VREMEA ESTE APROAPE

Mulţumesc, frate Iosif.

Să ne plecăm
capetele pentru un moment de rugăciune.

Tată ceresc, la
sfârşitul acestei zile şi al acestei campanii, Îţi suntem recunoscători pentru
bunătatea Ta faţă de noi. Nu merităm niciunul dintre lucrurile pe care le faci
pentru noi, dar ne plecăm inimile cu mulţumire şi cu adorare înaintea Ta şi Te
rugăm ca în seara aceasta să ne zâmbeşti şi să ne spui: „Aţi făcut o treabă
bună.”

Doamne, urmează
serviciul de vindecare. Ca şi în grupul de aici, acolo mai sunt mulţi albi
bolnavi şi necăjiţi. Tată, Te rog să faci în aşa fel încât să-i vindeci pe
fiecare dintre ei în seara aceasta, iar la sfârşitul serviciului să nu mai fie
printre noi nici un slăbănog.

Întinde braţele
Tale mari, cuprinde-i pe toţi la sânul Tău şi arată-le dragostea Ta, Doamne.
Oh, Te rugăm să-i mântuieşti pe păcătoşii dintre noi, iar pe cei care s-au
îndepărtat, să-i aduci din nou în turmă.

Ne plecăm toţi capetele,
Te lăudăm şi-Ţi cerem toate acestea, în Numele iubitului Tău Fiu, Isus Hristos.
Amin.

Puteţi să vă
aşezaţi.

Întotdeauna este
o mare plăcere să fiu la Liceul Lane Tech din Chicago, Illinois, împreună cu
fratele meu iubit, Joseph Boze, cu fratele Einar Ekberg, cu fratele Hutchinson,
cu ceilalţi fraţi şi cu voi toţi, oameni dragi. Vă mulţumesc din inimă pentru
bunătatea voastră.

Cu câteva clipe
în urmă mă gândeam: „Aş fi vrut să fac o listă cu numele tuturor celor care
mi-au făcut câte un cadou de ziua mea, să am în faţă o listă cu toţi aceştia.”,
dar vă voi spune un singur lucru şi sunt sigur că veţi înţelege ce înseamnă:
doresc din toată inima ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe fiecare în parte.

În timp ce
despachetam unul dintre cadouri, a căzut din el o salopetă mică pentru Iosif.
Ei bine, am simţit ceva în inima mea… Aţi fost vreodată în situaţia să nu fiţi
în stare să exprimaţi ceea ce aţi vrea să spuneţi? Vedeţi? Atunci, singurul
lucru pe care ştii să-l faci este să spui: „Mii de mulţumiri. Tot ce pot spune
este: Dumnezeu să te binecuvânteze.”

În seara aceasta
vom încheia campania. Întotdeauna sunt fericit să fiu împreună cu adunarea din
Chicago. Aş vrea ca toţi oamenii din Chicago să fie ca cei de aici, de la Lane
Tech, şi sunt sigur că aşa ar fi dacă ar ajunge să-L cunoască pe Isus Hristos
în felul în care Îl cunoaşteţi voi. Dacă toţi oamenii din Chicago ar fi ca cei
de la Lane Tech, cred că am putea să-i trimitem pe toţi poliţiştii în vacanţă.
Vedeţi? Am deschide toate închisorile şi am spune: „Ei bine, nu mai este nevoie
de ei aici! Putem să ne debarasăm de ei.”, pentru că ar fi pace pentru toată
lumea.

Prieteni, într-o
zi va fi chiar aşa, iar noi aşteptăm ziua aceea măreaţă când Isus va veni a
doua oară ca să-i primească pe cei care au devenit slujitorii Lui. În ziua
aceea, vreau să fiu şi eu din numărul lor, pentru că El m-a iubit şi mi-a
iertat păcatele, creând astfel pentru mine o cale prin care să mă ajute să-i
câştig şi pe alţii pentru El.

Am estimat că în
după-amiaza aceasta, L-au primit pe Isus Hristos ca Mântuitor personal,
aproximativ douăzeci de persoane. O, inima mea este fericită când văd aceasta!
Mă face să mă simt atât de bine! Eu cred sincer că conform Cuvântului lui
Dumnezeu, când au ridicat mâinile şi L-au acceptat pe Hristos, El i-a dus pe
toţi în Împărăţia Sa. El nu poate să-Şi retragă Cuvântul. A promis că o va face
şi a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl…” (Ioan
6.44). Şi dacă Tatăl a fost aici şi i-a atras spre Isus, iar ei au venit şi au
spus: „Vreau să-L primesc pe El”, au fost acceptaţi de El şi aceasta este tot.

Acest lucru vă
aduce în rândul credincioşilor, face din voi un credincios creştin. Acum aş
vrea să vă dau un sfat: eu nu m-aş opri aici, ci L-aş ruga pe Domnul să-mi dea
Duhul Sfânt, ca să fiu botezat în Biserică, în trupul credincioşilor, şi să mă
facă un lucrător împreună cu El, în Împărăţia Sa.

Alăturaţi-vă
unei biserici bune, numai nu staţi departe de biserică! Mergeţi într-o biserică
şi susţineţi lucrarea de acolo! Acest lucru îl spun pentru toţi cei care au
fost mântuiţi în timpul acestor întâlniri.

Voiam să vă
anunţ întâlnirea ţinută de fratele Oral Roberts, dar cred că încheie şi el în
seara aceasta. Nu ştiu dacă încheie şi fratele Freeman sau nu. (Cineva spune:
„El începe în seara aceasta”). Începe în seara aceasta. Îmi pare rău, dar nu
sunt la curent cu itinerarul acestor fraţi. Întrucât nu am o revistă proprie,
fratele Iosif este destul de binevoitor încât să-mi dea voie să folosesc
revista lui că să-mi anunţ itinerarul şi să-mi public articolele.

Când am ajuns la
uşă, fiul meu şi fratele Wood mi-au spus că sunt oameni care au mărturii
minunate despre puterea de vindecare a lui Isus Hristos. Îi sunt recunoscător
pentru aceasta şi cred că merită tot efortul. Soţia, copiii mei şi fraţii, se
vor bucura când le voi spune că sufletele s-au întors la Domnul Isus şi că
oamenii au fost vindecaţi.

Noi ştim că
trebuie să suferim, fiindcă boala este prezentă în propriile noastre familii. Când
unul dintre copilaşii noştri se îmbolnăveşte, eu şi soţia mea îl ducem în
cameră, îl aşezăm pe pat, ne îmbrăţişăm, ne plecăm în faţa Tatălui şi zicem:
„Tată, Tu eşti Cel care ne-ai dat copilaşul, iar acum suntem în necaz şi nu
ştim ce să facem. Te rugăm să fii bun şi să-l vindeci de această boală pe care
a adus-o Satan asupra lui.” El nu ne-a dezamăgit încă niciodată şi nici nu cred
că o va face vreodată. Pentru aceasta Îl iubim
.

Pentru că El
este Cel care ne ajută, ne face plăcere să vă vorbim despre El. Poate nu aţi
ştiut, dar Domnul vrea să vă ajute. Dragostea Lui este gratuită pentru toţi şi
în seara aceasta, o dă fiecărei persoane aflate în suferinţă.

De fiecare dată
când stau aici la microfon şi privesc la oamenii din sală şi-i văd cum plâng,
mă gândesc: „Dacă aş putea doar să…” Vedeţi? Este ca şi cum tocmai am chemat pe
cineva în faţă pentru rugăciune şi mă gândesc: „Ei bine, ce este aceasta?
Despre ce este vorba aici? Oare încerc să-i ajut pe oameni?”

De multe ori mă
întreb dacă nu ar funcţiona mai bine vechiul fel în care chemam rândul de
rugăciune, atunci când ne puneam mâinile peste fiecare în parte? Tot timpul, eu
încerc să-i fac pe oameni să înţeleagă un singur lucru: Nu contează atât de
mult dacă sunt eu sau altul cel care pune mâinile, ci contează ca credinţa
voastră să-L atingă pe El. Aceasta este.

Eu chiar îmi
doresc sincer să văd că primiţi ajutor. Dumnezeu îmi cunoaşte inima şi ştie că
fac tot ce ştiu şi tot ce pot. Dacă aş face ceva de la mine, în următoarele
două secunde m-aş prăbuşi aici pe platformă şi aş fi dus la morgă. Eu încerc
din toată inima mea să-i ajut pe copiii Domnului. Vedeţi? Pentru că Îl iubesc
pe Dumnezeu, îi iubesc şi pe copiii Lui. Eu nu pot să-L iubesc pe Dumnezeu fără
să-i iubesc şi pe copiii Lui, iar dacă iubesc copiii, sunt ca şi un tată, adică
încerc să fac tot ce ştiu ca să vă ajut să credeţi că El vă va ajuta, că El
poate să vă facă sarcina mai uşoară, că El poate să vă facă viaţa mai dulce,
pentru că viaţa aceasta este scurtă şi nu vom fi aici pentru prea multă vreme.

Acum suntem
nevoiţi să stăm în mizeria în care ne-a îngropat Satana. Mie îmi place să aduc
Mesajul, Vestea bună că Isus a venit să vă elibereze din aceste lucruri şi să-L
văd că o face pentru atât de mulţi. Eu nu pot să cred că Dumnezeu priveşte la
faţa omului, ci cred că El o face pentru toţi cei care cred. De aceea suntem
aici.

Rugaţi-vă pentru
mine fiindcă în seara aceasta ne întoarcem acasă şi vom ajunge în jur de ora
patru sau cinci dimineaţa. Trebuie să fiu în Louisville la ora opt şi apoi, oh,
va fi o zi atât de aglomerată. Va trebui să-mi fac bagajul din nou pentru că
mâine seară plecăm spre Columbia, Carolina de Sud. Apoi vom merge la Spindale,
până sus la Charlotte, de acolo la Anchorage, Alaska, înapoi la Indianapolis,
Indiana şi apoi poate la Minneapolis pentru serviciul următor. Aşadar, vă veţi
ruga şi pentru mine, nu-i aşa?

