apunea soarele, ei mergeau la adunarea de sub palmieri sau ce pomi or fi fost în Eden, şi începeau să se închine, în timp ce o Lumină blândă şi plăcută, Logosul, venea jos pe deasupra pomilor.

Şi El le spunea: „Copii, v-aţi simţit bine astăzi pe pământ? Am venit jos să vă sărut de noapte bună.” Apoi adăuga: „Îmi place cum sunt făcute toate lucrurile; arată bine.”

Credeţi cumva că Tatăl ceresc va fi biruit şi Planul Său nimicit, dacă Satan a făcut ce a făcut? Aşa ceva este imposibil. El nu poate fi biruit şi ne-a dat o asigurare desăvârşită ca să nu ne temem de nimic.

Nu demult, am avut o adunare de cinci sute de mii de oameni, la Bombay, India. Adunarea din după-amiaza aceea a fost deschisă chiar de primarul oraşului şi erau prezenţi reprezentanţi de la şapte sau zece religii diferite din India, care Îl negau pe Domnul Isus. Unii dintre ei nu omoară nici măcar o muscă, deoarece cred în reincarnare şi spun că ar putea fi mama lor. Şi atunci cum ar putea să accepte Sângele jertfit? În seara aceea, Domnul Isus a venit şi a deschis ochii unui orb, ceea ce a făcut ca mii de oameni să-şi arunce podoabele lor ciudate şi să-L accepte pe Domnul Isus.

În Durban, Africa de Sud, am făcut o chemare la altar şi treizeci de mii de oameni au venit deodată la Domnul Isus, pentru că El a făcut o minune sub ochii lor.

Buda este mort de două mii trei sute de ani, iar Mahomed a murit acum o mie nouă sute de ani. Totuşi, deşi au trecut atâţia ani, la mormântul lui stă tot timpul un cal alb pregătit pentru clipa când va învia. Toţi fondatorii acestor religii sunt morţi, dar noi avem un mormânt gol, pentru că Răscumpărătorul nostru a înviat.

Satan a crezut că L-a nimicit atunci când L-a pus în mormânt, dar El S-a dus şi a predicat sufletelor din închisoare, iar în ceasul hotărât de Dumnezeu Tatăl ca să-L învie, pot să-L văd stând deasupra mormântului şi spunând:

„Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

 Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură, iar semnele acestea îi vor însoţi pe cei ce vor crede.” (Matei 28.18; Marcu 16.15,17).

La rândul său, Pavel a spus: „…Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală.” (1Tesaloniceni 1.5). Unde? În toată lumea. Cui? La orice făptură. Şi iată că două treimi din locuitorii pământului nu au auzit încă de Numele Domnului Isus. Câte făpturi n-au auzit încă de El? Milioane.

Atunci Evanghelia este încă în putere: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28.20).

Haideţi să-L privim pe Dumnezeu în puterea Sa.

Iată! El zăcea în mormânt, rece, alb, cu inima străpunsă de suliţa romană şi cu mâinile şi picioarele rănite de cuiele care Îl pironiseră pe cruce. Barba Îi era plină de scuipatul soldaţilor care L-au batjocorit şi care L-au legat cu o cârpă la ochi, după care L-au lovit zicând: „Dacă vezi vedenii şi proroceşti, spune-ne cine Te-a lovit şi poate Te vom crede!” Batjocurile răsunau încă în aer: „Dă-te  jos de pe cruce, fă o minune înaintea noastră şi poate Te vom crede.”

Acelaşi diavol i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu fă o minune şi Te vom crede!” Şi acelaşi diavol mai este şi astăzi în oameni. Dar Domnul Isus nu S-a dat în spectacol şi nici n-a făcut pe clovnul! El a făcut doar ce era corect şi ce I-a arătat Tatăl să facă, aşa cum a spus în Ioan 5.19:  „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” El nu putea să mintă pentru că era Dumnezeu, „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.” (2Corinteni 5.19).

Dar să observăm cum stătea acolo. Gravitaţia şi-a pierdut puterea şi priviţi cum picioarele Lui încep să iasă din pământ. Sub picioarele Lui este o Lumină şi El Se ridică sus, sus, tot mai sus. Gravitaţia şi-a pierdut puterea aşa cum şi-a pierdut-o şi moartea. El era Centrul gravitaţiei; era Creatorul gravitaţiei şi ţinea gravitaţia la porunca Lui, aşa cum a ţinut şi moartea.

„Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”

 „Duceţi-vă Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”                                                    

    „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Matei 28.18,20; Ioan 20.21).

Tatăl care L-a trimis, S-a dus cu El şi era în El; şi Acelaşi Hristos care ne trimite, vine cu noi şi este în noi până la sfârşitul lumii: „Şi lucrurile pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă unele mai mari, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12). Cuvintele infailibile ale Dumnezeului celui Viu nu pot să cadă, fiindcă ele sunt Cuvântul lui Dumnezeu.

Satan a crezut că L-a terminat. Apoi, şi-a început minciuna murdară, când le-a zis soldaţilor: „Duceţi-vă la marele preot, la înţelepţi, la învăţaţi şi la marile biserici…”

Daţi-mi voie să vă spun cu tot respectul că, niciodată în toată istoria biblică, sau de la apostoli încoace, nici un slujitor al Dumnezeului celui Viu nu a tolerat doctrinele ecleziastice. Sunteţi atenţi la ce vă spun?

Să fiu mai clar. În zilele lor, toţi prorocii au fost împotriva teologiei bisericilor vremii. Când a venit Ioan, el i-a numit „vipere”, iar Isus i-a numit la fel: făţarnici, farisei. Cuvântul „fariseu” înseamnă „actor”. Dar Luther, Calvin, Knox, Wesley, Spurgeon, Sankey, sau Finney? Toţi au fost bărbaţi credincioşi care au stat neclintiţi pe convingerea că Preaiubitul Fiu al Dumnezeului celui Viu a înviat. Aşa este.

Dar fariseii s-au ridicat împotriva Lui, pentru că nu Se potrivea cu teologia lor. Aşa se face că atunci când au auzit că a început să se vorbească despre învierea Sa, le-au zis soldaţilor… Ei ştiau că dacă se dovedea că El a înviat din morţi, era clar că era Dumnezeul cel infailibil şi aceasta rămânea stabilit pentru veşnicie.

Minunile Lui, ceea ce vorbea, dovedeau clar că era trimis de Dumnezeu. El le spunea: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea.” (Ioan 10.37-38).

Observaţi! Dacă El nu ar fi înviat din morţi, toate făgăduinţele pe care ni le-a dat cu privire la Viaţa veşnică şi la faptul că vom învia din nou, ar fi murit împreună cu El, iar diavolul ştia foarte bine aceasta. Acesta este motivul pentru care a pus pe inima preoţilor şi a conducătorilor religioşi din zilele acelea, să-i plătească pe soldaţi ca să spună că El n-a înviat din morţi, ci a fost furat din mormânt de ucenicii Lui, în timp ce ei dormeau. Şi lucrul acesta a fost crezut de evrei.

Şi astăzi oamenii cred la fel. Poate mulţi nu o spun cu voce tare, dar cred în inima lor, iar aceasta strigă mai tare decât cuvintele.

Biblia spune că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci”, ceea ce înseamnă că dacă a înviat din morţi, El trebuie să aibă aceleaşi principii, aceeaşi putere şi să Se manifeste la fel. Dacă El a înviat din morţi, astăzi trebuie să fie tot ce a fost ieri. Dacă nu este aşa, înseamnă că noi ne închinăm unui crez şi avem o religie intelectuală. Oricine poate avea o religie. Budismul este o religie, şi la fel este islamul, dar ele nu oferă mântuirea, pentru că singura mântuire este în Hristos, Răscumpărătorul nostru, care este viu.

Dr. Reedhead Morse, poate unii îl cunoaşteţi, este vicepreşedintele Misiunii din Sudan. El a venit la mine acasă şi mi-a spus:

„Frate Branham, vreau să te întreb ceva deoarece, fiind baptist, sunt sigur că cunoşti adevărul. De curând am fost biruit de un băiat indian care îşi făcea studiile aici. Eu l-am întrebat: „Nu vrei să-L accepţi pe Domnul Isus cel înviat ca Mântuitorul tău şi să-l negi pe prorocul Mahomed?”

Dar băiatul mahomedan mi-a răspuns: „Bunule domn, ce ar putea face Isus al tău pentru mine, mai mult decât face prorocul meu? Prorocul meu a scris o carte numită „Coran”, iar Isus al tău a scris Biblia, şi amândoi au promis viaţă după moarte. Deci eu îl cred pe al meu şi tu Îl crezi pe al tău.”

