Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMCONVINS APOI PREOCUPAT – 2

Pentru o experienta mai buna va recomandam sa folositi browserul CHROME
10/06/1962, seara -

Îţi mulţumesc, frate Parker.

Bună seara, prieteni. Este plăcut să fiu din nou aici în seara aceasta. Cred că aţi obosit ascultându-mă, pentru că am fost obosit şi răguşit. Tocmai am vorbit cu fratele Parker că aceasta este una din cele mai bune adunări în care mi-a îngăduit Domnul să predic mai mult timp. Ca spaţiu, aceasta nu este o biserică mare,  dar duhovniceşte a fost minunat.  Credinţă? Arată ca şi cum s-ar putea întâmpla orice. Mie îmi plac astfel de adunări în care simţi că în fiecare clipă s-ar putea întâmpla orice. Da, îmi place aceasta şi sunt sigur că rezultatele obţinute vor fi durabile, dovedind ceea ce spun.

Admir răbdarea celor ce staţi aici şi ascultaţi predicile mele care ţin ore în şir, iar în seara următoare veniţi din nou. Sunt sigur că puteţi suporta multă pedeapsă. Prin ceea ce faceţi, dovediţi că aveţi multă răbdare.

Vă suntem profund recunoscători. Nici nu pot să-mi exprim sentimentele faţă de fratele Thomas. Am crezut că-l cunosc, dar de fapt îl confundam cu altcineva. Am putut să dau mâna şi cu soţia lui care este o soră minunată. El este un slujitor adevărat al lui Hristos şi cred că dacă va fi cu voia lui Dumnezeu, cărările noastre se vor mai încrucişa de multe ori de acum înainte.

Dacă aş fi în locul vostru şi aş locui aici, biserica lui ar fi singurul loc în care aş merge. (Fratele Parker îi mulţumeşte fratelui Branham pentru complimente şi-i întreabă pe oameni dacă sunt de acord să mai vină pe la ei).

Vă mulţumesc. Aceasta îmi face o adevărată plăcere. Mulţumesc, frate Parker.

Fratele mi-a spus că au fost plătite toate cheltuielile. Noi apreciem ajutorul şi minunata colaborare de care aţi dat dovadă, deoarece aceste convenţii sunt foarte costisitoare. Dar fiecare lucru a fost plătit, ceea ce este minunat. Noi suntem foarte mulţumiţi pentru că Domnul a salvat şi a vindecat, totul desfăşurându-se minunat. Suntem fericiţi pentru tot ce s-a întâmplat, iar dacă voi mai avea timp, vom reveni cu plăcere în locul acesta şi vom vedea rezultatele.

Aş vrea să vă mulţumesc tuturor şi pentru micile cadouri pe care mi le-aţi trimis în acest timp. Apreciez foarte mult gestul vostru.

De aici, vom pleca în Carolina de Sud, ca să-l vizităm pe fratele Bigbee din Columbia. Acolo vom fi mâine seară şi marţi seara, după care vom pleca dincolo, pe Coasta de Vest.

De acolo aş vrea să merg mai departe, în Africa, Australia, Noua Zeelandă şi în alte părţi. Pentru aceasta aş dori să solicit rugăciunile voastre pentru ca Dumnezeu să ne ajute. Vă mulţumesc foarte mult.

Sunt recunoscător Domnului pentru toate lucrurile. Spun aceasta în numele meu şi al tuturor celor prezenţi în Tabernacol. Unii dintre diaconii şi administratorii de aici îmi sunt prieteni buni.

Este aici şi păstorul nostru. Nu am reuşit să dau încă de el prin sală, dar cred că v-a fost deja prezentat. Unde eşti, frate Orman? Nu te văd. O, Doamne, e chiar în spate! Vino aici sus, pentru un moment.

Bărbatul acesta este un adevărat slujitor al lui Hristos. El a fost un metodist îndărătnic, dar apoi a primit Duhul Sfânt.

Acesta este scumpul nostru păstor. Aş vrea să-ţi strâng mâna, frate Neville. Vi-l prezint… Mulţumesc, frate.   L-am cunoscut pe fratele Neville cu mulţi ani în urmă, şi la fel pe simpatica sa soţie. Da, îi cunosc încă înainte de a se căsători şi pot spune că el nu s-a schimbat deloc în toţi anii aceştia, doar că a urcat mai sus în Dumnezeu. Noi îl iubim mult pentru că este păstorul nostru. Este de mulţi ani în această slujbă şi nădăjduiesc că dacă va fi cu voia Domnului, va rămâne până la venirea Lui. N-ai vrea să spui măcar un salut pentru adunare, frate Neville? (Fratele Neville salută adunarea).

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Neville.

Când mergeţi la un picnic se întâmplă să observaţi un pom mic, iar data viitoare când mergeţi din nou nu-l mai găsiţi pentru că l-a scos cineva. Nu tot aşa se întâmplă însă cu un stejar bătrân! Voi abia aşteptaţi să ajungeţi la umbra lui ca să vă odihniţi puţin. Acesta este fratele Neville, acelaşi în fiecare zi, mergând numai şi numai înainte. Eu mă bucur foarte mult pentru aceasta.

În mijlocul nostru este încă un frate care este păstor la una din bisericile surori. Dacă nu vrea să vină aici, mi-ar face plăcere să ridice măcar mâna. Fratele Junior Jackson este un alt metodist umplut cu Duhul Sfânt.  Unde eşti frate Jackson? Vrei să ne spui ceva, frate? În ordine.

Un alt frate prezent aici, este fratele Palmer. Vrei să ridici mâna, frate Palmer? El este păstor în Macon, Georgia şi este un bun prieten al nostru. Este aici şi fratele Fred Sothman, unul din administratorii bisericii noastre. Unde eşti, frate Fred? Da, şi el stă undeva în spate.

Frate Banks, unde eşti? El este un alt administrator al bisericii noastre.  Voi ştiţi că fratele Banks a fost martor al lui Iehova. Când a venit pentru prima dată în adunare avea un copil olog (pe David), ale cărui picioare s-au tras în sus din cauza poliomelitei. În seara când l-am cunoscut am ţinut o adunare în cort, nu mai reţin exact unde era, cred că la Dallas sau la Houston. Atunci Duhul Sfânt a venit sub formă de Lumină şi s-a făcut acea fotografie. Fratele Wood era acolo. El avea o mulţime de bani pentru că era constructor. Şi în timp ce stăteam acolo sub ungerea Duhului Sfânt, care se mişca prin toată adunarea, i-am vorbit despre necazul lui şi i-am spus să se ridice.

Unde eşti, David? Este aici băiatul care a fost olog? Da, iată-l! David, dacă oamenii se îndoiesc că Dumnezeu este în stare să vindece un om ale cărui picioare au fost răsucite de poliomelită, aş vrea să vii în faţa lor şi să faci câţiva paşi ca să se convingă că este adevărat. Nu faci aceasta ca să te dai în spectacol, ci ca o mărturie vie a adevărului. Vedeţi? Nici măcar nu mai şchiopătează. Este perfect normal. Este cu adevărat minunat ceea ce poate face Dumnezeul nostru.

Dar dacă a făcut aceasta pentru David, El o poate face şi pentru alţii. Condiţia este ca noi să primim credinţa necesară pentru aceasta.

Desigur, voi îl cunoaşteţi cu toţii pe fratele Ben. El se aude peste toţi cei prezenţi când spune „Amin!” Mie îmi place mult să povestesc despre el, dar îmi amintesc că această întâmplare s-a petrecut înainte să se căsătorească. Eu eram pe Coasta de Vest, iar el era în Indiana de Sud.

Într-o seară predicam în mijlocul baptiştilor din San Fernando Valley. Era un cort, plin cu oameni, iar în timp ce predicam s-a auzit deodată un strigăt puternic. Apoi am văzut o chică de păr negru scuturându-se ca un mexican şi două mâini ridicate. M-am oprit imediat şi am zis: „Ben, cum ai ajuns în mulţimea aceasta?”

Domnul să te binecuvânteze, Ben. Ridică-te în picioare împreună cu soţia ta, pentru că aş vrea să te vadă şi adunarea. Fratele Ben! El este cel care a spus toate „Amin-urile” în cortul acesta. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Fratele Way, este un misionar care încearcă să-şi facă drum pe câmpul misiunii. Este şi el aici în seara aceasta. Noi am călătorit împreună pentru o vreme. Unde eşti, frate Way? Eşti în adunare? Sigur că da. Este aici împreună cu soţia sa.

Pot să vă spun că problema conflictului dintre Anglia şi Norvegia s-a rezolvat pentru că el este englez, iar soţia sa norvegiană. Totul a trecut. Sunt doi oameni foarte drăguţi.

Aseară a fost aici şi fratele Boze. Este aici şi sora Sothman. Aş vrea să se ridice şi ea împreună cu Fred. Drăgălaşi oameni. Şi ea este norvegiană. Desigur. Fratele Boze este suedez şi el spunea: „Este aici o soră norvegiană.” după care a adăugat: „Desigur, dacă nu poţi fi suedez, este bine să fii norvegian.”

Apoi a ieşit afară şi s-a uitat la mine. „Sigur, Joseph”, am spus eu, „este rău că nu putem fi cu toţii irlandezi!” şi am adăugat: „Noi irlandezii avem un mare simţ al umorului.”

Unde eşti frate Higgibothman? Este pe aici pe undeva. El e un alt bărbat credincios pe calea aceasta şi a fost mulţi ani administratorul bisericii acolo jos. Cred că este aici şi prietena lui, sora Ruth Arganbright. Ridică-te, te rog. Câţi îl cunoaşteţi pe Minor Arganbright, unul din vicepreşedinţii de la Full Gospel Business Man? Mă bucur pentru fiecare dintre voi. Sunt bucuros pentru că sunteţi prezenţi aici împreună cu noi.  Îi văd şi pe fratele şi sora Dauch, pe fratele şi sora Brown, pe fratele McKinney, un alt predicator metodist umplut cu Duhul Sfânt. El este din Ohio şi merge înainte pentru Dumnezeu.