Nu sunt încă
sigur dacă voi merge peste ocean după luna iunie a acestui an, dar dacă Domnul
mă va chema, voi merge. Oriunde mă aflu, bătălia devine grea şi întâmpin multă
împotrivire. Sunt lucruri pe care nu le pot spune oamenilor, nu le spun
nimănui, ci le ţin doar pentru mine. De multe ori când stau aici, cu inima
zdrobită, privesc peste audienţă, îi văd pe oameni şi mă gândesc: „Oh, Doamne,
cum este posibil ca acele persoane drăguţe să gândească aşa în inimile lor?”
Vedeţi?

Acest lucru mă
face să mă simt rău, dar continui totuşi. Deci, vă veţi ruga pentru mine, nu-i
aşa? Şi eu mă voi ruga pentru voi, iar dacă vreodată aş putea să vă fiu de
folos cu ceva, vă rog să-mi scrieţi. Dacă doriţi rugăciune peste vreo batistă
sau dacă mă sunaţi pentru că doriţi să mă rog pentru voi, o voi face. Niciodată
nu voi fi prea obosit sau prea somnoros, ci voi face tot ce pot ca să vă ajut.
Iar dacă veţi trece dincolo înainte ca să ne vedem din nou, dorim să ne
întâlnim într-o zi Acolo, pentru că prin harul lui Dumnezeu, sunt pe drum
într-acolo. Dacă nu sunteţi pe acest drum, faceţi din seara aceasta o seară a
deciziei că Îl veţi alege pe Isus Hristos. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Cu câteva minute
în urmă am vorbit cu pastorul Boze şi vreau să-mi exprim din nou recunoştinţa
şi aprecierea pentru el. Voi ştiţi că noi toţi avem suişurile şi coborâşurile
noastre, iar uneori avem intrările şi ieşirile noastre, cum le numim, dar
fratele Iosif s-a dovedit a fi prietenul meu în orice situaţie. Îmi place acest
tip de prieten: prieten în orice situaţie, fie că ai dreptate, fie că nu. Vouă
nu vă place? Il apreciez cu adevărat pe fratele Boze. El nu a ştiut că voi
spune aceasta şi probabil m-ar fi oprit s-o fac, dar prefer să-i dau acum un
boboc de trandafir, decât o coroană întreagă după ce va muri. Eu îl apreciez pe
fratele Iosif Boze.

Ruda lui, doamna
Michen Roby, face o muncă extraordinară pentru micuţii sărmani din Germania.
Într-una din zilele trecute, am întâlnit-o la Shreveport, unde căuta ajutor şi
făcea tot ce putea pentru a-i ajuta pe refugiaţii acei micuţi şi sărmani,
veniţi din Germania. Ea mi-a dat nişte documente şi le-am pus din greşeală în
buzunar, şi ştiţi ce se întâmplă când ajungi acasă şi micuţii tăi te caută prin
buzunare: „Tati, mi-ai adus ceva?” Nu contează ce este, dar ei aşteaptă ceva.
Astfel, ei au luat hârtiile acelea şi am văzut-o pe Rebeca citindu-le. Ea s-a
întors spre mine şi a spus:

„Tati, tu i-ai
văzut pe copiii aceia când ai fost peste ocean? Poate aş putea să le dau una
din perechile mele de pantofi.”

„Draga mea”,
i-am răspuns eu, „tati le va da o parte din ofertele de dragoste pe care le-a
primit şi alte lucruri, pentru a ajuta această cauză. Le vom trimite acolo şi
îi vom ajuta pe oamenii aceia.”

Voi ştiţi cum a
spus Isus: „Aveam nevoie de haine şi voi M-aţi îmbrăcat. Am fost flămând şi
Mi-aţi dat să mănânc”, aşa că trebuie să ne aducem aminte şi să facem aceste
lucruri. Domnul s-o binecuvânteze pe această tânără doamnă.

Acum aş vrea să
citesc din două locuri din Scriptură, să vorbesc câteva minute şi apoi vom
chema rândul de rugăciune. Nu vreau să vă răpesc prea mult timp pentru că ne
grăbim să mergem înapoi ca să ne rugăm pentru câţiva bolnavi.

Să deschidem la Evanghelia
după Ioan 17.1
, unde se află aceste minunate cuvinte ale Mântuitorului
nostru:

După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre
cer şi a zis:
„Tată, a sosit ceasul!
Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.”

Să citim şi din Apocalipsa
1.1-3
:

Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o
Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.
Şi le-a făcut-o cunoscut trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan,

care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui
Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut.

Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii
şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!”

Pentru câteva minute voi vorbi despre tema: „Vremea este aproape”.

Ştiţi că aceasta a fost descoperirea pe care Dumnezeu i-a dat-o
bătrânului Său profet, ultimul dintre profeţii acelei epoci, profetul adevărat
care a fost cu Isus, Ioan, despre care mulţi dintre teologi cred că este Ioan
cel iubit, care şi-a sprijinit capul pe pieptul lui Isus. El fusese exilat pe
insula Patmos din pricina Cuvântului lui Dumnezeu. A fost bărbatul care odată,
în timpul în care a umblat alături de Domnul Isus, a vrut să dea foc unui oraş
din cauză că refuzaseră să le dea nişte pâine. Astfel, I-a zis Domnului:

Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i
mistuie?”
(Luca 9.54).

Dar cât de mult l-a schimbat Dumnezeu după ce Hristos a trecut de la
exteriorul lui în interiorul lui. El se afla pe Insula Patmos şi era cunoscut
ca şi „iubitul” din Vechiul Testament: Ioan cel iubit.

A fost exilat acolo deoarece a predicat Cuvântul. În ziua Domnului era
în Duhul şi Dumnezeu a trimis un înger care a depus mărturie despre lucrurile
care aveau să se întâmple. Cu alte cuvinte, a scris împlinirea tuturor
lucrurilor profeţite pentru zilele din urmă, şi Cartea a fost sigilată. Nimic
nu poate fi adăugat la Ea şi nimic nu poate fi luat din Ea.

În biserica de acasă, am luat odată Apocalipsa şi am parcurs-o încet
timp de aproape un an şi jumătate, în fiecare seară învăţătura fiind numai din
Cartea Apocalipsei, comparând-o cu restul Bibliei, cu epocile Bisericii şi aşa
mai departe.

„Există o vreme pentru toate lucrurile.” Acesta este un slogan
american vechi şi este adevărat. Este o vreme când trebuie să ari pământul şi
să plantezi, este o vreme când trebuie să semeni şi este o vreme când trebuie
să aduni recolta. Este o vreme când naţiunile îşi au începutul şi este o vreme
când ele ajung la sfârşit.

Fiecare om ajunge într-o vreme când trebuie să ia o decizie. Este o
vreme când trebuie să te decizi dacă te vei căsători sau nu. Este hotărârea ta
şi a prietenei tale dacă veţi locui împreună, dacă vă veţi căsători sau nu.
Există tot felul de hotărâri pe care trebuie să le luăm în viaţă, este un timp
când totul trebuie să fie cât se poate de clar stabilit, adică: trebuie să se
întâmple acum, ori una, ori alta!

Prietene creştin, eu cred că trăim în timpul din urmă când trebuie să
vină la împlinire toate lucrurile scrise în Biblie. Şi mai cred că toate
lucrurile pe care le vedem întâmplându-se acum sunt în deplină concordanţă cu
Cuvântul lui Dumnezeu.

A fost o vreme când Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul şi i-a pus
pe oameni pe pământ. Apoi, când oamenii au început să se înmulţească şi au
devenit numeroşi pe pământ, stricăciunea a pus stăpânire pe inimile lor şi a
venit o vreme când Dumnezeu a trebuit să trimită judecata asupra lor. Dumnezeu
a stabilit un timp pentru judecată.

Pentru aceasta, El a avut un predicator al dreptăţii, pe Noe, care a
predicat timp de o sută douăzeci de ani, dar a fost respins de toată lumea, cu
excepţia familiei sale. Apoi a venit vremea să se împlinească ceea ce a
profeţit Noe prin inspiraţia dată de Dumnezeu. Astfel, a avut loc distrugerea
prin potop şi Dumnezeu a făcut ca arca să plutească pe deasupra, păstrând
astfel o sămânţa de urmaşi pentru Sine.

A fost o vreme când Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam şi i-a spus că
sămânţa lui va fi în robie timp de patru sute de ani şi că va fi greu asuprită
de o naţiune rea şi păgână, dar El o va scoate de acolo cu mână puternică.

Înainte să se poată împlini ceea ce a spus, Dumnezeu a trebuit să-Şi
pregătească poporul; a trebuit să-i pregătească pe oameni şi a trebuit să-l
aibă pe Moise gata să meargă acolo. Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze
împreună, aşa cum se îmbină zimţii de la roată unul cu altul.

Uneori nu vedem nimic sau vedem totul foarte departe, iar atunci ne
întrebăm: „Oare se va întâmpla vreodată?”, dar întotdeauna se întâmplă întocmai
cum a spus Dumnezeu.

Astfel, când s-a apropiat vremea pentru împlinirea promisiunii, s-a
ridicat un Faraon care nu-l cunoştea pe Iosif; dar chiar atunci, în vremea
persecuţiei şi a uciderii copiilor, Dumnezeu l-a trimis pe Moise. El a trimis
în scenă un profet, şi au început să aibă loc semne şi minuni pentru că sosise
sfârşitul acelui timp de robie.

Apoi, a venit un timp când tinerii evrei au fost nevoiţi să se decidă
dacă se vor pleca în faţa chipului păgân sau îşi vor păstra credinţa în
Dumnezeul cel viu şi adevărat. A venit un timp când au trebuit să ia o decizie,
iar Dumnezeu a fost cu ei pentru că au luat decizia corectă.