Atunci Morse Reedhead i-a spus:

„Tinere, prorocul tău este mort şi zace în mormânt, şi tu recunoşti aceasta, dar Isus al nostru a înviat din morţi şi este viu.”

„Da?” a răspuns tânărul, „dacă este aşa, aş vrea o dovadă. Dovedeşte că este viu!”

„Păi, noi avem un mormânt gol.”

„Şi noi avem în India sute de morminte goale, iar filozofii spun că oamenii aceia au înviat. Avem şi mii de poveşti despre naşteri din fecioare.”

Aşa este. Ei pretind că Hristos a avut cunoştinţa şi înţelepciunea de la preoţii budişti. Aceasta este o învăţătură răspândită în India, toţi ştiu aceasta.

Şi domnul Reedhead a continuat: „Dar noi avem bucurii şi trăim religia noastră. Este în inimile noastre. Avem pace şi bucurie, deoarece ştim că Hristos a înviat din morţi.”

„Bunule domn,” a spus tânărul, „noi, mahomedanii, putem produce la fel de multă psihologie ca şi creştinismul. Şi noi ne bucurăm la gândul că Mahomed va învia într-o zi din morţi şi va merge prin toată lumea, aşa cum credeţi şi voi că Isus va reveni, va umbla prin lume şi va domni cu un toiag de fier.”

Şi domnul Morse Reedhead mi-a zis: „Frate Branham, nu am ştiut ce să mai spun.” Apoi a adăugat:

„Băiatul acela mi-a mai spus: „Domnule, Mahomed a promis numai viaţă după moarte dar, din câte ştiu, Isus al vostru a promis că lucrările pe care le-a făcut El, le veţi face şi voi. Aş vrea să-i văd pe învăţătorii voştri făcând aceasta, şi atunci voi crede.”

Atunci am înţeles că nu stăteam de vorbă cu un tânăr neştiutor, ci cu unul care ştia bine ce vorbeşte.”

„Probabil te referi la Marcu 16,” i-a zis domnul Reedhead, „dar noi, învăţaţii, ştim că Evanghelia aceasta, de la versetul nouă în jos, unde scrie:

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

   Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…”, nu este inspirată.

„Eu pot spune că tot Coranul este inspirat”, a încheiat tânărul.

Ce înfrângere pentru aşa-zisul creştinism! De ce s-a întâmplat aceasta? Pentru că am făcut exact ceea ce a spus Isus să nu facem. El a spus: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.”, dar noi am ridicat biserici şi seminarii, şcoli şi spitale. Toate sunt bune, dar problema este că am uitat lucrul cel mai important.

Domnul Reedhead spunea că tânărul i-a mai zis:

„Aţi avut la dispoziţie două mii de ani ca să dovediţi învierea lui Isus Hristos şi încă nu aţi făcut-o. Două treimi din lume nici măcar n-a auzit de El. Dar numai să învie Mahomed şi în douăzeci şi patru de ore va şti întreaga lume.”

 Câtă dreptate avea!

„Atunci am schimbat subiectul pentru că omul acela era mai deştept decât mine, dar în ziua aceea, I-am promis lui Dumnezeu că dacă mă lasă să mai trăiesc, voi veni la tine. Frate Branham, am atât de multe diplome încât pot acoperi cu ele un perete. Când am obţinut B.A., m-am gândit că Hristos este cu siguranţă în aceasta, dar nu a fost. Au greşit învăţătorii?”

„Eu nu sunt în măsură să spun aceasta, domnule,” am spus eu, „dar nici nu vreau să îmi fac o cârje cu care să susţin ignoranţa. Problema este că ei au terminat cu un punct, în loc să termine cu virgulă. Învăţătura lor este în ordine, dar trebuie pus: „plus ceea ce mai vrea să adauge Dumnezeu”. Învăţătura, şcolile sunt bune; ar fi greşit să negăm şcolile, seminariile sau spitalele, deoarece ne sunt de ajutor. Problema este că oamenii au nevoie de ajutor, au nevoie de luptători, de cineva care să ţină pasul, să-L creadă pe Dumnezeu şi să-L accepte; au nevoie de oameni care să-L ia pe Cuvânt şi să dovedească lumii că Domnul nostru Isus este viu… El vrea şi caută astfel de oameni.

De câte ori aţi umblat cu El, ca cei doi care mergeau spre Emaus, şi nu aţi ştiut?

Era o dimineaţă frumoasă de Paşti. Era întâia zi a săptămânii, era primul Paşti în care Isus era viu după patima Sa.

Acum vreau să vă spun ceva. Doi dintre cei care L-au iubit şi L-au urmat, au umblat cu El o zi întreagă şi nu L-au cunoscut. Cine v-a ridicat de pe patul de suferinţă de mergeţi şi îl lăudaţi pe doctor? Ar trebui să mergeţi la el, să-i strângeţi mâna şi să-i spuneţi: „Îţi mulţumesc pentru bunăvoinţă, doctore, dar a fost Hristos.”

Cine v-a ferit de accident? Poate l-aţi lăudat pe şofer pentru că a reacţionat rapid sau a fost sigur pe el, dar a fost Hristos. Cu siguranţă, a fost El.

În timpul crizei, când nu aveai făină în oală, iar copiii erau flămânzi, poate a venit un vecin cu inimă bună şi ţi-a adus ceva de mâncare. Tu i-ai mulţumit lui, şi ai făcut bine, dar a fost Hristos care lucra prin omul acela. Tu nu ţi-ai dat seama, dar era El.

Mulţi oameni nu au văzut aceasta, dar cei doi Îl iubeau pe Hristos şi erau cu inima tristă deoarece se gândeau la faptul că Mesia în care crezuseră era mort. Şi iată că chiar în timpul acela, El păşea alături de ei, dar ei nu ştiau nimic.

Fiţi atenţi! El li s-a arătat. De aici aş vrea să învăţaţi ceva. Când li S-a arătat Isus celor doi? În timp ce vorbeau despre El. Biblia spune că ei vorbeau despre El.

Să ştii că Isus nu vine în prezenţa ta când eşti la acel rock, la boogie-woogie şi la toate acele lucruri. Indiferent la care biserică aparţii, Isus nu vine la asemenea întâlniri. El nu locuieşte printre astfel de lucruri, aşa că schimbă subiectul conversaţiei. Dacă vrei să-L vezi, fă ce au făcut ei: cugetă la El. Discuţiile voastre să fie despre El şi învierea Lui, pentru că El a înviat din morţi.

Şi încă ceva! Ei ar fi trebuit să-L recunoască imediat ce li S-a arătat, pentru că i-a întrebat:

„De ce sunteţi trişti? De ce sunteţi în starea aceasta?”

„O”, au răspuns ei, „Tu eşti străin de nu ştii ce s-a întâmplat?” Vedeţi? „Nu ştii că Isus din Nazaret a fost răstignit? Noi nădăjduiam că El este Mesia, Cel pe care ni L-a făgăduit IaHVeH.” Şi conversaţia a continuat…

Atunci, El le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!” (Luca 24.25). Vedeţi? Şi a început să le explice Scripturile.

Nici un slujitor adevărat al lui Dumnezeu, care are ungerea Sa, nu va încerca să vă ducă cu vreo teologie fără sens sau cu ceva fantastic, ci va sta întotdeauna numai pe Cuvânt.

El nu vine când încercaţi să aveţi ulei pe mâini sau să vă curgă sânge pe faţă, ci atunci când aveţi o inimă sinceră şi curată înaintea lui Dumnezeu.

El nu vine atunci când te cerţi cu privire la punctele voastre de vedere şi spui că eşti metodist, prezbiterian, penticostal sau nazarinean, ci vine atunci când Îl doreşti pe Hristos şi Cuvântul Său şi Îl crezi din toată inima ta. Gândeşte-te la El şi citeşte Biblia”

Duhul Sfânt trăieşte cu Cuvântul lui Dumnezeu. Isus a spus: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Luca 4.4). Ce este Cuvântul? Gândul exprimat de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii.

Am putea zăbovi mult asupra acestui lucru, dar aş vrea să vă spun ceva. La un moment dat, au ajuns la un han micuţ, situat pe drumul dintre Emaus şi Ierusalim, sus în ţinutul micuţ. Astăzi noi îl numim motel sau poate un restaurant micuţ. Şi iată că Isus S-a făcut că merge mai departe.

El poate să se poarte şi cu tine ca şi când nu te-a vindecat. El se poate preface că merge mai departe, ca să te vadă ce faci, ce reacţie ai; poate vrea să vadă cât de mult Îl crezi.