Pat Tyler este un alt prieten bun.  Ridică-te, frate Pat. Cred că îl cunoaşteţi şi voi pe fratele Pat Tyler. Îţi mulţumesc, frate Pat. Dumnezeu să te binecuvânteze. Fratele a fost un nelegiuit, un puşcaş, un ucigaş, dar Dumnezeu l-a salvat şi a făcut din el un sfânt. Acum parcurge toată ţara făcând autostopul şi participă la toate adunările.

Eu mă gândesc adesea la textul din Evrei 11, unde scrie: „Au fost tăiaţi în două cu ferestrăul şi au pribegit îmbrăcaţi în piei de oaie şi în piei de capră, ei de care lumea nu era vrednică.” Da, ei toţi poartă această mărturie.

Tom Simpson… unde-i Tom? A venit sus? Cred că i-am văzut maşina afară, de aceea mă gândesc că este aici. Poate am greşit…

Domnul să vă binecuvânteze pe toţi. Noi suntem fericiţi pentru că ne aflăm aici. Iată-i şi pe cei din Georgia şi din alte locuri. Sunt bucuros să vă văd pe toţi aici şi pentru că ne-am întâlnit din nou cu prieteni vechi.

Am văzut-o şi pe sora Peckinpaugh din Chicago, iar lângă ea stau surorile Little şi D’Amico. Ele sunt surori scumpe din Chicago şi fac parte dintr-un grup de femei pe care l-am iubit întotdeauna.

Fratele… nu-i mai ştiu numele… vine de undeva din Georgia. O, Doamne, ei sunt alipiţi cu toţii de noi şi suntem bucuroşi că avem această părtăşie împreună.

Bătrânul frate Bosworth obişnuia  să-mi spună:

„Frate Branham, ştii ce este părtăşia?”

„Cred că da”.

„Ea înseamnă două persoane într-un singur vapor”. Aici suntem noi pentru că avem părtăşie unii cu alţii. Domnul să fie îndurător cu voi. Vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut. În ce mă priveşte, voi pune un punct roşu în dreptul părtăşiei de aici, pentru că aţi colaborat minunat cu mine. Cred că fraţii şi surorile care au venit aici, se simt la fel de bine ca acasă.

Fratele Ned Iverson şi fratele Bigbee, vor continua serviciile de evanghelizare de jos din Columbia… Eşti aici în seara aceasta, frate Ned? Nu te văd… Da, este chiar în spate de tot. El este un prezbiterian umplut cu Duhul Sfânt.

Este aici şi fratele Lee Vayle cu soţia sa. Unde eşti frate Vayle, pentru că nu te văd?  Da, şi el este chiar în spate. Fratele Vayle şi soţia sa sunt doi buni prieteni ai mei şi fraţi scumpi. El a lucrat cu mine în multe adunări. Domnul să-l binecuvânteze. Unde eşti, soră Vayle? Vreau doar să te salut. Domnul să te binecuvânteze, soră. Suntem foarte fericiţi pentru că vă avem în mijlocul nostru.

Să vă rugaţi pentru mine! Noi mergem înainte prin credinţă, nădăjduind în fiecare clipă că am putea vedea venirea Domnului. Eu nu ştiu unde, când şi cum va veni El, dar vreau să fiu pregătit în fiecare clipă pentru acest eveniment. De multe ori mă gândesc că El ar putea veni într-un anumit fel, deşi s-ar putea să vină altfel. Dar indiferent cum va veni, vreau să fiu acolo când se va întâmpla. Dorinţa mea este să merg cu El; dar nu vreau să merg doar eu, ci şi toţi prietenii mei, ba chiar şi vrăjmaşii mei. Da, doresc să fim cu toţi acolo.

Când am avut vedenia aceea, nu vreau s-o numesc transformare, pot spune că nu am mai avut niciodată o asemenea vedenie. Am avut-o de curând. Când priveam în urmă, mă vedem stând pe pat, iar când priveam înainte, vedeam acele lucruri minunate. Mulţi dintre voi au citit în revistă despre acest lucru.

Prieteni, nu vă puteţi permite să pierdeţi acest lucru!  Să nu-l pierdeţi!

Eu am fost acolo, aşa cum sunt aici, iar când priveam înapoi mă vedeam pe mine însumi. Eu am mai avut vedenii şi ştiu cum este o vedenie… Dacă aceasta este vedenie, atunci este cea mai ciudată vedenie pe care am avut-o vreodată. Acolo am văzut oameni care au plecat deja dintre noi. Da,    i-am văzut acolo… Cei care plecaseră bătrâni, acolo erau tineri, şi toţi stăteau acolo – fiinţe omeneşti asemenea mie, doar că ei erau fără păcat. Erau dincolo, în desăvârşire, acolo unde totul este sublim. Nimeni nu ar fi putut exprima ce este acolo, iar când am ştiut că trebuie să mă întorc înapoi…     mi-am dat seama că aveam un singur motiv pentru care voiam să mă mai întorc în trup: să-i conving pe oameni să nu piardă nicicum această şansă. Să n-o pierdeţi! Nu vă puteţi permite aşa ceva! Lăsaţi totul deoparte şi pregătiţi-vă pentru acest lucru! Să nu-l pierdeţi cu nici un chip!

Dacă va fi cu voia Domnului, în iarna aceasta vreau să merg din nou pe câmpul de misiune, după ce mă voi întoarce din aceste călătorii.

Să vă rugaţi pentru mine deoarece am nevoie de aceasta. Voi aţi putut vedea că din timp în timp, în adunări vine câte un duh rău care încearcă să conturbe lucrarea Domnului; acest lucru se întâmplă în locurile unde sunt vrăjitori şi demoni. Ar fi bine să ştiţi bine despre ce vorbiţi când mergeţi în asemenea locuri. Trebuie să fiţi siguri pentru că aveţi de-a face cu demoni şi ei vă pot provoca imediat. Cred că vă puteţi imagina de câte ori am întâlnit această provocare în jurul lumii. Dar întotdeauna, Dumnezeu a intrat în scenă, a tras cortina şi S-a descoperit pe Sine însuşi. El  a dovedit adesea că e Acelaşi Dumnezeu ca în timpul lui Ilie.

Acesta este motivul pentru care unii predicatori au venit şi m-au rugat să merg în adunările lor. Dar eu aştept întotdeauna să simt călăuzirea Lui şi apoi plec. Altfel aş merge în propriul meu nume, sau pentru că sunt prietenul vostru. Când mă simt însă călăuzit de El, nu mai vin în numele meu, ci pot veni în Numele Domnului Isus. Atunci ştiu că pot păşi liniştit la amvon, pentru că totul îmi aparţine. Amin. Eu iau totul în Numele lui Isus Hristos. Atunci când procedezi în felul acesta, Îl întâlneşti pe El pentru că eşti un ambasador dumnezeiesc. Dar dacă eşti chemat de cineva şi mergi presupunând că El este cu tine… O, Doamne, cred că Te-ai săturat să asculţi aceste presupuneri.

Să ne întoarcem acum la această minunată Biblie, dar înainte de toate să ne rugăm. Să ne concentrăm pentru câteva minute în jurul Lui.

Tatăl nostru ceresc, le-am mulţumit oamenilor pentru amabilitatea cu care ne-au primit şi pentru generozitatea lor, dar acum dorim să-Ţi mulţumim Ţie, Doamne, pentru că ne-ai binecuvântat şi ne-ai îngăduit să stăm împreună în locurile cereşti în Hristos. Satana ar fi conturbat şi ar fi ruinat adunarea noastră, dar Tu ne-ai iubit atât de mult încât ne-ai permis să ne adunăm împreună ca să avem părtăşie în jurul Cuvântului Tău.

Noi Îţi suntem foarte recunoscători pentru aceasta, Dumnezeule. Sunt puţin răguşit, Doamne, dar am trăit un timp minunat pentru că am simţit binecuvântarea Duhului Tău peste sufletul meu. Eu nu doresc altceva decât ca râurile Tale să curgă peste noi cât voi mai rămâne jos. O, Dumnezeule, Îţi sunt recunoscător pentru aceasta!

Te rog să-l binecuvântezi pe fratele Parker şi pe toţi fraţii şi surorile care ne-au invitat în locul acesta.  Dă-le mii de suflete! Ascultă-i când se roagă pentru bolnavi. Ascultă rugăciunile lor, Doamne,  şi vindecă-i pe bolnavi. Ascultă-i ori de câte ori încearcă să facă ceva în Numele Tău! Dă-le roadele Duhului Sfânt. Ascultă marea dorinţă a sufletelor lor, Doamne, şi înrolează suflete în lucrarea Ta! Dacă fratele Parker n-ar fi stat pe câmpul misiunii, noi n-am fi astăzi aici.  O, Dumnezeule, noi ştim că dorinţa  sinceră a oricărui slujitor adevărat al lui Hristos este să-i conducă pe săraci şi pe toate fiinţele umane pierdute la Salvatorul Hristos.

Îţi mulţumim pentru toate acestea şi Te rugăm să ne binecuvântezi pe fiecare în parte şi adunările care vor urma. Te rog să fii în fiecare cămin. Fii cu fiecare în parte, când vom pleca spre căminele noastre. Fii cu noi pe drum! Stai Tu la volan şi ţine-l pe vrăjmaşul nostru departe de noi, Doamne.