A fost o vreme când prorocul Daniel a trebuit să se decidă dacă va
continua să se roage cu ferestrele larg deschise spre Templu, cum făcea de
obicei, având părtăşie cu Dumnezeu, sau se va supune tradiţiei religiei acelei
ţări. El a trebuit să ia în cele din urmă o decizie, pentru că sosise vremea să
ajungă în locul unde trebuia.

Când Dumnezeu spune ceva, El face în aşa fel încât lucrurile se
îndreaptă exact în direcţia aceea. Daniel a trebuit să ia o decizie şi s-a
îndreptat exact spre locul lui de închinare, a deschis ferestrele şi s-a rugat
lui Dumnezeu, iar El Şi-a ocrotit profetul. El va face aceasta întotdeauna.

A venit o vreme când a trebuit să se ridice un glas care să strige în
pustie. Isaia profeţise cu şapte sute doisprezece ani înainte, că se va auzi un
glas în pustie, dar cât de puţin ştiau oamenii despre aceasta! Cât de puţin
aşteptau împlinirea! Timpul trecuse, iar oamenii uitaseră de lucrurile
supranaturale, se şterseseră din inimile lor.

Dar dintr-o dată, din senin cum zicem noi, a apărut un bărbat care
venea din pustie, un ins voinic care predica pocăinţa şi le spunea oamenilor că
securea fusese înfiptă la rădăcina pomilor şi că orice pom care nu aducea roadă
bună, va fi tăiat şi aruncat în foc.

El a spus: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar
Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I
duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi Îşi
va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se
stinge.”
(Matei 3.11-12).

Apoi, Isus, un Bărbat tânăr de vreo treizeci de ani, cu înfăţişare
obişnuită, a venit din Galileea ca să fie botezat de Ioan în Iordan. În toţi
aceşti ani care au trecut de la naşterea Sa, când îngerii cântaseră şi magii
veniseră să I se închine, urmând steaua, nu se mai spusese nimic despre El. Dar
când avea să-Şi înceapă lucrarea ca Fiul lui Dumnezeu, Unsul, Mesia, Dumnezeu a
dat un semn din cer.

Astfel, Ioan a spus: „Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să
botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi
oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt
, pentru că venise
vremea ca Cel despre care i se vorbise, să fie prezentat şi legitimat. (Ioan
1.33). Venise vremea când trebuia să se împlinească acest lucru.

Venise vremea ca Isus să intre în lucrare, astfel încât să fie
înfăptuite semnele şi minunile vestite mai dinainte. A venit vremea să fie
respins de farisei, de biserică; a venit vremea să fie crucificat; a venit
vremea să fie înviat; a venit vremea pentru descoperire, toate aceste lucruri
fiind bine delimitate în timp.

A venit vremea ca femeia care avea de atâţia ani acea scurgere de
sânge, să fie vindecată. Ea umblase timp de mulţi ani pe la medici, dar nu
primise nici o rezolvare. Doctorii i-au dat tot felul de leacuri, însă nu a
ajutat-o niciunul. Dar a venit vremea când ea a zis în inima ei: „Îl aud venind
şi cred că El este Mesia. Dacă aş putea să mă ating de poala hainei Lui, voi fi
vindecată.”

Dacă crezi aceasta în inima ta, Dumnezeu este obligat să Se prezinte.
Doar dacă crezi.

Cum ar fi fost dacă în dimineaţa aceea, ea ar fi privit spre partea de
jos a râului, iar când L-ar fi văzut pe Isus coborând din barcă obosit şi
înghesuit de mulţime, ar fi spus: „Ei bine, îi aud pe oameni cum îşi bat joc de
El, aşa că ar fi mai bine să nu merg acolo!”? Atunci nu s-ar fi întâmplat
niciodată nimic. Dar Dumnezeu L-a legitimat, iar ea s-a dus acolo, a crezut şi
L-a atins pentru că aceea era vremea ei.

Când a stat înaintea lui Natanel, El i-a zis: „Pentru că ţi-am
spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei
vedea.”

 „…pentru că vine
ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din
ele.”
(Ioan 1.50;5.28-29). Astfel, când a venit vremea să se întâmple
aceasta, El S-a dus la mormântul lui Lazăr. Apostolii stăteau în jurul Lui, iar
Isus l-a chemat înapoi la viaţă pe bărbatul acela care era mort de patru zile,
pentru că aşa a spus El.

Prieteni, a venit vremea ca Templul să fie distrus; a venit asediul; a
venit vremea să fie ridicată „urâciunea pustiirii” despre care a vorbit
profetul Daniel. A venit vremea, şi acest lucru este în desfăşurare, când: „Va
fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre
seară se va arăta lumina.”
(Zaharia 14.7).

Civilizaţia a pornit din est. Astfel, se presupune că cea mai veche
civilizaţie pe care o avem este cea din China. Şi ea, civilizaţia, a călătorit
de la est spre vest. Acum a ajuns în vest şi se întoarce înapoi în est.
Într-adevăr, soarele răsare în est şi apune în vest.

Acum vreau să vă întreb ceva. Soarele care a răsărit în est a
strălucit mai întâi peste oamenii din est, şi ei au primit o trezire. Aceasta a
fost Cincizecimea despre care s-a profeţit ani la rând. El a spus că Îşi va
inaugura Biserica şi va trimite afară un grup de oameni care vor face semne şi
minuni. Astfel, când a venit vremea să aibă loc Cincizecimea, ei erau
adunaţi în camera de sus, dar nu discutau despre ce credea fiecare, ci erau
toţi o inimă şi un gând. Vedeţi? Venise vremea să se împlinească ceea ce a
spus Tatăl în Ioel:

În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste
orice făptură…”
(Fapte 2.17).

Biblia spune în Fapte 2.1-4:

În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a
umplut toată casa unde şedeau ei.

Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au
aşezat câte una pe fiecare din ei.

Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte
limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.”

Apoi, au ieşit afară pe străzi, iar Petru s-a ridicat şi a început să
predice. Venise vremea împlinirii, pentru că aşa a spus Dumnezeu.

Din biserica aceea micuţă, au pornit şi au mers mai departe semne,
minuni, totul. Ei îi puneau pe oamenii bolnavi în umbra lui Petru, un bărbat
care nu ştia nici să-şi scrie numele. Biblia spune despre el că era necărturar
şi fără şcoală, dar toţi ştiau că umblase cu Isus, aşa că îi aşezau pe bolnavi
în umbra lui şi toţi erau vindecaţi pentru că aşa profeţise Dumnezeu prin
prorocii Săi.

Acestea s-au întâmplat în zorii zilei, în ţările din Răsărit, dar
profetul a spus: „Va veni o vreme când nu va fi nici lumină, nici întuneric. Dar
spre seară se va arăta lumina.”
Va fi o vreme întunecoasă, ceţoasă, fără
soare. Dar deşi sunt nori, totuşi soarele străluceşte printre ei, iar noi
umblăm în Lumina Lui, dar nu în plinătatea strălucirii ei.

Noi venim de două mii de ani printr-o asemenea vreme, timp în care am
avut biserici frumoase, organizaţii: metodişti, baptişti, prezbiterieni,
luterani, penticostali, etc. A fost o perioadă în care au apărut tot felul de
biserici şi toţi au avut suficientă Lumină încât să creadă că Isus Hristos este
Fiul lui Dumnezeu; au avut suficientă Lumină încât să caute în Biblie şi să
ştie că El a murit pentru păcatele noastre.

Dar ce s-a întâmplat? Ei au început să spună: „Zilele minunilor au
trecut.” De ce vorbeau aşa? Pentru că nu aveau suficientă Lumină cu privire la
lucrul acesta. Ei n-au putut să vadă pentru că aşa a spus Dumnezeu. Ei nu au
văzut într-adevăr, dar profetul a spus că „spre seară se va arăta Lumina.”

Eu cred că în America, în statele de pe Coasta de vest, în cea mai
măreaţă dintre civilizaţiile vestice, are loc chiar acum o trezire de modă
veche, exact ca cea de la început: acelaşi fel de lucrare, aceleaşi semne şi
minuni, aceeaşi vindecare divină, aceeaşi reacţie a oamenilor. Totul este exact
cum a fost la început, pentru că acelaşi soare care a răsărit în Răsărit, în
est, apune acum în vest şi a venit vremea ca aceste lucruri să se împlinească.

De asemenea, cred că acesta este motivul pentru care vedeţi lucrurile
care se petrec astăzi. A venit vremea împlinirii. Istoricilor, când s-a mai
întâmplat vreodată în istorie, să aibă loc o trezire universală, ca cea
începută în ziua de Rusalii, în care să se manifeste vindecarea divină, puterea
şi darurile Duhului Sfânt, cum se întâmplă astăzi? Când s-a mai întâmplat aşa
ceva?

Oh, de fiecare dată când a avut loc o mică trezire, în grupul acela de
oameni au avut loc vindecări şi lucruri de felul acesta. Când metodiştii au
avut o trezire, au avut şi vindecarea divină. Şi baptiştii au avut vindecarea
divină şi am aflat că şi alte grupări au avut parte de câteva semne. Dar dacă
priviţi la această mare trezire universală, veţi vedea că focurile ei ard pe
munţii fiecărei naţiuni din lumea aceasta. Acesta este adevărul. Pretutindeni
au loc semne şi minuni, chiar şi în Coreea. După războiul din Coreea, Dumnezeu
a ridicat câţiva oameni care s-au luptat pentru credinţă deşi au întâmpinat
greutăţi mari ca să supravieţuiască. El a ridicat acolo proroci, a făcut semne
şi minuni şi astfel, întreaga Coree a fost cuprinsă de o trezire apostolică de
modă veche. Domnul a făcut aceasta în mijlocul unor bărbaţi şi femei care nici
măcar nu cunoşteau Biblia, pentru că „…Dumnezeu din pietrele acestea poate
să ridice fii lui Avraam.”
(Matei 3.9).

Noi suntem în vremea sfârşitului, iar ceea ce avem acum este o trezire
Universală. Acesta este semnul venirii Domnului Isus. El va veni, dar nu
o poate face până când Evanghelia nu va fi predicată fiecărei naţiuni, şi ei o
au. Chiar dacă nu a fost primită de toate naţiunile, toate au auzit-o. Când
Evanghelia va fi propovăduită fiecărei naţiuni şi fiecărei limbi, va veni
sfârşitul.