Şi observaţi, Cleopa şi prietenul lui au stăruit de El să intre cu ei. Mă întreb dacă şi voi aveţi aceeaşi atitudine faţă de El în seara aceasta? Stăruiţi de El… şi va intra. Aceasta Îl face Dumnezeu pentru mine.

Eu am avut privilegiul să mă rog pentru patru regi, şi după cum ştiţi, regele George al Angliei a fost vindecat de scleroză multiplă. Oamenii mari sunt modeşti, în timp ce oamenii mici vor să iasă în evidenţă. Vedeţi? Cei care nu au nimic încearcă să se impună, în timp ce oamenii mari se smeresc. Astfel, Isus a venit de la tronul de sus ca să ocupe locul cel mai de jos de pe pământ, dar Dumnezeu L-a ridicat mai presus de îngeri, deasupra oricărui arhanghel, deasupra oricărui scaun de domnie sau stăpâniri.

Când a fost pe pământ, El a fost atât de jos încât S-a dus în oraşul cel mai de jos şi chiar şi cel mai mic om de acolo a trebuit să se uite în jos la El. Dar Dumnezeu L-a ridicat atât de sus, încât trebuie să privească în jos ca să vadă cerul. Vedeţi? „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule…” Vedeţi? Dumnezeu îl înalţă pe cel care se smereşte.

După ce au intrat înăuntru şi au închis uşa, poate a venit chelnerul şi ei au comandat ceva de mâncare, iar atunci El a păşit în faţă şi a spus: „Le-am vorbit tot timpul, iar acum a sosit momentul să Mă fac cunoscut lor.”

El nu vine într-o mulţime sau într-o adunare publică, ci: „Oriunde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 28.20). Lui Îi place să Se facă cunoscut.

Fiţi atenţi! El a făcut ceva ce făcuse înaintea lor chiar înainte de răstignire; ceva ce nu mai făcuse nimeni aşa: El a frânt pâinea în felul Lui şi a binecuvântat-o, iar când a făcut aceasta, li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut.

Când au văzut aceasta, au alergat înapoi cât au putut de repede, dar nu ca să se contrazică cu privire la religia lor. Biblia spune că ochii lor au fost deschişi şi L-au recunoscut.

Dumnezeu vrea să aveţi deschişi ochii înţelegerii. El este viu, a înviat, iar dacă este viu, trebuie să fie Acelaşi Domn Isus. Aşa spune Scriptura.

Ce a fost El când a umblat pe pământ? A afirmat că este un Vindecător? S-a dus la vreun grup de oameni cu ecusonul pe piept şi le-a spus: „Eu sunt un Vindecător divin!”? Nu, Domnul nostru nu a făcut aşa ceva. El nu a făcut niciodată aşa ceva, ci dimpotrivă, a spus: „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine; El face aceste lucruri.” (Ioan 14.10 – parafrazare).

Dar ce fel de lucrări a făcut El? Haideţi să mergem în capitolul unu din Ioan.

Aici, vedem că Petru a venit la El şi este ciudat faptul că Isus a ştiut cum se numea el şi tatăl său. „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă: „Petru”).” (Ioan 1.42).

Imediat după ce a fost convertit, Filip a alergat să-l găsească pe prietenul său, care mergea la cea mai mare biserică. Isus era respins de toţi, sau cum am spune astăzi, era considerat un holly-roller, un posedat de diavolul, un needucat, în timp ce ucenicii Lui erau nişte analfabeţi sau necărturari, cum spune Biblia în Fapte 4. Pentru lumea religioasă de atunci, Isus era un proscris, dar pentru cei convertiţi nu a contat părerea religioşilor: ei au crezut că era Mesia şi L-au urmat.

Cum am spus, Filip s-a dus şi l-a găsit pe Natanael rugându-se sub un copac. El i-a zis: „Vino să vezi pe cine am găsit noi: pe Isus din Nazaret, Fiul lui Iosif.”

Când a auzit aceste cuvinte, acest bărbat cumsecade care aparţinea unei denominaţiuni a fariseilor, saducheilor, irodienilor sau cum s-o fi numit ea, s-a ridicat, şi-a scuturat haina şi i-a răspuns: „Un moment! Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”

Şi Filip i-a dat cel mai bun răspuns posibil: „Vino şi vezi!” Este cel mai bun lucru: „Vino şi convinge-te singur.” Şi când au ajuns în locul unde se afla Isus, probabil Se ruga pentru rândul de rugăciune, dar când l-a văzut pe acest bărbat, a zis:

„Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

Putea fi un grec sau un necredincios, dar Isus a spus că era un israelit în care nu exista vicleşug. Aceasta l-a uimit pe evreu, aşa că a zis: „Rabi (adică Învăţătorule), de unde mă cunoşti?” Cu alte cuvinte: „Eu nu Te-am văzut în viaţa mea şi nici Tu pe mine. De unde ai ştiut aceste lucruri despre mine?”

Şi Isus a spus: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Ce ochi! Natanael fusese la treizeci de mile depărtare, după munte. Ştiţi ce a spus evreul acela când a auzit cuvintele lui Isus? Ce spune orice credincios: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” (Ioan 1.45-50).

Dar evreii care erau prezenţi acolo când Isus a făcut acele lucruri, au spus: „Acesta este Beelzebul!” Beelzebul este domnul dracilor, ceea ce înseamnă că ei au spus că „El era un ghicitor şi făcea acele lucruri prin telepatie mintală, şi că avea putere să scoată şi dracii.”

Atunci Isus le-a zis: „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” (Matei 12.32). Deci, aveţi grijă ce spuneţi! Vedeţi? El a spus că Duhul Sfânt va face aceasta.

Noi am citit despre o femeie care s-a atins de haina Lui, iar El a spus: „Cine M-a atins?” Atunci Petru L-a mustrat şi I-a zis: „Cum întrebi aceasta, Doamne, când toţi Te împing…?”

Dar Isus a răspuns: „Am simţit că din Mine a ieşit o putere.” Cu alte cuvinte: „Am simţit că slăbesc.” Apoi a privit în jur. Isus avea puterea de a cunoaşte gândurile omului, este adevărat? (Adunarea spune: „Amin”).

Poate ziceţi: „Frate Branham, aceasta sună cam întunecat, adică: telepatie, ghicire…”

Care este diferenţa dintre citirea gândurilor şi cunoaşterea gândurilor? Niciuna. Este acelaşi lucru, doar că Isus folosea puterea lui Dumnezeu, în timp ce ghicitorii sunt de la diavolul. Ghicitorul nu vorbeşte despre Dumnezeu, nu predică Evanghelia, nu merge la bolnavi… îl veţi recunoaşte. Ce posedă el? Un dar al lui Dumnezeu care a fost pervertit de diavolul. Înţelegeţi?

Isus a privit în jur şi a găsit-o pe femeie. El stătea acolo, era mic de statură şi fără o frumuseţe care să atragă; probabil că noi am fi ascuns-o dacă ar fi fost faţa noastră. El nu arăta ca un Împărat, dar când a văzut-o pe femeia cu scurgerea de sânge, i-a zis: „Credinţa ta te-a mântuit.”

Vedeţi, acesta a fost Isus ieri: Cel care le-a vorbit lui Filip, Natanael şi Petru. Dacă El este şi astăzi Acelaşi Isus, a promis că „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” (Ioan 14.12), şi: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea…” (v. 19). În limba greacă cuvântul „lumea” înseamnă „cosmosul, ordinea lumii, ordinea bisericii”. Deci, „Aceştia, nu Mă vor mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu (pronume personal) voi fi cu voi şi în voi (cum scrie în altă parte), până la sfârşitul lumii.” Vedeţi? „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Ce frumos!

Haideţi să ne întoarcem la femeia de la fântână. Ce semn frumos a arătat acolo! El venea din Ierusalim şi mergea în Ierihon, iar pentru aceasta a trecut prin Samaria. Oare de ce trebuia să treacă prin Samaria?

El şi-a trimis ucenicii în sat şi în timp ce stătea acolo, a venit o femeie cu renume rău la fântână; poate era o tânără prostituată. Ea a venit să ia apă pe la amiază. Poate toată noaptea fusese plecată şi a dormit până atunci, nu ştiu. În orice caz, ea a venit să ia apă şi şi-a lăsat găleata jos. Dacă aţi fost în Orient… lor le place să stea la poveşti în jurul fântânii şi să aibă o mică părtăşie. Le-am văzut pe femei cum îşi pun pe cap un ulcior mare plin cu apă şi câte un ulcior pe şolduri şi merg aşa fără să verse nici măcar un strop de apă.

Femeia aceasta frumoasă şi-a lăsat ulciorul jos, iar când să-l pună înapoi pe cap, a privit priveliştea frumoasă, plină cu viţă de vie, şi a observat un bărbat evreu de vârstă mijlocie, care se uita la ea. El avea doar treizeci de ani, dar Biblia spune că arăta de cincizeci de ani.

