Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – CALEA UNUI PROFET ADEVĂRAT

19 Ianuarie 1963 – Phoenix, Arizona

Mulţumesc, frate Borders. Să rămânem în picioare pentru rugăciune. Mă întreb dacă este cineva care are vreo cerere în seara aceasta şi vrea să ridice mâna şi să spună: „Doamne, eu sunt.”? Să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, am ascultat cântarea: „Doamne, eu cred,” şi mă gândesc la faptul că am auzit-o de multe ori şi în multe limbi, atunci când am călătorit. „Doamne, eu cred.” Crede numai! Tată, Te rugăm ca aceasta să nu fie doar o cântare, ci să devină realitate. Îngăduie ca noi să avem în seara aceasta o credinţă mare în Tine.

Te rugăm pentru biserica aceasta mică, pentru păstorul ei, fratele nostru Fuller, slujitorul tău, un frate în care avem încredere. Te rugăm pentru familia lui, pentru lucrătorii de aici, pentru diaconi, pentru toţi cei în care are încredere, dar şi pentru cei care intră pe aceste uşi. Doamne, Te rugăm să faci ca întotdeauna să fie o casă plină de Lumină pentru Isus Hristos.

Binecuvântează-¡ pe fraţii care sunt în seara aceasta aici, pe cei care merg şi vin o dată cu noi, pe cei care ne însoţesc pe drum. Tată, Te rugăm să-¡ binecuvântezi din belşug.

În seara aceasta Te rugăm să-Ţi reverşi din nou prezenţa peste noi, fiindcă suntem lipsiţi, Doamne. Avem nevoie de Tine pentru că suntem pe câmpul de luptă, Doamne, acolo unde trebuie luate tot timpul decizii. Tată, Te rugăm să ne încurajezi prin prezenţa Ta, deoarece pentru noi înseamnă foarte mult faptul că eşti cu noi. Arată-Ţi prezenţa, Doamne, fiindcă aceasta ne va da putere să mergem mai departe. Vindecă-¡ pe cei bolnavi şi suferinzi, salvează-¡ pe cei pierduţi şi încurajează-¡ pe cei descurajaţi. Adună-Ţi glorie, Doamne, pentru că Te rugăm toate acestea în Numele lui Isus. Amin.

Puteţi să vă aşezaţi.

Cred că David a spus: „Mă bucur când m¡ se zice: „Haidem la casa Domnului!” (Psalmul 122.1).

Nu demult Billy m-a întrebat: „Nu ai obosit, tată?”

Ba da,” am răspuns eu, „am fost obosit toată viaţa.” Aşa a fost, dar m-am obişnuit.

Apoi m-am gândit: „Trebuie s-o iau mai uşor pentru că îmbătrânesc.” Dar după aceea am întâlnit pe cineva de optzeci sau nouăzeci de ani care avea atâta energie încât muta munţii. Avea de aproape două ori vârsta mea, aşa că mi-am zis: „O, vai, îmi este ruşine!”

La tabernacolul de acasă este un cuplu în vârstă care se numesc domnul şi doamna Kidd. Ei vin din Ohio şi au optzeci şi cinci sau optzeci şi opt de ani. Sunt atât de bătrâni încât nu mai pot merge la biserică. Nu mai au nici voce, dar ştiţi ce au făcut? Această bătrânică a economisit bani şi a cumpărat un magnetofon, aşa că pot avea benzile pe care li le trimit. Ea ia aceste benzi şi merge în spitale sau oriunde altundeva unde le poate pune să fie ascultate. Vedeţi? Ea şi soţul ei se ocupă de aceasta, iar eu le trimit şi o rolă mare de pânză peste care mă rog. De multe ori îi spun fratelui Willy: „Nu mai avem pânză!” Când vin în biserică, eu îi privesc… Ea are părul alb şi poartă şal, iar el este un om micuţ.

Acum patru sau cinci ani când am fost în… Cum se numeşte locul acela din Ohio unde se ţine în fiecare an acea convenţie? Ei îl numesc Chautauqua, dar am un lapsus acum. Nu-mi amintesc cum se numeşte oraşul. (Un frate spune: „Franklin”, iar o soră spune: „Miami, lângă Middletown.”). Sunteţi pe aproape. Cineva a spus că trecem prin Miami. (Fratele spune din nou: „Franklin”). Este în apropiere de Franklin. Da, aşa este. Cred că este între Franklin şi… (Doi fraţi spun: „Middletown”). Middletown. Aceasta este. Aşa este. Aşadar, Middletown, în josul râului, pe terenurile Chautauqua. Acolo este un centru mare de atletism.

O, eu îl cunosc pe acest frate de ani buni. Cred că bătrânul frate Kidd avea optzeci de ani atunci când medicii ¡-au spus că prostata lui este malignă. Acea tumoare a început să se răspândească peste tot şi medicii au fost de părere că trebuie operată, dar când l-au deschis, au spus: „Nu se mai poate face nimic pentru că tumoarea s-a extins prea mult.” Vedeţi? „Nu mai putem face nimic.” Astfel, fratele nostru s-a dus acasă fiindcă era vorba de o operaţie pe trupul unui om de optzeci de ani. Cred că nu avea mai mult de cincizeci de kilograme. Eu tocmai venisem de undeva când am fost sunat de sora Kidd. Fratele Kidd era pe moarte, iar ea mi-a spus: „Frate Branham, doreşte să te vadă înainte de a pleca.” Am primit mesajul ei seara în jurul orei zece, iar dimineaţa la ora patru am plecat, deoarece în ziua aceea la amiază trebuia să fim în altă parte. Aproape că am distrus cauciucurile maşinii.

Când am ajuns acolo, l-au ridicat puţin pe micuţul bătrânel. Avea peste umeri un şal şi arăta ca un patriarh bătrân. Acest lucru a avut un efect puternic asupra mea.

Acolo era o femeie în vârstă care fusese membră în biserica lui pe vremea când predicase în munţi. Era din Kentucky şi spăla haine pentru cincisprezece cenţi pe zi, pentru a-l ajuta pe soţul ei să predice Evanghelia. Aceasta se întâmpla cu zece ani înainte de naşterea mea. El a privit-o şi a spus: „Bunico…” El avea optzeci de ani, iar ea trecuse de nouăzeci de ani. „Bunico, arăţi albă ca zăpada.”

L-am privit şi m-am gândit: „Aşa trebuie să facă un predicator. Să-şi privească poporul pe patul de moarte.”

Bunico, arăţi albă ca zăpada.” Da.

Apoi a privit în jur şi a zis: „Frate Branham…”

Da, frate Kidd.”

Cred că nu mai este mult până îmi vor trimite carul, fiindcă în dimineaţa aceasta merg Acasă.”

Minunat, frate Kidd. Aşa trebuie să gândeşti.”

Atunci bătrâna soră Kidd… câţi din voi o cunoaşteţi? Da. Mulţi dintre voi îi cunoaşteţi. Deci ea mi-a zis: „Frate Billy, nu crezi că Dumnezeu poate să-l vindece?”

Sigur că poate,” am răspuns eu.

Atunci fratele a spus: „Glorie lui Dumnezeu! Dacă El vrea să mă vindece, sunt din nou gata de luptă.”

Eu m-am gândit: „Optzeci de ani.”

Am îngenuncheat şi atunci a venit vedenia. Două zile mai târziu a fost dus din nou la spital. Băieţii lui lucrau la oficiul de poliţie al oraşului. L-au dus din nou la medic, iar el s-a scărpinat în cap şi a spus: „Nu mai găsesc nici o urmă de cancer. Spuneţi-mi ce s-a întâmplat.” Fratele Kidd a dus casetofonul cu el şi a pus Mesajul prin saloanele spitalului.

Când am început să vorbesc cele şapte Peceţi şi cele şapte epoci ale Bisericii, sora m-a sunat şi mi-a spus:

Dacă aş avea bani, aş veni acolo.”

O, doamnă Kidd,” ¡-am spus eu, „nu vă faceţi griji pentru bani! Veniţi, pentru că aveţi deja o canapea pregătită.”

Inima ta să fie binecuvântată!” a răspuns ea. Aceasta mă face să mă simt foarte bine pentru că ei mă încurajează întotdeauna. Au optzeci şi cinci sau optzeci şi şase de ani şi merg încă la adunare, iar eu mă plâng la cei cincizeci şi trei de ani ai mei. Aceasta te face să prinzi puţin curaj.

Avem atâtea de spus şi un grup atât de minunat căruia să-¡ vorbim, încât am putea sta aici o jumătate de noapte.

Dar dimineaţă trebuie să mergeţi la şcoala duminicală. Voi trebuie să fiţi siguri că doriţi să faceţi aceasta. Amintiţi-vă că eu am spus întotdeauna că este un mare păcat să vă trimiteţi copiii singuri la şcoala duminicală. Să nu faceţi niciodată aceasta, fiindcă este greşit. Luaţi-¡ şi duceţi-¡ voi. Înţelegeţi? Mergeţi întotdeauna cu ei.

Dacă a trebuit să lipsiţi astăzi pentru a fi cu noi şi pentru a vă ruga cu noi, este în ordine. Este în ordine să lipsiţi de la muncă, dar să nu lipsiţi de la biserică. Voi nu trebuie să lipsiţi de la biserică, dar dacă uneori trebuie să lipsiţi de la locul de muncă, aceasta nu îi va face rău nimănui. Munca este pâinea voastră zilnică şi Domnul a promis că vă va da aceasta, dar trebuie să vă asiguraţi că sunteţi nelipsiţi de la biserică. Înţelegeţi?

Cred că mâine dimineaţă voi fi tot în oraş cu alţi fraţi minunaţi, dar nu îmi amintesc numele lor. Cred că sunt „Biserica Apostolică.” S-ar putea să-l cunosc pe fratele predicator de acolo, dar numele lui nu este pe hârtie. (Un frate spune: „Macias”). Poftim? („Fratele Macias”). Fratele Macias… Amacias. O, de la biserica mexicană! O, el este cel care a luat locul fratelui Garcia atunci când a plecat, aşa-¡? („Aşa este”). În ordine. Este bine.

Am primit o scrisoare de la fiica fratelui Garcia, care este în California. Încă mai rezistă acolo. Cred că ¡-am văzut pe fratele şi sora Garcia în San Jose, când am fost acolo cu fratele Borders. Nu voi uita niciodată nopţile petrecute în biserica mexicană de acolo. Nu am auzit niciodată în viaţa mea spunându-se „Glorie lui Dumnezeu!” atât de mult cât se spune acolo. Nu voi uita niciodată acele cuvinte: „Gloria a Dios!”

(Fratele Williams vorbeşte cu fratele Branham). Mulţumesc, frate Williams. În dimineaţa aceasta sunt o mie cinci sute de locuri în biserică. Veniţi cu toţii aici. Vă spun cu toată sinceritatea că voi trebuie să fiţi la posturile voastre. Înţelegeţi? În ordine…

O, câte lucruri se schimbă, dar Dumnezeu nu Se schimbă!

Am fost şi am văzut un cort de întâlnire. M-am dus să mă întâlnesc cu fratele care îl are, dar nu l-am văzut nicăieri. Voiam să-¡ spun că noi nu suntem în competiţie cu el, dar sunt atât de mulţi oameni aici!

Mi-l amintesc pe Jack Shuler. Acesta ar fi bun pentru voi, metodiştii. Odată am venit aici, la Madison Square Garden şi l-am chemat pe fratele Jack sus pentru că era şi el acolo.

Am spus: „Frate Jack?”

Da, este fratele Branham?”

Da, sunt chiar aici.”

Nu,” a spus el, „am stat prea mult şi am luat din timpul tău.”

Îmi pare rău, frate Jack, nu am ştiut,” am spus eu.

Este în ordine, frate Branham. Ei voiau să stau mai mult.”

Grupul meu nu te va descuraja, frate Jack. Majoritatea sunt rusalistici.”

Şi ai mei sunt la fel.”

Da?”

Da,” a spus el. „şi eu sunt rusalistic.”

Este mai bine să nu-¡ spui lui Bob. Tatăl lui este metodist.”

Frate Branham, nu ştii ce este un rusalistic?” m-a întrebat el.

Cred că ştiu.”

Este un metodist drept credincios.”

Aşa este. Un metodist drept credincios. Dacă biserica metodistă ar fi continuat cu mesajul ei, ar fi mers în revărsarea Duhului, pentru că biserica adevărată aşa a făcut.

Fără supărare pentru biserica ta, frate, dar mişcarea rusalistică nu este o organizaţie. Ei au încercat să facă aceasta, dar au dat greş. Înţelegeţi? Rusaliile sunt o experienţă. Da. Rusaliile sunt pentru catolici, pentru evrei şi pentru oricine altcineva. Rusaliile sunt o experienţă, nu o organizaţie.

Dacă cineva are Biblia la el, aş vrea să citiţi câteva cuvinte împreună cu mine. Aş dori să citesc din Cuvânt. Voi nu doriţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Ceea ce aş putea spune eu, poate cădea deoarece eu sunt un om, dar ceea ce spune El, nu poate cădea. Înţelegeţi? „Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece.” O, nu este minunat acest lucru? („Amin”). Cuvântul Lui nu dă greş niciodată. Ce lucru măreţ este acesta! Cuvântul Lui nu va cădea niciodată.

Cu voia Domnului, în seara aceasta voi lua un text din care voi extrage un context. Este din cartea lui Amos, din profeţia lui Amos care a trăit în jurul anului 787 înainte de venirea Domnului. Să deschidem împreună la capitolul 3. Mie îmi place acest om. Este considerat un profet mic, dar avea cu siguranţă Cuvântul Domnului.

Deci, Amos 3.1-8:

Ascultaţi cuvântul acesta, pe care-l rosteşte Domnul împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii familii pe care am scos-o din ţara Egiptului!

Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului: de aceea vă voi şi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.”

Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?

Răcneşte leul în pădure, dacă n-are pradă? Zbiară puiul de leu din fundul vizuinii lui dacă n-a prins nimic?

Cade pasărea în laţul de pe pământ, dacă nu i s-a întins o cursă? Se ridică laţul de la pământ fără să se fi prins ceva în el?

Sau sună cineva cu trâmbiţa într-o cetate fără să se înspăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?

Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.

Leul răcneşte: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeşte: cine nu va proroci?”

Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la Cuvântul Său.