Ascultă, Te rog, fiecare cerere care se îndreaptă spre Tine din inimile noastre. Dorinţa mea este să frângi şi în seara aceasta Pâinea Vieţii pentru noi.

Dacă în mijlocul nostru sunt oameni care nu au gustat mântuirea Ta, salvează-i, Doamne! Dacă sunt unii care au nevoie de Duhul Sfânt, şi de botezul Lui, Te rog să li-l dai în seara aceasta! Vindecă orice boală! Dă bucurie celor întristaţi! Îngăduie aceasta, Doamne! Binecuvântează Cuvântul Tău şi fie ca Autorul Lui să ne dea tâlcuirea conţinutului. Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Să citim din Ioan 1.35-41. Mie îmi place foarte mult să citesc aceste cuvinte minunate.

A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui,

şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu!”

Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus.

Isus S-a întors; şi când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Rabi (care tălmăcit înseamnă: „Învăţătorule”), unde locuieşti?”

„Veniţi să vedeţi”, le-a zis El. S-au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas cu El. Era cam pe la ceasul al zecelea.

Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.

El, cel dintâi a găsit pe fratele său, Simon, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care tălmăcit înseamnă Hristos).

Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa”, (care tălmăcit înseamnă Petru).”

Fie ca Dumnezeu să adauge binecuvântarea Lui la Cuvântul citit.

Dacă va fi cu voia Domnului, aş vrea să scot din textul acesta două cuvinte: „Convins şi preocupat”.

După cum ştim cu toţii, noi putem vedea că în întreaga naţiune a intrat o răcire.

La început, în adunări era foarte multă gălăgie. Pretutindeni, oamenii se adunau în adunări de rugăciune (fapt pentru care oamenii mă criticau pe mine). Îmi amintesc că o femeie a venit 3000 de mile ca să participe la o adunare în Canada. Dar acum oamenii nu mai sunt la fel de preocupaţi. Parcă are loc o decădere; nu mai sunt la fel de preocupaţi ca la început. Nu mai este preocuparea care ar trebui să fie.

Nu mai este preocuparea pe care am avut-o în trecut, când singurul nostru gând era îndreptat spre adunările care ţineau toată noaptea. Îmi amintesc că o dată am stat în continuu pe platformă timp de opt zile şi opt nopţi, din dorinţa de a mă ruga pentru bolnavii prezenţi, iar când am încheiat mai erau încă patruzeci şi ceva de mii de oameni care aşteptau să mă rog pentru ei. Vedeţi? Nu am putut să-i iau pe toţi, dar ştiţi ce au făcut? Au format grupuri şi s-au dus în pădure, iar fraţii lucrători i-au condus în rugăciune ca să primească Duhul Sfânt. Ei nu au avut odihnă până nu au primit Duhul Sfânt.

Îmi cer scuze pentru că am spus patruzeci şi ceva de mii… Îmi amintesc că în revistă scria că erau în jur de 28 de mii de oameni care aşteptau. Timp de mai multe zile, în jurul oraşului Johanesburg nu a fost nici un loc de închiriat, deoarece peste tot erau ridicate corturi.

Acum însă, oamenii nu mai sunt la fel de preocupaţi! Focul trezirii se stinge.

Preocuparea de acum este: „Vino şi înscrie-te în biserica noastră!” O altă preocupare mare este să sprijine câteva emisiuni la radio sau vreo afacere la televiziune, toate acestea făcându-se însă sub forma unui spectacol. De asemenea, sunt preocupaţi să construiască clădiri mari, şcoli şi alte lucruri asemănătoare! Aceasta este preocuparea de acum! Parcă au pierdut viziunea acelor rugăciuni şi obligaţiile pe care le aveau. Acolo s-a întâmplat ceva şi eu doresc să ştiu ce anume, deoarece acum par preocupaţi de altceva…

Voi puteţi să vizitaţi adunarea aceasta sau chemaţi pe oameni la altar, dar mai demult fugeau singuri la altar.  Mai demult când predicam, nici nu apucam să termin predica şi toate culoarele erau deja pline de oameni. Eu am putut să văd timpul în care Duhul Sfânt se plimba prin adunare şi spunea lucruri la auzul cărora oamenii se minunau, mulţi dintre ei căzând chiar leşinaţi pe scaune.

Dar acum s-a strecurat pe undeva o greşeală! Spun aceasta pentru că se vesteşte încă aceeaşi Evanghelie şi se petrec aceleaşi lucruri. Eu nu m-am schimbat deloc, sunt la fel ca la început: am început cu Cuvântul lui Dumnezeu şi am rămas tot la El. Stau de 32 de ani în spatele amvonului, dar nu am schimbat niciodată nimic, ci totul este aşa cum am început. Eu nu pot să las nimic din El, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu, iar dacă spun ceva, data viitoare trebuie să spun la fel pentru că aşa este scris. Înţelegeţi?

Eu nu pot să fac nimic altceva, pentru că Duhul Sfânt este Cel care lucrează şi face încă aceleaşi lucruri. Dar se pare că undeva nu mai este suficientă preocupare, şi mă întreb de ce?

De ce nu mai este preocuparea care a fost cândva? Eu cred că motivul pentru care oamenii nu mai au aceeaşi preocupare se datorează faptului că nu mai sunt la fel de convinşi ca la început. Înainte să fii preocupat este nevoie să fii convins, dar ceea ce se poate vedea în timpul nostru este dezinteresul, nepreocuparea. În loc să se facă evanghelizări, fiecare  este preocupat să facă ceva: o şcoală mare sau ceva măreţ prin care să pregătească predicatori manieraţi la amvon, etc.

Ştiţi ce cred despre toate acestea?

Cred că oamenii nu sunt convinşi de faptul că Isus vine în curând. Părerea mea este că ei nu sunt convinşi că El vine în epoca aceasta! Acesta este motivul pentru care nu mai sunt preocupaţi: pentru că nu mai sunt pe deplin convinşi. Aşa este. Oameni nu sunt convinşi că El este cu ei. Dacă ar avea această convingere ar veni înapoi la Cuvânt. Acesta este adevărul!

S-ar putea ca mulţi să mă înţeleagă greşit. Dragostea înseamnă ascultare. Dacă îi iubiţi, trebuie să-i aduceţi pe oameni la ascultare.  Dacă aţi vedea că fetiţa voastră stă în mijlocul străzii (cum am spus şi dimineaţă), aţi lua-o de acolo pentru că o iubiţi.

John (sau oricum te-ai numi), te întreb: Dacă o iubeşti pe soţia ta ai lăsa-o să meargă cu un alt bărbat? Ai putea să spui: „Doamne, binecuvântează inima ei! O iubesc atât de mult încât îi permit să facă aceasta!”? Dacă ai face aşa ceva dovedeşti că nu eşti un soţ adevărat. În cazul acesta, s-ar cuveni ca ea să scape de tine şi să-şi găsească un soţ care s-o iubească şi să aibă grijă de ea. Nu vreau să spun că trebuie să facă aceasta, deoarece voi nu puteţi proceda aşa (am dat doar un exemplu).

Aş vrea să înţelegeţi ceva, şi anume: Ce s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeu i-ar fi spus Evei: „Sărmană Eva, tu eşti fiica mea şi nu ai vrut să faci lucrul acesta…” Sigur că ea nu a vrut să facă aşa ceva! Sunt sigur de aceasta, dar a făcut-o. Noi ştim cu toţii că a făcut-o şi simţim încă urmarea faptei ei. Dar vedeţi? El a iubit-o şi trebuia să-Şi ţină Cuvântul faţă de ea. Dumnezeu trebuie să-şi ţină Cuvântul şi faţă de noi, iar noi trebuie să ne supunem Cuvântului Său. Când ne supunem Cuvântului şi vedem că se împlineşte ceea ce a spus, suntem convinşi că Cuvântul Lui este adevărat.

Nu demult, am citit în ziar despre un mare evanghelist care a fost înfruntat de un mahomedan. Acest mahomedan l-a înfruntat spunând că Isus Hristos este un simplu om, că noi ne închinăm la un om şi că poporul a urmat un om.

El crede în acelaşi Dumnezeu, ca evanghelistul cu pricina,  dar spune că Isus nu este Fiul Lui şi că noi avem o închinare făcută de om. Acest bărbat l-a provocat pe evanghelist spunând că Biblia spune că lucrurile pe care le-a făcut Hristos vor fi făcute şi de urmaşii Lui. El zicea:

„Voi aduce în sală 30 de oameni bolnavi şi am să vindec tot atâţia câţi vei vindeca tu.! Vedeţi? Şi evanghelistul a fugit. Dacă aş fi fost în locul acelui evanghelist şi nu aş fi avut destulă credinţă ca să răspund provocării făcute de acel necredincios, i-aş fi răspuns simplu:

„Eu nu pot să fac aceasta, dar cunosc pe cineva care poate face acest lucru prin credinţă.”

De ce? Tu trebuie să fii convins personal că Dumnezeu poate face aceasta. Numai atunci ştii pe ce stai! Acesta este adevărul. Întâi trebuie să fii convins, apoi urmează preocuparea. Oamenii pretind că Dumnezeu este cu ei, dar nu este suficient.

Mama obişnuia să spună: „Faptele vorbesc mai tare decât cuvintele!” Cu siguranţă acesta este adevărul! Tu trebuie să crezi, să fii convins şi apoi vei fi preocupat.

Isus a spus: „Dacă Mă iubeşti, paşte oile Mele!” Cred că noi am omis foarte mult aceste cuvinte: „să paştem oile Lui!” „Dacă Mă iubeşti, paşte oile Mele!”  Astăzi este mai degrabă valabil: „Tunde oile Mele! Adună-le într-un loc şi ia-le tot ce au! Fă-le să promită că donează totul bisericii: casele lor, pensiile lor, etc.”