Noi ştim că evreii I-au zis: „N-ai nici cincizeci de ani şi ai văzut pe Avraam?!”

Dar Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” (Ioan 8.57-58).

La aceasta privesc oamenii de astăzi, pentru că sunt intelectuali. Ei nu pot înţelege Duhul. Nici tu nu poţi să-L înţelegi până când nu eşti născut din Duhul, pentru că intelectualii nu mărturisesc despre lucrurile duhovniceşti; dar copiii Lui sunt cunoscuţi după Duhul.

Observaţi! Pe când se pregătea să-şi pună ulciorul pe cap, Evreul acela i-a zis: „Dă-Mi să beau.” Pe vremea aceea era discriminare rasială, aşa cum avem noi în Sud, între albi şi oamenii de culoare.

Vedeţi? Isus i-a dat de înţeles că nu există diferenţă între oameni.

Ea a spus: „Noi, samaritenii, nu avem nimic cu voi, evreii.” Dar ce făcea Isus? Acum trebuie să mă credeţi pe cuvânt. Tatăl L-a trimis acolo, iar El contacta duhul femeii. Vedeţi? Acolo era ceva.

Deci, El i-a zis: „Dă-Mi să beau.”

„Nu se cuvine să ceri apă de la mine.”, a răspuns ea.

Dacă ai şti cu Cine vorbeşti, tu Mi-ai cere să-ţi dau să bei, pentru că Eu îţi dau o astfel de apă, că nu mai trebuie să vii aici şi să scoţi.”

„Fântâna aceasta este renumită pentru că a săpat-o părintele nostru Iacov.”, a continuat ea.

Vedeţi, samaritenii erau jumătate evrei şi jumătate neamuri.

Isus a continuat discuţia cu femeia, pentru că Tatăl nu-I spusese încă nimic cu privire la ea.

„Noi ne închinăm pe muntele acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalim…”, a spus ea şi discuţia a continuat aşa până când a venit vedenia, iar atunci, El a ştiut unde era problema ei. Vreţi să ştiţi care era? El i-a zis:

Du-te de cheamă pe bărbatul tău.”

„Nu am bărbat”, a răspuns ea.

Priviţi! Aici era o samariteană. Natanael ce era? Evreu.  Deci, aici era un samaritean. Şi El i-a zis:

Aşa este, pentru că cinci bărbaţi ai avut…”

Acum ascultaţi cu atenţie! Acum priviţi ce a spus Samaria! Ce I-a răspuns evreul Natanael? „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu…”

Dar clasa religioasă, intelectualii? „Este un Beelzebul, un diavol! Aceasta este telepatie, este ghicitorie! Scoate dracii cu ajutorul lui Beelzebul!” Dar cu ocazia aceasta, Isus a lămurit şi problema aceasta: „Dacă Satana scoate pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui? Satan nu poate să-l scoată afară de Satan, deci vindecarea nu poate veni de la diavolul.” (Matei 12.26).

Priviţi ce a răspuns femeia: „Doamne, văd că eşti proroc.” Prorocul este un văzător. Deci ea a spus: „Văd că eşti proroc. Noi, samaritenii, ştim că atunci când va veni Mesia, ne va spune aceste lucruri.” Dar ea nu putea înţelege Cine era El. „Noi am fost învăţaţi că atunci când va veni Mesia, El va face aceste lucruri, şi Tu ai făcut aceasta. Deci, Cine eşti?”

Şi Isus a răspuns: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt El.”

Acesta era Isus ieri, dar dacă El este Acelaşi, înseamnă că şi astăzi este la fel ca ieri. Astfel, femeia a alergat în cetate strigând: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este chiar Mesia?” Cu alte cuvinte, ceea ce a făcut El era semnul lui Mesia. (Ioan 4.19,25-26,29).

Teologia lor rece şi formală, i-a îndepărtat de adevăratele învăţături ale Bibliei, ceea ce înseamnă că istoria se repetă. Şi prorocia are o dublă însemnătate, iar voi ştiţi despre ce vorbesc.

Noi am putea vorbi foarte mult despre El, dar să vedem ce s-a întâmplat în capitolul următor, în capitolul 5, unde este vorba despre scăldătoarea de la Betesda, fiindcă vrem să-L vedem prin Biblie, de la Geneza la Apocalipsa. De fiecare dată, El este Acelaşi.

Să mai vedem o mărturie înainte de a chema rândul de rugăciune. Ascultaţi! În Ioan 5, Biblia spune că Isus S-a dus la această scăldătoare, unde era o mulţime mare de oameni neputincioşi. Priviţi ce fel de neputincioşi erau: orbi, şchiopi, uscaţi. Acolo era o mulţime mare de oameni bolnavi care aşteptau, fiindcă Domnul trimitea jos un înger care tulbura apa.

Credeţi că biserica tradiţională a acceptat aceasta în învăţăturile ei? Sigur că nu. Ei spun că acolo erau doar nişte fanatici, dar Dumnezeu spune că acolo venea un înger. Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu, spune că era un înger, iar eu cred aceasta pentru că altfel nu ar scrie aşa.

Ei spuneau că era doar vântul sau era ceva în capul lor, ştiţi voi cum vorbesc oamenii. Voi ştiţi ce este tulburarea apei. Este un curent care merge într-o direcţie, în timp ce valurile vin invers. Aceea este o apă periculoasă, dar primul care păşea cu credinţă în ea, era vindecat. (Ioan 5.3-4).

Ce a făcut Isus după ce femeia aceea i-a atins haina plină de putere? El umbla printre oamenii aceia şchiopi, orbi, uscaţi, etc., plin de compătimire. Voi nu aţi înţeles încă ce înseamnă să ai compătimire. Tu zici: „Frate Branham, eu…” Aceasta este simpatie.

Este ca în cazul celor două cuvinte din greacă: fileo şi agapae. „Fileo” înseamnă „părtăşie” şi este dragostea pe care o ai pentru soţia sau pentru soţul tău. Tu o iubeşti atât de mult pe soţia ta, încât eşti gata să omori pentru ea. Aceasta este dragostea fileo. Însă dragostea agapae este cu totul altceva. Ea te face să te rogi pentru sufletul păcătos. Aceasta face diferenţa. Înţelegeţi?                                                    

Aceasta este diferenţa dintre simpatie şi compasiune. Înţelegeţi? Bine.

Deci, El a mers printre acei oameni cu puterea în hainele Lui, dar nu S-a oprit nici la şchiopi, nici la orbi şi nici la uscaţi. Oamenii se gândeau că  Se va opri la unul, apoi se va duce la altul, şi tot aşa, dar El a privit tot timpul în jur, până când a văzut un bărbat care stătea întins pe o saltea de paie.

Nu ştiu dacă voi, yankeii ştiţi ce este un pat cu saltea din paie. Eu am crescut pe una. Este o bucată de scândură pe care se pune o saltea de paie şi o pătură îndoită în două.

Să zicem că omul acela avea tuberculoză, sau poate era prostată şi era bolnav de treizeci şi opt de ani. Poate era retardat, dar din aceasta nu se moare. Şi iată că Isus a trecut pe lângă toţi oamenii aceia care strigau, gemeau şi doreau să fie duşi în apă, ca să fie vindecaţi. El S-a dus plin de compasiune şi de dragoste, s-a oprit lângă bărbatul care zăcea pe salteaua aceea de paie şi i-a zis: „Domnule, vrei să te faci sănătos?” Parcă alegea numai cazurile uşoare.

  Priviţi ce I-a răspuns omul acela: „Nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare…” El putea umbla, pentru că a spus: „…până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.”   

Acesta este motivul pentru care împărţim numere de rugăciune. Vedeţi?

Omul I-a spus: „Nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare şi până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” Dar Isus i-a zis: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă.”

Vedeţi? Omul nu a spus: „Un moment! Cine eşti Tu? De unde ştii de boala mea?” Nu s-a întâmplat aceasta, ci omul a fost ascultător, iar ascultarea este mai de preţ decât jertfele. Astfel, şi-a luat scândura, a pus-o pe umăr şi a plecat lăudându-L pe Dumnezeu. Totul era încheiat.

Citiţi până jos. Ca să economisesc timp, eu mă voi opri la versetul 19. Isus a fost supus unui interogatoriu. Presupun că dacă a fost invitat la primarul oraşului şi a fost întrebat de ce a trecut printre acei orbi, şchiopi şi uscaţi, şi a făcut ceea ce ştim cu toţii. Îmi imaginez că I s-au pus diferite întrebări, nu-i aşa?

