Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMINVESTIȚII

Pentru o experienta mai buna va recomandam sa folositi browserul CHROME
, -

26 Ianuarie 1963 – Phoenix, Arizona

Bună dimineaţa, tuturor. Mă bucur că sunt aici. Sunt cam grăbit, aşa că va trebui să scurtăm puţin adunarea. Pentru mine a fost o surpriză să fiu în dimineaţa aceasta aici, deoarece urma să plec din oraş azi-dimineaţă în jurul orei şase, ca să merg vreo o sută cincizeci de mile nord de aici, împreună cu nişte prieteni. Astfel, când mi-au spus că vom fi aici şi la micul dejun, şi că voi vorbi din nou, a trebuit să mă grăbesc şi să-mi schimb programul. Dar este întotdeauna un privilegiu să fiu acolo unde este poporul Domnului. „Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.” (Matei 24.28).

Mă bucur că sunt aici şi mă întâlnesc cu toţi prietenii noştri, în această părtăşie minunată. Vă puteţi imagina cum mă simt, stând aici lângă un om care predică Evanghelia din vremea când eu eram un copilaş, adică de foarte mult timp. Sunt foarte recunoscător că sunt aici, alături de toţi aceşti oameni.

Deseară va fi din nou o seară mare şi ne aşteptăm ca Domnul să facă lucruri măreţe. Toată săptămâna am avut plăcerea să merg în sus şi-n jos pe Maricopa Valley, şi să discut cu oameni din diferite biserici. Ne-am simţit foarte bine şi sunt recunoscător pentru această părtăşie şi pentru Duhul Sfânt care este în mijlocul poporului Său. Aştept şi după-amiaza de duminică, deoarece atunci voi avea din nou privilegiul de a vorbi, şi la fel luni seara la banchet.

Nădăjduiesc că tot ce s-a spus şi s-a făcut va culmina cu adunarea de luni seara. Fratele Oral Roberts a fost ales să vorbească la această adunare la care se va da şi o masă, aşa că aş vrea să ne rugăm pentru el. Rugaţi-vă ca Domnul să-¡ dea un asemenea mesaj în faţa oamenilor, încât întregul Phoenix să îngenuncheze tremurând, în prezenţa Domnului. Înţelegeţi? Nădăjduim să se întâmple aceasta şi toate aceste lucruri să lase o asemenea impresie în Phoenix, încât oamenii să nu mai fie niciodată la fel. Cât despre oamenii care au venit din alte oraşe, nădăjduim că ei nu se vor întoarce la casele lor aşa cum au venit, ci se vor întoarce inspiraţi şi determinaţi să facă lucrarea Domnului, având o nouă viziune asupra lui Dumnezeu.

Eu sunt aici datorită unei vedenii. Cei care ascultaţi casetele… Eu nu vând casete. Sigur că vindem casete peste tot în lume, dar de aceasta se ocupă domnul Maguire şi cred că este aici şi în dimineaţa aceasta ca să înregistreze. Să ascultaţi înregistrarea: „Acesta este semnul sfârşitului, domnilor?” Eu rămân în continuare pe loc până când aflu care este următoarea mişcare.

Am avut vedenii încă de mic copil. Prima amintire pe care o am din copilărie este o vedenie. Oriunde merg, eu îi întreb pe toţi dacă vreo vedenie a fost greşită vreodată. Nici o vedenie nu poate greşi, pentru că este de la Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care vedenia de acum m-a adus într-o asemenea stare încât mă tot gândesc la ea, şi simt că mă sfâşie. Ştiu că urmează să se întâmple ceva şi mi-ar fi teamă…

Aşa cum ¡-am spus cuiva acum câteva zile, cu toţii ne dăm seama că nu putem face din Dumnezeu un obiect de reclamă. Nu se poate să transformăm darurile lui Dumnezeu în scamatorii care să atragă atenţia. Dacă spui că Domnul a spus ceva, trebuie să fii sigur că este aşa, că nu a fost numai o impresie. Înţelegeţi? Acum au apărut prea multe lucruri din acestea, aşa că oamenii nu mai ştiu în ce să aibă încredere. Dacă Dumnezeu spune ceva, trebuie să se întâmple exact aşa cum spune El, întocmai aşa.

De aceea ne putem încrede în Biblie. La început a fost promis un Mesia. Astfel, toţi prorocii evrei au vorbit despre Mesia şi ce va face El, iar când a venit, a făcut-o exact cum a fost scris. Biblia mai vorbeşte şi de un anumit timp, şi exact atunci se întâmplă lucrul respectiv.

Noi avem certitudinea că va fi o răpire, că Isus va veni. Astfel, stăm pe Cuvânt, pentru că El nu a greşit niciodată, şi nu poate greşi nici acum. Aceasta este încredinţarea noastră.

Atunci când Domnul ¡-a cerut lui Ieremia să-şi pună un jug în jurul gâtului, indiferent ce ar fi spus un alt proroc împotriva prorociei lui despre cei şaptezeci de ani în Babilon, trebuia să se întâmple exact cum a spus el. Hanania, care era tot un proroc şi fiu de proroc, s-a ridicat, a luat jugul de pe gâtul lui Ieremia, l-a rupt şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa voi sfărâma, peste doi ani, de pe grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului.” (Ieremia 28.11). Prorocul Ieremia ¡-a zis: „Amin, Hanania. Domnul să facă după cuvintele tale. Dar nu uita că au mai fost proroci şi înaintea noastră. Un proroc îl recunoşti doar atunci când prorocia lui se împlineşte.”

Cred că lecţia aceasta este foarte bună pentru penticostali. Înţelegeţi? Putem să fim emoţionaţi, impresionaţi, putem avea peste noi bucuria şi binecuvântarea Domnului, însă dacă cineva vorbeşte în Numele Domnului, dar nu vorbeşte conform Cuvântului, staţi departe de el! Nu contează cât de bine sună. Aceasta este descoperirea completă a lui Isus Hristos, aşa că rămâneţi lângă Cuvânt şi nu-L părăsiţi pentru altceva! Înţelegeţi?

Hanania nu s-a gândit la descoperire. Eu nu cred că el a fost un făţarnic, ci cred că a fost inspirat, dar nu a comparat cu Cuvântul, fiindcă totul trebuie să fie conform Cuvântului.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi atunci când Iosafat a venit să-l viziteze pe Ahab. Atunci au ţinut un consiliu ca să hotărască dacă să meargă sau nu împotriva Ramotului din Galaad, iar Iosafat a zis: „Desigur, carele mele ca ale tale, oamenii mei ca ai tăi. Dar nu-L întrebăm întâi pe Domnul?” (1Împăraţi 22.4-5).

Ahab a răspuns: „A, ba da, sigur că ar trebui să facem lucrul acesta.”

Astfel, au chemat patru sute de proroci evrei, nu proroci ai lui Baal, nu păgâni, ci proroci evrei, iar Zedechia a venit cu două coarne şi a spus: „Aşa vorbeşte Domnul: cu coarnele acestea îi vei alunga pe sirieni din ţară.” (1Împăraţi 22.11).

În principiu, el avea dreptate, dar acolo erau mai multe aspecte. Întotdeauna poţi avea dreptate în principiu, dar făgăduinţele lui Dumnezeu se bazează pe o condiţie. Atunci, condiţia era ca oamenii să-şi aducă jertfele în mod respectuos şi să facă tot ceea ce le spusese Domnul. Dar ei nu mai făceau lucrul acesta cu sinceritate, iar jertfele deveniseră o simplă tradiţie de familie.

La fel a ajuns şi credinţa penticostală: o tradiţie de familie. Este nevoie de mai multă sinceritate. Dacă doriţi ca Dumnezeu să răspundă la făgăduinţe cu binecuvântări, trebuie să vă întoarceţi la adevărul Cuvântului. Rămâneţi pe ceea ce spune Cuvântul.

Aşadar, acest proroc avea dreptate în principiu. Atunci când Domnul le-a împărţit ţara, Iosua a dat acel ţinut Israelului. Dar acum duşmanii lor îşi umpleau pântecele cu grâul ce se cultiva în Ramot. Deci pe de-o parte avea dreptate, dar exista o condiţie. Acei proroci, acei predicatori aveau dreptate în ceea ce spuneau, dar lui Iosafat, acestui om al lui Dumnezeu, ¡ s-a părut că ceva era în neregulă, aşa că a zis: „Nu mai este încă unul?” Încă unul în afară de cei patru sute? Părea ridicol, dar în adâncul inimii lui, omul acesta simţea că ceva nu era în ordine. Binecuvântarea noastră este bună, dar nu atinge ceea ce trebuie.

Şi când a văzut că ceva nu era în ordine, a întrebat: „Nu mai este încă unul?”

Ba da, mai este Mica, fiul lui Imla, dar eu îl urăsc pentru că întotdeauna ne ceartă şi ne mustră.”

Să nu vorbească împăratul aşa. Să auzim ce are de spus.”

Au trimis după Mica, iar cei care l-au chemat, ¡-au zis: „A trecut destul de multă vreme de când ai fost dat afară din asociaţie. Vino, deci, şi spune şi tu la fel ca ceilalţi, şi apoi totul va fi bine.”

Dar Mica a răspuns: „Nu voi spune decât ceea ce-mi pune Domnul pe inimă.” Avem din nou nevoie de unul ca Mica.

În seara aceea a aşteptat să vadă ce-¡ spune Domnul, iar după ce a primit vedenia de la Domnul, a verificat-o cu Cuvântul, şi a văzut că ea arăta exact ceea ce era scris în Cuvânt. Astfel, a putut să stea în faţa lor şi să le spună ce se va întâmpla. Aşa cum ştiţi, Zedechia l-a lovit peste faţă şi ¡-a zis: „Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine?” Şi Mica ¡-a răspuns: „Vei vedea.”

Atunci Ahab a poruncit: „Aruncaţi-l în temniţă şi să fie hrănit cu pâinea întristării. Mă voi ocupa de el după ce mă voi întoarce.”

Dacă te vei mai întoarce, Domnul n-a vorbit prin mine.” Vedeţi? Totul trebuie să fie ca în Cuvânt. Ţineţi minte lucrul acesta! Dar nu ca să vă spun aceasta am venit aici.

Să ne rugăm. Să ne plecăm capetele cu toţii.

Tată ceresc, în dimineaţa aceasta venim înaintea Ta în Numele Domnului Isus. Doamne, Tu m-ai lăsat să vorbesc şi acum în faţa acestor oameni cumsecade, oameni de afaceri din întreaga ţară. Doamne, Te rog ca în dimineaţa aceasta să nu vorbim doar ca să umplem timpul sau ca să ne amuzăm, ci să auzim Cuvântul Domnului descoperit într-un fel nou chiar şi pentru noi, într-un fel care să-¡ ajute pe oameni în acest ceas important. Vindecă-¡ pe bolnavi şi suferinzi.

Doamne, Te rog să răscoleşti inimile acestor oameni de afaceri. Binecuvântează-¡ pe predicatori, pe credincioşii Tăi din diferite zone, cu diferite daruri şi slujbe pe care le-ai hotărât pentru ei. Îngăduie ca în dimineaţa aceasta să avem aceeaşi atitudine ca cei doi de pe drumul către Emaus, care au zis: „Nu ne ardeau inimile în noi? Îngăduie ca Duhul Sfânt să vină şi să vorbească inimilor noastre prin Cuvânt. Te rugăm, Doamne, în Numele lui Isus. Amin.

Pentru cei care doresc să ia notiţe, mi-am notat aici câteva lucruri ca să nu le uit. Programasem să plec undeva astăzi, dar întotdeauna este pe primul loc Cuvântul lui Dumnezeu şi ocazia de-a vorbi despre El. Noi nu ştim când vine clipa să părăsim lumea aceasta, de aceea vrem să profităm de fiecare fărâmă de timp pe care o avem.

În dimineaţa aceasta vreau să citesc din Evanghelia după Matei, capitolul 19 de la versetul 16 la 26 şi cu voia Duhului Sfânt să construiesc un context pe baza acestui fragment:

Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”

El ¡-a răspuns: „De ce Mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”

Care?”, I-a zis el. Şi Isus ¡-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;

să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Tânărul I-a răspuns: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?”

Dacă vrei să fii desăvârşit,” ¡-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-mă.”

Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.

Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.

Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”

Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate, atunci, să fie mântuit?”

Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”

Dacă îmi permiteţi, în următoarele câteva minute aş vrea să vorbesc pe baza acestui text micuţ. Ne putem imagina întâmplarea. Voiam să le mulţumesc tuturor pentru invitaţia pe care mi-au făcut-o la micul dejun pe care oamenii de afaceri îl ţin în fiecare sâmbătă dimineaţa, mai ales că m-au invitat şi săptămâna trecută. Apreciez invitaţia din partea acestor fraţi, oameni deştepţi şi educaţi, care mă cheamă pe mine, un om fără şcoală, să le vestesc acest mesaj de care au nevoie inimile noastre. Vă mulţumesc şi mă rog ca Domnul să vă binecuvânteze.

Sâmbăta trecută am încercat să aduc un mesaj care mi s-a părut necesar. Atunci am vorbit despre Ozia, ce om mare a fost el şi cum a fost un exemplu pentru Isaia. Dar atunci când s-a îngâmfat, a încercat să ia locul unui preot, al unui slujitor, iar când a făcut aceasta, Domnul l-a lovit cu lepră. (2Cornici 26). Aceea a fost o lecţie foarte importantă pentru Isaia, o lecţie din care a învăţat să nu se încreadă în nimeni, decât în Dumnezeu. Iar când a intrat în Templu, a văzut locul unde s-a întâmplat lucrul acesta.

Atunci ¡-am rugat pe fraţii mei să nu încerce să ia locul altcuiva, să nu-şi dorească să fie altceva decât oameni de afaceri, pentru că la aceasta ¡-a chemat Domnul. Nu încercaţi să fiţi predicatori! Oricum ne-a fost destul de greu să aşezăm lucrurile la locul lor, aşa că haideţi să nu le amestecăm din nou, ci să rămânem la chemarea pe care ne-a făcut-o Domnul.

Cât despre oamenii din lume, este bine să nu încercaţi să vă prefaceţi că sunteţi altcineva. Înţelegeţi? Fiţi voi înşivă! Tuturor ne-ar plăcea să fim ca Billy Graham sau ca Oral Roberts. Toţi ne-am dori să fim ca ei, dar ţineţi minte că în Împărăţia lui Dumnezeu, în marea Lui rânduială, dacă suntem preşul de la uşă, şi dacă acela este locul nostru, suntem la fel de importanţi ca ei. Înţelegeţi? Trebuie doar să-ţi păstrezi locul în care te-a aşezat Hristos.