Am fost foarte mirat când am mers în junglele întunecoase şi în
ţinuturi unde păgânii aduc jertfe, şi am văzut că omoară o capră şi stropesc
tot poporul cu sângele ei. Ei au toată închinarea la idoli despre care aţi
auzit. Acolo sunt misionari, nu penticostali, ci prezbiterieni, baptişti şi
creştini care au primit Duhul Sfânt şi au făcut semne şi minuni în mijlocul
acelor oameni.

Eu am întrebat pe cineva:

„Eşti penticostal?”

„Nu”, a răspuns el, „eu aparţin de biserica creştină.”

„Vrei să spui biserica campbelliană?”

„Da. Biserica mea din America nu a primit Duhul Sfânt, dar noi L-am
găsit aici pe Dumnezeu.”

Ce este aceasta? A sosit vremea. A venit vremea când Dumnezeu apare în
scenă. Epocile bisericii vechi şi formale au trecut, iar acum este timpul când
Dumnezeu face din nou ceva, şi nu o face numai aici, ci în întreaga lume.
Astfel, de sus din Islanda până la eschimoşi, până la triburile de indieni din
India de Sud, Delhi, aici şi acolo, peste tot găsim semne şi minuni. În
junglele acelea sunt misionari pe jumătate morţi de foame, care lucrează,
predică şi se roagă pentru oamenii aceia.

Nu demult, am stat de vorbă cu un bărbat vestit, iar el mi-a spus:

„Aş vrea să-ţi arăt ceva în rândurile comuniste.”

Ne-am dus undeva într-un loc micuţ şi ne-am aşezat, iar el a spus:
„Îţi voi arăta locul unde se închină ei.” Vă spun că locul unde se adunau ei
arăta ca o gaură în pământ şi peste tot erau oameni care se rugau cu mâinile
ridicate, ţipau şi se rugau.

„Oh, Doamne, toţi aceştia sunt penticostali?”, l-am întrebat eu, dar
el mi-a răspuns:

„Nu este nici un penticostal printre ei. Toţi sunt prezbiterieni,
baptişti, metodişti şi luterani care sunt flămânzi după Dumnezeu. Ei au fost
atât de încordaţi şi de atinşi de Dumnezeu, încât au devenit flămânzi, iar
Dumnezeu le-a umplut inimile cu botezul Duhului Sfânt.”

Poporule penticostal, noi ne-am organizat. Mă consider penticostal,
aşa cum mă consider şi baptist. Deci, ne-am organizat şi ne-am izolat, dar a
venit vremea ca Dumnezeu să doboare toate barierele. Dacă nu vom face noi,
lucrătorii, lucrul acesta, îl va face El însuşi.

A venit vremea, este aproape. A venit vremea ca IaHVeH Dumnezeu să
intre în scenă şi să Se arate. El face aceasta doar în vremurile de răscruce,
iar acum este un astfel de timp. Lumina străluceşte.

Este vremea ca eu să mă opresc din predicat şi să mă rog pentru
bolnavi. Este vremea ca Dumnezeu să împlinească Cuvântul pe care L-a spus Isus:
lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât
acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl.”
(Ioan 14.12). Este vremea ca Dumnezeu să
dovedească faptul că Cuvântul Său este Adevărul şi nu doar o poveste mistică,
ca cea a lui Buda în care totul este numai filozofie. Buda, Mau Maus şi toţi ca
ei eu numai filozofie, dar nu există sub ceruri nici o altă religie care să
poată face semnele şi minunile unui Isus Hristos înviat decât dacă Duhul Sfânt
însuşi lucrează aceasta în oameni.

Zilele
trecute am citit scrisoarea unei surori care a fost cu Billy Graham în Saipan.
Este vorba de fiica fratelui Moore. Poza lor împreună a apărut într-un ziar şi
a fost făcută în timp ce li se lua un interviu.

Doamna
Moore (sau Price, cum se numeşte acum), a spus că atunci când se aflau acolo li
s-a pus la dispoziţie un loc pentru a predica şi au început să vorbească. Era
acolo şi fratele Osborn şi el a spus:

„Am avut
o scurtă discuţie cu ei, şi în timp ce aveam o întrunire, L-am văzut pe Îngerul
Domnului făcând în seara aceea ceva acolo, iar câţiva oameni dintr-o biserică
creştină vestită, s-au adunat în jurul doamnei Moore şi au spus: „Mergem în
America să-l căutăm pe fratele Branham şi să-l aducem la Saipan.”

Eu am zis: „Le-am scris şi le-am spus despre trezirea care a izbucnit
aici. Ne rugăm pentru bolnavi şi se fac semne şi minuni; Duhul Sfânt Se împarte
peste oameni, iar ei vorbesc în limbi şi peste tot se fac semne şi minuni,
fiindcă suntem în mijlocul unei treziri adevărate.”

A venit vremea ca Dumnezeu să rupă graniţele denominaţionale şi să-Şi
reverse Duhul Sfânt peste metodişti, baptişti, prezbiterieni, luterani şi peste
toţi cei care au o inimă smerită şi chinuită de remuşcări.

A venit vremea separării. Acolo este un fir de plumb, iar voi sunteţi
fie de o parte a lui, fie de partea cealaltă. Prieteni, în seara aceasta voi
sunteţi ori de-o parte, ori de partea cealaltă, şi a venit vremea ca mulţi
dintre cei care sunteţi bolnavi să fiţi vindecaţi în seara aceasta pentru că a
venit vremea vindecării voastre. Să ştiţi că în lumea aceasta nu sunt destui
oameni care să se adune împreună şi să stea împotriva vindecării voastre
divine. Există o singură vindecare, iar aceasta este vindecarea divină sau nu
există vindecare deloc.

Medicii nu pot vindeca pe nimeni şi nici nu pretind că vindecă. Ei pun
oasele la loc şi cos locul, dar nu pot să pună calciu şi să sudeze oasele
împreună, nici nu pot să creeze un ţesut nou, să vindece un braţ tăiat sau
orice ar fi. Ei doar cos rana şi păstrează locul curat, în timp ce Dumnezeu îl
vindecă. Acesta este adevărul. Există slujitori ai lui Dumnezeu care fac lucrul
acesta, exact aşa ca omul care face săpun pentru ca voi să vă spălaţi mâinile
cu el. Este exact la fel.

Omul face un automobil sau un avion ca voi să puteţi să vă deplasaţi
cu el, dar totul este doar prin bunătatea lui Dumnezeu. El este Dătătorul
oricărui lucru bun şi vindecarea vine numai de la Atotputernicul Dumnezeu. Da,
domnilor.

Aş vrea să văd ce poate să facă un om dacă îmi rup braţul. Dacă mi-aş întinde
mâna şi i-aş spune: „Doctore, vindecă-mi repede braţul drept pentru că trebuie
să continui să predic”, ar crede că sunt nebun. Cu siguranţă ar gândi aşa,
pentru că el nu poate face aceasta.

El ar spune: „Am să-ţi pun braţul la loc.”

„Păi, am crezut că mă poţi vindeca. Dacă poţi, vindecă-mă repede
pentru că vreau să fiu vindecat.” Dar el nu poate să mă vindece. Înţelegeţi?
Singurul lucru pe care poate să-l facă este să spună: „Domnule, pot să-ţi fixez
braţul şi să-l pun la loc, iar restul va face Dumnezeul cel Atotputernic.”
Acesta este adevărul.

Doctorul poate să scoată afară apendicele sau un dinte, dar el nu
poate vindeca locul de unde l-a scos, ci este nevoie ca Dumnezeu să creeze
ţesutul şi să-l pună la loc, ceea ce dovedeşte că El este singurul Vindecător.

Mulţi dintre voi aţi mers la medici buni din oraşul acesta, pentru că
Chicago este recunoscut pentru medicii săi buni. Eu mă bucur pentru fiecare
medic, pentru fiecare clinică şi pentru fiecare spital, dar daţi-mi voie să vă
spun ceva: de fiecare dată când auziţi sirena unei ambulanţe, când treceţi
printr-un cimitir sau când vedeţi pe cineva cu păr cărunt, aduceţi-vă aminte că
Dumnezeu v-a avertizat că într-o zi va trebui să vă întâlniţi cu El. Voi nu
veţi fi aici pentru totdeauna, iar eu mă bucur pentru că este aşa. Voi, nu?
Sigur că ne bucurăm.

A venit vremea ca noi să ne dăm seama de aceste lucruri. A venit
vremea când Dumnezeu dărâmă toate barierele şi când diavolul se ridică asemenea
unui leu care rage şi încearcă să facă cât mai mult rău posibil, pentru că este
pe cale să înceapă marea bătălie. Mă întreb cum ar fi dacă în seara aceasta am
urca deasupra cerului cerurilor şi am privi de acolo de sus drama care este
gata să fie pusă în scenă, pregătită să se deruleze, şi în care protagoniştii sunt
Dumnezeu şi diavolul. Mă bucur atât de mult că m-am pus de partea biruitoare!
Mă bucur că Îl urmez pe Miel, deoarece El a spus: „…Mielul îi va birui,
pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor.”
(Apocalipsa
17.14).

A venit vremea ca în seara aceasta să vă decideţi de partea cui vreţi
să fiţi şi mă încred în Dumnezeu că veţi lua decizia de a-L urma pe Miel.

Să ne rugăm.

Tată ceresc, în seara aceasta Îţi mulţumim pentru că a venit vremea.
Mâine s-ar putea să fie prea târziu pentru mulţi dintre oamenii de aici; s-ar
putea să fie prea târziu pentru unii dintre bolnavii care zac aici, pentru că
s-ar putea să moară. Alţii, s-ar putea să fie păcătoşi şi să nu ştie, iar
dimineaţă să fie prea târziu. Mă gândesc că ei nu vor mai avea niciodată o şansă,
dacă o pierd acum, pentru că s-ar putea să fie ultima chemare pe care o faci
inimii lor.

