Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMVREMEA ESTE APROAPE

Pentru o experienta mai buna va recomandam sa folositi browserul CHROME
08/04/1956, seara - Chicago, IL

Mulţumesc, frate Iosif.

Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Tată ceresc, la sfârşitul acestei zile şi al acestei campanii, Îţi suntem recunoscători pentru bunătatea Ta faţă de noi. Nu merităm niciunul dintre lucrurile pe care le faci pentru noi, dar ne plecăm inimile cu mulţumire şi cu adorare înaintea Ta şi Te rugăm ca în seara aceasta să ne zâmbeşti şi să ne spui: „Aţi făcut o treabă bună.”

Doamne, urmează serviciul de vindecare. Ca şi în grupul de aici, acolo mai sunt mulţi albi bolnavi şi necăjiţi. Tată, Te rog să faci în aşa fel încât să-i vindeci pe fiecare dintre ei în seara aceasta, iar la sfârşitul serviciului să nu mai fie printre noi nici un slăbănog.

Întinde braţele Tale mari, cuprinde-i pe toţi la sânul Tău şi arată-le dragostea Ta, Doamne. Oh, Te rugăm să-i mântuieşti pe păcătoşii dintre noi, iar pe cei care s-au îndepărtat, să-i aduci din nou în turmă.

Ne plecăm toţi capetele, Te lăudăm şi-Ţi cerem toate acestea, în Numele iubitului Tău Fiu, Isus Hristos. Amin.

Puteţi să vă aşezaţi.

Întotdeauna este o mare plăcere să fiu la Liceul Lane Tech din Chicago, Illinois, împreună cu fratele meu iubit, Joseph Boze, cu fratele Einar Ekberg, cu fratele Hutchinson, cu ceilalţi fraţi şi cu voi toţi, oameni dragi. Vă mulţumesc din inimă pentru bunătatea voastră.

Cu câteva clipe în urmă mă gândeam: „Aş fi vrut să fac o listă cu numele tuturor celor care mi-au făcut câte un cadou de ziua mea, să am în faţă o listă cu toţi aceştia.”, dar vă voi spune un singur lucru şi sunt sigur că veţi înţelege ce înseamnă: doresc din toată inima ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe fiecare în parte.

În timp ce despachetam unul dintre cadouri, a căzut din el o salopetă mică pentru Iosif. Ei bine, am simţit ceva în inima mea… Aţi fost vreodată în situaţia să nu fiţi în stare să exprimaţi ceea ce aţi vrea să spuneţi? Vedeţi? Atunci, singurul lucru pe care ştii să-l faci este să spui: „Mii de mulţumiri. Tot ce pot spune este: Dumnezeu să te binecuvânteze.”

În seara aceasta vom încheia campania. Întotdeauna sunt fericit să fiu împreună cu adunarea din Chicago. Aş vrea ca toţi oamenii din Chicago să fie ca cei de aici, de la Lane Tech, şi sunt sigur că aşa ar fi dacă ar ajunge să-L cunoască pe Isus Hristos în felul în care Îl cunoaşteţi voi. Dacă toţi oamenii din Chicago ar fi ca cei de la Lane Tech, cred că am putea să-i trimitem pe toţi poliţiştii în vacanţă. Vedeţi? Am deschide toate închisorile şi am spune: „Ei bine, nu mai este nevoie de ei aici! Putem să ne debarasăm de ei.”, pentru că ar fi pace pentru toată lumea.

Prieteni, într-o zi va fi chiar aşa, iar noi aşteptăm ziua aceea măreaţă când Isus va veni a doua oară ca să-i primească pe cei care au devenit slujitorii Lui. În ziua aceea, vreau să fiu şi eu din numărul lor, pentru că El m-a iubit şi mi-a iertat păcatele, creând astfel pentru mine o cale prin care să mă ajute să-i câştig şi pe alţii pentru El.

Am estimat că în după-amiaza aceasta, L-au primit pe Isus Hristos ca Mântuitor personal, aproximativ douăzeci de persoane. O, inima mea este fericită când văd aceasta! Mă face să mă simt atât de bine! Eu cred sincer că conform Cuvântului lui Dumnezeu, când au ridicat mâinile şi L-au acceptat pe Hristos, El i-a dus pe toţi în Împărăţia Sa. El nu poate să-Şi retragă Cuvântul. A promis că o va face şi a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl…” (Ioan 6.44). Şi dacă Tatăl a fost aici şi i-a atras spre Isus, iar ei au venit şi au spus: „Vreau să-L primesc pe El”, au fost acceptaţi de El şi aceasta este tot.

Acest lucru vă aduce în rândul credincioşilor, face din voi un credincios creştin. Acum aş vrea să vă dau un sfat: eu nu m-aş opri aici, ci L-aş ruga pe Domnul să-mi dea Duhul Sfânt, ca să fiu botezat în Biserică, în trupul credincioşilor, şi să mă facă un lucrător împreună cu El, în Împărăţia Sa.

Alăturaţi-vă unei biserici bune, numai nu staţi departe de biserică! Mergeţi într-o biserică şi susţineţi lucrarea de acolo! Acest lucru îl spun pentru toţi cei care au fost mântuiţi în timpul acestor întâlniri.

Voiam să vă anunţ întâlnirea ţinută de fratele Oral Roberts, dar cred că încheie şi el în seara aceasta. Nu ştiu dacă încheie şi fratele Freeman sau nu. (Cineva spune: „El începe în seara aceasta”). Începe în seara aceasta. Îmi pare rău, dar nu sunt la curent cu itinerarul acestor fraţi. Întrucât nu am o revistă proprie, fratele Iosif este destul de binevoitor încât să-mi dea voie să folosesc revista lui că să-mi anunţ itinerarul şi să-mi public articolele.

Când am ajuns la uşă, fiul meu şi fratele Wood mi-au spus că sunt oameni care au mărturii minunate despre puterea de vindecare a lui Isus Hristos. Îi sunt recunoscător pentru aceasta şi cred că merită tot efortul. Soţia, copiii mei şi fraţii, se vor bucura când le voi spune că sufletele s-au întors la Domnul Isus şi că oamenii au fost vindecaţi.

Noi ştim că trebuie să suferim, fiindcă boala este prezentă în propriile noastre familii. Când unul dintre copilaşii noştri se îmbolnăveşte, eu şi soţia mea îl ducem în cameră, îl aşezăm pe pat, ne îmbrăţişăm, ne plecăm în faţa Tatălui şi zicem: „Tată, Tu eşti Cel care ne-ai dat copilaşul, iar acum suntem în necaz şi nu ştim ce să facem. Te rugăm să fii bun şi să-l vindeci de această boală pe care a adus-o Satan asupra lui.” El nu ne-a dezamăgit încă niciodată şi nici nu cred că o va face vreodată. Pentru aceasta Îl iubim.

Pentru că El este Cel care ne ajută, ne face plăcere să vă vorbim despre El. Poate nu aţi ştiut, dar Domnul vrea să vă ajute. Dragostea Lui este gratuită pentru toţi şi în seara aceasta, o dă fiecărei persoane aflate în suferinţă.

De fiecare dată când stau aici la microfon şi privesc la oamenii din sală şi-i văd cum plâng, mă gândesc: „Dacă aş putea doar să…” Vedeţi? Este ca şi cum tocmai am chemat pe cineva în faţă pentru rugăciune şi mă gândesc: „Ei bine, ce este aceasta? Despre ce este vorba aici? Oare încerc să-i ajut pe oameni?”

De multe ori mă întreb dacă nu ar funcţiona mai bine vechiul fel în care chemam rândul de rugăciune, atunci când ne puneam mâinile peste fiecare în parte? Tot timpul, eu încerc să-i fac pe oameni să înţeleagă un singur lucru: Nu contează atât de mult dacă sunt eu sau altul cel care pune mâinile, ci contează ca credinţa voastră să-L atingă pe El. Aceasta este.

Eu chiar îmi doresc sincer să văd că primiţi ajutor. Dumnezeu îmi cunoaşte inima şi ştie că fac tot ce ştiu şi tot ce pot. Dacă aş face ceva de la mine, în următoarele două secunde m-aş prăbuşi aici pe platformă şi aş fi dus la morgă. Eu încerc din toată inima mea să-i ajut pe copiii Domnului. Vedeţi? Pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu, îi iubesc şi pe copiii Lui. Eu nu pot să-L iubesc pe Dumnezeu fără să-i iubesc şi pe copiii Lui, iar dacă iubesc copiii, sunt ca şi un tată, adică încerc să fac tot ce ştiu ca să vă ajut să credeţi că El vă va ajuta, că El poate să vă facă sarcina mai uşoară, că El poate să vă facă viaţa mai dulce, pentru că viaţa aceasta este scurtă şi nu vom fi aici pentru prea multă vreme.

Acum suntem nevoiţi să stăm în mizeria în care ne-a îngropat Satana. Mie îmi place să aduc Mesajul, Vestea bună că Isus a venit să vă elibereze din aceste lucruri şi să-L văd că o face pentru atât de mulţi. Eu nu pot să cred că Dumnezeu priveşte la faţa omului, ci cred că El o face pentru toţi cei care cred. De aceea suntem aici.

Rugaţi-vă pentru mine fiindcă în seara aceasta ne întoarcem acasă şi vom ajunge în jur de ora patru sau cinci dimineaţa. Trebuie să fiu în Louisville la ora opt şi apoi, oh, va fi o zi atât de aglomerată. Va trebui să-mi fac bagajul din nou pentru că mâine seară plecăm spre Columbia, Carolina de Sud. Apoi vom merge la Spindale, până sus la Charlotte, de acolo la Anchorage, Alaska, înapoi la Indianapolis, Indiana şi apoi poate la Minneapolis pentru serviciul următor. Aşadar, vă veţi ruga şi pentru mine, nu-i aşa?