Cred că ochii lui s-au îngustat în dimineaţa aceea când soarele strălucea peste barba şi părul lui cărunt, atunci când a ajuns pe dealul din nordul Samariei şi s-a uitat peste oraş. Hainele lui erau obişnuite şi picioarele pline de praf; nu avea nimic deosebit în înfăţişarea sa, dar Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul” pentru oameni.

Cât este de diferit de evanghelismul pe care-l avem astăzi! Ce vremuri diferite trăim noi şi ce lucruri diferite de acelea!

Acel bărbat nu era nimeni altul decât Amos, un profet al Domnului, care avea Cuvântul Domnului pentru acea generaţie păcătoasă. Acest om micuţ şi neînfricat, a profeţit în zilele lui Ieroboam al doilea.

Ieroboam a fost un bărbat inteligent şi înţelept, dar era un închinător la idoli. El şi-a condus împărăţia la apogeu, dar a făcut-o într-o manieră nepotrivită din cauză că trăia în idolatrie. Totuşi, sub domnia lui, împărăţia a cunoscut o mare prosperitate.

De obicei, prosperitatea este aceea care cauzează păcatul. Mulţi oameni privesc prosperitatea ca pe o binecuvântare, şi ar putea fi aşa dacă am putea s-o conducem corect. Dar de obicei, prosperitatea conduce la păcat, la dezonorarea lui Dumnezeu.

Împărăţia era în floare în zilele acelea, fiindcă Ieroboam a făcut o alianţă cu toate popoarele din jurul lui. Dar ce s-a întâmplat? Israelul a ajuns într-o stare de păcat îngrozitoare fiindcă s-a îndepărtat de Dumnezeu şi de poruncile Lui şi a ajuns idolatru. Femeile se plimbau pe străzi în haine imorale, bărbaţii erau băutori de alcool şi jucau jocuri de noroc, iar locurile de amuzament erau deschise pentru oricine voia să meargă acolo.

Păcatul era trecut cu vederea de preoţi şi îşi făcuse culcuşul acolo.

Era un loc frumos şi deschis tot timpul pentru turişti. Dar păcatul nu mai era mustrat de la amvon şi era la el acasă, iar când a venit această profeţie… se părea că era ultimul lucru care s-ar fi putut întâmpla. Ceea ce le-a spus acest profet, părea imposibil, era ultimul lucru care li se putea întâmpla, fiindcă el a blestemat generaţia aceea. Dar acel lucru s-a împlinit întocmai, pentru că cincizeci de ani mai târziu împărăţia lor a fost rasă complet de pe faţa pământului.

Vedeţi? Dumnezeu vorbeşte Cuvântul Său şi El este ca o Sămânţă. Atunci când a fost plantată, când acel profet a venit cu Cuvântul Domnului şi a rostit Cuvintele Lui, ele trebuiau să se împlinească deoarece erau Cuvintele lui Dumnezeu. Când este Cuvântul Domnului, Cuvântul uns al Domnului, este nevoit să Se împlinească la timpul Său, fiindcă are un loc într-un anumit timp. Astfel, putem vedea că după o mie de ani, El are un loc astăzi, şi pentru că este Cuvântul Domnului nu poate pieri, ci trebuie să se împlinească.

Zilele trecute, cineva mi-a spus: „Cartea Genezei este greşită şi la fel ceea ce a spus El în ziua a şasea a creaţiei.”

Geneza 1 şi Geneza 2 sunt două lucruri diferite,” ¡-am răspuns eu. „În primul capitol scrie: „La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.” Punct! Cum a făcut-o şi când a făcut-o, este treaba Lui. Da. Apoi scrie: „Pământul era pustiu şi gol…” Pornim de aici pentru creaţie. Dar noi nu ştim când a fost acel „La început.” Când apa a fost îndepărtată, seminţele care erau acolo au venit din la viaţă şi a umplut pământul.

Când este semănat Cuvântul Domnului, nu există nimic care să-L împiedice să devină realitate.

Acest profet neînfricat a venit de nicăieri. Singurul lucru pe care-l ştim despre el este că era păstor. Nu ştim cine era tatăl lui; nu ştim cine era mama lui; nu ştim cine au fost descendenţii lui; nu ştim nimic.

De obicei, aşa sunt bărbaţii trimişi de Dumnezeu: ei vin de nicăieri şi dispar aşa cum au venit. Astfel, nu ştim nimic despre Amos şi nu ştim ce s-a întâmplat cu el.

Ieroboam, acest om mare, avea o minte strălucită şi a dus naţiunea la prosperitate, dar şi în păcat.

Mă întreb dacă în seara aceasta putem face o comparaţie cu naţiunea noastră, care este şi ea în păcat. Totuşi, avem prosperitate şi din câte am auzit, vom avea reduceri la impozite. Desigur, fiecare poate citi printre rânduri deoarece se apropie alegerile. Totuşi, până acum avem aceste lucruri care se derulează.

Israelul, predicatorii, preoţii şi guvernarea au lăsat Cuvântul Domnului în urmă şi au făcut un compromis. De aceea ţara se afla în starea în care era, deşi avea atâţia preoţi şi predicatori. Necazul este că au pus Cuvântul Domnului deoparte şi s-au îndepărtat de El. Dar întotdeauna, într-un asemenea timp Dumnezeu trimite de nicăieri pe cineva care să-¡ aducă din rău pe calea cea dreaptă. Se va ridica o persoană neînfricată care va aduce poporul înapoi la Cuvântul Domnului.

Fiţi atenţi, pentru că mi-am notat ceva ce aş vrea să scot în evidenţă. Este scris în capitolul 2, versetul 4. Ascultaţi ce spune acest bărbat aici:

Aşa vorbeşte Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au nesocotit Legea Domnului şi n-au păzit poruncile Lui, ci s-au lăsat duşi în rătăcire de idolii cei mincinoşi după care au umblat părinţii lor…”

Vedeţi mesajul lui? L-a pus la locul lui deoarece ei s-au îndepărtat de Cuvântul Domnului. Pentru orice cititor al Bibliei, aceasta este dovada că Amos era un profet adevărat. De ce? Pentru că ¡-a pus înapoi, în Cuvântul din care au căzut.

O, poate bisericile lor au prosperat; poate aveau clădiri frumoase; poate oraşul lor era mult mai modern decât oraşul Phoenix. După cum ştim, Samaria era un mare oraş turistic, un frumos centru turistic. Dar cu toate acestea, ei s-au îndepărtat de Dumnezeu, iar El le-a trimis un mesager. Ce mesaj de acuzare le-a trimis El! Acest profet ¡-a scos afară.

Amos a ieşit din sălbăticie şi a păşit în acest oraş al splendorii. Nu-¡ de mirare că ochii pe care ¡ ¡-a dat Dumnezeu s-au îngustat pe măsură ce urca dealul acela. El nu a spus ceea ce spuneau turiştii sau femeile: „Priviţi câte cumpărături am făcut! Priviţi câte lucruri au ei aici!”, nici ceea ce gândeau bărbaţii: „Cazinourile sunt atât de grozave!” El nu s-a aşezat la colţul străzilor ca să observe persoanele de sex opus care treceau şi nici desfrâul.

Ochii acestui profet s-au îngustat din pricina păcatului pe care-l vedea în oraş. Nu s-au îngustat din pricina lucrurilor frumoase pe care le vedea, ci pentru că a văzut cât de mult s-au îndepărtat de Dumnezeu. Ei erau poporul chemat şi ales. Vedeţi, Dumnezeu a spus: „Eu nu cunosc alt popor. V-am scos din Egipt, dar voi v-aţi îndepărtat de Mine!”

Priviţi cum se uita la oraş acest profet care a venit de la turma lui de oi din nordul ţării, ca să le aducă Cuvântul Domnului. Cred că era plin de transpiraţie, hainele îi erau rupte şi probabil nu avea destui bani ca să închirieze o cameră pentru seara aceea. Dar pentru el, aceea nu avea nici o importanţă. Avea un mesaj care ardea în inima lui şi trebuia să-l ducă la poporul acela. Şi nu era doar aceasta, ci era şi ungerea Duhului Sfânt care l-a lovit acolo în sălbăticie şi ¡-a îndepărtat privirea de la strălucirea lumii. Ochii fiecărui slujitor uns al lui Hristos, sunt orbi pentru lucrurile lumii; ei nu le văd, nu le privesc şi nu le caută, şi ştiu un singur lucru: că Hristos este întotdeauna înaintea lor. Aceasta este tot ce văd ei şi nu se tem de nimic pentru că Hristos merge înaintea lor. Ei trebuie să ducă un mesaj la popor şi nu există nimic să-¡ poată opri; nu există nimic să-L poată scoate din ei. Puteţi să-¡ puneţi în închisoare sau oriunde doriţi, fiindcă nu veţi putea să-¡ opriţi. Ei vor ieşi şi vor merge mai departe. Aceasta este ungerea Domnului. Da.

Amos privea la decăderea spirituală a oraşului şi la imoralitatea de acolo.

Vă întrebaţi câţi slujitori ai Domnului, care trec peste muntele acesta, ar privi peste Phoenix? Voi veniţi aici pentru strălucire, pentru odihnă sau pentru alte lucruri despre care nu putem vorbi.

Cu puţin timp în urmă, când am fost aici împreună cu soţia mea, am stat pe Muntele de Sud şi ¡-am zis: „Cu trei sau patru sute de ani în urmă, valea aceasta era un loc minunat în care râul Sărat curgea nestingherit la vale, iar coioţii se plimbau printre cactuşi. Dar priveşte! Acum totul s-a transformat într-o îngrămădire de păcate.”

Atunci ce te aduce aici?” m-a întrebat ea.

Ştii ce mă aduce? Chiar dacă există întuneric şi păcat, în oraş există şi nişte mărturii ale Domnului, nişte reprezentări ale lui Hristos. Astfel, am venit să pun şi eu umărul alături de ei, ca să aducem la suprafaţă Lumina Scripturii. Câţiva fraţi în vârstă s-au zbătut aici, au plâns şi s-au rugat deoarece aveau în inimile lor un mesaj. Am venit să-mi aduc şi eu contribuţia alături de ei, să aduc strălucirea Luminii Evangheliei curate a lui Isus Hristos în această metropolă numită Phoenix.”

Dacă oamenii ar face şi aici case frumoase ca cele de pe muntele Camelback sau Cavalier, ar putea fi un loc minunat. În urmă cu treizeci de ani când am trecut pe acolo, era o zonă deşertică şi mergeam cu măgăruşii. Dar acum a ajuns o mare metropolă, un oraş fabulos. A crescut de sute de ori şi s-a extins, dar toate aceste oraşe vor ajunge în haos din pricina decăderii. Acum se instalează poluarea pentru că omul poluează întotdeauna lumea. Când erau indienii aici, locul era frumos şi curat, dar când a venit omul alb, a adus păcatul, alcoolul şi imoralitatea. Da, omul a poluat atât de mult pământul, încât totul a devenit o groapă de gunoi. La ce am putea privi? Dar într-una din zile, Dumnezeu va şterge totul de pe faţa pământului.

Însă înainte de aceasta, El alege un popor care va fi drept şi care va domni peste pământ, iar El va domni ca Împărat. Acum El ia un popor pentru Numele Lui, un popor pentru Împărăţia Lui.

Ce credeţi, grupul acesta intelectual şi inteligent al Israelului, l-ar fi ascultat pe acest profet mic şi necunoscut? Împăratul lor, Ieroboam, a fost un bărbat inteligent şi puternic, un intelectual. Ce credeţi, marele mesaj care ardea în inima lui Amos, ar fi putut să străbată străzile ca să-¡ îndemne pe bărbaţi şi pe femei să se îmbrace din nou cuviincios? La auzirea mesajului adus de acest bărbat necunoscut, ar fi părăsit bărbaţii localurile pline de păcat pentru a se întoarce la Dumnezeu? Această întrebare ar fi putut trece prin mintea lui Amos, sau cel puţin trece prin mintea mea, când îl văd stând acolo cu capul lui chel strălucind în lumina soarelui.

Barba lui sură atârna peste haină şi se mişca în bătaia vântului, iar privirea îi era îndreptată spre oraş şi ochii ¡ s-au îngustat. Acolo ar fi trebuit să fie Împărăţia lui Dumnezeu, dar totul era cuprins de păcat. Ce mustrare din partea Domnului! Era o mustrare pentru împărat şi pentru cerşetor, pentru fiecare preot, om bogat sau orice ar fi fost; Amos avea blestemul lui Dumnezeu şi trebuia să-l pronunţe împotriva lor. Credeţi că ei l-ar fi primit? Credeţi că l-ar fi înţeles?

Amintiţi-vă că nu avea nici o recomandare. Amos era diferit de evangheliştii de astăzi şi nu avea nici o recomandare din partea preoţilor. Ei nici măcar nu ştiau cine era. Dar acolo era Unul care ştia cine era el, era Cel care l-a trimis. Aceasta era tot ce conta pentru Amos, câtă vreme ştia de Cine a fost trimis. Mesajul lui trebuia să meargă mai departe, fiindcă era acelaşi.

Când a mers în oraş, el nu a avut ca suport un crez denominaţional şi nu s-a dus la nici o asociaţie a predicatorilor ca să spună: „Fraţilor, am fost trimis de la gruparea cutare, de cutare grup religios. Eu aparţin de cutare şi cutare.” El nu avea aceasta. Nu avea nici un carnet de membru pentru a arăta că a stat în părtăşie cu asociaţia predicatorilor din ţara de unde venea. Nimeni nu ¡-a sprijinit campania. Nici măcar nu s-a consultat cu cineva în legătură cu aceasta.

Acest bărbat micuţ era într-o situaţie dificilă. Cel mai uşor ar fi fost să se întoarcă înapoi, să-şi ia turma de oi şi să meargă mai departe de unde a lăsat totul fără să se mai gândească măcar la aceasta. Dar vedeţi voi, el nu avea nici un gând. Nu s-a gândit la nici o legitimaţie sau carnet de membru, ci s-a gândit la un singur lucru: la Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu îl însărcinase să meargă acolo şi să prorocească. Aceasta făcea diferenţa. Amos avea Cuvântul Domnului şi de aceea nu avea nevoie de nici o recomandare şi de nici o susţinere din partea cuiva. Singurul lucru de care avea nevoie era să fie în legătură cu Dumnezeu. Aceasta era tot. Ce mai conta altceva cât timp era în voia lui Dumnezeu? Ştia că El îl va apăra cât timp mesajul lui era din partea lui Dumnezeu. El trebuia să facă aceasta. Se părea că atunci când va duce mesajul, toţi preoţii şi predicatorii, toţi prorocii acelui timp se vor căi, deoarece toţi au văzut starea de păcat şi corupţia morală în care trăiau, dar când a început să profeţească Cuvântul Domnului, a constatat că le era total străin, că nu ştiau nimic despre El.

