Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMVIȚA ADEVĂRATĂ ȘI VIȚA FALSĂ

Pentru o experienta mai buna va recomandam sa folositi browserul CHROME
07/06/1955, seara - Macon, GA

Bună seara, prieteni. Mă bucur că pot să fiu din nou aici ca să slujesc Domnului.

Am crezut că norii de furtună îi vor speria pe oameni, dar văd că nu este aşa. Aceasta mă face să fiu convins că sunteţi destul de loiali încât să veniţi fără să ţineţi cont de starea vremii.

Am fost surprins când Billy a venit ceva mai devreme şi a bătut la uşă. De obicei el bate discret iar dacă nu răspund ştie că sunt în rugăciune aşa că pleacă şi aşteaptă până termin. Dar de data aceasta s-a purtat ca un copil: a continuat să bată şi să strige ca un copil: „Tată!”

„Ce este?” l-am întrebat.

„Vino! Va trebui să predici din nou pentru că fratele Jack nu este aici”. Aşa se face că am plecat mai repede ca să pot ajunge la timp, dar nu am vrut să intru în timp ce se cânta, iar apoi fratele Tomas a citit din Biblie.

Nu prea înţeleg ce s-a întâmplat… se pare că managerul meu a demisionat aşa că vrea cineva un serviciu? Sunt gata să angajez pe cineva pentru că-mi vine greu să vorbesc în adunare iar după aceea să merg la alte întâlniri. Încă de la început aş fi foarte obosit şi diferenţa s-ar vedea repede. Sper că se va întoarce repede înapoi, exceptând cazul că şi-a dat cu adevărat demisia.

Foarte mulţi ani managerul meu a fost fratele Baxter din Columbia Britanică, dar acum nu mai este cu mine pentru că are foarte multe de făcut. El s-a dus la un fel de grupare ce face emisiuni pentru Rusia şi pentru că erau prea multe oale pe foc, nu putea ajunge la toate întâlnirile.

 De altfel adunările mele sunt puţin diferite deoarece trebuie să merg unde mă trimite Duhul Domnului. Da, eu plec imediat acolo unde mă cheamă El, de aceea este cam greu pentru un manager pentru că nu ştie încotro să meargă deşi are o listă întreagă de invitaţii.

Ieri mi s-a spus că numai în America sunt cam patru sute şi ceva de oraşe mari care m-au invitat chiar acum pentru servicii.

Poate eu mă simt călăuzit să merg la Chicago sau în partea cealaltă aşa că îi întreb: „În partea asta ce invitaţii aveţi?”

„Păi găsim imediat!?

„Atunci fixaţi întâlnirea căci vom pleca acolo.”

Cam aşa procedăm noi. Aceasta înseamnă că nu avem un program bine stabilit, ci ne mişcăm aşa cum se mişcă Duhul. Cred că aceasta este o idee destul de bună, nu?

Nu cu mult timp în urmă am avut o adunare într-un anumit oraş… Voi ştiţi că atunci când am fost în Africa am avut nişte probleme foarte grave din cauză că nu m-am dus acolo unde m-a trimis Domnul. Aşa se face că după aceea   I-am promis că nu voi mai ieşi niciodată din voia Lui.

Ei, şi în timp ce mă aflam în oraşul acela, într-o adunare de vreo câteva mii de oameni, Duhul Sfânt m-a mişcat şi m-a trimis în alt oraş.

Oh, păi dacă vorbim despre probleme noi le-am avut chiar atunci pentru că imediat după ce am anulat întâlnirea  s-a ridicat un predicator şi mi-a spus:

„Frate Branham, tu pretinzi că eşti fundamentalist, dar unde ai văzut aşa ceva în Scriptură?”

„Păi chiar este aşa ceva în Scriptură”, am răspuns eu.

„Unde?”

„În timp ce Filip ţinea o mare trezire în Samaria, Duhul Sfânt l-a chemat de acolo şi l-a trimis în pustiu pentru un singur om.”

Este corect? Şi din câte ştiu, nu s-a mai întors în Samaria. Dar faptul că a ascultat de îndemnul Duhului a făcut ca Mesajul să ajungă şi în Etiopia.

O, nu e minunat să te mişti numai cum îţi spune Duhul Sfânt? Câţi din cei aflaţi aici sunteţi născuţi din nou? Să vă văd mâinile. O, Doamne, nu este frumos?

Bănuiesc că printre noi se află oameni din toate denominațiunile: metodişti, baptişti, prezbiterieni, pelerini sfinţi, nazarineni, penticostali, de la „Biserica lui Dumnezeu”, de la „Adunarea lui Dumnezeu”, etc.

Aşa va fi şi când vom ajunge în ceruri: vom sta cu toţii împreună. Nu credeţi aceasta?

Mai demult, în New Albany trăia un bărbat în vârstă, care era păstor la o biserică metodistă. Era vecin cu mine.

Pe atunci eu păstoream o biserică baptistă şi aveam  o plăcută părtăşie unul cu celălalt. Era foarte cumsecade şi obişnuiam să ne tachinăm destul de mult. Într-o zi am avut pe cineva care voia să fie stropit, căci zicea: „Mama mea a fost stropită şi eu cred tot în stropire.”

Desigur, fratele acela nu se putea face un bun membru metodist, dar ştiam bine că fratele Johnson avea o biserică bună, de aceea l-am trimis pe acel bărbat la el şi     i-am zis: „Frate Ron, aici este un om care vrea să fie stropit. Şi pentru că nu pot să-l conving să primească mai multă apă va trebui să-l stropeşti tu.”

Apoi i-am spus acelui bărbat: „Acesta este un loc tare uscat acum, dar dacă doreşti să fii stropit acesta este cel mai bun om pe care-l cunosc.”

Când era cineva care dorea să fie botezat, prin scufundare, fratele Johnson spunea:

„Am să te duc la Billy, dar cu siguranţă te va îneca.”

Noi aveam părtăşie unul cu altul si cred că aşa ar trebui să procedăm toţi, nu sunteţi de aceeaşi părere? Micuţele diferenţe dintre noi nu ne deosebesc oricum pentru că Isus a spus: „Dacă un om nu se naşte din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.5). Acesta este lucrul cel mai important: voi trebuie să fiţi născuţi din nou. Dacă sunteţi născuţi din nou sunteţi fratele şi sora mea.  Chiar dacă eşti metodist, baptist, catolic sau orice altceva, noi suntem fraţi şi surori în Hristos pentru că toţi am băut din acelaşi Duh.

Nu am pregătit nici un text de aceea voi depinde de ceea ce-mi va da Domnul, şi sunt sigur că deseară va veni şi fratele Moore. Îl aştept pentru că a promis că va fi aici luni. Azi este marţi şi încă nu a sosit, dar dacă nu apare până mâine îl voi suna să văd ce s-a întâmplat.

Haideţi să intrăm puţin în Scriptură, undeva în Vechiul Testament, căci mi-a venit ceva în minte. Este ceva din cartea lui Ioel.

Deci voi citi câteva versete din Ioel iar după aceea vom vedea cum ne va călăuzi Duhul Sfânt.

În Ioel 1.4 citim:

„Ce a lăsat nemâncat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mâncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mâncat lăcusta Hasil.”

Şi acum versetul 24 din capitolul 2:

…vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare, pe care am trimis-o împotriva voastră.”

Acum haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune:

Tatăl nostru ceresc, în seara aceasta ne-am adunat aici, sub bolta cerului, să-ţi dăm slavă şi laudă, Ţie, Creatorul cerurilor şi al pământului, pentru că ne-ai dat privilegiul acesta. Îţi suntem recunoscători pentru că în seara aceasta ne aflăm aici sănătoşi şi plini de bucurie.

Doamne, printre noi sunt mulţi bolnavi, de aceea    ne-am adunat cu scopul ca cei care nu sunt sănătoşi să poată pleca de aici pe deplin sănătoşi si bucuroşi cum suntem noi.

Dă-ne aceasta, Te rugăm.

O, iar dacă printre noi se află şi păcătoşi îngăduie să plece de aici sănătoşi duhovniceşte şi umpluţi cu Duhul Sfânt.

Dă-ne aceasta, Te rugăm.

Lasă ca slava lui Dumnezeu să vină jos şi să ne binecuvânteze aşa cum a fost în ziua de rusalie. O, Dumnezeule, repetă acel eveniment şi în seara aceasta.

Revarsă-ţi binecuvântările peste noi şi ajută-ne să nu vedem deasupra noastră o umbră, ci o cupă plină cu binecuvântări gata să fie turnate.

Doamne, eu stau în aşteptare şi nu ştiu ce să spun, dar Tu ai făgăduit că dacă vom deschide gura, ne-o vei umple, iar eu cred aceasta din inimă.

Aşadar Îţi încredinţăm Ţie tot ce se va petrece aici şi Te rugăm să intri în Cuvânt, Tată, deoarece ştim că Duhul Sfânt Se hrăneşte cu Cuvântul. Îngăduie deci ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să ia Cuvântul şi să Îl dea fiecărei inimi după cum are nevoie, Dă-ne şi un mare serviciu de vindecare pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Domnul să-Şi adauge binecuvântările Sale la Cuvântul citit. Acum haideţi să uităm cu toţii că suntem baptişti, metodişti, prezbiterieni sau penticostali şi să avem o părtăşie binecuvântată împreună, bucurându-ne în Domnul.

Dacă mâine va apărea şi fratele Moore, el va aduce mesajul iar eu voi veni pe platformă doar ca să mă rog pentru bolnavi, pentru că sunt sute de oameni pentru care nu ne-am rugat.

Înainte de a începe să vorbesc vreau să vă spun ceva. Poporul american nu este la fel ca celelalte popoare. Astfel, dacă mergi peste ocean, în Africa sau în alte părţi, oamenii sunt altfel. În Africa, de exemplu, de unde este fratele nostru Toma, este suficient ca oamenii să vadă ceva supranatural şi este totul. Dacă vei spune: „Ridică-te şi du-te acasă!” fiecare individ prezent se va ridica şi va pleca pe deplin sănătos. Şi nu doar ei, ci surzii vor auzi, orbii vor vedea, etc. Ei îşi vor arunca cârjele şi toiegele pentru că nu vor mai avea nevoie de ele.

Când am fost în Suedia nu am ştiut să vorbesc limba lor dar Duhul Sfânt a început să se mişte prin adunare şi, deşi vorbeam în engleză, El le tălmăcea cuvintele mele. A fost ca şi cum le-aş fi spus numele tradus: „Ape curgătoare” sau ceva de felul acesta, apoi le-am spus cine erau, ce probleme aveau şi de unde vin.

Imediat oamenii au început să se ridice şi plecau aruncându-şi cârjele. Nu ştiu cum s-au simţit, dar au crezut. Când au înţeles că Dumnezeu era atât de aproape de ei, au crezut şi au plecat punând mărturie.

Aceasta ar trebui să facem şi noi, dar ştiţi care este problema cu noi, americanii? Am fost intoxicaţi de toate aceste şcoli teologice aşa că unul spune: „Bine, dar dr. Jones spune că aceasta este citirea gândurilor!” altul spune: „Ei bine, păstorul meu este de părere că tipul acela e un Beelzebul; că este un drac!” sau: „Păi, acesta nu este Domnul, v-o spun eu!” Din pricina aceasta oamenii nu ştiu ce să mai creadă.

Dar voi să credeţi ceea ce spune Biblia lui Dumnezeu pentru că Ea este singurul Adevăr care există, după cum citim: „Cuvântul Tău este Adevărul!” şi: „Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi” (Ioan 17.17 şi Romani 3.4).

Şi cum spune o veche zicală: Dovada că este o budincă este chiar faptul că o mănânci!” deci, dacă Dumnezeu spune ceva, în Cuvântul Său, are grijă să şi împlinească.  Condiţia este ca noi să credem şi să mergem mai departe; să uităm de restul şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie adevărul.

Cu ajutorul lui Dumnezeu în seara aceasta vom vorbi puţin din vechea Evanghelie şi vom atinge subiectul: „Viţa adevărată şi viţa falsă!”