Nu sunt încă sigur dacă voi merge peste ocean după luna iunie a acestui an, dar dacă Domnul mă va chema, voi merge. Oriunde mă aflu, bătălia devine grea şi întâmpin multă împotrivire. Sunt lucruri pe care nu le pot spune oamenilor, nu le spun nimănui, ci le ţin doar pentru mine. De multe ori când stau aici, cu inima zdrobită, privesc peste audienţă, îi văd pe oameni şi mă gândesc: „Oh, Doamne, cum este posibil ca acele persoane drăguţe să gândească aşa în inimile lor?” Vedeţi?

Acest lucru mă face să mă simt rău, dar continui totuşi. Deci, vă veţi ruga pentru mine, nu-i aşa? Şi eu mă voi ruga pentru voi, iar dacă vreodată aş putea să vă fiu de folos cu ceva, vă rog să-mi scrieţi. Dacă doriţi rugăciune peste vreo batistă sau dacă mă sunaţi pentru că doriţi să mă rog pentru voi, o voi face. Niciodată nu voi fi prea obosit sau prea somnoros, ci voi face tot ce pot ca să vă ajut. Iar dacă veţi trece dincolo înainte ca să ne vedem din nou, dorim să ne întâlnim într-o zi Acolo, pentru că prin harul lui Dumnezeu, sunt pe drum într-acolo. Dacă nu sunteţi pe acest drum, faceţi din seara aceasta o seară a deciziei că Îl veţi alege pe Isus Hristos. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Cu câteva minute în urmă am vorbit cu pastorul Boze şi vreau să-mi exprim din nou recunoştinţa şi aprecierea pentru el. Voi ştiţi că noi toţi avem suişurile şi coborâşurile noastre, iar uneori avem intrările şi ieşirile noastre, cum le numim, dar fratele Iosif s-a dovedit a fi prietenul meu în orice situaţie. Îmi place acest tip de prieten: prieten în orice situaţie, fie că ai dreptate, fie că nu. Vouă nu vă place? Il apreciez cu adevărat pe fratele Boze. El nu a ştiut că voi spune aceasta şi probabil m-ar fi oprit s-o fac, dar prefer să-i dau acum un boboc de trandafir, decât o coroană întreagă după ce va muri. Eu îl apreciez pe fratele Iosif Boze.

Ruda lui, doamna Michen Roby, face o muncă extraordinară pentru micuţii sărmani din Germania. Într-una din zilele trecute, am întâlnit-o la Shreveport, unde căuta ajutor şi făcea tot ce putea pentru a-i ajuta pe refugiaţii acei micuţi şi sărmani, veniţi din Germania. Ea mi-a dat nişte documente şi le-am pus din greşeală în buzunar, şi ştiţi ce se întâmplă când ajungi acasă şi micuţii tăi te caută prin buzunare: „Tati, mi-ai adus ceva?” Nu contează ce este, dar ei aşteaptă ceva. Astfel, ei au luat hârtiile acelea şi am văzut-o pe Rebeca citindu-le. Ea s-a întors spre mine şi a spus:

„Tati, tu i-ai văzut pe copiii aceia când ai fost peste ocean? Poate aş putea să le dau una din perechile mele de pantofi.”

„Draga mea”, i-am răspuns eu, „tati le va da o parte din ofertele de dragoste pe care le-a primit şi alte lucruri, pentru a ajuta această cauză. Le vom trimite acolo şi îi vom ajuta pe oamenii aceia.”

Voi ştiţi cum a spus Isus: „Aveam nevoie de haine şi voi M-aţi îmbrăcat. Am fost flămând şi Mi-aţi dat să mănânc”, aşa că trebuie să ne aducem aminte şi să facem aceste lucruri. Domnul s-o binecuvânteze pe această tânără doamnă.

Acum aş vrea să citesc din două locuri din Scriptură, să vorbesc câteva minute şi apoi vom chema rândul de rugăciune. Nu vreau să vă răpesc prea mult timp pentru că ne grăbim să mergem înapoi ca să ne rugăm pentru câţiva bolnavi.

Să deschidem la Evanghelia după Ioan 17.1, unde se află aceste minunate cuvinte ale Mântuitorului nostru:

După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.”

Să citim şi din Apocalipsa 1.1-3:

Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan,

care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut.

Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!”

Pentru câteva minute voi vorbi despre tema: „Vremea este aproape”.

Ştiţi că aceasta a fost descoperirea pe care Dumnezeu i-a dat-o bătrânului Său profet, ultimul dintre profeţii acelei epoci, profetul adevărat care a fost cu Isus, Ioan, despre care mulţi dintre teologi cred că este Ioan cel iubit, care şi-a sprijinit capul pe pieptul lui Isus. El fusese exilat pe insula Patmos din pricina Cuvântului lui Dumnezeu. A fost bărbatul care odată, în timpul în care a umblat alături de Domnul Isus, a vrut să dea foc unui oraş din cauză că refuzaseră să le dea nişte pâine. Astfel, I-a zis Domnului:

Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie?” (Luca 9.54).

Dar cât de mult l-a schimbat Dumnezeu după ce Hristos a trecut de la exteriorul lui în interiorul lui. El se afla pe Insula Patmos şi era cunoscut ca şi „iubitul” din Vechiul Testament: Ioan cel iubit.

A fost exilat acolo deoarece a predicat Cuvântul. În ziua Domnului era în Duhul şi Dumnezeu a trimis un înger care a depus mărturie despre lucrurile care aveau să se întâmple. Cu alte cuvinte, a scris împlinirea tuturor lucrurilor profeţite pentru zilele din urmă, şi Cartea a fost sigilată. Nimic nu poate fi adăugat la Ea şi nimic nu poate fi luat din Ea.

În biserica de acasă, am luat odată Apocalipsa şi am parcurs-o încet timp de aproape un an şi jumătate, în fiecare seară învăţătura fiind numai din Cartea Apocalipsei, comparând-o cu restul Bibliei, cu epocile Bisericii şi aşa mai departe.

„Există o vreme pentru toate lucrurile.” Acesta este un slogan american vechi şi este adevărat. Este o vreme când trebuie să ari pământul şi să plantezi, este o vreme când trebuie să semeni şi este o vreme când trebuie să aduni recolta. Este o vreme când naţiunile îşi au începutul şi este o vreme când ele ajung la sfârşit.

Fiecare om ajunge într-o vreme când trebuie să ia o decizie. Este o vreme când trebuie să te decizi dacă te vei căsători sau nu. Este hotărârea ta şi a prietenei tale dacă veţi locui împreună, dacă vă veţi căsători sau nu. Există tot felul de hotărâri pe care trebuie să le luăm în viaţă, este un timp când totul trebuie să fie cât se poate de clar stabilit, adică: trebuie să se întâmple acum, ori una, ori alta!

Prietene creştin, eu cred că trăim în timpul din urmă când trebuie să vină la împlinire toate lucrurile scrise în Biblie. Şi mai cred că toate lucrurile pe care le vedem întâmplându-se acum sunt în deplină concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu.

A fost o vreme când Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul şi i-a pus pe oameni pe pământ. Apoi, când oamenii au început să se înmulţească şi au devenit numeroşi pe pământ, stricăciunea a pus stăpânire pe inimile lor şi a venit o vreme când Dumnezeu a trebuit să trimită judecata asupra lor. Dumnezeu a stabilit un timp pentru judecată.

Pentru aceasta, El a avut un predicator al dreptăţii, pe Noe, care a predicat timp de o sută douăzeci de ani, dar a fost respins de toată lumea, cu excepţia familiei sale. Apoi a venit vremea să se împlinească ceea ce a profeţit Noe prin inspiraţia dată de Dumnezeu. Astfel, a avut loc distrugerea prin potop şi Dumnezeu a făcut ca arca să plutească pe deasupra, păstrând astfel o sămânţa de urmaşi pentru Sine.

A fost o vreme când Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam şi i-a spus că sămânţa lui va fi în robie timp de patru sute de ani şi că va fi greu asuprită de o naţiune rea şi păgână, dar El o va scoate de acolo cu mână puternică.

Înainte să se poată împlini ceea ce a spus, Dumnezeu a trebuit să-Şi pregătească poporul; a trebuit să-i pregătească pe oameni şi a trebuit să-l aibă pe Moise gata să meargă acolo. Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună, aşa cum se îmbină zimţii de la roată unul cu altul.

Uneori nu vedem nimic sau vedem totul foarte departe, iar atunci ne întrebăm: „Oare se va întâmpla vreodată?”, dar întotdeauna se întâmplă întocmai cum a spus Dumnezeu.

Astfel, când s-a apropiat vremea pentru împlinirea promisiunii, s-a ridicat un Faraon care nu-l cunoştea pe Iosif; dar chiar atunci, în vremea persecuţiei şi a uciderii copiilor, Dumnezeu l-a trimis pe Moise. El a trimis în scenă un profet, şi au început să aibă loc semne şi minuni pentru că sosise sfârşitul acelui timp de robie.

Apoi, a venit un timp când tinerii evrei au fost nevoiţi să se decidă dacă se vor pleca în faţa chipului păgân sau îşi vor păstra credinţa în Dumnezeul cel viu şi adevărat. A venit un timp când au trebuit să ia o decizie, iar Dumnezeu a fost cu ei pentru că au luat decizia corectă.