Aşa se întâmplă şi astăzi. Mesajul Domnului este total străin pentru lumea aceasta. Biserica nu ştie nimic despre El. Astfel, dacă aud pe cineva care se ridică, vorbeşte în limbi şi aduce o tălmăcire la acea vorbire anunţând că este pe cale să se întâmple un anumit lucru, oamenii îşi întorc capul şi merg mai departe gândindu-se că omul acela este nebun. Dacă văd pe cineva care se ridică în Duhul, proroceşte sau aduce un mesaj din partea Domnului, oamenii din bisericile de astăzi cred că acea persoană şi-a pierdut minţile. Este total străin pentru ei deoarece sunt în aceeaşi stare ca Samaria din zilele lui Amos. Amintiţi-vă însă, că atunci când s-au ridicat naţiunile şi când biserica lui Dumnezeu a ajuns în acea stare, Dumnezeu a ridicat un profet cu Cuvântul Său. Cu siguranţă.

În vremea aceea, ei au uitat aceasta, dar au trebuit să-şi amintească chiar dacă au căutat prin cărţi şi nu au găsit pe nimeni cu titlul de „doctor Amos.” Ei ar fi trebuit să ştie că „Dumnezeul lui Avraam era în stare să ridice din acele pietre copii sau profeţi, ca să aducă Cuvântul Său.” El este Acelaşi Dumnezeu şi este în stare să facă şi astăzi exact ce a făcut atunci. Cu siguranţă aceasta ar crea neînţelegeri printre oameni, dar El poate ridica bărbaţi pe care să-¡ ungă pentru a aduce Cuvântul Său; poate să pună Cuvântul Său într-un om, să-l trimită în scenă şi să dovedească faptul că El este Dumnezeu, iar acel om se va smeri, se va supune lui Dumnezeu şi nu se va teme să-L creadă pe Cuvânt. Dumnezeu poate s-o facă şi o va face pentru că a promis aceasta.

Astfel, cuvintele Lui au fost dovedite în ziua aceea în faţa lor, pentru că tot ceea ce a profeţit Amos s-a împlinit întocmai în timpul vieţii acelei generaţii. Mă întreb dacă noi l-am primi pe Amos dacă ar venit astăzi? Phoenix l-ar primi pe Amos? Dacă de undeva de peste muntele acesta de aici sau dintr-o altă parte a ţării, ar veni un bărbat micuţ, îmbrăcat cu haine zdrenţoase, ar păşi aici, ¡-ar chema pe predicatori şi le-ar zice: „Eu am Cuvântul Domnului”, credeţi că l-ar primi? Cu siguranţă că nu. Prima întrebare care ¡ s-ar pune ar fi: „De care grupare aparţii?”

Ce s-ar întâmpla dacă el s-ar întoarce şi ar răspunde: „De gruparea cerească.” Mă tem că acest lucru ar fi cam străin pentru noi.

Dar aşa s-a întâmplat atunci şi probabil s-ar întâmpla şi astăzi la fel dacă ar veni Amos în scenă.

De dragul celor spuse, haideţi să-l aducem pentru câteva clipe şi să vedem ce cred eu că ar face el. Ştiţi ce ar face Amos? Eu cred că nu ar fi de acord cu organizarea noastră. Nu, domnilor! El nu ar fi de acord cu niciuna din doctrinele denominaţionale; ¡-ar condamna pe metodişti, pe baptişti, pe luterani, pe catolici şi pe penticostali şi n-ar fi de acord cu doctrinele lor. Ar merge direct la temelia fundamentală a Cuvântului şi ar porni totul de la Cuvânt; şi-ar începe campania sprijinindu-se pe „Aşa vorbeşte Domnul.” Credeţi că Phoenix l-ar primi? Credeţi că Louisville l-ar primi? Dar New York, Boston, Massachusetts sau California? Nu, domnilor. L-ar arunca în închisoare de îndată ce ar pune mâna pe el. Cu siguranţă că ar face-o. Cu siguranţă vor face aceasta. Dacă s-ar întoarce cu Cuvântul, sunt sigur că nici o grupare nu ar fi de acord cu el. Nici măcar una nu ar fi de acord cu el pentru că ei trebuie să-şi ţină tradiţiile care sunt în dezacord cu Cuvântul.

Noi trebuie să ţinem cont de faptul că Amos era un profet adevărat, iar dacă era un profet trimis de Dumnezeu, ar avea un semn prin care am şti că este un profet: el ar sta numai pe Cuvânt, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu vine la proroc. Ştiţi ce ar face el? Ar condamna această generaţie. Ar condamna fiecare femeie cu părul tăiat din această ţară. Ar condamna fiecare predicator denominaţional. Cu siguranţă ar face aceasta. Ar condamna fiecare fumător, fiecare femeie care poartă pantaloni scurţi sau salopete; ¡-ar rupe în bucăţi. De ce? Pentru că fac ce este împotriva Cuvântului. Aşa este.

Credeţi că l-ar primi? În nici un caz. Nu l-ar primi pentru că el ¡-ar condamna pe imoralii bisericii. Şi-ar scutura degetul zbârcit în faţa predicatorilor şi le-ar spune: „Vrei să spui că te numeşti un slujitor uns al lui Dumnezeu, deşi stai la amvon şi le permiţi femeilor să se îmbrace sexy în faţa bărbaţilor? Deşi le laşi pe tinere să crească în felul acesta şi le permiţi bărbaţilor să fie diaconi în biserică cu toate că se căsătoresc de două sau de trei ori? Vreţi să spuneţi că sunteţi slujitorii Lui, deşi vă ţineţi de doctrinele pe care le aveţi în mână şi aţi pus Cuvântul lui Dumnezeu deoparte?” O, vai! El ar condamna toate acestea şi ar rupe în bucăţi fiecare seminar făcut de mâna omului.

Aţi putea primi un om ca el? Nu! Ei nu l-ar primi. Cu siguranţă că nu. L-ar scoate afară din oraş de îndată ce ar putea. S-ar aduna imediat asociaţia predicatorilor şi ar spune: „Trebuie să facem ceva în legătură cu aceasta! Spune-¡ adunării tale să nu meargă acolo fiindcă nu poate auzi aşa ceva!” Nu, nu-l vor primi! Cu nici un chip! Ei nu puteau să-l primească.

Ascultaţi mustrarea lui! O, îmi place aceasta! El le-a spus: „Dumnezeul pe care pretindeţi că-L slujiţi, vă va nimici!”

El ar spune acelaşi lucru şi astăzi. Noi, americanii, ne-am învelit în superstiţii, în clădiri mari, în mulţimi mari în organizaţiile noastre şi în popularitate, iar aceşti predicatori de seminar sunt instruiţi să nu spună nimic împotriva acestor lucruri, pentru că dacă o fac vor fi excomunicaţi din biserică. Cu siguranţă, el ar sfărâma toate acestea în bucăţi pentru că sunt împotriva Cuvântului. Cu siguranţă ar face aceasta, iar într-una din aceste zile, Dumnezeul pe care pretindem că-L slujim, va arde toate acestea până la pământ. El va sfărâma totul. Dacă ar veni astăzi aici, Amos nu şi-ar schimba deloc cuvintele. Staţi în spatele Cuvântului! Oh! Ce? Ascultaţi ce le-a spus atunci: „Dumnezeu v-a iubit, v-a adus aici şi v-a făcut un popor ales.”

Mi-aş dori să-l aud odată într-o biserică penticostală. Poate dacă veţi crede că este Amos, vă veţi da jos din spatele meu. El nu vă va vorbi cu milă, ci va condamna totul şi v-ar spune că aţi căzut din Cuvânt.

Dumnezeu v-a scos afară din aceste morgi făcute de om. Cu cincizeci de ani în urmă, părinţii voştri au ieşit afară din aceste sisteme organizate care au adus lumea în mijlocul vostru. Da, Dumnezeu a trimis îndurarea Sa şi v-a scos afară, departe de păcatul şi de celelalte lucruri lumeşti care erau în biserică. Dar acum v-aţi întors înapoi, aşa cum a făcut şi Samaria. Dumnezeu ¡-a scos din acele ţări, dar ei s-au întors înapoi şi au făcut o alianţă cu ei, aşa cum suntem şi noi astăzi, şi au încercat să concureze cu acele mari biserici denominaţionale. Noi construim şcoli mai mari, dar nu avem nevoie de ele. Desigur, nu am nimic împotriva lor, dar de fiecare dată când se ridică un fondator sau un lider, el va face bine, dar de îndată ce pleacă, ei vor construi o organizaţie peste munca lor. Apoi aduc acolo un grup de Rickies şi de Elvişi şi primul lucru pe care îl fac este să amestece totul pentru a-l face să fie în favoarea lor. Apoi vine cineva care încearcă să injecteze altceva deoarece el este un mare student intelectual, ieşit de la Harvard sau din altă parte. Şi ce face? Introduce aceasta, scoate afară aceea şi spune că aceasta nu înseamnă asta sau asta, şi astfel, te trezeşti din nou în aceeaşi mocirlă. Da. Dacă ar fi aici Amos, ar condamna totul. El nu şi-ar construi campania ţinând cont de numărul bisericilor care l-ar sprijini şi nu şi-ar zidi niciodată biserica pe anumite organizaţii sau pe anumite învăţături sectante ale unei biserici. Dimpotrivă, şi-ar construi Campania pe „Aşa vorbeşte Domnul”, iar Dumnezeu l-ar sprijini aşa cum a făcut-o întotdeauna şi ar dovedi că are dreptate. El a spus: „În biserica voastră sunt probleme şi dezordine!”

Ce ar spune el astăzi, când Cuvântul Domnului este în faţa noastră? Ar veni cu 2Timotei 3.2-5, unde scrie: „Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie; fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine; vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.” Credeţi că un profet s-ar ridica şi ar ocoli această profeţie?

El ar spune: „Se împlineşte sub ochii voştri, chiar astăzi!” Biserica a devenit formală. El ar aduce la cunoştinţa voastră cuvintele lui Dumnezeu. Dacă s-ar ridica Amos în scenă, v-ar reaminti ceea ce a spus Dumnezeu că va face astăzi. Şi nu numai că ar spune, ci Dumnezeu ar dovedi prin el ceea ce a făgăduit că va face astăzi. El ar face aceasta cu siguranţă, pentru că a făcut-o întotdeauna. Cu siguranţă. Dar noi nu l-am primi pe Amos, dacă s-ar ridica din nou.

„…doar o formă de evlavie.” Vă ridicaţi acolo în coruri şi îmbrăcaţi robe lungi când cântaţi în acele coruri; ziua cântaţi ca îngerii, iar noaptea dansaţi ca diavolii. Aşa este. Vedeţi? Acesta este adevărul. Unii se îmbracă cu robe înflorate ca să arate ca nişte fiinţe angelice, dar se ridică şi neagă Cuvântul aşa cum o face fiecare duh rău. „Având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-¡ puterea.” Merg şi vorbesc despre botezul Duhului Sfânt, dar El nu mai este în biserică. Înţelegeţi? De ce? El a trebuit să facă aceasta, dar ei se ridică în biserici şi-¡ lasă pe membri să joace rock în pivniţe.

Cu puţin timp în urmă am stat la un hotel, iar peste drum ¡-am văzut pe tinerii unei biserici care aproape că-şi rupeau picioarele jucând acel twist. A fost dizgraţios să văd aşa ceva. Fetele acelea stăteau acolo şi dansau până seara. Toţi erau membrii unei biserici, cântau în corul bisericii şi învăţau la şcoala duminicală. Nimeni altul decât diavolul era profesorul lor de dans pe acel ring, în acest sistem construit de om şi numit religie. Cu siguranţă. Un profet adevărat ar trimite totul în fumul iadului de unde provine. Cu siguranţă.

Credeţi că Amos ar putea să stea pe platformă, să predice Evanghelia şi să privească nişte femei cu părul tăiat fără să le condamne? Credeţi că ar cita Isaia 5 şi 1Corinteni 14? O, oare nu ar tuna el aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Cu siguranţă ar face aceasta. Mergeţi pe străzi şi priviţi-le pe aceste femei cu hainele lor micuţe; sunt atât de strâmte pe ele încât li se vede pielea. Păşesc mărunt, provocator şi se aude zornăitul podoabelor lor, şi credeţi că un om al Dumnezeu ar sta la amvon fără să condamne totul? („Amin”). Despre aceste lucruri se vorbeşte foarte rar de la amvon, dar ele se întâmplă şi în bisericile penticostale. Aşa este. Nu ar fi nici o diferenţă pentru Amos. El ar fi unul dintre cei care ar spune-o. Nu s-ar teme pentru că a fost unsul Domnului, iar dacă Îl are pe „Aşa vorbeşte Domnul,” are Cuvântul lui Dumnezeu.

Amos nu a venit în Samaria ca să admire strălucirea ei, nici ca să numere organizaţiile de acolo sau numărul membrilor lor.

Aşa cum am spus aseară, se pare că întreaga biserică de astăzi este construită pe „numere, numere”, fiecare încercând s-o depăşească pe cealaltă. „Număr.” Dar Dumnezeu nu numără membrii unei biserici, ci numără caracterele. El caută caracterul, caută pe cineva pe care Îşi poate pune mâinile, pe cineva care să-L urmeze necondiţionat. Aşa cum am spus, tot anul am avut o mulţime de „decizii.” Acestea sunt pietrele, mărturiile. La ce ar fi bună o piatră dacă nu ar fi şi un cioplitor care să aibă Cuvântul lui Dumnezeu pentru a o ciopli astfel încât să iasă la suprafaţă un fiu sau o fiică de Dumnezeu, pe care să-¡ pună în biserică, acolo unde le este locul? Piatra folosită în zidirea clădirii trebuie să fie tăiată şi să ¡ se dea forma potrivită.

Astfel, astăzi avem nevoie de bărbaţi unşi, ca Amos, care să poată tăia lumea de la acea femeie şi să facă din ea o fiică de Dumnezeu, să taie lumea de la acel bărbat. Nu contează câţi oameni l-ar arunca afară, el va sta neclintit pe „Aşa vorbeşte Domnul.” Da.