Aşadar, în dimineaţa aceasta vreau să vorbesc despre Investiţii. Orice afacerist priceput este interesat de o investiţie bună, şi am ales tema aceasta tocmai pentru că vorbesc în faţa unor oameni de afaceri, care sunt interesaţi de aşa ceva. Tuturor oamenilor le plac investiţiile, dar mai ales oamenilor de afaceri. Noi căutăm întotdeauna ceva în care să investim, ca să obţinem câţiva dolari, ceea ce este în ordine. N-am nimic de zis împotriva acestui lucru, este bun, dar vreau să vă vorbesc de cea mai bună investiţie pe care o puteţi face, de cel mai bun lucru în care puteţi investi.

Un afacerist bun nu se bazează pe noroc. Nu te baza pe aceasta, fiindcă vei pierde! Tu nu poţi câştiga la un joc de noroc. Eşti un sărac, apoi devii bogat, dar după aceea redevii sărac. Jocurile de noroc sunt o boală, sunt un duh rău care pune stăpânire pe oameni, într-o formă mai uşoară. Şi în religie sunt unii care riscă în felul acesta, chiar fără să-şi dea seama.

Dacă naţiunea aceasta s-ar gândi numai puţin. De exemplu, vezi pe stradă un om beat care conduce un automobil. Un astfel de om ar trebui să stea cel puţin zece ani în închisoare. Dacă un om ar ieşi pe stradă cu un pistol şi ar începe să tragă cu el la întâmplare, l-ar închide pe viaţă, dar şoferul beat, care are tot atâtea şanse să omoare pe cineva ca cel cu pistolul, primeşte o amendă de cinci dolari sau aşa ceva. Vedeţi? Deşi şi aceasta s-ar putea încadra la crimă cu premeditare.

Dar vedeţi voi, ţara aceasta nu vede lucrurile aşa, şi nici oamenii care riscă zicând: „O, şi eu sunt la fel de bun ca oricare dintre aceştia!” Riscaţi dacă faceţi aşa. Nu procedaţi aşa, pentru că afacerea voastră nu va reuşi.

Aşa cum un bun afacerist nu riscă pe banii lui, nici credincioşii n-ar trebui să rişte. „O, merge şi aşa. Îmi asum riscul.” Nu faceţi aceasta! Noi avem un Model de urmat, unul foarte clar, care nu se potriveşte nici unui grup de oameni. Este Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că nu riscaţi în privinţa aceasta! Nu vă jucaţi!

Mai este un lucru pe care l-am observat printre oameni. Fac rost de nişte bani pe care îi investesc în câte o afacere obscură, fiindcă li se promite că se vor îmbogăţi peste noapte, dar ştiţi bine că în felul acesta îşi pierd şi cămaşa de pe ei. Vedeţi? Să nu faceţi aşa ceva! Un om de afaceri priceput şi raţional nu ar face-o niciodată. Numai un începător în afaceri s-ar aventura în aşa ceva, pentru că astfel de lucruri nu reuşesc niciodată.

Am văzut o mulţime de cazuri în care oamenii şi-au investit economiile de-o viaţă în vreo afacere mică deoarece sperau că se vor îmbogăţi rapid, dar curând s-au trezit rămaşi pe drumuri şi încercând să-şi înece amarul ca să uite ce au făcut. Acest lucru se aplică şi în ceea ce priveşte creştinismul. Astfel, unii se îmbogăţesc peste noapte, dau mâna cu predicatorul, îşi trec numele în registru şi asta-¡ tot. Să nu credeţi vreodată în aşa ceva, fiindcă nu va merge. Totul trebuie să se desfăşoare într-un fel anume. Nici un om de afaceri serios nu va crede în îmbogăţirea peste noapte. Dacă vrei să investeşti în ceva, alege o afacere legitimată, dovedită, fiindcă aceea îşi va respecta promisiunile şi îţi vei primi răsplata.

Şi mai este ceva. Banii nu se ţin în buzunar. În felul acesta nu vei face nimic cu ei, iar după o vreme ţi-¡ va fura cineva. Cu siguranţă nu vrei aceasta. Vedeţi? Isus ne-a învăţat acelaşi lucru: Dacă ai un talant, nu-l ascunde, fiindcă trebuie să-l foloseşti, să aduci profit cu el. Probabil că la acest dejun vorbesc în faţa unor prezbiterieni, metodişti, baptişti, etc., pentru că nu ştii niciodată cine este în faţa ta. Înţelegeţi? Aşadar, ţineţi minte! Dacă ai de făcut o investiţie, alege ceva bun, ceva real, ceva ce s-a dovedit că merită, investeşte într-o firmă de încredere, legitimată, care în trecut a dovedit că răsplăteşte, şi care şi-a făcut un nume. Voi, oameni buni, ştiţi aceasta.

Chiar dacă o iei de jos şi partea ta este mică, eu prefer să ştiu că mi-am investit banii în ceva din care ştiu sigur că primesc doi la sută, decât să mi se promită cincizeci la sută şi să nu-¡ primesc niciodată. Vedeţi, este mai bine să rămâneţi cu firma sau cu afacerea care are un trecut, care şi-a făcut un nume, ceva corect, din care ştii că vei avea de câştigat.

Tânărul despre care vorbim, tânărul acesta bogat, a primit oferta de a investi în una dintre cele mai mari Afaceri posibile; ¡ s-a dat şansa de a-L urma pe Isus Hristos. Ce lucru nebunesc şi nesăbuit a făcut! Acest tânăr a avut şansa să-şi investească sufletul, banii şi tot ce avea în Împărăţia lui Dumnezeu, dar a refuzat categoric. Noi îl vedem ca pe un afacerist nu prea înţelept, dar nu aveai cum să-¡ spui lucrul acesta. Isus ¡-a spus tot ce a trebuit. Vedeţi, Cuvântul lui Dumnezeu, tot ce a spus Isus, este Adevărul. Nu are nevoie de nici o explicaţie. Dumnezeu spune întotdeauna adevărul şi El nu trebuie s-o ia pe ocolite şi să încerce să explice, aşa cum facem noi. Ce spune El, aceea este. Şi El a spus: „Urmează-Mă!” Asta-¡ tot. Nu era nevoie să-¡ explice de ce sau să Se justifice aşa cum fac eu sau alţii. Cuvintele Lui sunt adevărate şi nu trebuie să le spunem pe ocolite, ci să le spunem direct. El a spus: „Urmează-Mă!”, şi aceasta a fost suficient. Omul acela a primit invitaţia de a investi în Isus Hristos. Aceasta este Persoana despre care vreau să vă vorbesc în dimineaţa aceasta şi în care vreau să investiţi dacă nu aţi făcut-o încă.

Probabil că tânărul acela bogat, adolescentul acela, moştenise mulţi bani. Aceasta este foarte bine, nu am nimic împotrivă. M-aş bucura pentru oricine ar avea un asemenea privilegiu, dar ce am împotriva lui este că fiind un om de afaceri… el s-a interesat de Viaţa veşnică. Aceasta era Afacerea care îl interesa: „Ce să fac ca să moştenesc Viaţa veşnică?” (Marcu 10.17). Isus ¡-a spus exact ce avea de făcut, dar el nu a mai fost interesat din cauza a ceea ce trebuia să facă pentru a avea Viaţa veşnică.

Nouă, penticostalilor, ni se pare că omul acela nu a fost în toate minţile de a putut să nu facă nimic, dar haideţi să privim pentru o clipă spre noi înşine. Vedeţi, a mai fost ceva acolo. Tânărul a fost întrebat despre păzirea poruncilor, şi a răspuns: „Toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” (Marcu 10.20). Probabil că fusese crescut într-o casă de oameni credincioşi, şi fusese învăţat de mic să nu fure, să nu mintă, să nu înşele, să nu comită adulter, etc. Vedeţi, probabil băiatul nu era nici mincinos şi nici înşelător, pentru că avusese părinţi buni, care îl învăţaseră că există un Dumnezeu care într-o zi îl va chema la judecată, şi atunci va da socoteală pentru tot ce a făcut. Acea învăţătură s-a lipit de inima lui, şi a fost conştient că există un Dumnezeu, dar acum venise timpul să-L întâlnească personal pe acest Dumnezeu; s-a întâlnit cu acest Om şi L-a întrebat ce să facă pentru a avea Viaţa veşnică, iar Isus ¡-a spus ce să facă. Dar nu a fost interesat de o asemenea Investiţie, pentru că însemna să renunţe la lucrurile care îi erau cele mai dragi.

Poate ziceţi că omul avea bani, şi aceasta l-a împiedecat… Isus îi lua acei bani pentru că aceea era comoara lui pământească. Dar nu este vorba numai despre bani. Sunt mai multe lucruri de care suntem legaţi şi care sunt ca nişte idoli pentru noi: banii, popularitatea, diferenţa denominaţională, moda, poftele lumeşti, idolii, totul. Sunt atâtea lucruri de care ţin oamenii de astăzi, deşi nu sunt bogaţi şi nu sunt legaţi de bani. Totuşi, ei ţin de acele lucruri ale lor la fel de strâns ca tânărul bogat, pentru că nu sunt interesaţi de investiţia pe care le-o oferă Hristos.

Este posibil ca Hristos să vă cheme afară din grupul de care aparţineţi. Hristos poate să vă scoată de la petrecerea jocului de cărţi pe care o ţineţi în biserică, de la jocul de bunco, din mediul cu care v-aţi obişnuit. Dacă rămâneţi legaţi de aceste lucruri, faceţi aceeaşi greşeală nechibzuită ca şi tânărul bogat. Înţelegeţi? Voi ţineţi mai mult la comoara voastră şi nu vreţi să vă investiţi viaţa în Isus Hristos. Această investiţie nu are un fundal foarte cunoscut, dar fundalul ei este Cuvântul, Evanghelia. Copiii râd, dansează, se veselesc şi aşa mai departe, dar trebuie să ştii de ce faci aceste lucruri, pentru că altfel devine idolatrie (înţelegeţi?), acele lucruri devin nişte idoli. Dacă privim la ceea ce se întâmplă, observăm cu câtă viclenie vin. Asemenea unui copac care creşte pe marginea drumului, la un moment dat la baza lui începe să se ridice o mică plantă agăţătoare care se înfăşoară în jurul trunchiului. Copacul vrea să crească drept, dar planta aceea îl strânge atât de tare, încât până la urmă îl obligă să se încline într-o parte. Astfel, ajungem în anumite locuri, primim alte lucruri şi ne lăsăm îndepărtaţi de adevărul Cuvântului.

La început, Israel a fost foarte sincer în tot de a făcut. Îmi pot imagina cum iudeul venea pe drum cu jertfa lui, cea mai frumoasă din turma sa, mergea la altar şi îşi punea mâinile peste acea jertfă, identificându-se astfel cu acel animal. Sângele animalului era vărsat pentru păcatele lui, iar iudeul se întorcea acasă extrem de fericit, fiindcă îndeplinise porunca lui IaHVeH. Dar după o vreme, lucrul acela s-a transformat într-o tradiţie, într-un obicei în familie. Se aducea aceeaşi jertfă animală, dar cineva spunea: „Este lună nouă, ar fi bine să aduc o jertfă.” Apoi făcea exact ce a făcut iudeul despre care am vorbit, dar nu cu aceeaşi curăţie de inimă, de aceea IaHVeH a spus: „Jertfele voastre au ajuns o scârbă pentru Mine.” El a ridicat un mare proroc, pe Isaia, care a strigat: „Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.” (Isaia 1.12,14).

Aveţi grijă, penticostalilor! Jertfele şi veselia voastră vor deveni o scârbă în faţa Domnului dacă nu sunt aduse cu o sinceritate adâncă. Trebuie să venim cu inima curată, nu numai cu râsete, bucurie şi veselie; trebuie să venim cu o sinceritate adâncă la Cuvântul făgăduinţei, să ne apropiem de altar şi să stăm acolo până când se întâmplă ceva, până când murim pe deplin, ca să putem face acea investiţie în Împărăţia lui Dumnezeu şi în Isus Hristos. Oricât ai fi de fundamental, mai întâi trebuie să fii sincer.

Tânărul acesta iudeu era cât se putea de sincer în ceea ce făcea, dar când a venit momentul să renunţe la crezul lui, au început problemele. Mă întreb dacă Acelaşi Dumnezeu nu ar putea ridica şi astăzi un Isaia, un proroc care să ne spună că sărbătorile noastre solemne au devenit o scârbă înaintea Domnului. În vremea în care ne aflăm, ar trebui să fim pregătiţi pentru răpire. Uitaţi-vă unde suntem!

Noi avem nevoie de ceva; trebuie să ne întoarcem la Cuvânt. În Maleahi ni se promite că ne vom întoarce la Cuvânt, la credinţa originală. Să nu uitaţi lucrul acesta.

După cum vedem, preţul care ¡ s-a cerut acestui tânăr a fost prea mare, deoarece trebuia să-şi vândă toate averile pământeşti ca să primească Viaţa veşnică. Poate nu aveţi nici un ban, dar există totuşi lucruri pământeşti la care ţineţi. De exemplu, eu am tot vorbit despre femei, că se tund bob, că poartă rochii atrăgătoare şi alte astfel de lucruri. Cum este posibil să dansezi în Duhul, să te numeşti penticostal şi să trăieşti cu un asemenea duh peste tine? Bărbaţilor, cum puteţi să vă consideraţi stăpânii casei, şi să permiteţi asemenea lucruri? Cercetaţi-vă şi veţi vedea că acesta este adevărul, că este aşa cum vă spun. Vedeţi?

Vouă vi se cere o jertfă, dar voi spuneţi: „Stai aşa, frate Branham! Eu sunt cetăţean american, sunt penticostal şi aparţin adunării Cutare. Acesta este dreptul meu ca american. Şi fiind creştin, este dreptul meu pentru că accept Jertfa.” Aceasta este problema cu America. Aici se strâmbă căile ei.

Fiecare popor vrea un mesia. Atunci când Dumnezeu L-a trimis pe Mesia în Israel, toţi se rugau să vină Mesia. În zilele când a venit El, Israel îşi dorea un general care să-¡ alunge pe romani din ţară. În acelaşi timp, romanii îşi doreau un mesia care să-¡ transforme într-o putere militară atât de mare încât să poată cuceri Egiptul şi restul naţiunilor să le cotropească. Vedeţi? Fiecare voia un mesia.