Voi ştiţi că cea mai mare minciună care poate fi spusă vreodată este aceea care are o mulţime de adevăr în ea; şi cea mai mare minciună care a fost spusă vreodată a fost aceea pe care i-a spus-o Satana, Evei.

Vedeţi, avea o mulţime de adevăr în ea.

Uneori, veniţi şi spuneţi câte o minciună pe care nici voi înşivă nu o puteţi crede, dar când se spune ceva ce conţine 99% adevăr şi numai 1% minciună, este foarte înşelătoare.  La o asemenea minciună trebuie să fiţi foarte atenţi deoarece cu aşa ceva a mers Diavolul şi la Eva. Da, el i-a spus Evei numai adevărul, cu o mică excepţie.

El i-a zis: „Tu nu ştii ce este bine şi ce este rău, nu ai deosebirea, dar dacă ai lua din rodul acesta ţi se vor deschide ochii şi vei cunoaşte binele şi răul. Atunci vei fi înţeleaptă şi vei avea cunoştinţă la fel ca Dumnezeu.”

Vedeţi? Tot ce-a spus era perfect adevărat. Şi femeia i-a răspuns:

Dumnezeu a zis că vom muri dacă facem aceasta!” dar el a zis: „Hotărât că nu veţi muri!” Prin aceasta a convins-o, dar tocmai cuvintele acestea erau minciuna.

Noi am putea predica de jur împrejur şi să lăsăm afară rădăcina principală: de unde vine minciuna. Înţelegeţi? Pentru că de acolo vin toate necazurile.

Acum ne vom întoarce puţin la cele două viţe pentru că Dumnezeu Şi-a asemănat Biserica cu o viţă. Astfel, El a spus:

Eu sunt viţa; voi sunteţi mlădiţele…” (Ioan 15.5). dacă viţa este de vie, va rodi struguri, este adevărat? Deci Viaţa care a fost în Hristos trebuie să fie în fiecare mlădiţă.

Dacă Viaţa care a fost în Hristos a adus la suprafaţă propovăduirea Împărăţiei şi vindecare bolnavilor, înseamnă că fiecare mlădiţă adevărată va poseda aceeaşi Substanţă, de îndată ce va răsări. Nu poate fi altceva.

Dacă v-aş spune că viaţa lui John Billinger este în mine, v-aţi aştepta să am nişte pistoale mari şi aţi fi în mare pericol.

Dacă v-aş spune că în mine este duhul unui artist celebru, v-aţi aştepta să pictez un tablou la fel ca el, deoarece duhul lui este în mine.

Dacă însă vă spun că în mine este Duhul lui Hristos, desigur, vă aşteptaţi să fac lucrările pe care Le-a făcut Duhul Sfânt când a fost aici, pe pământ, şi S-a descoperit în Domnul Isus Hristos; vă aşteptaţi  să trăiesc aceeaşi Viaţă, să predic aceeaşi Evanghelie şi să fac aceleaşi lucrări. De ce aceasta? Pentru că viţa va produce întotdeauna roadele vieţii care este în ea, iar Isus a întărit aceasta când a zis: „După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20).

Să zicem că aveţi un copac care, după coajă, ar fi paltin, dar rodeşte mere. Vedeţi? Pe mine nu mă interesează ce fel de coajă are, ci ceea ce contează este rodul, pentru că dacă produce mere înseamnă că viaţa din copac este viaţa unui măr.

Tot aşa, nu contează cum eşti îmbrăcat, nici ce faci. Câtă vreme ai roadele Duhului Sfânt, ele dovedesc că Viaţa lui Hristos este în tine.

După cum cred că ştiţi, toate lucrurile îşi au originea în Geneza. Vă place să studiaţi Geneza, fraţi predicatori? O, eu cred că aceasta este una din cele mai mari cărţi ale Bibliei pentru că tot ceea ce vedeţi astăzi îşi are originea în Geneza.

„Geneza” înseamnă „Începutul”.

Orice cult care există astăzi pe pământ a început în Geneza. Da, tot ce vedem, chiar şi ştiinţa, a început acolo.

Dacă aţi observat, Isus s-a referit la aceasta atunci când a zis: „Cum a fost în zilele lui Noe, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” (Matei 24.37).

Uitaţi-vă  ce făceau ei, ce constructori mari erau. Priviţi cum este construit oraşul vostru apoi gândiţi-vă la el pentru că atunci au început să lucreze în metal. Ştiinţa lor era foarte avansată: atunci au ridicat sfinxul, piramidele şi toate celelalte capodopere pe care noi nu le putem face astăzi. Totul este o repetare a timpului.

Ei aveau o mulţime de culte; aveau tot ce avem şi noi astăzi, acesta fiind un mare semn al sfârşitului timpului. Acesta este motivul pentru care aş dori ca în seara aceasta să ne întoarcem puţin înapoi şi să privim cele două viţe: viţa adevărată şi viţa falsă.

Nu îl cunosc pe cel care a pus cele două microfoane aici, dar a făcut exact ce am dorit eu pentru că mă voi folosi de ele ca să ilustrez cele două viţe.

Din Biblie am aflat că primul om care a fost pus în grădina Eden a fost Adam. Apoi Dumnezeu a făcut un ajutor pentru om: pe Eva. După căderea în păcat a venit Cain, iar după aceea, Abel.

Haideţi să începem de aici. Noi ştim că duhurile nu mor. Astfel, Dumnezeu îşi ia omul dar niciodată nu-şi ia Duhul Său. De exemplu, Dumnezeu l-a luat pe Ilie dar Duhul Lui a fost turnat în dublă măsură peste Elisei. Opt sute de ani mai târziu a venit Ioan Botezătorul, care a păşit în faţă în Duhul şi puterea lui Ilie, fiind profeţit că acest Duh va mai veni o dată în timpul din urmă. Vedeţi?

Dumnezeu L-a luat pe Hirstos de pe pământ dar Duhul Lui S-a întors înapoi.

Dar acelaşi lucru îl face şi diavolul: îşi ia omul dar nu şi duhul lui. Vorbind cu fariseii şi cărturarii, Isus le-a zis: „Voi aveţi de tată pe diavolul….” (Ioan 8.44a). „Pe care din prorocii trimişi de Dumnezeu şi care au vestit venirea Celui Adevărat, nu L-au împroşcat  cu pietre părinţii voştri?”

Şi luaţi aminte la un lucru: duhul antihrist nu este comunismul!Duhul antihrist este religios. Isus a spus că „va fi atât de aproape de adevăr încât dacă ar fi cu putinţă   i-ar înşela şi pe cei aleşi.” (Matei 24.24). Deci va fi un duh religios.

Ioan l-a văzut în Apocalipsa şi s-a mirat foarte mult pentru că se pretindea a fi biserica Dumnezeului celui viu şi totuşi în ea s-a găsit  sângele tuturor sfinţilor care au fost ucişi pentru Numele Domnului Isus.

Să ne întoarcem în grădina Eden şi trecând peste Adam şi Eva să ne oprim la cei doi băieţi: Cain şi Abel. Noi am mai vorbit despre ei cu câteva zile în urmă şi am văzut că fiecare din ei poseda unul din cele două duhuri. După părerea mea acolo erau chiar Iuda cu Isus, simbolic vorbind. Spun aceasta pentru că Iuda L-a ucis pe Isus exact cum l-a ucis Cain pe Abel.

Unii văd doar trei cruci la Calvar, dar acolo au fost patru. Pe una din ele a fost atârnat Isus, pe celelalte două erau cei doi tâlhari, iar puţin mai la jos era Iuda spânzurat de un copac. Pentru el era valabil acelaşi Cuvânt care spune:

„Blestemat e oricine este atârnat pe lemn!” (Galateni 3.13).

Şi observaţi: pe o cruce era Fiul lui Dumnezeu venind din slavă şi mergând înapoi în slavă; ducându-l cu El păcătosul pocăit; în timp ce puţin mai jos era fiul pierzării venit din iad şi întorcându-se în iad; ducând cu el pe necredinciosul nepocăit care zisese: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu…” Vedeţi? Este un tablou perfect.

Ambii băieţi – atât Cain cât şi Abel – erau religioşi. Cain şi-a dat seama că este muritor şi nu poate înfrunta moartea, la plecarea din lume, decât dacă este sincer.

Dar vedeţi, Dumnezeu nu cere doar sinceritate. Sinceritatea este bună dar nu suficientă. Când spun aceasta mă gândesc că dacă ne-am duce la fluviul Gange, am vedea cum acele mame îşi aruncă copilaşii la crocodili. Ele sunt foarte sincere când fac aceasta, căci îi dau să fie sfâşiaţi ca jertfă în cinstea zeului apelor.

Dacă am merge în India, i-am vedea cum îşi scot încălţămintea din picioare şi umblă prin foc

În China aţi putea să-i vedeţi cum îşi rup picioarele şi umblă pe vârfuri; cum se sacrifică cu cea mai adâncă  sinceritate, dar cu toate acestea nu sunt salvaţi, ceea ce dovedeşte că sinceritatea nu are nimic a face cu salvarea.

Păgânii se taie şi se străpung, fac totul pentru zeii lor, mergând până la a-şi sacrifica copiii sau chiar propria viaţă. Dar cu toate acestea Adevărul nu poate fi schimbat: sinceritatea nu înseamnă salvare. Ei sunt cu mult mai devotaţi decât creştinii, pentru că mulţi creştini abia merg la o trezire chiar dacă este doar peste drum de ei. Aşa este, dar aceasta nu schimbă lucrurile pentru că aşa spune Biblia:

Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.” (Proverbe 16.25).

S-ar cuveni să ne cercetăm chiar acum şi să vedem cum stăm pentru că suntem la sfârşitul timpului. Nu mai este timp pentru joacă, ci este vremea să ne corectăm şi să fim siguri că stăm drept.

Dacă aţi merge într-un restaurant să mâncaţi o supă şi aţi găsi în ea o muscă, desigur veţi refuza să o mâncaţi şi o veţi trimite înapoi. Vedeţi, voi aveţi o mare grijă cu privire la ceea ce băgaţi în trupul vostru, dar în suflet băgaţi de toate, indiferent ce este, orice fel de dogmă sau de învăţătură. După părerea mea, ar fi bine să verificaţi toate acestea cu Cuvântul curat al lui Dumnezeu, ca să vedeţi dacă sunteţi cu adevărat de partea corectă sau nu.

Şi nu uitaţi! Indiferent cât de bine trataţi trupul acesta, nu valorează decât 84 de cenţi. De aceea, cel ce contează este sufletul, care valorează zece mii de lumi. Cu toate acestea voi aveţi grijă de 84 de cenţi şi lăsaţi ca cel ce valorează cât zece mii de lumi să meargă oriunde.

Cercetaţi-vă! Priviţi-i pe cei doi bărbaţi care s-au dus la închinare. Cain i s-a închinat din toată inima lui Dumnezeu, a ridicat un altar şi a adus o jertfă Domnului, procedând cât se poate de sincer. Dar sinceritatea, altarele şi apartenenţa la o biserică nu înseamnă nimic.

Apoi a venit Abel. Aş vrea să  fiţi atenţi pentru că voi predica fraţilor penticostali care îmi sponsorizează adunarea.

Prieteni, undeva este ceva greşit şi mă tem că am început să ne purtăm prea mult ca celelalte biserici. De aceea, ceea ce ne trebuie nouă astăzi este o trezire de modă veche, care să zdrobească „scrobeala” şi să-i aducă pe oameni înăuntru.

Să nu uitaţi că acesta este primul lucru care l-a dus pe Israel în necaz: faptul că a vrut un împărat, ca să fie la fel ca celelalte popoare. De aceea, nu încercaţi să vă luaţi după nimeni, ci urmaţi-L doar pe Domnul Isus Hristos; El să fie singurul vostru Exemplu, singura legătură cu Dumnezeu.

Aruncaţi toate aceste lucruri afară; puneţi deoparte orice povară şi începeţi din nou în Evanghelie.

Când a început trezirea metodistă a fost o mare deschidere dar, după ce unii din ei au început să plece şi înăuntru au intrat alţi oameni, au devenit reci şi formali.