Acesta a fost Isus ieri, iar dacă El este Acelaşi, trebuie să facă şi astăzi la fel. Fiţi atenţi ce răspuns le-a dat celor care Îl întrebau: „Adevărat, adevărat vă spun…” Principala întrebare a fost cea referitoare la vindecarea omului care şi-a adunat patul şi a plecat acasă în ziua de Sabat, iar El a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun…” Cu alte cuvinte: „Absolut, absolut vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” ( v. 19). Este adevărat?

Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez.” (v. 17). Ce spune El aici? „Eu nu fac nimic până nu am o vedenie în care Tatăl Îmi arată ce trebuie să fac.”

Când femeia aceea s-a atins de haina Lui, din El a ieşit o putere, dar când Tatăl I-a spus să plece din casa lui Lazăr şi să aştepte patru zile până când acesta va muri, nu a ieşit nici o putere din El. Isus a spus: „Mă bucur că nu am fost acolo, pentru ca voi să credeţi.” El nu putea să mintă atunci când a spus: „Eu nu fac nimic până nu-Mi arată Tatăl. Tatăl lucrează şi Eu de asemenea lucrez.”

Apoi, când a plecat, El a spus: „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea. Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul veacului.” (Ioan 14.19;Matei 28.20).

Biblia spune că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.. Dacă El a înviat din morţi aşa cum spune, şi noi credem, înseamnă că este obligat faţă de Cuvântul Său. Eu sunt obligat faţă de cuvântul meu şi nu sunt mai bun decât este cuvântul meu. Tot aşa, nici Dumnezeu nu este mai bun decât Cuvântul Său, ceea ce înseamnă că Cuvântul Său este ori adevărat, ori mincinos. Deci, dacă Dumnezeu a făgăduit în această Biblie că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, atunci lucrul acesta ori este adevărat, ori este o minciună. Eu cred că El S-a suit la cer şi că trupul Său stă în seara aceasta în prezenţa lui Dumnezeu Tatăl, la dreapta majestăţii, în timp ce Duhul Sfânt care era în Hristos, este în Biserică. El este Viţa, Dătătorul de putere, iar voi sunteţi mlădiţele. El nu are astăzi pe pământ decât gura voastră, urechile voastre; voi sunteţi mlădiţele. Viţa nu poartă roadele, ci mlădiţele rodesc; Viţa dă doar putere. Acesta este adevărul.

…Aici este darul divin. Eu nu am nimic a face cu aceasta, nu ştiu nici măcar ce va face El. El are cinci slujbe diferite în biserică. Eu am avut unele discuţii cu teologi de-ai voştri cu privire la punerea mâinilor peste cineva pentru a-l pune deoparte pentru ceva, apoi ne punem mâinile peste altul ca să-i dăm un alt dar, însă numai Dumnezeu dă darurile. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.” (Romani 11.29). Darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă şi ele nu sunt învăţături baptiste, ci sunt învăţătura Bibliei.

Priviţi! Mai întâi au fost apostolii, sau ca să folosim un cuvânt mai modern, misionarii. Cuvântul „apostol” înseamnă „trimis, misionar.” Deci, în biserică avem: apostoli, proroci, învăţători, evanghelişti şi păstori. Dumnezeu i-a aşezat în biserică pentru zidirea trupului lui Hristos. Aceste slujbe sunt daruri, duhuri lucrătoare trimise din prezenţa lui Dumnezeu ca să lucreze prin fiecare slujbă a lui Dumnezeu.

În biserica locală lucrează nouă daruri duhovniceşti. Ele nu aparţin unui om, ci aparţin bisericii locale. Înţelegeţi? Astfel, unul poate face aceasta, altul o face pe cealaltă, iar altul poate nu o va face niciodată. Acestea sunt doar daruri locale.

Aceste daruri au făcut multă dezordine, în special în rândul penticostalilor deoarece, fără cunoştinţă, fără să aibă măcar Duhul, au adus înăuntru tot felul de lucruri închipuite şi moderne, aducând astfel numai ruşine şi batjocură asupra Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că lucrurile aduse de ei nu pot fi găsite în Cuvânt.

Voi, învăţătorii Bibliei, ştiţi cum era recunoscut un mesaj în Vechiul Testament. Aaron avea un pieptar şi pe el era Urim şi Tumim, iar când un proroc prorocea sau un visător spunea un vis, dacă Lumina supranaturală nu strălucea peste Urim şi Tumim, mesajul respectiv era greşit. Indiferent cât părea de adevărat, era greşit. Acesta este adevărul.

Dar dacă Lumina strălucea peste Urim şi Tumim, înseamnă că ceea ce spunea omul acela era adevărat, şi era recunoscut ca fiind trimis de Dumnezeu. Aţi ştiut aceasta? Ştiaţi că scrie în Biblie? Aceasta dovedeşte că citiţi Biblia.

Acest lucru a încetat odată cu încetarea preoţiei lui Aaron.

Dar „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (Ioan 1.1,14). Acesta este Urim şi Tumim-ul lui Dumnezeu astăzi. Astfel, dacă vreun predicator sau un visător vor spune ceva contrar acestui Cuvânt, Dumnezeu nu este în acea lucrare. Aşa este. Dumnezeu străluceşte asupra Cuvântului Său şi Îl legitimează, de aceea, „oricine va scoate sau va adăuga ceva la Cuvântul Său, i se va scoate partea din Cartea Vieţii.” (Apocalipsa 22.18-19).

Eu cred Biblia; cred că El a înviat din morţi şi a pus aceste daruri şi slujbe în ordine pentru zidirea Bisericii Sale. Ca şi credincios, eu cred solemn în Atotputernicul Dumnezeu, Domnul Isus Hristos. Trupul Domnului Isus este aici pe pământ şi este format din credincioşi ieşiţi din toate denominaţiunile… Eu spun cu toată sinceritatea, că cred că următorul eveniment care stă în faţa omenirii este a doua venire a Domnului Isus. Nu ştiu când va fi; nimeni nu ştie, dar nu văd să rămână altceva decât o explozie a hidrogenului, care va avea ca urmare aruncarea pământului din orbita lui, cum s-a întâmplat în timpul de dinainte de potop, când Pământul a fost îndepărtat de Soare, aşa că umezeala şi căldura sau arşiţa şi frigul s-au unit formând umiditatea care a inundat pământul. De data aceasta nu va mai fi apa, ci focul. Pământul va exploda şi va fi aruncat din nou de pe orbită, spre soare, ca să fie distrus pentru a doua oară. Gândiţi-vă la aceste lucruri, în timp ce slujim aici în Numele Lui. Haideţi să ne rugăm.

Dumnezeule Tată, aici este un loc micuţ, dar părtăşia creştinilor este atât de mare! În timp ce stăm împreună aici, mă gândesc la Pavel când s-a dus în Efes şi l-a întâlnit acolo pe Apolo şi „o mână de oameni”, cum am spune astăzi. Dar cu toate că aveau bucurii şi un predicator baptist minunat, pe Apolo, ei cunoşteau numai botezul lui Ioan. Când a ajuns la ei, Pavel i-a întrebat:

Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”

Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”, au răspuns ei.

„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” i-a întrebat Pavel.

„Cu botezul lui Ioan,” au răspuns ei.

Atunci Pavel le-a spus: „Într-adevăr, Ioan a botezat spre pocăinţă şi a spus să credeţi în Cel ce va veni, acesta fiind Isus Hristos.” Când au auzit aceasta, ei au fost botezaţi în Numele Domnului Isus, iar după ce şi-a pus Pavel mâinile peste ei, au primit Duhul Sfânt şi au început să vorbească în limbi şi să prorocească. În adunare are o bucurie mare şi au fost făcute multe lucruri măreţe!

O, cum Îţi mulţumim, Tată, pentru învierea lui Isus din morţi! Cum S-a manifestat El pe corabia aceea pe care era Pavel, când nu mai era nici o nădejde. Corabia se legăna tare într-o parte şi-n alta, iar diavolii aruncau fulgere peste tot şi rânjeau spre micuţa corabie zicând: „Îl vom distruge…”

Dar Pavel, care era considerat un fanatic religios,  a urcat pe puntea corăbiei şi a spus în timp ce-şi scutura lanţurile de la mâini:

„…vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri şi nu va fi altă pierdere decât a corăbiei.

Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte

şi mi-a zis: „Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.”

El le-a mai spus: „De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus. (Fapte 27.22-25).

Isuse, Tu ai fost cu Pavel, şi nu numai cu el ci, de-a lungul timpului, Tu ai fost cu oamenii la fiecare pas al vieţii lor şi i-ai îndemnat tot timpul, fiindcă ai vrut să nu piară niciunul, ci toţi să vină la pocăinţă.