Astăzi este la fel. De exemplu, Rusia vrea un mesia care să-¡ ducă pe lună înainte ca să ajungă altcineva acolo. India vrea un mesia care să-¡ hrănească pe oameni fără să mai fie nevoie ca aceştia să muncească. America vrea un geniu intelectual. Ei şi-au făcut un sistem de vot necinstit, care să le dea unul, iar Dumnezeu vă lasă întotdeauna să obţineţi ceea ce vă doriţi. Aveţi lucrul dorit, aşa că ce veţi face cu el?

Când toţi strigau după un Mesia, Dumnezeu li L-a trimis. Dar unul voia un general, altul voia un intelectual şi tot aşa. Însă Dumnezeu le-a trimis un Prunc, un Mântuitor. Ce am face noi dacă Rusia ar primi mesia pe care şi-l doreşte? Vedeţi, Dumnezeu ştie ce să dea. Oamenii se roagă şi astăzi să vină Mesia şi aşteaptă să se întâmple lucruri măreţe. Aşa este. Noi, penticostalii, ne rugăm să se întâmple ceva important, dar mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am avea lucrul dorit? Poate că El v-a răspuns deja la rugăciuni şi voi nu ştiţi şi nu primiţi răspunsul Lui, pentru că nu este aşa cum vi l-aţi imaginat. Aşa au făcut întotdeauna oamenii, aşa că atunci când va veni din nou, va fi la fel, va arăta exact la fel şi veţi trece din nou pe lângă El.

Aşadar, Dumnezeu lucrează întotdeauna cu un individ. În ziua aceea, El nu s-a ocupat de tot Israelul, ci doar de acel tânăr iudeu. Vedeţi, niciodată nu se întâmplă aşa cum ne gândim noi. Acest iudeu a văzut ceva deosebit şi inima lui a fost atinsă. El a văzut în Isus ceva ce ceilalţi oameni nu vedeau; ştia că preoţii şi rabinii lor nu aveau ceea ce avea acest Om, pe nume Isus, despre care oamenii spuneau că este un Proroc. Acesta era un Om diferit.

El a văzut că învăţătorul lui îi susţinea pe farisei, care credeau că există îngeri şi duhuri; dar apoi veneau saducheii, care dovedeau că nu există aşa ceva. Se contraziceau tot timpul unii cu alţii, iar acest tânăr era prins la mijloc, aşa cum se întâmplă şi astăzi.

Este nevoie de grupuri denominaţionale, de grupuri de oameni? Este nevoie de grupuri de femei? Este nevoie de o singură persoană care să se predea lui Dumnezeu, Cuvântului Său. Isus Hristos era Dumnezeu venit în trup de carne, ca să poată muri pentru noi. El şi Cuvântul erau una. Cuvântul curgea prin El. Nu există nici o îndoială că Dumnezeu încearcă să ia pe cineva, care să se predea în aşa măsură Cuvântului, încât prin puterea de sfinţire a lui Hristos, el şi Cuvântul să fie, de asemenea, una. Atunci, El poate folosi Cuvântul prin acea persoană.

Tânărul bogat a văzut în Omul acela ceva diferit de ceilalţi oameni. Ştia că este ceva deosebit, pentru că cineva spusese: „Omul acesta nu vorbeşte ca ceilalţi; are Ceva diferit. Niciodată un om nu a vorbit aşa.” Spuneau aceasta pentru că atunci când El vorbea, Dumnezeu era acolo ca să răspundă.

Aşa cum am spus de multe ori săptămâna aceasta, omul rămâne om. El Îl laudă pe Dumnezeu pentru ce a făcut şi aşteaptă să vadă ce va face… Aşa facem noi. Dar ignorăm exact ceea ce face acum. Nu este de mirare că Isus a spus: „Voi spuneţi că sunteţi copiii prorocilor, dar tocmai voi ¡-aţi omorât, şi acum le zidiţi mormintele.” (Luca 11.47-48). Vedeţi, ne gândim ce a făcut Dumnezeu în ziua Cincizecimii şi în epocile timpurii, şi zicem: „Dumnezeu va face o lucrare minunată,” dar trecem pe lângă ea fără să ne dăm seama. Nici nu ştim. Istoria dovedeşte că este aşa, şi acest lucru se repetă. Ignorăm, trecem pe alături şi nici nu ne dăm seama.

Dar tânărul acesta a văzut că era ceva diferit. A observat că acest Isus era altfel, că nu era ca oamenii obişnuiţi. A văzut ce putea face acel Om şi că Dumnezeu era cu El; a văzut că Viaţa Lui, deşi contrară învăţăturilor bisericii, era a unui Om care umbla cu Dumnezeu.

Aşa cum spunea Petru în ziua Cincizecimii, şi apoi în Fapte 3: „Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru (înţelegeţi?), pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.” (Fapte 2.22-23). Petru mustra acea generaţie pentru că Îl respinsese pe Domnul. După cum ştie orice învăţător al Bibliei, epoca noastră este Laodicea, epoca penticostalismului. În limba greacă „Laodicea” este nume de femeie, deci aceasta este o epocă în care femeile preiau controlul. Eu nu am nimic împotriva femeilor câtă vreme stau la locul lor. Dacă Domnul ¡-ar fi putut da bărbatului ceva mai bun decât atât, ar fi făcut-o. Dar atunci când îşi părăseşte locul, este ca apa în sângele lui. Aşa spune Solomon. El a fost cel mai înţelept om. Acum politica o fac femeile. Nu mi-a arătat Domnul acum douăzeci şi cinci de ani că femeile vor primi drept de vot şi că-l vor alege pe acest Ricky pe care-l avem acum, pe acest Ahab modern cu Izabela lui care îl suceşte cum vrea? Iar voi, femeilor, vă luaţi după ea, fiindcă a devenit un model pentru întreaga lume.

Sunt multe asemănări între noi şi Israel. Ei au venit şi au pus stăpânire pe o ţară, ¡-au alungat pe cei ce o ocupaseră înainte şi s-au aşezat în ea. La fel a făcut şi America: ¡-a alungat pe indieni şi şi-a impus propriul sistem. Poporul Israel a avut oameni mari în mijlocul lor, oameni ca David, Solomon şi marii războinici. La fel şi noi: am avut oamenii noştri însemnaţi: pe Washington şi Lincoln. Dar în final, prin politică a ajuns pe tron cineva… Nu este vorba de Ahab, pentru că el a fost un băiat bun, dar femeia aceea din spatele lui…

Ştiţi că Biblia spune că în zilele din urmă se va întâmpla la fel? Voi iubiţi mai mult politica. Voi, democraţilor, aţi iubit mai mult viziunea voastră politică decât aţi iubit Biblia şi pe Dumnezeu, şi l-aţi ales pe omul acela. Eu nu sunt republican, ci sunt creştin, şi sunt aici cu un scop. Vorbind despre vânzarea dreptului de întâi născut, noi am făcut-o şi pe aceasta. Aşa am făcut. Acum ce-o să faceţi? A trebuit să se întâmple aşa, ca să se împlinească Scriptura, iar oamenii au văzut acest lucru.

Acum fiţi atenţi! În Apocalipsa 3, Isus ne arată că El oferă acestei epoci penticostale, bogatei epoci Laodicea, aceeaşi şansă pe care ¡-a oferit-o tânărului bogat. El bate la uşă, arătând că organizaţiile noastre L-au dat afară pe Hristos, pentru că El este Cuvântul: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan 1.1). Cuvântul este încă Dumnezeu, şi acest Cuvânt a fost pus deoparte de sistemul nostru organizat. De aceea sunt aici, cu aceşti oameni de afaceri. Domnul să-¡ ajute să nu se organizeze niciodată. Dar nu sunt departe de aceasta. Ţineţi minte aceasta! Eu vă iubesc, şi voi îmi acordaţi locul acesta în care îmi desfăşor slujba, dar scrisul de mână este deja pe perete. Nu faceţi aceasta, fiindcă veţi intra în acelaşi haos ca ceilalţi. Diavolul încearcă de multă vreme să ia viaţa conducătorului vostru, iar dacă reuşeşte să scape de el, se va întâmpla ceva. Oamenii sunt oameni şi au propriile lor idei. Acum câtva timp v-aţi pus în ziar un manifest. Nu trebuia să faceţi aşa ceva, fiindcă aceasta vă face să arătaţi ca o organizaţie. Noi suntem doar un grup de oameni care încearcă să aibă părtăşie, să ajungă la El. Nu contează ce cred oamenii, lăsaţi Lumina voastră să strălucească şi ei o vor vedea.

Nu demult, Hudson Taylor mi-a povestit că atunci când a fost în India, a venit la el un tânăr misionar şi ¡-a spus: „Domnule Taylor, eu L-am primit pe Hristos. Ce ar trebui să fac acum, să mă duc să iau o diplomă de licenţă?” Dar el ¡-a răspuns: „Nu! Du-te şi spune-ţi mărturia!”

Cred că aceasta este o idee foarte bună, fiindcă dacă încercăm să facem acele lucruri, ne apucăm de ele, şi când ieşim de acolo, suntem plini de programe educaţionale, iar acestea Îl dau afară pe Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu-¡ place când devii plin de farmec. Hollywood-ul este plin de farmec şi sclipeşte, dar Biblia luminează. Este o mare diferenţă între a sclipi şi a lumina. Hollywood-ul sclipeşte prin lumini şi stil, dar Biblia Luminează în umilinţă. Vedeţi? Să ţineţi minte aceasta, fraţi şi surori. Să nu sclipiţi, ci luminaţi!

Vedem că tânărul bogat a primit posibilitatea să facă lucrul acesta, dar a refuzat, pentru că preţul pe care trebuia să-l plătească era prea mare. Cred că la fel se întâmplă şi astăzi. Nu vrem să recunoaştem, nu vrem să acceptăm că este aşa, dar vieţile noastre dovedesc aceasta; o demonstrează. Aşa este. Laodicea L-a dat afară din biserică, aşa că acum stă şi bate la uşă (înţelegeţi?), încercând să intre înapoi. Oamenii epocii Laodicea L-au dat afară tocmai pentru că erau bogaţi şi nu le trebuia nimic. Erau cât se poate de bogaţi, aşa că au spus: „Ne-am îmbogăţit şi nu ducem lipsă de nimic.”

Dar Dumnezeu le-a zis: „Nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.” Aceasta este problema: că ei nici nu-şi dau seama de aceasta.

Dacă un om ar merge pe stradă în starea aceasta, fiind orb şi gol, orice om cu inimă s-ar duce la el şi ¡-ar zice: „Domnule, eşti gol. Intră aici, pentru că eşti pe stradă, în văzul tuturor.” Dar dacă omul acela s-ar întoarce spre tine şi ti-ar răspunde: „Ia vezi-ţi de treaba ta!”? Vedeţi? Ce mai poţi face pentru un astfel de om?

Biserica crede că este îmbrăcată, neprihănită, dar când îi pui Cuvântul în faţă, spune: „Lucrul acesta este contrar crezului nostru.” Ce v-aţi vândut prin aceasta? Dreptul de întâi născut. Vedeţi? Noi trebuie să luminăm, nu să fim stilaţi.

Eu sunt aici în Numele Domnului Isus. Deci, în noi trebuie să fie acea Lumină a Duhului Sfânt. Poate numai o duzină dintre noi strălucesc cu frumuseţea Domnului, iar Domnul Isus va sta deasupra noastră până când Lumina Lui va fi în noi. Dar noi vrem să sclipim, să avem mulţi membri. Vedeţi, biserica şi-a numărat întotdeauna membrii, dar Dumnezeu numără caracterele, nu membrii. Aşa cum am spus săptămâna aceasta, Eliezer s-a străduit să găsească un caracter, iar când a găsit-o pe Rebeca, abia a reuşit s-o ţină pe loc ca s-o poată îmbrăca.

La fel se întâmplă şi cu biserica. Găsim caracterul în biserica penticostală, dar când vine vorba s-o îmbraci… Cum spui ceva despre aceasta, toată lumea sare: „Nu vrem aceasta! Ne-am săturat!” Înţelegeţi? Atunci când ai un caracter cu care lucrezi, nu-¡ poţi face pe oameni să stea pe loc suficient timp, ca să-¡ poţi aduce înapoi în locul de unde au căzut odată.

Voi, biserica penticostală, aţi ieşit din denominaţiune; Dumnezeu v-a scos de acolo ca să fiţi biserica Lui, dar ce-aţi făcut? V-aţi întors înapoi; aţi intrat înapoi de unde aţi ieşit, ca un câine care s-a întors la ce a vărsat, şi ca o scroafă spălată care s-a întors în mocirlă. (2Petru 2.22). Vedeţi? Nădăjduiesc să nu credeţi că încerc să fiu răutăcios sau nepoliticos. S-ar putea să mai am puţine zile, dar stau aici în Numele Domnului Isus ca să vă spun ce este adevărat. Ţineţi minte cuvintele mele şi vedeţi dacă nu se vor împlini. Voi încercaţi să sclipiţi, dar opriţi-vă din aceasta şi luminaţi!

Deci, bogata epocă Laodicea a făcut la fel ca tânărul bogat, pentru că preţul a fost prea mare. El n-a putut accepta ceea ce-¡ cerea Cuvântul Domnului să facă, şi a preferat să continue în stilul de viaţă al vremii lui pentru că avea mulţi bani şi putea intra în anumite cercuri de oameni ca să-şi trăiască viaţa.

Cam aşa am ajuns şi noi. Putem fi o organizaţie la fel ca toate celelalte, dar cincizecimea nu este o organizaţie, ci o trezire. Putem fi una, alta sau cealaltă, fiindcă suntem exact la fel ca ceilalţi. Aveţi mai mulţi membri, dar după cei îi aveţi, ce faceţi cu ei? Înţelegeţi? Nu procedaţi aşa pentru că este greşit. Ştiţi ce faceţi voi? Aceeaşi greşeală nesăbuită pe care a făcut-o tânărul bogat. Înţelegeţi? Aşa este. Ei L-au respins din cauza iubirii pentru lume.

Haideți să ne uităm cu băgare de seamă la acești oameni din trecut și la ceea ce au făcut ei, apoi să privim spre ceea ce suntem noi astăzi. Aşa cum v-am mai spus, cineva m-a întrebat: „Tu eşti predicator. Ce cauţi alături de oamenii de afaceri?” I-am răspuns că închei asigurări pentru Viața veșnică. Aşa este. Tânărul acesta a văzut ceva deosebit în Isus, și a știut că El avea Viața veșnică, așa că în loc să meargă la învățătorul lui, a venit la acest Om pe care-L văzuse că este Cuvântul lui Dumnezeu legitimat pe deplin. Dumnezeu şi Hristos erau Unul şi Acelaşi, pentru că Hristos a spus: Nu eu fac lucrările acestea pe care le vedeţi, ci Tatăl Meu.”