Metodiştii au posedat vindecarea divină; au posedat puterea lui Dumnezeu. Eu am acasă câteva citate din cartea lui John Wesley. (El a fost aici în America împreună cu Asbury). În acea carte scrie că odată calul lui a căzut şi şi-a rupt piciorul, aşa că l-a uns cu untdelemn în Numele Domnului Isus, apoi a încălecat şi a plecat mai departe. Da, ei au posedat vindecarea divină, dar dacă astăzi veţi predica despre vindecarea divină într-o biserică metodistă veţi fi aruncaţi afară imediat.

Şi John Smith, fondatorul Bisericii Baptiste (şi eu am fost baptist), s-a rugat adesea până noaptea târziu, încât soţia lui trebuia să-l ducă până la masă din cauză că ochii îi erau umflaţi şi lipiţi de atâta plâns. Oh, iar astăzi nu mai poţi scoate nici măcar o lacrimă dintr-un ochi de baptist! Oare ce s-a întâmplat? Cu siguranţă ceva este greşit.

Eu nu am nimic împotriva bisericilor baptiste sau metodiste, pentru că toţi sunt fraţii mei, dar problema este că aţi lăsat barierele jos. Astfel unul a intrat cu o grămadă de teologie, altul cu o grămadă educaţie, iar Dumnezeu a fost scos afară. Totuşi toate acestea nu vor putea înlocui puterea lui Dumnezeu.

Ştiţi care este problema bisericilor de astăzi? Sunt prea mândre şi aleargă după ceva măreţ, după renume, după cât mai mulţi membri. Din cauza aceasta fiecare biserică se ceartă cu cealaltă şi încearcă să tragă totul de partea ei.

Adunarea lui Dumnezeu vrea ca ea să aibă cei mai mulţi membri, în timp ce Biserica lui Dumnezeu vrea să-i aibă ea. Da, toţi încercăm să ne adunăm slavă şi uităm că nu suntem decât şase picioare de murdărie şi că Dumnezeu   ne-ar putea spulbera în orice clipă.

Căutaţi-L pe Dumnezeu cu toată inima voastră! Bisericile sunt bune, eu nu am nimic împotriva lor, dar ceea ce ne trebuie nouă este Hristos în acele biserici. Necazul este că voi lăsaţi afară ce este mai important: pe EL. Aşa este.

Priviţi-l pe Cain. El a venit cu sinceritate, dar în spate era tăticul lui, diavolul, care îl influenţa.

Când a fost acolo sus, Lucifer şi-a făcut o împărăţie mult mai frumoasă, mai ştiinţifică şi mai drăguţă decât Împărăţia lui Mihail. Da, el a încercat să-şi facă o împărăţie mai mare, iar din cauza aceasta a fost aruncat afară. Ce i-a adus căderea? Mândria, frumuseţea şi îngâmfarea.

Oh, iar în Eden natura lui s-a arătat chiar în acel băiat şi nu a murit încă. Aşa este.

Unii spun: „O, eu aparţin de cea mai mare biserică din oraş!” Aceasta nu înseamnă nimic deoarece întrebarea care ţi se pune este: în seara aceasta cum este inima ta cu  Dumnezeu? Da, aceasta este întrebarea.

Isus nu a venit pentru ca noi să construim biserici mari. Daţi-mi voie să vă spun  ceva: Isus nu a poruncit niciodată să facem vreo biserică, nici să avem vreo organizaţie. Nu ne-a cerut să avem vreun seminar, nici să construim seminarii, spitale sau şcoli ca să primim o educaţie teologică, ci însărcinarea pe care a dat-o bisericii Sale a fost: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Atunci voi veni Eu.” (Marcu 16.15).

Eu nu am nimic împotriva organizării, a bisericilor sau a spitalelor. Toate sunt bune dar punem prea mult accent pe ele în loc să mergem şi să ducem Evanghelia în lume când 2/3 din omenire nici n-a auzit de Domnul Isus Hristos. Cum poate veni El? Atunci când a plecat, a spus că va reveni când Evanghelia va fi propovăduită pretutindeni, iar a propovădui Evanghelia înseamnă a demonstra puterea Duhului Sfânt tuturor naţiunilor, ca să slujească de mărturie. Amin. Aşa este.

Observaţi. Cain a păşit în faţă cât se poate de religios, a ridicat un altar frumos şi şi-a adus jertfa îngenunchind cu toată pompa, la fel ca tăticul lui. Vedeţi? El nu era ateu; nu era un necredincios, ci era credincios. Aşa este. Dar vă daţi seama? Să fii credincios şi totuşi să fii osândit.

Biblia spune că „dracii cred şi se înfioară.” (Iacov 2.19). Când L-au văzut pe Isus, ei au mărturisit în public că El era Fiul lui Dumnezeu şi au cerut îndurare. Aşa este.

Cain şi-a aranjat crinii pe altarul frumos pe care l-a făcut, a îngenuncheat şi s-a închinat. A pus pe el roadele câmpului apoi a zis: „O, IeHoVaH, priveşte cât de simplu este altarul ridicat de acest „holly-roller”! Priveşte ce altar amărât are Abel, cu mielul acela ce pute şi atârnă acolo mort! Uite ce am făcut eu pentru Tine: am ridicat această biserică mare şi am împodobit-o cu de toate. Vezi cum sunt eu? Am făcut ceva măreţ prin care îi aduc pe oameni înăuntru.”

O, vai, dar acestea sunt lucrurile diavolului! Aşa este.

Cain a adăugat: „Acum primeşte-mă, IeHoVaH, pentru că Tu ştii că cred.” Dar Dumnezeu l-a respins categoric. Aşa este.

Iată-l venind şi pe Abel târând mielul după el. În urma unei descoperiri spirituale, Abel ştia că nu roadele culese din grădina Eden trebuiau aduse pe altarul de jertfă ci sângele acelui animal nevinovat, pentru că viaţa nu se află în plante ci în sânge.

El a păşit în faţă cu o viţă-de-vie înfăşurată în jurul micuţului miel pe care l-a aruncat pe altar zicând: „Asta-i tot, Doamne!”, iar Dumnezeu a răspuns: „Aceasta este neprihănire.” Amin.

Când a văzut aceasta, fratele lui a devenit plin de invidie, pentru că invidia nu părăseşte niciodată această clasă de oameni. Nu, domnilor. Ea este încă acolo. Amin. Ea nu va pleca niciodată de la ei ci va face rădăcini şi paturi în iad. Şi ce-a urmat? Cain s-a dus acolo sus şi l-a ucis pe fratele lui.

Să urmăriţi cu atenţie cele două duhuri care au plecat de aici pentru că ele sunt acelea care domină lumea. De unde au plecat? Din Geneza.

Priviţi orice lucru; priviţi ordinea mondială şi toate celelalte. Ele un pornit din Geneza şi au parcurs un drum lung ajungând până aici aşa că, asemenea unei seminţe, produce aceleaşi roade ca în Geneza.

 Aici este atât viţă falsă cât şi cea adevărată, crescând una lângă cealaltă.

V-aţi gândit vreodată că Iuda Iscarioteanul era administratorul bunurilor bisericii, fiind din aceeaşi seminţie ca şi Domnul Isus?

Vă daţi seama că acelaşi duh se mişcă şi acum prin biserică?

Dar când şi-a arătat Iuda adevărata valoare? Chiar înainte de cincizecime; înainte ca să fie născuţi cu adevărat din nou.

Prieteni, mulţi oameni nu cred că există o experienţă a naşterii din nou ci spun: „Totul se petrece în mintea ta.” Dar nu este adevărat pentru că naşterea din nou se petrece în inima ta. Aşa este.

Haideţi să urmărim cele două duhuri.

În arcă era un porumbel şi o cioară. Ambele erau păsări, au stat în aceeaşi corabie, pe aceeaşi podea, la nivelul al doilea al corăbiei şi puteau zbura la fel de bine, dar porumbelul simboliza Duhul lui Hristos pe când cioara simboliza duhul antihrist.

Şi cum puteai să le deosebeşti? După ceea ce mâncau.

Biblia spune că Noe a dat drumul la un corb iar acesta a fost mulţumit să mănânce hoituri şi să zboare de la unul la altul. Era mulţumit să fie acolo, în lucrurile lumii.

Dar când a dat drumul la porumbel, acesta nu a putut găsi un loc unde să-şi odihnească picioarele şi s-a întors înapoi.

Şi eu vă spun, fraţilor: dacă aţi fost născuţi cu adevărat din nou, lumea este o putoare pentru voi, iar lucrurile ei sunt o urâciune, s-au dus. Aşa este. Nu mai găsiţi nici o plăcere în ele.

De ce porumbelul nu a putut să mănânce din acele hoituri? Pentru că neavând fiere nu le putea digera.

Aşa este şi omul născut din nou: el nu poate face lucrurile pe care le face lumea pentru că a ieşit din ea, s-a separat şi duce o altfel de viaţă.

El nu mai poate digera lucrurile lumii pentru că a fost convertit. Apetitul lui este pentru lucrurile lui Dumnezeu de aceea merge la adunările de rugăciune şi priveşte numai în sus. El nu mai are timp pentru patinoar, pentru dans, pentru baluri, etc. şi nu mai doreşte acele lucruri pentru că a trecut din moarte la viaţă.

Aş vrea să observaţi ceva. Dacă puneţi un hoit afară în câmp, nici un porumbel nu se va apropia de el ci va mânca numai grâu. Dar corbul poate să mănânce şi din hoit şi din grâu. Acesta este adevărul. Vedeţi, de la început el este un făţarnic, de aceea, aveţi grijă la soiul acela. Aşa este.

Priviţi cum vin amândoi la linie. Noi putem să-i vedem tot timpul.

Tot aşa au venit şi Esau şi Iacov. Haideţi să ne uităm puţin la Israel.

Ieşirea Israelului din Egipt şi călătoria lui spre ţara făgăduită este un tip desăvârşit al bisericii de astăzi care se află în călătorie spre Ţara făgăduită de Dumnezeu pentru ea.

În călătoria lor, israeliţii au ajuns la hotarele Moabului, care era frate cu Israel. Moab era ocupat de urmaşii  lui Moab, fiul lui Lot, nepotul lui Avraam. Noi ştim că el a avut acel fiu cu una din fiicele lui.

Aş vrea să aveţi simbolurile bine conturate pentru că vreau să vă arăt ceva cu ajutorul Domnului.

Voi ştiţi că oamenii de astăzi spun: „Păi, biserica noastră este fundamentalistă deoarece credem în temelia evanghelică.” Acest lucru este bun dar cu toate acestea puteţi fi încă greşiţi.

Este posibil să fiţi cât se poate de fundamentalişti sau de drept credincioşi şi totuşi să vă aflaţi pe drumul către iad. Ştiu că nu puteţi crede aceasta dar ascultaţi puţin ce spune Cuvântul.

Deci Israel a ajuns la graniţele Moabului şi a trimis vorbă fratelui său şi i-a zis: „Putem trece prin ţara voastră?”

„Categoric nu!” a răspuns Moab.

„Nu putem admite ca acest grup de fanatici să treacă pe aici!”

Moabul era organizat, era o naţiune mare şi puternică. Avea împărat: pe Balac, prinţese şi toate celelalte lucruri. În schimb Israel era interdenominaţional; era numai un grup mic de corturi împrăştiate şi călătorea sub călăuzirea lui Dumnezeu.

Moabul era bine organizat fiind una din marile naţiuni ale acelui timp. Şi el a spus: „Nu putem permite ca aceşti „holly-rollers” să treacă pe aici. Uitaţi-vă la lucrurile pe care le fac!”

Poate ziceţi: „Frate Branham, erau nişte holly-rollers?”

Da, cred că erau. Categoric.

Când au ieşit din Egipt şi au ajuns la Marea Roşie, Dumnezeu a trimis un vânt dinspre răsărit, care a uscat marea şi a despărţit apele în două aşa încât poporul a trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, pe când egiptenii netăiaţi împrejur, care încercau să-i ajungă batjocorindu-L pe Duhul Sfânt, s-au înecat cu toţii. Atunci Miriam a intrat în Duhul, a luat o tamburină şi a început să cânte pe ţărm împreună cu toate fiicele lui Israel, care au urmat-o bătând în tamburine şi dansând. Moise şi-a ridicat mâinile şi a cântat şi el în Duhul.