Dar eu cred că noi nu l-am primi pe Amos. Ce credeţi că ar face Amos dacă ar intra într-o biserică penticostală de astăzi, care pretinde că este condusă de Duhul Sfânt? Mă întreb. (Adunarea spune: „Amin”). Noi putem vorbi despre baptişti, despre metodişti, despre luterani, etc., dar ce se întâmplă când vine vorba despre propria noastră uşă murdară? Ne-am îndepărtat de Cuvântul lui Dumnezeu. Undeva, ceva a mers greşit. Aşa este. Da. Ei au venit, au făcut aceste lucruri diferite: au dansat în Duhul, iar uneori au vorbit chiar şi în limbi, şi au pretins că sunt conduşi de Duhul Sfânt.

Eu cred în vorbirea în limbi; cred în dansul în Duhul şi cred în strigare, dar în spatele tuturor acestor lucruri există ceva mai mult. Aşa este. Dar ce se întâmplă? Voi faceţi aceste lucruri şi negaţi Cuvântul, aceasta dovedind că undeva este ceva în neregulă, că aveţi un duh greşit. Dumnezeu nu-Şi conduce poporul la astfel de lucruri. Nu. El nu face aceasta, de aceea cred că este vremea să mai iasă o partidă, ca partida de ceai de la Boston, să zicem aşa. Biserica are nevoie de una; ea are nevoie de o curăţire adevărată.

În zilele Ioanei d’Arc, biserica catolică a ignorat faptul că ea era o sfântă care avea vedenii, o femeie umplută cu Duhul Sfânt, şi că Dumnezeu a folosit-o. Ei au crezut că ea era o vrăjitoare şi au ars-o pe rug ca pe o vrăjitoare. Ştiţi aceasta. Preoţii catolici au făcut aceasta. Apoi, după sute de ani, au recunoscut că ea a fost o sfântă, aşa că au trebuit s-o canonizeze. Dar pentru aceasta au trebuit să dea şi o pedeapsă. Astfel, au dezgropat trupurile preoţilor care au ars-o şi le-au aruncat în râu. Vedeţi, a trecut pe lângă ei. Ei nu au văzut cine era ea, şi cam la fel s-a întâmplat cu sfântul Patrik şi cu mulţi alţii.

Nu-¡ de mirare că Isus a spus: „Voi împodobiţi şi curăţiţi mormintele sfinţilor, dar chiar voi sunteţi cei care ¡-aţi pus acolo.” Aşa este. Ceea ce ne trebuie nouă astăzi este un Amos care să ne aducă Cuvântul Domnului înapoi. Cu siguranţă.

Afirmaţiile noastre sau alte lucruri nu înseamnă nimic dacă Duhul nu este acolo pentru a răspunde la ele. Dacă vieţile noastre nu sunt compatibile cu afirmaţiile noastre, înseamnă că ceva nu este în ordine.

Ioana d’Arc a condus Franţa la o revoluţie. Ei aveau nevoie de aceasta, aveau nevoie de o revoluţie, iar ea a condus-o. Dar după revoluţie, au avut nevoie de o contrarevoluţie pentru a întări lucrurile pentru care se revoltaseră.

Eu spun că biserica penticostală este cea mai aproape de Biblie astăzi. Dacă nu ar fi aşa, eu aş fi în alta. Aşa este. Nu aş sta aici să-mi pierd timpul vorbind cu penticostalii. Dar este nevoie ca ei să se unească şi să se despartă de tradiţii, iar după aceea avem nevoie de o contrarevoluţie. Noi nu avem nevoie de o teorie penticostală, ci de o curăţire printre penticostali.

Dumnezeu este sfânt, iar cei care trăiesc alături de El trebuie să fie sfinţi. El este un Dumnezeu sfânt, iar Biblia spune că nici un om nu Îl va vedea pe Dumnezeu fără sfinţire. Este adevărul. Viaţa Lui este sfântă, iar dacă Viaţa Lui este în tine, te face sfânt. Fără Ea, nu-L vei vedea niciodată pe Dumnezeu. Priviţi în ce direcţie se îndreaptă ea.

Noi suntem cum era Israelul în zilele lui Amos. Israelul credea că totul este în ordine pentru că prosperau, le mergea bine. Aveau o alianţă cu popoarele din jur. Guvernul avea o alianţă cu predicatorii, cu preoţii şi cu profeţii, şi toţi credeau că aceasta era bine; credeau că Îl mulţumesc pe Dumnezeu, dar au avut un bărbat care s-a ridicat şi ¡-a adus înapoi la Cuvânt. Aşa este.

Aceasta este greşeala noastră: privim la prosperitate, dar prosperitatea nu este un semn al binecuvântării spirituale. Nici măcar un pic. Dimpotrivă, uneori este un obstacol. Vă amintiţi ce a spus Domnul despre Israel? „Când aţi fost mici, când nu aţi avut nimic, când zăceaţi în propriul vostru sânge pe câmp, nimeni nu v-a curăţit, dar Eu M-am îndurat de voi. Atunci voi M-aţi slujit. Dar când aţi crescut şi aţi crezut că sunteţi în ordine şi la adăpost, M-aţi părăsit.” Întotdeauna au făcut aşa.

Aşa cum am spus la micul dejun al oamenilor de afaceri, Ozia a fost un om mare. El s-a ţinut de Dumnezeu, dar într-o zi, după ce Dumnezeu l-a întărit… El a fost un mare exemplu pentru prorocul Isaia, dar când a devenit mai puternic şi naţiunile au început să se teamă de el, şi-a construit propriile ziduri şi a început să adune lucruri strălucitoare. A devenit plin de sine şi a început să privească la măreţia lui. Apoi a încercat să ia locul predicatorului, iar Domnul l-a lovit cu lepră şi a murit lepros. Vedeţi? Noi nu vrem să devenim îngâmfaţi în inimile noastre.

Uneori când vedem că organizaţiile noastre prosperă, spunem: „Noi suntem o grupare mare! Suntem cel mai mare grup penticostal şi avem mai mulţi membri decât toţi!” Sau: „Nu poţi ajunge în cer dacă nu aparţii de gruparea noastră,” sau ceva de felul acesta. Dar dacă o iei pe calea aceasta, te-ai separat de Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa este. Aminteşte-ţi că pătura este destul de mare ca să-l iei şi pe fratele tău. Ia-l înăuntru! Aşa este.

O, cum avem nevoie astăzi de o chemare înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu! Naţiunea noastră are nevoie de o chemare înapoi. Într-una din seri voi aduce o acuzaţie, dar trebuie să aştept până când îi voi avea pe toţi predicatorii împreună. Da, vreau să acuz această generaţie de sângele lui Isus Hristos şi vă voi dovedi că este vinovată. Înţelegeţi? Poate voi fi nevoit să merg undeva ca să fac aceasta, sau poate voi lua micul dejun cu predicatorii. Cu ajutorul Domnului, vreau să vă arăt că noi mergem într-o direcţie greşită, de aceea trebuie să ne întoarcem înapoi. Nu există altă cale decât să ne întoarcem înapoi. Aşa este. Priviţi la naţiunea noastră. Priviţi la ceea ce încercăm să facem; este acelaşi lucru care s-a întâmplat în epoca întunecoasă: unirea bisericii cu statul. Priviţi la unirea bisericilor, la Consiliul Mondial al Bisericilor. Toate bisericile intră în acest Consiliu deoarece cred că aceasta este voia lui Dumnezeu, dar adevărul este că ei fac aceasta pentru că nu cunosc Cuvântul lui Dumnezeu. Profetul a spus mai dinainte că vor face aceasta: „…a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei… şi „¡ s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească…” (Apocalipsa 13.14-15).

O, credeţi că dacă Amos ar fi în seara aceasta aici, în Phoenix, ar sta la amvon şi nu ar spune nimic despre aceasta? Nu cred că el ar fi împotriva noastră, a fraţilor, dar ar fi împotriva sistemului care ne îndepărtează de Cuvântul lui Dumnezeu. El ar face aceasta cu siguranţă. Cuvântul spune: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3.3). Vedeţi? Domnul a spus aceasta: „Cum pot merge doi oameni împreună, fără să se învoiască?”

Cum vom accepta noi, grupările penticostale, intrarea în Consiliul Mondial al Bisericilor, când mai mult de jumătate dintre ei neagă naşterea din fecioară? Cred că nouăzeci şi nouă la sută dintre ei neagă vindecarea divină; neagă principiile Bibliei; neagă vorbirea în limbi. Doar gruparea penticostală acceptă aceasta. Cum să ne unim cu ei? Cum vom putea fi una cu ei? Cum vom merge pe drum cu ei dacă nu suntem învoiţi? Cum vom face aceasta? Ca să putem merge cu ei, trebuie să negăm credinţa evanghelică pe care o avem, principiile fundamentale ale Bibliei.

Vă spun: Dumnezeu îl cheamă pe om; el te-a chemat pe tine, ca individ, ca să stai cu Cuvântul Său şi ca să stai cu El.

Cum ar putea Dumnezeu să Se învoiască la drum cu ei când crezurile lor, făcute prin înţelepciunea lor, neagă Cuvântul Său? Când un om acceptă doctrina, crezul unui grup de oameni şi neagă Cuvântul, Îl îndepărtează pe Dumnezeu de el. Dumnezeu este sfânt, iar Biblia spune că El veghează asupra Cuvântului Său ca să-L dovedească. Dar cum Îşi poate dovedi Cuvântul dacă nu este acolo? (Adunarea spune: „Amin”). De aceea avem membri şi nu copii de Dumnezeu. De aceea avem un crez şi nu Cuvântul.

Lumea caută un super-om. Ei caută pe cineva care să-¡ lase să se numească creştini şi să trăiască cum vor. Femeile vor să se comporte ca cele de la Hollywood şi să afirme în continuare că au Duhul Sfânt. Predicatorii vor să construiască cele mai mari biserici şi să aibă diaconi care s-au căsătorit de mai multe ori. Ei vor să facă aceste lucruri, să se îmbrace cum vor şi apoi numesc aceasta emanciparea femeilor.

Credeţi că Amos ar tolera aceasta? Nu! Nu ar face aşa ceva. Credeţi că Amos ar sta liniştit, s-ar întâlni cu episcopii şi cu alţi bărbaţi din această ierarhie şi ar spune: „Cred că aţi făcut un lucru măreţ, fraţilor!”? Nicidecum! Ci le-ar spune: Trădătorilor! Vânzătorilor! Voi negaţi credinţa!” El ar spune aceleaşi cuvinte pe care le-a spus Mica în ziua când a stat în faţa celor patru sute de proroci evrei ai lui Ahab.

Ei au spus: „Acolo unde sunt o mulţime de sfătuitori, este siguranţă!” Depinde unde vrei să aplici aceasta.

Eu pot spune: „Iuda a mers şi s-a spânzurat,” şi să adaug: „Fă şi tu aşa!” Vedeţi, nu se aplică aici.

Şi nu se aplică nici zicala: „Acolo unde sunt o mulţime de sfătuitori, este siguranţă!” Biserica catolică are această zicală, dar siguranţa este numai în Cuvântul lui Dumnezeu.

Biblia spune: „Cuvântul Domnului este un turn de scăpare pentru noi. Cei drepţi fug acolo şi sunt în siguranţă.” Acesta este singurul loc sigur pe care îl cunosc eu. Şi profeţii au crezut aceasta. Astfel, când a murit, mormântul lui Iov a fost pus în pământul făgăduit. Avraam a cumpărat o bucată de pământ în apropierea mormântului lui Iov, ca să fie îngropat şi el acolo. Ce a făcut el? S-a uitat la acest profet deoarece a ştiut că a fost un om al lui Dumnezeu şi la cuvintele pe care le-a spus:

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.

Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.” (Iov 19.25-26). Da. Avraam a ştiut aceasta, de aceea a îngropat-o şi pe Sara acolo, iar când a murit, a fost pus şi el acolo. Când a murit Isaac, a fost îngropat acolo. Isaac l-a născut pe Iacov, iar Iacov a murit în Egipt. Dar înainte de a muri, l-a chemat pe fiul său care era profet, pe Iosif. El ştia că era un profet, un om duhovnicesc, deoarece tălmăcea vise şi avea vedenii care se împlineau de fiecare dată. Astfel, Iacov a zis: „Vino aici, Iosif, fiul meu profet. Pune-ţi mâna pe şoldul meu pe care Dumnezeul cel Atotputernic l-a lovit în urmă cu câţiva ani, când mi-a schimbat numele din „Înşelător” în „Prinţul lui Dumnezeu.” Pune-ţi mâna aici şi jură pe acest Dumnezeu că nu mă vei îngropa aici, în Egipt!” De ce cerea aceasta? Ce importanţă avea unde urma să fie îngropat? Mai conta aceasta? Aşa spun oamenii de astăzi: „Ce mai contează? Care este diferenţa?” Luăm un grup de oameni, î¡ aducem în biserică pentru a deveni membri, apoi îi punem în stradă. Uneori îi faci de două ori fiii iadului, mai răi decât erau atunci când se aflau pe stradă. Aşa este. Mai contează?

Când era pe patul morţii, Iosif a spus: „Dumnezeu vă va cerceta într-o zi…” Fiind profet, el a putut spune: „Dumnezeu vă va vizita. Să nu lăsaţi oasele mele aici, ci să le duceţi în pământul făgăduit!” De ce? El ştia că primele roade ale învierii se vor ridica din pământul făgăduit. Aşa este.

Biblia spune că după moartea Sa, Isus S-a ridicat din morţi în dimineaţa de Paşti şi atunci: „mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.

Ei au ieşit din morminte… şi s-au arătat multora.” (Matei 27.52-53). Cine erau aceia? Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, etc. De ce? Pentru că erau în locul potrivit. Acesta este motivul pentru care vă spun că contează. Să nu mă îngropaţi într-o biserică metodistă, baptistă sau oricare ar fi aceea, ci îngropaţi-mă în Isus, pentru că „toţi cei ce sunt în Hristos Isus, vor fi aduşi de Dumnezeu atunci când va veni El.” Vedeţi? Aceasta contează, face diferenţa. Ce siguranţă ne dă aceasta! Nu lăsaţi pe nimeni să vă spună: „Pentru că te-ai alăturat bisericii…”

Amos nu ar fi de acord cu aceasta, ci ar spune: „Dumnezeul pe care ziceţi că-L slujiţi…”

Eu vă spun aceasta în Numele Domnului: Dumnezeul pe care naţiunea aceasta ar trebui să-L reprezinte, o va nimici! El va distruge aceste biserici.

Dumnezeul cerului va trimite jos mânia Lui de judecată şi va nimici aceste biserici. Amintiţi-vă că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Nimeni nu poate să se alăture Bisericii. Tu te poţi alătura unui grup, dar nu Bisericii. În Biserică te naşti. Înţelegeţi? Te alături grupării metodiste, baptiste, catolice, penticostale, etc., dar în Biserica Dumnezeului celui viu te naşti. Aceasta este Biserica după care va veni El. Aşadar, noi avem grupări, nu biserici. Oricine se poate aduna în acea grupare: făţarnici, etc., dar vreau să vă spun ceva: conform Cuvântului, în Biserica Dumnezeului celui Viu nu există nici un făţarnic. Acolo nu există nimic altceva decât sfinţi.

Membrii pot adera. Credeţi că Amos nu ar condamna aceasta? Ar scutura totul până la temelie. Cu siguranţă ar face aceasta. Priviţi! Când Israelul era în călătorie spre ţara făgăduită, condus de Duhul Sfânt, înaintea lor mergea Stâlpul de Foc şi erau urmaţi de Stânca lovită. Şi iată că l-a întălnit pe Moab care era fratele lui. Amintiţi-vă că Moab era parte din Israel, deoarece se trăgea dintr-un evreu, din fiul fiicei lui Lot.

Priviţi-l pe preotul Balaam, care a venit acolo, a zidit un altar şi a adus aceeaşi jertfă ca şi Israel, fiind cât se poate de fundamentalist. Vedeţi? Era un bărbat renumit. Împăratul stătea de partea lui şi la fel preoţii, prinţii şi famenii.

Dar lângă Moise stătea Unul pe care Balaam nu L-a văzut. Este Acelaşi care a stat şi lângă Amos, adică Cel ce va sta cu fiecare persoană care este în seara aceasta aici şi care va sta lângă Dumnezeu şi lângă dreptatea Lui. Nu cotează câţi monarhi sunt acolo! Nu are nici o legătură cu aceasta. Ei nu vor putea blestema niciodată ceea ce a binecuvântat Dumnezeu. De ce? Pentru că este o Sămânţă vie, este Cuvântul lui Dumnezeu şi va creşte până la desăvârşire. Oh, sunt semnele Dumnezeului celui Viu! Se părea că Israel a făcut ceva greşit acolo, dar moabiţii nu au văzut acea Stâncă şi nici ispăşirea făcută pentru Israel. Dumnezeu era cu ei. De unde ştim aceasta? El vindeca bolnavii, făcea semne mari şi minuni, iar Stâlpul de Foc era deasupra lor. Vedeţi? Moise urma Stâlpul de Foc, iar copiii lui Israel îl urmau pe Moise. Ei se îndreptau spre ţara făgăduită şi nu exista nimic să-¡ poată opri. Amin.

Oh, nu ar fi uşor ca aceasta să se repete şi astăzi, dacă Dumnezeu ar lua pe cineva în mâna Lui, sub controlul Lui? Stâlpul de Foc este încă viu; El este încă Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi Cuvântul trăieşte încă.

Doamne, trimite-ne un Amos care să stea pe Adevăr şi să scuture aceste lucruri!

Voi ziceţi: „Ce rezultate crezi că ar avea el?”

El ar avea rezultatele pe care le-a rânduit Dumnezeu pentru astăzi. Aceasta este ceea ce ar primi. „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine…” Da.

Mica a stat înaintea lui Ahab şi Ahab l-a urât. Toată adunarea a fost împotriva lui şi noi ştim că şi ei au avut o inspiraţie, dar inspiraţia lor nu a fost în concordanţă cu Cuvântul. Cred că Amos s-a lovit de acelaşi lucru.

Preoţii au păşit în stradă şi au zis: „Aşteaptă o clipă! Arată-ne recomandările tale. De la ce şcoală vii şi de pe care linie? Cine te-a făcut preot?”

Eu am fost trimis de Dumnezeu.”

De la care şcoală vii?”

De la IaHVeH Dumnezeu şi Îl am pe „Aşa vorbeşte Domnul!”

L-ar asculta ei? Cu siguranţă că nu! Ei n-ar vrea să-l asculte pe acest bărbat, ci ar spune:

Şi eu am inspiraţie. Aparţin marii biserici a fariseilor de aici. Priviţi cum ne-a binecuvântat Dumnezeu: am zidit temple şi am pus înăuntru altare de aur. O, şi jertfele noastre misionare sunt mai mari decât în toate bisericile din Iudeea. Facem toate aceste lucruri, iar membrii noştri sunt buni plătitori.”

Cu toate acestea, Amos a stat acolo şi a spus: „Dumnezeul pe care spuneţi că-L slujiţi, vă va distruge!” Şi s-a întâmplat întocmai.

Eu nu condamn programele misionare şi nici bisericile mari, dar problema este că ochii oamenilor sunt luaţi de acestea şi nu mai sunt pe Cuvânt. Astfel, te laşi condus de lucrurile acelea şi la un moment dat vezi că începi să aluneci. Întoarceţi-vă la Cuvânt! Nu vă îndepărtaţi de El! Oh, câtă nevoie avem de un strigăt din pustie! Acesta este adevărul. Cu siguranţă. Oamenii vor să raţioneze, dar raţiunea este cea care a distrus părtăşia fiinţei umane cu Creatorul ei. Acest lucru s-a întâmplat atunci când Satan a introdus programul raţiunii împotriva Cuvântului. Şi totul suna foarte logic. Ce ¡-a putut spune Satan, Evei, când Dumnezeu ¡-a baricadat cu Cuvântul Său?

Singurul lucru pe care L-a dat Dumnezeu poporului Său, ca să-l apere împotriva vrăjmaşului, a fost Cuvântul. El nu ne-a dat niciodată un crez; nu ne-a dat niciodată nimic altceva decât Cuvântul Său. Aceasta este tot. Dumnezeu este infinit, omniprezent şi neschimbător. El nu Se poate schimba. Planul Său este desăvârşit şi nu trebuie să-l schimbe niciodată.

Atunci când omul a păcătuit şi a deschis acea mare prăpastie între el şi Dumnezeu, nelăsând nici o cale de întoarcere înapoi, prin marea Sa milă şi îndurare, Dumnezeu a acceptat un înlocuitor. Numai Dumnezeu, care este plin de milă şi îndurare, a putut face aceasta. El a acceptat un înlocuitor, iar acesta a fost sângele. Acesta este singurul loc în care omul poate avea din nou părtăşie cu Dumnezeu: sub sângele vărsat. Nu a existat nici un timp în care omul să aibă părtăşie cu Dumnezeu fără să fie sub sânge. Este atât de adevărat! Acesta este singurul loc de întâlnire şi de părtăşie.

Dar Eva a lăsat garda jos şi a început să raţioneze. Satana ¡-a spus: „Tu nu ai fost la şcoală şi nu ştii, dar eu sunt profesorul seminarului de acolo!” Este propriul lui seminar. „Şi îţi spun că am învăţat o mulţime de lucruri acolo. Am învăţat că Dumnezeu este bun şi că nu are pretenţia ca tu să faci tot ceea ce a scris El acolo. El nu are aceste aşteptări.”

Da,” a spus ea, „dar Domnul Dumnezeu a spus…”

Ea ar fi fost o bună predicatoare dacă ar fi stat pe Cuvânt. Dar aşa, este condamnată să stea departe de aceasta. Înţelegeţi? Ţineţi-o departe de aceasta! Ce ar spune Mica despre acest lucru? Mi-ar plăcea să-l aud predicând pentru cinci minute şi să-¡ înregistrez mesajul. L-aş pune pe casetă ca să fie ascultat de toată lumea, apoi nu aş mai spune nimic despre el. Vedeţi? Da, domnilor, el l-ar condamna.

Observaţi ce a spus Eva. Satan a putut face aceasta cu ea, dar nu l-a putut amăgi pe Adam. Deci el ¡-a spus Evei: „Tu ştii aceasta. Ştii că Dumnezeu este prea bun ca să te rănească. Cu siguranţă nu vei muri! Ştii că El este un Dumnezeu bun.”

Auzim aceasta atât de mult astăzi. El este într-adevăr un Dumnezeu bun, dar pentru a fi bun trebuie să fie şi drept. Aceasta Îl face bun. El nu este nehotărât; El este Dumnezeu.

Satan a spus: „Dumnezeu este prea bun ca să-ţi facă rău.” Şi a continuat: „O, tu vei fi înţeleaptă! Vei avea educaţie, vei fi deşteaptă şi înţeleaptă, şi vei şti lucruri pe care nu le ştii acum.” Înţelegeţi? Dar ea trebuia să ştie un singur lucru, iar acesta era Cuvântul. Nu trebuie să aveţi o diplomă de licenţă, un doctorat sau altceva, ci trebuie să ştiţi doar Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar şi cel mai umil copil poate să-L citească, să-L cunoască şi să-L ştie.

Dar ei au raţionat, şi ce au obţinut? Chiar acolo a avut loc ruptura. În clipa aceea, Satan a ştiut că a învins rasa umană; iar de atunci a învins-o de fiecare dată.

De aceea a venit Amos. Pentru că popularitatea, părerile oamenilor, marii preşedinţi şi marii împăraţi au adus prosperitatea. Oamenii şi-ar vinde viaţa pentru o farfurie de linte, aşa cum a făcut Esau. Nu vreau să rănesc pe nimeni, ci încerc să vă prezint adevărul.

Voi, democraţii, v-aţi vândut, nu demult, dreptul de întâi născuţi. Aşa este. Eu nu sunt republican, ci sunt creştin, dar frate, ce ruşine! Au instalat o maşinărie defectă pentru voturi. Aceasta este ceea ce şi-a dorit America. Ei au ce au vrut, pentru că de obicei El îţi dă ceea ce-ţi doreşti.

Doamne, dă-mi Cuvântul Tău! Aceasta este ceea ce-mi doresc. „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” (Psalmul 119.11).

O, alţii raţionează, dar Amos nu a putut face aceasta deoarece el era un profet şi Cuvântul vine la profet. La fel este şi astăzi! Lasă-L pe Duhul Sfânt să interpreteze Cuvântul confirmându-L în viaţa ta.

Aceasta ¡-a spus şi Ieremia prorocului Hanania: „Când cineva proroceşte şi ceea ce spune acel profet se împlineşte, veţi şti că a spus adevărul.”

Ce credeţi că ar face Amos dacă ar fi aici? El ar sta cu Cuvântul. Ne-ar spune ceea ce am fost învăţaţi de la întemeierea Cuvântului original al lui Dumnezeu; ne-ar spune că suntem foarte departe de biserica primară de la Rusalii. Aceasta este ceea ce ne-ar putea spune nouă. Dar ce le-ar spune denominaţiunilor? O, el ar mustra bisericile pentru imoralitatea lor, pentru că au acceptat nişte crezuri în locul Cuvântului, pentru că s-au alăturat unei biserici şi nu s-au născut în ea.

Frate şi soră, dacă te naşti cu adevărat din nou, atunci comportamentul tău este diferit. Dacă Duhul Sfânt este în tine, vei sta cu Cuvântul, pentru că El Se hrăneşte numai cu Cuvântul. Isus a spus: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt…” Nu cu o parte din Cuvânt, „…ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4).

Amos a fost un profet, şi fiind profet, el ar vedea aceste lucruri în noi.

Voi încheia imediat, dar aş vrea ca aceste cuvinte să rămână întipărite în mintea voastră. Eu le spun, dar Duhul Sfânt le întipăreşte acolo. Vreau să vă întreb ceva: Dacă Amos ar veni în seara aceasta aici şi ar sta pe podium, dacă s-ar plimba în sus şi-n jos pe străzile oraşului Phoenix, ar vedea în noi, în afacerile naţiunii noastre şi în bisericile noastre de astăzi, acelaşi lucru pe care l-a văzut în Samaria? Da, ar vedea o imoralitate totală din pricina îndepărtării de Cuvântul lui Dumnezeu. Ar vedea un grup foarte religios, dar imoral. Ar vedea decăderea socială şi morală a oamenilor, a naţiunii, ar vedea decăderea morală faţă de Cuvânt. Ar vedea curvia din biserică, fiindcă este atât curvie spirituală, cât şi curvie fizică. Ar arăta cum au luat crezurile oamenilor şi le-au acceptat în locul Cuvântului, aceasta fiind de fapt curvie spirituală faţă de Cuvânt. Apocalipsa 17 vorbeşte despre această curvă care a păcătuit: „…cu ea au curvit împăraţii pământului, şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei.” (Apocalipsa 17.2). Vedeţi? Este complet diferit. El ar vedea decăderea morală.

Cu toate acestea, Amos nu a condamnat guvernarea. Pe tot parcursul cărţii sale, el nu a condamnat deloc guvernarea, ci ¡-a condamnat pe oameni pentru că au ales un asemenea guvern. Oh, aş putea…

Sunteţi obosiţi? (Adunarea spune: „Nu!”). Atunci voi mai continua puţin.

Nu condamnaţi conducerea, fiindcă ea nu poate construi o casă pe stâncă atunci când oamenii au votat pentru nisip. Oamenii vor aceasta. Eu spun de multe ori unele lucruri de la amvon, deşi ştiu că fraţii mei sunt în audienţă. Ei sunt predicatori, sunt oameni buni, iar eu mă retrag într-un colţ şi vorbesc cu ei, fiindcă este de datoria mea să le spun şi lor aceste lucruri pe care le ştiu. Dar ei îmi spun: „Frate Branham, ştiu că ai dreptate, dar dacă aş face aceasta, biserica m-ar părăsi.” Înţelegeţi? Este ceea ce doriţi. Aceştia sunt oamenii. Credeţi că aş putea să ridic o clădire aici şi să vând pantofii aceştia moderni doamnelor de astăzi? Probabil că într-o pereche de pantofi se pune mai multă piele decât în pantofii din alt magazin, dar dacă ¡-aş vinde pentru cincizeci de cenţi, probabil aş muri de foame. De ce? Pentru că nu-¡ doriţi. Dacă le-aş vinde femeilor de astăzi, acele fuste de modă veche, credeţi că le-ar cumpăra? Cu siguranţă că nu. Ele vor ceva care să se muleze pe ele, ca să arate ca pielea trasă pe un crenvurşti. Vedeţi? Ele doresc ca hainele pe care le poartă să fie strâmte. La cinci sau şase grade, ele ies pe stradă cu haine strâmte, cu o pereche de pantofi cu toc şi cu capul dezvelit. Eu nu spun aceasta în glumă, pentru că aici nu este un loc de spus glume. Acesta este adevărul. Eu nu am educaţie, acesta fiind singurul fel în care mă pot exprima ca să ştiţi despre ce vorbesc. Înţelegeţi? Este adevărul. Ele nu ar cumpăra acele fuste demodate.

Aseară a venit pe platformă o indiană micuţă. S-a întâmplat în biserica fratelui Groomer. Când am văzut-o, am vrut să-¡ strâng mâna pentru că purta o rochie ca acelea pe care obişnuia să le poarte şi mama mea. Privind-o, m-am gândit: „Binecuvântată să fie inima ta, doamnă.” Iar Domnul a vindecat-o încă înainte să ajungă la mine. Vedeţi? M-am gândit: „Mai bine stau cuminte şi aştept până când vine momentul potrivit.” Şi El era acolo.

Voi nu aţi putea vinde rochiile acelea. Pe câteva le-aţi putea vinde la acele femei indiene, dar nu prea multe, deoarece au început să se emancipeze şi ele. Aveţi prea multe programe TV.

Copiii voştri ies în lume, învaţă în acele şcoli moderne, cu acele profesoare şi acele lucruri fără sens. Mai bine nu aţi mai merge, ci v-aţi întoarce la viaţa aceea primitivă, să păziţi turmele, cum era pe vremuri.

Misionarii s-au dus în Africa şi ¡-au învăţat pe băştinaşi să citească, să scrie şi să calculeze. Oamenii din acele triburi ştiu despre morală mai mult decât ¡-ar putea învăţa creştinătatea vreodată. Aşa este. În tribul Zulu, dacă o fată nu aşteaptă o anumită vârstă pentru a se căsători sau dacă nu o ia nimeni de soţie până la acea vârstă, trebuie să părăsească tribul. Ea nu mai este o membră a tribului. Nu, domnilor. Iar când se căsătoreşte, este controlată dacă este virgină. Dacă este găsită vinovată, trebuie să spună cine este bărbatul cu care a făcut-o şi sunt omorâţi amândoi. Printre noi am avea o mulţime de femei şi bărbaţi care ar trebui ucişi pentru aceasta, nu credeţi? Cu siguranţă. Problema este că tu eşti mort oricum, dar nu ştii aceasta. Înţelegeţi?

Dar ce fac aceşti misionari? Îi iau deoparte şi îi învaţă, apoi îi găseşti pe stradă. Ei au păcatele lor, dar de când s-au întâlnit cu omul alb, au păcătuit mai mult şi au devenit de zece ori mai mult copiii iadului decât au fost înainte. Singurul lucru de care au nevoie pentru a sta unde sunt, este Hristos. Aşa este.

Aşa s-a întâmplat şi cu indienii americani. Dacă îmi pare rău pentru cineva din naţiunea aceasta, este pentru aceşti indieni. Cu siguranţă totul a ieşit rău pentru ei. Eu sunt un singur om, dar sunt alături de ei. Da, domnilor. Dacă Domnul mă va chema vreodată de pe câmpul misiunii, dacă mesajul meu se va termina şi mă va mai lăsa să trăiesc, aş vrea să merg la indieni.

Deci vedem ce ar face Amos când ar face chemarea afară. Tot sistemul nostru ar fi condamnat. Guvernarea nu poate fi zidită pe o stâncă, dacă naţiunea a votat nisipul. Cum vă veţi zidi biserica pe stâncă? Cum poate sta predicatorul la amvon şi să predice Stânca, să o construiască pe fundamentul întregii Evanghelii, când audienţa lui, cei câţiva oameni de acolo, l-ar da afară? Eu îl condamn pe predicator pentru că nu a avut curajul şi Duhul lui Dumnezeu, ca să închidă uşa şi să spună: „Găsiţi-vă pe altcineva care este de acord cu aceste lucruri, pentru că eu nu sunt de acord cu ele!” Eu îl admir sincer pe predicatorul care are curajul să facă aceasta.

Dar când un om uns al lui Dumnezeu încearcă să le aducă Cuvântul, dar ei Îl resping şi nu se aliniază cu El, asupra acelei biserici se va abate nenorocirea. Aşa este. Cum va avea el o biserică în care să se poată manifesta cele nouă daruri, dacă biserica nici măcar nu trăieşte moral şi decent şi nu învaţă Abecedarul Evangheliei?

Apoi ei spun: „Dacă am fi avut un predicator mai bun…” De ce? Este vina voastră, nu a lui. Aşa este.

Este vina naţiunii noastre, a americanilor care am venit aici pentru libertatea religiei. Dar ce facem acum? Ne întoarcem înapoi şi punem la temelia noastră exact lucrul de care am fugit.

Naţiunea aceasta se aseamănă foarte mult cu Israelul. Israelul, a venit în Palestina, ¡-a îndepărtat pe locuitorii ţării şi le-a luat pământul. Ei au avut în fruntea lor bărbaţi mari ca David, Solomon şi alţii, dar la urmă, după ce au început să voteze, să facă presiuni şi alegeri, l-au avut pe Ahab care s-a căsătorit cu o închinătoare la idoli. Ahab a fost un om şi a vrut să facă lucruri bune, dar nu a putut din pricina femeii pe care o avea lângă el.

Eu n-am nimic împotriva acestui bărbat, a fost un om bun, dar sistemul acelei curve pe care o avea lângă el, ¡-a sucit gâtul. Acesta este modul în care se strecoară cel rău. Vine înăuntru încet, dar după aceea distruge totul. Ştiaţi că datoria naţiunii noastre este atât de mare încât plătim totul din bani împrumutaţi, pe care îi vom înapoia prin taxele pe care guvernul le va pune timp de paisprezece ani? Ce se va întâmpla când sistemul acesta va eşua?

Castro, da, sunt împotriva lui fiindcă este un comunist, dar a făcut un lucru bun când a schimbat moneda, a regularizat datoriile şi a trimis aurul înapoi.

Şi noi trebuie să facem aceasta sau ne vom trezi cu un singur lucru: cu biserica catolică, pentru că ea deţine bogăţiile lumii. Ea are aurul cu care ne va cumpăra. Aşa este. Credeţi cumva că aceşti mari producători de Whisky, de tutun sau alţi oameni mari ai ţării, nu vor vinde totul pentru a împiedica pierderea afacerilor lor şi falimentarea monedei? Ei vor lua banii de la biserica catolică şi cu aceasta vor fi vânduţi. Aşa este. Nu a vestit Biblia aceasta? Nu a vorbit despre „bogăţiile lumii?” Eu nu sunt politician, nici un om învăţat, dar Îi mulţumesc Domnului că-L cunosc pe El. Aşa este. Acolo va sta ea. Urmăriţi evoluţia lucrurilor şi veţi vedea că am dreptate. Nădăjduiesc că vom trăi cu toţii să vedem aceasta, şi nu nădăjduiesc, ci va trebui să mai trăim mult.

Ce veţi face voi? Cum vom zidi o biserică? Cum vom întemeia o naţiune pe aceasta de acum? Ce vom face în legătură cu aceasta? Poate ar trebui să tac şi să merg în altă parte, dar am spus deja destul ca să puteţi realiza despre ce vorbesc. Vedeţi? Voi ştiţi ce vreau să spun. Priviţi la ceea ce ne dorim. Vedeţi ce ne dorim? Aceea vom primi, pentru că acestea sunt dorinţele noastre.

Priviţi programele necenzurate de astăzi de la televizor. Consideram că este nepotrivit pentru copiii noştri şi nu-i lăsam să meargă în oraş să vadă expoziţia de fotografii. Dar astăzi, diavolul a făcut televizorul şi l-a introdus în fiecare casă. Ar fi în ordine şi nu aş avea nimic împotriva lui câtă vreme se difuzează ceva bun şi educativ. Aşa este. Dar ce se întâmplă? Devine din ce în ce mai putred, folosesc Numele lui Dumnezeu pentru a jura, pentru a blestema, vedem femei dezbrăcate, scene imorale care otrăvesc într-atât mintea acestor copii, încât la un moment dat ne dăm seama că am crescut nişte tineri non-conformişti, nişte golani. Acesta este adevărul. Puteţi să-¡ vedeţi şi voi.

Toată naţiunea noastră se umple de golani. Băieţii umblă cu pantalonii curgând pe şolduri, cu nasul pe sus şi cu părul atârnând pe umeri, ca tunsoarea doamnei Kennedy, se comportă ca nişte golani, iar apoi spun că acesta este americanul. Aţi căzut din har! Căiţi-vă şi întoarceţi-vă la Dumnezeu sau veţi pieri! Dar noi vrem să avem pe cineva care să ne permită să facem tot ce vrem. Aşa este. Aşa se întâmplă şi cu bisericile. Ei vor să aleagă un păstor după inima lor, nu un păstor credincios care să stea acolo şi să le prezinte Evanghelia. Ei vor pe cineva care să-¡ lase să poarte costum de baie, să danseze bunco într-un beci şi să trăiască cum le place; să urmărească programe TV şi radio necenzurate; vor ca biserica şi lumea să fie una.

Nu-¡ de mirare că Amos ar striga împotriva acestor lucruri. Credeţi că ar fi primit de oameni, când ei vor atâtea lucruri? Dacă păstorul predică mai mult de douăzeci de minute, este chemat de comitetul administrativ şi ¡ se spune: „Ascultă, păstorule! Noi nu te-am adus aici să faci aceasta! Avem un program de douăzeci de minute, iar când timpul acesta se termină, adunarea este liberă să plece!”

Ceea ce ar trebui să facă păstorul este să-¡ dea afară pe aceşti oameni din comitet, să ia Biblia şi să predice toată noaptea, aşa cum a făcut Pavel, ca să vadă învierea din morţi. Aşa este. Ei l-au scos afară şi l-au pus în colţul străzii, dar „Dumnezeu poate să ridice din pietrele acestea copii…”

Televizorul, pozele necenzurate, murdăria, flirtul, sunt câteva din lucrurile de care ar trebui să vă feriţi copiii. Aveţi grijă de fetele voastre! Priviţi copiii aceştia de şase, şapte sau opt ani care vin de la şcoală şi îşi aprind ţigările. De ce? Pentru că au văzut-o probabil pe mama lor făcând aceasta. Dacă nu ar fi făcut-o ea, nu ar face-o nici copiii. Aveţi grijă cu cine se joacă copiii voştri!

Cu puţin timp în urmă, soţia mea ştie, stăteam la masă, iar micuţul Iosif a dat drumul unui cuvânt de care s-ar ruşina şi un marinar beat. Când l-am auzit, m-am întors şi am zis: „Ce este aceasta?” Mamei lui îi venea să leşine, dar micuţul ne-a privit nevinovat şi a spus cu lacrimi în ochi: „Ce s-a întâmplat, tati?”

Să nu mai spui niciodată aşa ceva! Cuvântul acesta este de la diavolul!” am zis eu. El nu ştia ce înseamnă cuvântul acela, apoi am aflat că copiii de la şcoală vorbeau aşa.

Iată ce se întâmplă cu copiii noştri! Frate, a început să se răspândească tot mai mult, până când va ajunge un amestec de păcat. Programe TV, iubitori de păcat şi de plăceri! O, vai! „Ajunge să vorbeşti douăzeci de minute, fiindcă trebuie să văd emisiunea din seara aceasta.” Vedeţi? Grăbiţi-vă şi scoateţi aceasta afară! Trebuie să faceţi aceasta! Vedeţi? Ei şi-au făcut propria religie, dar să vă spun ceva: Un bărbat şi o femeie care sunt născuţi cu adevărat din Duhul, vor sta oră de oră şi vor bea din Cuvântul lui Dumnezeu. Şi nu doar atât, dar se ancorează în El şi viaţa lor se schimbă. Amin. Da.

Tot sistemul este corupt şi decăzut, dar oamenii au primit ceea ce şi-au dorit. Luaţi un om bun şi puneţi-l într-o familie iubitoare de plăceri. Ce va urma? Îl vor conduce la o viaţă de câine. Sau luaţi o femeie şi puneţi-o într-o familie care este rătăcită. Toată familia ar trebui să se predea Domnului. Vedeţi? Noi trebuie să ne rugăm până când copiii noştri sunt salvaţi şi casa noastră este în ordine. Da.

Noi ne asemănăm cu Israelul care a făcut o alianţă cu duşmanii lor, dar ca să poată face aceasta au trebuit să se îndepărteze de Cuvânt. Aceasta ne arată cât de mult s-a îndepărtat şi America de Cuvânt.

Vedeţi voi, trebuie să negi Adevărul ca să poţi crede o minciună. Aşa este. Eva a trebuit să nege Cuvântul lui Dumnezeu ca să poată primi minciuna Satanei. Atunci, ca şi acum, oamenii au trebuit să se îndepărteze de Cuvânt ca s-o lase pe Roma să preia conducerea fără să tragă un glonţ. Dar problema este că ei nu ştiu Cuvântul Domnului cu privire la aceste lucruri.

Noi avem nevoie de un profet care să ne ducă înapoi la Cuvânt. Aşa este. Ni s-a promis unul. Da, aşa este. Maleahi 4 spune că El ne va trimite un profet care „va întoarce inima copiilor la credinţa părinţilor de la Rusalii.”

Amos ştia că Israel iubea păcatul, iar acesta îl va distruge într-o zi. Lăsaţi-mă să vă spun cu respect că fiecare credincios de astăzi ştie aceasta. El ştie că lumea, America aceasta iubitoare de păcat, va fi distrusă. Voi iubiţi politica, iar aceasta va distruge naţiunea. Tot aşa, dragostea voastră pentru lumea care nu este în acord cu Cuvântul şi faptul că nu încercaţi să faceţi ceea ce este bine, va distruge biserica. Aşa este. Nădăjduiesc să primiţi aceasta. Biserica L-a părăsit, a părăsit Cuvântul Vieţii. Toată lumea s-a împiedecat acolo, iar astăzi fac la fel. Da. Dacă Amos ar fi aici, ar vorbi împotriva întregului sistem.

În încheiere vreau să vă citesc ce scrie în versetul 8: „Leul răcneşte: cine nu se va speria?”

Eu am vânat lei. Leul este regele animalelor. El va sări chiar şi împotriva unei arme de foc, nu se va teme de ea, dar nu se va apropia de spini. Astfel, ei au construit nişte adăposturi acoperite cu spini, iar leii nu vor sări niciodată împotriva lor pentru că se tem de spini.