A fost o vreme când prorocul Daniel a trebuit să se decidă dacă va continua să se roage cu ferestrele larg deschise spre Templu, cum făcea de obicei, având părtăşie cu Dumnezeu, sau se va supune tradiţiei religiei acelei ţări. El a trebuit să ia în cele din urmă o decizie, pentru că sosise vremea să ajungă în locul unde trebuia.

Când Dumnezeu spune ceva, El face în aşa fel încât lucrurile se îndreaptă exact în direcţia aceea. Daniel a trebuit să ia o decizie şi s-a îndreptat exact spre locul lui de închinare, a deschis ferestrele şi s-a rugat lui Dumnezeu, iar El Şi-a ocrotit profetul. El va face aceasta întotdeauna.

A venit o vreme când a trebuit să se ridice un glas care să strige în pustie. Isaia profeţise cu şapte sute doisprezece ani înainte, că se va auzi un glas în pustie, dar cât de puţin ştiau oamenii despre aceasta! Cât de puţin aşteptau împlinirea! Timpul trecuse, iar oamenii uitaseră de lucrurile supranaturale, se şterseseră din inimile lor.

Dar dintr-o dată, din senin cum zicem noi, a apărut un bărbat care venea din pustie, un ins voinic care predica pocăinţa şi le spunea oamenilor că securea fusese înfiptă la rădăcina pomilor şi că orice pom care nu aducea roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc.

El a spus: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” (Matei 3.11-12).

Apoi, Isus, un Bărbat tânăr de vreo treizeci de ani, cu înfăţişare obişnuită, a venit din Galileea ca să fie botezat de Ioan în Iordan. În toţi aceşti ani care au trecut de la naşterea Sa, când îngerii cântaseră şi magii veniseră să I se închine, urmând steaua, nu se mai spusese nimic despre El. Dar când avea să-Şi înceapă lucrarea ca Fiul lui Dumnezeu, Unsul, Mesia, Dumnezeu a dat un semn din cer.

Astfel, Ioan a spus: „Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt, pentru că venise vremea ca Cel despre care i se vorbise, să fie prezentat şi legitimat. (Ioan 1.33). Venise vremea când trebuia să se împlinească acest lucru.

Venise vremea ca Isus să intre în lucrare, astfel încât să fie înfăptuite semnele şi minunile vestite mai dinainte. A venit vremea să fie respins de farisei, de biserică; a venit vremea să fie crucificat; a venit vremea să fie înviat; a venit vremea pentru descoperire, toate aceste lucruri fiind bine delimitate în timp.

A venit vremea ca femeia care avea de atâţia ani acea scurgere de sânge, să fie vindecată. Ea umblase timp de mulţi ani pe la medici, dar nu primise nici o rezolvare. Doctorii i-au dat tot felul de leacuri, însă nu a ajutat-o niciunul. Dar a venit vremea când ea a zis în inima ei: „Îl aud venind şi cred că El este Mesia. Dacă aş putea să mă ating de poala hainei Lui, voi fi vindecată.”

Dacă crezi aceasta în inima ta, Dumnezeu este obligat să Se prezinte. Doar dacă crezi.

Cum ar fi fost dacă în dimineaţa aceea, ea ar fi privit spre partea de jos a râului, iar când L-ar fi văzut pe Isus coborând din barcă obosit şi înghesuit de mulţime, ar fi spus: „Ei bine, îi aud pe oameni cum îşi bat joc de El, aşa că ar fi mai bine să nu merg acolo!”? Atunci nu s-ar fi întâmplat niciodată nimic. Dar Dumnezeu L-a legitimat, iar ea s-a dus acolo, a crezut şi L-a atins pentru că aceea era vremea ei.

Când a stat înaintea lui Natanel, El i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”

 „…pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele.” (Ioan 1.50;5.28-29). Astfel, când a venit vremea să se întâmple aceasta, El S-a dus la mormântul lui Lazăr. Apostolii stăteau în jurul Lui, iar Isus l-a chemat înapoi la viaţă pe bărbatul acela care era mort de patru zile, pentru că aşa a spus El.

Prieteni, a venit vremea ca Templul să fie distrus; a venit asediul; a venit vremea să fie ridicată „urâciunea pustiirii” despre care a vorbit profetul Daniel. A venit vremea, şi acest lucru este în desfăşurare, când: „Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7).

Civilizaţia a pornit din est. Astfel, se presupune că cea mai veche civilizaţie pe care o avem este cea din China. Şi ea, civilizaţia, a călătorit de la est spre vest. Acum a ajuns în vest şi se întoarce înapoi în est. Într-adevăr, soarele răsare în est şi apune în vest.

Acum vreau să vă întreb ceva. Soarele care a răsărit în est a strălucit mai întâi peste oamenii din est, şi ei au primit o trezire. Aceasta a fost Cincizecimea despre care s-a profeţit ani la rând. El a spus că Îşi va inaugura Biserica şi va trimite afară un grup de oameni care vor face semne şi minuni. Astfel, când a venit vremea să aibă loc Cincizecimea, ei erau adunaţi în camera de sus, dar nu discutau despre ce credea fiecare, ci erau toţi o inimă şi un gând. Vedeţi? Venise vremea să se împlinească ceea ce a spus Tatăl în Ioel:

În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură…” (Fapte 2.17).

Biblia spune în Fapte 2.1-4:

În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.

Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.”

Apoi, au ieşit afară pe străzi, iar Petru s-a ridicat şi a început să predice. Venise vremea împlinirii, pentru că aşa a spus Dumnezeu.

Din biserica aceea micuţă, au pornit şi au mers mai departe semne, minuni, totul. Ei îi puneau pe oamenii bolnavi în umbra lui Petru, un bărbat care nu ştia nici să-şi scrie numele. Biblia spune despre el că era necărturar şi fără şcoală, dar toţi ştiau că umblase cu Isus, aşa că îi aşezau pe bolnavi în umbra lui şi toţi erau vindecaţi pentru că aşa profeţise Dumnezeu prin prorocii Săi.

Acestea s-au întâmplat în zorii zilei, în ţările din Răsărit, dar profetul a spus: „Va veni o vreme când nu va fi nici lumină, nici întuneric. Dar spre seară se va arăta lumina.” Va fi o vreme întunecoasă, ceţoasă, fără soare. Dar deşi sunt nori, totuşi soarele străluceşte printre ei, iar noi umblăm în Lumina Lui, dar nu în plinătatea strălucirii ei.

Noi venim de două mii de ani printr-o asemenea vreme, timp în care am avut biserici frumoase, organizaţii: metodişti, baptişti, prezbiterieni, luterani, penticostali, etc. A fost o perioadă în care au apărut tot felul de biserici şi toţi au avut suficientă Lumină încât să creadă că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu; au avut suficientă Lumină încât să caute în Biblie şi să ştie că El a murit pentru păcatele noastre.

Dar ce s-a întâmplat? Ei au început să spună: „Zilele minunilor au trecut.” De ce vorbeau aşa? Pentru că nu aveau suficientă Lumină cu privire la lucrul acesta. Ei n-au putut să vadă pentru că aşa a spus Dumnezeu. Ei nu au văzut într-adevăr, dar profetul a spus că „spre seară se va arăta Lumina.”

Eu cred că în America, în statele de pe Coasta de vest, în cea mai măreaţă dintre civilizaţiile vestice, are loc chiar acum o trezire de modă veche, exact ca cea de la început: acelaşi fel de lucrare, aceleaşi semne şi minuni, aceeaşi vindecare divină, aceeaşi reacţie a oamenilor. Totul este exact cum a fost la început, pentru că acelaşi soare care a răsărit în Răsărit, în est, apune acum în vest şi a venit vremea ca aceste lucruri să se împlinească.

De asemenea, cred că acesta este motivul pentru care vedeţi lucrurile care se petrec astăzi. A venit vremea împlinirii. Istoricilor, când s-a mai întâmplat vreodată în istorie, să aibă loc o trezire universală, ca cea începută în ziua de Rusalii, în care să se manifeste vindecarea divină, puterea şi darurile Duhului Sfânt, cum se întâmplă astăzi? Când s-a mai întâmplat aşa ceva?

Oh, de fiecare dată când a avut loc o mică trezire, în grupul acela de oameni au avut loc vindecări şi lucruri de felul acesta. Când metodiştii au avut o trezire, au avut şi vindecarea divină. Şi baptiştii au avut vindecarea divină şi am aflat că şi alte grupări au avut parte de câteva semne. Dar dacă priviţi la această mare trezire universală, veţi vedea că focurile ei ard pe munţii fiecărei naţiuni din lumea aceasta. Acesta este adevărul. Pretutindeni au loc semne şi minuni, chiar şi în Coreea. După războiul din Coreea, Dumnezeu a ridicat câţiva oameni care s-au luptat pentru credinţă deşi au întâmpinat greutăţi mari ca să supravieţuiască. El a ridicat acolo proroci, a făcut semne şi minuni şi astfel, întreaga Coree a fost cuprinsă de o trezire apostolică de modă veche. Domnul a făcut aceasta în mijlocul unor bărbaţi şi femei care nici măcar nu cunoşteau Biblia, pentru că „…Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.” (Matei 3.9).

Noi suntem în vremea sfârşitului, iar ceea ce avem acum este o trezire Universală. Acesta este semnul venirii Domnului Isus. El va veni, dar nu o poate face până când Evanghelia nu va fi predicată fiecărei naţiuni, şi ei o au. Chiar dacă nu a fost primită de toate naţiunile, toate au auzit-o. Când Evanghelia va fi propovăduită fiecărei naţiuni şi fiecărei limbi, va veni sfârşitul.