Dacă aceea nu era o adunare de holly-rollers, în viaţa mea nu am văzut nici una. Aşa este.

Ei mergeau de-a lungul plajei bucurându-se, iar semnele şi minunile erau printre ei. Şi priviţi: când le-a fost sete, Dumnezeu le-a dat să bea apă din Stâncă; dacă au flămânzit, Dumnezeu le-a trimis mană din ceruri, iar când au început s-o mănânce au spus că are gust de turtă cu miere.

Desigur voi ştiţi că acea mană este un simbol al Duhului Sfânt. Aşa este.

Şi exact după ce toţi credincioşii au trecut prin Marea Roşie care, aşa cum am văzut aseară, reprezintă Sângele, au intrat în părtăşie prin Duhul Sfânt.

Şi încă ceva: după ce au trecut prin Marea Roşie şi au intrat în pustie, Dumnezeu le-a dat mana pe tot timpul călătoriei, până au intrat în ţară. Acesta este un tip spre Duhul Sfânt.

Când au intrat din iudaism şi L-au primit pe Hristos, în ziua cincizecimii Duhul Sfânt S-a revărsat peste acei apostoli iar de atunci a continuat să se reverse şi se va revărsa peste fiecare generaţie până când această epocă va ajunge la încheiere. Aşa este.

Aş vrea să observaţi că imediat după ce a început să cadă mana, Moise i-a spus lui Aaron, din porunca Domnului: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană, şi aşează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.” (Exod 16.33). De ce aceasta? Pentru ca fiecare preot care va veni de acum înainte să poată intra în sfânta sfintelor şi să ia o gură din mana originală.

Ce tablou minunat a fost acesta pentru ziua cincizecimii când „mana” noastră duhovnicească a avut grijă ca biserica să aibă toate vitaminele prin care să poată trăi.

În ziua cincizecimii Duhul Sfânt a venit jos, iar ei au ieşit afară clătinându-se şi purtându-se ca nişte oameni beţi. Da, iar Petru a spus: „Aceasta este ce a fost promis prin prorocul Ioel.” (Fapte 2.16).

Fraţilor, dacă nu am încă aceasta, voi sta tare până va veni, pentru că îmi place şi o doresc din inimă.

Oh, şi când au ieşit afară, puterea lui Dumnezeu se manifesta prin ei. Văzându-i, ceilalţi au întrebat: „Fraţilor, ce trebuie să facem ca să Îl avem şi noi?”  iar Petru le-a răspuns cât se poate de clar: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39).

Noi nu primim ceva asemănător cu aceasta, nici ceva care imită; nu primim o gură plină, ci o inimă plină de botezul original al Duhului Sfânt care a căzut în ziua de rusalii, cu aceleaşi semne, cu aceleaşi minuni şi cu aceleaşi fapte.

Când bărbaţii şi femeile sunt gata să-şi predea vieţile Lui, gustul este la fel ca al mierii din stâncă.

David a vorbit mult despre mierea din stâncă. Fiind păstor, el purta tot timpul o traistă în care avea un vas cu miere, iar atunci când vreo oaie i se îmbolnăvea lua puţină miere şi ungea cu ea o piatră de var. Lingând mierea de pe acea piatră, oaia lua ceva din acea piatră de var şi se vindeca.

O, ce tablou minunat!

Ascultaţi, fraţilor! Eu am o traistă plină cu miere şi o voi pune drept pe Piatră, pe Isus Hristos. Nu o voi pune pe o biserică, ci pe Hristos, unde îi este locul, iar voi, oilor bolnave, începeţi s-o lingeţi imediat! Şi primul lucru care se va întâmpla este că veţi primi ceva din acea Piatră, Ceva care vă va vindeca bolile. Voi veţi putea vedea că Duhul Sfânt are putere să ridice bărbaţii şi femeile dintr-o viaţă de păcat la sfinţenie şi dintr-o stare bolnăvicioasă la sănătate.

Lingeţi şi voi, cei aflaţi pe tărgi şi în cărucioare; lingeţi şi voi, care sunteţi orbi, surzi sau muţi şi veţi vedea ce putere este în Duhul Sfânt, care poate schimba viaţa unui om şi să-l facă o făptură nouă. Da, El vă trece de la moarte la viaţă.

Eu pot vedea cum în timp ce Israelul se afla la hotarele Moabului, Balac a spus: „Uitaţi-vă jos, la Israel! Trimiteţi după Balaam!”

Oh, ei aveau un predicator fundamentalist pe jumătate căzut, iar împăratul a spus:

„Duceţi-vă şi aduceţi-l aici ca să-i blesteme pe aceşti oameni pentru mine!”

Trimişii împăratului s-au dus la bătrânul proroc, iar când acesta a auzit cerinţa lor, s-a gândit: „Desigur, ei au făcut de toate; au trăit cu nevasta altuia şi au săvârşit toate relele posibile, aşa că Dumnezeul cel sfânt va blestema un asemenea popor.”

El i-a urmat cu intenţia de a blestema Israelul pentru acea naţiune mare, deoarece se gândea că dacă va face aceasta va primi o biserică mai mare şi un salariu mai bun.

„Sigur că da”, îşi zicea el, „voi merge şi voi face aceasta.”

Şi, pe drum, Dumnezeu a avut o măgăriţă necuvântătoare prin care i-a vorbit în limbi şi i-a spus să se întoarcă unde îi este locul, dar el nu a avut destulă pricepere ca să înţeleagă ce i se cerea. Aşa este. Amin.

Cineva spune că acea măgăriţă nu a vorbit în limbi; că nu a vorbit cu voce umană. Ba da, a vorbit cu siguranţă. Măgăriţa nu putea să-i vorbească în limba ei pentru că nu ar fi înţeles-o. Vedeţi? Ea i-a vorbit pe înţeles dar el n-a luat aminte ci a mers mai departe şi a privit spre Israel.

Şi uitaţi-vă ce făţărnicie! Împăratul l-a luat cu el, l-a dus într-o parte şi i-a zis prorocului: „Priveşte de aici!” arătându-i partea din spate, partea cea mai rea a Israelului.

Uitaţi-vă cum viţa falsă încearcă să blesteme viţa adevărată.

Biblia spune că Balac i-a arătat partea cea mai rea a Israelului.

Aşa procedează diavolul cu copiii lui Dumnezeu. Ei nu vor spune nimic când cineva se ridică şi spune: „Voi da o mie de dolari oricui îmi arată un om vindecat în urma rugăciunii. Veniţi la mine.”

Odată l-am provocat pe unul care a spus aşa ceva, dar el mi-a zis:

„Voi tăia mâna unei fetiţe iar tu s-o vindeci în prezenţa mea căci, dacă faci aceasta, voi crede că eşti un vindecător.”

Când am auzit ce zice i-am răspuns:

„Tu ai nevoie de vindecare mai mult ca oricine altcineva; îţi trebuie vindecare la cap pentru că ceva nu este în ordine cu capul tău.” Aşa este.

Deci vedeţi? Balac i-a arătat partea cea mai rea a Israelului.

Astfel ei zic: „Păi eu ştiu pe cineva pentru care s-au rugat şi nu s-a vindecat!”

Cu siguranţă este aşa pentru că şi eu ştiu o mulţime de oameni cărora li s-a predicat Cuvântul şi totuşi nu au fost salvaţi. Acesta este adevărul.

Ei au arătat spre partea cea mai rea, spre partea din spate.

Aşa procedează întotdeauna  diavolul. Uitaţi-vă cum  s-au întâmplat lucrurile pentru că acesta este un tablou, fraţilor. Uitaţi-vă la cele două viţe: una vine din Abel, în timp ce cealaltă vine din Cain.  Cain era religios şi la fel Abel; Cain era fundamentalist iar Abel era la fel, dar deosebirea dintre ei  consta în faptul că Abel avea descoperirea, avea semne şi minuni şi cunoştea calea cea dreaptă.

Dumnezeu va legitima întotdeauna Biserica Sa şi pe slujitorii Săi prin semne şi minuni.

Arătaţi-mi o singură trezire care a avut loc de-a lungul Istoriei şi care să nu fi fost urmată de semne şi minuni. Nu există nici una.

Fraţilor, problema de astăzi este că noi cedăm prea uşor. Cedăm la teologia mintală, cedăm în faţa credinţei intelectuale şi la toate celelalte când ar trebui să ne rugăm până când Dumnezeu se mişcă în audienţă şi face ceva pentru noi.

Când am aterizat în India, pe aeroport am fost aşteptat ce câţiva bărbaţi care mi-au spus: „Uite ce e frate Branham, cât priveşte teologia, voi nu aveţi pe nimeni în America să înţeleagă această Carte.” Şi aşa este pentru că Biblia este o Carte din est şi nu din vest.

Ei au mai spus: „Noi cunoaştem Biblia şi am avut-o cu mult înainte ca voi să deveniţi naţiune.” Şi aceasta este adevărat pentru că cel care a dus Evanghelia la ei a fost apostolul Toma, iar eu am fost chiar în biserica în care a predicat el.

„Noi ştim mai multe despre Biblie decât ştiu toţi învăţaţii la un loc, dar ceea ce ne interesează este să găsim un om cu destulă credinţă ca să facă să se manifeste ceea ce scrie în Ea. Asta am vrea să ştim şi să vedem: Biblia trăită din nou. Dacă poţi face aceasta, ai mâna noastră dreaptă pentru fiecare părtăşie”, au spus ei.

„Isus Hristos a înviat din morţi”, le-am răspuns eu „şi este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Amin.

Acesta este adevărul.

Moab stătea acolo. Îşi adunase toţi demnitarii, toţi consilierii, toţi episcopii şi toţi doctorii în psihologie şi pe cei în teologie gândindu-se că în felul acesta îl vor impresiona pe Dumnezeu.

Puteţi vedea acolo acelaşi duh bătrân al diavolului? Ei erau fundamentalişti şi ziceau: „Acum să vedem!”

Şi priviţi: au ridicat şapte altare sus pe munte – exact ceea ce cerea Dumnezeu. Au jertfit şapte berbeci, vestind astfel venirea Fiului lui Dumnezeu. Vedeţi? Erau fundamentalişti.

Israelul, care se afla în vale, avea tot şapte altare, şapte viţei şi şapte berbeci, dovedind că ambele grupări erau la fel de fundamentaliste.

Dacă Dumnezeu cere doar doctrină fundamentală, de ce a acceptat doar un grup în timp ce celălalt a fost respins?

Toţi demnitarii Moabului stăteau în jurul altarului, cu mâinile ridicate şi slăvindu-L pe Dumnezeu, în timp ce prorocul lor s-a dus în faţă să prorocească.

Dacă Dumnezeu cere doar învăţătură fundamentală ar fi trebuit să onoreze acest grup care, asemenea Israelului, avea şapte altare, şapte viţei şi şapte berbeci care vorbeau despre venirea Domnului. Este corect?

Dar care era deosebirea? Unii aveau numai litera, numai Cuvântul, pe când ceilalţi aveau şi semnele şi minunile care-i însoţeau. Israel avea Stânca lovită din care puteau bea; aveau şarpele de aramă pentru vindecare; aveau Stâlpul de Foc care-i însoţea. Da, ei aveau toate acestea deşi făcuseră multe lucruri rele.

Balac a uitat să vadă că acolo era Stânca lovită şi că era făcut un legământ. A uitat că Dumnezeu  îi legitima cu semne şi minuni şi că spusese despre Israel: „Acesta este poporul Meu.”

Prieteni, dacă învăţătura Bibliei şi a faptelor de bază este tot ceea ce cere Dumnezeu, înseamnă că El este obligat pentru oricine face aceasta, dar nu uitaţi: voi sunteţi chemaţi prin alegere. Dumnezeu îşi cunoaşte Biserica şi o legitimează prin semne şi minuni.

Să privim puţin mai departe.

Când a venit Isus, au venit şi fariseii cât se poate de fundamentalişti. Aceeaşi viţă plecată din Geneza, prin Abel şi apoi prin copiii lui Israel, a ajuns până în Noul Testament.