Într-una din serile trecute am predicat la Adunările Centrale sau Prima Adunare, despre felul în care S-a manifestat natura lui Dumnezeu în Hristos. Vedeți, restul creațiunii a căzut, de aceea El nu a putut alege un proroc, pentru că și acela era născut prin dorință sexuală și era căzut. Dar în dragostea Sa, Dumnezeu a creat un Om fără păcat. De aceea Omul acesta, acest trup care S-a numit Fiul, Îl întruchipa atât de perfect pe Tatăl, încât era Cuvântul. Ioan explică lucrul acesta în capitolul 1 din Evanghelia sa: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup.” Vedeţi, El a creat o cale…

Cuvântul lui Dumnezeu venea la proroci, dar Isus era diferit de ei. El era Cuvântul. Înţelegeţi? Prorocul spunea numai cuvintele pe care i le dădea Domnul, dar Isus era Cuvântul însuși, de aceea prin El putea curge tot Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, El putea să creeze, putea să oprească vântul și valurile, putea face orice, pentru că era Dumnezeu.

Acum, Dumnezeu încearcă să găsească o biserică în care să-Și poată reflecta Cuvântul pentru a-L legitima. Vedeți voi, Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său ca să-L legitimeze. Dar cum L-ar putea legitima dacă noi nu-L acceptăm ca Adevăr? Înţelegeţi?

Deci, acești preoți farisei, saduchei, irodieni sau de care erau, credeau că aveau dreptate în felul lor de gândire, iar acum am ajuns în aceeași situație. Înţelegeţi? Fiecare face cum crede, ca pe timpul judecătorilor. Ei bine, atunci trebuie să existe undeva un Absolut, iar acel Absolut este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că El este Cuvântul.

Vedem deci, că ei iubeau aceste lucruri mai mult decât Îl iubeau pe Dumnezeu. Biblia spunea că vor face aceasta, iar astăzi este la fel. Dacă un proroc spune un anumit lucru și acela se împlinește, atunci trebuie să ne dăm seama că greșim și trebuie să vedem unde este nevoie să ne schimbăm calea. Cartea Apocalipsei ne arată în capitolul 3 că aceste lucruri se vor împlini în epoca aceasta, și iată-le!

Dacă am avea timp, am putea sta multă vreme la subiectul acesta, dar trebuie să ne grăbim fiindcă trebuia să fiu plecat de acum o oră. Priviţi, Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu.

Haideți să-i vedem pe câțiva care au încheiat asigurarea Vieții veșnice, și să vedem ce i-a costat pe acești deținători ai Cuvântului veșnic.

Cineva zice: „Frate Branham, ai spus Cuvântul veșnic.”

Da, domnilor. Ceva ce este veșnic nu are nici început, nici sfârșit. Cuvântul este un gând exprimat; este gândul lui Dumnezeu de dinainte să existe lumea, o stea, luna sau orice altceva. Dumnezeu avea deja gândul cu privire la ceea ce urma să facă, iar când a exprimat acel gând, când a vorbit Cuvântul, a devenit veșnic, pentru că El nu poate produce decât ceva veșnic. Singurul mod prin care putem primi Viața veșnică, este să ne descotorosim de această viață stricată și să intrăm în Dumnezeu, în Zoe, să fie Cuvântul în voi. Atunci Cuvântul va trece prin voi şi Se va manifesta. Lucrul acesta l-a văzut tânărul bogat: că Isus stătea acolo și Se manifesta prin Scriptură.

De astfel, El a spus clar: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți. Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți Viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 10.37;5.39). Dar ei erau atât de plini de crezuri, cum suntem şi noi astăzi, încât nu au putut să înţeleagă.

Priviţi! Noe a fost chemat prin Cuvântul lui Dumnezeu și a investit în Dumnezeu, în Cuvântul făgăduinţei Lui. El avea o țintă, și indiferent cât de imposibilă părea situația sau oricât se împotrivea restul lumii necredincioase, Noe a făcut acea Investiție. El a investit în Dumnezeu chiar dacă era contrar științei și a rămas multă vreme în așteptare. Cu voia Domnului, duminică după-amiază aș vrea să predic despre „Numărătoarea inversă,” ca să vedem unde ne aflăm.

Observați deci, că totul era contrar credinței religioase și a cercetărilor științifice a acelor zile, care spuneau că nu există ploaie în cer. Nu plouase niciodată, dar Noe a trebuit să ia atitudine și să facă acea Investiție. El a făcut lucrul acesta prin făgăduinţa Domnului. Satan l-a încercat prin orice metodă posibilă, dar Noe a ținut de Investiția lui, iar la sfârșit s-a dovedit că a meritat pentru că i-a salvat viața.

Oamenilor de afaceri, ce investiţie mai bună decât aceasta am putea face acum, în timpul sfârşitului? Chiar dacă avem ştiinţa lângă noi şi ea ne spune ce este corect, se apropie să bată miezul nopţii. Cu ce ne pot ajuta toate aceste lucruri mari ale noastre? Ce pot face pentru noi aceste denominaţiuni mari, cu milioane de membri, şi astfel de lucruri, când Viaţa veşnică este undeva departe? Noi avem șansa aceasta, suntem invitați să-L primim pe acest Hristos, astfel încât Dumnezeu să te așeze în așa fel în Cuvântul Său, încât atunci când vorbești despre ce va fi, să se întâmple întotdeauna întocmai. Nu dă greș niciodată, nu poate greși.

Voi spuneți: „Am văzut oameni care au încercat lucrul acesta.”

Da, știu. Și ați văzut că au dat greș pentru că erau doar niște imitatori. Dar când vedeţi ceva original, nu poate da greş, pentru că acolo este Dumnezeu. Dumnezeu aşează aceste lucruri ca un exemplu pe care să-l vadă şi ceilalţi. Cum se face acest lucru, prin post? Este foarte bine. Prin seri de rugăciune? Şi aceasta este foarte bine, dar lucrul acesta se face prin ascultarea de Cuvânt. Înţelegeţi? Bine. Deci, a meritat, pentru că i-a salvat viaţa.

Să privim spre o altă Investiție făcută de un om care se numea Daniel. Mergând la biserică, el și-a dat seama că se află printre oameni lumești, și a știut că totul se va întoarce spre lume. Același lucru îl vedem acum, când penticostalii s-au amestecat cu lumea.

Mă gândeam la fratele Glover, care stă acolo. Cred că el face parte din adunarea Foursquare. Într-o zi stăteam de vorbă cu fratele Shakarian și cu fratele Rolf McPherson. Mersesem într-o adunare care fusese asociată unei organizații a ploii târzii sau așa ceva. Unul dintre învățătorii de acolo mi-a reproșat că mai întâi am mers la Templu și m-a avertizat să stau departe de locul acela, dar eu i-am zis:

Îmi amintesc că luteranii au fost ploaia târzie pentru catolici că Wesley a fost ploaia târzie pentru Luther; penticostalii au fost ploaia târzie pentru Wesley, iar doamna McPherson a fost ploaia târzie pentru penticostali. Toate au fost ploi târzii. Copiii sunt flămânzi. Dacă nu găsesc hrană, vor mânca din coșul cu gunoi, dar Domnul le va da hrana, dacă ei sunt pregătiți s-o primească.

Doamna McPherson, acea doamnă deosebită, s-a ridicat și a spus: „Așa este, frate Branham.” Ea vine dintr-un mediu penticostal sănătos, Eu i-am spus lui Rolf: „Templul s-a îndepărtat de cele spuse de doamna McPherson. Au ajuns să facă doctori în teologie şi în drept, şi acum au terenuri de un milion de dolari şi nu au ce să facă cu ele. Ceea ce le trebuie de fapt, este o întoarcere la principiile și sinceritatea Evangheliei, la trăirea penticostală care Îl aduce pe Hristos în viața oamenilor. Dar noi ne îndepărtăm de lucrurile acestea.

Tânărul bogat știa că Isus avea acel lucru, așa că l-a întrebat: „Cum să fac să-l dobândesc și eu?” Isus i-a spus ce trebuia să facă, dar preţul a fost prea mare. Acelaşi lucru îl fac cei din Foursquare, din Adunarea Domnului, de la unitarieni şi aşa mai departe. Prețul este prea mare. O, dacă ne-am putea întoarce la sinceritatea Cuvântului! Credeți-L, ca să Se poată legitima Dumnezeu!

Voi ziceţi: „Chiar se va legitima?”

Sigur că da. Viaţa ta va lumina mai mult decât poate s-o facă o mărturie rostită. Viaţa ta va vorbi atât de tare încât mărturia ta nici nu se va auzi. Acolo este sinceritatea și sfințenia. Cinci oameni umpluți cu Duhul Sfânt și predați Domnului cu o viață sinceră, ar face în Phoenix o treabă mai bună decât toți membrii pe care-i avem, laolaltă, pentru că Domnul va lucra acolo prin Cuvântul Său, și va arăta că Acela este Adevărul. Fără să-ți dai seama, lucrurile se vor pune în așa fel în mișcare, încât nu le mai poți ține în frâu.

Ștefan a fost tot ce trebuia în fața Sinedriului, a consiliului din dimineața aceea. El putea sta acolo drept, purtând în inimă adevărul despre ceea ce știa. Biblia spune că faţa lui strălucea ca a unui înger. Vedeţi, el ştia despre ce vorbeşte. Cuvântul era cu el, așa că le vorbea despre generațiile anterioare și le explica toate acele lucruri, zicându-le: „Oameni tari la cerbice,netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi.” (Fapte 7.51). Vedeţi? Omul acela ştia despre ce vorbeşte. A adus acolo Scriptura, iar lucrul acesta l-a costat viața. El a fost sincer, pentru că știa în Cine crede, iar Dumnezeu l-a legitimat. Astfel, în timp ce ei aruncau cu pietre în bietul tânăr, el s-a ridicat și a zis: „Văd cerurile deschise, și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” (Fapte 7.56). Nemernicii aceia îl împroșcau cu pietre, dar eu cred că nu a simțit nimic din tot ce făceau ei. Dumnezeu îl mișca încet în leagănul păcii, până când a adormit și s-a dus la Domnul. El știa, și Dumnezeu l-a legitimat. Chiar și în clipa morții L-a văzut pe Isus stând la dreapta.

Daniel știa că biserica urma să devină lumească, ceea ce s-a și întâmplat. Dar El încheiase cu Dumnezeu Legământul Vieții veșnice, și s-a hotărât în inima lui să nu strice niciodată această Investiție. Amin. Oamenilor de afaceri, dacă ați putea avea această atitudine, dacă ați lucra având scopul acesta, ținta aceasta, de a nu întina niciodată Investiția pe care ați făcut-o în Hristos, cu lucrurile lumii și sclipirea lor!

Cine este atrasă de lucrurile care sclipesc şi strălucesc? Maimuţa. Aşa este. Maimuţele sunt atrase întotdeauna de lucrurile strălucitoare. Aşa este. Dacă ar putea, diavolul ar face din noi niște maimuțe. Oricum, prin sistemul educațional și prin toate lucrurile de astăzi, el încearcă să vă facă să credeți că vă trageți dintr-o maimuță, dar nu este adevărat.

Daniel a decis să nu se întineze cu lumea, şi să respecte Legea pe care o lăsase Dumnezeu, poruncile Lui. De ce nu puteţi face şi voi, femeilor şi bărbaţilor, la fel ca el? Dacă Marilyn Monroe s-a tuns bob, iar soția unui predicator s-a luat după ea, vi se pare că aveți dreptul să faceți și voi la fel. Aceasta nu este o scuză în faţa Cuvântului lui Dumnezeu. Iar voi, predicatorilor, vă lăsați soțiile să vă conducă. Ce ruşine! Ce fel de bărbaţi sunteţi voi? Dacă un slujitor al lui Hristos nu poate să-și țină în rânduială propria casă, cum va ține în rânduială casa lui Dumnezeu?

Voi ziceți: „Frate Branham, acestea sunt lucruri minore…”

Bine, dar haideți să îndreptăm mai întâi lucrurile minore, și apoi vom trece la cele mari. Înţelegeţi? Abia atunci vom vorbi despre Duhul Sfânt și despre cum poți primi daruri divine.

Pentru că am făcut aceasta, mi s-a spus: „Tu îi cerți tot timpul pe bărbați, ba pentru că își lasă soțiile să facă nu știu ce, ba pentru că le lasă să poarte pantaloni scurți, ba pentru că umblă pe străzi cu rochii provocatoare!” Foarte rar se vorbeşte despre aceste lucruri de la amvon. Oamenilor li se pare că ceea ce fac este ceva normal, dar este nevoie de un om al lui Dumnezeu, de cineva care să se ridice şi să condamne aceste lucruri. Ei zic: „Mai bine le-ai învăţa pe femei cum să primească darurile Duhului Sfânt. Învaţă-le ceva măreţ!”

Un bărbat renumit şi-a pus chiar mâinile peste mine şi a zis: „O să mă rog pentru tine. Opreşte-te şi nu mai spune aceste lucruri, fiindcă Dumnezeu te-a chemat să te rogi pentru bolnavi.”

Dacă Dumnezeu trimite un om, îl trimite cu toată Evanghelia,” i-am răspuns eu.

Aceste lucruri îți vor strica lucrarea.”

Orice lucrare stricată de Cuvânt, merită să fie stricată.” Aşa este. Cu siguranță.

Dar oamenii te vor respinge din cauza aceasta.”

Eu nu am emisiuni radio și TV pe care să le promovez, și sunt liber în Hristos. Propovăduiesc ceea ce-mi dă El şi nu am nevoie de colecte. Nu am nevoie decât de harul lui Dumnezeu ca să stau drept și să spun Adevărul, fără să fac vreun compromis cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu răstălmăcesc, ci aduc totul clar, ca să nu-i fac pe oameni să devină de două ori mai răi decât înainte. Eu le spun adevărul, astfel ca la capătul drumului meu să pot spune că nu am pe mâini sângele nici unui om. Aceasta este dorinţa mea. Nu am pregetat să vă aduc tot planul lui Dumnezeu. Dar cum să-i pot învăța pe oameni Algebra, când ei nu știu încă Abecedarul?”

Dar oamenii spun că eşti un profet, un văzător.”

Eu n-am spus niciodată aceasta.”

Dar ei așa spun, iar tu trebuie să-i înveți lucruri adânci.”

Cum să-i învăț lucruri adânci când ei nu vor să le învețe pe cele de bază? Abecedarul este: „Crede-L întotdeauna pe Hristos!”

Așa este. Dar ei nu vor să facă lucrul acesta. Atunci cum să-i înveți despre rădăcina pătrată, despre unități de măsură și așa mai departe, matematica adevărară a lui Dumnezeu? Cum faci să ai vedenii? Cum se întâmplă aceste lucruri? Oh!