O, Dumnezeule, în marea Ta îndurare, Tu vrei ca nimeni să nu piară, ci
toţi să vină la pocăinţă. Tată, Te rog să vorbeşti chiar acum inimilor lor
despre locul unde şi-ar putea petrece destinaţia veşnică. Îngăduie ca fiecare
inimă pe care o atingi să ridice mâinile să ia chiar acum o decizie pentru Tine
şi să spună: „Aceasta este vremea mea şi vin chiar acum la Domnul Isus!”

În timp ce stăm cu capetele plecate, rog persoana de la orgă să ne dea
un ton. Mă întreb dacă nu simţiţi că ceva v-a străpuns inima în timp ce staţi
pe locurile voastre şi vă spune că este vremea să luaţi o decizie? Spuneţi:
„Doamne, îmi ridic mâinile spre Tine în semn că începând din seara aceasta Te
voi sluji.”

Vrei să-ţi ridici  mâna spre
Dumnezeu? Lasă-L să-ţi vadă mâna în timp ce o ridici. Dumnezeu să te
binecuvânteze şi pe tine şi pe tine. Da, s-au ridicat douăzeci de mâini sau
poate chiar mai multe. În ordine. Sus la balcon este cineva care vrea să spună:
„Aceasta este vremea mea”?

Prietene, s-ar putea să nu ne mai întâlnim niciodată aici pe pământ.
S-ar putea ca aceasta să fie ultima dată când ne vedem, dar când ne vom întâlni
dincolo, mesajul pe care l-am predicat în seara aceasta va mărturisi că am spus
adevărul. Isus Hristos, care este în seara aceasta aici, va depune mărturie
peste zece minute şi va dovedi că am spus Adevărul. Aşa este corect.

Un lucru este sigur, iar acela este că Isus nu este mort. Buda,
dumnezeul budiştilor, a murit acum două sau trei mii de ani, mai exact, acum
două mii cinci sute de ani. Mahomed este mort, a murit acum o mie patru sute de
ani şi este şi acum în mormânt. Orice alt dumnezeu sau fondator al uneia dintre
aceste religii este mort, dar există Unul singur care a înviat din morţi şi
despre care se poate dovedi că a înviat dintre cei morţi.

A venit vremea pentru o demonstraţie, a venit vremea să vedem dacă
Dumnezeu are sau nu are dreptate. Noi ştim că Dumnezeu are dreptate, iar voi,
oamenii care aţi fost credincioşi, aţi stat de partea corectă şi credeţi în
înviere fără să-L fi văzut pe Isus şi lucrările Sale mari şi puternice, şi
aveţi privilegiul să vedeţi că aţi luat decizia corectă. Şi câte alte lucruri
veţi cunoaşte când El va veni a doua oară!

Voi aţi luat decizia corectă, iar cei care sunteţi aici în seara
aceasta, bărbaţi şi femei, băieţi şi fete sau oricine aţi fi, care nu aţi luat
încă nici o decizie, ridicaţi chiar acum mâna pentru Hristos şi spuneţi:
„Hristoase, îmi ridic mâinile spre Tine în semn că doresc să Te primesc. Ştiu
că până acum am făcut ce este greşit, dar acum îmi predau întreaga voie voii
lui Dumnezeu. Începând din seara aceasta, Te voi sluji pentru tot restul vieţii
mele, iar prin ridicarea mâinii, îmi iau angajamentul că voi face aşa.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnişoară. Este în ordine. Mai ridică
cineva mâna? Dumnezeu să te binecuvânteze. Mai este cineva? Dumnezeu să te
binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze,
fratele meu de culoare. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine. Dumnezeu să te
binecuvânteze, sora mea. Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu. Te văd
acolo în spate, soră, îţi văd mâna.

Oh, Doamne, peste tot sunt mâini ridicate!

Vreau să ridicaţi mâinile. Dacă ai pe inimă aceasta, ridică mâna chiar
acum şi vezi ce va face aceasta pentru tine. Doar ridică mâna şi vei vedea dacă
Ceva nu-ţi va spune: „Aceasta trebuia să faci. Aceasta am vrut să faci.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Acum te simţi mai bine, nu-i
aşa? Cu siguranţă că da, pentru că ai făcut ceea ce era corect.

Tu spui: „Ce înseamnă aceasta, frate Branham? Înseamnă că ai răspuns
chemării pe care ţi-a făcut-o Dumnezeu când a bătut la uşa inimii tale. Aceasta
este. A bătut la inima ta pentru că El vrea ca nimeni să nu piară, ci toţi să
vină la pocăinţă.

Aş putea să văd nişte mâini ridicate şi la balcon? Printre tinerii de
acolo este cineva care vrea să ia o decizie în seara aceasta? Ieri a fost ziua
mea, iar astăzi am stat şi m-am gândit că parcă ieri ar fost doar un băiat, şi
iată-mă aici, la patruzeci şi şapte de ani. Dar privesc la un singur lucru în
urmă: am devenit predicator în jurul vârstei de douăzeci de ani şi îmi pare rău
că nu am început când aveam cinci ani. Acesta este singurul meu regret: că nu
am început să predic Cuvântul mai devreme. El a bătut la uşa inimii mele, dar
eu nu am răspuns, iar aceasta mă mustră şi acum.

Mă gândesc că aş fi putut întoarce la Hristos, inimile multora dintre
cei care au murit în perioada aceea, pentru că nu contează câte milioane de ani
trec: nu mai există niciodată o altă şansă. Şansa este acum deci, nu vrei să-ţi
ridici mâna spre El?

Mai este cineva care nu a ridicat încă mâna? Simţi că Hristos vrea să
devii slujitorul Lui? Ce privilegiu mare este acesta! Dumnezeu să te binecuvânteze,
frate. Eu te văd şi cu siguranţă te vede şi te cunoaşte şi Dumnezeu.

Mai este cineva care vrea să ridice mâna? Mai aştept puţin. Ştiu că
timpul se scurge… dar gândiţi-vă cât de mult valorează chiar şi un singur
suflet salvat. Cum ar fi dacă, după ce încep rândul de rugăciune, ar veni
Îngerul Domnului  şi mi-ar spune într-o
vedenie: „De ce nu ai ţinut mai mult chemarea la altar? Eu vorbeam unei inimi,
dar tu ai încheiat repede totul!”? Vedeţi? Oh, Doamne, ce aş putea spune? Cum
ar fi dacă în ziua aceea, mâinile lor scheletice s-ar întinde spre mine şi ar
spune: „O, predicatorule, eram pe punctul să-mi ridic mâna, dar…” Vedeţi? Eu
vreau să fiu sigur, pentru că altfel sângele vostru este cerut din mâinile mele
şi nu vreau să mă fac vinovat de aceasta.

Doresc ca tu să fii fratele meu, iar tu să fii sora mea. Nu îţi ofer
ceva ce-ţi face rău, ci ţi-L ofer pe Domnul Isus, Singurul care îţi dă pacea şi
Viaţa, care te hrăneşte, te ţine aici pe pământ, ţi-a făcut toate aceste
lucruri bune şi vrea să facă lucruri şi mai mari decât acestea pentru tine.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze,
frate. Da, aceasta este bine, este în ordine.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe voi acolo în spate. Dumnezeu să fie
lăudat pentru veşnicie. Este cineva din orchestră care ar vrea să spună:
„Dumnezeule, fii milostiv faţă de mine, pentru că eu nu Te cunosc.”? Dacă este
cineva, trebuie doar să ridice mâna.

Dumnezeule, fii îndurător!

În ordine. Ne vom ruga chiar acum pentru toţi aceştia.

Tată ceresc, Te rugăm pentru oamenii aceştia. Tu ne-ai promis că dacă
vom cere ceva în Numele Fiului Tău Isus, vei face. Doamne, eu citez din
Cuvântul Tău pe care L-ai vorbit înainte de întemeierea lumii; şi în momentul
când Tu L-ai vorbit, Fiul Tău a fost ucis. El a fost Mielul jertfit înainte de
întemeierea lumii şi totuşi a fost nevoie să treacă mii de ani ca acest lucru
să se materializeze. Cât de măreţ este Cuvântul Tău!

Doamne, aici este Cuvântul Tău şi El spune: „…cine ascultă
cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la
judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”
(Ioan 5.24). Isuse, Tu ai spus aceasta.

Şi ai mai
spus că Dumnezeu găseşte plăcere în nebunia predicării Cuvântului, astfel încât
cei care cred să fie mântuiţi. În ce mă priveşte, eu am predicat Cuvântul, iar
oamenii aceştia au ridicat mâinile în semn că Îl cred şi Îl acceptă.

Tu ai
spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.” (Ioan
6.44), apoi ai făcut aceasta.

Tată, pe
baza Cuvântului Tău, eu declar că păcatele lor sunt iertate, fiindcă Cuvântul
spune că ei sunt copiii Tăi.

În era
atomică ce este aproape, acum când este creată bomba cu cobalt, întreaga lume
poate fi distrusă în mai puţin de douăzeci şi patru de ore. Tată, într-o zi
lumea aceasta va fi distrusă, oasele noastre vor fi albite în nisip şi pietrele
funerare răsturnate, dar noi vom fi în siguranţă cu Tine, pe partea cealaltă.

Cât de
bucuros sunt pentru aceasta, Doamne! Cât sunt de fericit deoarece ştiu că
aceşti copii pe care mi i-ai dat, vor veni la Tine.

Tot
ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni
afară, nu va fi pierdut.”
(Ioan 6.39).

Aceasta a
fost seara, aceasta a fost vremea, deci Te rog, Tată, să-i iei în braţele Tale
iubitoare, să pui pace în inimile lor şi fie ca imediat după încheierea acestui
serviciu să vină aici în faţă, în jurul altarului, ca să-Ţi aducă slavă. Te
rugăm aceasta în Numele lui Hristos. Amin.