Iată-i pe farisei cât se poate de fundamentalişti în ceea ce priveşte învăţătura, căci credeau în IeHoVaH si Îi aduceau jertfe. Pe partea cealaltă, iată-L pe Isus, un Credincios absolut, fundamentalist ca fariseii, dar legitimat de Dumnezeu prin semnele şi minunile care Îl însoţeau. Amin.

Dumnezeu dovedea care este Biserica Sa pentru că Isus mergea afară predicând, vindecând bolnavii, văzând vedenii şi prorocind, în timp ce ceilalţi stăteau reci şi ţepeni.

Puteţi vedea cele două viţe? Priviţi-le cum cresc.

Priviţi ce a spus apostolul Pavel când a primit acea vedenie referitoare la timpul sfârşitului. El a zis:

Să ştiţi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,

Fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,

Vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

Având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”                        (2 Timotei 3.1-5).

Prin Duhul, Pavel a privit în epoca aceasta, care are numai o formă de evlavie dar tăgăduieşte puterea lui Dumnezeu.

Acolo sunteţi: fundamentalişti în învăţătură, dar fără putere. Oamenii tăgăduiesc vindecarea divină, tăgăduiesc puterea Duhului, având doar o formă de evlavie, de aceea Biblia spune: „Depărtează-te de ei!” Amin. Noi suntem chiar în ziua aceea.

Cu câtva timp în urmă am fost în Canada împreună cu fratele Thomas şi ceilalţi. Eram foarte obosit pentru că abia mă întorsesem din Africa, de aceea eu şi fratele Baxter am plecat în nordul Canadei. În ziua aceea eram la vânătoare şi urmăream un urs grizly.

L-am prins acolo sus, dar l-am lăsat să scape. Voi ştiţi cât de mult îmi place vânătoare. Deci l-am lăsat să plece apoi l-am urmărit toată după-amiaza. Curând timpul s-a schimbat şi a început să plouă, dar fiind crescut prin păduri mi-am zis: „O, eu ştiu cum să ies de aici!” şi am mers mai departe după acel urs. Nu era nici o cărare sau vreun indicator, aşa că mergeam la întâmplare.

Curând s-a întunecat iar eu m-am gândit: „Îi mulţumesc Domnului că nu plouă aşa tare, căci mă voi aşeza undeva jos şi voi dormi peste noapte aici.”

Astfel mi-am găsit un loc micuţ unde nu ploua, dar după o vreme a răsărit luna, aşa că mi-am zis: „Ce bine! Voi călări mai departe, poate voi ajunge pe vârful unuia din munţii aceştia şi voi vedea unde mă aflu.”

Atunci am avut o experienţă ciudată, care m-a urmărit întotdeauna. În timp ce mergeam înainte am ajuns într-un loc ars; într-un loc unde pădurea şi copacii arseseră cu mulţi ani în urmă. Mai rămăseseră doar nişte trunchiuri albite, care sub lumina razelor lunii păreau a fi asemenea pietrelor funerare dintr-un cimitir.

Când am ajuns acolo se părea că Duhul Sfânt îmi spune: „Opreşte-te puţin!” aşa că m-am oprit. Calul îmi era obosit aşa că am descălecat şi l-am legat de o ramură ce atârna acolo, după care m-am aşezat pe un butuc şi am privit în jur gândindu-mă: „O, Dumnezeule, nu ştiu de ce am ajuns aici, dar cu siguranţă m-ai călăuzit în locul acesta pentru un scop.” Şi am continuat să privesc în jur.

Curând a început să bată vântul şi l-am auzit cum sufla printre acei copaci arşi: „mmm, mmmm”, aşa că mi-am zis: „Vai ce loc înfricoşător! Arată ca un cimitir.”

Am ascultat acel geamăt apoi m-am gândit: „Oare de ce m-ai adus aici, Doamne?”

Chiar în clipa aceea Duhul Sfânt mi-a vorbit şi mi-a dat textul pe care l-am citit astăzi:

Ce a lăsat nemâncat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mâncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mâncat lăcusta Hasil.” (Ioel 1.4).

Atunci m-am gândit: „Odată copacii aceştia erau verzi şi frumoşi, dar focul a ars toată viaţa din ei.”

Da, acesta este adevărul. Ce a rămas de metodişti, au mâncat baptiştii; ce au lăsat baptiştii, au mâncat prezbiterienii; ce au lăsat prezbiterienii, au mâncat penticostalii.

„O, Doamne,” mi-am zis, „Totul este adevărat. Dar care este problema cu aceşti copaci?”

Sunt prea ţepeni şi nu se pot îndoi sub adierea vântului. Astfel, când bate vântul printre ei doar gem: „mmm, mmmm…”

O, Doamne, era o privelişte înfiorătoare care îmi amintea de bisericile acestea mari, cu turle înalte, pe care le avem peste tot.

Copacii aceia erau cât se poate de morţi, şi la fel sunt aceste biserici. O, ei pot spune că odată au fost o biserică înfloritoare, făcând aluzie la zilele de început şi la marii lor fondatori, căci întrebarea care se pune este: ce au ajuns acum? Asta aş vrea să ştiu.

Care este problema cu ele? Ce a lăsat una, a mâncat cealaltă aşa că acum totul este doborât la pământ. Ei bine, dar ştiţi ce am făcut? Am citit în Scriptură acolo unde scrie: „Vă voi răsplăti…zice Domnul”. (Ioel 2.25).

În timp ce vântul continua să sufle, m-am gândit: „La ce bun să mai sufle vântul când ei se comportă aşa? Când doar gem?” M-am aplecat puţin şi am privit în jos pentru că acolo crescuseră nişte lăstari de  pădure tânără. O, acei copăcei erau verzi şi flexibili! De fiecare dată când vântul sufla printre ei, copăceii aceia se îndoiau înainte şi înapoi fără nici o problemă.

Văzându-i am zis: „Lăudat să fie Domnul, căci El a făgăduit: „Vă voi da înapoi!” şi totul este exact cum a spus El.

Oh, şi iată că din ceruri a venit un sunet ca vâjâitul unui vânt, numit Duhul Sfânt, iar aceste biserici mari şi formale zic: „Mmmm Zilele minunilor au trecut!” „Mmmm, astăzi nu mai este aşa ceva! Mmmm! Nu mai este vindecare divină! Mmmm! Aşa ceva este de la diavolul! Mmmm! Să nu-i credeţi şi să nu mergeţi acolo!”

Dar cu toate acestea, Dumnezeu are o pădure tânără care creşte; are o biserică sfântă, pentru că El este credincios făgăduinţei Sale: „Vă voi răsplăti…zice Domnul.” Astfel, toată slava Lui de la început va veni înapoi. Amin.

În timp ce stăteam acolo mă gândeam: „De ce trimite Dumnezeu vântul oricum?” Ca să-i scuture pe copacii aceia. De fiecare dată când scuturi un copac, se mişcă din rădăcină, iar lucrul acesta îl face să crească mai adânc şi să fie mai puternic.

Vedeţi? De fiecare dată când Duhul Sfânt Se revarsă peste biserică, într-o trezire de modă veche, scutură rădăcinile aşa încât copiii Lui să fie bine înrădăcinaţi şi pregătiţi pentru furtunile şi încercările care vor veni peste ei. Aleluia!

Vă voi răsplăti anii pe care i-au mâncat lăcustele…”

Unul a scos afară botezul; celălalt a scos bucuria; unul a scos Duhul Sfânt; altul, vindecarea divină şi darurile Duhului, de aceea nu a mai rămas decât un tufiş gol, pustiu şi mort.

Dar acolo dedesubt, Viaţa pusă deoparte de Dumnezeu răsare exact la fel. Oh, şi câtă vreme va fi pământul, Dumnezeu va avea o biserică ce-L va reprezenta.

„Vă voi răsplăti ce au mâncat lăcustele. Vă voi da înapoi vindecarea; vă voi da înapoi Duhul Sfânt; vă voi da înapoi bucuria; vă voi da înapoi tot ce a avut biserica primară. Da, în zilele din urmă vă voi restitui tot ce s-a pierdut.”

Oh, iar noi trăim în ziua când se împlinesc toate aceste făgăduinţe!

Frate, coboară-te de aici şi urcă cât poţi de repede dincolo! Amin.

Vă voi restitui, zice Domnul…” amin.

Fraţilor, acum mă simt cu adevărat bine.

Gândiţi-vă în ce zi trăim, când Dumnezeu este aici şi când vedem lucrurile care sunt aduse înapoi. Citiţi Biblia şi veţi vedea că nu este ceva mitic. Urmăriţi acele texte şi veţi vedea dacă este corect.

Ambele viţe au pornit din Geneza fiind la fel de fundamentaliste, dar cea adevărată a fost legitimată tot timpul de Dumnezeu prin semne şi minuni. Da, şi El îşi legitimează şi astăzi Biserica prin semne şi minuni:

Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.17-18).

El va avea un popor care va recunoaşte şi va şti că atâta vreme cât în ceruri este un Dumnezeu viu, El va trimite Duhul Sfânt peste oameni. Amin.

O, acesta este un lucru adevărat, frate, cu condiţia să te smereşti, „căci slova omoară, dar Duhul dă viaţă.” (2 Corinteni 3.6). Aşa este.

Litera este bună, dar la ce foloseşte o sămânţă dacă nu este însămânţată? Îngroap-o în pământ şi las-o să putrezească pentru că atunci va aduce la suprafaţă Viaţa şi un spic plin cu boabe.

Să ne rugăm.

Tată ceresc, ştiind că ceasul este aproape; ştiind că trăim la sfârşitul timpului şi că acei copaci bătrâni s-au dus, aici este acea viţă umplută cu Duhul Sfânt, care aduce roade dovedind că El este printre noi.

O, cât de recunoscători Îţi suntem! Ne putem ridica mâinile să Te lăudăm şi să Te lăudăm tot timpul pentru bunătatea şi îndurarea Ta. Cât de minunate sunt căile Tale! Îţi mulţumim şi Te lăudăm din toată inima noastră.

Tată, Te rugăm să-i salvezi pe cei pierduţi şi să-i umpli cu Duhul Sfânt pe cei care Te cunosc doar după părerile lor din Cuvânt.

Fă-i să ştie că şi Cain a crezut Cuvântul; că Iuda a crezut Cuvântul şi că Diavolul crede Cuvântul, dar omul are nevoie de naşterea din nou din Duhul lui Dumnezeu, pentru că numai atunci când vine Dumnezeu în el, devine o făptură nouă şi crede că este adevărat tot ceea ce a scris Dumnezeu în Biblie.

O, Tată, Te rugăm să reverşi aceste binecuvântări peste poporul Tău şi să faci ca mulţi să fie umpluţi cu Duhul Sfânt pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

În timp ce avem capetele plecate şi ne rugăm, aş vrea să ştiu dacă este cineva care ar vrea să ridice mâna şi să spună: „Frate Branham, înainte ca să chemi rândul de rugăciune vrei să mă aminteşti şi pe mine ca să primesc Duhul Sfânt? Doresc să scap din acest crez vechi, care m-a legat atât de multă vreme, pentru că vreau să fiu născut din nou; vreau ca atunci când Vântul va începe să sufle să fiu flexibil la Duhul Sfânt astfel ca indiferent în ce parte mă apleacă, eu să păşesc pe străzi plin de bucurie şi cu fericire în sufletul meu.

O, doresc cu adevărat să fiu născut din nou!”

Vrei să ridici mâna şi să spui: „Frate Branham,   roagă-te pentru mine!”?

 Dumnezeu să vă binecuvânteze. Uitaţi-vă în jur. Voi, cei de la balcon, credeţi? Vreţi ca Duhul Sfânt să vină în vieţile voastre? Nu contează ce sunteţi: metodişti, baptişti, catolici, negri, galbeni sau orice altceva, ridicaţi mâinile spre Dumnezeu şi ziceţi: „Dumnezeule, prin aceasta vreau să arăt că doresc să-mi dai botezul cu Duhul Sfânt.”

Acum vreau să le spun ceva metodiştilor şi baptiştilor. Tocmai a fost la mine dr. Reedhead. Voi ştiţi desigur că el este preşedintele uneia dintre cele mai mari misiuni fundamentaliste din lume.