Tată, eu nu cunosc această adunare, nu-l cunosc decât pe fratele nostru de aici şi pe încă doi sau trei care stau în jur… dar ne rugăm să primim har înaintea Ta, ca să Te întâlneşti cu noi aşa cum ai făcut cu Cleopa şi cu prietenul lui pe drumul Emausului. Şi când vom pleca de aici, în seara aceasta, fă ca inimile noastre să ardă, fiindcă Te rugăm să vii în mijlocul nostru şi să Te foloseşti de buzele noastre, de ochii şi de mâinile noastre, aşa cum ai făgăduit, pentru că noi suntem mlădiţele Tale.

Te rugăm să vii şi să faci în mijlocul nostru aşa cum ai făcut şi înainte de răstignirea Ta, astfel încât micuţa adunare de credincioşi, de aici, să vadă că credinţa lor nu este zadarnică şi că Isus a înviat din morţi şi va reveni într-o zi. Te rugăm aceasta, Tată, conform Cuvântului Tău.

Ca un slujitor nevrednic, şi eu mă predau Ţie, ca să mă poţi folosi şi Te rog să lucrezi în aşa fel încât această adunare să fie binecuvântată cu credinţă, fiindcă este nevoie şi de credinţa lor. Biblia spune că Tu Te-ai dus în cetatea Ta, dar ei nu Te-au crezut, de aceea: „n-ai făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.” (Matei 13.58). Astfel, dacă Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci, ne dăm seama că singurul lucru care Te-ar putea împiedica să Te descoperi, ar fi necredinţa noastră. Te rugăm să ne cureţi gândirea, să scoţi toată necredinţa afară şi să ne trimiţi Duhul Tău cel Sfânt. Îndură-Te, Doamne, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Fie ca Domnul să ne trimită binecuvântările Sale. Îmi pare rău că v-am ţinut mai mult, dar sunteţi o audienţă atât de plăcută!

Acum am încredere în Domnul că Îşi va onora Cuvântul. Biblia spune în Evrei 11 că Dumnezeu pune mărturie pentru darurile Sale. Câţi de aici cred în învierea lui Isus? Minunat. Atunci n-ar trebui să-Şi facă El prezenţa acolo unde sunt doi sau trei adunaţi împreună? Biblia spune că „El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre.” (Evrei 4.15 – parafrazare).Este adevărat?

Deci, dacă femeia aceea L-a atins fizic, înainte de răstignirea Sa, iar Isus a ştiut ce s-a întâmplat şi o putere a ieşit din El… după răstignire, Pavel le scrie evreilor că „El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre.”

Deci, dacă El a murit ca să pună punct la întrebarea referitoare la mântuirea şi la neputinţele noastre, cum putem să-L atingem? Trebuie să fie o manifestare duhovnicească a acestui Cuvânt, să fie împlinit. De fapt, toate lucrurile au fost făcute ca să se împlinească Scriptura, dovedind astfel că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Acum aş vrea să vă întreb ceva. Dacă ar trebui să-L căutăm pe Isus în seara aceasta, după ce fel de persoană ne-am uita? Singurul loc în care oamenii pot să-L vadă astăzi pe Isus, este în voi. Când văd viaţa voastră, când văd viaţa mea, ei Îl văd pe Isus. Duhul lui Dumnezeu în voi manifestă Viaţa lui Isus, la fel ca manoşul ceasului care indică ora exactă pentru că fiecare rotiţă se mişcă perfect. El controlează emoţiile tale, caracterul tău, simţurile şi credinţa ta. Duhul Sfânt este Manoşul din mijlocul inimii voastre, care vă controlează. Domnul să vă binecuvânteze.

Acum vreau să lămuresc ceva cât timp se mai înregistrează: vreau să vă fie clar că eu nu sunt un vindecător. Înţelege toată lumea aceasta? Eu nu am puteri de vindecare, ci sunt doar un slujitor nevrednic şi umil al lui Dumnezeu. Nu spun aceasta ca să par smerit, ci o spun din toată inima. Vă spun sincer că mi-e ruşine de mărturia mea, în sensul că la experienţa pe care am avut-o cu Domnul, ar fi trebuit să fac mult mai mult pentru El.                                                       

Acum aş vrea să ştiu câţi doresc rugăciune pentru ei. Ridicaţi mâna. Întreaga adunare. Atunci cine să fie primul? În ordine.

Voi chema câţiva şi ne vom ruga pentru ei. Nu uitaţi că puteţi fi vindecaţi şi dacă nu aveţi număr de rugăciune, deoarece este vorba de credinţa voastră în lucrarea încheiată a lui Hristos care face vindecarea. Nu depinde de mine, dacă v-am atins sau nu, sau dacă m-aţi atins voi pe mine sau nu. Este credinţa voastră care Îl atinge pe el; acesta este lucrul cel mai important. El este Marele Preot, nu eu. Eu sunt doar slujitorul Lui.

Acum am să vă întreb ceva sincer, din toată inima. Cred că vă daţi seama de poziţia în care mă aflu… Câţi creştini sunt aici? Vă daţi seama ce fac eu aici? Aţi vrea să fiţi în locul meu? Înţelegeţi?

În câteva minute se va dovedi fie că sunt mincinos, fie că v-am spus adevărul, şi Unul singur poate face aceasta: Dumnezeu. Aşa este. Dumnezeu face aceasta. În ce mă priveşte, Îl rog cu smerenie să dovedească faptul că v-am spus adevărul, că El este Fiul lui Dumnezeu şi că religia creştină nu este o invenţie mistică fără nădejde, ci este o realitate, dovada fiind Domnul Isus Cel înviat. Înţelegeţi ce spun?

Câşi din voi au văzut fotografia cu Îngerul Domnului? Mulţi. Cred că este şi în cartea aceasta. Fotografia originală este expusă la Washington DC, Aceasta fiind singura Fiinţă supranaturală care a fost fotografiată vreodată. O, fotografia aceasta nu arată bine, este prea ştearsă!

Eu nu vând cărţi şi nu am programe radio. Cartea aceasta a fost tipărită de Gordon Lindsay, iar eu o cumpăr de la el cu patruzeci de cenţi şi o dau mai departe. Dacă cineva nu are bani s-o cumpere, eu i-o dau fără bani. Asta-i tot. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” (Matei 10.8).

În seara aceasta aş vrea să-I promiteţi lui Dumnezeu credinţa voastră. Amintiţi-vă de femeia care s-a atins de haina Lui. Isus nu a ştiut nimic; nu a ştiut ce s-a întâmplat; Tatăl nu I-a arătat nici o vedenie în legătură cu aceasta, dar femeia şi-a tras din El ceea ce a dorit. Şi credinţa voastră face aceasta. Ce am eu? Un dar.

Primul lucru pe care mi-l amintesc din copilărie, din vremea când eram mic, foarte mic, cred că aveam vreo doi ani pentru că nu umblam bine în picioare, este o vedenie. Atunci mi s-a spus că voi locui într-un oraş numit New Albany. Şi am locuit acolo timp de treizeci şi şapte de ani, scuzaţi-mă, patruzeci şi patru de ani…

Ce ai de făcut acum? Să te predai Duhului Sfânt şi El te unge. Este exact ca în cazul unui predicator care vine pe platformă. El are în gând un subiect şi se predă Duhului Sfânt, iar Duhul Sfânt predică prin el. Aşa face păstorul, învăţătorul, evanghelistul, apostolul şi prorocul…

Eu nu spun că sunt proroc, fiindcă sunt doar slujitorul Său. Darul deosebirii sau cum vreţi să-l numiţi este un dar de la Dumnezeu; l-am primit prin harul lui Dumnezeu pentru că eu nu am nici un merit.

Câţi de aici vor să se facă rugăciune pentru ei, dar nu au numere de rugăciune? Să vă văd mâinile. În ordine, am vrut doar să ştiu.

Uitaţi-vă aici! Dacă Duhul Sfânt vă trimite ungerea Sa, să spuneţi din toată inima: „Doamne Isuse, eu cred sincer, din toată inima, că acesta este Adevărul!” Apoi, veţi vedea cum va acţiona Dumnezeu şi vă va da ceea ce aţi cerut.

Acesta este primul pacient? Da? Vino aici. Aici este un caz similar cu cel din tabloul biblic, unde am vorbit despre Urim şi Tumim, şi textul este că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Aici sunt doi oameni. Presupun că nu ne-am întâlnit niciodată, este adevărat, frate? Da, suntem străini. Nu ne-am mai întâlnit şi probabil ne-am născut în locuri care sunt la depărate unul de celălalt…

Tu eşti aici dintr-un motiv pe care eu nu-l ştiu. Nu cunosc pe nimeni de aici, afară de fraţii Leo şi Gene, care înregistrează, fratele păstor şi fratele de aici, pe care nu-mi amintesc cum îl cheamă… fratele Millman. Din câte ştiu, sunt singurele persoane de aici pe care le cunosc.