Tu nu vrei să renunți la anumite lucruri care ție și micului tău grup denominațional vi se par neînsemnate, și încerci să obții lucruri strălucitoare. „Dar dacă încerc să mă apropii de Cuvânt, prezbiterul sau episcopul mă vor da afară din biserică.” Păi dacă vii la Dumnezeu, vei fi dat afară oricum. Atunci ce mai contează? Mai bine să fiu dat afară… Știi, atunci când ești dat afară de undeva, ești primit în altă parte. Asta-i tot. Înţelegeţi?

Sunt trei lucruri. Dumnezeu lucrează întotdeauna prin trei mărturii. Noi știm că desăvârșirea este în trei. Amintiţi-vă că în zilele lui Noe, ei au intrat în arcă, iar în zilele Sodomei au fugit din cetate. Isus a vorbit despre aceste două momente. Au intrat în arcă în zilele lui Noe, au ieşit afară din Sodoma, iar acum este timpul plecării în sus. Aceasta este ordinea: înăuntru, afară și în sus. Înțelegeți? De aceasta avem noi nevoie acum: de plecarea în sus. Trebuie să ne ridicăm deasupra acestor lucruri lumești care ne leagă. Daniel era hotărât să nu se întineze și a ținut Cuvântul așa că acesta curgea prin el. Ce s-a întâmplat? El a trimis un înger care i-a apărat viața și nu a lăsat să i se întâmple nimic rău.

Și tinerii evrei erau hotărâți, așa că au zis: „Toți se închină când aud sunetul cimpoiului și al celorlalte instrumente. La strigarea episcopului toţi bat din picioare şi sar în sus, dar noi nu vom face aşa ceva. Treaba voastră dacă faceți acest lucru. În ce ne privește, puteți să ne ardeți în cuptor, să ne dați afară, să faceți una sau alta, dar noi tot nu ne vom închina chipului pe care l-ați făcut.” Ei n-aveau de gând să-şi întineze investiţia. Aleseseră Cuvântul și intenționau să rămână pe El, ceea ce le-a salvat viețile, fiindcă acolo a venit al patrulea Om. Ceea ce ne trebuie nouă în dimineaţa aceasta, este ca acel al patrulea Om să vină în mijlocul nostru.

Petru nu era decât un simplu pescar care trăia din pescuit, dar ştiţi ceva? El a văzut ceva în Isus Hristos. Tatăl lui, Iona, fusese un om deosebit şi trăise tot din pescuit. Înainte de a încheia, vreau să dramatizez puţin o scenă. Este unsprezece și zece minute, iar dacă mai aveți puțină răbdare, voi încheia până la unsprezece și jumătate.

Bătrânul Iona, cu părul încărunțit după atâtea zile de pescuit din care își câștigase existența, i-a luat la un moment dat pe Petru și pe Andrei cu sine și le-a zis: „Fiule Simon, ascultă-mă! Eu mi-am dorit întotdeauna să-L văd pe Mesia și am crezut mereu că va veni pentru că așa ni s-a promis, dar, fiule, înainte ca să vină Cel adevărat, se vor ridica mulți fățarnici. Pe adevăratul Mesia Îl vei recunoaşte prin faptul că va fi exact cum scrie Scriptura. Toți vor fi împotriva Lui, înțelegi? Dar El va dovedi Cine este, pentru că noi suntem iudei şi am învăţat că trebuie să credem ce au spus prorocii. Domnul Dumnezeu ne-a spus: „Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.” (Numeri 12.6). Dacă acea vedenie se împlineşte, ştim că omul acela este un proroc. Moise ne-a spus că şi Mesia al nostru va fi un proroc. Tu veghează! Este adevărat că n-am mai avut nici un proroc de sute de ani, dar tu să fii atent!”

După moartea bătrânului lor tată, Andrei a auzit cum un om vestea venirea lui Mesia, iar după un timp, a și apărut acest Mesia. Ioan, care Îl vestise, a văzut semnul lui Dumnezeu coborând peste El: IaHVeH Dumnezeu,în forma unui porumbel și vorbind cu glas omenesc, a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3.17). Înţelegeţi? „În El Îmi găsesc plăcerea să locuiesc. El Mă ascultă şi face numai ce trebuie să facă, numai ce am spus Eu că va face.”

Andrei era acolo, a văzut lucrul acela și L-a întrebat: „Învățătorule, unde locuiești?” El i-a răspuns: „Vino și vezi!” (Ioan 1.38-39). Apoi s-a dus și i-a spus și fratelui său, deoarece după ce a stat toată noaptea cu El, era convins că Acela era Mesia. Astfel, a doua zi dimineața, s-a dus la fratele său și i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia.” (Ioan 1.41), și l-a adus la Isus.

Îmi pot închipui că Simon a spus: „Stai puţin! Eu sunt un negustor de peşte, sunt fariseu, la fel ca tatăl nostru. Aparțin aceleași biserici ca el și am auzit o mulțime de lucruri despre Mesia.”

Bine, Simon, dar nu-ți mai amintești învățătura Cuvântului nostru? Știu că ai văzut toate acele lucruri, dar tata ne-a spus dinainte că mai întâi vor veni toate aceste lucruri pompoase, dar nu vor fi ceea ce trebuie. Despre El a spus că va fi un Om al Bibliei şi va sta lângă Cuvânt, pentru că El va fi Cuvântul.” Vedeţi? Ei nu puteau înţelege acele lucruri.

Atunci Simon s-a ridicat și a spus: „Păi, cred că ar fi bine să vin și să văd despre ce este vorba.” Şi de îndată ce a intrat în prezenţa lui Isus… Petru renunţase la o zi de câştig din meseria lui de pescar, fiindcă era un om de afaceri. Înţelegeţi? Astfel, a venit la acea întâlnire, iar când l-a văzut Isus, i-a zis: „Numele tău este Simon şi eşti fiul lui Iona.” Când a auzit aceasta, Petru a semnat o poliţă. Înţelegeţi? A făcut chiar atunci o Investiţie. El ştia nu numai Cine era Acela, ci ştia şi că tatăl lor le spusese întocmai ce se va întâmpla şi a văzut Cuvântul legitimat. Tânărul bogat a venit

să vadă același lucru, dar spre deosebire de el, Petru a fost gata să-și vândă afacerea și statutul de membru al bisericii, pentru a face acea Investiție. Întâlnirea cu Isus avusese un efect puternic asupra lui.

Cât despre Natanael, el locuia într-o dumbravă ca cea pe care o aveți aici, în Phoenix. Într-o zi, în timp ce stătea acolo şi citea Biblia, a venit Filip la el şi i-a zis:

L-am găsit pe Cel despre care a vorbit Moise, pe Mesia.”

Nu se poate,” a răspuns Natanael.

Ba da, şi este Isus din Nazaret, Fiul lui Iosif.”

Oare poate ieşi ceva bun dintr-un asemenea loc? Cum, ziceai că Îl cheamă?”

Isus din Nazaret.”

Dintre toţi bătrânii noştri, niciunul n-a spus nimic cu privire la El. Nu apare că ar fi absolvit vreunul din seminariile noastre.”

Ştiaţi că dintre toți prorocii din Biblie, nu se știe de niciunul de unde a venit? Nu știm nimic despre trecutul lor, ci doar intrau în scenă, după care ieșeau. Nu erau oameni cu școală. Ei veneau să-i adune pe oamenii care se îndepărtaseră, să-i aducă din nou la Cuvânt. Înțelegeți? De unde a venit Moise? Din părinți umili. Știm cine erau părinții lui, dar nu știm nimic despre trecutul lor. Despre Ilie nu știm nici măcar cine erau mama și tatăl lui. El a apărut pur și simplu în scenă, la fel ca Obadia și ceilalți. La fel s-a întâmplat cu Amos, despre care am vorbit cu câteva seri în urmă. Nimeni nu știe de unde a apărut, doar că era păstor. El a intrat în scenă pur și simplu, iar când și-a încheiat slujba, Domnul i-a trimis, la fel ca lui Ilie, un car de foc care l-a ridicat la cer. Înţelegeţi?

Noi nu ştim de unde vin oamenii aceştia. Nu au făcut şcoli şi nu au avut un trecut. Ei au fost ridicaţi şi trimişi de Dumnezeu ca să le redea oamenilor, Cuvântul Său. Nu au avut niciodată legături cu vreo denominațiune și n-au venit să spună: „Trebuie să faceți cutare lucru, pentru că altfel veți fi dați afară.”

Uitați-vă la marele proroc Ioan Botezătorul care, deși venea pe linia preoților, nu a mers la școlile pe care le urmase tatăl său. Putea să-i zică oricine: „Îl ştii pe dr. Jones? Este un om extraordinar, aşa că ai putea spune că el este Mesia.” Nu-l puteai convinge cu aşa ceva, cu asemenea oameni.

El a plecat în pustie, pentru că slujba lui era foarte importantă, și a rămas acolo până când i-a vorbit Domnul și a știut Cine trebuie să fie Acela. Astfel, când L-a văzut venind, Ioan a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” (Ioan 1.29).Ceilalţi nu vedeau nimic, dar el văzuse.

Natanael era destul de surprins, dar, pe drum, Filip i-a povestit despre ce-i spusese Isus lui Petru şi i-a zis: „Noi studiem Scriptura, şi ştim că Mesia va fi un proroc.” Si iată că atunci când au intrat în adunare, Isus l-a privit și i-a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug.”

Surprins, Natanael L-a întrebat: „Rabi, de unde mă cunoşti?”

Te-am văzut înainte să te cheme Filip, când stăteai sub smochin.” Cu ce ochi îl văzuse?

Chiar atunci, Natanael a făcut o Investiție. Ce a făcut? El și-a mărturisit imediat nevrednicia în fața acestui Învățător și Preot, a căzut în genunchi și a zis: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel.” (Ioan 1.47-49). Mulți dintre oamenii de seamă ai acelui timp stăteau neclintiți pe dogmele lor și ziceau: „Omul acesta este Beelzebul!”, iar Isus le-a spus că aceasta este o hulă, pentru că Îl numeau pe Duhul lui Dumnezeu un lucru al Satanei. Înţelegeţi? Sigur că da.

Dar micuţa femeie de la fântână? Şi ea făcuse o investiţie şi fusese prinsă de toate acele lucruri imorale. Biserica o adusese într-o asemenea stare încât nu mai știa unde se află, așa că ajunsese să se prostitueze. Dar inima ei simplă și umilă… Acesta este un cuvânt important, şi vreau să-l primiţi cum trebuie. Ea fusese hotărâtă să aibă Viaţa veşnică, fiindcă este scris: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine.” (Ioan 6.37). Ea venise după apă, și a găsit-o, dar nu în fântâna săpată de Iacov. Vedeţi? „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.44). „Pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” (Romani 8.30).

Fiţi atenţi! Când Cuvântul, Semnul, Cuvântul, legitimarea duhovnicească, au apărut în mijlocul acelor preoți și învățători, ei au zis: „Omul acesta are drac.” Dar ce s-a întâmplat când S-a arătat acelei prostituate? A apărut scânteia de Viaţă. Rabinii au spus: „Omul acesta lucrează prin telepatie, este un vrăjitor.” Dar femeia a fost atinsă în starea în care se afla. Și vă întreb: „Dacă a putut avertiza o prostituată ca aceea, ce reacție ar trebui să aibă biserica penticostală, care susține că are Duhul Sfânt? Înţelegeţi ce vreau să spun? Ce ar trebui să se întâmple cu noi? Nădăjduiesc că mă înțelegeți.

Micuţa femeie nu a zis: „Tu eşti Beelzebul,” ci: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi știm că trebuie să vină Unul. N-am mai avut nici un proroc de sute de ani, dar ştim că Mesia va fi un proroc şi El ne va spune toate aceste lucruri.”

Şi Isus i-a răspuns: „Eu sunt Acela.”

Ea știa că nici un om nu putea să spună așa ceva fără să fie sincer, pentru că El avea Cuvântul. Cuvântul era cu El, pentru că Cuvântul vine la proroc. El avea adevărata interpretare a Cuvântului, pentru că El era Cuvântul. De îndată ce femeia a înţeles acest lucru, a fost interesată să încheie acea Poliţă. A vrut să facă investiţia pe loc. Voia acea apă ca să nu mai vină la fântână să scoată. De îndată ce a văzut apa, inima ei a început să ardă, și a alergat în cetate strigând: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este Acesta Mesia care trebuia să vină?” Şi Biblia spune că oamenii din cetate au crezut în Isus pentru ceea ce le spusese femeia aceea. Mărturia ei a dat peste cap un oraş întreg. El nu a trebuit să facă nici o minune, deoarece știa că urma să vină Filip după El… Aşa cum nici Ioan nu a făcut nici o minune, deoarece aceasta era partea lui Isus care venea după el. Aflăm deci, că ei au încheiat această Poliță, că au făcut această Investiție.

Aş vrea să mai iau un caz sau două, dacă îmi mai acordaţi câteva minute. Nicodim a recunoscut adevărul. Noi știm că el a venit noaptea să facă acea Investiție, și a văzut că banca era deschisă. Ea este deschisă tot timpul. El s-a gândit: „Păi, Banca este deschisă toată ziua pentru afaceri, dar eu voi merge noaptea.” Şi iată că a găsit-o deschisă și pregătită, așa că a zis: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2). Vedeți, Nicodim a recunoscut că întreaga lume religioasă știa despre El, dar, asemenea tânărului bogat, n-au putut pune deoparte prejudecățile, orgoliul, popularitatea, prestigiul, standardele sociale, n-au vrut să renunțe la lume.

Tot aşa, nici naţiunea aceasta nu vrea un om duhovnicesc care s-o corecteze. De aceea ne roade comunismul ca un vierme. Nu le trebuie un om al lui Dumnezeu, ci aleg numai oameni care-i lasă să trăiască aşa cum vor. Este uşor să vorbim noi, americanii, noi creştinii, dar când se ajunge la fapte…

Haideți să le spunem lucrurilor pe nume o dată pentru totdeauna. Voi, membrii bisericii, vreți același lucru. Astfel, voi, femeile, vreți un predicator care să nu vă mustre pentru felul cum trăiți și cum vă îmbrăcați, cineva care să vă bată pe spate și care să vă spună că puteți face și asta și cealaltă, că puteți să trăiți și să vă purtați în felul lumii, și în același timp să rămâneți în Biserica lui Hristos. Voi vreți acele lucruri și ați vota oricând să dați afară un om evlavios ca să puneți în locul lui unul din aceștia. Este dorinţa voastră. Este duhul acestei națiuni, duhul zilelor din urmă. Voi vreți să puneți o mărturie, vreți să rămâneți în adunare și spuneți: „Eu sunt penticostal, sau metodist, sau baptist,” dar în același timp vreți să vă trăiți viața așa cum vă place.