Aşa-i că
vă simţiţi mai bine? Fiţi sinceri: Nu vă simţiţi cu adevărat mai bine acum? Se
pare că Duhul Sfânt tocmai a îndepărtat fiecare îndoială şi zgură din inimi.

Prieteni,
acum ne vom ruga pentru bolnavi. Nu va dura mult, doar câteva minute. Unde este
fratele Wood? Nici măcar nu ştiu câte numere a împărţit astăzi. „T”? De la T1
la T100? În ordine, frate.

Sunt aici
nou-veniţi care nu au mai participat la vreunul din serviciile noastre până
acum? Vă rog să ridicaţi mâinile. Oh, Doamne! Vă rog să priviţi. Îi sunt atât
de mulţumitor pentru voi! Sus la balcon este cineva care a venit aici pentru
prima dată? Mulţumesc. Suntem foarte bucuroşi să vă avem în seara aceasta aici,
în părtăşie cu noi în jurul Cuvântului Său.

Rugăciunea
mea este să puteţi sta mai mult timp în părtăşie în jurul binecuvântărilor
Sale. Cei care credeţi în el, Îl cunoaşteţi şi citiţi Biblia… Vestirea mea este
că Isus a înviat dintre cei morţi. Câţi creştini cred aceasta din toată inima?
Să vă văd mâinile. Oh, este minunat! Hristos a înviat din morţi. Şi dacă a
înviat, El a spus:

„…lucrările
pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că
Eu mă duc la Tatăl.”
  (Ioan 14.12).

Dacă Hristos ar fi în seara aceasta aici într-un trup uman, ca atunci
când a venit ca să Se aducă Jertfă pentru păcat şi să-Şi verse Propriul Sânge,
nu ar putea fi decât în locul acesta, chiar aici. Având în vedere că El este
prezent în forma Duhului Sfânt, este împărţit peste tot în lume, pretutindeni.
El acoperă totul aşa cum apa acoperă marea. El este pretutindeni, este
Omniprezent şi de asemenea este Atotputernic.

Dacă El este aici, dacă Duhul Sfânt este aici, va trebui să lucreze în
poporul Său aşa cum a făcut şi când a fost pe pământ, pentru că altfel a spus
ceva greşit. Eu cred că El este prezent aici.

Poate că voi, cei nou-veniţi, nu L-aţi văzut niciodată pe Duhul Sfânt
mişcându-Se în felul pe care l-a îngăduit pentru noi: prin arătarea mai
dinainte a lucrurilor şi făcând aceste lucruri. Daţi-mi voie să vă spun că Isus
nu a pretins niciodată că ar fi un Vindecător. El a spus: „Nu eu fac aceste
lucrări, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine.”
(Ioan 5.19). Noi ştim
aceasta, nu-i aşa? Când a fost întrebat de ce a trecut prin mulţimea de ologi,
orbi şi şchiopi, când a intrat pe poarta scăldătorii, Isus a spus că El face
numai ce Îi arată Tatăl. Astfel, El a primit de la Tatăl o vedenie în care I
S-a arătat unde zăcea omul acela şi a început să-l caute prin mulţime până când
l-a găsit, i-a vorbit, l-a vindecat şi a mers mai departe.

Evreii au început să-I pună întrebări, dar auziţi ce le-a răspuns în
versetul 19: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El
nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul
întocmai.”

El nu
pretins niciodată că face ceva, cum ar fi vindecarea bolnavilor sau lucruri de
felul acesta, înainte ca Tatăl să-I arate într-o vedenie ce trebuie să facă.
Câţi dintre voi ştiu că lucrul acesta este scris în Scriptură? În ordine.

Isus
poseda în interiorul Lui puterea Duhului Sfânt. Astfel, oamenii stăteau în
audienţă, iar El putea să Se întoarcă cu spatele şi să le vorbească, aşa cum a
făcut cu femeia care s-a atins de poala hainei Lui. El cunoştea inimile
oamenilor, este adevărat? El le cunoştea exact cum I le descoperea Dumnezeu; El
ştia lucrurile aşa cum I le arăta Dumnezeu.

Odată, o
femeie a venit la El să primească apă de băut, sau mai degrabă, El i-a cerut
să-I dea nişte apă să bea. Când a cerut să bea, femeia L-a întrebat de ce face
aceasta deoarece relaţia dintre cele două rase nu era una bună, iar evreii nu
cereau nimic de la samariteni. Dar El i-a răspuns:

Dacă
ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să
beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie
(Ioan
4.10) şi n-ar mai fi trebuit să vii aici ca să scoţi.”

Discuţia
lor a continuat în felul acesta, iar după o vreme El a aflat care era problema
ei şi i-a zis:

„Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.”

„N-am bărbat.”

„Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela
pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

„Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc. (Aceasta este
pentru cei nou-veniţi). „Ştiu că are să vină Mesia (căruia I se zice
Hristos)…”
Voi credeţi că Isus a fost Mesia? „…când va veni El, are să
ne spună toate lucrurile. Dar Tu cine eşti?”

Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” (v. 16-26).

Acesta
era semnul lui Mesia. Dacă acesta a fost semnul lui Mesia pentru ziua aceea şi
El este Acelaşi şi astăzi, înseamnă că acesta trebuie să fie şi acum semnul lui
Mesia.

Natanael
era un bărbat foarte hotărât. Poate vă gândiţi că femeia aceea era o
samariteană, dar ce spuneţi despre acest evreu? Ce spuneţi despre învăţătorul
Nicodim? El a spus: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de
la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este
Dumnezeu cu el.”
(Ioan 3.2).

Isus a spus: „Eu nu fac nimic până când nu-Mi arată Tatăl ce să fac.”
Vedeniile pe care le primea de la Tatăl, Îi arătau ce trebuia să facă. Vedeţi?
Carnea nu poate face nimic, ci este vorba de supranatural.

Când a venit Natanael, un bărbat foarte hotărât, Isus l-a recunoscut
că era un creştin hotărât sau un credincios adevărat şi a spus:

Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

„De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael.

„Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti
Împăratul lui Israel!”
(Ioan 1.47-49).

El a recunoscut că acela era semnul Fiului lui Dumnezeu. Aceasta era
ceea ce trebuia să facă El, iar astăzi este Acelaşi.

Acum aş vrea să vă întreb ceva. Câţi dintre voi vor crede din toată
inima în El, dacă va veni şi va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut
atunci? Ridicaţi mâinile, oricine aţi fi, indiferent dacă aţi mai fost aici sau
sunteţi nou-veniţi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Tată, Tu vezi aceste mâini. Noi ştim că ei sunt copiii Tăi care cred
în Tine. Acum, mă pun la dispoziţia Ta cu umilinţă, ca să Te poţi manifesta şi
să arăţi acestei audienţe că vremea este aproape şi că din cauza aceasta se
întâmplă aceste lucruri, fiindcă Duhul Sfânt S-a revărsat în toată plinătatea
Lui, ca să-Şi adune copiii din toate colţurile lumii şi să-i pregătească pentru
răpire. Te rugăm să faci aceasta spre gloria lui Dumnezeu şi pentru împlinirea Cuvântului
Său, fiindcă o cerem în Numele lui Hristos. Amin.

Acum, aş vrea ca dintre cei care aveţi numere de rugăciune să vină cam
cinci, începând de la numărul unu. Nu veniţi toţi deodată! Cine are numerele:
1,2,3,4,5? În ordine. Mai încolo să se adune numerele: 6,7,8,9,10. (Cineva îi
spune ceva fratelui Branham). Te rog.

În timp ce ei merg acolo, poate vine fratele Wood, fratele Boze sau
careva dintre predicatori ca să mă ajute. Poate unii dintre ei vorbesc engleza
sau altă limbă şi astfel vor putea să mă ajute. Mulţumesc.

Acum, dacă cineva dintre voi a mai fost aici şi a văzut cum
binecuvântatul Tată ceresc ne-a adus o parte din siguranţa învierii Sale şi
trebuie să plecaţi în următoarele zece sau cincisprezece minute, vă rog să
staţi totuşi liniştiţi şi în închinare, pentru câteva minute cât ne vom ruga
pentru bolnavi, iar dacă este cineva în stare foarte gravă, Îl rog pe Dumnezeu
să facă ceva.

Cred că avem numerele: 10,11,12,13,14,15. Vreţi să veniţi în faţă cei
cu numerele de rugăciune: T10,11,12, 13,14,15? Câţi dintre cei prezenţi aici,
nu aveţi numere de rugăciune dar credeţi din toată inima că Isus Hristos vă
poate vindeca? Ridicaţi mâna şi rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă dea ceea ce cereţi.
În ordine.

Dacă Isus este Acelaşi ieri, azi şi în veci… Ascultaţi-mă, studenţi ai
Bibliei şi voi, predicatorii de acolo, fiindcă vreau să vă întreb ceva.

Voi aţi spus: „Când femeia aceea I-a atins haina, El era într-un trup
uman; era înainte de înviere.”

Aş vrea să vă întreb ceva: „Ne învaţă Biblia în Evrei, că El este Marele
Preot de care ne putem apropia cu slăbiciunile noastre? (Evrei 4.15). Este
adevărat? Biblia învaţă cu siguranţă aceasta. Deci, cum puteţi să vă apropiaţi
de El cu slăbiciunile voastre? Voi trebuie doar să credeţi în El, apoi, Duhul
Sfânt, Viaţa Lui Se află în noi şi Se descoperă exact cum a făcut-o atunci. Nu
este aceasta în armonie perfectă cu ceea ce scrie în Scriptură? Câţi dintre voi
credeţi că lucrul acesta este conform Bibliei, conform felului de lucrare din
Biblie? Domnul să vă binecuvânteze.

În ordine. Văd că s-a adunat un grup destul de mare, aşa-i, frate
Wood? Ca să nu pierdem vremea, vom începe să ne rugăm pentru bolnavi în timp ce
ceilalţi vor fi ajutaţi să se alinieze.