Poate spuneţi: „Vorbeşti despre tunsoare, dar Isus nu a spus niciodată aşa ceva!”

Fratele Parker a spus în dimineaţa aceasta că „Dumnezeu iubeşte poporul Său!” El îşi iubeşte oile şi a spus: „Paşte oile Mele!” pentru că oile trebuie să primească hrana oilor. El nu a spus niciodată: „Educă-Mi oile!” ci: „Hrăneşte-le! Paşte-le! Dă-le hrana oilor!”

Ce este hrana oilor? Pâinea vieţii! Isus este Pâinea vieţii, Evanghelia, Adevărul. Predică aceasta fără nici un compromis! Atunci poţi să stai liniştit pentru că în ziua judecăţii, când vei fi chemat să dai socoteală pentru sufletele lor, ca propovăduitor al Evangheliei, vei putea spune: ‚Eu i-am învăţat ceea ce este scris în Cuvânt!

„Hrăneşte-le cu Adevărul! Paşte oile Mele!”

Când Ioan Botezătorul a fost preocupat să ştie dacă Isus este Mesia, el era convins că Mesia trebuia să vină în epoca lui. Ioan ştia că Mesia trebuie să vină în epoca lui, dar când a ieşit din pustie, nu a urmat nici o şcoală, nici un colegiu şi nu a înfiinţat nici o organizaţie. De ce? Pentru că era convins că Mesia va veni în timpul lui.  Roadele lui, mesajul şi toate acţiunile lui, au dovedit aceasta.

Şi noi credem că El trebuie să vină în epoca aceasta!

De ce vrem să facem lucruri mari? De ce vrem să investim milioane de dolari în şcoli şi în alte clădiri, şi apoi să mai spunem că vine Isus? Oamenii ştiu mai bine de ce! Ei ştiu că vorbeşti despre lucruri pe care nici tu nu le crezi. Trăiţi ceea ce predicaţi! Acesta este adevărul! Noi trebuie să facem acest lucru.

Ioan era pe calea cea bună. El ştia că a avut o naştere deosebită şi că tatăl său s-a întâlnit cu Îngerul Domnului. Acest fapt a fost o mare încercare pentru bătrânul cuplu. Zaharia şi Elisaveta erau bătrâni, dar au crezut că Dumnezeu le va da într-o zi un fiu, deşi ea era stearpă.

Noi ştim că Ioan a avut o naştere deosebită şi părinţii lui au ştiut că el va fi un slujitor al lui Dumnezeu. Ei ştiau că nu vor apuca zilele în care fiul lor va intra în slujbă, pentru că erau bătrâni.

Tatăl lui Ioan era preot, dar fiul lui nu a putut să urmeze seminarul urmat de el. El nu a putut să facă aceasta pentru că a găsit textul din Scriptură care vorbea despre „glasul care strigă în pustie…” şi ştia că el este acel glas. Ioan a înţeles că el este mesagerul care va merge înaintea lui Mesia şi voia să fie sigur de aceasta. Acesta este motivul pentru care a aşteptat în pustie până când a fost convins, apoi a devenit preocupat. El era convins când a venit din pustie. Era atât de convins încât a putut să spună înainte de a se întâlni cu Isus că „…în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoaşteţi.” (Ioan 1.26). Oh, mie îmi place aceasta!

Aici, în mijlocul nostru stă în seara aceasta Cineva şi sunt bucuros că noi Îl cunoaştem! Marele Duh Sfânt este Cel care mărturiseşte că Isus vine în curând, deoarece El este în concordanţă cu Cuvântul şi toate semnele sunt împlinite. Noi trăim în timpul sfârşitului!

El nu voia să spună sau să facă ceva greşit. Acesta este motivul pentru care a stat în pustie până când a fost convins că ştie ce este cu Mesia.

Dumnezeu i-a spus după ce semn trebuia să privească atunci când va veni Mesia. Acesta este motivul pentru care atunci când L-a întâlnit şi a văzut semnul despre care i se vorbise, a fost convins că El este Cel aşteptat, şi a spus: „…am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.” (Ioan 1.33).

De ce? Pentru că Dumnezeu a vestit cu 712 ani înainte de naşterea Lui, că el va fi glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului şi neteziţi-i cărările.” El a stat liniştit şi a aşteptat până când Dumnezeul care l-a ales şi l-a hotărât mai dinainte pentru această lucrare, l-a încredinţat asupra acestui lucru. Amin. Când Dumnezeu i-a spus tot ce va urma, el s-a liniştit şi a fost convins, iar când a văzut semnul a spus: „Iată-L!” Amin.

O, de am fi şi noi atât de sinceri! Dacă am aştepta şi noi la altar! Nu să ne luăm după un simţământ neînsemnat, nu să sărim în sus şi-n jos, ci să stăm acolo! Orice s-ar întâmpla, tu să stai acolo până când vei fi convins pe deplin prin puterea Lui de înviere că Duhul Sfânt a luat loc în tine, că El te conduce şi că tu eşti o făptură nouă în Hristos.

Stai acolo până când mori şi înviezi din nou! Atunci nu vei merge la apă ca un făţarnic, ci o vei face pe deplin convins că El a murit pentru tine şi că tu ai murit pentru El. Atunci vei coborî în apă ca să fii înviat din nou împreună cu El. Arată lumii că tu crezi cu adevărat că El a murit şi a înviat pentru tine, şi că tu ai murit şi ai înviat împreună cu El. Atunci vei sta în locurile cereşti şi vei mânca hrana oilor.

Andrei acesta despre care vorbim noi, fratele lui Simon, a stat toată noaptea cu Ioan, până când a fost convins. În timp ce stătea pe malul lacului, a trecut Ioan care spunea: „În mijlocul nostru stă Unul. Timpul este aproape! Voi, generaţie de năpârci, să nu credeţi că dacă ziceţi: „Eu aparţin la cutare sau cutare… Noi avem de tată pe Avraam!”, veţi scăpa de mânia lui Dumnezeu, căci vă spun: „Dumnezeu poate să ridice din pietrele acestea copiii lui Avraam.”

Oh, Ioan tocmai înfigea securea la rădăcina pomilor!

Vedeţi? Ioan era un om al pustiei. Despre ce vorbea el? Despre securi, pomi, năpârci. Acestea erau lucrurile cu care era obişnuit din pustie. De aceea a spus: „Securea a fost înfiptă la rădăcina pomilor şi orice pom care nu aduce roadă bună va fi tăiat şi aruncat în foc.” El vorbea despre tăierea pomilor cu securea, despre şerpi, etc. Da, Ioan era un om al pustiei.

Nu este de mirare că Isus a spus: „Ce aţi ieşit să vedeţi?” În predica „Fericirea uitată”, v-am spus că Isus i-a întrebat pe oameni: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie?… Un om îmbrăcat în haine moi?…” (Matei 11.7-8). El a mai spus: „Cei mari se numesc: „doctorul Cutare, sfântul părinte…” etc. Ei poartă haine moi şi sărută bebeluşii, îi căsătoresc pe tineri şi îi înmormântează pe bătrâni. Ei mânuiesc un cuţit tip stilet, nu o sabie.” Ce poate şti un astfel de om despre Sabia cu două tăişuri pe care trebuie s-o mânuiască pe câmpul de luptă?

Aţi ieşit afară ca să vedeţi un astfel de om?

„Frate Branham, ai venit să vezi o trestie clătinată de vânt sau poate un grup mic de oameni care vor să te schimbe de la învăţătura aceasta la cealaltă? Nu! Ioan era convins. El ştia pe ce stă. Îşi cunoştea bine poziţia şi nu putea fi clintit. Nu! Nu!

Isus a continuat: „Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun că el este mai mult decât un proroc.”  (v. 9).

Astfel, Ioan care era convins de ceea ce spunea, a încercat să predice, iar Andrei participa la aceste adunări. Când a trecut Isus, Andrei era acolo împreună cu un alt ucenic. Ioan li L-a arătat pe Isus şi le-a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” (Ioan 1.29). Şi ei L-au urmat.

O, Doamne, dorinţa mea este să am o călăuzire plină de putere în predica mea! Vreau să pot spune cu putere: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” pentru ca fiecare persoană să-L urmeze. Doamne ajută-mă!

„Unde pot să-L găsesc, frate Branham?”

Da, eu vă pot arăta aceasta.

Nu demult, am fost într-o adunare a oamenilor de afaceri creştini şi am ţinut o predică pe coasta de vest.  Acolo era prezent un bărbat care a venit la mine şi a zis:

„Spune-mi, eşti cumva predicator?”

„Da, domnule”, am răspuns eu.

„Ce faci cu aceşti oameni de afaceri?”

„Şi eu sunt un om de afaceri.”

„Şi ce fel de afaceri faci?”

„Asigurări de siguranţă”, am răspuns eu.

„Ce fel de asigurări?”

„De siguranţă”, am răspuns. „Este vorba de „siguranţa binecuvântată”, pentru că Isus este al meu. Dacă eşti interesat să închei o poliţă de asigurări, mi-ar face plăcere să discutăm despre aceasta.”

Îmi amintesc că odată a venit la mine domnul Snyder, un bărbat minunat. Ne cunoaştem încă din copilărie, pentru că mergeam la şcoală împreună. Şi el mi-a zis: „Billy, mi-ar plăcea să-ţi vând o asigurare.”

Pe vremuri am avut şi eu o poliţă de asigurări, dar nu am ridicat-o niciodată, aşa că i-am răspuns: „Wilmer, aş primi-o cu plăcere, dar am deja una.”

„Ai o asigurare?” m-a întrebat mirat. Soţia mea m-a privit ca pe un făţarnic, pentru că ştia bine că nu deţin nici o asigurare, dar eu am continuat: „Da, am o asigurare.” Înţelegeţi?