În zilele Izabelei, ţara era la fel ca acum, dar Dumnezeu le-a trimis un păstor. Ilie era păstorul ei. Izabela n-ar fi recunoscut în ruptul capului aceasta, dar aşa era. Sigur că da. Dumnezeu poate să ridice şi din pietrele aceasta copii ai lui Avraam. El nu are nevoie să vină prin grupul tău sau prin vreun alt grup, pentru că este Dumnezeu şi face orice vrea. Un singur lucru nu poate să-l facă Dumnezeu, și anume: să-Și tăgăduiască propriul Cuvânt.

Așadar, Nicodim a venit și a vrut să facă o investiție, fiindcă a găsit exact ceea ce căuta. A fost sincer şi a găsit acel lucru. Trebuie să ne grăbim.

În Luca 24.49 găsim un grup de oameni care au făcut o Investiţie, iar Isus le-a spus: „Iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui; dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.” Vedeţi? Le-a trimis arvuna pentru Investiţia pe care o făcuseră. Cum de a luat numai acel grup? De ce numai acel grup mic? În zilele când făcea vindecări şi Îşi arăta calităţile de Mântuitor, toată lumea spunea: „O, mare Învăţător, vino în biserica noastră. Ţine o adunare aici, Învăţătorule! Te vrem aici; vrem să vii la noi.” O mare mulţime începuse să-L urmeze, dar într-o zi, Dumnezeu ¡-a schimbat slujba, dintr-una de vindecare în una de învăţare a Cuvântului. Sunt sigur că puteţi citi printre rânduri. Nu sunteţi atât de orbi, iar dacă sunteţi, atunci puteţi lua un creion şi să scoateţi ochii aceia. Un creion cu care să scrieţi Cuvântul lui Dumnezeu. Dar fiţi atenţi! Atunci când Dumnezeu ¡-a schimbat slujba, El a continuat să facă minuni, dar nu în acelaşi fel. A început să le spună în faţă adevărul biblic, iar când s-a întâmplat aceasta, mulţimea L-a părăsit spunând: „Vorbirea aceasta este prea de tot.” (Ioan 6.60). Ce s-a întâmplat?

Cei şaptezeci care au fost trimişi de El şi care L-au urmat până atunci, L-au părăsit ca ceilalţi, spunând: „Cine poate înţelege vorbirea aceasta? Lucrul acesta contrazice tot ce am învăţat până acum.” Atunci El S-a întors spre cei doisprezece şi ¡-a întrebat: „Voi nu vă duceţi?”

Atunci Petru a spus lucrul acela minunat: „Doamne, unde să ne ducem? Cine ne poate spune ceva mai bun?” (Ioan 6.67-68). O, Doamne, ai milă! Unde poţi găsi un crez mai bun decât Cuvântul lui Dumnezeu? Unde poţi găsi o dragoste mai desăvârşită decât dragostea lui Isus Hristos? Ce te poate face să simţi o mulţumire mai adâncă decât cea pe care o dă Isus Hristos? Ceea ce vă determină să faceţ¡ aceste lucruri este goliciunea voastră. O femeie care îşi albăstreşte ochii, care îşi taie părul şi îşi vopseşte unghiile, un bărbat care o lasă pe soţia lui şi pe copii să facă ce vor, arată că undeva este un gol care trebuie umplut cu putere, un loc gol în care trebuie să vină Isus. Acel loc mărturiseşte despre propria-¡ existenţă.

Un om care doar aduce prozeliţi, care mută oamenii dintr-un loc în altul, arată că în el este un gol. El lucrează pentru o organizaţie, nu pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Indiferent unde ajung oamenii, câtă vreme sunt născuţi din Duhul lui Dumnezeu, vor trăi o viaţă creştină., iar atunci când există un gol, lucrările lor mărturisesc despre El.

Observaţi că ei s-au suit acolo pentru a fi remuneraţi, şi Dumnezeu le-a plătit pentru investiţia pe care o făcuseră. Le-a dat chiar mai mult. Dacă acest grup penticostal vrea mai mult, atunci trăiţ¡ cu trebuie şi faceţi ce trebuie. Dumnezeu are cu ce să vă plătească, fiindcă Banca Lui este deschisă zi şi noapte. Dar să nu ziceţi: „Voi merge şi eu odată acolo.” Când s-au dus acolo, ei nu au zis: „Ştiţi ceva? Stăm aici de două zile. Dacă Domnul avea de gând să facă ceva, ar fi făcut deja…” Sau: „Stau aici, la altar de douăzeci de minute. Dacă Domnul ar fi vrut să-mi dea Duhul Sfânt, mi L-ar fi dat acum.”

Acestea sunt părerile noastre. Aceasta credem noi. Nouă ne place să fim ca nişte copii care să joace când li se cântă, dar stau şi mă întreb…

Ce s-ar fi întâmplat dacă după opt sau nouă zile, Matei s-ar fi ridicat şi ¡-ar fi spus lui Simon: „Ştii ceva? Isus ne-a spus să aşteptăm aici. Fundamental, noi am făcut ceea ce trebuie, am aşteptat, şi cred că am primit deja acel lucru, ni s-a dat. Hai să ne apucăm de treabă. Tu îţi faci o grupare după numele tău, eu după al meu, şi tot aşa, şi pornim chiar acum să propovăduim Evanghelia!”? Nu, nu! Cu Scriptura nu merge aşa.

Isaia a spus: „Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.

Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia, Domnul.

El îi zicea: „Iată, odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă.” (Isaia 28.10-12).

Ei ştiau că Ioel promisese că în zilele din urmă… Ioel 2.28-30: „Voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor avea vise, şi tinerii voştri vor avea vedenii.

Chiar şi peste robi şi roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea. Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum.” Oh, vedeţi? Ei au aşteptat până când a venit legitimarea biblică. Înţelegeţi? Ei au vândut tot şi au făcut o investiţie, iar acum îşi doreau acea remunerare, acea răsplată.

În ziua de astăzi, în loc să facem ca ei, noi vindem tot ca să fim membri undeva. Vă apucaţi să-¡ aduceţi, să fie mai mulţi ca metodiştii sau ca baptiştii. Să depăşească numărul unitarienilor, şi unitarienii să depăşească numărul trinitarienilor, sau al nu ştiu cui. Înţelegeţi? La aceasta s-a ajuns? Este o mare prostie. Întoarceţi-vă la Dumnezeu şi la Cuvântul Lui legitimat. Amin.

Pavel a fost şi el odată un tânăr bogat, plin de teologie ca şi celălalt tânăr. El era în drum spre Damasc atunci când a văzut o Lumină în faţa sa, un Stâlp de Foc care l-a orbit. Şi din acea Lumină ¡-a vorbit un Glas şi ¡-a zis: „Saule, ţi-ar fi greu să loveşti cu piciorul într-un ţepuş.” Atunci a înţeles că Acela era Isus, acelaşi Dumnezeu al Vechiului Testament. Înţelegeţi? Atunci şi-a dat seama. Până atunci, spusese despre El că este Beelzebul, dar când a văzut acest Stâlp de Foc, a ştiut că nu poate fi decât Stâlpul de Foc despre care învăţase că l-a condus pe Israel. El era chiar acolo.

Pavel a întrebat: „Cine eşti Tu, Doamne?” El şi-a dat seama că era Domnul, pentru că văzuse Stâlpul de Foc.

Şi Glasul ¡-a răspuns: „Eu sunt Isus.”

Atunci şi Pavel a făcut o Investiţie. Îşi dorea lucrul acesta. Se jucase atâta vreme cu aceste lucruri, dar acum era El însuşi acolo, în faţa lui. El a făcut Investiţia atunci când Dumnezeu S-a legitimat ca fiind Isus. El a făcut cunoscut acest lucru când a spus: „Doamne, ce vrei să fac?”

Dar ce decizie nechibzuită a luat tânărul bogat! Noi, oamenii din ziua de astăzi, spunem că a făcut un lucru îngrozitor, dar el este la fel ca oamenii din epoca aceasta, din epoca Laodicea. Tânărul acela voia popularitate, voia să fie slăvit de oameni; el nu voia nicidecum felul de viaţă pe care îl oferă Dumnezeu oamenilor. Isus Hristos a fost imaginea exprimată a lui Dumnezeu. El a fost ceea ce a proiectat Dumnezeu prin puterea Sa: un trup care S-a numit Fiul, pentru că era bărbat şi ieşise de la Dumnezeu. El a fost atât de supus lui Dumnezeu, încât nu a crezut ca un lucru de apucat faptul că El şi Dumnezeu erau una şi aceeaşi Persoană. Aşa şi erau, pentru că Dumnezeu era Cuvântul, şi El era Cuvântul. „La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu…” Atunci Dumnezeu a putut să ia Cuvântul Său cu totul, fără întrerupere. El a făcut numai ceea ce voia Tatăl. Cuvântul lucra prin El, astfel că El şi Tatăl erau una.

Apoi El a luat păcatele noastre, le-a purtat în acea Viaţă fără prihană şi a murit pentru noi, împotrivitorii, să putem muri faţă de noi înşine şi să ne naştem de sus, iar Cuvântul Lui să poată lucra în noi lucrările lui Dumnezeu.

O, ce lucru nechibzuit, ce greşeală mare a făcut biserica, la fel ca acest tânăr bogat! El şi-a mărit bogăţiile. Da, s-a îmbogăţit precum Laodicea, dar a făcut o greşeală capitală. A devenit mare şi bogat, dar haideţi să mai urmărim câteva minute parcursul acestui tânăr, apoi vă promit că vom încheia. Fiţi atenţi!

El şi-a înmulţit averile. Eu aud tot timpul cum oamenii de afaceri creştini mărturisesc la aceste întâlniri cum le-a dat Domnul propăşire. Uneori, chiar aceasta arată că ai eşuat. Aşa este. Cât de diferit este grupul penticostal faţă de cei din zilele acelea, când oamenii primeau Duhul Sfânt şi renunţau la tot ce aveau pentru a-şi începe slujba. Iar astăzi spune că avem milioane de dolari şi alte lucruri de felul acesta. Aşa este, acesta este adevărul. Şi ne mai numim penticostali!

Eu am mai spus odată lucrul acesta. La una din întâlniri am auzit câţiva bărbaţi aducând mărturie. Erau prezenţi şi fratele Demos şi ceilalţi şi eu le-am spus: „Oameni buni, eu sunt aici în mijlocul vostru fiindcă vă iubesc, şi vreau să vă ajut în orice fel pot, deoarece cred că aţi găsit ceva bun. Sper că mă înţelegeţi. În seara aceasta n-aţi vorbit decât despre câte Cadillac-uri aveţi, şi cât puteţi voi să…” Şi le-am mai zis: „Oamenii aceştia au mai multe Cadillac-uri decât veţi avea voi vreodată, aşa că ar fi mai bine să le vorbiţi despre cum să se lepede de tot ce este lumesc, şi să-şi umple inima cu ceea ce legitimează Dumnezeu. Înţelegeţi?”

Acolo era un frate penticostal care s-ar putea să fie şi astăzi aici. Nu am nimic cu el, dar mulţi dintre oamenii de afaceri aflaţi astăzi aici ştiu că acesta este adevărul. El s-a ridicat şi a spus: „Frate Branham, dar tocmai aceasta a fost greşeala cea mai mare!”

Ce greşeală a făcut Dumnezeu?” l-am întrebat eu.

Păi, oamenii aceia care şi-au vândut tot ce aveau şi au împărţit săracilor, aşa cum ¡-a spus Isus tânărului bogat să facă, au greşit făcând aceasta. În felul acesta, atunci când a început prigoana, nu au avut unde să se ducă.”

Fratele meu, tu eşti penticostal şi susţii că Dumnezeul cel sfânt a greşit? Cuvântul lui Dumnezeu rămâne mereu Acelaşi.”

Dar nu au avut unde să meargă,” a insistat el.

Păi tocmai de aceea ¡-a pus Domnul să facă lucrul acesta. În felul acesta au putut merge din loc în loc şi au predicat Cuvântul, pentru că nu aveau unde să meargă în altă parte.” Vedeţi? Nici n-au ştiut… dar astăzi totul este atât de diferit!

Să considerăm că tânărul bogat care a fost atât de nechibzuit încât a făcut acea greşeală, era un om de afaceri. Vreau să vă întreb ceva, fraţilor: Nu a fost aceea o greşeală îngrozitoare pentru un om de afaceri? Spuneţi-mi, nu a fost o mare greşeală? Ce afacere mai mare ar fi putut să facă, decât să obţină Viaţa veşnică? Câte Cadillac-uri primeşti la capătul drumului? Ce putea să facă Demos Shakarian acum câteva zile, când inima a început să-¡ bată neregulat şi se părea că se duce?

Vă întreb. Gândiţi-vă. Ce însemnătate are apartenenţa voastră la o biserică? Ce importanţă are popularitatea? Cu ce te ajută toate acele lucruri când Îl întâlneşti pe Dumnezeu? Giulgiurile nu au buzunare, iar pe Dumnezeu Îl întâlneşti cu sufletul. Viaţa pe care o trăieşti determină ce se va întâmpla cu acel suflet. Dacă viaţa din tine tăgăduieşte Cuvântul, leapădă-te de ea şi trăieşte o viaţă care să stea pe Cuvânt şi care să-L facă pe Domnul să locuiască în tine. Aşa este.

Ceva este în neregulă, ceva nu le lasă pe femei să se alinieze aşa cum trebuie. Nu contează de câte ori au vorbit în limbi sau de câte ori au făcut nu ştiu ce. Aceasta nu înseamnă nimic. Roadele voastre vorbesc mai tare decât glasul. Înţelegeţi? Aşa este. Duhul Sfânt stă în umilinţă, în smerenie.

Voi ziceţi: „Dar nu sunt obligat să fac lucrul acesta!” Ştiu că nu eşti obligat. O oaie nu este obligată să-şi dea lâna, dar o dă de bunăvoie. În schimb, capra se va împotrivi şi va face scandal. Aşa vă daţi seama unde vă situaţi de fapt, atunci când foarfecele lui Dumnezeu începe să vă tundă. Nu glumesc când spun aceasta, pentru că acesta nu este un loc de spus glume. Acesta este un amvon, este locul unde are loc judecata. Aşadar, o oaie va sta cuminte şi te va lăsa s-o privezi de drepturile ei. Voi sunteţi americane şi spuneţi că vă puteţi tăia părul, vă puteţi îmbăta, vă puteţi tăvăli pe străzi, puteţi fi prostituate… În America puteţi face tot ce vreţi. Puteţi trăi cu un bărbat, sau un bărbat cu o femeie, să-¡ fie soţie după lege, şi apoi să mai aibă patru, cinci, şase, şapte, opt, sau câte doreşte. Unii au chiar cincisprezece sau douăzeci. Care este modelul vostru? Nu trebuie să faceţi aşa ceva!