Câţi de aici ştiţi că nu vă cunosc? Ridicaţi mâna.  În ordine. Şi În rândul de rugăciune? Vedeţi?

Dacă bărbatul acesta se îndoieşte… voi veţi vedea ce se întâmplă dacă vine aici un necredincios. Eu nu-l cunosc pe bărbatul acesta, nu ştiu dacă este creştin sau dacă este păcătos; poate are probleme financiare, poate nu-şi poate plăti casa şi riscă s-o piardă sau poate are probleme în căsnicie. Poate este bolnav şi suferind. Eu nu ştiu nimic despre el, dar Domnul Îl cunoaşte.

Dacă Isus ar veni şi ar sta aici îmbrăcat cu costumul acesta pe care mi l-a dat mie, iar bărbatul acesta ar sta înaintea Lui şi I-ar spune: „Isuse, Te rog să mă vindeci!” ce credeţi că i-ar răspunde Domnul? „Am făcut-o deja!”

Câţi ştiţi că lucrarea de mântuire este o lucrare încheiată? Orice persoană care a fost salvată vreodată, a primit salvarea când a murit Isus şi a luat asupra Sa păcatul lumii.  Dar şi vindecarea este o lucrare încheiată. Depinde de credinţa ta.

„O, frate Branham,” ziceţi voi, „eu am fost salvat cu două săptămâni în urmă!” Vrei să spui că ai fost mântuit cu două mii de ani în urmă, dar acum două săptămâni ai acceptat ceea ce a câştigat El pentru tine atunci. Aceasta-i tot! Este o lucrare încheiată.

Acum, El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre, desigur, dacă te atingi de El. Atunci îţi va face la fel ca acelei femei.

Dacă Domnul Isus îi va face ceva acestui om, el poate să fie judecătorul şi să spună dacă este adevărat sau nu…

Dacă l-aş întreba: „Eşti bolnav, domnule?” Şi el ar spune: „Da.”, aş putea să-i zic:

„Ei bine, atunci îmi voi pune mâinile peste tine şi te vei însănătoşi.”

„Da,” ar spune el.

„Atunci îmi voi pune mâinile şi vei fi bine. Lăudat să fie Domnul.”

Eu nu ştiu dacă el ar putea crede sau nu; nu ştiu dacă poate accepta aceasta sau nu, dar dacă Duhul Sfânt ar face ceva ce a făcut în timpul Domnului Isus? Dacă îi va spune ceva ce a făcut şi ştie numai el? Atunci ar putea mărturisi dacă este aşa sau nu.

Evreii s-au întors şi au spus: „Acesta este un truc! Omul acesta se foloseşte de telepatie sau ceva!” Un diavol se va purta întotdeauna aşa. Dar omul care a trăit minunea ştia mai bine, aşa că a spus: „Ştiu că eşti Fiul lui Dumnezeu.” Astfel, numele lui Natanael este nemuritor până astăzi şi va fi pentru totdeauna, deoarece este în slavă şi va fi pentru veşnicie cu Isus. Dar de criticii aceia numai Dumnezeu ştie ce s-a ales. Eu nu ştiu, dar cât timp va exista Biblia, se va citi şi despre Natanael.

Domnule, acum stăm amândoi în locul acesta, dar ştim că într-o zi vom sta la picioarele Domnului Isus şi vom da socoteală de viaţa noastră. Noi nu ne-am mai întâlnit până acum, dar recunosc un duh creştin… Eu nu citesc gândurile, dar duhul tău este primitor. Tu eşti o parte din trupul lui Hristos, şi la fel sunt eu.

Ai venit aici ca să-L rogi ceva pe Domnul Isus. Eu nu sunt teolog, dar „credinţa vine în urma auzirii Cuvântului.” (Romani 10.17). Înseamnă că El a rânduit oameni care să poată explica Scripturile. Eu n-am destulă educaţie ca să fac aceasta, dar El mi-a dat altceva, ca să recunoaşteţi că El este prezent.

Dacă Isus a înviat din morţi şi este Acelaşi ieri, azi şi în veci, înseamnă că va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut înainte de învierea Sa, aşa cum s-a întâmplat când a fost cu cei doi ucenici. Este adevărat? Dacă o va face, vei crede? Bărbatul poate să judece dacă este adevărat sau nu. Să fiţi respectuoşi! Fiecare persoană de aici să fie plină de respect şi să se predea Duhului lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Domnule, acum voi vorbi puţin cu tine, şi fie ca Domnul Isus să ne ajute. Omul este aici pentru un bolnav, şi vrea să-i ceară lui Dumnezeu vindecare pentru o boală de rinichi şi pentru o boală la intestine. Acesta este adevărul. Ridică mâna dacă este adevărat. Domnule, eu nu pot să te vindec, dar nici viaţa ta nu poate rămâne ascunsă…

Credeţi? Vedeniile mă slăbesc foarte tare. Biblia spune că Daniel a avut odată o vedenie care l-a tulburat foarte tare şi a zăcut timp de câteva zile. Vedeţi? Este ceva ce iese din tine, ca şi cum te-ar părăsi viaţa.

Acum voi vorbi puţin cu bărbatul, poate Domnul îi va spune şi altceva. Să-L întrebăm ca să te întăreşti. Haideţi să Îl rugăm şi vom vedea dacă o va face.

 Orice va spune, este înregistrat pe aceste benzi, şi orice a spus până acum, a fost adevărat. Tu ai auzit ceva, nu-i aşa? Nu eu am făcut aceasta, pentru că eu nu te cunosc. Dar tot ce a spus este adevărul.

Aş vrea să te uiţi la mine şi să crezi…Aşa cum au spus Petru şi Ioan: „Uită-te la noi.” Cu alte cuvinte: „Fiţi atenţi la ce vă spun!” Elisei a spus odată: „…dacă n-aş avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aş băga de loc în seamă şi nici nu m-aş uita la tine.”  Vedeţi? Apoi a zis: „Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu harpa.”Şi, pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost peste Elisei.” (2Împăraţi 3.14-15). Vedeţi? El avea o vedenie. Aceasta facem şi noi chiar acum.

Dacă mă poate auzi audienţa, Lumina pe care aţi văzut-o în fotografie este chiar în jurul acestui bărbat, şi se îndepărtează din nou de mine. Da, el suferă cu intestinele. Şi mai văd o problemă: a fost operat. Îl văd ieşind afară, dar din cauza acestei operaţii a rămas cu o problemă.

În prezenţa mea nu te-ai simţit aşa, este adevărat? Dacă ai putea vedea… Dacă ai fi înăuntru… În dimensiunea în care am fost, este o altă lume.

Înainte ca să fie o emoţie, trebuia să existe ceva care să cauzeze acea emoţie. Lumina Se învârte în jurul acestui bărbat. Mă voi ruga pentru tine, frate, oricare ar fi problema ta.

Bunule Tată ceresc, omul acesta stă aici pentru că ceva nu este în ordine cu el, iar Tu ştii ce este. Inima Ta  este pentru vindecarea lui, sau să primească ceea ce a cerut. Biblia spune că ultima însărcinare pe care ai dat-o bisericii Tale a fost să meargă în toată lumea şi să propovăduiască Evanghelia. Şi ai mai spus: „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi aceştia se vor însănătoşi.” Aceasta fac şi eu în supunere faţă de porunca lui Dumnezeu, în Numele Fiului Său, Isus Hristos, şi cer ca fratele meu să primească ceea ce a cerut. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Să nu te îndoieşti de nimic. Vedeţi? Du-te şi să nu mai păcătuieşti ca să nu ţi se întâmple şi mai rău. Ce este păcatul? Necredinţa. Băutul, fumatul, curvia, jocurile de noroc, etc., nu sunt păcate, ci sunt atributele păcatului. Tu faci acele lucruri pentru că nu eşti credincios. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Fie ca El să fie cu tine.

Ce mai faci? Desigur, noi nu ne cunoaştem. Eu nu te cunosc şi poate nici tu; poate mă cunoşti doar de acum, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi.

Aici este un tablou frumos. Câţi din voi aţi fi vrut să trăiţi în zilele biblice când s-a întâmplat Ioan 4 şi să vedeţi o femeie venind la fântână? Aţi fi vrut să trăiţi în acele zile? Prin harul lui Dumnezeu sunteţi chiar acum în acel timp. Eu aş putea fi El, iar doamna aceasta ar putea fi femeia care a venit la Domnul Isus, şi care este un simbol spre biserica dintre  neamuri. Eu nu sunt El, ci sunt de la El, sunt slujitorul Lui, iar El este Tatăl şi Mântuitorul meu. Eu nu o cunosc pe femeia aceasta, dar El o cunoaşte.

Dacă Dumnezeu va face acelaşi lucru ca atunci, vă va ajuta să credeţi în El? Dar pe tine, doamnă?

Tu eşti conştientă că se întâmplă ceva, dar nu sunt eu, fratele tău… Dacă vrei, poţi să observi emoţiile oamenilor care stau aici. Aş vrea să-L puteţi vedea. Chiar acum vine spre mine. Eu cred din toată inima şi cu toată sinceritatea, că acesta este Stâlpul de Foc care a condus poporul Israel.

Când a fost Isus pe pământ, noi toţi ştim că Stâlpul de Foc a fost Hristos, Îngerul Legământului. Şi El a spus: „Eu vin de la Dumnezeu şi Mă duc la Dumnezeu.” Mai târziu, când L-a întâlnit Pavel pe drumul Damascului, El era acel Stâlp de Foc, acea Lumină, şi este încă Acelaşi şi astăzi.

Doamnă, tu eşti speriată din pricina unei operaţii. Acesta este adevărul. De aceea nu te duci la doctor, pentru că te temi de operaţie.

Tu nu eşti din oraşul acesta, ci vii din Edmore, Michigan, şi te numeşti doamna Albert Rea. Aşa este. Din clipa aceasta, viaţa ta nu mai este ascunsă. Eu nu sunt Vindecătorul tău, ci sunt fratele tău, dar aici este Cineva care te cunoaşte: Acelaşi Isus care i-a cunoscut pe toţi cei care urmau să vină… Eu sunt doar o mlădiţă a Viţei. Eşti conştientă de prezenţa Lui? El a spus: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred: îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.17-18). Crezi aceasta, nu-i aşa? Să ne rugăm.

Tatăl nostru ceresc, venim înaintea Ta cu smerenie şi ne mărturisim păcatele fiindcă credem în singurul Tău Fiu, Domnul Isus, şi ne rugăm sincer, în timp ce binecuvântata Ta prezenţă este aici. Noi ştim, fără nici o umbră de îndoială, că ai înviat din morţi, fiindcă şi în seara aceasta faci aceleaşi lucrări pe care le-ai făcut înainte de răstignire.

Deci, scepticii, vrăjmaşii, îndoielile şi diavolii pot să dispară, deoarece Tu ai înviat din morţi şi ceasul a sosit chiar înainte de sfârşitul timpului. Se întâmplă întotdeauna în vremurile de răscruce ale timpului, când se arată îngeri, prorocii, semne şi minuni, exact ca în perioada de dinainte de potop, la scoaterea afară din Egipt a poporului  Israel,               la prima venire a Domnului Isus, iar acum ne apropiem de a doua Sa venire.

Dumnezeule, eu mărturisesc lucrările Tale, pentru că Tu eşti Cel drept, o binecuvântez pe această femeie în Numele lui Hristos şi cu mâinile întinse peste ea, cer să primească ceea ce Ţi-a cerut. Amin. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Crede şi nu te teme.

Vino! Crezi din toată inima? Crezi că sunt slujitorul Lui? Când mi s-a arătat Îngerul Domnului… ai citit cartea? Îţi aminteşti că atunci când mi s-a arătat în cameră, El mi-a spus: „Dacă îi vei face pe oameni să creadă…”

„Doamne,” i-am răspuns eu, „sunt un om fără educaţie. Cum mă vor crede?”

Şi El mi-a zis: „Aşa cum i-au fost date lui Moise două semne care să legitimeze slujba lui, tot aşa vei avea şi tu două semne. Astfel, vei cunoaşte tainele inimilor lor şi ei te vor crede.”

Tu au dreptul să te îndoieşti de mine, dar dacă Dumnezeu face ceva şi primeşti ce ai cerut… Nu poţi să-I ceri nimic altceva  decât credinţă, ca să poţi primi ceea ce ceri. Este adevărat? Acum depinde de credinţa ta în Dumnezeu.

Tu ai vrut mai întâi rugăciune pentru ochii tăi. Aşa este. Apoi, ai vrut rugăciune pentru un copil schilod. Aşa este. Am crezut că pot să văd copilul. Crezi din toată inima că vei primi ce ai cerut? Am să mă rog pentru tine şi apoi să ţi se facă după credinţa ta.

Bunule Tată ceresc, îngăduie ca mila Ta s-o cuprindă pe femeia aceasta tânără. Tu cunoşti inima ei, Doamne. Îmi pun mâinile peste ea în Numele  Domnului Isus şi cer să primească ceea ce a cerut, în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Fie ca Domnul să-ţi dea ce ai cerut. Aceasta este rugăciunea mea.

Vă rog să fiţi respectuoşi.

Bună seara, domnule. Presupun că ne întâlnim pentru prima dată. Eu nu te cunosc şi probabil nici tu pe mine. Este adevărat? Da. Dacă eşti bolnav, eu nu te pot vindeca; sau orice altceva ai dori, eu nu pot să-ţi sau.

Dacă ai fi bolnav şi aş putea să te ajut, dar nu aş vrea s-o fac, aş fi un om rău, nu-i aşa? Aş fi un făţarnic. Dar nu o pot face.  Eu pot să spun numai ce văd şi atât.

Tu nu eşti aici pentru tine, ci pentru altcineva. Aşa este. Este fiica ta. Este invalidă şi nu este aici, ci în Fort Wayne, Indiana. Mai ai o problemă, şi anume o durere de artrită, care te loveşte din când în când. Văd cum te masezi acolo, dar nu te ajută cu nimic.

Crezi că Isus Hristos îţi va da în seara aceasta ceea ce-ţi doreşti? Vei accepta din toată inima? Crezi că Dumnezeu poate merge acolo unde este pacienta şi să facă vindecarea doar prin rostirea Cuvântului? Crezi acum? Mă voi ruga pentru tine, frate.

Bunule Tată ceresc, Te rog să ai milă de omul acesta şi să-i dai ceea ce a cerut, fiindcă o cer pentru el ca pentru un frate şi pentru că cred în Tine. Ascultă-mă, pentru că Te rog în Numele lui Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Du-te şi primeşte ce ai cerut.

Ce mai faci, doamnă? Presupun că nu ne cunoaştem. Eu nu te cunosc, dar Domnul te cunoaşte. Văd că se face întuneric în jurul ei. Doamne, are o tumoare. Văd că are şi tensiune. A făcut o complicaţie şi este aproape să facă un atac vascular. Totul este negru în jurul tău. Soră, eu nu pot să te vindec, dar este Unul care acum vorbeşte sau a vorbit Cuvântul, şi El poate. Crezi că eşti în prezenţa Lui şi nu a fratelui tău? Îl accepţi ca Vindecătorul tău?

Tatăl nostru ceresc, în timp ce ea ţine acest Cuvânt la pieptul ei, eu vin sincer şi smerit şi Te rog să-i dai femeii, ce doreşte, şi să-i dai vindecarea în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.  Du-te şi crede din toată inima.

Nervozitatea este un lucru groaznic, deoarece cauzează tot felul de probleme. Dar Dumnezeu o poate vindeca şi pe ea. Crezi aceasta? Tu eşti un gânditor, fiule. Eşti din aceia care trec punţile înainte de a ajunge la ele, dar nu se întâmplă niciodată cum te-ai gândit.

Ţi-ai dorit întotdeauna un loc unde să pui piciorul, să poţi face un început. N-ai vrut niciodată să ajungi un psihopat în ochii celorlalţi oameni. Eşti un tânăr prea drăguţ ca să faci aceasta. Umbra care era deasupra ta cu puţin timp în urmă, te-a părăsit, deci nu mai ai probleme. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar a plecat de la tine. Credinţa ta a preluat controlul. Eşti conştient că s-a întâmplat ceva, aşa-i? Ridică mâna, dacă este adevărat. Umbra neagră de peste acest tânăr, a plecat în urma credinţei lui, fără rugăciune. Dumnezeu să te binecuvânteze. Acesta este un lucru minunat. Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să fie cu tine şi să te ajute.

Aceeaşi problemă o ai şi tu, doamnă. Probleme nervoase. Crezi că Dumnezeu poate să te vindece? Crezi că vei primi ceea ce ai cerut, dacă Îl voi ruga? Atunci să ne rugăm.

Tatăl nostru ceresc, Te rog în Numele lui Hristos să o ajuţi şi s-o vindeci. Amin.

În ordine. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Du-te şi crede din toată inima. Să ai credinţă! Amin.

– Amin –

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *