Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMLEGĂMÂNTUL LUI AVRAAM CONFIRMAT

Pentru o experienta mai buna va recomandam sa folositi browserul CHROME
, -

18 Martie 1961 – Midletown, Ohio

Mulţumesc, frate Sullivan. Vă puteţi aşeza. Mă bucur că pot să fiu din nou în casa Domnului şi sunt recunoscător pentru că mi s-a oferit oportunitatea de a-L sluji din nou pe El.

Aseară am avut un timp binecuvântat. Domnul a turnat în aşa măsură binecuvântarea Sa peste mine, încât nu am putut dormi decât o jumătate de noapte.

Cineva mi-a trimis o scrisoare în care a pus o bucată dintr-un articol apărut în ziar, iar Domnul mi-a dat un gând cu privire la aceasta. Dacă va fi cu voia Lui, mâine seară aş vrea să-l exprim în faţa voastră.

Fratele Sullivan m-a invitat să am părtăşie cu poporul lui de aici. El a deschis şi cealaltă sală ca să nu fie doar biserica lui. Cred că este un adevărat gentleman, nu-i aşa? Un frate adevărat.

Ne-am gândit că ar fi frumos dacă nu am avea serviciul de duminică seara, astfel încât să nu pierdeţi serviciul vostru obişnuit. În felul acesta, veţi putea avea şcoala duminicală şi serviciul de duminică seara.

Cei care sunteţi membri în alte biserici, aş vrea să le spuneţi păstorilor voştri că acesta este motivul pentru care facem aceasta. Noi nu suntem aici ca să împiedecăm cauza lui Hristos, ci încercăm s-o ajutăm, încercăm să facem tot ce putem, să cooperăm în orice măsură se poate, ca să-i ajutăm pe oameni.

Noi nu suntem aici pentru bani, nici ca să vedem cât de mulţi oameni putem atrage, ci am venit să ne aducem aportul pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi ca să-i ajutăm pe fiecare. De aceea suntem aici.

Am să vă spun ceva. Fratele Sullivan nu ştie că am aflat, dar eu ştiu că nu mai are bani să finanţeze adunarea. De aceea, mâine după-amiază nu va mai fi o ofertă de dragoste, ci va fi o ofertă pentru cheltuieli. Dacă cheltuielile nu se vor acoperi până mâine după-amiază, voi zbura imediat acasă, la biserică, şi vom plăti noi până la ultimul bănuţ înainte de a pleca din oraş. În urma noastră nu va rămâne nici o datorie. Fratele Sullivan a vrut să plătească de la el, dar n-am acceptat aceasta. Nu-l las să facă aceasta.

Dacă păstorul vostru nu este aici, aş vrea să-l invitaţi să vină mâine după-amiază împreună cu întreaga biserică, pentru că va fi un mesaj profetic, pe care se pare că mi l-a pus Duhul Sfânt pe inimă după ce am citit articolul de care  v-am spus.

Din câte ştiu, următorul serviciu este la Tabernacol, în duminica Paştilor, şi atunci va avea loc şi un serviciu de botez. Apoi vom merge la Bloomington, Illinois. Fratele Sullivan m-a invitat să mai stau şi săptămâna viitoare câteva zile, dacă pot, dar sunt prea obosit. Mă doare gâtul şi de la Crăciun sunt tot prin adunări. Sunt foarte, foarte obosit şi aştept aceste 3-4 zile să mă odihnesc puţin. Acasă nu pot s-o fac, de aceea trebuie să merg în altă parte. Apoi voi merge la Chicago, iar de acolo la Grande Prairic, Columbia Britanică…, Alberta; de acolo la Dawson Creek şi probabil la Fort St. John şi apoi la Miami, Florida şi la Washington D.C. Dacă va fi cu voia Domnului, vom face aceasta la vară, într-un cort mare.

Când eram la Richmond, oamenii de afaceri din Washington D.C. mi-au trimis o scrisoare specială în care mă chemau să merg din nou acolo şi să ţin adunări într-un cort mare, toate cheltuielile urmând să fie suportate de ei. Eu nu am mers la Richmond doar pentru o adunare, ci pentru că am dorit să am părtăşie cu fraţii aceia scumpi care te sprijină în vremuri ca acestea.

Aseară, Billy mi-a spus că a împărţit numere de rugăciune, dar a fost prea târziu să le mai strig. Dacă se va putea, voi încerca s-o fac în seara aceasta. Dacă nu, o voi face mâine. Astfel, dacă aveţi vreo cunoştinţă bolnavă şi vreţi să mă rog pentru ea, ar fi bine s-o aduceţi aici, fiindcă am un simţământ ciudat cu privire la unele lucruri. Dacă vreţi să mă rog pentru cei dragi ai voştri, aduceţi-i mâine după-amiază aici şi le vom da un număr de rugăciune. Voi ştiţi cum procedăm şi probabil mâine le vom împărţi ca să vedem câţi bolnavi doresc rugăciune.

Înainte de a merge mai departe, haideţi să vorbim cu marele nostru Învăţător, Domnul Isus, în care ne încredem pe deplin. Câţi din voi doresc să fie amintiţi în rugăciune? Ridicaţi mâna. Domnul să vă binecuvânteze.

Să ne plecăm capetele.

Sfântul nostru Dumnezeu şi Tată, venim în prezenţa Ta cu inimi smerite şi cu un duh care este dornic să primească mesajul Tău. Te rugăm să ne ungi şi să ne ajuţi să terminăm acest capitol despre Avraam şi sămânţa lui după el. Binecuvântează mesajul din seara aceasta, pe mesager şi pe cei ce îl vor primi, spre slava Ta. Şi dacă va fi voia Ta să ne rugăm pentru bolnavi, fie ca între noi să fie o mare revărsare de bucurie şi putere.

Salvează-i pe cei ce nu sunt salvaţi; vindecă-i pe cei ce nu sunt vindecaţi; umple-i cu Duhul Sfânt pe cei ce Te caută şi dă-ne har la toţi, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Cred că băieţii au împărţit nişte broşurele intitulate: „Glasul oamenilor de afaceri creştini.” Câţi dintre voi le-au primit? Foarte bine. Aş vrea să citiţi mărturia despre vedenii. Aş vrea ca fiecare dintre voi să aibă câte una, iar dacă nu vă permiteţi să le cumpăraţi, vi le plătesc eu.

În această broşură este relatată o vedenie pe care am avut-o de curând şi care mi-a aprins inima. În ea i-am văzut pe câinele şi pe calul meu venind la mine. Cred că oamenii se întreabă dacă în Împărăţie sunt animale, dar să ştiţi că sunt.

De unde au venit caii care l-au luat pe Ilie? Unde sunt caii pe care vine Isus însoţit de oştile cereşti? Când vor mânca împreună lupul şi mielul? Vedeţi? Noi avem părerile noastre, iar dacă ceva nu se potriveşte cu ele, nu vrem să avem de-a face cu acel lucru. Aceasta cauzează jumătate din problemele pe care le avem.

Aţi citit nota aceea mică, de jos, referitoare la învierea morţilor? Să nu uitaţi că înainte să publici ceva, trebuie să fii în stare să dovedeşti acel lucru! Deci avem declaraţii şi documente de la doctori, de la primarii unor oraşe, certificate de deces eliberate de doctori, iar zece ore mai târziu, mortul a revenit la viaţă în urma rugăciunii. Deci sunt dovezi oficiale. Această broşură va fi tradusă în diferite limbi şi va merge în toată lumea. Este ca Reader’s Digest printre creştini.

Un caz pe care a trebuit să-l dovedesc înainte de a scrie despre el, a fost cel referitor la femeia din Mexic. Acest lucru s-a întâmplat cu trei ani în urmă. O tânără spaniolă ţinea în braţe un copilaş care murise în dimineaţa aceea la ora 9.00, iar Domnul l-a readus la viaţă seara la ora 10.00, în adunare.  Erau prezenţi treizeci de mii de oameni care se adunaseră şi stăteau de dimineaţă în ploaie, sprijinindu-se unii de alţii doar ca să poată auzi Evanghelia.

Dumnezeu Îşi revarsă binecuvântările din belşug, atunci când oamenii se adună împreună în felul acesta, cred şi se smeresc în inima lor înaintea lui Dumnezeu.

Acum aş vrea să citesc textul pe care l-am citit aseară, pentru că vreau să termin acest subiect.

Musafirii ştiu unde este Tabernacolul Evangheliei Depline, unde este păstor fratele Sullivan? Bine. Să ştiţi că acela este un loc bun unde să mergeţi dimineaţă; este un loc bun în care puteţi merge să ascultaţi Cuvântul Domnului, pentru că ar fi bine să luaţi parte la şcoala duminicală undeva.

Cred că aseară am citit din Geneza 22.14, unde scrie că:

„Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă” (IeHoVaH – Jire). De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va pura de grijă.” (În traducerea engleză scrie: „La muntele Domnului va fi văzut”).

Am citit acest text pentru că cuvintele mele sunt fără putere, dar ceea ce a spus El are putere. Cuvântul meu este al unui om şi poate cădea, dar Cuvântul lui Dumnezeu este propriul Său Cuvânt şi nu poate cădea niciodată.

„Iehova-Jire” înseamnă „Domnul va purta de grijă pentru jertfa Lui.”

V-a plăcut lecţia de aseară? Fiul meu Billy, mi-a spus că în spate nu s-a auzit prea bine. Vedeţi, sălile acestea nu au fost făcute pentru adunări ca aceasta. Ele sunt săli pentru baschet şi antrenament. Tavanul nu este făcut bine şi acustica este foarte slabă, dar noi îi mulţumim armatei SUA că ne-a permis să avem acest acoperiş deasupra capului. Domnul să-i binecuvânteze.

Aseară ne-am ocupat de Avraam şi de sămânţa lui după el. Şi ce binecuvântări avem de arătat! Eu nu am nici o umbră de îndoială când văd ce a promis Dumnezeu şi ce a făcut. Este ca şi cum ai citi Biblia unde s-a vestit că se va întâmpla ceva şi apoi iei Istoria şi vezi unde s-a întâmplat acel lucru.

Deci Dumnezeu a făgăduit că va turna peste Avraam şi peste sămânţa lui după el aceste binecuvântări, apoi am văzut că El a vizitat sămânţa lui Avraam exact în felul în care l-a vizitat pe Avraam.

Şi unde ne-am găsit noi aseară, fraţilor? Chiar la capătul drumului, chiar la ultimul semn pe care-l primeşte Biserica. Şi El a venit aseară printre noi şi a umblat prin audienţă, făcând acelaşi lucru pe care l-a făcut la Sodoma. Unde ar putea fi vreo greşeală?

Cu o seară mai înainte, ne-am ocupat de Israel în pustie şi am arătat exact ce este Israel: biserica. Şi în 1Corinteni 10, am văzut că aceste lucruri s-au întâmplat cu Israel ca să ne fie exemplu nouă. Ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei, este o umbră la ceea ce va face El aici; sau ceea ce a făcut atunci în mod natural, acum face spiritual.

Aţi observat că în Apocalipsa 12 este o femeie învăluită în soare şi cu luna sub picioare, ceea ce arată că Legea se stingea. De îndată ce răsare soarele, luna se stinge; de îndată ce răsare soarele, luna apune. Luna este soţia soarelui. O, îmi place acest fel de citire a Bibliei. Vedeţi, soarele şi luna sunt un tip pentru Hristos şi biserică. Când soarele apune şi dispare din câmpul nostru vizual, nu dispare de tot. Atunci îşi reflectă lumina asupra lunii, ca să lumineze ea în absenţa lui.

Aceasta a făcut Hristos când S-a dus în slavă: Îşi reflectă Lumina asupra Bisericii Sale, ca să lumineze până la revenirea Lui. Ce frumos!

Luna este şi un paznic. Dumnezeu a pus hotare mării şi a pus luna să le păzească. Astfel, marea sare nervoasă pe ţărmuri, ca şi cum ar vrea să distrugă tot pământul, fiindcă a făcut-o odată, dar paznicul o ţine pe loc.

Nu uitaţi însă, că pentru timpul din urmă au fost vestite valuri uriaşe; s-a spus că oamenii „nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor şi că îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.” (Luca 21.25-26). Acestea sunt semnele sfârşitului. Iată-ne ajunşi chiar la ultimul semn dat copiilor lui Avraam şi avem şi mesagerii, exact cum a fost în zilele lui Avraam, ceea ce arată că nu este nici o scăpare nicăieri; că Biblia este „Aşa vorbeşte Domnul.”

Biserica este moartă. Jocuri cu mingea, atracţii în oraş, lucruri lumeşti care au amăgit biserica. Biblia spune că oamenii vor fi încăpăţânaţi, iubitori de plăceri, mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie. Hotelurile sunt pline de beţivi de nici nu poţi dormi din cauza lor. Învăţători de şcoală duminicală, oameni care merg la adunare şi sunt membri ai bisericii se distrează în stil american. O, lumea aceasta se clatină ca un om beat care vine acasă dimineaţa. Sunt aceleaşi păcate ca în zilele Sodomei: femeile aleargă pe jumătate goale prin hoteluri, iar bărbaţii beţi se ţin după ele. Toate acestea nu se petrec în altă parte, ci chiar aici.

Ce s-a întâmplat atunci? Dumnezeu a venit jos şi a spus: „Am venit să văd dacă toate zvonurile care au ajuns la Mine sunt adevărate.” Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu strigă necurmat: „Vino, Doamne Isuse!”

Vedeţi? Şi Biblia spune că Duhul Sfânt i-a pecetluit doar pe cei care strigau şi gemeau din pricina nelegiuirilor din cetate. Unde sunt ei pecetluiţi? Unde este pecetluirea oamenilor? Haideţi să nu ne înşelăm şi să fim corecţi.

Aşa cum a spus cineva de culoare odată: „I-am spus Domnului că vreau să stau de vorbă cu El acum, pentru că nu vreau să am vreo problemă la trecerea râului.” Şi aşa este prieteni. Tu nu poţi şti ceasul când vei trece râul. S-ar putea să fie în următoarele 15 minute, sau s-ar putea să fie înainte să vină dimineaţa; dar un lucru este sigur: nimeni nu poate scăpa de aceasta, aşa că ar fi bine să fii sigur acum. Dumnezeu nu face lucruri în joacă, nici spectacol. El le face spre slava Numelui Său, pentru onoarea Lui, fiindcă aşa a făgăduit.

Haideţi deci, să nu privim lucrurile uşuratic, ci plini de respect şi seriozitate. Haideţi la Fântâna plină cu sângele tras din venele lui Emanuel. Mărturisiţi-vă păcatele şi necredinţa. Rugaţi-L pe Dumnezeu să aibă milă de voi, păcătoşii şi să vă mântuiască.

Uneori oamenii ajung în biserică şi spun: „Eu nu trebuie să cer aceasta, pentru că sunt deja…” O, analizează-ţi viaţa, prietene! Vezi dacă credinţa ta este în acord cu Cuvântul! Vă amintiţi de fariseii care credeau că nu au nevoie de salvare? Ei erau oameni sfinţi şi predaţi; erau predicatori la fel ca părinţii şi bunicii lor. Trăiau o viaţă curată, pentru că dacă se găsea o pată cât de mică pe ei, erau omorâţi cu pietre. Cunoaşteţi Scriptura? Cu toate acestea, Isus care-i cunoştea mai bine ca oricine, le-a zis: „Voi aveţi de tată pe diavolul!” (Ioan 8.44).

Priviţi! El le arăta semnul lui Mesia, dar ei nu L-au crezut, ci spuneau: „Este un Beelzebul, un ghicitor!” Cu toată viaţa lor predată, cu toată şcoala şi educaţia lor, nu erau decât nişte păcătoşi. Cum este posibil? Ei n-au comis adulter, nu au fumat, nu au jucat cărţi, nu s-au îmbătat şi nu s-au dus la dans, dar nu au crezut. Acesta este motivul pentru care erau păcătoşi.

Acesta este motivul pentru care ţintesc spre penticostali astăzi. Nu contează cât de mult dansezi în Duhul, nici cât vorbeşti în limbi… Eu cred în aceste lucruri, dar poţi vorbi în limbi ca o mitralieră şi totuşi să fii pierdut. Corect.

Am văzut vraci care beau sânge din craniu de om, îl chemau pe diavolul, strigau cât puteau de tare, vorbeau în limbi şi dansau în duhul.

Dacă te îndoieşti de Cuvântul lui Dumnezeu şi nu-L crezi aşa cum este scris, eşti un necredincios, un păcătos. Dumnezeu vine jos şi Îşi manifestă Cuvântul literă cu literă, pentru ca nimeni să nu se poată ridica împotriva Lui, dar cu toate acestea, oamenii se îndepărtează de El din pricina unui crez. Nu-i de mirare că sunteţi blestemaţi!

Dar se poate opri aceasta? Nu, domnilor! Cum aş putea să stau liniştit? Eu voi sta în faţa judecăţii; glasul meu va fi înregistrat şi va acuza toată această generaţie. Nu, eu nu pot sta liniştit; vai de mine dacă fac aceasta!

De curând am vorbit cu cineva şi l-am întrebat: „Tu nu crezi în păcat, este adevărat?”

„Nu cred,” a răspuns el.

„Atunci de ce predici împotriva lui? Dacă ştii că lumea va merge în acel haos de ce mai predici? Vezi, tu trebuie să-ţi ridici glasul împotriva lui! Trebuie s-o faci!”

Adevărul trebuie cunoscut. Dumnezeu este drept şi trimite avertismente. De ce a stat Noe în uşă şi a predicat când ştia că ei nu vor intra? El a pregătit arca pentru salvarea casei sale, dar a trebuit să predice la fel pentru toţi. Dumnezeu este drept. El ştia că oamenii nu se vor întoarce; a ştiut că în zilele lui Noe vor fi salvate numai opt suflete şi ştie exact câte vor fi salvate şi din această generaţie. El ştie cine va fi salvat şi cine nu. Acesta este motivul pentru care a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” Înţelegeţi?

Noi ştim că trăim în vremuri tulburi, iar inima din tine strigă şi nu poţi sta liniştit. Trebuie să vorbeşti.

Priviţi ce a făcut El pentru Avraam şi sămânţa lui după el, şi atunci veţi înţelege. Aceste lucruri nu sunt date pentru locurile mari şi importante. Mulţi din cei pe care i-am întâlnit caută doar treziri mari care se întind peste tot. Acestea au trecut. Noi suntem la sfârşit.

De ce caută semne şi minuni? Tocmai pentru că nu cunosc Biblia. În Apocalipsa 11 scrie despre cei doi proroci, Ilie şi Moise, care vor lovi pământul cu tot felul de urgii. Aceasta se va întâmpla după plecarea Bisericii dintre neamuri.

Citiţi Apocalipsa capitolele 1-3 şi veţi vedea epocile bisericii, chemarea ei afară. Ultimul semn este intrarea din nou în scenă a lui Ilie la sfârşitul timpului. Noi ştim tot ce a spus El şi ştim că se va împlini întocmai.

Revenind la tema noastră, am văzut că El l-a chemat pe Avraam şi i-a dat neprihănirea prin credinţă, pentru că L-a crezut pe Dumnezeu. Este adevărat? Să ştiţi că tot ce este în Biblie se împlineşte în numărul „3”. Voi ştiţi că Dumnezeu a scris trei Biblii. Credeţi aceasta? Da, El a scris o Biblie pe cer, una în piramidă şi una pe hârtie. Oamenii au făcut altceva din Zodiac, au făcut altceva din piramidă şi au făcut altceva din Biblie, dar aceasta nu este o piedică pentru Adevăr. El rămâne Acelaşi.

Care este prima constelaţie din Zodiac? Fecioara. Dar ultima? Leul. Prima şi a doua venire a lui Hristos. Prima dată, El a venit prin fecioară, dar a doua oară vine ca Leul din seminţia lui Iuda. Apoi este epoca peştilor încrucişaţi, a cancerului, în care suntem noi acum.

Să privim piramida. Dacă aţi observat, piatra din vârf nu a fost pusă niciodată pe piramidă. V-aţi gândit la aceasta? Aveţi la voi o bancnotă de un dolar? Uitaţi-vă ce scrie pe ea: „Marea Pecete, piramidă”. Priviţi vârful piramidei. Piatra din vârf nu a fost găsită niciodată. De ce? Pentru că Hristos, Piatra din capul unghiului, a fost respinsă.

Priviţi apoi epoca lui Luther: neprihănirea. Era mult loc aici. Era suficient să-L mărturiseşti pe Hristos şi îţi era tăiat capul. Erai executat chiar şi dacă mărturiseai că eşti creştin.

Ce a urmat? Sfinţirea. Atunci erai numit fanatic, holly-roller sau altfel. Aceasta a fost epoca lui Wesley. Ce s-a  întâmplat după aceea? A venit cincizecimea, botezul cu Duhul Sfânt  şi biserica a devenit mai mică, o minoritate.

Acum merge mai departe şi trebuie să ajungă la desăvârşire, astfel încât atunci când vine Piatra din capul unghiului să se potrivească perfect. Biserica trebuie să fie desăvârşită, pentru ca atunci când vine Hristos să se potrivească perfect. Aşa este.

Noi am văzut ce a făcut Dumnezeu pentru Avraam, cum i-a dat neprihănirea. În capitolul 15, a urmat sfinţirea, când El a confirmat legământul prin sânge. În capitolul 17,   i-a dat Duhul Sfânt, epoca cincizecimii, dar toate acestea au fost diferite de ceea ce a primit la sfârşit, când El a spus: „Eu sunt El Shadai…” pieptul, şi l-a invitat pe Avraam să-şi tragă puterea din pieptul lui Dumnezeu; să tragă Viaţă din Viaţa lui Dumnezeu.

Atunci a primit biserica Duhul Sfânt: când a gustat Viaţa lui Dumnezeu, când a tras în ea botezul cu Duhul Sfânt.

Aşa cum am văzut aseară, Dumnezeu nu poate să-Şi încalce propriile Legi. Acesta este motivul pentru care L-a dus pe Fiul Său pe muntele schimbării la faţă şi L-a aşezat aşa cum spunea Legea Lui (Matei 17).

Vedeţi? Acelaşi lucru l-a făcut cu Avraam urmând Legile Lui.

Cineva zice: „Frate Branham, eşti sigur că la aceasta se referă versetele 4 şi 5?” Da, domnilor.

Iată legământul Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.

Nu te vei mai numi Abram; ci numele tău va fi Abraham; căci te fac tatăl multor neamuri.”

Când i-a dat lui Avraam o parte din Numele Lui, a fost ca şi cum Şi-ar fi pus numele pe CEC. Numele Lui este ELOHIM. ABRAHAM.  Înţelegeţi? El i-a dat o parte din Numele Său. O, ce descoperire mare este aici!

Aş putea merge mai adânc, dar biserica bea încă lapte în loc să mănânce carne. Aşa este. Şi ce a făcut după ce i-a dat acel nume? I-a dat un semn că era gata să nimicească tot păcatul din jurul lui şi i-a adus trupul în starea în care putea să primească fiul făgăduit pe care îl aştepta.

Exact aceasta i-a făcut şi bisericii.

Care a fost ultimul semn pe care i l-a dat lui Avraam? Stând cu spatele spre cort, a spus ce făcea şi ce gândea Sara.

Şi Isus, adevărata Sămânţă a lui Avraam, Prorocul adevărat, Dumnezeul Proroc, a venit pe pământ şi a manifestat acelaşi semn la sfârşitul timpului pentru evrei. Gândiţi-vă! Ce a făcut El când a venit pe pământ? I-a spus lui Simon: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona…” un bărbat care nu ştia să-şi scrie nici numele. Totuşi, el a înţeles imediat, din ceea ce-l învăţase tatăl său, că Mesia era urmat de un asemenea semn, şi ca urmare, L-a recunoscut şi L-a primit.

Cum L-a întâlnit pe Isus, Filip a alergat să-i spună şi lui Natanael. Şi Natanael s-a dus în locul unde era Isus, iar când l-a văzut, Domnul i-a zis: „Iată un israelit în care nu este vicleşug.” „De unde mă cunoşti, Rabi?” a întrebat el surprins.

Şi Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Şi ce a răspuns acel fiu de Dumnezeu ales şi adevărat? „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel.” (Ioan 1.47-49).

Apoi S-a dus în Samaria, pentru că şi samaritenii Îl aşteptau pe Mesia.

Toată lumea aşteaptă un Mesia. Dacă eşti aici şi Îl aştepţi în seara aceasta, El Se va întâlni cu tine. Dar dacă nu te uiţi după El, nici El nu se uită după tine şi nici nu va veni la tine.

Dar samaritenii Îl aşteptau.

Pe pământ au pornit trei linii de oameni: Sem, Ham şi Iafet, respectiv: evreii, neamurile şi samaritenii. Întreaga umanitate se trage din ele.

Observaţi-l pe Petru cu cheile Împărăţiei.  Câţi cred că Dumnezeu i-a dat cheile? Isus i le-a dat. Şi când le-a folosit? În Fapte 2, când le-a folosit pentru evrei. Apoi s-a dus la samariteni, deşi înaintea lui fusese acolo Filip şi îi botezase în Numele Domnului Isus Hristos. Ei nu primiseră încă Duhul Sfânt, pentru că Petru avea cheile. Astfel, el şi-a pus mâinile peste ei şi au primit Duhul Sfânt.

Care este următoarea linie de oameni? Neamurile. Astfel, el s-a dus şi a deschis Evanghelia şi pentru neamuri, iar din clipa aceea nu a mai fost nevoie de cheile lui Simon Petru, pentru că era deja deschis pentru toată lumea.

Neamurile nu aşteptau un Mesia, dar evreii şi samaritenii Îl aşteptau. Cum S-a legitimat El? La fel ca în Sodoma. Ce a făcut pentru samariteni? Femeia care trăia în adulter avusese şase bărbaţi; de cinci scăpase dar acum era cu al şaselea. Ea a venit să ia apă de la fântână şi s-a întâlnit cu Isus, iar El i-a zis: „Dă-Mi să beau!”

„Bine, dar noi avem aici segregaţie (politică de discriminare constând în separarea unor grupuri de oameni din interiorul aceleiaşi ţări pe criterii de rasă). Nici n-ar trebui să stăm de vorbă unul cu celălalt”, a răspuns ea.

El a continuat însă: „Dacă ai şti cu cine stai de vorbă, tu i-ai cere de băut.” Şi conversaţia a continuat până când a intrat în contact cu duhul ei. Atunci El i-a zis:

Du-te şi adu pe bărbatul tău.”

„Nu am bărbat.”

„Aici ai spus adevărul, pentru că cinci bărbaţi ai avut, iar cel cu care trăieşti acum nu este bărbatul tău.”

Fiţi atenţi ce a spus femeia la aceste cuvinte: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, va face toate aceste lucruri…”

Şi Isus a zis: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Ce a făcut femeia atunci? A aruncat găleata cu apă şi a alergat în cetate zicând: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus toate lucrurile. Nu cumva este acesta Hristosul?” (Ioan 4.4-29).

Şi Biblia spune că oamenii au crezut că Isus este Mesia, fiindcă îi spusese femeii tot ce făcuse.

Dar fariseii şi predicatorii acelui timp spuneau că El făcea aceasta cu un duh rău şi că ceea ce învăţa nu era adevărat, pentru că rupea bisericile şi organizaţiile lor.

La rândul Lui, El i-a numit şerpi, vulpi şi în tot felul şi le-a zis: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea…” (Ioan 10.37-38).

Fiţi atenţi! După ce oamenii din Samaria au crezut din pricina celor spuse de femeie, El n-a mai făcut acest lucru. Isus a făcut-o o singură dată: pentru acea femeie, iar în urma mărturiei ei, întreaga cetate a crezut în El din pricina acelei singure minuni.

Ce se va întâmpla cu America? Acea prostituată va sta la judecată şi va condamna zeci de milioane de membri ai bisericii. De ce? Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat numai o dată, ci de mii de ori în toată ţara şi în toată lumea; a fost cercetat de ştiinţă şi cu toate că toţi l-au criticat, s-a dovedit a fi 100% autentic. Ce era aceasta? Duhul Sfânt legitima Cuvântul. Unde vom sta, fraţilor? Gândiţi-vă că acest lucru  s-ar putea întâmpla chiar înainte de a veni dimineaţa.

Fiţi atenţi! El L-a aşezat, I-a dat semnul cine era. Nu uitaţi că era Dumnezeul cel Atotputernic, nu un om. Ceea ce se vedea era doar un trup de carne, dar în El era Dumnezeu, făcându-Se cunoscut celor aleşi, celor chemaţi afară, bisericii separate.

Nu uitaţi că El nu a ales niciodată un oraş, nici o cetate, ci a ales un grup care a pribegit prin pustie, urmând calea celor dispreţuiţi ai Domnului. Ca întotdeauna, El a trebuit   să-şi cheme copiii în pustie, departe de aceste lucruri.

L-a chemat, i-a arătat semnul şi s-a dus mai departe, iar Avraam a crezut şi a fost schimbat imediat. Când îngerul a părăsit scena, Avraam avea un trup schimbat, pregătit pentru primirea fiului care-i fusese făgăduit.

Într-o zi, Evanghelia de modă veche pe care o auziţi, va înceta, iar Biserica va primi un trup proslăvit. Voi va trebui să aveţi acel fel de trup ca să mergeţi sus să vă întâlniţi cu El în văzduh. Noi nu putem pleca de aici cu acest trup. Deci cei care aşteaptă, cei care ascultă, cei care iau seama, sunt cei care vor fi schimbaţi într-o clipeală de ochi şi vor fi luaţi sus să-L întâlnească pe Domnul, Fiul lui Dumnezeu Cel aşteptat.

Aseară am arătat cum ei au mers la Gherar şi cum împăratul s-a îndrăgostit de Sara, o femeie de 90 de ani. De obicei se spune: „Au trăit destul…” Dar vreau să observaţi capitolele 17 şi 18. Biblia spune că Avraam şi Sara erau împovăraţi de ani, aduşi de spate, bătrâni.

Dar când au ajuns în Gherar, Abimelec îşi căuta o soţie printre toate acele femei filistence frumoase, dar s-a îndrăgostit de această stră-străbunică  şi a vrut s-o ia în căsătorie; iar Dumnezeu a intervenit şi l-a oprit.

Aş vrea să observaţi ceva, surorilor. Voi ştiţi că Sara era atât de supusă soţului ei încât îl numea „domnul meu”, iar Petru spune referindu-se la aceasta: „Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.” (1 Petru 3.6).

Sara nu se îmbrăca după moda zilei, ca doamna Lot care probabil era numărul unu în toate societăţile din oraş, fiindcă soţul ei era primarul oraşului. Presupun că în dimineaţa când „au sunat clopotele”, ea era o femeie frumoasă şi cunoscută şi nu voia să părăsească toate acele lucruri pământeşti, deoarece era legată de ele.

Acesta este motivul pentru care nu vor oamenii să audă despre venirea Domnului Isus, deşi acesta este cel mai glorios lucru la care mă pot gândi. Să se deschidă cerul chiar acum şi să trecem peste toate acestea!

Cum să nu vreau să schimb acest trup bătrân şi zbârcit, care este plin de spurcăciune, şi să iau acest suflet care-L iubeşte pe Dumnezeu şi să-l unesc într-un William Branham nou-nouţ, care nu va îmbătrâni, nu va face infarct, nu va fi bolnav şi va trăi cu cei aleşi de-a lungul veacurilor? Păi, nici nu m-aş putea gândi la ceva mai măreţ.

De aceea v-am spus să citiţi această mărturie, acest lucru micuţ pe care l-am văzut şi care ştiu că este adevărat. Acolo erau oameni pe care i-am cunoscut în viaţă şi am dat mâna cu ei. Dacă priveam în urmă, mă vedeam stând pe pat, deşi eram acolo sus. Nu eram prea departe, nu aveam de mers prea mult. Da, eu stăteam acolo la fel de real ca acum când stau la acest amvon, şi mă gândeam: „Uite că sunt întins acolo jos şi în acelaşi timp stau aici.” Şi acolo erau o mulţime de bărbaţi şi femei, toţi tineri şi frumoşi.

Când vorbesc de nevasta lui Lot, nu mă refer la voi, creştinelor, ci la voi care ziceţi că sunteţi creştine şi vreţi să fiţi ca Izabela, care vreţi lucrurile lumii. Sigur că lor mă adresez. Şi nu pot să tac, ci trebuie s-o fac.

Adevărul este că trebuie să fie ceva rău ca să strălucească cel bun; trebuie să fie noapte ca să apreciezi ziua; trebuie să ai parte de rău ca să apreciezi binele, aşa că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” şi spre slava Lui. Voi sunteţi pe câmpul de luptă, nu la un picnic.

Toată lumea zice: „Vino şi fii creştin, căci totul va fi bine!” Dar nu, domnilor, nu pentru un creştin! Biblia spune că „Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.” (2Timotei 3.12). Vor râde de voi şi vă vor batjocori, pentru că „dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa lui?” (Matei 10.25).

„Voi urma calea celor dispreţuiţi ai Domnului

Voi porni cu Isus!

O, Doamne, trece-mă dincolo!”

Aşa este. Aceasta este alternativa mea.

Dacă privesc peste acest oraş şi pe unde am umblat în ultimele trei luni prin ţară, văd căderea bisericilor, indiferenţa păstorilor şi indiferenţa oamenilor care au ieşit afară.

Asociaţia pastorilor penticostali, a vrut să mă tragă jos din ring, doar pentru că am lăsat pe platformă un om care nu a fost botezat în felul în care cred ei că trebuie botezat. O, aceasta este indiferenţă!

Dar mă bucur că am fost apucat de Dumnezeu înainte să mă apuce biserica. Îi mulţumesc pentru că am aflat că Dumnezeu este real.

Ern Baxter a fost managerul campaniilor mele şi a spus că odată a fost o întrecere pentru câştigarea unei biciclete Schwim. Aveau o scândură lată doar cât o talpă de picior, ridicată la o distanţă de trei picioare în aer şi toţi participanţii erau campioni.

Ernic spunea: „Pot să duc plasele mamei cu ambele mâini, fără să pun mâna pe ghidon şi să trec printre maşini fără să le zgâriu.”

Altul zicea: „Pot merge cu spatele la fel de bine ca şi în faţă. Asta nu mă sperie.”

Între toţi acei campioni era şi un tip mai bleg. Toţi ştiau că el nu era un biciclist bun şi deci nu putea câştiga. Când i-au pus să meargă pe scândură, toţi au căzut de pe ea, dar „blegul” acela a mers până la capăt şi a luat premiul: bicicleta.

Atunci toţi s-au adunat în jurul lui şi i-au zis:

„Cum ai făcut?”

„Băieţi, am să vă spun unde aţi greşit voi. Eu am gândit totul înainte să ajung acolo,” a răspuns el. Aceasta este o idee bună.

Şi a continuat: „Când aţi mers pe scândură, toţi v-aţi uitat în jos, la bicicleta voastră, ca să încercaţi s-o ţineţi pe scândură. Lucrul acesta v-a enervat, aţi început să ezitaţi şi aţi căzut. Dar eu nu am privit în jos, ci m-am uitat la capăt şi am rămas stabil.” Asta este!

Priviţi la sfârşit şi rămâneţi fermi! Continuaţi să mergeţi înainte!

Dacă n-aş fi fost aşa, în seara aceasta aş fi fost descurajat: dar privesc la sfârşit şi rămân ferm. Mergeţi înainte indiferent ce se întâmplă! Nu priviţi la ceea ce se întâmplă în prezent, ci priviţi la sfârşit, pentru că acolo la capăt, Îl veţi întâlni pe Dumnezeu. Acolo se va împărţi răsplata. Nu vă opriţi, ci duceţi-vă până la capăt! „Cel ce va răbda până la sfârşit, va fi mântuit!” Aceasta o spune Biblia.

Deci am văzut că confirmarea dată lui Avraam se repetă exact acum. Fiţi atenţi! Tot ce i-a fost făgăduit lui Avraam, Dumnezeu a făcut şi pentru sămânţa lui, pentru biserică, cu excepţia unui singur lucru: schimbarea trupului.

Nu uitaţi că Sara trebuia schimbată. Cei ce cred aceasta, să ridice mâna. Ea trebuia să aibă un trup schimbat. Cum putea să nască o femeie de 90 de ani? Trupul ei era mort de mulţi ani. Citiţi Romani 4.19-21, unde scrie că Avraam „n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, – avea aproape o sută de ani, – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.

El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.”

Şi pentru că trupurile lor îmbătrânite erau ca şi moarte, trebuiau schimbate ca să poată primi făgăduinţa.

„Ce vrei să spui, frate Branham?” Ascultaţi!

Noi nu putem primi Fiul făgăduit în trupul acesta, pentru că El nu vine pe pământ. Înţelegeţi? Noi vom fi luaţi sus. Trupurile noastre vor fi schimbate într-o clipă, într-o clipeală de ochi şi vom fi luaţi sus să-L întâlnim în văzduh.

Ultimul semn care a fost dat înainte de distrugere, a fost că Dumnezeu va locui într-un trup muritor şi va face acelaşi semn înainte ca trupurile noastre să fie schimbate. Acesta este ultimul semn pe care îl primeşte biserica.

Arătaţi-mi încă un lucru pe care Dumnezeu l-a făcut în plus cu Avraam. Nu este. Acela a fost ultimul semn. Toţi cei care cunosc Biblia să spună „Amin!” Acesta a fost ultimul semn dat. Ascultă Biserică! Ascultă în Numele Domnului: Acesta este ultimul semn!

Nu vă uitaţi la faptul că sunt un om needucat şi nu vorbesc ca ceilalţi predicatori care au educaţie. Nu priviţi la aceasta, ci ascultaţi ceea ce vă spun, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu este în spatele Lui, pentru că a dovedit că Cuvântul a fost propovăduit.

Poate zici: „Fratele Branham nu aparţine de organizaţia noastră!” Atunci crede lucrările. Lasă organizaţia şi crede lucrările. Du-le la organizaţia ta şi fă-i să vadă, pentru că ai putea face o slujbă mai bună acolo decât mine.

În Geneza 17, El i-a dat putere pentru minune; cu alte cuvinte, i-a dat Duhul Sfânt, l-a lăsat să tragă Viaţa lui Dumnezeu în el.

Ce facem noi când primim Duhul Sfânt?

Luăm Viaţa lui Dumnezeu în noi. Este adevărat? Viaţa lui Dumnezeu se întrepătrunde cu a noastră. Noi suntem fiii lui Dumnezeu, pentru că am tras de la El Duhul Sfânt care ne face fii de Dumnezeu. Ce face aceasta? Umplerea cu Duhul ne pregăteşte pentru schimbarea care este gata să vină. Puneţi-vă doar la pieptul Lui şi continuaţi să trageţi, fiindcă într-o zi vom fi schimbaţi şi noi. Aceasta vă pot promite, pentru că Fiul promis este pe drum.

Observaţi! Imediat după aceasta, Sara a rămas însărcinată şi a ştiut că va avea un copil. Acum era o tânără frumoasă şi chiar un împărat s-a îndrăgostit de ea. Desigur, era foarte prezentabilă, altfel împăratul nu s-ar fi îndrăgostit de ea.

Mai este încă un lucru pe care vreau să-l spun bisericii. Aseară când am stat aici şi a venit ungerea peste mine, am putut simţi acele gânduri… Am încercat să mă gândesc la aceasta şi mi-am notat ca să nu uit.

Aseară v-aţi gândit: „Păi, am făcut cutare şi cutare lucru…” Adevărul este că de multe ori, oamenii nu vin în rândul de rugăciune şi nici nu-şi iau număr de rugăciune când se împart. De ce aceasta? Pentru că se tem că se vor da pe faţă anumite lucruri ascunse din viaţa lor. Desigur, eu obişnuiam să condamn aceasta, dar dacă nu sunt călăuzit s-o fac, nu zic nimic.

Tu spui: „Frate Branham, indiferent ce voi face, eu nu voi fi niciodată vrednic.” Aşa este. Dar priviţi la El!

Tu spui: „Frate Branham, a fost o vreme când eu nu am crezut acest mesaj!” Aşa este. Cred că mulţi dintre voi nu L-au crezut. Cred că nici eu nu aş fi crezut dacă nu mi l-ar fi descoperit Dumnezeu. Fără descoperire, nu vei vedea niciodată. Eşti orb!

Prin Isus s-au făcut multe minuni, dar ei nu au putut crede pentru că Isaia a spus: „Au ochi şi nu văd, au urechi şi nu aud.” Ei erau oameni sfinţi, dar sfinţenia nu este totul. Să trăieşti sfânt nu este totul; credinţa este lucrul cel mai important.

Biserică, vreau să-ţi spun un lucru, fiindcă cred că Duhul Sfânt mi l-a spus! Puteţi sta aici şi să nu fiţi chiar acum de acord cu mine. Eu ştiu aceasta. Pot să vă spun şi pe nume, dacă vreţi. Deci ştiu aceasta, şi în plus vă pot spune că într-una din aceste zile veţi crede. Acesta este motivul pentru care voi picura asta aici: ca să înţelegeţi, ca să vă pot da şansa la har, fiindcă nu mai este mult până când vă veţi răzgândi (unii dintre voi da, iar alţii nu).

Amintiţi-vă că Sara, care este un tip spre biserică, a râs în sinea ei şi chiar s-a îndoit, atunci când l-a auzit pe acel Bărbat şi a văzut semnul făcut înaintea lui Avraam. Este adevărat? Dumnezeu ar fi putut să-i şteargă chiar atunci numele. Aşa-i? Totuşi nu a făcut aceasta pentru că ea era parte din Avraam. Erau una.

La fel este cu tine. Dacă nu ai fost cuprins doar de o emoţie şi nu ai primit doar un crez bisericesc, ci ai primit cu adevărat Duhul Sfânt şi eşti o parte din Hristos, chiar dacă uneori eşti puţin sceptic în inima ta, Dumnezeu nu te va şterge din pricina aceasta, fiindcă nu poate: tu eşti o parte din Hristos şi El îţi va aduce Adevărul.

Poate ai vorbit în limbi, ai jucat în Duhul, etc., dar aceasta nu înseamnă că ai Duhul Sfânt. O, este la milioane de mile depărtare!  Isus nu a spus niciodată: „Când veţi primi plinătatea Duhului veţi vorbi în limbi.” Nu există nici un text biblic care să spună că vorbirea în limbi este dovada Duhului Sfânt, ci Isus a spus: „După roade îi veţi cunoaşte.” Iar roada Duhului nu este vorbirea în limbi. Acesta este un dar al Duhului Sfânt. Darurile au venit după primirea Duhului Sfânt: vorbirea în limbi, tălmăcirea, etc.

În ziua cincizecimii, oamenii erau uimiţi, iar Petru a spus: „Pocăiţi-vă şi botezaţi-vă în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2.38).

Vedeţi? Biblia spune: „Prin oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul.” (Isaia 28.11). Atât de plin de Duhul Sfânt încât nu poţi spune nimic în propria ta limbă. Aşa este când eşti umplut cu Duhul Sfânt.

Atunci când crezi în Dumnezeu cu toată inima şi-L accepţi pe Isus Hristos ca Mântuitor personal, tu primeşti o parte din acel Duh Sfânt.

Isus a spus: „…Cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24). Şi noi ştim că este o singură formă de Viaţă veşnică. Când Îl primeşti, tu eşti doar un copil, apoi creşti în har, începi să umbli în plinătatea Duhului… neprihănirea, sfinţirea, cincizecimea, apoi aşezarea fiului şi iată ultimul semn dat, schimbarea trupului şi răpirea.

Desigur, când au redevenit tineri, Sara a recunoscut că urma să devină mamă. Mă gândesc că trebuie să fi fost o doamnă foarte bucuroasă, deoarece era o femeie tânără, probabil până în 20 de ani. Avraam, era şi el puternic, sănătos, tânăr, schimbat din bătrânul acela uscat, arătând prin aceasta ce va face Dumnezeu cu toată sămânţa lui Avraam.

Ei au trăit ca nişte tineri, apoi au adus pe lume acest copil. Şi când fiul său era de vreo 12 ani, Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Ca să fie clar pentru toţi oamenii, Eu voi dovedi ceea ce voi face; voi dovedi că sămânţa lui Avraam nu se poate îndoi de Cuvântul Meu; că adevărata sămânţă a lui Avraam, nu se va îndoi de Cuvântul Meu.”

Aici poţi fi încercat dacă eşti cu adevărat sămânţa lui Avraam sau nu eşti. Când biserica spune: „Dacă vei crede asta, te vom da afară!” aceasta nu va însemna nimic pentru sămânţa lui Avraam, ci o va pune pe calea cea dreaptă şi o  face liberă.

Şi Dumnezeu a zis: „Ia băiatul şi Eu îţi voi arăta într-o vedenie pe ce înălţime să-l duci şi să-l omori acolo!” Vă puteţi imagina ce a trecut prin mintea lui Avraam, ca om? „Cum voi fi tatăl multor neamuri când, după ce am aşteptat toţi anii aceştia venirea acestui copil, acum când are 12 ani, El îmi spune să-l omor? El mi-a spus că acesta este fiul făgăduit primit prin Sara, şi acum trebuie să-l omor!”

Aceasta se întâmplă când începe să lucreze partea intelectuală şi bâzâitul acela mic spune: „Pentru ce ai mai crezut şi l-ai aşteptat 25 de ani?” Dar imediat, Avraam a făcut această mărturisire: „L-am primit ca pe unul născut din morţi. Eu sunt pe deplin încredinţat că Dumnezeu este în stare să-l ridice şi din morţi!” Asta este. Vedeţi? Când vorbeşte credinţa, necredinţa trebuie să tacă.

După cum am mai spus, în grădina Eden, diavolul a ales o parte din om, iar Dumnezeu a ales-o pe cealaltă.  Da, Dumnezeu a ales inima, iar Satana a ales mintea. Şi astăzi, biserica bazează totul pe intelect şi nu gândeşte niciodată cu inima. Dar când faci aceasta, nu vezi nimic, ceea ce înseamnă că nu înţelegi, pentru că înţelegerea vine din inimă, nu din minte.

Iată-vă aici! Tu nu poţi înţelege cu mintea: Cum o va face? Intelectul îţi spune aceasta, dar este raţionamentul tău, iar Biblia ne cere să punem deoparte raţionamentul.

Astfel, spui: „Cum mă voi face bine când doctorul spune…?” Nu are nimic una cu alta.

Vei găsi cam unul la 500 care crede cu adevărat şi nimic din lume nu-l poate mişca.

„Şi atunci ce trebuie să facem?”  Să tăiem totul până ajungem la acel unul. Aşa este. Dumnezeu cercetează pământul ca să găsească un om.

O, Dumnezeule, când mă gândesc la aceasta inima mea este cuprinsă de foc! Dumnezeu cercetează pământul ca să găsească un om care se va preda Lui pe deplin.

El a făcut întotdeauna aceasta, din zecile de milioane de oameni din zilele lui Noe, a găsit unul…

…Astăzi sunt foarte mulţi oameni ca Samson. El i-a dat lui Dumnezeu puterea sa, dar nu i-a dat inima.  Samson era un bărbat cum le place femeilor, ştiţi voi,  şi nu putea să-şi dea inima lui Dumnezeu, pentru că i-o dăduse Dalilei. Dar lui Dumnezeu i-a dat puterea; şi Dumnezeu i-a folosit puterea, dar n-a putut să-i folosească inima.

Mulţi oameni de astăzi îi dau lui Dumnezeu intelectul: „Voi ridica o biserică mare; voi face o organizaţie; voi face asta şi cealaltă…” şi nu îşi dau seama că acelaşi lucru l-a făcut şi Cain şi a fost respins.

Cain a ridicat un altar, a adus o jertfă şi a spus: „Te slăvesc şi cred în Tine, iar aceasta este jertfa mea. Acesta este altarul meu, Îl accepţi sau nu?”

Aşa a fost Esau şi aşa sunt şi religioşii de astăzi. Biserica este la fel: „Eu am făcut asta; eu am făcut cealaltă…” dar nu contează ce ai făcut tu, ci ceea ce a făcut El. Dă-i Lui inima ta şi urmează-L!

Vedeţi? Dumnezeu a încercat să găsească un om care să-L urmeze; şi a avut unul: pe Avraam. El era un om desăvârşit. Şi orice a spus Dumnezeu era corect.

Desigur, vă puteţi imagina că Avraam nu putea să-i spună Sarei că urma să taie gâtul fiului său de 12 ani. Era ceva cumplit şi nu putea să-i spună.

Astfel, în dimineaţa aceea s-a trezit, a cioplit nişte lemne, le-a pus într-un sac, l-a pus pe spatele unui măgar, a chemat doi slujitori şi a zis: „Mami, eu şi Isaac vom merge să ne închinăm Domnului şi ne vom întoarce în câteva zile.”

Apoi s-a dus pe munte şi au călătorit timp de trei zile, este adevărat?

Când eram paznic, umblam zilnic câte 32 de mile prin pădure. Eu obişnuiam să merg călare, dar în zilele lui Avraam, mijlocul de transport erau măgarii sau pe jos. Astfel, apreciez că a mers cam 20 de mile pe zi. Şi după ce a mers trei zile, şi-a ridicat privirea şi a văzut muntele care i se arătase în vedenie cu câtva timp în urmă.

Priviţi unde se afla Avraam faţă de civilizaţie. Îmi place aceasta! Să nu o scăpaţi, căci este foarte frumos!

Când a ajuns la munte, Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Voi rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce până acolo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” (Geneza 22.5).

Cum poţi spune aceasta, Avraame, când tu te duci  să-l omori pe băiat? Ce este aceasta? Credinţa. Nu ştia cum se va întâmpla, dar se va întâmpla! Oh!

Poate zici: „Te porţi foarte ciudat acolo sus, frate Branham!” Este posibil, dar mă simt grozav de bine. Mă simt mai bine aşa decât în vechiul fel intelectual, de aceea îl prefer pe acesta!

Deci Avraam a zis: „„Voi rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce până acolo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.”

Dacă diavolul ar fi stat deoparte şi i-ar fi zis: „Avraame, ai spus o minciună!” El ar fi răspuns:

„O, nu! În mine este Ceva care-mi spune că chiar dacă trebuie să-l omor, îl voi primi înapoi ca pe unul venit din morţi, pentru că Dumnezeu îl poate învia din nou. Mă voi întoarce cu băiatul, fiindcă Dumnezeu mi-a spus deja că prin el va veni Sămânţa care va mântui neamurile. El mi-a schimbat deja numele şi mi-a pus la sfârşitul lui terminaţia „HAM” ca dovadă că prin acest băiat sunt tatăl multor neamuri. Eu nu ştiu cum va face Dumnezeu aceasta, dar o va face!”

 Aceasta îţi dă CEVA pe care să stai! Nu este ca una din aceste poveşti catolice cu sfinţi, care nu s-a întâmplat niciodată, ci este „Aşa vorbeşte Dumnezeu IaHVeH!”  Amin!

„Nu este important cum ne vom întoarce, contează că ne vom întoarce. Asta-i tot!”

Aici stă un om cu un toiag alb în mână. Tu zici: „Cum îşi va primi vederea?” Este suficient să vorbească Dumnezeu numai o dată inimii lui şi se va întâmpla. Poate aici este cineva bolnav de cancer sau cu o boală de inimă, iar doctorul a zis: „Nu va mai trăi!”

Lasă ca acel „semnal” să coboare aici jos: „Eu sunt Domnul care te vindecă; Eu sunt Domnul care îţi dă vederea, înlătură cancerul, te face să umbli…” etc, şi atunci totul se sfârşeşte. Nu contează ce spune ştiinţa. Nu, domnilor! El o face oricum. Nimic nu îl poate opri. Aceasta este credinţa.

Fraţi şi surori, vă rog să mă iertaţi pentru ceea ce voi spune, dar este Ceva ce mă îndeamnă s-o fac. Ştiu că este pe cale să se întâmple ceva. Slavă lui Dumnezeu!

Fraţilor, am văzut atât de mulţi aşa zişi credincioşi, „super credinţă americană”,  evanghelişti care trec oamenii în rând şi spun: „O, tu trebuie să simţi…” încât mi-e rău. Cum este posibil aşa ceva?

Zilele trecute am primit o scrisoare  de la un predicator luteran din Germania, unde nu demult a fost un evanghelist american, căruia i s-a spus: „Ai venit aici ca să-i storci pe oameni de bani. Mai bine aţi sta departe de noi, americanilor!” Şi are dreptate. Sunt de acord cu el.

Fraţilor, eu pot să dovedesc tot ce vorbesc.

Şi acel predicator luteran a continuat: „Voi vă scuturaţi şi săriţi, şi încercaţi să le spuneţi oamenilor că sunt vindecaţi, când de fapt nu sunt. Nu i-aţi spus nici unuia să se căiască? De ce nu aţi aşteptat ca fratele Branham când a fost chemat pentru Deborah Stadsklew? El a stat pe loc până când a primit un răspuns de la Dumnezeu.” Priviţi!

Aşteaptă până auzi: „Aşa vorbeşte Domnul! Curăţeşte-ţi viaţa! Depărtează-te de necredinţă! Încetează cu: „O, am simţit… Am atins… Am sânge pe…” Nu-i de mirare că lucrarea se scufundă. Trebuie să se întoarcă înapoi la Biblia lui Dumnezeu: pocăiţi-vă de necredinţă! Nu vă bazaţi pe bătutul din palme şi nu vă lăsaţi munciţi de tot felul de emoţii.

În loc să fie născuţi din nou, ei le spun oamenilor: „Spune, spune, spune…” până încep să vorbească într-un fel de limbă necunoscută, intră în confuzie şi spun că au primit Duhul Sfânt, deşi continuă să trăiască cum vor, sunt plini de necredinţă şi de murdăria diavolului. Aceasta-i „super-credinţa” lor. Vai, vai!

Oare de ce vă spun aceste lucruri? Pentru că este adevărul, iar într-o zi veţi vedea aceasta. Glasul meu poate fi oprit, trupul acesta care vă vorbeşte, poate fi adus la tăcere, dar nu veţi putea opri Mesajul Lui; Mesajul care vine de la Dumnezeu.

Ei l-au omorât cu pietre pe Ştefan, dar n-au putut opri mesajul lui. El merge mai departe, pentru că aceste benzi se vor auzi mulţi ani după ce eu nu voi mai fi.

Da, ei au o „super-credinţă” clădită pe agitaţie, femei cu feţele vopsite care poartă pantaloni scurţi şi aleargă printre rânduri tremurând şi strigând: „Eu Îl am! Aleluia!”

O, ce nonsens! Pocăiţi-vă! Întoarceţi-vă la Dumnezeu pentru că aveţi nevoie de o curăţire. Amin.

Să nu credeţi că sunt nervos. Nu sunt, căci dacă aş fi nervos, ar trebui să mă plec aici la altar şi să mă pocăiesc înainte de a termina acest mesaj. Eu vă spun ceva care îmi arde inima: acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Este nevoie de o curăţire începând de la amvon până la subsol.

„Super-credinţa”! La Dumnezeu nu există aşa ceva! Credinţa lui Dumnezeu este neamestecată! Acesta este adevărul. Ceva din interiorul tău este mişcat şi spui: „Accept!” Frate, atunci ştii cu adevărat unde eşti.

Nu demult, fratele Sullivan de aici din Kentucky, m-a privit în ochi cu ochii lui verzi şi mi-a zis: „Predicatorule, eu cred!”

O, fraţilor, acesta este adevăr 100%, deoarece cancerul care atârna într-o parte a feţei lui, a căzut pe podea. De ce? Pentru că el credea cu adevărat.

Foarte mulţi oameni au speranţă în loc de credinţă.

Un reporter care era prezent acolo, a scris despre acest lucru într-un ziar şi a povestit cum cancerul s-a rostogolit la picioarele lui. N-a putut să nu scrie despre aceasta.

Dar astăzi avem atât de multă publicitate la ceva ce trebuie să se întâmple, ca să facă publicul… Mai bine tac şi merg mai departe.

Priviţi! Avraam l-a luat pe micuţul Isaac şi a pus nişte lemne în spatele lui. Acesta este un simbol spre Hristos cu lemnul în spate. Şi s-au dus pe munte până au ajuns sus, printre nişte stânci mari, acolo unde nu este nimic altceva decât nişte viţe sălbatice încâlcite.

Când au ajuns acolo, a făcut un altar din 12 pietre, a pus lemnele pe el şi le-a dat foc. Micuţul Isaac a devenit suspicios, aşa că l-a întrebat pe Avraam: „Tată, aici este altarul, aici sunt lemnele şi focul, dar unde este jertfa?”

„Fiule,” i-a răspuns el, „Dumnezeu va purta de grijă de jertfă. Eu urmez doar instrucţiunile Lui. El va avea grijă de jertfă.”

„Eu cum îmi voi primi vederea? Cum mă voi face bine?”

Nu întreba, ci urmează instrucţiunile şi crede fără ezitare, pentru că Dumnezeu Se va îngriji de jertfă.

Apoi a zis: „Isaac, pune-ţi mâinile la spate!” A luat o sfoară şi a început să-l lege. Atunci Isaac a înţeles. Priviţi la ascultarea lui Isus, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, o ascultare până la moarte şi încă moarte pe cruce.

Avraam i-a legat mâinile şi picioarele, apoi l-a ridicat şi l-a aşezat pe altar. Îmi pot imagina ce luptă era în mintea lui: „Ce îi vei spune la Sara când vei ajunge acasă?” Dar „semnalul” acela îi spunea: „Eu sunt IaHVeH şi voi purta de grijă. Tu doar urmează-Mă!” Vedeţi? Ambele gânduri lucrau în acelaşi timp.

Pe care îl vei asculta? Dacă-l vei asculta pe celălalt, eşti terminat. Ascultă-L pe acesta, căci trebuie să fii sigur.

I-a tras părul pe spate ca să-i dezgolească gâtul, i-a desfăcut cămaşa şi i-a zis: „Stai liniştit, scumpule!”

Credeţi că i-a fost uşor? Cu siguranţă aici înăuntru a fost ceva, a fost o dragoste adevărată care nu cade.

I-a lăsat capul pe spate, l-a prins de păr şi l-a ţinut în timp ce ridica mâna în care avea acel cuţit mare ca un brici. Dar în clipa aceea, Duhul Sfânt l-a apucat de mână şi i-a strigat: „Opreşte-te, Avraame, căci acum ştiu că mă iubeşti!” Şi chiar atunci s-a auzit behăitul unui berbec chiar în spatele lui.  Înainte nu fusese acolo, dar acum era. Îşi prinsese coarnele în viţa aceea încâlcită, iar Avraam s-a dus, l-a luat, l-a pus pe altar, l-a legat cu sfoara cu care îl legase pe Isaac şi l-a omorât.

Aş vrea să vă întreb ceva. De unde a apărut acel berbec? Era la o distanţă de cel puţin 100 de mile de civilizaţie, între lei, şacali şi alte animale care mănâncă oi. El nu fusese pe munte când Avraam a adunat pietrele pentru altar, fiindcă acolo nu era nici hrană şi nici apă pentru oi.

O, Dumnezeule! IeHoVaH Jire, „El s-a îngrijit de mielul pentru jertfă. Şi El este acelaşi IeHoVaH Jire şi în seara aceasta. Singura diferenţă este că pentru sămânţa lui Avraam, El a dat deja Mielul.  Da, Mielul a fost deja junghiat.

Berbecul pe care l-a văzut Avraam nu era o vedenie, pentru că a sângerat, ori dintr-o vedenie nu curge sânge. Înţelegeţi? El a omorât un berbec. Dumnezeu l-a chemat la existenţă, iar Avraam l-a scos din existenţă într-un minut. A venit la existenţă, iar în minutul următor a plecat fiindcă Dumnezeu avea un motiv: El l-a dus pe Avraam acolo ca să-l pună la încercare. Biblia spune că Avraam a fost încercat, iar cu sămânţa lui se întâmplă la fel.

Cum şi-a încercat Dumnezeu slujitorul!  Adevărul este că putea să facă orice voia, pentru că El este IeHoVaH Jire.

Dacă eşti bolnav, indiferent ce probleme ai, şi Dumnezeu a descoperit că eşti deja vindecat prin Mielul Său de Jertfă de care S-a îngrijit, chiar dacă doctorul spune că nu te mai poţi face bine, El este acelaşi IeHoVaH-Jire, adică Domnul care este în stare să-ţi dea ochi să poţi vedea. Eu   L-am văzut făcând aceasta. Domnul poate să-ţi dea urechi; Domnul poate să-ţi dea sănătate; Domnul poate să-ţi dea putere, etc., pentru că El este IeHoVaH-Jire, Cel care poartă de grijă.

Sămânţă a lui Avraam, El a făcut toate acestea pentru tine în Isus Hristos, cu condiţia să crezi aşa cum a crezut Avraam!  Credeţi?

Dacă credeţi, haideţi să ne plecăm capetele. Sunteţi bolnavi? Aveţi nevoie de El? IeHoVaH-Jire este prezent. Cel care a promis toate lucrurile, a dat toate semnele şi a împlinit Cuvântul Său, este prezent în sala aceasta din Middletown, Ohio. Dacă aveţi nevoie de El, trebuie doar să ridicaţi mâna. Gândiţi-vă la El în timp ce ne rugăm.

Tată ceresc, vin în Numele Jertfei Tale, pe care am acceptat-o ca Mântuitor personal, şi care a schimbat inima mea rece şi crudă de irlandez. Când zăceam pe pat şi mai aveam doar trei minute de trăit, fiindcă inima îmi bătea de 17 ori pe minut, IeHoVaH-Jire a venit în scenă. Aceasta s-a întâmplat cu 35 de ani în urmă, dar IeHoVaH-Jire mi-a dat viaţă. Şi dacă a făcut aceasta, de ce să n-o folosesc pentru El? Când eram pe patul de spital, Ţi-am promis că nu mă voi ruşina de Tine, că voi sta pe Cuvântul Tău şi Îl voi vesti de pe acoperişul caselor şi de la colţul străzii, şi de 31 de ani L-am tot vestit, Doamne.

Acum slujitorul Tău a îmbătrânit, Doamne, dar Te rog să-i binecuvântezi pe aceşti oameni şi să-i ajuţi să vadă că această Evanghelie este adevărată. Şi aşa cum spune poetul de cântare:

„Harul a învăţat inima mea să se teamă

Harul mi-a uşurat temerile.

Ce preţios s-a arătat acest har

Atunci când am crezut.

Prin pericol, necazuri şi gemete am trecut

Dar IeHoVaH-Jire m-a adus în siguranţă până acum

Şi El mă va duce şi mai departe.”

Dă-mi credinţă în seara aceasta, în timp ce mă voi ruga pentru bolnavi. Ajută-mă, Doamne, şi dă-le şi oamenilor credinţă, pentru că eu le-am spus că nimeni nu poate face ceea ce ai făcut deja Tu. Vindecarea este completă, pentru că Tu i-ai scăpat de boli atunci când ai murit pentru ei. Tu ai fost rănit pentru nelegiuirile lor şi au fost vindecaţi în rănile Tale. Ajută-i să creadă şi să nu se bazeze pe vreun merit, pe vreo emoţie pe care au avut-o sau pe vreo senzaţie. Ajută-i să creadă cu acea credinţă curată şi simplă şi să spună: „În seara aceasta, Îl accept pe Hristos ca Vindecător personal, deoarece cred din inimă că El mă vindecă!” Îndură-Te, Doamne, pentru că atunci totul se va sfârşi.

Dă-ne aceasta, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Credeţi şi nu vă îndoiţi! Rămâneţi plini de respect şi păstraţi liniştea.

Acum a sosit timpul. Indiferent cât de mult am predicat, dacă nu este adevărul, să ştiţi că Dumnezeu nu va adeveri o minciună. Dar dacă este adevărul, Dumnezeu este obligat să stea de partea Lui.

Fraţi şi surori, aş vrea să rămâneţi cât se poate de respectuoşi, pentru că vom striga câteva numere de rugăciune, probabil vreo 12, iar pe restul le vom lăsa pentru mâine. Câţi din cei prezenţi nu au numere de rugăciune dar sunt bolnavi, să ridice mâna. Sunt mai mulţi fără numere de rugăciune.

În ordine. Vom începe cu numărul 75. Cine are numărul 75? Vreau ca toţi cei care sunteţi în acest rând de rugăciune să fiţi plini de respect. Este sâmbătă seara, aşa că mâine nu trebuie să vă treziţi să mergeţi la serviciu. Trebuie să ajungeţi doar la şcoala duminicală. În ordine.

Cei care sunteţi în rândul de rugăciune, Îi promiteţi solemn lui Dumnezeu că dacă va descoperi lucruri din viaţa voastră, Îl veţi crede şi vă veţi ţine de aceasta cu toată inima? Eu mă voi ruga pentru fiecare în timp ce veţi trece pe aici, dar dacă aveţi ceva greşit, să îndreptaţi acel lucru chiar acum, înainte de a ajunge în rând. Bine? În ordine. Să nu uitaţi că dacă nu faceţi aceasta, păcatul va fi al vostru, nu al meu.

Aş vrea să ridice mâna toţi aceia care ştiu că nu-i cunosc şi că nu ştiu nimic despre ei. Dacă Domnul Isus va face exact ceea ce a promis că va face când era pe pământ, dacă o va face şi doar o singură dată, în rândul de rugăciune sau în sală, veţi crede sincer că nu ştiu nimic despre acele persoane?

Ieri dimineaţă, Duhul Sfânt m-a călăuzit să merg pe stradă, căci am vrut să intru într-un local să iau micul dejun. El m-a îndemnat să merg mai departe pe stradă, aşa că am continuat să merg întrebându-mă: „De ce? Ce vrei să fac, Tată?”

„Continuă să mergi!”

Curând am trecut pe lângă două doamne care stăteau la colţ, iar una din ele m-a întrebat:

„Domnule, ai putea să-mi spui unde este o alimentară pe aici?”

„Nu, doamnă, pentru că nu sunt de aici.”

Atunci m-a privit mai atentă şi mi-a zis: „Nu cumva eşti fratele Branham?”

Când am auzit ce spune, mi-am zis: „Aici este.”

Una dintre femei m-a rugat să ne întâlnim separat, aşa că s-a dus până la colţ şi m-a aşteptat. Dumnezeu a trimis-o acolo, apoi m-a trimis şi pe mine de la hotel, ca s-o întâlnesc. Acum ea este aici, dar atunci a vrut să-mi spună ceva în particular. Vedeţi, tot ce trebuie să faceţi este să urmaţi călăuzirea Duhului. El lucrează în ambele părţi şi vă face să vă întâlniţi la fix.

Rugaţi-vă cu toţii şi credeţi din toată inima. Când Isus S-a întâlnit cu femeia de la fântână, i-a spus ce problemă avea, iar ea a alergat în cetate… şi întreaga cetate a crezut în Domnul, întreaga generaţie, întreaga seminţie, a crezut că El era Mesia.

Voi ştiţi că eu nu sunt Mesia, ci sunt doar un păcătos salvat prin har. Sunt un om, dar Mesia lucrează prin oameni.  Eu am încercat să vă spun tot timpul că nu există trei dumnezei şi că cine crede aşa ceva este un păgân. Există un singur Dumnezeu şi El S-a descoperit în trei slujbe, dar oamenii au înnebunit când au încercat să studieze aceasta.

Este atât de simplu:

  • Dumnezeu Tatăl, Duhul;
  • Acelaşi Dumnezeu arătat în trup, ca Fiu;
  • Şi: Duhul Sfânt, acelaşi Dumnezeu.

Nu trei dumnezei: unul numit Tatăl, unul numit Fiul şi unul numit Duhul Sfânt. Dacă crezi aşa ceva, frate, mai bine du-te la biserica catolică, pentru că acolo aparţii şi de acolo au venit toate aceste lucruri. Dar în Biblie nu există o asemenea învăţătură. Ea nu menţionează nicăieri „trinitatea”.

Unii spun: „Iată unul de la „Iesus Only.”

Vă înşelaţi! Eu nu am acel fel de duh în mine. Nu sunt nici de la unitarieni şi nici de la trinitarieni, ci sunt creştin şi cred într-un singur Dumnezeu manifestat în trei slujbe. Aceasta este în inima mea şi a ta. Nu un dumnezeu undeva şi un alt dumnezeu altundeva. O asemenea învăţătură este păgână, şi adevărul este că nimeni nu a vorbit despre aşa ceva până la Conciliul de la Niceea. Căutaţi în Biblie şi veţi vedea că nu există nicăieri aşa ceva.

În ordine. Dacă printre noi este cineva care este suspicios şi crede că aceasta nu este de la Dumnezeu şi posedă ceva mai bun pentru a-i ajuta pe aceşti oameni, mă voi aşeza lângă fratele Sullivan, cu toată teama şi respectul, şi îl poftesc în faţă.

Vino pe platformă, dacă poţi face ceva diferit. Dacă vrei să vii să faci acelaşi lucru, dacă crezi că eu sunt de la diavolul şi tu eşti de la Dumnezeu, cu siguranţă poţi face mai mult şi îl poţi întrece pe diavolul. Vino şi ia locul meu. Nu că eu sunt El, ci pentru că El este aici, şi indiferent cât de mult mă va unge pe mine, trebuie s-o facă şi cu tine.

Aici este o femeie pe care nu am mai văzut-o niciodată. Este adevărat? Da. Eu nu o cunosc, dar este Cineva care ne cunoaşte pe amândoi. Acum vom uita de noi şi Îl vom lăsa să vorbească prin mine…

Dacă vin aici şi spun: „Doamnă, tu eşti bolnavă… Lăudat să fie Domnul! Du-te, căci eşti vindecată,” este în ordine. Dacă crezi, eşti vindecată prin credinţă. Aşa este. Dar ai avea un drept să te îndoieşti. Însă pe baza Scripturii din care v-am vorbit, noi suntem la sfârşitul timpului şi acelaşi Dumnezeu care S-a arătat în chipul unui bărbat, a mâncat şi a băut, câteva sute de ani mai târziu S-a manifestat în trup ca să ne poată răscumpăra pe noi, copiii Săi pierduţi.

Când a avut loc căderea în Eden, de ce nu a trimis El un înger să-l caute pe Adam?  A trimis vreun Fiu, să-l caute? Nicidecum, ci a venit El însuşi. De aceea, Isus era Dumnezeu făcut trup. El a venit în trup omenesc să ne răscumpere.  Dacă aş fi terminat subiectul acesta aseară, în seara aceasta aş fi vrut să vorbesc despre tema „Răscumpărătorul înrudit.”

Deci El a venit fără sex, prin Sângele curat şi nealterat, creat de Dumnezeu.

Eu stau în faţa acestei femei şi vă spun că Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul. Pe aceasta stăm noi.

Eu nu ştiu dacă este vreo problemă cu tine, dar dacă El îmi va descoperi ceva, vei şti, asemenea femeii de la fântâna din Samaria, că trebuie să mergi şi să spui poporului tău: „Veniţi să vedeţi un om… Desigur, nu pe fratele Branham, ci pe Domnul Isus care Se manifestă în Biserica Sa, şi mi-a spus lucruri din viaţa mea.” Vei face aceasta? Dar biserica o va face?

Nu eşti aici pentru tine, ci pentru altcineva. Dacă este adevărat, ridică mâna. El ştie ce este în inima ta. Dacă Dumnezeu îmi va spune ceva, vei crede? Persoana pentru care te rogi nu este aici, pentru că este foarte grav bolnavă de cancer. Este adevărat? Du batista pe care o ţii în mână la el. Nu te îndoi, fiindcă atunci vei avea ceea ce ai cerut. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Acum crezi, biserică?

Vino. Dacă Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu îmi va descoperi de ce eşti aici, vei şti dacă este adevărat sau nu, aşa-i? Crezi că sunt slujitorul Lui şi că am spus adevărul despre Cuvântul lui Dumnezeu? Eşti pregătită pentru ceva şocant? Tu eşti grav bolnavă. Umbra morţii este peste tine: ai cancer. A pornit de la plămâni şi s-a răspândit peste tot. Acesta-i adevărul. Vino aici. Ultima însărcinare pe care a dat-o Mântuitorul bisericii Sale a fost: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede…” Tu ştii că Ceva m-a uns, este adevărat? Ei bine, dacă îmi pun mâinile peste tine şi condamn acel diavol, vei crede că vine de la Dumnezeu şi că El te cunoaşte? Atunci poţi trăi.

Atotputernicule Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, Dătătorul Vieţii veşnice şi al oricărui dar bun, conform ultimei însărcinări pe care a dat-o Domnul bisericii Sale, îmi pun mâinile peste această femeie şi condamn moartea care atârnă deasupra ei, ca s-o lase să trăiască în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Să-mi scrii mărturia ta şi să crezi din toată inima.

Bună seara. Crezi că Dumnezeu poate să vindece boala pe care o ai la rect? În ordine. Atunci totul este gata. De ce te-ai atins? De El.

Eu nu te cunosc, dar El te cunoaşte. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Ai citit cartea mea? Când mi s-a arătat Îngerul Domnului, El mi-a spus: „Să-i faci pe oameni să te creadă.” Eu am spus adevărul. Este o istorisire din Biblie, deci trebuie să fie adevărată.

Dacă Domnul îmi va descoperi ceva despre tine, vei crede? Desigur, vei şti dacă este adevărat sau nu. Tu ai probleme cu fierea. Aşa este. Acum vine ceva… După cum  m-am aşteptat: „Ai ghicit-o!” Nu, nu am ghicit. Să nu mai gândiţi în felul acesta. Ar trebui să vă fie ruşine.

Un moment. Da, aici sub coastă este fierea. Îţi provoacă crampe şi dureri. Suferi şi de o stare nervoasă, iar doctorul ţi-a spus că ai nişte complicaţii. Numele tău este doamna Osborne. Du-te acasă şi fii bine, pentru că Isus Hristos te face bine. Să ai credinţa în Dumnezeu. Totul este cu putinţă dacă poţi crede.

Doamna care are părul ridicat aşa şi se uită la mine, a fost atinsă de ceva, în timp ce vorbeam cu femeia cealaltă. Când m-am uitat, am văzut că Lumina era deasupra ei… Femeia care tocmai a părăsit platforma, are aceleaşi probleme ca ea. Soră, aşa-i că şi tu eşti bolnavă? Da, văd acum… Crezi că sunt prorocul Lui? Şi tu ai probleme cu fierea. Dacă este adevărat, ridică mâna. În ordine. Eşti vindecată. Isus Hristos te-a făcut bine. Crezi?

Dacă vrei să crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu, ceea ce a atins-o pe prietena ta, te-a atins şi pe tine şi te-a vindecat de boala pe care ai avut-o la sân. Crezi, doamnă? Accepţi aceasta? Ridică mâna. În ordine. Du-te şi crede, căci poţi fi bine. Vă cer doar să credeţi. Aceasta este tot.

El este în audienţă. O vedeţi pe doamna aceasta? Ea se roagă din toată inima. Nu se roagă pentru ea, ci pentru o soră care are cancer. Este un simţământ ciudat, nu-i aşa? În ordine. Du-te şi crede. Asta-i tot.

Văd care este problema ta… Eşti atât de nervoasă încât nu ştii cum să te aduni. Crede… Femeia aceasta are probleme cu nervii de multă vreme şi a dorit să mă rog pentru ea. Are şi alte complicaţii. Crede şi vei fi bine. Crede din toată inima.

Tu, care te rogi pentru soţia ta care a rătăcit, crezi?  Crezi că se va întoarce acasă? Ridică-te în picioare. În ordine. Ţi-o dau înapoi în Numele lui Isus Hristos.

Acum vine din nou cineva cu o stare nervoasă. Aşa este. Toţi cei din audienţă, care cred din toată inima că Dumnezeu este Vindecătorul nervozităţii, să ridice mâna. Dacă El o poate vindeca pe femeia aceasta… Vino puţin aici. Tu mai ai şi alte probleme. De unde ştiu aceasta? Priveşte aici. Când pui mâna ta pe a mea… Vezi mâna mea?  Vezi cum se umflă punctele acelea mici şi albe care umblă pe ea? Priveşte! Ia mâna cealaltă şi pune-o aici. Nu mai este aşa. De ce nu se întâmplă la fel şi cu cealaltă? Acesta este primul dar care mi-a fost dat. Vezi? Contactul dintre mâna ta dreaptă şi mâna mea stângă, îţi provoacă credinţa ca să crezi ce spun. Cu mâna stângă iau dreapta ta, şi mâna mea dreaptă o ridic spre Dumnezeu. Stânga mea este la inimă. Vezi?

Acum vezi că se întâmplă ceva. Arată fizic ce este rău aici, este adevărat? Aceasta este ungerea Lui şi este dată prin făgăduinţă.

Vino aici. Priveşte mâna mea şi crede din toată inima, căci am s-o pun chiar aici ca să vezi. Prin aceasta, vei şti că se întâmplă ceva, este adevărat?

Nu ştiu dacă puteţi vedea cum se umflă acele puncte albe când îşi pune mâna ei peste a mea. Femeia ştie că are o problemă femeiască, dar nu ştie despre ce este vorba. Este o tumoare. Uite, acum se mişcă! Acum îmi voi lua mâna. Priviţi cum arată. Pune-o pe cealaltă mână în mâna mea. Nu se întâmplă nimic, vedeţi? Este adevărat doamnă? Dar ce arată acele puncte albe? Prezenţa în trupul ei a unei vieţi care nu aparţine acolo. Doctorii o numesc tumoare, cancer, dar Isus a numit-o „drac”. Este o viaţă, o multiplicare de celule. Ce este o tumoare?  O multiplicare de celule. Ce este cancerul? O multiplicare de celule. Ce este cataracta? O multiplicare de celule. Acolo înăuntru este o viaţă. Există o ungere a Vieţii veşnice şi aceea aduce Viaţă; şi este o viaţă care aduce moarte. Aceasta este diferenţa dintre ele.

Femeia este credincioasă. Ea este nervoasă. Este aşa de multă vreme, dar mai ales de când a intrat în menopauză. De atunci are ameţeli şi astigmatism (boală oftalmologică).

Acum aş vrea să-ţi ţin mâna, ca să vedeţi că ceea ce am spus mai devreme este adevărat. Mă auziţi? O voi ruga pe femeie să se roage, ca să vedeţi că pleacă. Roagă-te şi spune: „Ajută-mă, Doamne!”

Acum se roagă ea. Acel lucru este încă acolo. Mă voi ruga şi eu.

Tată Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, căci Te rog pentru această femeie să o ajuţi după credinţa ei. Amin.

Nu s-a mişcat, aşa-i? Este tot acolo. Priveşte mâna mea în continuare.

Atotputernicule Dumnezeu, eu nu vreau să fac spectacol, dar s-ar putea ca aceasta să fie ultima dată când mă aflu în acest oraş. Te rog să Te faci cunoscut, ca să se ştie că am spus adevărul. Ei şi femeia aceasta se uită la mâna mea. Cuvântul Tău este adevărul, şi chiar dacă uneori sunt mici obstacole, promisiunea Ta rămâne adevărată: „În Numele Meu vor scoate draci!” Tu ai promis aceasta şi ai confirmat-o prin Îngerul pe care L-ai trimis în noaptea aceea în cabana de la Green’s Hill. Satan, tu nu o mai poţi ţine! Ieşi afară din ea în Numele lui Isus Hristos! Amin.

Doamna va fi acum judecătorul. A plecat, doamnă? Eu nu mi-am mai mişcat mâna deloc. S-a dus. Pune şi cealaltă mână. Nu mai este acolo, aşa-i? Eşti vindecată. Înţelegi ce vreau să spun? Acum credeţi? Toţi cei care cred, să ridice mâna.

Nu a spus Biblia aceasta? Nu a lucrat Dumnezeu cu sămânţa lui Avraam întocmai cum a lucrat şi cu Avraam? Nu este Îngerul care i s-a arătat lui Avraam chiar înainte de nimicirea Sodomei, acelaşi Înger care lucrează şi în seara aceasta aici?  Este acelaşi? Credeţi? „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Toţi cei care sunt bolnavi să ridice mâna. Câţi dintre voi sunt credincioşi? Puneţi mâinile unii este alţii. Asta-i tot.

Tu spui: „Frate Branham, aş vrea să fiu botezat!” Te voi boteza, iar după aceea vei fi creştin. Pocăiţi-vă şi botezaţi-vă! Biblia spune: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine crede şi se va boteza, va fi mântuit.” Este adevărat?

Ei bine, Biblia spune că dacă credeţi şi vă botezaţi, sunteţi mântuiţi. Este adevărat? Care este rânduiala botezului?  Scufundaţi-i în apă, apoi scoateţi-i afară!

Care este rânduiala pentru bolnavi? „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.”

„Dacă fratele Branham îşi pune mâinile…” El nu a spus „Frate Branham”, ci: „oricine”. Deci aceste semne îi vor urma pe toţi cei ce vor crede. Tu eşti credincios ca şi mine, deci ai acelaşi drept să-ţi pui mâinile peste oricine, ca şi mine. Fiecare dintre voi sunteţi lucrători: aceşti păstori şi ceilalţi, deci aveţi dreptul s-o faceţi. Credeţi aceasta?

Deci vreau să vă puneţi mâinile unul peste altul. Plecaţi-vă capetele, dar nu vă mai rugaţi pentru voi, ci pentru persoana peste care v-aţi pus mâinile. Credeţi din toată inima. Eu vă încredinţez lui Isus Hristos şi mă voi ruga peste aceste batiste şi haine puse aici.

Tată ceresc, aceste batiste au fost puse aici pentru că oamenii cred ca în timpul lui Pavel. Ei au văzut că Pavel a avut acele vedenii şi au ştiut că era trimis de Dumnezeu, iar oamenii aceştia cred acelaşi lucru.

Doamne, Tu eşti acelaşi Dumnezeu şi pentru noi, fiindcă Avraam a fost tatăl multor neamuri. Biblia spune că batistele şi şorţurile care au fost atinse de trupul lui Pavel, au fost duse la cei bolnavi, iar dracii au ieşit din ei şi s-au făcut bine.

Acum eu mustru orice diavol, în Numele Domnului Isus Hristos…

                           – Amin –

EN

2 Comments

  1. Pingback:Dumnezeu ne spune multe prin Cuvantul Lui vorbit . Toti crestinii sa asculte ; poate fi chiar si citit ! | behaitul oilor si Glasul Pastorului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.