Am fost foarte mirat când am mers în junglele întunecoase şi în ţinuturi unde păgânii aduc jertfe, şi am văzut că omoară o capră şi stropesc tot poporul cu sângele ei. Ei au toată închinarea la idoli despre care aţi auzit. Acolo sunt misionari, nu penticostali, ci prezbiterieni, baptişti şi creştini care au primit Duhul Sfânt şi au făcut semne şi minuni în mijlocul acelor oameni.

Eu am întrebat pe cineva:

„Eşti penticostal?”

„Nu”, a răspuns el, „eu aparţin de biserica creştină.”

„Vrei să spui biserica campbelliană?”

„Da. Biserica mea din America nu a primit Duhul Sfânt, dar noi L-am găsit aici pe Dumnezeu.”

Ce este aceasta? A sosit vremea. A venit vremea când Dumnezeu apare în scenă. Epocile bisericii vechi şi formale au trecut, iar acum este timpul când Dumnezeu face din nou ceva, şi nu o face numai aici, ci în întreaga lume. Astfel, de sus din Islanda până la eschimoşi, până la triburile de indieni din India de Sud, Delhi, aici şi acolo, peste tot găsim semne şi minuni. În junglele acelea sunt misionari pe jumătate morţi de foame, care lucrează, predică şi se roagă pentru oamenii aceia.

Nu demult, am stat de vorbă cu un bărbat vestit, iar el mi-a spus:

„Aş vrea să-ţi arăt ceva în rândurile comuniste.”

Ne-am dus undeva într-un loc micuţ şi ne-am aşezat, iar el a spus: „Îţi voi arăta locul unde se închină ei.” Vă spun că locul unde se adunau ei arăta ca o gaură în pământ şi peste tot erau oameni care se rugau cu mâinile ridicate, ţipau şi se rugau.

„Oh, Doamne, toţi aceştia sunt penticostali?”, l-am întrebat eu, dar el mi-a răspuns:

„Nu este nici un penticostal printre ei. Toţi sunt prezbiterieni, baptişti, metodişti şi luterani care sunt flămânzi după Dumnezeu. Ei au fost atât de încordaţi şi de atinşi de Dumnezeu, încât au devenit flămânzi, iar Dumnezeu le-a umplut inimile cu botezul Duhului Sfânt.”

Poporule penticostal, noi ne-am organizat. Mă consider penticostal, aşa cum mă consider şi baptist. Deci, ne-am organizat şi ne-am izolat, dar a venit vremea ca Dumnezeu să doboare toate barierele. Dacă nu vom face noi, lucrătorii, lucrul acesta, îl va face El însuşi.

A venit vremea, este aproape. A venit vremea ca IaHVeH Dumnezeu să intre în scenă şi să Se arate. El face aceasta doar în vremurile de răscruce, iar acum este un astfel de timp. Lumina străluceşte.

Este vremea ca eu să mă opresc din predicat şi să mă rog pentru bolnavi. Este vremea ca Dumnezeu să împlinească Cuvântul pe care L-a spus Isus: „lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12). Este vremea ca Dumnezeu să dovedească faptul că Cuvântul Său este Adevărul şi nu doar o poveste mistică, ca cea a lui Buda în care totul este numai filozofie. Buda, Mau Maus şi toţi ca ei eu numai filozofie, dar nu există sub ceruri nici o altă religie care să poată face semnele şi minunile unui Isus Hristos înviat decât dacă Duhul Sfânt însuşi lucrează aceasta în oameni.

Zilele trecute am citit scrisoarea unei surori care a fost cu Billy Graham în Saipan. Este vorba de fiica fratelui Moore. Poza lor împreună a apărut într-un ziar şi a fost făcută în timp ce li se lua un interviu.

Doamna Moore (sau Price, cum se numeşte acum), a spus că atunci când se aflau acolo li s-a pus la dispoziţie un loc pentru a predica şi au început să vorbească. Era acolo şi fratele Osborn şi el a spus:

„Am avut o scurtă discuţie cu ei, şi în timp ce aveam o întrunire, L-am văzut pe Îngerul Domnului făcând în seara aceea ceva acolo, iar câţiva oameni dintr-o biserică creştină vestită, s-au adunat în jurul doamnei Moore şi au spus: „Mergem în America să-l căutăm pe fratele Branham şi să-l aducem la Saipan.”

Eu am zis: „Le-am scris şi le-am spus despre trezirea care a izbucnit aici. Ne rugăm pentru bolnavi şi se fac semne şi minuni; Duhul Sfânt Se împarte peste oameni, iar ei vorbesc în limbi şi peste tot se fac semne şi minuni, fiindcă suntem în mijlocul unei treziri adevărate.”

A venit vremea ca Dumnezeu să rupă graniţele denominaţionale şi să-Şi reverse Duhul Sfânt peste metodişti, baptişti, prezbiterieni, luterani şi peste toţi cei care au o inimă smerită şi chinuită de remuşcări.

A venit vremea separării. Acolo este un fir de plumb, iar voi sunteţi fie de o parte a lui, fie de partea cealaltă. Prieteni, în seara aceasta voi sunteţi ori de-o parte, ori de partea cealaltă, şi a venit vremea ca mulţi dintre cei care sunteţi bolnavi să fiţi vindecaţi în seara aceasta pentru că a venit vremea vindecării voastre. Să ştiţi că în lumea aceasta nu sunt destui oameni care să se adune împreună şi să stea împotriva vindecării voastre divine. Există o singură vindecare, iar aceasta este vindecarea divină sau nu există vindecare deloc.

Medicii nu pot vindeca pe nimeni şi nici nu pretind că vindecă. Ei pun oasele la loc şi cos locul, dar nu pot să pună calciu şi să sudeze oasele împreună, nici nu pot să creeze un ţesut nou, să vindece un braţ tăiat sau orice ar fi. Ei doar cos rana şi păstrează locul curat, în timp ce Dumnezeu îl vindecă. Acesta este adevărul. Există slujitori ai lui Dumnezeu care fac lucrul acesta, exact aşa ca omul care face săpun pentru ca voi să vă spălaţi mâinile cu el. Este exact la fel.

Omul face un automobil sau un avion ca voi să puteţi să vă deplasaţi cu el, dar totul este doar prin bunătatea lui Dumnezeu. El este Dătătorul oricărui lucru bun şi vindecarea vine numai de la Atotputernicul Dumnezeu. Da, domnilor.

Aş vrea să văd ce poate să facă un om dacă îmi rup braţul. Dacă mi-aş întinde mâna şi i-aş spune: „Doctore, vindecă-mi repede braţul drept pentru că trebuie să continui să predic”, ar crede că sunt nebun. Cu siguranţă ar gândi aşa, pentru că el nu poate face aceasta.

El ar spune: „Am să-ţi pun braţul la loc.”

„Păi, am crezut că mă poţi vindeca. Dacă poţi, vindecă-mă repede pentru că vreau să fiu vindecat.” Dar el nu poate să mă vindece. Înţelegeţi? Singurul lucru pe care poate să-l facă este să spună: „Domnule, pot să-ţi fixez braţul şi să-l pun la loc, iar restul va face Dumnezeul cel Atotputernic.” Acesta este adevărul.

Doctorul poate să scoată afară apendicele sau un dinte, dar el nu poate vindeca locul de unde l-a scos, ci este nevoie ca Dumnezeu să creeze ţesutul şi să-l pună la loc, ceea ce dovedeşte că El este singurul Vindecător.

Mulţi dintre voi aţi mers la medici buni din oraşul acesta, pentru că Chicago este recunoscut pentru medicii săi buni. Eu mă bucur pentru fiecare medic, pentru fiecare clinică şi pentru fiecare spital, dar daţi-mi voie să vă spun ceva: de fiecare dată când auziţi sirena unei ambulanţe, când treceţi printr-un cimitir sau când vedeţi pe cineva cu păr cărunt, aduceţi-vă aminte că Dumnezeu v-a avertizat că într-o zi va trebui să vă întâlniţi cu El. Voi nu veţi fi aici pentru totdeauna, iar eu mă bucur pentru că este aşa. Voi, nu? Sigur că ne bucurăm.

A venit vremea ca noi să ne dăm seama de aceste lucruri. A venit vremea când Dumnezeu dărâmă toate barierele şi când diavolul se ridică asemenea unui leu care rage şi încearcă să facă cât mai mult rău posibil, pentru că este pe cale să înceapă marea bătălie. Mă întreb cum ar fi dacă în seara aceasta am urca deasupra cerului cerurilor şi am privi de acolo de sus drama care este gata să fie pusă în scenă, pregătită să se deruleze, şi în care protagoniştii sunt Dumnezeu şi diavolul. Mă bucur atât de mult că m-am pus de partea biruitoare! Mă bucur că Îl urmez pe Miel, deoarece El a spus: „…Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor.” (Apocalipsa 17.14).

A venit vremea ca în seara aceasta să vă decideţi de partea cui vreţi să fiţi şi mă încred în Dumnezeu că veţi lua decizia de a-L urma pe Miel.

Să ne rugăm.

Tată ceresc, în seara aceasta Îţi mulţumim pentru că a venit vremea. Mâine s-ar putea să fie prea târziu pentru mulţi dintre oamenii de aici; s-ar putea să fie prea târziu pentru unii dintre bolnavii care zac aici, pentru că s-ar putea să moară. Alţii, s-ar putea să fie păcătoşi şi să nu ştie, iar dimineaţă să fie prea târziu. Mă gândesc că ei nu vor mai avea niciodată o şansă, dacă o pierd acum, pentru că s-ar putea să fie ultima chemare pe care o faci inimii lor.