Voi ziceţi: „Dar sunt cetăţean american şi am drepturi.”

Da, domnule, aşa este, dar dacă eşti o oaie, un miel al lui Dumnezeu, renunţi la drepturile tale; te lepezi de drepturile pe care le ai.

În încheiere gândiţi-vă la aceasta. Tânărul bogat şi-a mărit averile. Da, domnilor. Îl mai urmărim puţin, apoi încheiem. Astfel, vedem că acest tânăr bogat avea atât de multe bogăţii încât probabil avea echivalentul unei flote de Cadillac-uri. Ştiţi cum se zice acum în California: că dacă nu ai trei sau patru Cadillac-uri şi o clădire mare, nu eşti duhovnicesc. Poate aceasta înseamnă „duhovnicesc” în lume. Sărmanii oameni… Eu cunosc misionari care predică Evanghelia şi nu au nici măcar pantofi în picioare.

Acum câteva zile am trecut pe lângă o clădire pe care scria că este viitorul sediu al unei anumite organizaţii, şi m-am gândit: Doamne, dar al meu?”

Şi El mi-a zis: „Uită-te în sus!” Aşa este.

Atunci când cei de la taxe şi impozite mi-au făcut greutăţi în legătură cu cecurile pe care le-au donat oamenii în adunări… Oamenii aceia au luat-o de acum cincisprezece ani, şi m-au pus să plătesc taxe de patruzeci de mii de dolari. A trebuit să găsesc pe cineva să gireze, şi aşa mai departe. Au venit chiar aici ca să-mi spună că trebuie să plătesc patru mii de dolari pe an, sau voi fi trimite în instanţă. „Nu datorez nimic,” am spus eu, „Iată actele care arată taxele mele pe venit.”

Da,” au răspuns ei, „dar atunci când oamenii au semnat cecurile, tu te-ai identificat semnând încă o dată. Înseamnă că sunt ale tale, fiindcă le-ai încasat ca să plăteşti cheltuielile adunărilor.”

Este aceasta dreptate? Nu, nu este. Am fost foarte supărat în privinţa aceasta, dar m-am uitat în Biblie şi am văzut că orice om duhovnicesc a avut de-a face cu guvernul. Conducerea ¡-a asuprit pentru că era scaunul diavolului. Moise, Ieremia, Daniel, toţi prorocii şi chiar Isus Hristos, care a murit prin pedeapsa capitală hotărâtă de guvernanţi. Nu-¡ pot acuza de nimic din punct de vedere moral sau de altceva, şi atunci diavolul se foloseşte de conducători, de guvernanţi.

Da, acest tânăr şi-a înmulţit bogăţiile. Pentru cineva, patruzeci de mii de dolari n-au însemnat nimic, ¡-a plătit pe loc, dar mie îmi trebuie zece ani ca să încasez atâţia bani. O sută de dolari pe săptămână şi patru mii de dolari pe an. Dar aş fi putut să am. Aşa este. Nu vreau să mă laud, dar vreau să vă dau un exemplu, ca să înţelegeţi. Aş fi putut să-¡ am. Dacă aş fi luat banii pe care mi ¡-au dat oamenii, aş fi deja milionar. Aş fi putut să am lanţuri de clădiri şi n-ar mai fi trebuit să închiriez săli, ci aş spune doar: „Haideţi şi instalaţi-vă!” Înţelegeţi? Dar eu am vrut să-L am întotdeauna ca Model pe Isus Hristos. El a putut să creeze peştele şi ar fi putut să creeze şi bani. El a putut să transforme apa în vin şi a putut hrăni mii de oameni cu doi peşti şi câteva pâiniţe. Dar cu toate acestea, nu a avut un loc unde să-şi aşeze capul. El a fost Exemplul nostru. Nu ceva strălucitor, ci ceva care luminează.

În continuare am aflat că acest tânăr a adunat atâtea bogăţii încât nu ¡-au mai ajuns grânarele. Atunci el şi-a zis: „Vezi, dacă L-aş fi urmat pe fanaticul acela, unde aş fi ajuns acum? Dar aşa, iată că trăiesc în strălucire, am tot ce vreau şi femeile roiesc în jurul meu. Mă înţeleg bine cu toţi preoţii şi rabinii, toţi mă bat pe umăr şi spun: „Ne bucurăm să te vedem, frate Jones.” Sper că nu este nici un frate Jones printre noi astăzi.

Toţi îl felicitau şi îi spuneau: „Frate Jones, ne bucurăm să te avem printre noi. Daţi-mi voie să vi-l prezint tuturor pe doctorul Levi Levinski Jones – un nume oarecare -, care stă aici. El este unul dintre sponsorii noştri şi construieşte o biserică pentru noi. El face aceasta şi cealaltă…” Da, desigur.

Aceasta era poziţia lui în biserică. Strălucea ca la Hollywood. Probabil că toate fetele din cor se învârteau în jurul lui şi avea tot ce-şi dorea din plăcerile acestei lumi. Acesta este adevărul. Dar afară era un sărac cu duhul, care cerşea câteva firimituri. Matei 5 spune: „Fericiţi cei săraci cu duhul.” Vedem că Lazăr era la poarta bogatului şi nu avea nimic. Ce ziceţi de aceasta? Din când în când scutura nişte firimituri cu care se hrănea Lazăr. Da. Dar în final a venit răsplata. Ce răsplată a primit bogatul? O înmormântare fastuoasă, ţinută de un licenţiat cu gulerul răsucit sau de un „părinte sfânt.”

Ce se întâmplă cu voi, penticostalilor, de îi numiţi pe aceşti oameni, „părinte”? Am văzut în revista voastră. Ce se petrece cu editorul acela? Am crezut că sunteţi penticostali. Cum puteţi să vă ridicaţi şi să spuneţi: „Sfântul părinte Cutare,” când Biblia spune să nu numim pe nimeni părinte? Voi aveţi un singur Tată, pe Isus Hristos. Ce se întâmplă cu voi?

Înţelegeţi ce vă spun? V-au năpădit buruienile şi aţi face bine să le tăiaţi chiar acum. Aţi face bine să mă ascultaţi. Poate nu vreţi să faceţi aceasta pentru că eu sunt un om needucat, dar nu sunt atât de ignorant precum credeţi. Înţelegeţi? Sau poate sunt, dar s-ar putea ca Dumnezeu să aibă nevoie tocmai de un astfel de om. Înţelegeţi? Prin harul Său, eu văd cum se apropie momentul. Văd scrisul de mână de pe perete. Îndreptaţi-vă sau veţi pieri! Acest lucru nu este uşor de spus. Eu nu gândesc aşa, dar aceasta mi-a pus Domnul pe inimă, altfel nu aş spune-o, pentru că vă iubesc pe toţi, bărbaţi şi femei deopotrivă.

Daţi-mi voie să vă mai spun ceva. În 1Ioan 4.17 n¡ se spune că dragostea desăvârşită mustră cu asprime, ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. Aşa este. Este doar din dragoste. Dacă aţi vedea că copilul se joacă în mijlocul străzii şi este în pericol să fie ucis, aţi zice: Hei, Ricky Junior, ce faci acolo? Te distrezi?” Dacă aţi face aceasta, n-aţi fi o mamă sau un tată adevărat. Eu cred că l-aţi lua de acolo, iar dacă ar merge înapoi, l-aţi lua şi ¡-aţi da ce ¡ se cuvine. Sigur că da. I-aţi da câteva ca să-¡ fie frică să mai iasă în stradă.

Aşa lucrează şi Dumnezeu. Mustrarea nu o faci ca să fii răutăcios, ci o faci din dragoste. Problema este că oamenii au amestecat lucrurile şi cred că dragostea este ca un căţeluş micuţ. Dar dragostea este dreaptă. Dumnezeu este dragoste şi El ceartă şi mustră din dragoste. Nădăjduiesc că ceea ce spun pătrunde aşa cum aş vrea. Vreau să vedeţi că dragostea corectează şi îndreaptă, iar dragostea adevărată rabdă mustrarea. Dar doctorul Cutare şi Episcopul cutare văd numai dragostea de căţeluş, dragostea care te bate cu palma pe umăr. Dar dragostea adevărată Îl face uneori pe Duhul Sfânt să plângă în inima ta.

După o slujbă denominaţională grandioasă, toţi diaconii şi prezbiterii din Asociaţia oamenilor de Afaceri s-au adunat şi au spus: „Să ne amintim de fratele nostru drag, care a construit această clădire, şi pe fratele Cutare care a ctitorit nu ştiu ce, fiindcă sunt în sânul slavei şi se simt minunat.”

Dar Biblia spune: „Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus.” (Luca 16.23). Atunci l-a văzut pe omul acela sărac cu duhul, care se bucura de câştigul obţinut de pe urma investiţiei făcute. Dar bogatul făcuse o investiţie greşită. Aşa este. El a văzut că cel care a încheiat Asigurarea pe care el o respinsese, a primit Viaţa veşnică, şi era departe, în rai. Ştia bine că nu-¡ dăduse decât firimituri, că nu făcuse ceea ce ar fi trebuit şi că nu-şi predase viaţa lui Hristos atunci când El îi oferise această şansă. Îşi amintea că nişte oameni buni de gură au venit şi ¡-au spus: „Scumpul nostru frate, El este aşa şi pe dincolo…” Vedeţi? Oamenii pot spune una, dar Dumnezeu spune altceva. Înţelegeţi? Astfel, viaţa acestui om nu s-a liniat, nu s-a supus cerinţelor Cuvântului lui Dumnezeu.

Vreau să vă gândiţi la propria voastră viaţă, aşa cum eu mă gândesc la a mea. Înţelegeţi? La înmormântarea bogatului au vorbit mari oratori, acei oameni buni de gură, dar ce diferenţă faţă de înmormântarea lui Moise! Moise şi-a părăsit toate bogăţiile, a renunţat chiar şi la tronul de Faraon al Egiptului; l-a refuzat pentru că a iubit mai mult ocara lui Hristos decât bisericile şi bogăţiile Egiptului. Ce s-a întâmplat la moartea lui? Ştiţi cine au fost cei care l-au purtat? Îngerii. De ce? Pentru că nici un om nu ar fi putut să-l ducă acolo unde trebuia să ajungă. Numai îngerii puteau să-l ducă, pentru că el a renunţat la strălucirea lumii şi a primit ocara lui Hristos.

Fraţii mei, sunteţi şi voi în aceeaşi poziţie în dimineaţa aceasta? Este acesta statutul vostru, starea voastră actuală? Sunteţi în poziţia de a accepta un asemenea lucru? Dar voi, surorilor? Ce veţi zice? „Fratele Branham? Da, îmi place de el, dar este puţin dus cu capul.” Este posibil să fie aşa, dar dacă nu sunt în toate minţile, aşa vreau să fiu, ca să pot fi în mintea Lui. „Să aveţi în voi gândul care era şi în Hristos Isus.” (Filipeni 2.5). Eu vă spun numai adevărul. Sigur că da. Ţineţi minte: Urmaţi-L pe Domnul!

Deci Moise a avut pe cineva care l-a purtat, iar un om n-ar fi fost în stare s-o facă. Dar sicriul omului bogat a fost purtat, probabil, de celebrităţile oraşului. El a ajuns în Locuinţa morţilor, iar de acolo şi-a ridicat privirea. De ce? El era un membru al bisericii şi aceasta fusese investiţia lui. Voi ziceţi că nu era, dar chiar era. Aşa scrie Biblia. El l-a numit pe Avraam părinte şi ¡-a zis: „Părinte Avraame, trimite-l pe Lazăr…” El era , cu numele, un membru al bisericii, dar nu voia să facă nici o investiţie în Isus Hristos. Deci, vedeţi când şi-a ridicat privirea spre El? În iad. Atunci l-a văzut pe cerşetor în sânul lui Avraam, şi a devenit el însuşi un cerşetor.

Veţi cerşi timp. Ştiaţi aceasta? Veţi cerşi ca să mai primiţi puţin timp. Aşadar, dacă nu sunteţi în ordine cu Dumnezeu, începeţi să cerşiţi chiar acum, ca să daţi jos toată zgura de pe voi, toată lumea din voi. Dacă nu faceţi aceasta, vă veţi trezi în aceeaşi stare ca tânărul bogat, căruia ¡-a fost oferită o şansă, aşa cum v-a fost oferită şi vouă, prin Cuvântul legitimat al lui Dumnezeu, care vi s-a adresat personal. Amin.

Acum mă simt aşa cum ar trebui să se simtă un penticostal. Ce facem cu Cuvântul, cu Adevărul? Ce veţi face? Treceţi peste ele, ieşiţi afară şi vă apucaţi de altceva? Ieşiţi şi vă luaţi cina? Aceasta ar trebui să dea naştere unei adunări de rugăciune. Ar trebui să vă facă să postiţi. Dar cum puteţi face aceste lucruri, când nu este nimic care să le determine? Nu este nici dorinţă, nici sinceritate. Să vină cineva, oricine, şi să nege aceasta cu Cuvântul. Dumnezeu Îşi legitimează Cuvântul. El a promis că va face aceasta. Vedeţi, până la urmă omul acela a ajuns un cerşetor. Uneori trebuie să cerşim. Nu faceţi aceeaşi greşeală ca şi el, ci investiţi în dimineaţa aceasta în Isus Hristos!

Vreau să mai vorbesc despre încă un om bogat, numai de unul. Tocmai am studiat perioada Conciliului de la Niceea, ce s-a întâmplat înainte şi după părinţii de la Niceea, şi am văzut unde a făcut biserica marea greşeală. Am găsit şi scrierile sfântului Martin din Tours, un francez, şi am aflat că el s-a născut într-o familie bogată. Tatăl lui avea un grad înalt în armată, iar în Franţa acelor zile era obligatoriu ca fiul să urmeze aceeaşi ocupaţie ca şi tatăl lui. Cred că lucrul acesta este bun din punct de vedere creştin, fiindcă dacă El este Tatăl tău, trebuie să-L urmezi. Astfel, Martin urma să devină soldat. El avea o chemare de la Dumnezeu şi era smerit. Ştiaţi că fiecare ofiţer are pe cineva care îi lustruieşte ghetele, îl aranjează şi îl îngrijeşte, pentru că el reprezintă naţiunea în faţa oamenilor? Dar se spune că în loc să-¡ lustruiască servitorul ghetele – vreun băiat de culoare, – le lustruia el pe alte servitorului său. Şi nici măcar nu era creştin, ci era păgân. Dar acea sămânţă era în el, aşa cum era şi în femeia aceea care a văzut cu uimire că Isus putea să-¡ spună care era problema ei. Cu o rază de Lumină, sămânţa a prins viaţă, fiindcă Soarele a strălucit peste ea. Tu nu poţi ţine viaţa să nu iasă, atunci când străluceşte soarele. Dacă o sămânţă nu are viaţă în ea, va sta acolo pur şi simplu, dar dacă are viaţă, acea viaţă va încolţi atunci când va fi lovită de lumina soarelui.