Nu ştiu Dacă Duhul Sfânt Îşi va trimite ungerea, dar dacă o va face, vă
rog să-mi faceţi o favoare. Veţi sta câteva minute liniştiţi şi în rugăciune,
privind în partea aceasta? În seara aceasta sunt îngrozitor de obosit pentru că
tocmai m-am întors de la o întrunire, aşa cum fac de câteva luni încoace şi
acum îmi mai stă în faţă încă o lună aproape întreagă, înainte de a mă putea
odihni puţin. Vă rog să mă ajutaţi în seara aceasta. O veţi face? Atunci,
aşezaţi-vă, ţineţi-vă copilaşii lângă voi şi staţi puţin liniştiţi, pentru că
nu voi fi lăsat să stau prea mult aici.

Dacă vi se va dovedi că Isus este viu, veţi şti că fiecare promisiune
dată de El este aici cu voi, în Isus. Acest lucru este corect. Nu uitaţi că
toată lauda se cuvine lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Să spunem aceasta cu
toţii împreună: „Toată lauda se cuvine lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.”

Acum, în Numele Lui şi pe baza Cuvântului Său, iau toată audienţa sub
controlul meu, în Numele lui Isus Hristos. Vă rog să fiţi respectuoşi şi să
priviţi în partea aceasta.

În ordine, domnule. Frate Wood, vrei să… Este vorba de doamna de aici?
În timp ce doamna vine spre mine, pot să afirm că la prima vedere este o
străină, nu o cunosc. Este doar o doamnă micuţa care se uită la mine. Femeia
este pentru prima dată în rândul de rugăciune, a primit un număr de rugăciune astăzi,
sau când s-au împărţit numerele, şi a fost chemată aici prima.

Suntem străini unul pentru celălalt, doamnă? Nu ne cunoaştem, iar tu
ştii că eu nu ştiu nimic despre tine. Dacă Isus Hristos a înviat din morţi, şi
în seara aceasta ar sta aici, îmbrăcat cu costumul acesta pe care mi l-a dat
mie, iar tu ai fi bolnavă şi ai dori vindecarea, El ţi-ar spune că a făcut-o
deja când a murit pentru tine. Astfel, dacă El a plătit deja preţul pentru
vindecarea şi salvarea ta, înseamnă că nu mai este nimic de făcut decât să
accepţi aceasta, nu-i aşa? Câţi dintre predicatorii din clădire ştiu că acest
lucru este conform Scripturii? Să vă văd mâinile, predicatorilor! Doar priveşte
la predicatori şi vei şti că este adevărat. Înseamnă că noi nu mai trebuie să
facem nimic, pentru că El a făcut deja totul.

Dar ce a dat El mai întâi Bisericii? Apostoli, profeţi, învăţători,
evanghelişti şi păstori. Este adevărat? Toate aceste slujbe sunt date pentru
desăvârşirea Bisericii. Acum, El ar putea să facă ceva aici: dacă nu te-a prins
cu Cuvântul, s-ar putea să te prindă prin prorocie. În ce mă priveşte, eu nu mă
pot considera un predicator deoarece nu am multă educaţie, dar am primit darul
divin de a vedea multe lucruri dinainte. Dacă El îmi va descoperi motivul
pentru care eşti aici, vei accepta ştiind că eu nu te cunosc şi nu ştiu nimic
despre tine? Câţi din audienţă, vor crede în El, aşa cum aţi face dacă aţi sta
lângă aceeaşi fântână lângă care a stat El şi femeia samariteană? Să vă văd
mâinile. Veţi crede că învierea este ceva real? Aceasta ar trebui să rezolve
problema. Doamna se cunoaşte pe sine însăşi şi a ridicat mâna afirmând că eu nu
o cunosc şi că nici ea nu mă cunoaşte pe mine. Dar pe platformă Se află Duhul
Sfânt.

Felul în care a procedat Isus, adică faptul că a vorbit cu femeia de
la fântână câteva minute, până când a aflat care era problema ei, şi a ales
timpul potrivit ca să-i spună acele lucruri, a făcut-o pe femeie să recunoască
faptul că El trebuia să fie Mesia sau Profetul, deoarece ştia că atunci când va
veni Mesia, El va face acele lucruri.

Acum, dacă El va face din nou aceste lucruri şi în seara aceasta,
înseamnă că a înviat din morţi. Aceasta este tot ce trebuie să ştiţi. Dacă El a
înviat din morţi şi este aici cu noi, aceasta ar trebui să clarifice o dată pentru
totdeauna lucrurile cu privire la El. Aşa ar trebui. Un Om a murit acum două
mii de ani, şi totuşi în seara aceasta este viu. Acest lucru este foarte clar
pentru noi. Vedeţi? Şi ce dovedeşte? Că credinţa noastră nu este una în van, ci
este credinţa adevărată.

Dacă pot fi auzit de cei din audienţă, ascultaţi! Femeia aceasta pare
luminată de ceva, deoarece între mine şi ea este Lumina aceea. Ea îşi dă seama
că se întâmplă ceva chiar acum. Dacă este aşa, te rog să ridici mâna, doamnă.
Tu eşti conştientă că se întâmplă ceva. Îngerul Domnului, a cărui fotografie se
află la Washington, stă chiar acum între mine şi tine. Dacă eu mă predau pe
deplin Lui, El Îşi trimite ungerea peste mine şi îmi descoperă viaţa femeii,
iar atunci pot să-i vorbesc.

Da, o văd pe femeia aceasta; văd că are probleme cu nervii, este
extrem de nervoasă. O văd umblând de colo-colo, cu mâinile împreunate. Este
supărată, a fost deranjată de ceva. Da, tu ai o tumoare şi aceasta te-a
neliniştit. Tumoarea nu poate fi văzută cu ochiul liber pentru că se află în
interiorul buzei. De asemenea eşti foarte tristă în inima ta. Eşti mamă şi ai
un copil pentru care te rogi; este băiat şi are probleme cu intestinele.
Doctorul a spus că este vorba de ulcer la intestine. În plus, băiatul nu este
mântuit, nu este creştin, iar tu te rogi pentru el şi ţii în mână o batistă
peste care doreşti rugăciune. Aceasta este: „Aşa vorbeşte Domnul.”

Soră, este adevărat tot ce am spus? Crezi? Nu în mine, ci în Isus. El
este aici, nu este mort. Acelaşi Isus din Galileea este în seara aceasta aici.
Vino, soră.

Tată bun din ceruri, Cel care Îţi arăţi îndurarea faţă de milioane de
oameni, în aceste zile din urmă Lumina străluceşte cu putere fiind adusă de
acelaşi Isus.

Biblia spune: „Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o
mare lumină.”
(Matei 4.16). În Orient, Lumina a venit în zilele timpurii,
iar în vest a venit acum, în timpul de seară. Cine a venit? Aceeaşi Lumină
străluceşte din nou acum, iar Domnul Isus cel înviat din morţi, este prezent
din nou în seara aceasta aici. Îţi mulţumim pentru aceasta, Doamne, şi Te rog
să împlineşti fiecare cerere a acestei femei, pentru că Îţi cerem aceasta,
Tată, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Nu te teme, soră, pentru că totul va fi în ordine. În jurul tău s-a
făcut lumină. Va fi în ordine. Bine.

Crede! Nu este nevoie să fii aici sus, ci doar să ai credinţă. Crede
cu adevărat şi vei vedea dacă se va întâmpla sau nu. Crede din toată inima.

În ordine, doamnă. Presupun că suntem străini unul faţă de celălalt,
dar Domnul Isus ne cunoaşte pe amândoi. El este Dumnezeul veşniciei şi ştie
totul şi despre tine şi despre mine. Bineînţeles că eu nu pot să ştiu cât eşti
de bolnavă, de ce suferi sau care este motivul pentru care te afli aici. Dar
Dumnezeu ştie, iar dacă El îmi va spune ce este în inima ta, Îl vei primi şi
vei crede din toată fiinţa ta?

Eşti aici şi pentru altcineva. Este vorba de fiul tău care are
probleme la piept. El este în întuneric, este umbrit. Nu este creştin, ci este
păcătos, iar tu doreşti să fie mântuit. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”
Vino aici, soră!

Tată bun din ceruri, împlineşte în seara aceasta dorinţele adânci din
inima acestei sărmane mame, în timp ce stă aici şi este conştientă că se află
în prezenţa Ta, nu în prezenţa unui frate. Aceasta o face să se simtă aşa cum
se simte. Te rog să-i îndeplineşti cererea, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea.

Dacă credeţi, toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cei ce cred.
Credeţi? Staţi cu adevărat în reverenţă.

De ce te temi, soră: Eşti puţin sceptică, nu-i aşa? Doamna micuţă de
acolo din rând… Eu nu m-aş simţi în felul acesta. Nu. Stai doar în smerenie.
Vezi? Nu este nimic. Răul ar putea veni asupra ta, micuţă doamnă, dar crede din
toată inima ta.

Vino! Crezi în Domnul Isus Hristos? Eu nu te cunosc, dar El te
cunoaşte. Acum este din nou ca atunci când Isus şi femeia samariteană făceau
parte din două rase diferite. Atunci, El a spus: „Nu, nu este nici o
diferenţă!” Dumnezeu  i-a făcut pe toţi
oamenii, iar culoarea pielii noastre nu are nimic a face cu aceasta. Văd că te
îndepărtezi de mine… Da, tu te rogi pentru altcineva. Este vorba de soţul tău.
El nu este aici, ci este… oh, el este dependent de droguri! Îl văd şi este
groaznic. Nu voi spune mai mult, dar tu înţelegi. Vino şi dă-mi batista aceea.

O, Isuse, Fiul lui Dumnezeu, Te rog pentru îndurare. Doamne, Te rog să
binecuvântezi sufletul acesta sărman care stă aici. Te rog şi pentru cel care
aşteaptă, ca răul să plece, iar bărbatul acela să fie eliberat în Numele lui
Isus Hristos. Amin.

Soră, crezi împreună cu mine că lucrul acesta se va împlini? Dumnezeu
să te binecuvânteze. Atunci vei avea ceea ce ai cerut. Du-te şi pacea lui
Dumnezeu să fie cu tine.

Ce mai faci, doamnă? Crezi din toată inima? Eu nu pot să te ajut… Era
aici o doamnă, o doamnă albă… Ea chiar stă aici şi are o haină gri. Tu ai ceva
în gât şi încerci să afli despre ce este vorba, aşa-i? O, este o doamnă pe care
o cunosc! Nu am ştiut aceasta, doamnă… am uitat cum te numeşti, dar te cunosc.
Este în ordine. Tu ai intrat în legătură cu Dumnezeu. Dumnezeu să te
binecuvânteze. Tu te temi de cancer. Acesta este adevărul.

Doamna de lângă tine are probleme la încheieturi. Îngerul Domnului…
Doamna care stă chiar în spate şi are o şapcă roşie pe cap, are artrită. Ştiţi
ce vreau să spun. Este adevărat, nu-i aşa, doamnă? Îl vezi acolo: Îl vezi?

Puneţi-vă toţi mâinile unii peste alţii.

O, Dumnezeule, Tată ceresc, mustrăm acest duh rău chiar acum şi Te
rugăm să fie îndepărtat de la fiecare, în Numele lui Hristos, astfel ca toţi să
se facă bine şi să-Ţi dea slavă. Amin.

Domnule, Isus Hristos poate să te vindece. Dacă crezi că Dumnezeu va
lua de la tine TBC-ul de care suferi, acesta va pleca. Crezi? În ordine. Se va
face după credinţa ta. Amin.

Doamnă, eu cred că Dumnezeu te va ajuta numai dacă vei crede. Vei
crede împreună cu mine? Va crede fiecare persoană de culoare de aici?

Doamna de aici, prima, vreau să te întreb ceva: Nu te cunosc, este
adevărat? Nu te-am văzut niciodată şi nu ştiu nimic despre tine, absolut nimic.
O, dacă fiecare frate şi soră de culoare aţi fi conştienţi că aici se află una
dintre surorile voastre, şi nu numai o soră de credinţă, ci şi o soră care are
aceeaşi culoare a pielii ca şi voi! Amintiţi-vă, cine L-a ajutat pe Isus să-Şi
ducă crucea? El înţelege. Acelaşi Isus care a urcat pe Golgota şi a fost ajutat
de Simon să-Şi ducă crucea, este viu şi este prezent în seara aceasta aici.

Doamnă, priveşte în direcţia aceasta! Dorinţa mea este ca fiecare
dintre voi să primiţi vindecarea acum. Am văzut o doamnă care a apărut pentru o
clipă exact în faţa mea. Ea este pe aici pe undeva şi se roagă, iar prin harul
lui Dumnezeu, o voi găsi. Ea L-a atins în momentul acela. Acest lucru este
adevărat deoarece m-a slăbit în putere. Iat-o că stă aici, chiar aici şi are
probleme la colon. Colonul tău este căzut, este adevărat, doamnă? Ridică mâna
dacă este adevărat. Aşa este. Nu-ţi face griji pentru că acum  totul s-a terminat.

Doar credeţi! Se pare că Îngerul Domnului Se mişcă mai mult prin
audienţă decât aici pe platformă. Credinţa voastră face aceasta, prieteni.
Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Doamnă, tu eşti foarte, foarte nervoasă. („Aşa este.”), iar aceste
crize vin şi-ţi creează spasme. Te deranjează de ceva vreme, este adevărat?
Uneori, te sperii şi nu vrei să mergi în anumite locuri şi să faci anumite
lucruri. Văd o umbră întunecată. Ai plecat de acasă, apoi te-ai întors înapoi.
Vezi? Te-ai speriat. În plus, ai o durere teribilă în trupul tău, o durere în
piept. Acest lucru este corect şi tu crezi pentru că este adevărat. Apoi, ai un
nodul sub piele, la braţul drept. Este adevărat, nu-i aşa? Acum Îl crezi? Îl vei accepta pentru că te-a
vindecat? Îl veţi accepta şi ceilalţi, fraţii mei de culoare? În ordine. Vino
aici, soră.

Dumnezeule
iubit, care L-ai înviat pe Isus din morţi şi ne-ai acordat privilegiul de a
avea părtăşie cu El şi Cuvântul Său şi de a vedea în seara aceasta manifestarea
Duhului Său, Te rog să faci şi cu sora aceasta de culoare şi cu toţi care sunt
asemenea ei şi stau aici, aşa cum ai făcut cu femeia samariteană la fântână.
Doamne, Te rog să-i vindeci pe fiecare în parte, fiindcă osândesc boala din
trupurile lor în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Cum ai putea să
te îndoieşti? Nu poţi, aşa-i? Du-te şi fii fericită. Vreau să fii fericită. Dacă
crezi, trebuie să te comporţi ca şi când crezi. Vezi? Dacă crezi, te comporţi
ca atare. Nu-ţi face griji, ci crede din toată inima.

Acum credeţi
toţi acolo? Voi, oamenii de culoare, credeţi să Isus vă vindecă? Amin. Este în
ordine.

Aici este o
copilă pe care nu o cunosc, nu am văzut-o niciodată în viaţa mea. Din câte
ştiu, suntem străini unul faţă de celălalt. Este adevărat? Eu nu te cunosc. Ea
este o fată albă. Câţi dintre voi, oamenii albi, Îl acceptaţi pe Isus Hristos
ca Vindecătorul vostru, dacă El va descoperi motivul pentru care stă ea aici,
dacă îi va spune boala de care suferă sau orice ar fi, cum a făcut şi cu alţii?
O veţi face?

În ordine. Fie
ca Domnul să vă dea ce aţi cerut.

Soră, ceea ce-ţi
voi spune acum, nu-ţi va face rău. Tu eşti creştină, ai devenit de curând
creştină, dar nu eşti din ţara aceasta, nu eşti americană, ci vii din Canada.
Te văd venind cu o maşină verde, cred că este vorba de o maşină Mercury, şi te
rogi pentru un bărbat care este alcoolic. Este vorba de tatăl tău. Şi te mai rogi
şi pentru un prieten mic care poartă ochelari. Acesta este adevărul, soră, este
Aşa vorbeşte Domnul.

Acum crezi?
Crezi că vei primi ceea ce ceri? Vino!

Dumnezeule
scump, binecuvântează această copilă în Numele Domnului Isus Hristos şi fie ca
plecând de aici să primească ceea ce a cerut. Doamne, ea este doar o copilă şi
are o credinţă fragilă, delicată, dar fă ca această credinţă să fie răsplătită
într-un mod măreţ, pentru că Îţi cer aceasta în Numele Lui. Amin.

Dumnezeu să te
binecuvânteze, soră. Du-te, bucură-te şi crede!

Acum, înainte de
a fi distraşi de alte lucruri, vreau să vă întreb ceva pe fiecare dintre voi
care credeţi din toată inima că Isus Hristos a înviat din morţi: Credeţi
aceasta fără nici o umbră de îndoială? A plecat toată îndoiala de la voi?
Credeţi că El este viu? Să cântăm o strofă din cântarea: „El este viu”.

Frate Ekberg sau
altcineva dintre voi, vrei să vii să ne dai un ton? „El este viu, El este viu,
Isus Hristos este astăzi viu.” Cântaţi împreună cu mine?

Ridicaţi
mâinile, pentru că El este aici. Vreau să vă închinaţi Lui, pentru că El
doreşte să primească închinare. Mă simt atins în inimă. El vrea să-I aduceţi
închinare prin această cântare. În ordine, frate.

El este viu, El
este viu, Isus Hristos este astăzi viu,

El merge alături
de mine şi îmi vorbeşte

Pe calea îngustă
a vieţii.

El este viu, El
este viu, ca să aducă mântuire.

Mă întrebaţi cum
de ştiu că El este viu?

Pentru că El
trăieşte în inima mea.

Un moment.
Doamnă, face El aceasta pentru tine? Problema ta de la inimă a dispărut. Atunci
coboară de pe platformă!

Face El aceasta
pentru voi, creştinilor? Locuieşte El în inima voastră? Sunteţi siguri? Dacă
da, ridicaţi-vă mâinile spre El în timp ce mă rog pentru voi, ca fiecare dintre
voi să fie vindecat. Voi sunteţi deja vindecaţi.

Gene, cred că-l
cunosc pe bărbatul de lângă tine. Cred că este vorba de bărbatul… Da. Tu te
rogi pentru cineva care are cancer. Acest lucru este adevărat. Îl văd stând în
picioare.

Nu vă temeţi,
aveţi credinţă.

Domnule de acolo
din spate, vrei să scapi de problema pe care o ai la prostată? Crezi că Isus
te-a vindecat acum? Dumnezeu să te binecuvânteze. Dacă crezi, o poţi avea.
Amin.

Toţi cei care
doresc să fie vindecaţi, să ridice mâinile spre El, fiindcă este aici, a înviat
din morţi. Credeţi aceasta? Ridicaţi-vă mâinile!

Tată ceresc, am
ajuns la sfârşitul serviciului, am ajuns la punctul în care Tu ai făcut toate
lucrurile. Ai făcut totul bine. Tu eşti Dumnezeu şi nu poţi face altceva decât
lucruri bune.

Tată ceresc, mă
rog Ţie, fiindcă ştiu că eu nu aş putea să iau fiecare persoană din această
mulţime mare de oameni, de mii de oameni, şi să mă rog pentru ea, fiindcă
aproape leşin de epuizare. Dar, Tată drag, ei au văzut puterea Ta de înviere şi
ştiu că eşti aici. Tu nu mai eşti mort, ci trăieşti şi eşti prezent aici ca şi
Mare Preot.

Te iubim, credem
în Tine, Te acceptăm şi îl condamnăm pe diavol, fiindcă putem să-l scoatem
afară în Numele lui Isus.

Acum ne luăm
libertatea de a ne închina Domnului pentru că ne-a vindecat şi ne-a mântuit; Îi
dăm toată slava şi gloria, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

– Amin –