O, Dumnezeule, în marea Ta îndurare, Tu vrei ca nimeni să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Tată, Te rog să vorbeşti chiar acum inimilor lor despre locul unde şi-ar putea petrece destinaţia veşnică. Îngăduie ca fiecare inimă pe care o atingi să ridice mâinile să ia chiar acum o decizie pentru Tine şi să spună: „Aceasta este vremea mea şi vin chiar acum la Domnul Isus!”

În timp ce stăm cu capetele plecate, rog persoana de la orgă să ne dea un ton. Mă întreb dacă nu simţiţi că ceva v-a străpuns inima în timp ce staţi pe locurile voastre şi vă spune că este vremea să luaţi o decizie? Spuneţi: „Doamne, îmi ridic mâinile spre Tine în semn că începând din seara aceasta Te voi sluji.”

Vrei să-ţi ridici  mâna spre Dumnezeu? Lasă-L să-ţi vadă mâna în timp ce o ridici. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine şi pe tine. Da, s-au ridicat douăzeci de mâini sau poate chiar mai multe. În ordine. Sus la balcon este cineva care vrea să spună: „Aceasta este vremea mea”?

Prietene, s-ar putea să nu ne mai întâlnim niciodată aici pe pământ. S-ar putea ca aceasta să fie ultima dată când ne vedem, dar când ne vom întâlni dincolo, mesajul pe care l-am predicat în seara aceasta va mărturisi că am spus adevărul. Isus Hristos, care este în seara aceasta aici, va depune mărturie peste zece minute şi va dovedi că am spus Adevărul. Aşa este corect.

Un lucru este sigur, iar acela este că Isus nu este mort. Buda, dumnezeul budiştilor, a murit acum două sau trei mii de ani, mai exact, acum două mii cinci sute de ani. Mahomed este mort, a murit acum o mie patru sute de ani şi este şi acum în mormânt. Orice alt dumnezeu sau fondator al uneia dintre aceste religii este mort, dar există Unul singur care a înviat din morţi şi despre care se poate dovedi că a înviat dintre cei morţi.

A venit vremea pentru o demonstraţie, a venit vremea să vedem dacă Dumnezeu are sau nu are dreptate. Noi ştim că Dumnezeu are dreptate, iar voi, oamenii care aţi fost credincioşi, aţi stat de partea corectă şi credeţi în înviere fără să-L fi văzut pe Isus şi lucrările Sale mari şi puternice, şi aveţi privilegiul să vedeţi că aţi luat decizia corectă. Şi câte alte lucruri veţi cunoaşte când El va veni a doua oară!

Voi aţi luat decizia corectă, iar cei care sunteţi aici în seara aceasta, bărbaţi şi femei, băieţi şi fete sau oricine aţi fi, care nu aţi luat încă nici o decizie, ridicaţi chiar acum mâna pentru Hristos şi spuneţi: „Hristoase, îmi ridic mâinile spre Tine în semn că doresc să Te primesc. Ştiu că până acum am făcut ce este greşit, dar acum îmi predau întreaga voie voii lui Dumnezeu. Începând din seara aceasta, Te voi sluji pentru tot restul vieţii mele, iar prin ridicarea mâinii, îmi iau angajamentul că voi face aşa.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnişoară. Este în ordine. Mai ridică cineva mâna? Dumnezeu să te binecuvânteze. Mai este cineva? Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu de culoare. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine. Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu. Te văd acolo în spate, soră, îţi văd mâna.

Oh, Doamne, peste tot sunt mâini ridicate!

Vreau să ridicaţi mâinile. Dacă ai pe inimă aceasta, ridică mâna chiar acum şi vezi ce va face aceasta pentru tine. Doar ridică mâna şi vei vedea dacă Ceva nu-ţi va spune: „Aceasta trebuia să faci. Aceasta am vrut să faci.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Acum te simţi mai bine, nu-i aşa? Cu siguranţă că da, pentru că ai făcut ceea ce era corect.

Tu spui: „Ce înseamnă aceasta, frate Branham? Înseamnă că ai răspuns chemării pe care ţi-a făcut-o Dumnezeu când a bătut la uşa inimii tale. Aceasta este. A bătut la inima ta pentru că El vrea ca nimeni să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Aş putea să văd nişte mâini ridicate şi la balcon? Printre tinerii de acolo este cineva care vrea să ia o decizie în seara aceasta? Ieri a fost ziua mea, iar astăzi am stat şi m-am gândit că parcă ieri ar fost doar un băiat, şi iată-mă aici, la patruzeci şi şapte de ani. Dar privesc la un singur lucru în urmă: am devenit predicator în jurul vârstei de douăzeci de ani şi îmi pare rău că nu am început când aveam cinci ani. Acesta este singurul meu regret: că nu am început să predic Cuvântul mai devreme. El a bătut la uşa inimii mele, dar eu nu am răspuns, iar aceasta mă mustră şi acum.

Mă gândesc că aş fi putut întoarce la Hristos, inimile multora dintre cei care au murit în perioada aceea, pentru că nu contează câte milioane de ani trec: nu mai există niciodată o altă şansă. Şansa este acum deci, nu vrei să-ţi ridici mâna spre El?

Mai este cineva care nu a ridicat încă mâna? Simţi că Hristos vrea să devii slujitorul Lui? Ce privilegiu mare este acesta! Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Eu te văd şi cu siguranţă te vede şi te cunoaşte şi Dumnezeu.

Mai este cineva care vrea să ridice mâna? Mai aştept puţin. Ştiu că timpul se scurge… dar gândiţi-vă cât de mult valorează chiar şi un singur suflet salvat. Cum ar fi dacă, după ce încep rândul de rugăciune, ar veni Îngerul Domnului  şi mi-ar spune într-o vedenie: „De ce nu ai ţinut mai mult chemarea la altar? Eu vorbeam unei inimi, dar tu ai încheiat repede totul!”? Vedeţi? Oh, Doamne, ce aş putea spune? Cum ar fi dacă în ziua aceea, mâinile lor scheletice s-ar întinde spre mine şi ar spune: „O, predicatorule, eram pe punctul să-mi ridic mâna, dar…” Vedeţi? Eu vreau să fiu sigur, pentru că altfel sângele vostru este cerut din mâinile mele şi nu vreau să mă fac vinovat de aceasta.

Doresc ca tu să fii fratele meu, iar tu să fii sora mea. Nu îţi ofer ceva ce-ţi face rău, ci ţi-L ofer pe Domnul Isus, Singurul care îţi dă pacea şi Viaţa, care te hrăneşte, te ţine aici pe pământ, ţi-a făcut toate aceste lucruri bune şi vrea să facă lucruri şi mai mari decât acestea pentru tine.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Da, aceasta este bine, este în ordine.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe voi acolo în spate. Dumnezeu să fie lăudat pentru veşnicie. Este cineva din orchestră care ar vrea să spună: „Dumnezeule, fii milostiv faţă de mine, pentru că eu nu Te cunosc.”? Dacă este cineva, trebuie doar să ridice mâna.

Dumnezeule, fii îndurător!

În ordine. Ne vom ruga chiar acum pentru toţi aceştia.

Tată ceresc, Te rugăm pentru oamenii aceştia. Tu ne-ai promis că dacă vom cere ceva în Numele Fiului Tău Isus, vei face. Doamne, eu citez din Cuvântul Tău pe care L-ai vorbit înainte de întemeierea lumii; şi în momentul când Tu L-ai vorbit, Fiul Tău a fost ucis. El a fost Mielul jertfit înainte de întemeierea lumii şi totuşi a fost nevoie să treacă mii de ani ca acest lucru să se materializeze. Cât de măreţ este Cuvântul Tău!

Doamne, aici este Cuvântul Tău şi El spune: „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24). Isuse, Tu ai spus aceasta.

Şi ai mai spus că Dumnezeu găseşte plăcere în nebunia predicării Cuvântului, astfel încât cei care cred să fie mântuiţi. În ce mă priveşte, eu am predicat Cuvântul, iar oamenii aceştia au ridicat mâinile în semn că Îl cred şi Îl acceptă.

Tu ai spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.” (Ioan 6.44), apoi ai făcut aceasta.

Tată, pe baza Cuvântului Tău, eu declar că păcatele lor sunt iertate, fiindcă Cuvântul spune că ei sunt copiii Tăi.

În era atomică ce este aproape, acum când este creată bomba cu cobalt, întreaga lume poate fi distrusă în mai puţin de douăzeci şi patru de ore. Tată, într-o zi lumea aceasta va fi distrusă, oasele noastre vor fi albite în nisip şi pietrele funerare răsturnate, dar noi vom fi în siguranţă cu Tine, pe partea cealaltă.

Cât de bucuros sunt pentru aceasta, Doamne! Cât sunt de fericit deoarece ştiu că aceşti copii pe care mi i-ai dat, vor veni la Tine.

Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, nu va fi pierdut.” (Ioan 6.39).

Aceasta a fost seara, aceasta a fost vremea, deci Te rog, Tată, să-i iei în braţele Tale iubitoare, să pui pace în inimile lor şi fie ca imediat după încheierea acestui serviciu să vină aici în faţă, în jurul altarului, ca să-Ţi aducă slavă. Te rugăm aceasta în Numele lui Hristos. Amin.

Aşa-i că vă simţiţi mai bine? Fiţi sinceri: Nu vă simţiţi cu adevărat mai bine acum? Se pare că Duhul Sfânt tocmai a îndepărtat fiecare îndoială şi zgură din inimi.

Prieteni, acum ne vom ruga pentru bolnavi. Nu va dura mult, doar câteva minute. Unde este fratele Wood? Nici măcar nu ştiu câte numere a împărţit astăzi. „T”? De la T1 la T100? În ordine, frate.