„Îmi pare rău, Billy. La care companie ai încheiat-o?”

„Viaţa veşnică”, am răspuns eu.

„Cred că n-am auzit niciodată de compania asta…”

„Ar trebui să ştii, pentru că sunt convins că este cea mai sigură Companie, singura Companie corectă.”

Deci Ioan predica şi spunea: „Iată-L! Acesta este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.”

Îl pot vedea cum se plimbă prin mulţime, cum se opreşte lângă un păcătos sau lângă o persoană bolnavă şi le vorbeşte. Ştiu că El este chiar Dumnezeu şi cred că fiecare este convins de aceasta, pentru că eu nu pot face aceste lucruri de la mine. Mi-ar face plăcere să pot spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”

Îmi place să-i aud pe oameni spunând: „Cred şi mă pocăiesc chiar acum de păcatele mele. Cred în Isus Hristos.”

O, m-aş bucura nespus de mult să-i văd făcând aceasta!

Şi aceşti doi ucenici ai lui Ioan au mers după Isus. Când i-a văzut, Isus i-a întrebat: „Ce căutaţi?” şi ei au răspuns: „Rabuni (adică „Stăpâne”), unde locuieşti?”

Veniţi şi vedeţi!” le-a răspuns Isus.

Aceasta este cu adevărat o invitaţie minunată. „Veniţi şi vedeţi!” Îmi place atât de mult aceasta!

Aşa i-a spus şi Filip lui Natanael, când acesta l-a întrebat: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip. Şi Natanael s-a dus. El a vrut să vadă.

 Nu sta acasă ca să critici! Vino şi convinge-te! Vino şi vezi cu ochii tăi!

Pentru că era deja seară, Andrei a stat toată noaptea cu Isus. O, aceasta este cea mai bună metodă! El a stat până când s-a convins. Ce i-a spus sau ce i-a făcut acel Om? Acolo s-a întâmplat ceva care l-a convins pe Andrei că Isus este Mesia.

Astfel, dimineaţa (pot să-mi imaginez), el şi-a luat paltonul şi pălăria şi a coborât grăbit pentru că Petru, fratele lui, urma să plece la pescuit. Când l-a găsit, Andrei i-a zis: „Vino şi vezi pe cine am găsit! Acela este Mesia!”

El era convins! Când a fost pe deplin convins că Isus este Mesia, Andrei a devenit preocupat pentru fratele său.

Aceasta este problema din seara aceasta. Oamenii nu sunt convinşi cu privire la mesaj şi nu sunt convinşi cu privire la Duhul Sfânt. Dacă sunteţi convinşi cu adevărat, deveniţi imediat preocupaţi şi faceţi tot ce puteţi pentru El. Voi spuneţi: „Bine frate Branham, dar eu nu sunt predicator!” Chiar dacă este aşa, poţi face şi tu ceva pentru El.

Poate vă amintiţi de fermierul care a fost salvat şi umplut cu Duhul Sfânt la una din adunările mele. Bărbatul acela nu avea nimic altceva decât experienţa pe care o trăise şi un camion. Dar el a transportat atât de mulţi oameni cu acel camion, încât încă 30 au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. De ce? Pentru că acel bărbat era convins. Şi după ce s-a convins a devenit preocupat. După ce fetiţa aceea micuţă s-a vindecat, el a adus în fiecare seară un camion plin cu bolnavi de pretutindeni, iar 30 dintre ei au primit Duhul Sfânt. Vedeţi, el era convins că mesajul este corect şi astfel a început să fie preocupat şi pentru alţii.

Dacă noi suntem convinşi că Isus vine în curând, vom fi preocupaţi să-i ajutăm pe cei pierduţi să-L găsească! Vom face tot ce putem să răspândim Evanghelia.

Iacov s-a luptat toată noaptea cu acel Bărbat. Noi ştim că el fugea de Esau pentru că se temea de el. Când a auzit că vine Esau, l-a cuprins o frică de moarte, de aceea  şi-a luat soţiile şi copiii şi i-a trecut dincolo de râu, apoi a îngenuncheat; şi voi ştiţi că Dumnezeu a venit la el, l-a apucat şi s-a luptat toată noaptea cu el. La început, Iacov nu era convins, dar după ce s-a întâlnit cu Dumnezeu a devenit preocupat.

Da, el L-a ţinut până când s-a convins că este Dumnezeu! Frate, după acea întâlnire, lui nu i-a mai fost frică de Esau, aşa că a trecut râul şi a pornit înainte. Era slab şi şchiop; parcă era în cea mai rea stare pe care a trăit-o vreodată – era şchiop şi avea multe alte necazuri, dar Esau  i-a zis: „Ai nevoie de ajutor?”

Dar Iacov i-a răspuns: „Nu, nu am nevoie!” De ce aceasta? Pentru că era convins că Dumnezeul pe care L-a întâlnit, poate să-L ajute! Aleluia! O, dacă ar face toţi oamenii la fel!

Voi trebuie să fiţi convinşi că Dumnezeul care vă ia în primire, vă modelează inima şi face din voi o făptură nouă în Hristos! Chiar dacă vine boala, moartea sau orice altceva, voi sunteţi încredinţaţi că El poate să vă poarte de grijă în toate aceste lucruri! Amin.

Mie îmi place foarte mult aceasta!

Shamgar, bărbatul despre care v-am vorbit aseară, era preocupat de familia lui, deoarece ştia că le era foame. Şi filistenii au venit acolo (în jur de o mie de oameni) bine înarmaţi. Dar el era preocupat pentru familia lui, pentru că ştia că sunt în pericol să moară de foame în iarna aceea. El stătea, se gândea şi îşi făcea planuri. Ce putea să facă? El a stat şi a aşteptat până s-a convins pe deplin că Dumnezeu îşi ţine făgăduinţele.

Ce se putea gândi acel om? „Tatăl meu Avraam, a fost un om al lui Dumnezeu. Dovada că el L-a crezut pe Dumnezeu – semnul, este pe trupul meu: tăierea împrejur. El era convins. Acesta este motivul pentru care şi-a părăsit patria; a părăsit totul ca să-L slujească pe Dumnezeu. Şi atunci pe munte, când a jertfit un berbec în locul lui Isaac, Dumnezeu i-a zis: Pentru că ai făcut aceasta, sămânţa ta va stăpâni poarta vrăjmaşilor! Îţi promit Avraame, îţi jur, că aşa va fi!” Aleluia! O, Doamne!  Acum mă simt foarte bine! Avraame, îţi promit că sămânţa ta va stăpâni porţile vrăjmaşului!”

Şi Shamgar îşi zicea: „Eu sunt sămânţa lui Avraam!: Amin.

Dacă Shamgar, care era sămânţa naturală a lui Avraam, a gândit în felul acesta, ce putem spune noi în seara aceasta? Noi care suntem sămânţa împărătească a lui Avraam. Glorie! Poate vă gândiţi că sunt nebun. Da, poate că sunt! Lăsaţi-mă în pace, pentru că mă simt mai bine acum decât atunci când aveam o altă gândire! Sămânţa împărătească a lui Avraam! Biserica este sămânţa împărătească făgăduită. Şi dacă sămânţa naturală putea fi atât de convinsă, ce s-ar cuveni să facă sămânţa împărătească cu prezenţa Duhului Sfânt care unge în jur, descoperindu-Se pe Sine? Glorie!

Desigur, Shamgar a spus: „Eu sunt sămânţa lui Avraam.” El se gândea doar la aceasta: „Dumnezeu i-a spus lui Avraam (şi eu Îl cred) că sămânţa lui va stăpâni porţile vrăjmaşului, şi acum iată că vrăjmaşul mărşăluieşte la poarta mea!” Apoi s-a ridicat şi a luat o ţepuşă cu care înţepa boii ca să-i determine să meargă…

El nu s-a oprit, nu s-a dus să înveţe cum să se dueleze şi nici nu a spus: „Stai puţin, eu sunt sămânţa lui Avraam şi sunt tăiat împrejur, dar filistenii aceştia sunt războinici buni! Ei practică de multă vreme meşteşugul acesta şi ca să-i pot birui ar trebui să merg la seminar să-mi iau doctoratul Ph.D. sau LLD şi să învăţ să duelez. Ar trebui să învăţ catehismul şi toate regulile bisericii!”

Dacă ar fi procedat aşa, ar fi ştiut numai atât şi nu ar fi putut să-i biruiască niciodată. El nu se putea măsura cu duşmanul, aşa cum nici tu nu te poţi măsura cu vrăjmaşul! Nici eu nu o pot face, dar îmi amintesc tot timpul că trăiesc sub făgăduinţa Lui. Aleluia! Oh, şi prin ea este biruită şi zdrobită toată puterea vrăjmaşului! Eu sunt mai mult decât biruitor şi aceasta nu prin mine însumi, ci prin El, pentru că eu sunt în Cel care a biruit vrăjmaşul pentru mine! Este adevărat? Şi aceasta pentru că sunt născut din Sămânţa împărătească a lui Avraam.

Gândeşte-te numai puţin la aceasta şi atunci vei putea lua şi tu acea ţepuşă pentru îndemnat boii şi vei alunga orice diavol care îţi aduce duhul de îndoială.

Da, el a spus: „Eu nu pot învăţa să duelez!” şi dacă s-ar fi dus să înveţe, acesta ar fi fost singurul lucru pe care l-ar fi învăţat şi despre care ar fi putut să vorbească.

Vedeţi, aceasta încearcă să facă oamenii de astăzi. Cineva spune: „Simt chemarea să fiu predicator!”

„Bine, fiule, am să-l sun pe episcop şi am să-l întreb dacă poţi merge la şcoală. Acolo vei învăţa psihologia şi toate celelalte lucruri, iar după zece ani de seminar te vei aranja!” Cu siguranţă! Îl vor aranja atât de bine încât nu se va mai ridica niciodată!

Ce diferenţă între ceea ce s-a petrecut în prima biserică şi ce avem acum! Ei nu au aşteptat zece ani, ci numai zece zile! Dacă îţi trebuie zece ani ca să fii convins, lor le-au ajuns numai zece zile! Amin!

Poate sunteţi convinşi în psihologie, dar trebuie să obţineţi „genunchiologia”. În felul acesta, ei au fost convinşi în zece zile şi apoi s-au preocupat pentru alţii. Unii dintre ei nu ştiau nici măcar să-şi scrie numele. Biblia spune că ei erau neştiutori şi neînvăţaţi, dar erau convinşi. Aleluia!

Mie nu-mi pasă de educaţie! Eu sunt convins că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi că acesta este Duhul Sfânt. Sunt convins că El este Vindecătorul! Sunt convins că El este Salvatorul! Sunt convins că El vine! Sunt convins că El este ACELA! Da, eu sunt convins de toate acestea! Cred aceasta!

Oamenii spuneau: „Ei sunt convinşi! Cu ei s-a întâmplat ceva!” Da, ei erau convinşi, iar când s-a întâmplat aceasta, au devenit preocupaţi! Erau preocupaţi să răspândească Cuvântul Lui peste tot. Acesta este semnul că erau convinşi: ei erau preocupaţi.

Dar nu erau preocupaţi să primească educaţie, ci preocuparea lor era să poată spune corect: „Amin!” Ei nu erau preocupaţi să aparţină de o organizaţie, nici să aibă un carnet de membru pentru părtăşie, ci erau convinşi că tot ce le trebuia era EL!

Aceasta este şi preocuparea mea din seara aceasta. Sunt convins că singurul lucru de care avem nevoie este Hristos. Noi nu avem nevoie de un nou primar; nu avem nevoie de un nou preşedinte; nu avem nevoie de o armată mai puternică; nu avem nevoie nici de o bombă nouă, ci avem nevoie de Hristos!

Aceasta este tot ce ne dorim!

Ei erau convinşi că El le va fi tot ce le lipseşte. Sunteţi încredinţaţi şi voi de aceasta?

Spuneţi: Eu sunt convins! Nu contează ce-mi stă în faţă pentru că El va birui totul! Nu contează ce vine înaintea mea, deoarece sunt convins că El va avea grijă de mine! Mi-a promis că va face aceasta şi Îl cred: „…Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacului! Nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine căci îşi va purta singură de grijă.” Aşa este corect. Gândeşte-te numai la ziua de astăzi!

Dacă Dumnezeu s-a îngrijit de crinul de pe câmp şi   l-a îmbrăcat cu atâta splendoare; dacă El se îngrijeşte de iarba de pe câmp care astăzi este iar mâine moare, dacă nici măcar o vrabie nu cade pe stradă fără ştirea Lui, cu cât mai mult se va îngriji de nevoile noastre?

Eu sunt convins! Acesta este motivul pentru care nu mă vedeţi cerşind invitaţii de la o biserică sau alta: eu sunt convins! Ştiu că Dumnezeu este de partea mea dacă voi sta pe acest Cuvânt. Eu sunt convins! Nu trebuie să cauţi tu, căci ţi-o va da El cumva! Fii doar convins. Eu cred fiecare cuvânt pe care L-a spus EL. Sunt convins de tot ce a spus El şi sunt convins că nu trebuie să mă îngrijorez pentru nimic, fiindcă El este gata să împlinească toate nevoile mele.

La fel au făcut ucenicii: ei erau convinşi că nu au nevoie de nici o psihologie, că nu le trebuie nimic din lucrurile lumii! Erau convinşi că singurul lucru de care aveau nevoie era ceea ce le fusese predicat; ceea ce posedau.

Aici este problema oamenilor de astăzi, pentru că încearcă să primească alte lucruri: crezuri şi alte lucruri omeneşti. Dacă voi căutaţi aceste lucruri înseamnă că niciodată nu aţi fost convinşi cu adevărat că Duhul Sfânt este tot ce vă trebuie! Aceasta este tot ce vă trebuie! Numai de El aveţi nevoie!

Nu demult am fost în Africa şi am văzut că albii încercau să-i înveţe pe negrii chiar în mijlocul triburilor lor. Dar, prin educaţia omenească ei au luat păcatele omului alb şi la un moment dat s-a constatat că au devenit de două ori mai decăzuţi decât albii. Erau mai aproape de iad decât atunci când nu ştiau nimic. Aceasta dovedeşte că există un singur lucru de care are nevoie omul, şi acesta este Hristos. Amin.

Cred că aţi auzit de Rudson Taylor, un mare misionar din China. O dată a venit la el un indian tânăr şi i-a zis:

„Domnule Taylor, să urmez patru ani de psihologie? Dar ca să obţin licenţa în arte câţi ani îmi trebuie?”

„Fiule”, i-a răspuns Taylor. „să nu arzi niciodată lumânarea numai pe jumătate.”

Eu nu gândesc aşa! Nu arde după aşa ceva! Când simţi îndemnul să urmezi o şcoală, un fel de lichid de îmbălsămare, nu aştepta până arde lumânarea de jumătate! Să nu faci aceasta! Dar dacă lumânarea este aprinsă, du-te! Să nu credeţi că vreau să încurajez ignoranţa, căci nu e aşa, dar dacă nu ştii vorbi despre altceva, spune-le oamenilor cum s-a aprins lumânarea. Spune-le ce a aprins-o şi ce arde acolo, pentru că aceasta este tot ce trebuie să ştie ei. Spune-le numai atât şi lasă-i pe ei să se aprindă; de restul o să se îngrijească singuri. Desigur.

Nu trebuie să foloseşti tot felul de cuvinte mari, a căror înţeles nu-l cunoşti nici tu. Înţelegeţi? Spune-le numai: „Glorie lui Dumnezeu! Am fost atins de Duhul Sfânt şi acum sunt un om nou!” Spune-le cum s-a aprins lumânarea. Nu aştepta până când arde de tot! Spune-le numai cum s-a aprins.

Orbul care a fost vindecat de Isus a spus: „Oamenii mă ceartă pentru că am fost vindecat!” Voi vă amintiţi că atunci când l-au văzut, ucenicii L-au întrebat pe Isus: „Cine a păcătuit: Orbul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9.2).

Şi Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” după care l-a vindecat.

Atunci au venit cărturarii şi fariseii, iar mama şi tatăl lui s-au speriat de moarte, deoarece li se spusese în sinagogă, că oricine va asculta de aşa-zisul „Proroc”, de acel Isus din Nazaret, va fi excomunicat!

Ei nu s-au schimbat nici astăzi! Şi mie mi s-a întâmplat la fel! „Oricine merge la adunările ţinute de bărbatul acesta (adică de mine), va fi dat afară din biserică!” Da, îţi vor şterge numele din registrul bisericii lor.

Şi aceşti cărturari şi farisei i-au adus în faţă pe părinţii orbului.

„Acesta este fiul vostru?” i-au întrebat ei.

„Da.”

„A fost într-adevăr orb?”

„Da, fiul nostru s-a născut orb.”

„Şi cum şi-a căpătat vederea?”

„Întrebaţi-l pe el, căci este matur!” au răspuns părinţii orbului.

Dar când l-au întrebat pe orb, i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu, pentru că omul acesta este un păcătos.” (v. 24).

Acest bărbat nu putea să vorbească cu ei despre teologie. Cu siguranţă, nu! Dar poseda un lucru de care era sigur: el era convins că vede. De aceea a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” (v.2 25).

„Nu ştiu de la ce şcoală vine; nu ştiu nimic despre El, dar am un argument categoric: „Am fost orb şi acum pot să văd! El mi-a spus că dacă cred, pot să văd şi eu am fost convins de aceasta. L-am ascultat şi acum văd! Aleluia!”

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu mine! Eu am fost orb cândva, dar acum pot să văd. Cândva nu am putut să văd aceste lucruri pentru că eram păcătos, dar El mi-a deschis ochii şi acum văd. Pot vedea lucrurile pe care odinioară nu le-am putut vedea pentru că eram orb.

Vedeţi, orbul avea un argument puternic. Desigur! Era atât de puternic încât ei nu au putut face nimic ca să-l convingă să-l nege. De ce? Pentru că el era convins că poate vedea. De aceea le-a zis: „Aici este mirarea… voi, conducătorii religioşi ai naţiunii, spuneţi că nu ştiţi de unde vine Omul acesta, şi cu toate acestea El a făcut o minune cu mine! A făcut un lucru care nu s-a făcut niciodată până acum în lume. Aici este partea ciudată!”

Frate, părerea mea este că orbul era un bun teolog în problema lui. De ce? Pentru că era convins. El poseda ceva care l-a convins. Ce anume? Fusese orb şi acum putea să vadă.

Când şi-a vizitat fraţii aflaţi în oştirea lui Saul, David l-a văzut de partea cealaltă pe Goliat. David era cel mai mic din toată mulţimea aceea, în timp ce Goliat era cel mai mare. Saul s-ar fi potrivit mai bine să lupte cu el, deoarece avea şase picioare înălţime, poate chiar opt. Biblia spune că era cu un cap mai înalt decât ceilalţi evrei, în timp ce David era cel mai mic. El era singurul om neinstruit de pe câmpul de luptă.

Dar poseda ceva de preţ, frate: era convins! Glorie! Voi spuneţi: „Te porţi de parcă ai fi beat!” Aşa este! Chiar sunt beat.

Acum priviţi! David nu era instruit. Nu avea suliţă şi nici nu ştia cum s-o mânuiască. Era un băieţel blond, dar era convins şi în acelaşi timp preocupat de oştirea care se numea „Oştirea Dumnezeului celui viu!” David era convins că Dumnezeul care l-a ajutat să omoare cu praştia un leu şi un urs, îl va putea izbăvi şi de filisteanul acela netăiat împrejur! El era convins. Apoi a devenit preocupat de oştirea lui Israel.

Nu conta cum arăta Goliat…

Dacă eşti convins, tu devii preocupat. Dar mai întâi trebuie să fii preocupat! Şi David era convins.

O dată, David purta război cu filistenii. Toate condiţiile îi erau nefavorabile şi el se ruga. S-a rugat până a primit convingerea că Dumnezeu este cu el. Domnul i-a spus: „Când vei auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor, să mergi la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta ca să bată oastea filistenilor.” (1 Cronici 14.15).

Frate, el era convins. Nu conta că oastea lui era inferioară numeric faţă de oastea filistenilor! David era convins că Dumnezeu merge înaintea lui!

Omule care stai în seara aceasta aici, nu contează ce nu este în ordine cu tine: dacă simţi vâjâitul de vânt al Duhului Sfânt venind peste tine şi zicând: „Eu sunt Domnul care vindec toate bolile tale! Eu te vindec chiar acum!” dacă poţi fi convins, nu mai contează nimic, pentru că ştii deja că are să fie aşa cum spune El. Cu siguranţă! David a fost convins, apoi a devenit preocupat.

Samson a stat în faţa filistenilor numai cu o falcă de măgar. Vedeţi, nici măcar nu avea o armă în mână, dar era convins că Dumnezeu care l-a crescut, este în stare să-i ucidă pe acei filisteni cu acea falcă de măgar. Şi a ucis o mie de oameni.

Când profetul fugar, Moise, s-a convins că rugul acela care nu se mistuia era Dumnezeu…Voi ştiţi că până atunci el nu mai avusese nici o experienţă cu Dumnezeu. El poseda o mulţime de teologie, dar s-a convins că în rug era Dumnezeu, deoarece Glasul care îi vorbea i-a citat din Scriptură şi i-a spus: „Eu voi fi cu tine…” Când a trăit această experienţă, Moise nu mai era interesat de problemele din Egipt. El părăsise de 40 de ani Egiptul, dar era convins că Cel care-i vorbise era Dumnezeu, şi că El voia să scoată Israelul din robie!

Iată-l coborând pe drum! Vă puteţi imagina scena? Cu Sefora pe măgar şi micuţul Gherşom în braţele ei. Moise de 80 de ani, cu capul pleşuv, cu barba lungă şi căruntă şi cu un toiag strâmb în mână (Aleluia!), cobora în Egipt să elibereze Israelul.

Da, aceasta te poate face să acţionezi ciudat! Şi el acţiona ciudat, dar era convins. De ce? Pentru că El îi spusese: „Voi fi cu tine, Moise. Voi lua toiagul din mâna ta şi îmi voi elibera poporul!” El avea un  toiag mic şi vechi, dar era convins că era Cuvântul lui Dumnezeu. Voi ştiţi că Cuvântul lui Dumnezeu este cu voi şi în voi; puteţi fi convinşi de aceasta!

Evreii erau convinşi că El este în stare să Îşi ţină Cuvântul. Da, cât timp stăteau pe ceea ce le poruncise Dumnezeu: să nu se închine la idoli, puteau fi liniştiţi. Aceasta le poruncise Dumnezeu, şi ei ştiau că dacă Îl ascultă, El va împlini tot ce le-a promis. Dumnezeu era cu ei, iar Israel era convins de aceasta. Când au fost convinşi că trebuie să stea pe Cuvântul Lui, Dumnezeu a devenit preocupat să stea cu ei.

Când eşti convins că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, El este preocupat să-ţi poarte de grijă, prin Cuvânt. Eu L-am încercat pe câmpuri de misiune străine şi pretutindeni unde am mers. Când eşti convins că El este Acela (dar trebuie să fii convins),  Dumnezeu va fi preocupat de tine. Dar mai întâi trebuie să fii convins că Acesta este El şi că îşi ţine toate făgăduinţele date – apoi Dumnezeu devine preocupat de tine.

Marta era convinsă că dacă Isus va cere învierea fratelui ei, aşa va fi.

Ea a spus: „Nu-mi pasă ce gândesc unii. Nu-mi pasă nici chiar că sora mea nu poate crede aceasta! Nu-mi pasă nici părerea rabinului! Eu cred! O, Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit!” După care a adăugat: „Dar sunt convinsă că dacă îl ceri de la Dumnezeu, ţi-l va da şi acum! Ştiu că aşa va fi. Voi coborî şi voi da piatra la o parte pentru că sunt convinsă de aceasta.”

Îmi amintesc de tatăl meu… odată, demult, s-a aprins recolta în Kentucky, iar bătrânul predicator a trecut prin ea, s-a aşezat în genunchi şi nu s-a ridicat până nu s-a întâmplat ceva. În ziua aceea toţi doreau să se roage să vină ploaia. Şi tata povestea că predicatorul acela bătrân a îngenuncheat, şi-a ridicat mâinile zbârcite de ani spre cer şi a zis: „O, Dumnezeule, eu sunt slujitorul Tău, iar poporul acesta este tot al Tău. Dar iată că recolta lui se pierde!” După ce şi-a încheiat rugăciunea, bătrânul predicator s-a ridicat, a pus şaua pe măgar şi a plecat. De ce? Era convins. Da, domnilor! Pentru că era convins, a devenit preocupat de măgarul lui.

Marta a spus: „Fratele meu nu ar fi murit dacă erai aici, dar chiar şi acum ştiu că dacă ceri ceva de la Tatăl, El Te va asculta, pentru că Dumnezeu Îţi dă tot ce ceri!”

Priviţi-l pe Iair. El avea în casă un cadavru: pe singurul lui copil, o fetiţă de doisprezece ani. Mesajul a venit: „Nu-l mai deranja pe Rabin pentru că ea este deja moartă!” Dar când L-a întâlnit pe Isus, el a spus: „Fetiţa mea a murit, dar sunt convins că dacă Îţi vei pune mâinile peste ea, se va face bine.” Convins? Da! El auzise de Isus, cunoştea Cuvântul şi Îl credea în inima lui. Iair credea că Isus era Fiul lui Dumnezeu. El era pe deplin convins de aceasta.

Nu este ciudat acest lucru? Dumnezeu l-a forţat la aceasta şi El ştie cum să te forţeze şi pe tine. Acesta este adevărul! Uneori îţi dă o boală sau orice altceva ca să te determine să crezi în El. Atunci poţi să vezi cine eşti!

El l-a forţat! Iair a fost forţat să creadă – şi în împrejurarea în care a fost adus, a arătat cine este în realitate. El I-a spus Domnului: „Dacă vii să-ţi pui mâinile peste ea, fiica mea se va ridica chiar dacă este moartă!”

O, Doamne! Îmi place atât de mult aceasta! Cred că Marta a vorbit la fel, iar Isus avea aceeaşi convingere.

Sutaşul roman era convins că dacă Isus va spune un singur Cuvânt, robul lui se va face bine. Ascultaţi ce a spus soldatul roman, un păgân:

Eu sunt un om sub stăpânire.  Şi dacă îi spun unui soldat: „Du-te acolo!” se duce. Altuia îi spun: „Vino!” şi vine…” De ce? Pentru că era comandantul lor. Ce mărturisea el prin aceasta? „Isuse, Tu eşti peste toate bolile; Tu eşti peste toate lucrurile! Dacă vei spune un singur cuvânt, slujitorul meu va trăi! Sunt pe deplin convins de aceasta!”

Este posibil ca după toate aceste exemple să nu fim încă convinşi? Vedeţi? Isus a spus că acel sutaş avea o mare credinţă. El nu a găsit nici chiar în Israel o asemenea credinţă. Voi ştiţi că aşa scrie în Biblie. (Luca 7.1-9).

Iată care este condiţia pentru a primi ceea ce cereţi:

orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi primit şi-l veţi avea.”

„…dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” (Marcu 11.24,23).

Apoi mărturisiţi. Ce? „Prin rănile Lui am fost vindecaţi!” (1 Petru 2.24).

„Eu am fost salvat prin harul Lui, iar prin făgăduinţa dată de El, voi fi umplut cu Duhul Sfânt.”

Iată-vă! Dacă sunteţi convinşi că El îşi ţine făgăduinţa dată, veţi primi ceea ce cereţi! Dar mai întâi trebuie să fiţi convinşi de acest lucru.

Femeia cu scurgerea de sânge era convinsă! Nu conta ce zicea rabinul, preotul sau chiar bărbatul ei. Ea nu asculta de nimeni, ci îşi zicea: „Omul acesta este sfânt; El este Fiul lui Dumnezeu şi dacă voi reuşi să ating numai marginea îmbrăcămintei Lui, sunt convinsă că voi fi vindecată.”

Deşi doctorul a zis: „Nu se va mai face bine!” ea a spus: „Dacă mă voi atinge numai de haina Lui, mă voi face bine!” Ea era convinsă.

Femeia de fântână era convinsă că El este Mesia. Când a văzut împlinirea semnului biblic, ea a ştiut că El este Mesia. Aşa cum am spus şi azi-dimineaţă, prin faptul că în ea era sămânţa hotărâtă mai dinainte,  îndată ce El a turnat pe ea Apa vieţii, sămânţa aceea a ieşit la suprafaţă şi L-a recunoscut.

Preoţii nu L-au recunoscut; marii preoţi, marii clerici, au trecut pe lângă El numindu-L „Beelzebul”, dar această femeie săracă, această curvă, care a fost însă hotărâtă mai dinainte pentru Viaţa veşnică, L-a recunoscut.

Biblia spune că în zilele din urmă Antihristul va apărea atât de religios, atât de aproape de adevăr, încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi. (Matei 24.24). Dar nu este cu putinţă! Acesta este adevărul. El îi va înşela pe toţi aceia care nu au numele scris în Cartea Vieţii Mielului. Scrise de când? De la ultima trezire? NU aşa spune Biblia! Ci de la întemeierea lumii! Voi nu veţi putea fi înşelaţi de el pentru că sunteţi aşezaţi chiar în Cuvânt. Când cei aleşi văd acele lucruri, ştiu că aceasta este Viaţa şi o primesc imediat.

Ceilalţi vor trece pe lângă El spunând: „Oh, aceasta nu este nimic!” Vedeţi? Ei nu sunt convinşi! În ei nu este nimic care să-i convingă, care să-i facă să creadă.

Mama obişnuia  să spună: „Cum vrei să obţii sânge din sfeclă, când în ea nu este sânge?”

Acesta-i adevărul.

Oile Mele cunosc glasul Meu!” Ele cunosc Cuvântul! Ce este glasul Lui? Cuvântul. Ei nu urmează aceste crezuri, ci ascultă Cuvântul şi Îl urmează.

Femeia de la fântână era complet convinsă, aşa că a devenit preocupată de cetatea ei! Ea ştia că Isus este Mesia; ştia că ceea ce a făcut El este scris în Biblie.

Ea a spus: „Noi ştim că atunci când va veni Mesia, căruia I se spune Hristosul, va face aceste lucruri. Tu eşti proroc.”

Isus a spus: „Eu sunt Acela.” Ea era convinsă deoarece ştia că aşa scrie în Scriptură. După ce s-a convins, femeia a devenit preocupată. De aceea s-a dus să spună şi altora despre El.

Isus era convins că va învia a treia zi. De aceea a spus: „Dărâmaţi acest templu şi Eu îl voi ridica din nou în trei zile.” (Ioan 2.19). De ce?

David, care era un proroc, a spus sub inspiraţia Duhului Sfânt: „Căci nu vei lăsa sufletul Meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.10).

El ştia că înainte să se împlinească 72 de ore de la moartea trupului (înainte ca trupul să intre în putrefacţie), va învia.

72 de ore sunt trei zile şi trei nopţi. El a spus: „Distrugeţi-l, căci El îl va ridica din nou!” Era complet convins, deoarece ştia că Scriptura nu greşeşte. Acesta este adevărul.  Şi El L-a ridicat! Aleluia!

Eu sunt convins că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci! Sunt convins de misiunea  pe care o am şi de mesajul pe care-L predic. Sunt convins că acesta este adevărul! Sunt convins că aceste vedenii vin de la Dumnezeu! Sunt convins că trăim în ultimele zile! Sunt convins că Duhul care este acum peste voi este chiar Duhul Sfânt. Glorie!

Eu sunt convins pe deplin! Sunt convins de calea Duhului Sfânt, că este corectă! Sunt convins de calea Bibliei că este Adevărul! Sunt convins că Acesta este Isus Hristos. Sunt convins că dacă Îl credem, El va vindeca fiecare persoană bolnavă într-o clipeală de ochi. Sunt convins că El poate turna într-o asemenea măsură Duhul Sfânt peste noi, încât cu greu ne mai putem reţine! Sunt convins!

Eu cred din toată inima lucrul acesta, şi nu pentru că sunt bătrân, deoarece am predicat aceste lucruri şi când eram tânăr. Eu am fost convins din ziua când L-am întâlnit la râu. Aleluia! Sunt convins că acum este aici! Sunt convins că Stâlpul de Foc pe care L-am văzut şi care conduce Biserica în seara aceasta, este acelaşi Stâlp de Foc care a condus Israelul prin pustie. Glorie!

Sunt convins că acesta este adevărul! Sunt atât de convins încât pot să-mi dau viaţa pentru aceasta! Eu mi-am părăsit casa şi toate celelalte lucruri; am dat totul pentru aceasta!

Sunt convins că acum El este aici! Sunt convins că Duhul care este prezent aici este Duhul Sfânt! Sunt convins că noi suntem botezaţi chiar acum în Duhul Lui! Eu ştiu că acesta este adevărul! Sunt pe deplin convins că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci! Eu sunt convins! Pe deplin convins!

Îngerul m-a vizitat şi mi-a spus tot ce trebuie să fac. Apoi am stat în faţa a mii de păgâni. Poate ziceţi: „Nu ţi-e frică?” Nu, domnilor! Eu sunt convins că El a venit de la Dumnezeu! Sunt convins că ceea ce mi s-a întâmplat este conform Scripturii! Sunt convins că El este Îngerul Domnului. Eu cred aceasta din toată inima. Şi sunt convins că vom primi orice am cere de la Dumnezeu. El este aici! Nu vă temeţi: El este aici!

Sunt convins că Duhul pe care-L simţiţi, Duhul Sfânt care este în noi, este chiar Hristos! Amin.

Eu sunt convins că El este chiar acum în faţa mea şi pot să-L privesc; da, sunt convins că acest cerc de Lumină este Duhul Sfânt. Eu sunt convins că vedenia este peste ochii mei! Eu ştiu ce este aceasta! Amin. În clipa aceasta provoc orice diavol din lume! El este Dumnezeu. Hristos nu e numai un profet, ci este Dumnezeu însuşi.

Să ne plecăm capetele pentru un moment, căci nu mai pot vorbi mult sub o asemenea ungere.

Binecuvântat să fie Numele Domnului. Eu sunt pe deplin convins că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Tată ceresc, eu sunt convins că Tu eşti Acelaşi, de aceea Te rog să faci ceva deosebit pentru noi în seara aceasta. Dovedeşte încă o dată că eşti Acelaşi, căci Îţi predau audienţa. Doamne, suntem în mâinile Tale. Fă cu noi ceea ce crezi de cuviinţă, pentru că Te rugăm aceasta  în Numele lui Isus Hristos. Amin.

S-a întâmplat ceva? Eu sunt convins că Dumnezeu este aici.

S-au dat numere de rugăciune? Nu. Nici nu avem nevoie de ele, pentru că am convingerea că El este aici. Credeţi aceasta? Dacă sunteţi pe deplin convinşi, spuneţi: „Isuse, Te ating prin neputinţa mea, pentru că cred că fratele Branham spune adevărul! El este numai un om, dar Tu eşti Dumnezeu. Cred că a spus adevărul pentru că acesta este Cuvântul. Lasă să se întâmple aceasta, Doamne. Lasă-l să-mi vorbească, iar pe mine ajută-mă să mă conving.”

El este deja în adunare…

Doamna care stă acolo se roagă pentru o boală nervoasă. Fetiţa ei, care o însoţeşte, este bolnavă mintal. Credeţi? Mama ei este bolnavă acasă. Ai credinţă? Nu te îndoi, căci poţi primi ceea ce ceri.

Sunt convins că acelaşi Înger care a venit la Avraam, în chip de om şi i-a vorbit cu spatele spre cort, este prezent şi în seara aceasta aici. El a promis că va fi cu noi, şi eu cred că acelaşi Înger ne unge şi pe noi, deoarece El este Dumnezeu însuşi. Credeţi aceasta?

În ordine, soră. Tu Îi vorbeşti lui Dumnezeu.

Eu sunt convins, soră! Sunt convins, frate! Da, sunt convins că acesta este adevărul. Cu siguranţă!

În spatele meu este o doamnă care are probleme cu inima. Nu o cunosc, dar este de vârstă mijlocie şi vine din Virginia. Crezi? Totul este posibil, dacă poţi crede!

Ce crezi despre aceasta, doamnă? Noi suntem străini unul faţă de celălalt, dar crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Crezi? Tu ai o suferinţă la cap. Eşti doamna Moore. Dacă este adevărat, te rog să ridici mâna. Du-te acasă şi fii sănătoasă.

Tu crezi? Acum este cineva în faţa mea. Este tot o femeie şi are cancer la piept. Numele ei este Rhodes. Crede doamnă Rhodes, căci Isus Hristos te vindecă. Eu nu o cunosc pe această femeie, dar Dumnezeu o cunoaşte. Dacă poţi să crezi, eşti vindecată!

Acesta este adevărul.

Acolo este un bărbat care se roagă. El este din Tulsa. Domnule Harwood, crede în Domnul Isus! Du-te şi fii sănătos. Crezi? Eu nu te cunosc, nu te-am văzut niciodată, dar acesta este adevărul despre tine. De ce? Pentru că a atins ceva. Eşti convins că Dumnezeu îşi ţine făgăduinţele?

Câţi dintre voi aveţi probleme? Procedaţi ca femeia de la fântână: întrebaţi-i pe oamenii aceştia! Duceţi-vă şi vorbiţi cu ei.

Acum văd altceva…

El face înconjurul clădirii. Întreaga clădire este sub ungere. Sunt convins că prezenţa lui Isus Hristos va vindeca fiecare persoană bolnavă din locul acesta. Voi sunteţi convinşi? Sunteţi convinşi că spun adevărul? Adevereşte Dumnezeu că spun adevărul?

Dacă da, vă poruncesc să vă ridicaţi în picioare şi să primiţi vindecarea în Numele lui Isus Hristos! Dacă sunteţi convinşi ridicaţi-vă mâinile spre El şi daţi-I slavă!

Tată ceresc, fie ca Duhul Sfânt să umple această clădire până când toţi vor fi convinşi că Satana este învins! Te rugăm în Numele lui Isus Hristos!

Satana, ieşi afară din acest loc! Noi suntem convinşi că acesta este Isus Hristos? Dacă da, El va face ceea ce cerem!

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

                           – Amin –

EN

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.