Având acea chemare în viaţa lui, Martin a vrut să facă ceva pentru Dumnezeu, şi nu ştia ce anume. Astfel, într-o zi, el stătea lângă poarta cetăţii în timp ce oamenii intrau şi ieşeau. Era o iarnă geroasă, aşa cum avem noi acum în est. Am auzit că acasă, în Indiana, au fost -20oC. Acesta este un record. Este foarte frig, iar bieţii oameni au rămas fără mâncare şi în pericol să moară de frig.

Sfântul Martin a ieşit pe poartă şi a văzut un cerşetor bătrân care stătea acolo. Bietul om era îmbrăcat în zdrenţe, gata să moară de frig. Martin s-a oprit şi l-a privit. Pe lângă el treceau oameni care aveau averi mari, iar cerşetorul spunea: „Oameni buni, ajutaţi-mă, vă rog, pentru că mor de frig. Daţi-mi şi mie ceva, că mor de frig. N-o să mai trăiesc până dimineaţă. Vă rog, nu mă lăsaţi să mor.” Dar ei treceau mai departe nepăsători, pentru că acela era doar un cerşetor. Martin s-a oprit şi se uita la el. I-ar fi dat tot, dar nu avea decât haina de pe el. Era un fel de manta, cum purtau ofiţerii din vremea aceea. Martin ştia că fără acea manta putea muri chiar şi el însuşi în noaptea aceea geroasă, aşa că şi-a scos sabia, a tăiat mantaua în două, şi cu jumătate l-a învelit pe bătrânul cerşetor, iar cu cealaltă jumătate s-a învelit el însuşi. După ce a făcut aceasta, oamenii îl priveau şi râdeau de el, în timp ce mergea pe stradă, zicând: „Ce ciudat arată soldatul acela!”

Fără îndoială că şi lumea denominaţională de astăzi va spune că eşti un ciudat, dacă stai pe Cuvânt şi pe Adevăr: „Cu ce crez vii tu? Ce reputaţie ai?” Aşa se întâmplă când vrei să faci ce este bine, ce este conform Cuvântului lui Dumnezeu.

În noaptea aceea, în timp ce dormea, a venit Cineva şi l-a trezit. Martin a privit şi iată că în camera lui stătea Isus, înfăşurat cu bucata de manta pe care ¡-o dăduse cerşetorului. Vedeţi, el a făcut o Investiţie. A ascultat chemarea Lui şi a fost mesagerul acelei epoci, aducând biserica înapoi la principiile de la Cincizecime. Ce om mare!

Nu cu mult timp în urmă, am răsfoit cartea martirilor catolici şi l-am întrebat pe un prieten catolic de ce nu este trecut şi numele sfântului Martin. „Păi, nu a fost canonizat,” mi-a răspuns el. Vedeţi, el nu este trecut în cartea bisericii catolice, dar este trecut în Cartea lui Dumnezeu. Martin a adus biserica înapoi la principiile Evangheliei, la botezul original cu Duhul Sfânt, la adevărata viaţă divină. De ce? Pentru că a făcut ce era corect. El şi-a investit bogăţiile sale pământeşti şi tot ce ar fi putut să aibă sau să devină, le-a vândut şi a făcut o Investiţie în Isus Hristos. Haideţi să facem şi noi acelaşi lucru în dimineaţa aceasta.

Vă mulţumesc pentru atenţie. Îmi pare rău că v-am ţinut atât de mult, dar nu ştiu, poate fi pentru ultima dată. Într-o zi va veni acea ultimă dată când voi ţine ultima mea adunare… Când veţi asculta acea înregistrare, vei înţelege. Nu ştiu ce se va întâmpla, dar din inima mea, ca un iubitor al penticostalilor… De ce sunt aici cu voi? Unii dintre voi, din această denominaţiune, spun: „El este împotriva organizaţiei noastre.” Nu este adevărat. Eu sunt împotriva acestui sistem care vă trage spre lume. Dacă aş fi crezut că metodiştii sau baptiştii au dreptate, aş fi mers cu ei, dar am ieşit din mijlocul lor ca să fiu lângă voi.

Părinţii mei au fost catolici. Dacă aş fi crezut că ei au dreptate, m-aş fi dus la catolici. Dar ¡-am părăsit ca să fiu cu voi, fiindcă cred că voi sunteţi cei mai apropiaţi de ceea ce trebuie să fie. Cred lucrul acesta. Dacă nu l-aş crede, m-aş fi obosit în altă parte. Voi ştiţi că nu v-am cerut niciodată nici măcar un bănuţ, nici nu am luat ceea ce mi-aţi oferit. Vreau să ţineţi minte că nu este vorba de bani.

Aşa cum a spus şi Samuel, atunci când ei au cerut un împărat: „Aceasta este ceea ce cer neamurile. Nu faceţi aceasta pentru că voi aveţi un Dumnezeu, un Împărat. Rămâneţi lângă El!” Dar ei au insistat să aibă un împărat, fiindcă au vrut să fie ca restul lumii. La fel este şi biserica penticostală acum.

În dimineaţa aceea, Samuel a stat în picioare în faţa lor şi le-a spus: „Spuneţi cui ¡-am luat ceva, de la cine am luat bani?”

N-ai luat de la nimeni nimic.”

V-am spus ceva în Numele Domnului şi nu s-a împlinit?”

Este adevărat că tot ce ai spus în Numele Domnului s-a împlinit.”

Atunci, ascultaţi-mă, căci Domnul este Împăratul vostru.”

Noi vrem un împărat care să domnească peste noi!”

Aceasta faceţi şi voi. Cred că am mers destul de departe, aşa că haideţi să ne rugăm.

Tată ceresc, duhul din oamenii aceştia îi face să caute ceva. Aşa cum a spus şi Caiafa: „Este de folos să moară un singur om pentru norod” (Ioan 18.14), pentru întreaga naţiune. Biblia spune că el a prorocit, pentru că în anul acela era mare preot. Duhul avea dreptul să-l atingă, dar cât de rătăcit era, dacă l-a răstignit chiar pe Dumnezeul pe care pretindea că-L slujeşte!

Ei citeau în Templu: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Psalmul 22.1). Şi chiar atunci, Dumnezeul lor despre care vorbeau ei, spunea acelaşi lucru pe cruce, împlinindu-L. (Matei 27.46). Doamne, eu nu ştiu cum să deschid ochii acestor oameni, şi nu pot să le cer iertare pentru vorbirea mea aspră. Cum aş putea să fac aceasta, şi să am o purtare dreaptă faţă de Tine? Nu spun aceste lucruri numai ca să mă audă ei, fiindcă dacă ar fi aşa, aş merge la altar şi m-aş căi pentru făţărnicia mea.

Doamne, fă să vadă că au fost atinşi de Duhul şi aceasta îi face să caute ceva. Doamne, dar Tu nu îţi poţi zidi Biserica pe aşa ceva, când ei pretind slavă unul de la altul, pentru că Tu nu-Ţi dai slava nimănui. Ajută-¡ să se elibereze de lucrurile lumii.

Binecuvântează acest grup al Oamenilor de Afaceri. Tu ai făcut din ei o oază pentru slujba mea şi cred că Tu ¡-ai crescut în felul acesta, pentru că nici în urma celei mai aspre cuvântări, Tu nu ¡-ai lăsat să gândească rău despre mine şi m-au chemat din nou. Ştiu că Tu în felul acesta îi atingi pe oameni, şi Te rog să împlineşti ceea ce am spus.

Doamne, dacă timpul meu s-a terminat, lasă-mă să plec liniştit; lasă-mă să plec fără să am pe mâini sângele nimănui, fără vreo biserică sau vreun crez denominaţional, ci doar cu Sângele lui Isus Hristos. Te rog, Doamne.

Ceilalţi fraţi ai mei, deşi sunt din denominaţiuni, mulţi dintre ei se numără printre cei mai scumpi fraţi pe care ¡-am întâlnit vreodată. De ce fac lucrul acesta, Doamne? Pentru că Tu vei legitima acel Cuvânt ca fiind Adevărul, şi vei arăta prin fiecare semn al învierii, că Isus este aici în aceste zile din urmă; că nu este un om, ci este însuşi Duhul Sfânt. Doamne, eu mustru acest rău; mustru puterile modei şi ale lumii care orbesc ochii bisericii Tale. Te rog să iei această orbire de peste ochii lor, ca să se întoarcă spre Tine cu toată inima, şi să Te slujească în toate zilele vieţii lor.

Iartă-ne, Doamne. Stau aici ca Isaia în dimineaţa când a avut vedenia aceea şi a spus: „Sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate…” (Isaia 6.5). Doamne, fă ca Îngerul să vină din nou. Lasă-L să aducă foc de pe altar şi să atingă cu el buzele fiecăruia dintre noi, ca să spunem numai adevărul şi să vorbim numai din Cuvânt şi dreptate. Să ne putem căi de această zi păcătoasă în care americanismul şi tot ce este lumesc s-a amestecat în biserică. Doamne, de ani de zile ne rugăm pentru lucrul acesta. Când Tu ne vei trimite lucrul acesta, va veni într-un mod smerit. Aşa cum am spus, evreii au cerut un războinic, dar un primit un Prunc. Tu L-ai trimis, dar ei nu L-au primit. Doamne, nu lăsa ca oamenii să facă din nou aceeaşi greşeală, ci fă-¡ să vadă că nu este un crez nou, o denominaţiune nouă, ci este întoarcerea la Cuvânt, întoarcerea la Dumnezeu, la Cuvântul legitimat. Te rugăm, Tată.

Binecuvântează-l pe fratele nostru Shakarian. Simt duhul lui în spatele meu, Doamne, şi simt că el este slab şi că Satana urmăreşte să-¡ ia viaţa. Doamne, Îţi cer viaţa lui până în ziua cea din urmă, când se va sfârşi totul. Ajută-ne să ne rugăm cu credinţă, alături de minunata lui soţie.

Te rog pentru aceşti oameni de afaceri, pentru aceşti directori şi slujitori, în Numele lui Isus. Ajută-mă, Doamne, ajută-mă! Ce aş putea să mai spun? Inima mea arde şi sufletul meu tânjeşte. Fă-¡ să vină nu la ceea ce am spus eu, ci la Cuvânt, Doamne; să vadă şi să rămână acolo până când Îl văd împlinindu-Se. Te rugăm.

Tată, eu am împrăştiat mai departe acea Sămânţă şi ştiu că atunci când va cădea în acel pământ ales mai dinainte, va lumina şi va străluci spre slava lui Dumnezeu. Ajută-ne, Tată, fiindcă Îţi încredinţăm toate aceste lucruri, în Numele Domnului Isus. Amin.

Cât stăm cu capetele plecate, este cineva care vrea să spună în dimineaţa aceasta: „Frate Branham, cred cu adevărat în inima mea că aceste lucruri sunt adevărate, de aceea, vreau să mă întorc şi să fac şi eu o investiţie în dimineaţa aceasta… Vreau să rămân în biserica mea.”

Nu trebuie să plecaţi din biserica voastră. Nu! Rămâneţi acolo, oriunde aţi fi, iubiţi-vă păstorul, iubiţi mădularele bisericii şi toate celelalte lucruri. Dar nu staţi acolo pentru a străluci în lumina vreunui lucru lumesc, sau pentru a fi mai altfel, ci luminaţi în slava lui Dumnezeu în smerenie, gata oricând să primiţi ocara atunci când sunteţi numiţi demodaţi şi aşa mai departe.

Zilele trecute, un păstor dintr-una din cele mai importante denominaţiuni penticostale, ¡-a spus unei femei care avea părul lung şi răsucit la spate: „Ar trebui să renunţi la părul acela, pentru că nu arăţi ca celelalte femei.” Ce vremuri de decădere!

Sau veţi accepta? Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Voi face lucrul acesta, voi crede. Doamne, în dimineaţa aceasta vreau să fac o investiţie; vreau să-mi predau viaţa; vreau să investesc în această şansă care mi se oferă. Frate Branham ştiu că Domnul vorbeşte prin tine, pentru că altfel n-ai face aceste lucruri. Ştiu că lucrul acesta vine de la Dumnezeu şi pentru că vreau să fac o investiţie, mă ridic în picioare şi spun: „Vreau să fac această investiţie; vreau să-mi dedic viaţa lui Isus Hristos.” Ridicaţi-vă în picioare, oriunde staţi, şi spuneţi: „Investesc…”

Tată ceresc… Să ridicăm mâinile spre El. Tată ceresc, facem această predare în Numele lui Isus Hristos. Nu ştiu ce va însemna, dar cred că unii dintre ei sunt sinceri, Tată, în timp ce alţii stau doar în picioare. Unii s-au ridicat pentru că le vorbeşti Tu, iar alţii au auzit Cuvântul lui Dumnezeu. Doamne, eu nu Îl pot legitima, dar Te rog să faci Tu lucrul acesta, şi să trimiţi Duhul Sfânt într-o mare lucrare de predare lui Dumnezeu.

Ridicaţi mâinile şi inimile. Nu vă faceţi griji pentru cină. Ce importanţă mai are? Nu vă îngrijoraţi pentru aceasta. Este miezul nopţii. Ştiinţa spune că mai sunt trei minute până la miezul nopţii, dar este posibil ca pentru voi să fie chiar acum miezul nopţii. Este doisprezece fix. S-ar putea ca pentru unii dintre noi să bată acum miezul nopţii. Trebuie să primiţi sau… Nu să mă primiţi pe mine şi ceea ce am spus eu, ci să primiţi Evanghelia deplină, puterea deplină, întreaga Biblie, tot ceea ce spune Dumnezeu. Primiţi lucrurile acestea înainte să fie prea târziu. Acum ridicaţi mâinile şi rugaţi-vă, fiindcă vă voi lăsa pe voi să vă rugaţi. Rugaţi-vă, pentru că este rândul vostru. Depinde de voi. Domnul să vă binecuvânteze. Amin.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.