El mi-a zis: „Frate Btanham, ştiu că fiind baptist tu ai avut de-a face cu penticostalii. Este ceva acolo?”

„Desigur, ei au o mulţime de imitatori, ca şi noi în Biserica Baptistă, dar în spatele tuturor acestor lucruri este un botez adevărat al Duhului Sfânt.”

„Pot să-l primesc şi eu?”

„Da, domnule”, am răspuns eu.

„Când?”

„Chiar acum…”

„Frate Branham, eu am atât de multe diplome că pot acoperi cu ele peretele acesta. Dar unde este Isus Hristos în toate acestea?”

„El este în naşterea din nou”, am răspuns eu.

„O vreau şi eu”, a spus el. Şi s-a aşezat jos. A primit Duhul Sfânt chiar acolo, lângă măsuţa de cafea din camera mea. Da, domnilor.

Această făgăduinţă este valabilă pentru voi toţi. Dacă eşti catolic, este pentru tine. Dacă eşti baptist este şi pentru tine; dacă eşti metodist este şi pentru tine; dacă eşti doar un imitator penticostal este şi pentru tine. Aşa este.

Dacă Îl vrei, ridică mâna spre Dumnezeu şi spune: „Dumnezeule, nu lăsa ca această adunare să se termine până nu primesc Duhul Sfânt.”

Să ne rugăm în timp ce stăm cu capetele plecate şi cu mâinile ridicate.

Doamne Isuse, fă ca aceasta să fie seara unei decizii pentru fiecare. Îngăduie ca ei să vadă dovada şi să înţeleagă că timpul este aproape.

Ajută-i să se dea jos din pomul formalismului şi să urce în Pomul vieţii, unde pot primi Viaţă; unde pot crede toate lucrurile; unde pot păşi în Cuvântul lui Dumnezeu şi pot mărturisi că fiecare făgăduinţă din Biblie, fiecare capitol, fiecare verset şi fiecare rând din ea le aparţine.

Ajută-i să Îl creadă, să Îl trăiască şi să stea cu El. Îndură-Te, Doamne.

Tată, lasă ca fiecare suflet care are mâna ridicată să Îl primească chiar acum pe Duhul Sfânt şi să fie umplut cu El, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Oh, nu aş vrea să mă opresc acum pentru că mă simt foarte bine.

Poate vă gândiţi că mă port ciudat, dar vă spun sincer că sunt mai mulţumit aşa decât cum am fost înainte. Sunt foarte fericit şi în inima mea este un simţământ care-mi spune că dacă vine Isus voi merge cu El, aşa că lăsaţi-mă în pace! În starea pe care o aveam mai demult mă temeam să mă întâlnesc cu El, dar acum mă simt bine şi prefer să rămân aşa. Amin.

Odată când am fost în California am văzut un om care purta o pancartă. Pe partea din faţă scria: „Eu sunt un nebun al lui Hristos!” iar pe cea din spate era scris: „Dar tu al cui nebun eşti?”

Vedeţi? S-ar putea să fiţi nebunii diavolului, dar eu prefer să fiu un nebun al lui Hristos. Nu vreţi să fiţi şi voi nebunii Lui? Amin. Eu doresc să-L slujesc, să-L iubesc şi să-L onorez cu tot ce am: cu vocea mea şi cu toată puterea mea. Amin.

Dacă mâine seară va veni şi fratele Moore voi acorda mai multă atenţie rândului de rugăciune pentru bolnavi.

Aseară i-am întrebat pe băieţi: „Câţi oameni am avut în rândul de rugăciune?” iar ei mi-au răspuns: „Nici măcar nu ai avut un rând de rugăciune, ci ai început cu oamenii din audienţă?”…………………………………………………………………………………

…Dacă este adevărat că Isus a înviat din morţi, şi noi ştim că aşa este,  înseamnă că El nu este mort, ci e viu,   aşa-i? Şi dacă e viu, va face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut şi atunci când era pe pământ, şi nu numai atunci, ci va face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut de la început, pentru că El a fost în Abel, a fost în mijlocul poporului Israel, călăuzindu-l prin pustie, pentru că El era Îngerul Domnului. Credeţi aceasta?

Acel Stâlp de Foc era Îngerul legământului şi oricine ştie că Îngerul legământului era Hristosul, Mesia. El a fost în pustie cu copiii lui Israel; El S-a descoperit pe pământ într-un trup de carne; şi tot El este aici în forma Duhului Sfânt. Vedeţi? Totul este la fel: pe o parte Îl vedem pe acelaşi Isus făcând  aceleaşi lucrări în aceeaşi biserică, iar pe partea cealaltă sunt aceeaşi critici care se ridică împotriva aceluiaşi Cuvânt. Nu este nimic mai mult.

Oh, şi sunt atât de bucuros că pot fi de partea Lui! Creştinilor, voi nu vă bucuraţi pentru aceasta?

În seara aceasta v-am întrebat câţi dintre voi sunt născuţi din nou şi mă gândesc că fiecare s-a gândit foarte serios înainte de a ridica mâna. Apoi au ridicat mâna cei care nu sunt născuţi din nou; au făcut-o pentru că doresc să ne rugăm pentru ei. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

Billy a împărţit numere de rugăciune, dar nu putem chema prea mulţi deodată. Şi vă spun ceva: motivul pentru care slujba mea nu este atât de eficientă, în mijlocul poporului american, se datorează faptului că oamenii vor să-i chemi în faţă şi să-ţi pui mâinile peste ei.  De ce aceasta? Pentru că aşa au fost învăţaţi; dar aceasta este doar o tradiţie evreiască.

Daţi-mi voie să vă arăt ceva: Iair a venit la Isus şi i-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino şi pune-ţi mâinile peste ea, şi va învia.” (Matei 9.18).

Dar sutaşul roman, care nu avea această tradiţie, a spus: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu; ci spune numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit.

Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia: „Du-te!” şi se duce; altuia: „Vino!” şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!” şi îl face.” Cu alte cuvinte el zicea: „Am auzit că poţi porunci bolii şi Te ascultă, aşa că spune numai un cuvânt şi slujitorul meu se va face bine.” (Matei 8.8-9).

Aceasta era tot ce trebuia să facă: să spună un cuvânt. Aşa vedea lucrurile romanul, însă evreul voia să-şi pună mâinile peste el.

Acesta este motivul pentru care cineva mi-a spus odată: „Frate Branham, în adunările tale este o singură greşeală.  Fratele Roberts se roagă pentru 500 de oameni în timpul cât tu te rogi doar pentru 5.”

„Aşa este”, am răspuns, „Fratele Roberts face ceea ce i-a poruncit Dumnezeu să facă el, iar eu fac ceea ce mi-a cerut Dumnezeu mie să fac.” Vedeţi? Eu nu pot fi fratele Roberts aşa cum nici el nu poate fi eu, dar amândoi Îl slujim pe Domnul. Asta-i tot.

Problema depinde de felul cum crezi; depinde de fiecare individ, depinde de voi, pentru că este credinţa voastră în lucrarea terminată de Dumnezeu la Calvar.

Fratele Roberts este un vorbitor de frunte, care predică vindecarea divină, dar aceasta nu face din el un vindecător.

Faptul că predică nu înseamnă că a vindecat pe cineva. Sigur că nu. El predică vindecarea divină, dar nu o face doar el pentru că sunt sute şi sute de oameni în lume care predică acelaşi lucru.

Predicatorii sunt învăţaţi să predice; ei ştiu cum s-o facă. Dar eu? Eu văd doar vedenii. Vedeţi, este o altfel de slujbă pentru că Dumnezeu a spus: „…unii vor fi apostoli, alţii, învăţători; unii, evanghelişti; alţii vor vorbi în limbi; unii vor avea darul minunilor şi tot felul de alte daruri.”

Toate acestea sunt aşezate în biserică pentru a-L descoperi pe Domnul Isus. Aşa este. Pentru aceasta sunt date.

Acum va trebui să chemăm rândul de rugăciune, dar numai pe câţiva dintre ei pentru că merg mai încet. Vreau să ştiţi că într-o zi Dumnezeu îmi va da ceva diferit. Aceasta se va întâmpla atunci când în rândul de rugăciune va veni o anumită persoană, şi anume, o femeie cu un copil. Atunci va fi timpul. Din clipa aceea îmi voi pune mâinile peste bolnavi şi mă voi ruga pentru ei aşa cum îi va chema El.

Eu aştept de luni de zile clipa aceea, dar numai Dumnezeu ştie când se va întâmpla.

Acum haideţi să chemăm câţiva oameni.

Când am început să împărţim pentru prima dată numere de rugăciune, am încercat să-i aliniez pe oameni sus. O, am avut cea mai mare dezordine posibilă şi tot ce vreţi. Nu s-a putut aşa.

Apoi am trimis la fiecare pastor câte o sută de numere. Ce a urmat? Primul predicator şi-a instalat doar grupul lui acolo, timp de 4-5 seri la rând, pentru că erau predicatori amestecaţi. Deci n-a mers nici aşa.

După aceea am luat cu mine un bărbat care trebuia să împartă numerele. Curând am aflat însă că le vindea. Aceasta a durat numai o seară.

Atunci l-am luat pe fratele meu, dar după ce a împărţit vreo 25 de numere cineva a spus: „Nu vreau numărul acesta pentru că nu va chema niciodată atâţia! Va striga cel mult 15-20 de oameni, aşa că la numărul acesta nu va ajunge.”

Când am văzut toate acestea am spus să numere la întâmplare, cu partea scrisă în jos, dar nu a mers nici aşa pentru că oamenii le luau, se uitau la ele şi dacă numărul era peste „20” le aruncau.

Atunci am zis: „Vom aduce un copilaş şi îl vom pune să numere şi de unde se va opri el, vom începe noi să chemăm  numerele de rugăciune. Şi ştiţi ce s-a întâmplat? Părinţii copiilor aveau exact numărul la care se opreau copiii, aşa că erau chemaţi primii. Când am văzut şi asta m-am rugat Domnului să mă călăuzească El cum să procedez.

Şi am mai făcut un lucru. Când mergeam la adunări luam câţiva oameni şi-i puneam să împartă destule numere ca să acopere toate zilele cât stăteam acolo.

Dar şi aşa au fost probleme pentru că oamenii au început să spună: „Dacă n-ai fost la prima adunare a fratelui Branham, nu mai are rost să vii pentru că s-au împărţit deja toate numerele de rugăciune şi el nu va chema nici jumătate din ele.” Astfel singurul mod de rezolvare a problemei era să împărţim în fiecare zi alte numere de rugăciune aşa încât fiecare persoană să aibă şansa de a veni pe platformă. Dacă nu reuşeşte în prima zi, are şansa să vină in ziua următoare.

Când se împart numerele de rugăciune nu ştie nimeni de unde voi începe strigarea, afară de Dumnezeu. Eu merg pe platformă şi în funcţie de gândul pe care mi-l dă Dumnezeu, spun: „Ei bine, vom începe de aici.”

Uneori iau unul de aici, altul de dincolo, singurul lucru care trebuie făcut de oameni fiind să Îl lase pe Duhul Sfânt să se mişte peste audienţă. Eu urmăresc cu atenţie mişcarea Duhului, iar dacă pe platformă sunt vindecaţi doi sau trei bolnavi, în audienţă vor fi 20-25. voi nu trebuie să aveţi număr de rugăciune, ci singurul lucru care vă trebuie este credinţa în Domnul Isus.

Noi procedăm în felul acesta pentru a da aceeaşi şansă fiecărei persoane, deoarece vrem să ne purtăm ca nişte fraţi adevăraţi; dar înainte de toate dorim să fim cinstiţi înaintea lui Dumnezeu. Să nu uitaţi însă că dacă nu sunteţi cinstiţi cu fratele vostru, nu veţi fi cinstiţi nici cu Dumnezeu. Vedeţi? Voi trebuie să fiţi cinstiţi unul faţă de celălalt, pentru că dacă faceţi aceasta sunteţi cinstiţi cu Dumnezeu. Atunci îl veţi trata pe fratele vostru exact cum aţi vrea să Îl cinstiţi pe El.

În seara aceasta vom începe de la numărul 50.    Uitaţi-vă la numerele voastre şi vedeţi cine are nr. 50. Poate îl are cineva surd sau cineva care nu se poate ridica. O, da, este în audienţă.

Bine, vino aici. Să vină şi următoarele numere, până la nr. 65. În ordine. Să aşteptăm puţin până vine şi ultimul. Poate vom avea timp să chemăm încă un grup.

În ordine. Acum ne vom ruga pentru bolnavi. Bunul Dumnezeu să ne ajute. Fie ca binecuvântările Lui minunate să fie adăugate la această strângere împreună sub Numele Lui.

Haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Bunule şi iubitule Tată, tirmite mila Ta peste noi, Doamne, căci ne dăm seama cât de greu este să treci de la o ungere la alta. Slujba de până acum a fost prin călăuzirea pe care mi-ai dat-o prin vedenii, de aceea Te rog să ai milă de noi, căci suntem conştienţi că nu merităm descoperirea Ta printre noi.

Ne mărturisim nevrednicia şi credinţa în Tine, marele nostru Preot şi Mijlocitor. Vrei să trimiţi Îngerul lui Dumnezeu în seara aceasta şi să-i ungi pe slujitorii Tăi de aici? Unge inimile lor, Tată, şi ochii slujitorului Tău, ca să vadă şi să spună ceea ce ai de spus pentru ca slava Dumnezeului celui viu să fie făcută cunoscută în faţa acestei adunări de oameni.

Doamne, în felul meu simplu şi umil, eu am încercat să le prezint cum am ştiut mai bine Evanghelia, de aceea, vrei s-o onorezi în seara aceasta?

Te rog s-o faci şi să-i ajuţi pe aceşti bolnavi să ştie că ai înviat din morţi şi că sunt înviaţi prin moartea Ta. Fie ca ei să primească ceea ce doresc, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Poate în seara aceasta am spus în predică ceva ce v-a supărat, dar aş vrea să nu uitaţi că eu nu sunt un predicator; sunt doar roata de rezervă când fratele Moore şi ceilalţi lipsesc.

Nu am vrut să vă rănesc inimile atunci când am vorbit despre fundamentalişti, pentru că voi trebuie să fiţi fundamentalişti. Nu am vrut să vă rănesc pentru că sunteţi fraţii mei şi vă iubesc.

Dumnezeu ştie că m-am apropiat de demoni aici, iar voi vă daţi seama de aceasta şi ştiţi că nici eu sunt imun la ei, ci singurul care mă poate apăra este Sângele Lui. Acestea fiind spuse, mă rog ca Dumnezeu să ne dea binecuvântarea Sa în seara aceasta, spre slava Lui.

Câţi din voi sunt pentru prima dată la o astfel de adunare? Să vă văd mâinile. O, uitaţi-vă! Păi ne bucurăm să vă avem printre noi.

Este foarte greu atunci când ai de-a face cu oameni din toate bisericile, dar cum credeţi că ar fi dacă în seara aceasta ar sta printre noi Isus Hristos? Ce ar face El? Aceleaşi lucrări pe care le-a făcut atunci când a fost pe pământ. Este adevărat? Scriptura spune: „El este acelaşi.” Corect? Da, iar noi ştim că acesta este Adevărul.

Nu putem nega aceasta pentru că aşa spune Scriptura. Noi ştim cu toţii ce a făcut Isus când a fost pe pământ – spun aceasta pentru cei ce sunt nou-veniţi.

El nu a venit să fie un vindecător pentru că mărturia Sa era că nu e un Vindecător, este adevărat?

„Fiul nu poate face nimic de la Sine”, spunea el. „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl, care locuieşte în Mine. El face aceste lucrări ale Lui.” (Ioan 14.10). Este adevărat? Aşadar, Isus nu a făcut nimic.

I-a vindecat Isus pe toţi oamenii cu care a intrat în legătură? Nici vorbă!

I-au vindecat apostolii pe toţi? Nu, domnilor. Ei nu au vindecat nici unul ci Dumnezeu este Acela care i-a vindecat pe toţi. Cum? Prin ei.

Uitaţi-vă la Isus când s-a dus la scăldătoarea Betesda. Acolo era o mare mulţime de bolnavi care aşteptau tulburarea apei, dar cu toate acestea Isus a trecut printre ei şi nu l-a vindecat pe nici unul, ci s-a dus la un bărbat care stătea acolo pe o targă, l-a vindecat şi a plecat mai departe.

Desigur, imediat după aceea evreii au început să-I pună întrebări. I s-ar pune aceleaşi întrebări şi în seara aceasta dacă ar vindeca un om care zace pe o targă şi ar trece pe lângă ceilalţi 3000 de bolnavi deşi spune că este Fiul Dumnezeului Celui plin de îndurare? Sigur că da.

Deşi este plin  de compasiune, ar trece El mai departe  lăsând în urma Sa  o mulţime amestecată de şchiopi, orbi, ciungi, uscaţi, etc. zăcând pretutindeni, fără să-i vindece? Da, ar face-o.

Ce a spus El atunci când evreii L-au asaltat cu întrebări?

Ioan 5.19: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face tatăl, face şi Fiul întocmai.”

Şi El a mai spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12).

Dacă Isus ar fi în seara aceasta aici ar face aceleaşi lucrări. Cât priveşte vindecarea, El a plătit preţul la Calvar. Astfel, dinspre Dumnezeu fiecare persoană bolnavă este deja vindecată. Tot ce trebuie este ca voi să acceptaţi acest lucru. Înţelegeţi?  Totul depinde de voi ca s-o acceptaţi.

Dumnezeu vine şi predică aceasta prin Cuvântul Său, iar dacă voi nu Îl credeţi veţi spune: „Lăsaţi-L în pace!”, însă Dumnezeu nu gândeşte aşa. După ce trimite mai întâi Cuvântul, El dă semne şi minuni; prorocii şi vedenii ca să-i ajute pe oameni să creadă, este adevărat?

Dacă El ar veni în seara aceasta şi ar face aceleaşi lucrări, în această biserică, în mijlocul acestui grup de oameni, veţi crede că a înviat din morţi? Veţi crede şi-L veţi accepta pentru aceasta?

Bine. Aduceţi-o pe doamna aici. Iată că aici stă o femeie. Probabil că nici ea nu m-a văzut până astăzi. Suntem străini? Da. Poate că suntem născuţi la o distanţă de multe mile unul de altul dar ne-am întâlnit pentru prima dată aici.

Eu nu ştiu de ce a venit ea aici dar Dumnezeu ştie. Ce i-ar spune Isus dacă ar sta aici? Care credeţi că ar fi atitudinea Lui faţă de ea? S-ar putea să aibă probleme casnice sau financiare; s-ar putea să fie bolnavă sau poate Îl caută pe Dumnezeu. Poate doreşte să ştie unde şi când s-a întâmplat ceva. Eu nu ştiu, nu-i pot spune, dar El ştie.

Dacă a venit aici pentru vindecare, Dumnezeu i-ar spune: „Eu am făcut aceasta când am murit pe Calvar pentru tine.” Este adevărat, predicatorilor? Acolo a plătit El preţul vindecării şi al tuturor celorlalte lucruri.

Păcatul a fost deja plătit, de aceea, tot ce trebuie să facă oamenii este să creadă. Înţelegeţi aceasta? Dacă da, ridicaţi mâna.

El este aici, dar este nevoie de Ceva care să îi facă pe oameni să-şi dea seama de aceasta. Ei pot vedea aceasta prin predicarea Cuvântului, printr-un dar sau prin altceva.

Dacă El ar sta aici, ar cunoaşte-o pe femeia aceasta dacă i-ar arăta Tatăl. Îmi imaginez că ar proceda ca atunci când a fost în Samaria şi a vorbit cu femeia de la fântână.

El i-a zis acelei femei: „Dă-mi să beau!”  Mă întreb de ce a făcut aceasta.

Şi ea I-a răspuns: „Nu se cade ca Tu, un evreu, să ceri apă de la mine, o samariteană.”

„Dacă ai şti cu cine vorbeşti, tu Mi-ai cere de băut…”  a spus El.

Vedeţi? „Eu îţi voi da o apă pentru care nu trebuie să te osteneşti s-o scoţi de aici.” Şi a continuat să vorbească tot aşa.

După părerea mea, El făcea aceasta ca să intre în  legătură cu duhul ei, căci a vorbit cu femeia până a aflat care era problema ei. Iar atunci i-a spus:

Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.”

„Păi, nu am bărbat”, a răspuns ea, iar El i-a zis: „Bine zici că nu ai bărbat, căci ai avut cinci.”

„Doamne, văd că eşti proroc. Noi am fost învăţaţi că atunci când va veni Mesia, va face aceste lucruri, dar Tu cine eşti?”

„Eu”, i-a zis El, „Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.” Este adevărat?

Care era semnul? Să-i spună care era problema ei, căci acela era semnul lui Mesia.

Ce spun însă despre aceasta predicatorii educaţi de astăzi? „Este telepatie mintală, ghicitorie, Beelzebul.” Da, ei vorbesc la fel ca oamenii din zilele Lui. Atunci ei priveau în jur şi ziceau: „Păi nu pot nega faptul că El cunoaşte gândurile inimii…” Le citea cumva Isus gândurile? Aveţi grijă ce spuneţi!

Citirea gândurilor este de la diavolul. Uitaţi-vă cum stau cu mâna întinsă şi citesc în palmă, cum ghicesc. Aceasta este de la diavolul şi tot ce are diavolul a fost copiat de la Dumnezeu.

Dumnezeu lucrează prin prorocii şi văzătorii Lui şi descoperă lucrurile ascunse, dar cu toate acestea sunt o mulţime de lucruri pe care El nu le descoperă slujitorilor Săi.

Uitaţi-vă la bătrânul Iacov. Când i-au adus haina fiului său, Iosif, şi i-au spus că a fost ucis de o fiară, Dumnezeu nu i-a descoperit nimic deşi nu era adevărat ce spuneau ei. El nu a ştiut adevărul timp de 40 de ani.

Uitaţi-vă la Isaac. Când Iacov a venit şi i-a spus: „Eu sunt Esau!” Dumnezeu nu i-a descoperit adevărul, aşa că l-a binecuvântat crezând că e Esau. (Noi ştim că Isaac era orb în vreme a aceea).

Uitaţi-vă la Elisei. Când a venit sunamita şi s-a aruncat la picioarele lui, i-a zis lui Ghehazi: „Las-o, căci e tare amărâtă şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut.” (2 Împăraţi 4.27).

Vedeţi? Slujitorii nu ştiu toate lucrurile ci doar atât cât vrea Dumnezeu să le descopere. Ei nu sunt infailibili. Astfel, Biblia spune că Ilie era un om supus greşelilor ca şi noi: că avea suişuri şi coborâşuri ca oricare dintre noi.

Dacă Isus a înviat din morţi, El va veni şi Se va descoperi exact cum a făcut-o când era pe pământ, dar totul depinde de voi dacă veţi crede.

Femeia aceasta este o străină pentru mine, dar dacă Ceva va veni aici, mă va unge şi îmi va arăta ce doreşte să ceară sau ce probleme are. Depinde însă de voi dacă veţi crede sau nu. Voi ştiţi că pot face aceasta doar printr-o putere supranaturală, deci depinde de voi dacă veţi crede sau nu. Felul în care vă apropiaţi va decide ce veţi primi. Aşa este.

Cei care au crezut că Isus era un Beelzebul, L-au lovit peste gură  şi nu au simţit nici o putere, dar femeia care s-a atins de poala hainei Lui s-a vindecat.

Totul depinde de felul cum vă apropiaţi de El.

Fie ca Domnul să-Şi adauge binecuvântările Lui.

Voi ziceţi: „Frate Branham, tu tot insişti cu privire la ceva.” Aşa este. Insist până vine ungerea pentru că El este deja aici.

În Numele lui Isus Hristos iau orice duh de aici sub controlul meu, pentru slava lui Dumnezeu. Fiţi plini de respect şi staţi liniştiţi pentru că în seara aceasta sunt o mulţime de duhuri rele.

Staţi liniştiţi şi nu uitaţi că atunci când ele părăsesc pe cineva pot merge în altcineva. Fiţi deci respectuoşi în timp ce voi vorbi puţin cu femeia aceasta ca să văd care ar putea fi problema ei.

Eu nu te cunosc, soră, dar mă întorc către tine ca să vorbim aşa cum a vorbit odinioară Învăţătorul cu femeia de la fântână.

Tu îmi aminteşti foarte mult de mama mea. Ce zici de asta, Leo? Este exact de statura mamei mele. Probabil se roagă pentru mine acum, pentru că ştie că sunt în adunare.

Dacă aş fi un înşelător, înseamnă că sunt o brută fără inimă care încearcă să imite sau să arunce în Domnul  Isus. Dar nu, eu nu pot face aşa ceva, doamnă. Mă crezi?

(„Da, tu eşti un om al lui Dumnezeu.”).

Îţi mulţumesc, soră. Sunt sigur că Dumnezeu va onora cererea ta după aceste cuvinte pe care le-ai rostit.

Aş vrea să mă priveşti ca pe fratele tău.  Îţi mulţumesc pentru complimentul pe care mi l-ai făcut deşi nu sunt vrednic de asemenea cuvinte şi cred că El te va răsplăti pentru ceea ce ai spus.

Dacă Domnul Isus, în prezenţa căruia suntem, îmi va descoperi motivul pentru care eşti aici, vei putea decide singură dacă este adevărat sau nu.

Dacă este adevărat vrei să Îl accepţi şi să spui: „Da, cred că este de la Dumnezeu pentru că omul acesta micuţ nu ştie nimic despre mine.”?

Văd că lângă această femeie stă un duh ciudat. Este un duh de îngrijorare şi de teamă. Da, ea este îngrijorată de starea trupului ei şi intenţionează să-şi facă o examinare medicală pentru cancer.

Te temi de cancer şi te-ai rugat chiar înainte ca să vii aici şi ai avut o descoperire care-ţi spunea că dacă vei veni aici şi mă voi ruga pentru tine medicii nu vor găsi nici un fel de cancer.

Tu nu eşti din statul acesta ci vii din Florida, este adevărat? Da, aşa este şi vei primi ceea ce-ţi doreşti. O ai chiar acum în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Credeţi? Totul este cu putinţă pentru cel ce crede. O, cât aş vrea să puteţi înţelege ce înseamnă să fii aici în prezenţa Domnului Isus căci El este aici chiar acum.

Ce diferit arată audienţa acum faţă de cum arăta acum cinci minute. Vă gândiţi că spun aceasta doar aşa, dar este adevărul pentru că El e aici.

Acum prin audienţă umblă un duh rău. Vine spre femeia aceasta şi strigă după ajutor. Un moment… Este vorba de femeia care stă aici în cărucior.

Uitaţi-vă amândouă încoace puţin. Între voi este o dungă întunecoasă. Doamna de aici are cancer şi o operaţie la gât, iar femeia aceea are cancer. Da, are ceva la picior şi cancer la gât, de aceea, singurul care le poate face bine este Dumnezeu. Credeţi?

Acele două duhuri vă trag unul spre altul, de aceea vreau să vorbesc puţin cu voi. Aveţi credinţă amândouă pentru că acesta este momentul hotărâtor.

Tu eşti foarte nervoasă. Văd că ai avut o operaţie.  Te-au operat de cancer si vorbeşti prin gât. Nici tu nu eşti din statul acesta ci vii de undeva de jos, din Florida, dintr-un oraş numit Mebrose. Te numeşti E. M. Robinson şi doreşti  să-mi pun mâinile peste tine ca să fii vindecată.

Atotputernicule Dumnezeu, eu vin în Numele Fiului Tău Isus Hristos.

Satană, te mustru şi îţi poruncesc să ieşi afară din aceste femei, ca să poată pleca pe deplin sănătoase, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Duceţi-vă şi credeţi.

În ordine, doamnă. Crezi din toată inima? Noi suntem străini, nu ne cunoaştem, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi.

O, cât de minunat este El! Prinţul păcii, Împăratul împăraţilor, Părintele veşniciilor, Crinul din vale, Steaua strălucitoare de dimineaţă; toată puterea din cer şi de pe pământ Îi aparţine. El stă printre oamenii Lui cu braţele întinse, pentru ca oricine vrea, să vină şi să bea fără bani şi fără plată.

Micuţa doamnă de la capătul rândului, cea care mă priveşte, are probleme cu fierea. Crezi că Isus te face bine? Ai şi o sângerare tot din cauza aceasta. Crezi că Dumnezeu te face bine? Vei accepta din toată inima vindecarea Sa? Da? Atunci ridică-te în picioare pentru că Isus Hristos te-a vindecat. Amin, amin!

Soră, tu ai cancer la sân. Este adevărat? Văd că ai fost examinată la sân. Crezi că Isus este aici ca să-l scoată afară?

Vino mai aproape pentru că El a spus: „Iată semnele care-i vor urma pe cei ce vor crede: …îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.” Crezi că noi suntem credincioşi? Da? Atunci eu îl condamn în Numele lui Isus Hristos pe acest diavol care vrea să ia viaţa surorii mele.

Prin Dumnezeul cel viu, îţi poruncesc să ieşi afară din ea, Satană, în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Du-te şi crede din toată inima ta. O, este minunat!

Doamnă, priveşte aici pentru un moment. Nu ne cunoaştem, este adevărat? Da, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi, crezi aceasta?

Crezi că sunt trimis de Dumnezeu şi că ceea ce am spus este adevărul? Crezi din toată inima? Tu ştii că dacă aş putea face ceva pentru tine aş face cu plăcere, dar deşi sunt slujitorul Lui nu pot face nimic de la mine, ci sunt limitat la un dar. Asta este tot. Totuşi, darul mărturiseşte că Dumnezeu este aici şi vrea să te ajute.

Văd că nu ai venit aici pentru tine ci pentru un  băiat care este fiul tău. Văd că un medic l-a examinat la cap pentru că are ceva la creier. Eşti soţie de predicator, iar soţul tău este aproape cărunt şi are strungă la dinţi, este adevărat?

Atotputernicule Dumnezeu, Tu care eşti Autorul Vieţii veşnice, trimite binecuvântările Tale peste femeia aceasta pe care eu o binecuvântez în Numele Tău şi fie ca dorinţele ei să fie împlinite în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Crede din toată inima şi nu te îndoi.

Tu ce crezi, soră? Crezi din toată inima? Dacă crezi, îţi aparţine pentru că Dumnezeu îi răsplăteşte pe cei credincioşi, este adevărat?

Dacă nu v-aş spune nimic, ci mi-aş pune doar mâinile peste voi, aţi crede că sunteţi vindecaţi?  Mie îmi place o astfel de credinţă, deci: aveţi credinţă în Dumnezeu.

Aceasta mă slăbeşte… nu pot spune că sunt inconştient de ceea ce se petrece, dar nici nu pot s-o explic. Voi să veniţi aici plini de respect şi să credeţi.

Priveşte aici pentru ca Dumnezeu sa-ţi poată spune ceva ca să te încurajeze.

Problema ta este la cap şi a apărut de când ai avut un fel de atac de cord. Crezi că El te face bine? Vino aici.

O, Dumnezeule, Prinţul păcii, Părintele veşniciilor, trimite binecuvântările Tale peste această femeie pe care o binecuvântez în sfântul Tău Nume, spre vindecarea trupului ei. Te rog aceasta în Numele lui Isus. Amin.

În ordine. Aveţi credinţă. Credeţi din toată inima.

Vino, domnule. Credeţi cu toţii? Credeţi şi voi, cei din spate, căci dacă veţi crede veţi primi ceea ce cereţi.

Doamna care stă acolo cu probleme la colon, crede? Crezi că Domnul Isus te va face bine? Da? Atunci poţi fi vindecată. Isus Hristos te-a făcut bine.

Doamna de aici…tu ai o tumoare sub braţ, nu-i aşa?  Şi ai şi o boală de inimă, este adevărat? Puneţi-vă cu toţii mâinile unul peste altul, căci Isus vă iubeşte şi vă face bine.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Lăudat să fie Dumnezeul cel viu. Vedeţi, nu este nevoie de număr de rugăciune, ci vă trebuie doar credinţă. Amin.

Vă provoc să credeţi că v-am spus adevărul. Vedeţi şi credeţi. Priviţi la El!

Noi nu ne cunoaştem, domnule, dar crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Între mine şi tine este o masă, iar tu stai în spatele ei. Tu ai o boală de stomac. Crezi că Isus Hristos te va vindeca? Simţi un fel de arsură în stomac pentru că ai o ulceraţie. Din cauza aceasta eşti nervos, supărat şi îngrijorat tot timpul. Eşti un om care gândeşte foarte profund. Cum se spune, treci podul înainte ca să ajungi la el şi plănuieşti lucruri care nu s-au întâmplat. Aceasta este natura ta.

Tu eşti vindecat, de aceea, du-te şi mănâncă-ţi cina pentru că credinţa ta te-a făcut bine. Lăudat să fie Domnul. Amin.

Domnule, tu crezi din toată inima? Ai o boală care a omorât o mulţime de oameni: boala de inimă. Dar crezi că Dumnezeu te va vindeca în seara aceasta?

Ridică mâinile şi spune: „Îl accept pe Domnul Isus Hristos.”

Vino aici. Diavole, îţi poruncesc prin Dumnezeul cel viu, care te-a descoperit, să ieşi afară din acest bărbat!

Domnule, du-te în pace în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

Priveşte aici, doamnă. Crezi din toată inima? Tu suferi de o boală femeiască. Ai un abces în abdomen, iar durerea este mai puternică în partea stângă. Du-te, căci Isus Hristos te face bine. Bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Dumnezeule!”

Băiete, crezi că Dumnezeu te va vindeca? Atunci du-te şi mănâncă-ţi cina căci boala de stomac s-a dus. Şi a ta a plecat, mămico. Puteţi pleca amândoi şi să-L lăudaţi din toată inima pe Dumnezeu.

Tu crezi din toată inima? Crezi că Dumnezeu poate  să-ţi vindece boala de rinichi şi să te facă bine? El a făcut-o deja, de aceea, du-te mai departe spunând: „Lăudat să fie Dumnezeu, care ne dă biruinţa!”

Tu eşti nervos pentru un lucru şi eşti supărat tot timpul. Ai probleme tot la stomac, de aceea, du-te, bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc Doamne Isuse!” şi vei fi bine.

Vino, doamnă. Crezi din toată inima? Tu eşti tulburată. Văd că atunci când te trezeşti dimineaţa eşti ca înţepenită din cauza artritei. Ai şi o boală de stomac cauzată de supărare. Este adevărat?

Tată Dumnezeule, îmi pun mâinile peste ea în Numele Fiului Tău, Domnul Isus, mustru acest diavol şi îi cer să plece în Numele Lui. Amin.

Du-te, bucură-te, mulţumeşte-I lui Dumnezeu, soră, şi dă-i slavă.

Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Dacă El îmi va descoperi care este problema ta, vei asculta şi vei crede? Te văd încercând să mergi pe stradă. Ai artrită. Ridică mâinile şi picioarele. Aşa, sus şi jos.

Acum du-te, bucură-te şi fii sănătos în Numele Domnului Isus. Da, frate.

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Haideţi să spunem: Lăudat să fie Domnul!

În ordine.

Ce mai faci, doamnă? Văd că peste tine este un duh de orbire care ţi-a stins ochii. Crezi că Isus îţi va reda vederea şi te va face bine? Plecaţi-vă capetele puţin.

Atotputernicule Dumnezeu, ai milă de orbi. Redă vederea acestei femei pe care satana vrea s-o lase în curând total oarbă. Eu vin la Tine însă şi Îţi cer îndurare, Doamne. Ca slujitor al Tău, cer ca vederea să vină înapoi în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Du-te şi bucură-te. Uită-te aici. Acum vezi?

Ridică mâinile şi laudă-L pe Dumnezeu. Amin.

Credeţi? Atunci ridicaţi-vă în picioare în Numele lui Isus Hristos.

Atotputernicule Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos mustru orice diavol şi orice duh rău şi-i poruncesc să iasă afară. Amin.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.