Sunt aici nou-veniţi care nu au mai participat la vreunul din serviciile noastre până acum? Vă rog să ridicaţi mâinile. Oh, Doamne! Vă rog să priviţi. Îi sunt atât de mulţumitor pentru voi! Sus la balcon este cineva care a venit aici pentru prima dată? Mulţumesc. Suntem foarte bucuroşi să vă avem în seara aceasta aici, în părtăşie cu noi în jurul Cuvântului Său.

Rugăciunea mea este să puteţi sta mai mult timp în părtăşie în jurul binecuvântărilor Sale. Cei care credeţi în el, Îl cunoaşteţi şi citiţi Biblia… Vestirea mea este că Isus a înviat dintre cei morţi. Câţi creştini cred aceasta din toată inima? Să vă văd mâinile. Oh, este minunat! Hristos a înviat din morţi. Şi dacă a înviat, El a spus:

„…lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl.”  (Ioan 14.12).

Dacă Hristos ar fi în seara aceasta aici într-un trup uman, ca atunci când a venit ca să Se aducă Jertfă pentru păcat şi să-Şi verse Propriul Sânge, nu ar putea fi decât în locul acesta, chiar aici. Având în vedere că El este prezent în forma Duhului Sfânt, este împărţit peste tot în lume, pretutindeni. El acoperă totul aşa cum apa acoperă marea. El este pretutindeni, este Omniprezent şi de asemenea este Atotputernic.

Dacă El este aici, dacă Duhul Sfânt este aici, va trebui să lucreze în poporul Său aşa cum a făcut şi când a fost pe pământ, pentru că altfel a spus ceva greşit. Eu cred că El este prezent aici.

Poate că voi, cei nou-veniţi, nu L-aţi văzut niciodată pe Duhul Sfânt mişcându-Se în felul pe care l-a îngăduit pentru noi: prin arătarea mai dinainte a lucrurilor şi făcând aceste lucruri. Daţi-mi voie să vă spun că Isus nu a pretins niciodată că ar fi un Vindecător. El a spus: „Nu eu fac aceste lucrări, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine.” (Ioan 5.19). Noi ştim aceasta, nu-i aşa? Când a fost întrebat de ce a trecut prin mulţimea de ologi, orbi şi şchiopi, când a intrat pe poarta scăldătorii, Isus a spus că El face numai ce Îi arată Tatăl. Astfel, El a primit de la Tatăl o vedenie în care I S-a arătat unde zăcea omul acela şi a început să-l caute prin mulţime până când l-a găsit, i-a vorbit, l-a vindecat şi a mers mai departe.

Evreii au început să-I pună întrebări, dar auziţi ce le-a răspuns în versetul 19: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

El nu pretins niciodată că face ceva, cum ar fi vindecarea bolnavilor sau lucruri de felul acesta, înainte ca Tatăl să-I arate într-o vedenie ce trebuie să facă. Câţi dintre voi ştiu că lucrul acesta este scris în Scriptură? În ordine.

Isus poseda în interiorul Lui puterea Duhului Sfânt. Astfel, oamenii stăteau în audienţă, iar El putea să Se întoarcă cu spatele şi să le vorbească, aşa cum a făcut cu femeia care s-a atins de poala hainei Lui. El cunoştea inimile oamenilor, este adevărat? El le cunoştea exact cum I le descoperea Dumnezeu; El ştia lucrurile aşa cum I le arăta Dumnezeu.

Odată, o femeie a venit la El să primească apă de băut, sau mai degrabă, El i-a cerut să-I dea nişte apă să bea. Când a cerut să bea, femeia L-a întrebat de ce face aceasta deoarece relaţia dintre cele două rase nu era una bună, iar evreii nu cereau nimic de la samariteni. Dar El i-a răspuns:

Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie (Ioan 4.10) şi n-ar mai fi trebuit să vii aici ca să scoţi.”

Discuţia lor a continuat în felul acesta, iar după o vreme El a aflat care era problema ei şi i-a zis:

„Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.”

„N-am bărbat.”

„Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

„Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc. (Aceasta este pentru cei nou-veniţi). „Ştiu că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos)…” Voi credeţi că Isus a fost Mesia? „…când va veni El, are să ne spună toate lucrurile. Dar Tu cine eşti?”

Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” (v. 16-26).

Acesta era semnul lui Mesia. Dacă acesta a fost semnul lui Mesia pentru ziua aceea şi El este Acelaşi şi astăzi, înseamnă că acesta trebuie să fie şi acum semnul lui Mesia.

Natanael era un bărbat foarte hotărât. Poate vă gândiţi că femeia aceea era o samariteană, dar ce spuneţi despre acest evreu? Ce spuneţi despre învăţătorul Nicodim? El a spus: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2).

Isus a spus: „Eu nu fac nimic până când nu-Mi arată Tatăl ce să fac.” Vedeniile pe care le primea de la Tatăl, Îi arătau ce trebuia să facă. Vedeţi? Carnea nu poate face nimic, ci este vorba de supranatural.

Când a venit Natanael, un bărbat foarte hotărât, Isus l-a recunoscut că era un creştin hotărât sau un credincios adevărat şi a spus:

Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

„De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael.

„Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” (Ioan 1.47-49).

El a recunoscut că acela era semnul Fiului lui Dumnezeu. Aceasta era ceea ce trebuia să facă El, iar astăzi este Acelaşi.

Acum aş vrea să vă întreb ceva. Câţi dintre voi vor crede din toată inima în El, dacă va veni şi va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut atunci? Ridicaţi mâinile, oricine aţi fi, indiferent dacă aţi mai fost aici sau sunteţi nou-veniţi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Tată, Tu vezi aceste mâini. Noi ştim că ei sunt copiii Tăi care cred în Tine. Acum, mă pun la dispoziţia Ta cu umilinţă, ca să Te poţi manifesta şi să arăţi acestei audienţe că vremea este aproape şi că din cauza aceasta se întâmplă aceste lucruri, fiindcă Duhul Sfânt S-a revărsat în toată plinătatea Lui, ca să-Şi adune copiii din toate colţurile lumii şi să-i pregătească pentru răpire. Te rugăm să faci aceasta spre gloria lui Dumnezeu şi pentru împlinirea Cuvântului Său, fiindcă o cerem în Numele lui Hristos. Amin.

Acum, aş vrea ca dintre cei care aveţi numere de rugăciune să vină cam cinci, începând de la numărul unu. Nu veniţi toţi deodată! Cine are numerele: 1,2,3,4,5? În ordine. Mai încolo să se adune numerele: 6,7,8,9,10. (Cineva îi spune ceva fratelui Branham). Te rog.

În timp ce ei merg acolo, poate vine fratele Wood, fratele Boze sau careva dintre predicatori ca să mă ajute. Poate unii dintre ei vorbesc engleza sau altă limbă şi astfel vor putea să mă ajute. Mulţumesc.

Acum, dacă cineva dintre voi a mai fost aici şi a văzut cum binecuvântatul Tată ceresc ne-a adus o parte din siguranţa învierii Sale şi trebuie să plecaţi în următoarele zece sau cincisprezece minute, vă rog să staţi totuşi liniştiţi şi în închinare, pentru câteva minute cât ne vom ruga pentru bolnavi, iar dacă este cineva în stare foarte gravă, Îl rog pe Dumnezeu să facă ceva.

Cred că avem numerele: 10,11,12,13,14,15. Vreţi să veniţi în faţă cei cu numerele de rugăciune: T10,11,12, 13,14,15? Câţi dintre cei prezenţi aici, nu aveţi numere de rugăciune dar credeţi din toată inima că Isus Hristos vă poate vindeca? Ridicaţi mâna şi rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă dea ceea ce cereţi. În ordine.

Dacă Isus este Acelaşi ieri, azi şi în veci… Ascultaţi-mă, studenţi ai Bibliei şi voi, predicatorii de acolo, fiindcă vreau să vă întreb ceva.

Voi aţi spus: „Când femeia aceea I-a atins haina, El era într-un trup uman; era înainte de înviere.”

Aş vrea să vă întreb ceva: „Ne învaţă Biblia în Evrei, că El este Marele Preot de care ne putem apropia cu slăbiciunile noastre? (Evrei 4.15). Este adevărat? Biblia învaţă cu siguranţă aceasta. Deci, cum puteţi să vă apropiaţi de El cu slăbiciunile voastre? Voi trebuie doar să credeţi în El, apoi, Duhul Sfânt, Viaţa Lui Se află în noi şi Se descoperă exact cum a făcut-o atunci. Nu este aceasta în armonie perfectă cu ceea ce scrie în Scriptură? Câţi dintre voi credeţi că lucrul acesta este conform Bibliei, conform felului de lucrare din Biblie? Domnul să vă binecuvânteze.

În ordine. Văd că s-a adunat un grup destul de mare, aşa-i, frate Wood? Ca să nu pierdem vremea, vom începe să ne rugăm pentru bolnavi în timp ce ceilalţi vor fi ajutaţi să se alinieze.

Nu ştiu Dacă Duhul Sfânt Îşi va trimite ungerea, dar dacă o va face, vă rog să-mi faceţi o favoare. Veţi sta câteva minute liniştiţi şi în rugăciune, privind în partea aceasta? În seara aceasta sunt îngrozitor de obosit pentru că tocmai m-am întors de la o întrunire, aşa cum fac de câteva luni încoace şi acum îmi mai stă în faţă încă o lună aproape întreagă, înainte de a mă putea odihni puţin. Vă rog să mă ajutaţi în seara aceasta. O veţi face? Atunci, aşezaţi-vă, ţineţi-vă copilaşii lângă voi şi staţi puţin liniştiţi, pentru că nu voi fi lăsat să stau prea mult aici.

Dacă vi se va dovedi că Isus este viu, veţi şti că fiecare promisiune dată de El este aici cu voi, în Isus. Acest lucru este corect. Nu uitaţi că toată lauda se cuvine lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Să spunem aceasta cu toţii împreună: „Toată lauda se cuvine lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.”

Acum, în Numele Lui şi pe baza Cuvântului Său, iau toată audienţa sub controlul meu, în Numele lui Isus Hristos. Vă rog să fiţi respectuoşi şi să priviţi în partea aceasta.

În ordine, domnule. Frate Wood, vrei să… Este vorba de doamna de aici? În timp ce doamna vine spre mine, pot să afirm că la prima vedere este o străină, nu o cunosc. Este doar o doamnă micuţa care se uită la mine. Femeia este pentru prima dată în rândul de rugăciune, a primit un număr de rugăciune astăzi, sau când s-au împărţit numerele, şi a fost chemată aici prima.

Suntem străini unul pentru celălalt, doamnă? Nu ne cunoaştem, iar tu ştii că eu nu ştiu nimic despre tine. Dacă Isus Hristos a înviat din morţi, şi în seara aceasta ar sta aici, îmbrăcat cu costumul acesta pe care mi l-a dat mie, iar tu ai fi bolnavă şi ai dori vindecarea, El ţi-ar spune că a făcut-o deja când a murit pentru tine. Astfel, dacă El a plătit deja preţul pentru vindecarea şi salvarea ta, înseamnă că nu mai este nimic de făcut decât să accepţi aceasta, nu-i aşa? Câţi dintre predicatorii din clădire ştiu că acest lucru este conform Scripturii? Să vă văd mâinile, predicatorilor! Doar priveşte la predicatori şi vei şti că este adevărat. Înseamnă că noi nu mai trebuie să facem nimic, pentru că El a făcut deja totul.

Dar ce a dat El mai întâi Bisericii? Apostoli, profeţi, învăţători, evanghelişti şi păstori. Este adevărat? Toate aceste slujbe sunt date pentru desăvârşirea Bisericii. Acum, El ar putea să facă ceva aici: dacă nu te-a prins cu Cuvântul, s-ar putea să te prindă prin prorocie. În ce mă priveşte, eu nu mă pot considera un predicator deoarece nu am multă educaţie, dar am primit darul divin de a vedea multe lucruri dinainte. Dacă El îmi va descoperi motivul pentru care eşti aici, vei accepta ştiind că eu nu te cunosc şi nu ştiu nimic despre tine? Câţi din audienţă, vor crede în El, aşa cum aţi face dacă aţi sta lângă aceeaşi fântână lângă care a stat El şi femeia samariteană? Să vă văd mâinile. Veţi crede că învierea este ceva real? Aceasta ar trebui să rezolve problema. Doamna se cunoaşte pe sine însăşi şi a ridicat mâna afirmând că eu nu o cunosc şi că nici ea nu mă cunoaşte pe mine. Dar pe platformă Se află Duhul Sfânt.

Felul în care a procedat Isus, adică faptul că a vorbit cu femeia de la fântână câteva minute, până când a aflat care era problema ei, şi a ales timpul potrivit ca să-i spună acele lucruri, a făcut-o pe femeie să recunoască faptul că El trebuia să fie Mesia sau Profetul, deoarece ştia că atunci când va veni Mesia, El va face acele lucruri.

Acum, dacă El va face din nou aceste lucruri şi în seara aceasta, înseamnă că a înviat din morţi. Aceasta este tot ce trebuie să ştiţi. Dacă El a înviat din morţi şi este aici cu noi, aceasta ar trebui să clarifice o dată pentru totdeauna lucrurile cu privire la El. Aşa ar trebui. Un Om a murit acum două mii de ani, şi totuşi în seara aceasta este viu. Acest lucru este foarte clar pentru noi. Vedeţi? Şi ce dovedeşte? Că credinţa noastră nu este una în van, ci este credinţa adevărată.

Dacă pot fi auzit de cei din audienţă, ascultaţi! Femeia aceasta pare luminată de ceva, deoarece între mine şi ea este Lumina aceea. Ea îşi dă seama că se întâmplă ceva chiar acum. Dacă este aşa, te rog să ridici mâna, doamnă. Tu eşti conştientă că se întâmplă ceva. Îngerul Domnului, a cărui fotografie se află la Washington, stă chiar acum între mine şi tine. Dacă eu mă predau pe deplin Lui, El Îşi trimite ungerea peste mine şi îmi descoperă viaţa femeii, iar atunci pot să-i vorbesc.

Da, o văd pe femeia aceasta; văd că are probleme cu nervii, este extrem de nervoasă. O văd umblând de colo-colo, cu mâinile împreunate. Este supărată, a fost deranjată de ceva. Da, tu ai o tumoare şi aceasta te-a neliniştit. Tumoarea nu poate fi văzută cu ochiul liber pentru că se află în interiorul buzei. De asemenea eşti foarte tristă în inima ta. Eşti mamă şi ai un copil pentru care te rogi; este băiat şi are probleme cu intestinele. Doctorul a spus că este vorba de ulcer la intestine. În plus, băiatul nu este mântuit, nu este creştin, iar tu te rogi pentru el şi ţii în mână o batistă peste care doreşti rugăciune. Aceasta este: „Aşa vorbeşte Domnul.”

Soră, este adevărat tot ce am spus? Crezi? Nu în mine, ci în Isus. El este aici, nu este mort. Acelaşi Isus din Galileea este în seara aceasta aici. Vino, soră.

Tată bun din ceruri, Cel care Îţi arăţi îndurarea faţă de milioane de oameni, în aceste zile din urmă Lumina străluceşte cu putere fiind adusă de acelaşi Isus.

Biblia spune: „Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină.” (Matei 4.16). În Orient, Lumina a venit în zilele timpurii, iar în vest a venit acum, în timpul de seară. Cine a venit? Aceeaşi Lumină străluceşte din nou acum, iar Domnul Isus cel înviat din morţi, este prezent din nou în seara aceasta aici. Îţi mulţumim pentru aceasta, Doamne, şi Te rog să împlineşti fiecare cerere a acestei femei, pentru că Îţi cerem aceasta, Tată, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Nu te teme, soră, pentru că totul va fi în ordine. În jurul tău s-a făcut lumină. Va fi în ordine. Bine.

Crede! Nu este nevoie să fii aici sus, ci doar să ai credinţă. Crede cu adevărat şi vei vedea dacă se va întâmpla sau nu. Crede din toată inima.

În ordine, doamnă. Presupun că suntem străini unul faţă de celălalt, dar Domnul Isus ne cunoaşte pe amândoi. El este Dumnezeul veşniciei şi ştie totul şi despre tine şi despre mine. Bineînţeles că eu nu pot să ştiu cât eşti de bolnavă, de ce suferi sau care este motivul pentru care te afli aici. Dar Dumnezeu ştie, iar dacă El îmi va spune ce este în inima ta, Îl vei primi şi vei crede din toată fiinţa ta?

Eşti aici şi pentru altcineva. Este vorba de fiul tău care are probleme la piept. El este în întuneric, este umbrit. Nu este creştin, ci este păcătos, iar tu doreşti să fie mântuit. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Vino aici, soră!

Tată bun din ceruri, împlineşte în seara aceasta dorinţele adânci din inima acestei sărmane mame, în timp ce stă aici şi este conştientă că se află în prezenţa Ta, nu în prezenţa unui frate. Aceasta o face să se simtă aşa cum se simte. Te rog să-i îndeplineşti cererea, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea.

Dacă credeţi, toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cei ce cred. Credeţi? Staţi cu adevărat în reverenţă.

De ce te temi, soră: Eşti puţin sceptică, nu-i aşa? Doamna micuţă de acolo din rând… Eu nu m-aş simţi în felul acesta. Nu. Stai doar în smerenie. Vezi? Nu este nimic. Răul ar putea veni asupra ta, micuţă doamnă, dar crede din toată inima ta.

Vino! Crezi în Domnul Isus Hristos? Eu nu te cunosc, dar El te cunoaşte. Acum este din nou ca atunci când Isus şi femeia samariteană făceau parte din două rase diferite. Atunci, El a spus: „Nu, nu este nici o diferenţă!” Dumnezeu  i-a făcut pe toţi oamenii, iar culoarea pielii noastre nu are nimic a face cu aceasta. Văd că te îndepărtezi de mine… Da, tu te rogi pentru altcineva. Este vorba de soţul tău. El nu este aici, ci este… oh, el este dependent de droguri! Îl văd şi este groaznic. Nu voi spune mai mult, dar tu înţelegi. Vino şi dă-mi batista aceea.

O, Isuse, Fiul lui Dumnezeu, Te rog pentru îndurare. Doamne, Te rog să binecuvântezi sufletul acesta sărman care stă aici. Te rog şi pentru cel care aşteaptă, ca răul să plece, iar bărbatul acela să fie eliberat în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Soră, crezi împreună cu mine că lucrul acesta se va împlini? Dumnezeu să te binecuvânteze. Atunci vei avea ceea ce ai cerut. Du-te şi pacea lui Dumnezeu să fie cu tine.

Ce mai faci, doamnă? Crezi din toată inima? Eu nu pot să te ajut… Era aici o doamnă, o doamnă albă… Ea chiar stă aici şi are o haină gri. Tu ai ceva în gât şi încerci să afli despre ce este vorba, aşa-i? O, este o doamnă pe care o cunosc! Nu am ştiut aceasta, doamnă… am uitat cum te numeşti, dar te cunosc. Este în ordine. Tu ai intrat în legătură cu Dumnezeu. Dumnezeu să te binecuvânteze. Tu te temi de cancer. Acesta este adevărul.

Doamna de lângă tine are probleme la încheieturi. Îngerul Domnului… Doamna care stă chiar în spate şi are o şapcă roşie pe cap, are artrită. Ştiţi ce vreau să spun. Este adevărat, nu-i aşa, doamnă? Îl vezi acolo: Îl vezi?

Puneţi-vă toţi mâinile unii peste alţii.

O, Dumnezeule, Tată ceresc, mustrăm acest duh rău chiar acum şi Te rugăm să fie îndepărtat de la fiecare, în Numele lui Hristos, astfel ca toţi să se facă bine şi să-Ţi dea slavă. Amin.

Domnule, Isus Hristos poate să te vindece. Dacă crezi că Dumnezeu va lua de la tine TBC-ul de care suferi, acesta va pleca. Crezi? În ordine. Se va face după credinţa ta. Amin.

Doamnă, eu cred că Dumnezeu te va ajuta numai dacă vei crede. Vei crede împreună cu mine? Va crede fiecare persoană de culoare de aici?

Doamna de aici, prima, vreau să te întreb ceva: Nu te cunosc, este adevărat? Nu te-am văzut niciodată şi nu ştiu nimic despre tine, absolut nimic. O, dacă fiecare frate şi soră de culoare aţi fi conştienţi că aici se află una dintre surorile voastre, şi nu numai o soră de credinţă, ci şi o soră care are aceeaşi culoare a pielii ca şi voi! Amintiţi-vă, cine L-a ajutat pe Isus să-Şi ducă crucea? El înţelege. Acelaşi Isus care a urcat pe Golgota şi a fost ajutat de Simon să-Şi ducă crucea, este viu şi este prezent în seara aceasta aici.

Doamnă, priveşte în direcţia aceasta! Dorinţa mea este ca fiecare dintre voi să primiţi vindecarea acum. Am văzut o doamnă care a apărut pentru o clipă exact în faţa mea. Ea este pe aici pe undeva şi se roagă, iar prin harul lui Dumnezeu, o voi găsi. Ea L-a atins în momentul acela. Acest lucru este adevărat deoarece m-a slăbit în putere. Iat-o că stă aici, chiar aici şi are probleme la colon. Colonul tău este căzut, este adevărat, doamnă? Ridică mâna dacă este adevărat. Aşa este. Nu-ţi face griji pentru că acum  totul s-a terminat.

Doar credeţi! Se pare că Îngerul Domnului Se mişcă mai mult prin audienţă decât aici pe platformă. Credinţa voastră face aceasta, prieteni. Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Doamnă, tu eşti foarte, foarte nervoasă. („Aşa este.”), iar aceste crize vin şi-ţi creează spasme. Te deranjează de ceva vreme, este adevărat? Uneori, te sperii şi nu vrei să mergi în anumite locuri şi să faci anumite lucruri. Văd o umbră întunecată. Ai plecat de acasă, apoi te-ai întors înapoi. Vezi? Te-ai speriat. În plus, ai o durere teribilă în trupul tău, o durere în piept. Acest lucru este corect şi tu crezi pentru că este adevărat. Apoi, ai un nodul sub piele, la braţul drept. Este adevărat, nu-i aşa? Acum Îl crezi? Îl vei accepta pentru că te-a vindecat? Îl veţi accepta şi ceilalţi, fraţii mei de culoare? În ordine. Vino aici, soră.

Dumnezeule iubit, care L-ai înviat pe Isus din morţi şi ne-ai acordat privilegiul de a avea părtăşie cu El şi Cuvântul Său şi de a vedea în seara aceasta manifestarea Duhului Său, Te rog să faci şi cu sora aceasta de culoare şi cu toţi care sunt asemenea ei şi stau aici, aşa cum ai făcut cu femeia samariteană la fântână. Doamne, Te rog să-i vindeci pe fiecare în parte, fiindcă osândesc boala din trupurile lor în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Cum ai putea să te îndoieşti? Nu poţi, aşa-i? Du-te şi fii fericită. Vreau să fii fericită. Dacă crezi, trebuie să te comporţi ca şi când crezi. Vezi? Dacă crezi, te comporţi ca atare. Nu-ţi face griji, ci crede din toată inima.

Acum credeţi toţi acolo? Voi, oamenii de culoare, credeţi să Isus vă vindecă? Amin. Este în ordine.

Aici este o copilă pe care nu o cunosc, nu am văzut-o niciodată în viaţa mea. Din câte ştiu, suntem străini unul faţă de celălalt. Este adevărat? Eu nu te cunosc. Ea este o fată albă. Câţi dintre voi, oamenii albi, Îl acceptaţi pe Isus Hristos ca Vindecătorul vostru, dacă El va descoperi motivul pentru care stă ea aici, dacă îi va spune boala de care suferă sau orice ar fi, cum a făcut şi cu alţii? O veţi face?

În ordine. Fie ca Domnul să vă dea ce aţi cerut.

Soră, ceea ce-ţi voi spune acum, nu-ţi va face rău. Tu eşti creştină, ai devenit de curând creştină, dar nu eşti din ţara aceasta, nu eşti americană, ci vii din Canada. Te văd venind cu o maşină verde, cred că este vorba de o maşină Mercury, şi te rogi pentru un bărbat care este alcoolic. Este vorba de tatăl tău. Şi te mai rogi şi pentru un prieten mic care poartă ochelari. Acesta este adevărul, soră, este Aşa vorbeşte Domnul.

Acum crezi? Crezi că vei primi ceea ce ceri? Vino!

Dumnezeule scump, binecuvântează această copilă în Numele Domnului Isus Hristos şi fie ca plecând de aici să primească ceea ce a cerut. Doamne, ea este doar o copilă şi are o credinţă fragilă, delicată, dar fă ca această credinţă să fie răsplătită într-un mod măreţ, pentru că Îţi cer aceasta în Numele Lui. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Du-te, bucură-te şi crede!

Acum, înainte de a fi distraşi de alte lucruri, vreau să vă întreb ceva pe fiecare dintre voi care credeţi din toată inima că Isus Hristos a înviat din morţi: Credeţi aceasta fără nici o umbră de îndoială? A plecat toată îndoiala de la voi? Credeţi că El este viu? Să cântăm o strofă din cântarea: „El este viu”.

Frate Ekberg sau altcineva dintre voi, vrei să vii să ne dai un ton? „El este viu, El este viu, Isus Hristos este astăzi viu.” Cântaţi împreună cu mine?

Ridicaţi mâinile, pentru că El este aici. Vreau să vă închinaţi Lui, pentru că El doreşte să primească închinare. Mă simt atins în inimă. El vrea să-I aduceţi închinare prin această cântare. În ordine, frate.

El este viu, El este viu, Isus Hristos este astăzi viu,

El merge alături de mine şi îmi vorbeşte

Pe calea îngustă a vieţii.

El este viu, El este viu, ca să aducă mântuire.

Mă întrebaţi cum de ştiu că El este viu?

Pentru că El trăieşte în inima mea.

Un moment. Doamnă, face El aceasta pentru tine? Problema ta de la inimă a dispărut. Atunci coboară de pe platformă!

Face El aceasta pentru voi, creştinilor? Locuieşte El în inima voastră? Sunteţi siguri? Dacă da, ridicaţi-vă mâinile spre El în timp ce mă rog pentru voi, ca fiecare dintre voi să fie vindecat. Voi sunteţi deja vindecaţi.

Gene, cred că-l cunosc pe bărbatul de lângă tine. Cred că este vorba de bărbatul… Da. Tu te rogi pentru cineva care are cancer. Acest lucru este adevărat. Îl văd stând în picioare.

Nu vă temeţi, aveţi credinţă.

Domnule de acolo din spate, vrei să scapi de problema pe care o ai la prostată? Crezi că Isus te-a vindecat acum? Dumnezeu să te binecuvânteze. Dacă crezi, o poţi avea. Amin.

Toţi cei care doresc să fie vindecaţi, să ridice mâinile spre El, fiindcă este aici, a înviat din morţi. Credeţi aceasta? Ridicaţi-vă mâinile!

Tată ceresc, am ajuns la sfârşitul serviciului, am ajuns la punctul în care Tu ai făcut toate lucrurile. Ai făcut totul bine. Tu eşti Dumnezeu şi nu poţi face altceva decât lucruri bune.

Tată ceresc, mă rog Ţie, fiindcă ştiu că eu nu aş putea să iau fiecare persoană din această mulţime mare de oameni, de mii de oameni, şi să mă rog pentru ea, fiindcă aproape leşin de epuizare. Dar, Tată drag, ei au văzut puterea Ta de înviere şi ştiu că eşti aici. Tu nu mai eşti mort, ci trăieşti şi eşti prezent aici ca şi Mare Preot.

Te iubim, credem în Tine, Te acceptăm şi îl condamnăm pe diavol, fiindcă putem să-l scoatem afară în Numele lui Isus.

Acum ne luăm libertatea de a ne închina Domnului pentru că ne-a vindecat şi ne-a mântuit; Îi dăm toată slava şi gloria, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

– Amin –

EN

1 Comment

  1. Zsolt

    Fisierul audio al predicii de mai sus se poate descarca de aici:
    httpss://drive.google.com/open?id=1cu9KgEHct9eopj7hLy29f9zyFn6YzYwS

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.