Îmi amintesc că într-o noapte eram cu Billy acolo şi am auzit răgetul unui leu care nu era departe, dar nu s-a apropiat de noi. Puteai auzi râsul hienelor, babuinii, maimuţele, girafele şi strigătul elefanţilor.

Îi puteam auzi de la câteva mile depărtare. Se auzeau şi gâzele şi gândacii care făceau tot felul de zgomote, dar staţi să răgească un leu şi chiar şi gâzele se vor opri şi vor asculta. De ce? Pentru că leul este regele lor şi ele îl ascultă.

Biblia spune: „Leul răcneşte: cine nu se va speria? Domnul vorbeşte: cine nu va proroci?” Cum putem sta departe de aceasta? Când Dumnezeu vorbeşte, profetul spune Cuvântul vorbit. Şi dacă este Cuvântul lui Dumnezeu…

Când răcneşte leul, gazelele şi alte vietăţi tac deoarece le este frică. Vorbeşte regele lor. Ei au bunul simţ şi respectul de a-l onora pe regele lor când vorbeşte.

Aşadar, Dumnezeu vorbeşte Cuvântul Său şi fiecare creatură din creaţia Sa trebuie să-I acorde atenţie. El vorbeşte în aceste zile din urmă şi aduce Cuvântul Său. Fie ca fiecare creatură care aparţine Împărăţiei Sale, să asculte ceea ce spune El. Opriţi-vă şi verificaţi! El răcneşte acum; El răcneşte prin Cuvântul Său pe care L-a confirmat şi Se face cunoscut. Haideţi să-L ascultăm când El răcneşte în aceste zile din urmă, fiindcă ştim că se va întâmpla ceva; fiindcă ştim că Dumnezeu nu face nimic înainte să răcnească. Şi când El răcneşte, urmează să se întâmple ceva, da, pentru că vine El.

El a spus: „Răcneşte leul fără motiv? Zbiară puiul de leu din fundul vizuinii lui dacă n-a prins nimic?” Înţelegeţi?

Dumnezeu are un motiv ca să răcnească, şi o face deoarece ştie că judecata este aproape, iar Cuvântul Lui este în profet. Este El, este profeţia lui Isus Hristos. Este o descoperire; Dumnezeu ni Se descoperă prin Cuvântul Său scris, şi El este Cuvântul. Nimic nu poate fi adăugat sau scos la El, ci trebuie trăit şi întărit aşa cum este. Nu trebuie să îndrăznim să luăm ceva din El sau să adăugam, pentru că Dumnezeu este încă Dumnezeu şi El răcneşte. El a spus: „Aşa cum a fost în zilele lui Noe… aidoma va fi şi la venirea Fiului omului. Ei mâncau, beau, se căsătoreau, erau imorali.”

Aşa cum a fost în zilele lui Lot…” Atunci a venit El însuşi într-un trup de carne, a stat cu Avraam şi a dovedit că este El. Şi El a spus: „Aşa va fi şi în zilele venirii Fiului omului.” Vegheaţi asupra acestor lucruri, fiindcă strălucesc luminile de seară.

O, dacă l-am avea pe Amos astăzi, să-l lăsăm pe el să răcnească! El ar condamna sistemele şi tradiţiile noastre, iar Cuvântul Domnului s-ar ridica triumfător.

Să ne rugăm.

Tată ceresc, vorbeşte din nou. Răcneşte Doamne, prin Duhul Sfânt fiindcă El este Profetul orei. El este Profetul zilei şi încearcă să-şi găsească o cale spre inimile bărbaţilor şi a femeilor ca să le vorbească Adevărul. Sunt atât de bucuros pentru că El poate găsi pe cineva! Tată ceresc, mă rog ca El să poată găsi multe inimi în seara aceasta, să poată găsi pe cineva care este gata să fie respectuos, fiindcă ei aud răcnetul Dumnezeului celui Atotputernic care merge înainte prin Cuvântul Său, vestind că ziua judecăţii este aproape. Când răceşte, leul păşeşte în faţă. Şi fiecare creatură ştie că ar fi mai bine să se ascundă deoarece păşeşte în faţă regele.

Doamne, noi avem un singur loc în care putem fi în siguranţă atunci când răcneşte regele, iar acesta este sângele lui Isus Hristos. Noi avem un singur loc, de aceea, Tată ceresc, Te rog să vorbeşti în seara aceasta inimilor lor şi să le spui că trăiesc aproape de venirea lui Isus Hristos, când naţiunile se destramă şi lucrurile merg mai departe arătând ce sunt cu adevărat.

Noi am păcătuit atât de mult încât se pare că Ţi-ai întors faţa de la noi şi ne laşi în pace. Dar aşa cum s-a întâmplat în Eden, Tu ai făcut o cale de scăpare. Apoi, ai găsit o cale de scăpare pentru Noe; ai găsit o cale pentru Moise, pentru Daniel şi pentru copiii Evrei. Tu găseşti întotdeauna o cale, iar cei care o găsesc, păşesc în Lumina lui Dumnezeu şi au Viaţă. Dar cei care o resping sunt condamnaţi şi pedepsiţi.

Tată ceresc, fie ca niciunul din cei prezenţi în seara aceasta aici, să nu fie pedepsiţi, ci să audă răcnetul lui Dumnezeu, pe Duhul Sfânt care vorbeşte în inimile lor şi le spune: „Eu sunt! Nu te teme, pentru că sunt Eu.” Îngăduie aceasta pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Voi mai întârzia încă vreo zece minute chemarea la altar, şi deşi este cam târziu, cred că Billy a împărţit numere de rugăciune cu câteva seri în urmă, la fratele Groomer. Cred că a împărţit şi aseară, deşi nu le-am chemat. Şi cred că a împărţit şi în seara aceasta. Nu ştiu dacă a făcut-o sau nu, dar vom chema câteva din numerele acelea. Fratele Groomer este aici? Nu. Groomer. Este aici? De unde să începem? Vom începe de la numărul… Acolo n-am început de la numărul unu?

Aseară nu am avut numere de rugăciune, ci Duhul Sfânt a mers prin audienţă şi a chemat oamenii. Vă place aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Şi mie îmi place şi să aduc un mesaj atât de greu ca acesta. Dacă am dat oamenilor numere de rugăciune, sunt obligat să mă rog pentru persoanele acelea. Dacă nu avem deosebirea, este în ordine, dar eu sunt obligat să mă rog oricum pentru persoana aceea. Dacă fiul meu împarte numere de rugăciune, eu sunt obligat să mă rog pentru persoanele acelea, şi dacă Dumnezeu mă va ajuta, o voi face. O voi face înainte de a pleca de aici. Să vedem… Data trecută am chemat de la unu la douăzeci şi cinci. Fratele Groomer este aici? Frate Groomer? Oare pronunţ bine? Cred că aşa se pronunţă.

Să începem de la numărul 75. Apoi: 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84 85, 86, 87, 88… până la 100. Să vină aici. Unde este Billy Paul? Să-l ajute câţiva plasatori să ajungă aici, la rândul de rugăciune.

Ceilalţi aş vrea să vă uitaţi puţin la mine. Îl iubiţi? (Adunarea spune: „Amin”). Să cântăm puţin în timp ce vin fraţii aici. O, vă mulţumesc! Rândurile nu vor fi amestecate. Acum vreau să mă rog pentru bolnavii aceştia, iar mâine seară vom continua cu rugăciunea pentru bolnavi, fiindcă vom continua tot aşa până când vom termina.

Poate şi fratele Roberts are un rând de rugăciune acolo unde se află. M-am gândit că ar fi bine dacă am avea amândoi câte un rând de rugăciune împreună, unul pe-o parte şi unul pe partea cealaltă, dar nu ştiu dacă ¡-ar plăcea ideea aceasta. Nu am vorbit încă cu el, dar cred că ar fi bine să vorbesc, înţelegeţi? Fratele Oral este un frate cumsecade, un slujitor adevărat al lui Hristos. Cred că el este destul de umil ca să putem face aceasta, dar nu-mi place să mă arunc aşa acolo, înţelegeţi? Dacă el mi-ar spune, dacă m-ar ruga: „Frate Branham, vino şi ajută-mă,” aş merge cu bucurie, fiindcă el este un frate umil şi cumsecade. Dacă ar vrea să merg, aş face-o cu plăcere, dar mai întâi aş vrea să mă întrebe el. Să nu-¡ spuneţi nimic. Lăsaţi-l pe el să facă aceasta şi atunci voi şti că este în ordine. Înţelegeţi?

Acum să vedem. Câte numere de rugăciune sunt în clădire? Să vă văd mâinile. Oh, sunt chiar multe, în jur de patruzeci sau cincizeci. În ordine. Vom ajunge şi la ele. Dacă nu sunteţi chemaţi în seara aceasta, păstraţi numărul de rugăciune. Este ora zece şi zece minute şi aş vrea să fiţi prezenţi şi mâine dimineaţă la şcoala duminicală. Mâine avem două servicii, aşa că am putea chema toate persoanele care au numere de rugăciune, iar luni vom începe din nou. Luni seara suntem aici sau suntem jos în Tucson? Nu uitaţi să veniţi la Tucson la Convenţia de acolo. Este cineva din Tucson? Da. Cu siguranţă este un loc minunat. Poate fratele Carl Williams se va supăra într-o zi pe mine. Când am venit aici pentru prima dată, acestea erau oraşe rivale şi cred că mai sunt şi acum.

Eu nu sunt obişnuit cu aceasta. Echipa noastră de baseball de acasă este rivală cu echipa celor din New Albany. Nu este nici o noapte în care să nu fie vreo încăierare atunci când au vreun meci. Noi mergem acolo pentru că sunt oameni sfinţi şi cumsecade. Oriunde am mers în lume, chiar şi în jungla africană, peste tot am găsit oameni cumsecade.

Oh, aş vrea s-o pot convinge pe soţia mea să vină într-o seară aici sus, ca să vă cânte cântarea: „Ei au venit din Est şi din vest, din ţinuturi îndepărtate.” Cred că se ridică şi iese tiptil afară când mă aude spunând aceasta, pentru că se teme de fratele Rose care a spus odată:

Este aici sora Branham. Să vină sus şi să ne spună un cuvânt.”

Când l-am auzit ce spune, inima mea a început să bată foarte tare şi mi-am plecat capul,” a spus ea. Şi mi-a mai zis: „Bill, dacă îl văd undeva în adunare, mă voi ascunde.” Spunea aceasta pentru că este foarte ruşinoasă. Eu aud aşa ceva când ajung acasă. Nu spun aceasta pentru că este ea aici, fiindcă voi o cunoaşteţi cu toţii pe soţia mea. Sper ca fiecare tânăr din această clădire, să fie când se căsătoreşte la fel de fericit cum am fost eu cu soţia mea în toţi aceşti ani. Dacă există o laudă pentru familia Branham, pe aceea o merită soţia mea. Ea este împărăteasa. Cu siguranţă că este. Şi vreau să vă spun un singur lucru: ea este o mamă adevărată. Apoi trebuie să se confrunte cu tot felul de situaţii. Când suntem acasă, oamenii stau zi şi noapte la uşa noastră, iar ea trebuie să stea între mine şi ei. Este o muncă foarte grea.

Mă gândesc de multe ori la Billy Paul. Când a murit mama lui, el era doar un copil şi îl luam cu mine peste tot. Doctorul Adair obişnuia să-mi spună: „Tu eşti un om ciudat.” Chiar şi când ieşeam pe stradă îl luam cu mine, iar el plângea după mama lui. Afară era rece, iar eu îl ţineam în braţe aşa.

Nu aveam bani nici ca să-¡ cumpăr o sticlă adevărată, aşa că aveam o sticlă de cola cu un biberon pe ea şi o purtam sub braţ ca s-o păstrez călduţă. Dacă plângea prea tare, îi puneam biberonul în gură, iar când se liniştea, luam sticla şi o puneam din nou sub braţ. Şi eu eram plin de lapte. Seara îmi era foarte greu să-l adorm sau să găsesc pe cineva să stea cu el cât timp eram plecat ca să mă rog pentru bolnavi. Am parcurs o cale lungă împreună şi nădăjduiesc că El ne va ţine tot aşa.

Zilele trecute l-am văzut cum îl îmbrăca pe fiul său şi ¡-am zis: „Billy, acesta eşti tu cu puţin timp în urmă.” Aşa trebuie să facem: să ne dăm din cale şi să le dăm celorlalţi o şansă. Binecuvântat să fie Numele Domnului.

Leul răcneşte: cine nu se sperie?” „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii.” (Proverbe 9.10). Este adevărat? Aceasta a spus un bărbat înţelept: „Frica de Dumnezeu.”

Acum aş vrea să ridice mâna cei din rândul de rugăciune care ştiu că nu-¡ cunosc şi nu ştiu nimic despre ei. Bunul Dumnezeu din cer să fie Judecătorul meu: din câte ştiu, nu v-am văzut pe niciunul dintre voi în viaţa mea. Ei m-au mai văzut probabil, pentru că au mai fost în adunările mele. Câţi din cei prezenţi în adunare, ştiu că eu nu ştiu nimic despre ei? Cei care sunteţi bolnavi, să credeţi că dacă aţi putea atinge haina Domnului, El îmi va vorbi să vă chem, aşa cum a făcut El cu femeia aceea. O, vai! Nu-¡ de mirare că am predicat atât de mult. O audienţa cu credinţa voastră, ar trebui să-L atingă.

Aici este o doamnă. În seara aceasta ne-am întâlnit pentru prima dată şi suntem doi străini. Poate este bolnavă sau poate are o altă problemă.

Dumnezeu face şi alte lucruri nu numai că îi vindecă pe bolnavi. El a promis că va răspunde la toate nevoile noastre, nu la dorinţele noastre. Când mergeţi acasă, aş vrea să citiţi capitolul patru din Ioan şi să vă gândiţi la el. În ceea ce priveşte slujba mea, vreau să vă spun că Domnul mă va lua Acasă sau mă va duce pe o treaptă mai înaltă. Este sfârşitul timpului pentru mine, sau poate mă va trimite peste mări, undeva unde nu s-a mai auzit de El. Înţelegeţi? Ţineţi minte că trebuie să se întâmple ceva.

Eu nu vând casete, dar am aici un frate bun care se ocupă de distribuirea acestor casete. Este vorba de fratele Maguire. Cred că se numeşte James Maguire. Şi cumnatul lui, fratele Sothman, se ocupă de aceste casete. Nu ştiu dacă vreţi să cumpăraţi casete, dar dacă cumpăraţi vreuna, cereţi caseta: „Domnilor, acesta este timpul?” Ascultaţi-o cu atenţie, iar după aceea rugaţi-vă pentru mine. Înţelegeţi? Atunci veţi înţelege situaţia grea în care mă aflu în seara aceasta. Este o mare greutate, dar trebuie să merg mai departe, pentru că un biruitor nu renunţă niciodată, iar un laş nu câştigă niciodată. Aşa este. Trebuie să pun în practică ceea ce am predicat. Înţelegeţi? Eu Îl cred pe Dumnezeu, Îl cred chiar acum.

Acum, dacă aş fi Domnul Isus şi aş sta aici, iar femeia aceasta ar fi bolnavă, ştiţi că nu aş putea s-o vindec. De ce? Pentru că am făcut-o deja. Câţi ştiţi că acesta este adevărul? (Adunarea spune: „Amin”). Vedeţi? Cu siguranţă. El a iertat deja orice păcat şi a vindecat orice persoană bolnavă; El Şi-a vărsat sângele pe Calvar, aşa că preţul a fost plătit. Totul a fost plătit, de aceea singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să-L acceptaţi şi să-L credeţi. Dar nu puteţi să-L acceptaţi dacă nu credeţi mai întâi. Înţelegeţi? Credeţi Evanghelia. Cum ar fi dacă El ar fi aici şi ar purta costumul acesta pe care fratele şi sora Williams mi l-au cumpărat în urmă cu cinci sau şase ani? Cum ar fi dacă El ar sta aici îmbrăcat cu acest costum, iar femeia ar sta în faţa Lui? Dacă ar avea urmele rănilor în mâinile Sale şi ar spune: „Vedeţi, Eu sunt Mesia. Vedeţi aceste semne ale cuielor? Priviţi fruntea mea.” Orice impostor ar putea face aceasta. Aşa este. Voi nu L-aţi putea cunoaşte prin aceasta. Dacă El ar veni aici aşa, aş şti că nu este El, pentru că atunci când va veni, va suna trâmbiţa. El nu va veni pe pământ, ci ne va întâlni în văzduh, înţelegeţi?

Dar El a spus: „Voi fi cu voi până la sfârşitul veacului; nu vă voi lăsa.” Cum este posibil acest lucru? Viaţa Lui. Dacă Viaţa Lui este în mine, atunci eu Îl reprezint pe El. Dacă ar fi în mine, ar fi aceeaşi Viaţă care a fost în El, şi voi face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El.

Aici stau un bărbat şi o femeie, ca în Ioan 4. El nu a mai văzut-o niciodată înainte şi nici ea pe El. Ei stăteau acolo împreună, iar El ¡-a spus acelei femei care era problema ei. Când a făcut aceasta, femeia I-a zis: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, care este numit Hristosul, Unsul, El va face aceste lucruri şi ne va spune toate lucrurile.”

Eu Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.” El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, doar că acum foloseşte trupurile noastre. El este Viţa, iar noi suntem mlădiţele. Atunci, acel Duh va acţiona din nou aşa cum a acţionat atunci când era în El. Este adevărat”? (Adunarea spune: „Amin”). Credeţi aceasta? Spuneţi „Amin” dacă credeţi. (Amin).

Doamnă, eu nu te cunosc, nu te-am văzut în viaţa mea. Desigur, tu ai putut să mă vezi pe stradă sau în adunări, dar acum ne întâlnim pentru prima dată. Dacă ai nevoie de vindecare, şi aş putea să te vindec, aş face-o, şi la fel dacă ai avea nevoie de bani şi aş avea, ţi-aş da. Dacă ai spune: „Frate Branham, am venit să te rogi pentru fiul meu, pentru fiica, sora sau tatăl meu, sau pentru altcineva”, aş face aceasta. Aş face orice mi-ar sta în putere.

Dacă ai avea probleme în căsnicie, aş spune: „Aş dori să te întâlnesc pe tine şi pe soţul tău şi să discutăm puţin în altă parte, înţelegi? Şi aş putea vorbi cu amândoi pentru a vedea unde este problema. Şi atunci când Duhul Sfânt aduce descoperirea, El spune: „O clipă! Ai făcut aceasta atunci şi aceasta la un anumit moment.” Aceasta va clarifica lucrurile şi va pune totul în ordine, fiindcă nu vei putea nega nimic. Înţelegeţi? El va spune: „Atunci ai făcut aceasta.” şi totul va fi clarificat. Aceasta este calea.

Tu ştii că vorbesc cu tine cu un scop. Până acum am predicat, înţelegi? Dar acum încerc să intru sub ungere pentru altceva, pentru a vedea dacă Duhul Sfânt va veni şi va lucra prin mine cu Darul Său divin. Atunci cele două conştiinţe vor sta împreună, ceea ce-mi va da harul de a vedea vedenii; să văd ce se va întâmpla, ce se întâmplă sau ce s-a întâmplat.

Atunci voi veţi şti dacă este adevărat sau nu. Voi staţi în faţa a cel puţin cinci sute de oameni şi veţi şti dacă este adevărat sau nu. Dacă este adevărat, atunci este Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă este printre voi vreunul care este proroc, dacă ceea ce spune se împlineşte, atunci să-l ascultaţi.” Înţelegeţi? „Dar dacă nu se împlineşte, să nu-l ascultaţi.”

Eu nu ştiu de ce este doamna aceasta aici, dar lăsaţi-L pe Duhul Sfânt să vină şi veţi vedea dacă El îi va spune sau nu; veţi vedea dacă nu este exact ceea ce a făcut Domnul nostru. Înţelegeţi? Aceasta este tot ce ar putea face El dacă ar sta aici deoarece amintiţi-vă, este El. Nu sunt eu, ci este El. Eu nu o cunosc, dar ascult Cuvântul Lui.

Doamna are un simţământ minunat în duhul ei, şi aceasta nu pentru că are mâna ridicată. Voi aţi văzut cu toţii cum ridică oamenii mâinile şi cum Duhul Sfânt le răspunde şi le spune cine sunt. Înţelegeţi? Dar aceasta nu înseamnă nimic. Îi auziţi cum strigă de bucurie, iar dacă vine Duhul, le spune: „Trăieşti cu soţia altui bărbat!” Noi am văzut aceasta şi multe altele. Deci bucuria nu înseamnă nimic.

Dar doamna pare să aibă un duh plăcut. Ea suferă de ceva… O privesc şi văd cum mănâncă. Stă la masă şi are un fel de dietă ciudată. Aşa este. Este adevărat? (Sora spune: „Aşa este”). Atunci ridică mâna ca să te poată vedea oamenii. Vedeţi? Am văzut-o pe doamna aceasta stând în faţa mea şi făcând ceva. Orice ar fi, este pe casetă. Ea este o persoană drăguţă. Acum Duhul unge. Fiecare dintre voi să fie foarte respectuos. Continuaţi să vă rugaţi. Staţi în rugăciune pentru că L-am văzut mişcându-Se pe deasupra audienţei. Vedeţi? Fiţi foarte respectuoşi.

Să ne întoarcem puţin la doamna aceasta şi să vorbim cu ea. Da. este o masă. Tu ai probleme la stomac, ai un fel de infecţie sau ceva la stomac. Ai fost la un medic şi el ţi-a spus că ai problema aceasta de mai multă vreme. Ai ulcer. (Sora spune: „Aşa este”). El ţi-a spus ceva. Ce este aceasta? Duoden. Îl aud spunând „Duoden.” Înţelegi? („Da”). Numele tău este doamna McCraw. („Da, domnule”). Aşa este. Du-te şi crede din toată inima. (Sora plânge de bucurie).

Credeţi? (Adunarea spune: „Amin”).

Domnul din spate… După ce ai plâns atâta timp, problema ta de la plămâni s-a ameliorat. Cred că te simţi mai bine acum deoarece ai crezut. Este în ordine. Credinţa ta te-a vindecat. Amin. Ce a atins el?

Bărbatul din spatele lui, de acolo… Tu ai o problemă la artere. Domnule, dacă crezi eşti vindecat. Ce a atins el? Nu puteţi vedea Lumina care stă acolo? Priviţi chihlimbarul acela de acolo. Eu nu-l cunosc pe bărbatul acesta, nu l-am văzut niciodată, dar Îl cred pe Domnul Isus.

Undeva este un copilaş care are o deviaţie la gât. Aici este. Nu te cunosc. Crede, soră. Gâtul copilului se va îndrepta dacă crezi. Ce a atins ea? Aleluia. Mai este ceva în legătură cu un gât. Am văzut aceasta. Este vorba de o femeie, dar încă nu văd unde este. Da, stă aici şi plânge. Doamnă Riley, crede în Domnul Isus Hristos şi gâtul tău va fi bine. Crede.

Nu o cunosc pe femeie, nu am mai văzut-o niciodată în viaţa mea. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să crezi în Domnul Isus Hristos. Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Aveţi credinţă!

Nu te cunosc, domnule. Din câte ştiu eu, suntem străini unul faţă de celălalt. Crezi că Domnul Isus poate să-mi spună care este problema ta? Vei şti dacă este adevărat sau nu, nu-¡ aşa? Dacă ai putea să crezi din toată inima ta! Lumina se îndreaptă spre audienţă.

Crezi că soţia ta se va însănătoşi? (Fratele spune: „Da.”). Ea are o problemă la ochi. Crezi? Tu nu eşti de aici, ci vii de undeva unde este multă apă. Este un oraş aflat pe o coastă. Este Los Angeles, California. Întoarce-te acasă, domnule Bowman şi fii bine. Isus Hristos te-a vindecat.

Credeţi? (Adunarea spune: „Amin”). Dacă credeţi, fiecare dintre voi poate fi vindecat chiar acum. Credeţi aceasta? („Amin”).

Dar voi, cei din rândul de rugăciune, credeţi? Credeţi şi nu vă îndoiţi. Credeţi cu toată inima voastră.

M-am oprit la doamna aceasta pentru că are o problemă gravă. Dacă nu se face ceva pentru ea, va muri imediat pentru că umbra morţii este asupra ei. Eu o văd cum stă peste ea. Voi ştiţi că umbra morţii stă asupra oamenilor. Ea a fost surprinsă de aparatul foto, aşa cum a fost surprins şi Îngerul Domnului. Noi avem fotografia în biserica noastră. Umbra care stă asupra acestei femei este ceva mare şi negru ca un ciclon.

Ei au spus să nu se facă fotografii în timpul adunării, dar Duhul Sfânt a spus: „Faceţi-o acum!” Ei au făcut-o şi ea era acolo. Vedeţi? Există ambele părţi. Stă atârnată chiar acolo. Frate Fred şi ceilalţi care sunteţi din tabernacol, aceeaşi umbră stă deasupra acestei femei. Ea are cancer la vezică. Aşa este. Este adevărat? Ridică mâna dacă este adevărat. Vedeţi? Întunericul a plecat fără ca eu să spun ceva. Credinţa ei a făcut aceasta. Du-te şi crede! Amin. Amin. Nu vă îndoiţi. Mergeţi doar şi credeţi din toată inima.

Problemele la inimă omoară mulţi oameni, dar pe voi nu vă va ucide dacă credeţi. Amin. Mergeţi şi spuneţi: „Mulţumesc Domnului.” Mergeţi şi fiţi bine. În ordine.

Diavolul vrea să ai toată viaţa această artrită, dar dacă crezi din toată inima, Isus Hristos te face bine. Crezi? Du-te în drumul tău şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu. Credeţi din toată inima?

Poţi merge să-ţi mănânci cina şi problema de la stomac te va părăsi. Du-te şi spune: „Laudă Domnului!” Du-te şi crede din toată inima în El.

Şi tu ai avut o problemă la stomac Crede din toată inima. Du-te, căci Isus Hristos te-a vindecat. În ordine.

De ce eşti aşa speriat? Tu ai o problemă nervoasă. Satana stă deasupra ta şi aproape că te-a doborât. Dar acum s-a terminat. Mă crezi? Du-te şi spune: „Lăudat să fie Domnul!”

Doamne, Te rog s-o vindeci pe sora noastră şi s-o faci bine, în Numele lui Isus. Amin.

Vino şi crede, soră. Îmi pun mâinile peste ea pentru vindecare, în Numele lui Isus Hristos.

Vino, frate. Îmi pun mâinile peste acest frate pentru vindecare, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Câţi dintre voi au o inimă care crede? Ridicaţi mâinile. Puneţi acum acea mână peste cineva de lângă voi. Voi ziceţi: „Oare Amos ar fi făcut aceasta?” Da, sigur că ar fi făcut-o. Acesta este Cuvântul Domnului. Ridicaţi mâinile şi credeţi.

Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” Nici măcar nu scrie că se vor ruga pentru ei. Vedeţi? Se vor însănătoşi doar pentru că îşi vor pune mâinile peste ei. Să ne rugăm.

Doamne Isuse, Regele a răcnit şi Vocea Sa a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” Doamne Dumnezeule, fă ca fiecare demon să strige şi fiecare boală să plece. Fie ca diavolul să fie învins, iar copiii lui Dumnezeu să iasă afară din această clădire în biruinţă şi în puterea învierii lui Isus Hristos. Credeţi şi rămâneţi pe aceasta! Puneţi mâinile peste cineva şi spuneţi: „Doamne, vindecă-l!” Vreau să vă rugaţi. Eu m-am rugat, iar acum vreau să vă rugaţi şi voi pentru cineva, pentru că şi voi sunteţi creştini ca şi mine. Noi toţi suntem creştin, aşa că rugaţi-vă pentru cineva. Ei se roagă pentru voi.

Doriţi ca cineva să se roage pentru voi? Atunci rugaţi-vă şi voi pentru ei aşa cum doriţi ca altcineva să se roage pentru voi. „Fă ceea ce doreşti ca şi altul să-ţi facă ţie!” Fiţi sinceri şi rugaţi-vă aşa cum doriţi să se roage şi ei pentru voi. Rugăciunea făcută cu credinţă îl va salva pe cel bolnav şi Dumnezeu îl va ridica. Dacă mai au vreo urmă de necredinţă, va fi luată de la ei. De ce? Pentru că „Regele răcneşte: cine nu va proroci? Cine nu va mărturisi când răcneşte Regele?” Cuvântul Său spune că „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Vino, frate Fuller. Dumnezeu să te binecuvânteze. Amin.

– Amin –


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *