Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMVENIȚI TOTUȘI SĂ NE JUDECĂM

Pentru o experienta mai buna va recomandam sa folositi browserul CHROME
04/10/1955, seara - Chicago, IL

„Crede numai, crede numai,

Totul este posibil, crede numai.”

Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Tată ceresc, în seara aceasta Îţi mulţumim pentru adunarea noastră împreună. Îţi mulţumim că prin minunatul har al Domnului Isus Hristos ne-ai ţinut prin încercările şi pericolele zilei şi ne-ai ajutat să ne prezentăm din nou aici, în această biserică, să ne închinăm Ţie în felul vechi de modă veche de închinare: în Duh şi Adevăr.

Îţi mulţumim pentru aceasta.

Doamne, venim smeriţi şi ne predăm Ţie în timp ce Te rugăm să ştergi orice păcat şi toate fărădelegile noastre astfel ca Duhul Sfânt să aibă cale liberă spre orice inimă, iar când vom pleca spre casă să putem spune ca cei doi ucenici de pe drumul Emausului: „Nu ne ardea inima în noi când ne orbea pe drum?” Asculta-ne pentru că Te rugăm în Numele Lui. Amin.

Bună seara, prieteni. Pentru mine este o mare plăcere să mă aflu în seara aceasta de marţi în adunarea din Chicago. Fratele Boze ţine un adevărat raliu aici, la biserica Filadelfiană şi ne-a chemat şi pe noi încă de acum un an ca să fie sigur că vom fi la această convenţie.

Cu câteva minute în urmă ne-am întâlnit şi am făcut nişte fotografii în timp ce mi-a spus câte ceva despre felul extraordinar în care se mişcă Duhul Sfânt astăzi. Aceasta   m-a făcut să schimb subiectul despre care am vrut să vorbesc deşi poate voi vorbi câteva minute si despre el.

Voi ştiţi cu toţii că predicatorii sunt păstorii turmei. Aşa este. Dar am fost în câteva locuri unde am găsit predicatori suspicioşi. Când întâlniţi aşa ceva puteţi merge acasă fără nici o problema pentru că o asemenea adunare este distrusă. Dar când toţi sunt într-un gând şi o simţire…

Desigur, ei au dreptul să fie suspicioşi şi nu îi condamn pentru că şi eu am fost suspicios. Ei hrănesc turma, oile; sunt păstorii turmei, iar rugăciunea mea este ca Dumnezeu să-i binecuvânteze. Adevărul este că trăim în nişte zile când oile ar putea mânca gunoaie şi din pricina aceasta trebuie să fii foarte atent ce le dai. Daţi-le Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu pentru că acolo se află cele mai multe vitamine, mai multe decât în toate farmaciile din oraş.

Aseară am fost cu un prieten care a venit de la un serviciu ţinut în altă parte, la o altă convenţie. Eu ar fi trebuit să fiu undeva sus în statele din est. Şi în timp ce eram cu el, soţia mea a fost sunată de o doamnă dintr-un alt oraş, care a întrebat-o:

„S-a întâmplat ceva cu fratele Branham?”

„Din câte ştiu eu, nu”, a răspuns soţia mea. „De ce?”

„Păi trebuia să fie deja aici. Îl aşteptăm de trei zile.”

„Poftim?”

„DA”, a continuat femeia, „au fost puse afişe şi s-a făcut reclamă prin ziare, deci trebuia să fie aici.”

„Îmi pare rău”, a răspuns soţia mea, „dar el nu ştie nimic despre asta. Este plecat de două săptămâni în Germania.”

Să ştiţi că aşa ceva mă răneşte foarte tare. Nu vreau să mă judecaţi din pricina aceasta. Chiar şi un prieten bun, cu care am călătorit împreună mi-a spus: „Tu nu te ţii de cuvânt.” Acesta este un cuvânt foarte greu, dar nu sunt eu de vină. Adevărul este că am văzut afişe puse în 3-4 locuri diferite deodată.

Acum haideţi sa vă spun unele amănunte. Cum v-aţi simţi dacă cineva din această sală s-ar ridica şi v-ar spune: „Frate Branham, Domnul mi-a zis că trebuie să vii în locul cutare pentru că altfel îţi va lua slujba. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”?

Apoi să se ridice altul din sală şi să spună: „Nu, nu este corect. Trebuie să mergi în locul cutare, pentru că aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Şi se ridică şi al treilea şi zice: „Amândoi sunteţi greşiţi.”

V-ar plăcea să vă puneţi in locul meu? Nu vrei să fii dur şi nici să superi pe cineva, dar uneori îţi trebuie o îndelungă răbdare.

Unii oameni îmi scriu şi îmi zic: „Frate Branham, noi am pus deja afişele pentru că Domnul a spus că vei veni la noi.”  Eu cred că dacă Domnul a spus aşa ceva mi-ar fi zis şi mie. Uneori mă gândesc că aş avea nevoie de un ziar al meu sau ceva prin care să anunţ adevărul despre locul unde voi ţine adunările. Problema este că eu nu sunt un om de afaceri. Deci cum aş putea conduce un ziar? Abia am puţină inteligenţă să pot conduce maşina. Am încercat să scot odată un ziar: „Vocea vindecării”, dar am renunţat.

Totuşi cred că încerc să fac ceea ce ştiu mai bine. Dacă vor mai fi adunări vom anunţa în „Herald of Faith” a fratelui Joseph, deoarece el îl sună întotdeauna pe fratele Moore. În ce mă priveşte, eu nu fac niciodată aranjamente pentru adunări, ci dau doar indicaţii.

Dacă Domnul mă va ajuta voi trece la alt fel de slujbă, mai ales în America. Semnele şi minunile care s-au făcut de 8-10 ani încoace au avut loc în toată naţiunea aşa că toată lumea ştie despre ele. Dacă Domnul va vrea, mă voi ruga pentru copiii Lui bolnavi şi cam atât. Atunci aş putea face aranjamente.

Dar în ceea ce priveşte slujba aceasta, este ceva deosebit. Nici nu va puteţi gândi. Din pricina aceasta nu pot face nici un fel de aranjamente pentru că nu ştiu niciodată ce-mi va spune El.

De multe ori s-a întâmplat să fiu în timpul adunărilor când El îmi spunea ceva şi plecam în altă parte.  De ce? Pentru că Mi-a cerut să Îl ascult şi cel mai bine este s-a fac. Voi nu ştiţi ce s-a întâmplat de multe ori pentru că nu am făcut aşa. Deci trebuie să fac exact ce-mi spune El.

Eu nu pot să-mi aranjez întâlnirile ca fratele Roberts, ca Billy Graham sau ca mulţi dintre cei care ştiu cu doi ani înainte în ce loc vor ajunge adunările lor. Este foarte greu de spus ce îmi va face Domnul dacă aş stabili un astfel de itinerar. Astfel, dacă vreau să merg undeva, Îl întreb pe El şi dacă mă lasă, merg. Asta-i tot.

Oricine doreşte informaţii despre adunări, îl sună pe fratele Moore deoarece eu lucrez cu el. când mă simt călăuzit să merg undeva, într-un anumit oraş, îl sun şi îi spun:

„Ce contact avem în locul acela pentru ca Duhul Sfânt mă trimite acolo.”

Şi el îmi spune: „Păi intrăm în contact cu ei si anunţăm în ziar.”

Eu mă gândesc în fiecare seară la predicatori şi pot spune că am întâlnit o mulţime de bărbaţi cumsecade, în special în jurul oraşului Chicago.  Cei mai cumsecade oameni pe care i-am întâlnit au fost slujitorii lui Dumnezeu din această parte a ţării, din toată ţara şi din toată lumea.

Acum voi încerca să ţin nişte servicii de evanghelizare în care să predic şi să mă rog pentru bolnavi. Mi s-au pus o mulţime de întrebări, multe referitoare la fel cum lucrează micuţul dar pe care mi l-a dat Duhul Sfânt. Dacă va fi cu voia Domnului, voi încerca să vă explic în fiecare seară printr-un mesaj scurt înainte de rugăciunea pentru bolnavi, ca să puteţi avea o idee.

Aseară v-am vorbit despre fenomenul venirii jos, cu fotografii, etc, iar în seara aceasta, în vreo 10 minute, voi încerca să vă vorbesc despre o altă latură a acestui lucru.

Eu mă bazez pe faptul că darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă. Vedeţi? Darurile nu sunt date oamenilor după cum doresc ei, pentru că „nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.” (Romani 9.16). aţi văzut? Deci darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă.

Dacă sunt chemaţi de Dumnezeu, predicatorii nu pot fi altceva pentru că aceasta este chemarea lor. Pavel spunea: „…vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia.” (1 Corinteni 9.16). Ei sunt predicatori nu pentru că au vrut ci pentru că au fost chemaţi de Duhul Sfânt să fie predicatori.

Eu nu aş vrea ca fiul meu să înveţe psihologie sau alte lucruri de felul acesta şi apoi să meargă şi să facă tot felul de fapte ca să fie văzut de oameni, ci doresc să meargă la amvon sub ungerea Duhului Sfânt şi să predice pentru că Îl iubeşte pe Domnul Isus.

Nu vreau să predice pentru un tichet de masă ci pentru că Îl iubeşte pe Domnul şi vrea să facă tot ce poate pentru Împărăţia Lui. Nu vreau absolut nimic altceva în afară de asta.

De multe ori îmi pun unele întrebări, chiar şi cu privire la cei mai apropiaţi asociaţi ai mei, deoarece spun că ei cred asta si totuşi de multe ori… Motivul pentru care nu mă întâlnesc cu mulţi oameni atunci când am ungerea peste mine este că aflu lucruri pe care nu vreau să le ştiu.

Am întâlnit predicatori care m-au bătut cu mâna pe umăr şi m-au numit frate dar chiar în clipa aceea am ştiut ce gândeau cu adevărat. Eu vreau să-i iubesc, nu să gândesc ceva despre ei. Acesta este motivul pentru care mă gândesc că mai bine nu ştiu nimic.

Şi vedeniile arată lucruri pe care nu ai vrea să le ştii. Mai bine să nu ştiu nimic despre persoana respectivă. Eu îi iubesc pe oameni şi doresc să am pentru ei cele mai bune şi mai înalte gânduri; îi iubesc aşa de mult că îmi vine să-i strâng în braţe, dar în viaţa fiecărui om există mici secrete care nu pot fi ţinute ascunse pentru totdeauna.

Un alt lucru pe care nu îl pot înţelege asociaţii mei este de ce slăbesc în putere atunci când sunt pe platformă şi mă rog pentru bolnavi. Ei zic: „Cum e posibil să te rogi doar pentru câţiva şi să fi deja slăbit?”

Alţii mi-au spus: „Frate Branham, eu cred că nu-i chiar aşa.”

Ei bine, dacă aş fi un făţarnic aş pleca în clipa aceasta de pe platformă. Da, domnilor, aş fi total greşit dacă m-aş preface.

Dorinţa mea este să stau pe Cuvânt şi nu vreau să am nici o legătură cu ce este nebiblic.

Voi încerca să vă explic ce este o vedenie. Îmi acordaţi un moment pentru aceasta? Bine. Vă mulţumesc.

Predicatorii au o reuniune la care mi-ar fi plăcut să particip şi eu ca să stau de vorbă cu ei. Mi-ar plăcea cu adevărat să fac aceasta pentru că aş putea învăţa multe lucruri de la ei, lucruri pe care nu le ştiu. Dar nu pot merge şi acolo şi să ţin aceste adunări.

Ca sa vă ajut să înţelegeţi ce e o vedenie am să vă spun o pildă. Am să v-o povestesc într-un fel mai copilăresc ca să mă înţelegeţi cu toţii.

Vă amintiţi ca în copilărie mergeam la bâlci. Ne adunam cu toţii în jurul gardului, care era foarte înalt, şi încercam sa vedem ce era înăuntru. În interiorul îngrăditurii era  circul cu tot felul de animale şi alte lucruri. Şi noi toţi, fete şi băieţi ne plimbam în jurul gardului pentru că voiam să vedem ce este înăuntru.

Întâmplarea făcea că eu eram cel mai înalt dintre toţi fraţii mei.

Şi în gard era o gaură. Ei bine, fratele meu era mai scund şi nu ajungea să vadă ce se petrece înăuntru, dar eu vedeam.

Sunteţi atenţi la ce vă spun? Dumnezeu m-a făcut mai înalt nu pentru că aşa am vrut eu, ci pentru că m-am născut să fiu mai înalt.

Tu eşti predicator pentru că te-ai născut să fii predicator, iar Dumnezeu a pus în Biserica Sa: apostoli… Apostolul este un misionar. Cuvântul apostol este sinonim cu misionar. Înseamnă că Dumnezeu a pus în biserică misionari, proroci, evanghelişti, învăţători. Dumnezeu i-a aşezat, El a hotărât aceste lucruri prin cunoştinţa Lui de mai dinainte şi le-a aşezat în biserica Sa.

Moise nu a putut interveni să nu fie Moise. Şi Ieremia a fost chemat de Dumnezeu încă înainte de a fi în pântecele mamei lui. El i-a zis:

 „Mai înainte să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem proroc al neamurilor.” (Ieremia 1.5). Ieremia nu a putut face nimic pentru că Dumnezeu este Cel ce face alegerea şi „El a aşezat…”

Deci s-a întâmplat ca eu să fiu cel mai înalt. Probabil că fratele meu putea ridica mai mult decât mine dar eu puteam să văd mai sus decât el.

Aşa este şi cu fratele Iosif şi cu mine. El poate predica aşa cum eu nu o pot face, iar eu pot avea vedenii pe care el nu le poate avea. Aşa ne-a făcut Dumnezeu pe toţi.

Ca şi obiectele din casă. Radioul poate transmite o voce dar nu poate să ne arate imagini. Televizorul poate transmite imagini, dar nu poate fi frigider. Înţelegeţi?

Noi toţi avem chemări diferite. Cum ar fi dacă televizorul ar spune: „Nu vreau să mai fiu televizor dacă nu pot fi şi frigider.”

Noi toţi trebuie să aflăm care este chemarea lui Dumnezeu şi să locuim acolo, pentru că El ştie când şi cum să ne folosească. Acesta este motivul pentru care nu vreau să săriţi de ici-colo ci staţi acolo unde vă pune Dumnezeu. Fiţi originali; fiţi aşa cum vă vrea El.

Şi fraţii şi surorile care stăteau în jurul meu mi-au zis: „Uită-te şi spune-ne ce vezi!”

Atunci m-am întins, m-am prins de vârful gardului, m-am ridicat pe vârful picioarelor, am privit dincolo şi apoi am revenit pe pământ.

„Ce ai văzut?” m-au întrebat ei.

„Un elefant.”

„Adevărat?”

„Îhî.”

„Şi ce ai mai văzut?”

„Nu ştiu, dar staţi că mă mai uit o dată.”

M-am ridicat din nou pe vârful picioarelor, am privit dincolo şi am revenit pe pământ.

„Acum ce ai văzut?”

„O girafă.”

La fel este şi cu vedeniile de pe platformă. Vedenia este un dar de la Dumnezeu. Aş vrea să înţelegeţi lucrul acesta, predicatorilor! Vedenia este un dar de la Dumnezeu.

Când a venit pe pământ, Isus a fost cel mai mare Dar pe care Dumnezeu L-a dat omenirii, deoarece El era Dumnezeu.

  „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.”

„În El locuia trupeşte plinătatea dumnezeirii.” Isus Hristos avea Duhul fără măsură. Aşa spune Biblia.

Acum voi face o comparaţie ca să vedeţi cum era El. toată apa aceasta care este în mare…aceasta era Darul lui Dumnezeu, era Isus Hristos. În ce priveşte darul care este în slujitorul Lui nevrednic este doar o lingură de apă din această mare. Dar aceleaşi chimicale care sunt în apa din lingură sunt în marea întreagă doar că în măsură mult mai mică. Înţelegeţi?

Mie şi vouă, Dumnezeu ne dă cu măsură acel dar. La fel i-l dă acestui om care predică, dar lui Isus i-a fost dat fără măsură. Tot din Dumnezeu era în El; El era Dumnezeu arătat în trup.

Şi noi suntem fiii lui Dumnezeu, aşa cum a fost El, doar că noi suntem fiii Lui înfiaţi prin har. Prin moartea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, noi am fost aduşi în relaţie cu Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a aşezat pe fiii Lui înfiaţi în biserică: pe unii i-a pus apostoli; pe alţii învăţători; pe unii proroci, pe alţii evanghelişti şi aşa mai departe. Acestea sunt doar nişte daruri mici.

Acum să vedem dacă Isus a slăbit sau nu cu toată acea putere. Într-o zi, de haina Lui s-a atins o femeie. Acela era punctul ei de contact. Ea L-a crezut din toată inima, iar după ce L-a atins s-a dus în mulţime.

Imediat Isus S-a întors şi a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Atunci apostolii au spus: „Cum spui cine Te-a atins când toţi se ating de Tine?” dar El a zis: „Am simţit că din Mine a ieşit o putere.” Este adevărat? Ce înseamnă „putere”? „O forţă”. Corect? „Am slăbit pentru că cineva M-a atins.” Şi ce a făcut acea femeie? Cu ajutorul credinţei pe care o avea în Domnul Isus Hristos, care era Darul lui Dumnezeu, şi-a tras „dividendele”. Este destul de clar? Credinţa ei opera Darul lui Dumnezeu în Isus Hristos. Isus nu o cunoştea pe femeie, nu ştia cine L-a atins. Dacă ar fi ştiut, putea spune: „Tu M-ai atins”, dar nu a ştiut. Dimpotrivă, a zis: „Eu nu fac nimic până nu Îmi arată mai întâi Tatăl.”

Această femeie s-a atins şi a tras din Isus chiar ceea ce dorea inima ei. De ce? Pentru că credea că El era Emanuel. Vedeţi credinţa ei?

Probabil erau mai mulţi oameni decât sunt aici, iar atunci când ea L-a atins, a văzut de unde se mişca, de unde venea. Astfel, a privit în audienţă şi a zis: „Credinţa ta te-a mântuit.” Şi scurgerea de sânge s-a oprit imediat.

Vedeţi, ea a tras din Isus ceea ce dorea din Dumnezeu, pentru că Isus era Dumnezeu arătat în trup; era trupul în care a locuit Dumnezeu aici pe pământ. Asta se întâmplă când o persoană operează darul lui Dumnezeu.

Acum ascultaţi! Nu eu trebuie să cred pentru voi, ci este credinţa voastră în Dumnezeu care spune acelaşi lucru. Este un dar de la Dumnezeu. Eu nu sunt darul lui Dumnezeu, ci acea Lumină, Îngerul pe care L-aţi văzut în fotografie, El este darul lui Dumnezeu. Toată lumea ştiinţifică din Germania, Statele Unite şi de peste tot, a luat fotografia Lui. El este darul lui Dumnezeu.

Eu m-am născut în timpul pe care mi l-a dat El în mod suveran, dar nu aş putea face nimic cu acest dar dacă voi nu aţi crede. Eu vă spun despre Isus Hristos, dar credinţa voastră este aceea care trage dividende din ceea ce a făcut Dumnezeu pentru voi în Hristos Isus. Înţelegeţi?

Asta mă face să slăbesc pe platformă. Din cauza aceasta trebuie să mă scoateţi afară pe braţe.

Vedeţi acum explicaţia biblică a acestui lucru? Puteţi vedea că voi folosiţi darul lui Dumnezeu şi nu eu? Dacă voi aţi striga: „Nu credem! Eşti un făţarnic şi nu credem nimic din ceea ce spui!”, nu s-ar întâmpla nimic. Aşa este.

Isus a mers în cetatea unde S-a născut şi scrie că: „…nu a putut face multe lucruri mari din pricina…”? (Adunarea răspunde: „Necredinţei.”). Corect. Ei trebuiau să creadă. Priviţi felul lor de apropiere. Priviţi la femeie: ea a atins haina Lui şi s-a vindecat.

Dar uitaţi-vă la soldatul roman care I-a pus o cârpă pe faţă şi L-a lovit peste cap zicând: „Dacă eşti proroc şi ai vedenii, spune-ne cine te-a lovit!” El nu a simţit nici o putere ieşind pentru că acolo nu a fost credinţă de la început.

Dar în cazul femeii cu scurgerea de sânge, El a simţit puterea ieşind deoarece femeia avea credinţă.

Femeia sunamită a stat în faţa lui Ilie, care era reprezentantul lui Dumnezeu, şi a primit ceea ce a cerut pentru că s-a apropiat cu respect de darul lui Dumnezeu. Din acelaşi motiv a primit şi Marta ceea ce a cerut, când a murit Lazăr, pentru că s-a apropiat cu respect de darul lui Dumnezeu.

Vedeţi, voi trebuie să credeţi, pentru că fără credinţă…

Tu spui: „Frate Branham, poţi să-mi spui ce am?”

Nu, domnule, nu pot.  Dar dacă vei crede din toată inima, nu să-ţi imaginezi, ci să crezi cu toată inima, Dumnezeu îţi va spune.

În ce mă priveşte, acum nu ştiu ce spun. Mă aud, dar sunt într-o altă dimensiune; este al şaselea simţ, a patra dimensiune, sau oriunde ar fi……………………………………………………

… Vocile care vin până aici, chiar şi cântăreţii înregistraţi; acolo sunt strigătele oamenilor, cuvintele, tot. Undele trec pe aici dar nu le puteţi apuca. Însă un radio le poate. Imaginile trec pe aici, dar voi nu le puteţi vedea. Televiziunea însă poate să le arate.

În televizor şi în radio este pus ceva ca să capteze şi să redea vocile. Dar ambele, atât televizorul cât şi radioul sunt mute dacă nu există ceva care să transmită prin ele. Trebuie să fie o staţie de emisie care să transmită undele pentru ca radioul să vorbească, altfel nu va scoate nici un sunet. Este adevărat? E mut.

Tot aşa sunt şi eu faţă de vedenii: un mut, dacă Duhul Sfânt nu transmite puterea lui Dumnezeu, să facă exact ceea ce a spus Isus că va face în zilele acestea. Este un dar al lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce mă slăbeşte pe mine. Dar sunt cazuri când Dumnezeu vrea să-şi folosească singur darul. Nu este o greutate pentru mine pentru că nu trebuie să fac nimic. Pot să merg pe stradă, să stau în casă sau să fiu oriunde şi Dumnezeu mi se arată şi îmi vorbeşte. Asta nu mă slăbeşte, ci mă umple de bucurie.

Acum să ne întoarcem la gard. Dacă proprietarul circului ar veni şi ar spune: „Vrei să-l vezi pe tot? Vino să-ţi arăt.” Apoi m-ar ridica şi mi-ar zice: „Vezi acolo? Asta se va întâmpla. Girafa va veni aici şi va face asta şi cealaltă, şi aici se va desfăşura întregul spectacol.”

Dar când sunt pe platformă, credinţa voastră trage de acest dar. Uneori vedeniile mă întrerup şi îmi spun ce se va întâmpla.

Când Dumnezeu dă o vedenie, mă ridică acolo sus. Eu nu ştiu ce sau când se va întâmpla, dar El îmi spune: „Du-te în cutare loc şi stai acolo, pentru că atunci se va întâmpla aşa şi aşa.”

Poate că oraşul în care se va întâmpla este la o depărtare de 1500-2000 de mile, aşa cum a fost cazul băiatului care a fost înviat în Finlanda sau cel din Elveţia. Toate acele lucruri pe care le-aţi văzut, El mi le-a spus cu multe luni înainte de împlinire. Da, El îmi spune exact unde voi sta, ce se petrece în jur, absolut tot, iar când ies afară din ea sunt cât se poate de bucuros. Dumnezeu îşi foloseşte darul ori de câte ori vrea să ne vorbească şi Se întoarce spre oameni să-l folosească, dar o face în funcţie de credinţa pe care o aveţi. Amin.

Fie ca Domnul să vă binecuvânteze.

Este biblic ceea ce v-am spus? Da, este biblic. Spun asta ca să nu aveţi suspiciuni, să nu trageţi concluzii greşite şi să nu ziceţi că este telepatie mintală.

Noi ştim că diavolul are o imitaţie pentru orice lucru adevărat pe care îl face Dumnezeu. Aşa este. Întotdeauna a existat un Iane şi Iambre, dar a existat  şi un Moise şi Aaron. Aşa este. A existat Simon vrăjitorul dar a existat şi Filip, care a făcut vindecarea. Întotdeauna e existat pro şi contra şi va fi aşa până la venirea lui Isus, dar atunci tot ce este negativ va dispărea.

Originea dansului este în Biblie, dar diavolul l-a luat şi l-a folosit pentru a despărţii familii. Exact. Toate lucrurile pe care le vedeţi îşi au originea în El: pentru prima dată s-a cântat spre lauda lui Dumnezeu. Dar uitaţi-vă la aceşti vagabonzi murdari, numiţi „Boogie-woogie”, sau mai ştiu eu cum, ce lucruri murdare fac. Eu nu am auzit aşa ceva în viaţa mea. Un duh creştin nu ar putea asculta aşa ceva şi să stea drept. Înţelegeţi?

Desigur, şi diavolul cântă, dar uitaţi-vă ce mărturiseşte el. Ghicitorii şi toţi ceilalţi care vă iau banii, fac una şi alta; jumătate e bine, jumătate e rău, dar ei nu Îl mărturisesc pe Hristos, nu vorbesc despre înviere şi nu îi cheamă pe păcătoşi la pocăinţă.

Nu este nimic de ei, doar o grămadă de nimicuri în jurul unei persoane moarte. Vrăjitoarea vă vorbeşte despre un om care a murit cu mulţi ani în urmă; asta-i tot ce vă poate spune. Despre asta vorbeşte un medium.

Dar Duhul lui Dumnezeu vorbeşte despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, de a doua venire a lui Hristos, de vindecarea divină şi alte lucruri care au valoare. Aşadar, fraţilor, nu mai fiţi superstiţioşi! Fiţi bărbaţi adevăraţi şi purtaţi-vă ca nişte creştini.

Înainte de a intra în micuţul meu mesaj am să vă mai spun ceva. Înainte, în anii 1900, înainte de război, olandezii aduceau, din Africa, oameni negri pe care îi vindeau aici ca sclavi. Bietul negru era vândut aici şi nu-şi mai putea vedea niciodată ţara. Da, el era adus la sute de mile depărtare de ai lui şi din pricina aceasta era foarte trist. Stăpânii îl băteau cu bice din piele, ca să-l silească să muncească, dar el nu mai putea de dorul de casă.

Se zice că era o plantaţie mare, care avea în jur de 100 de sclavi. Toţi erau bătuţi tot timpul, dar printre ei era un tânăr care îşi ţinea umerii drepţi şi făcea imediat tot ce-i cerea stăpânul.

Într-o zi au venit pe plantaţie nişte negustori de sclavi. Unul dintre ei l-a remarcat pe tânărul negru şi l-a întrebat pe stăpân:

„Ce îl face pe acest tânăr să fie altfel, l-ai făcut şef peste ceilalţi?”

„Nu”.

„Atunci ce-l face să fie atât de supus şi ascultător?”

„Ei bine, domnule, şi eu am aflat doar de curând că vine dintr-un trib condus de un rege, şi că el este fiul acelui rege. Astfel, tânărul zice că deşi este străin aici, el se poartă înaintea fraţilor lui ca un viitor rege.”

Dumnezeu să ne ajute şi pe noi. Haideţi să nu fim nepăsători faţă de anumite lucruri. Haideţi să ne purtăm ca nişte fii de Dumnezeu O fiică de Dumnezeu nu merge prin baruri, nu îşi vopseşte faţa, nu îşi taie părul şi nu se poartă ca o prostituată. Purtaţi-vă ca nişte fiice de Dumnezeu, pentru că sunteţi fiicele Împăratului. Aşa este.

Fiii lui Dumnezeu nu spun: „Zilele minunilor au trecut!” sau alte lucruri de felul acesta, ci susţin tot ce a spus Dumnezeu în Biblie. Poate suntem străini şi călători aici, dar suntem fiii şi fiicele Împăratului. Ridicaţi-vă umerii şi trăiţi aşa cum se cuvine să trăiască nişte bărbaţi şi femei care spun că sunt creştini. Trăiţi ca nişte creştini adevăraţi! Amin.

Acum să citim din cartea lui Isaia, capitolul 1.18, de unde voi lua subiectul despre care voi vorbi în următoarele 15 minute, după care ne vom ruga pentru bolnavi.

„Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul”.

Fie ca El să Îşi adauge binecuvântările la Cuvântul Său.

Tatăl nostru ceresc, Îţi mulţumim pentru Cuvântul Tău, care este Adevărul. Ajută-ne să ajungem la înţelegerea Lui, pentru că Tu eşti marele Învăţător, iar noi Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Domnul să vă binecuvânteze din belşug în timp ce vom vorbi din Cuvântul Său: „Veniţi totuşi să ne judecăm.” Cred că este unul din cele mai scumpe versete din Biblie, nu-i aşa?

În timpul acestui proroc tânăr, Isaia, biserica s-a îndepărtat de Dumnezeu şi a început să aducă tot felul de jertfe ciudate. Isaia a fost unul din marii proroci ai Biblie, iar într-o dimineaţă, în timp ce se afla în Templu, i-a vorbit Dumnezeu.

Biblia are 66 de cărţi, iar cartea lui Isaia are 66 de capitole. În cartea lui se vorbeşte despre creaţie, despre „glasul din pustie” şi sfârşeşte în Împărăţia de o mie de ani, la fel ca Apocalipsa. Da, cartea lui Isaia este o Biblie completă.

Isaia este un proroc al harului, pentru că prin el s-a vorbit de sângele lui Isus, de venirea Celui Drept şi de felul cum va curăţa Dumnezeu biserica prin harul Său măreţ.

Într-o dimineaţă Isaia era în Templu. O, mi-ar fi plăcut să fiu în locul lui! Era în rugăciune şi iată că a avut o vedenie în care a văzut cum heruvimii zburau prin Templu. Aveau şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau, în timp ce strigau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic.” (Isaia 6.3).

Atunci Isaia a zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor.” (v. 5).

Dar Îngerul s-a dus la altar, acolo unde ardea jertfa, a luat cu cleştele un cărbune aprins şi i-a atins cu el buzele zicând: „Acum eşti curăţit şi păcatele îţi sunt iertate; du-te şi proroceşte.”

O, aş vrea să aud ce are de spun!

Şi Isaia a spus: „Haideţi să ne judecăm.”

Nu am să vă predic, ci voi vorbi câteva minute cu voi, iar în zilele următoare, dacă va fi cu voia Domnului, voi lua o serie de subiecte legate de răscumpărare şi de răscumpărarea de boli realizată prin sângele lui Hristos.

Acum este o judecată a tuturor lucrurilor.

„Veniţi să ne judecăm, zice Domnul…”

Nu aţi vrea să staţi în consiliul Domnului şi să vă judecaţi?

Cineva a spus odată: „Frate Branham, aş da orice să pot vedea şi eu o vedenie.”

„Scumpul meu frate”, i-am răspuns eu, „de fiecare dată când deschizi Biblia, vezi o vedenie. Dumnezeu Se descoperă. Aici este vedenia lui Dumnezeu.”

Deschideţi doar Biblia şi spuneţi: „Dumnezeule, deschide-mi ochii să Îl pot vedea.” Cuvântul este Dumnezeu: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” „…Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” De fiecare dată când deschideţi Biblia, voi vedeţi o vedenie a lui Dumnezeu; Îl vedeţi pe Dumnezeu vorbindu-vă. Staţi doar cu o inima smerită.

Uneori, eu citesc din Biblie apoi mă ridic, alerg în jurul scaunului, strig cât pot şi plâng. Mă aşez din nou, mai citesc puţin apoi mă ridic din nou şi alerg în jurul scaunului. Dacă m-ar vedea cineva s-ar gândi că sunt nebun. Dar mie îmi place. Indiferent cum mă manifest, mă simt bine pentru că merg pe un alt tărâm. Şi voi puteţi vedea o vedenie ori ce câte ori priviţi în Biblie.

Când cineva citeşte Cuvântul lui Dumnezeu, Îl poate limita. Astfel, unii Îl limitează la crezul lor. Alţii Îl limitează la educaţie. Ei îşi trimit pastorii la şcoli înalte ca să fie învăţaţi să vorbească fluent, să aibă un glas melodios şi să spună: „Aaa-min”-uri prefecte. Dar mie mi se par ca nişte viţei care stau gata să moară. Nu vreau să sune ca o glumă, pentru că nu-mi place să glumesc, şi vă rog să mă iertaţi dacă ceea ce am spus a sunat ca o glumă.

Ceea ce vreau să spun este că oamenii Îl limitează pe Dumnezeu. Unii se limitează la cât de sus au mers ei şi asta-i tot, dar dacă nu puteţi merge pe unde au mers Iosua şi Enoh, daţi-vă la o parte şi nu staţi în calea celui care încearcă să meargă pe acolo. Fiţi rezonabili! Dacă nu puteţi crede, daţi-vă la o parte din calea celuilalt şi lăsaţi-l să înainteze.

Dacă poţi merge doar cât îţi permite crezul pe care   l-ai învăţat, dă-te la o parte şi lasă-l pe celălalt. Nu încerca să-l tragi înapoi, ci lasă-l să meargă mai departe.

Eu aş vrea să merg pe unde a mers Iosua, voi nu? În după amiaza aceasta am citit despre cum s-au sfinţit Iosua şi Israel înainte de a trece râul. Iosua stătea şi se gândea la situaţia care se ivise în marea bătălie ce urma să aibă loc.  El stătea şi se gândea pe locul unde urma să aibă loc bătălia. Nu a mers mai departe. Dumnezeu i-a spus să treacă râul, dar nu i-a zis: „Luaţi Ierihonul!” Aţi văzut? „Mergi până aici!”

Cineva mi-a spus odată: „Unde ar trebui să merg, frate Branham?” Mă aflam în oraşul vecin, în Shawano, iar acel pastor m-a întrebat: „Unde trebuie să merg acum?”

Eu l-am întrebat: „Dumnezeu ţi-a spus să vii în Shawano?”

„Da.”

„Atunci stai aici până îţi va spune El să pleci în altă parte, căci atunci vei păşi în voia Lui. Stai unde te-a pus până te trimite în altă parte.”

Aşa a făcut şi Iosua: a aşezat tabăra lui Israel unde  i-a spus Domnul. Apoi, într-o zi s-a dus aproape de zidurile Ierihonului şi deodată a văzut un Om care stătea rezemat de zid. Iosua şi-a scos sabia şi s-a dus să-l întâlnească. Omul acela Şi-a scos şi El sabia şi a pornit spre Iosua. Când a ajuns aproape de El, Iosua a ridicat mâna şi L-a întrebat: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?”

Şi El i-a răspuns: „Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului…” Amin

Şi ce s-a întâmplat? Acel Stâlp de Foc s-a făcut trup şi a stat acolo ca o preumbrire a Domnului Isus Hristos, Căpetenia oştirii Domnului. Amin.

Poate noi nu avem destulă credinţă să luăm Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Iosua, să înconjurăm zidurile şi să strigăm până cad jos. Poate eu  nu am acel fel de credinţă, dar dacă voi o aveţi, cu siguranţă nu aş vrea să vă stau în cale. Aşa este.

S-ar putea să nu am credinţă ca Elisei care şi-a scos haina şi a lovit cu ea apele Iordanului, care s-au tars înapoi, care a primit Duhul Sfânt, o dublă măsură din Duhul lui Ilie. S-ar putea să nu am acel fel de credinţă încât să arunc o mână de sare în vreo apă amară ca s-o transform în apă bună. S-ar putea ca nici voi să nu aveţi acel fel de credinţă, dar este cineva care o are. Nu staţi în calea lui, ci lăsaţi-l să meargă înainte. Aşa este.

 Învăţătorilor de astăzi le place să arate de multe ori spre oameni şi să zică: „Acesta a mers prea departe. Şi-a pierdut minţile.”

I-aţi auzit spunând aceasta? Dar când întâlnesc  o persoană care a alunecat spre fanatism şi şi-a pierdut minţile pentru că a mers prea departe, nu spun nimic. Uită să arate sutele de mii care şi-au pierdut minţile pentru că au rămas pe loc. Aşa este. Ei nu au ajuns prea departe.

Haideţi să fim rezonabili! Haideţi să ne judecăm! Noi ştim că avem şi fanatism; îl avem şi aici în Chicago. Îl avem pretutindeni, dar există şi lucrarea autentică a Duhului Sfânt. Haideţi deci să ne judecăm.

Da, lor le place să arate spre unul care a mers prea departe, dar uită să arate spre zecile de mii care şi –au pierdut minţile pentru că nu au mers destul de departe. Aşa este.

Cu câtva timp în urmă am citit un articol despre cineva care a spus: „Eu ştiu”. Ei bine, am să vă spun despre un alt caz. M-am dus să iau nişte mere de la un bătrân din Indiana. Este un om foarte cumsecade. Când m-am dus să cumpăr merele, bărbatul a văzut că pe camioneta mea este scris: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

„Ia spune-mi, eşti din Jeffersonville?” m-a întrebat el.

„Da, domnule.”

„Şi îl cunoşti pe vindecătorul de acolo?”

„Nu, nu îl cunosc. Ce vindecător?”

„Au un vindecător acolo. Nu ai auzit de el?”

„Eu am auzit de un Vindecător, care nu e doar în Jeffersonville ci în toată lumea: Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

„Stai să-ţi spun eu cum îl cheamă pe acesta: Branham sau aşa ceva.”

„O, da? Îl cunosc.”

„Ei bine, ştii ce cred eu? Că este cel mai mare făţarnic din lume.”

„Eu cred că este în ordine. Nu toată lumea gândeşte la fel.”

„Să ştii că eu cunosc pe cineva, o doamnă în vârstă, pe care au dus-o acolo pentru că avea artrită. Dar deşi s-a rugat pentru ea, nu s-a făcut bine.”

„La ce biserică mergi?” l-am întrebat eu. El mi-a spus, iar eu am continuat: „O, atunci înţeleg.”

„Dacă te întâlneşti cu omul acela, să-i spui că eu am zis că eu făţarnic.”

„Păi, vorbeşti chiar acum cu el.”

„Tu eşti acela?”

„DA.”

Vedeţi, oamenii arată spre cineva care nu are destulă credinţă ca să fie vindecat. Ei sunt o ruşine şi nu sunt în stare să arate spre zecile de mii care au fost vindecaţi.

Cu câtva timp în urmă am discutat cu o femeie de la „Ştiinţa creştină”. Dacă este printre noi cineva de la „Ştiinţa creştină”, vreau să ştiţi că eu am un mare respect pentru voi şi nu am nimic de spus împotriva voastră, pentru că suntem diferiţi doar în teologie. Eu nu cred că bolile sunt gânduri; ele sunt reale, sunt diavolul. Dar oricât de bolnavi aţi fi, Dumnezeu este Vindecătorul; este Cel care poate să vă vindece. Este însă la latitudinea voastră ce credeţi.

Femeia aceasta de la „Ştiinţa creştină” avea un copil bolnav de apendicită, dacă nu mă înşel. Cred că aţi văzut cu toţii articolul din ziar; s-a întâmplat împreună cu 8-10 ani. Şi ea a refuzat doctorul.

Eu nu sunt de acord cu aceasta. Eu nu sunt împotriva medicilor şi a spitalelor, deoarece oricum Dumnezeu este Vindecătorul, indiferent ce fac medicii, ei nu pot vindeca.

Ea a refuzat doctorii deoarece spunea că copilul de va face bine. Dar a murit. Abia au aşteptat ziarele că au şi luat lucrul acesta şi l-au răspândit prin toată California până la Maine: „Vindecarea divină este ceva greşit. Este fanatism, este erezie şi ar trebui oprită. Uitaţi-vă la bietul copilaş care şi-a pierdut viaţa din pricina fanatismului mamei lui, care a refuzat medicul.”

Toate ziarele scriau despre acelaşi lucru. Doctorii omoară cu miile de oameni dar nu s-a spus nimic despre aceasta. Haideţi să fim rezonabili.

Dacă o persoană se pierde din cauză că nu are credinţă pentru vindecare şi nu se încrede în Domnul, toată lucrarea lui Dumnezeu este numită fanatism; dar dacă doctorul pierde un pacient, şi acesta este tot fanatism, este adevărat?

Noi predicatorii, doctorii, instituţiile, ar trebui să dăm mâna unii cu alţii şi să ne străduim să lucrăm împreună pentru ca fiinţa umană să aibă de câştigat.  Nu ar trebui să se critice unii pe alţii, ci ar trebui să se iubească şi să se sprijinească unii pe alţii.

Ce s-ar întâmpla dacă în seara aceasta aş merge în cel mai mare cimitir din Chicago, aş învia toţi morţii de acolo şi apoi aş spune: „Toţi cei care au murit încrezându-se în Domnul să treacă de partea aceasta, iar cei care au murit în urma greşelilor medicilor să treacă în partea cealaltă.”

 Care ar cântări mai mult? Deci haideţi să fim rezonabili. Haideţi să ne judecăm.

Când oamenii descoperă un ser nou, care ajută în vreun fel, toate ziarele publică lucrul acesta peste tot. O, cât au vorbit ziarele despre penicilină sau acel vaccin „Salk”, pentru că s-a descoperit ceva ce îi poate ajuta pe oameni.

Eu îi salut pe aceşti oameni. Dumnezeu să-i binecuvânteze. Sunt bucuros pentru asta. Dar ei publică aceasta în toate ziarele din ţară.

Atotputernicul Dumnezeu poarte face orbul să vadă, surdul să audă şi mutul să vorbească, dar asta nu se publică. Dimpotrivă, spun că este fanatism.

Veniţi, haideţi să ne judecăm împreună.

Fiţi bărbaţi şi femei. Sigur. Eu spun aceasta cu respect, ca ceva rezonabil, pentru că în seara aceasta vorbim despre bunul simţ al lucrurilor.

Ştiaţi că medicamentele ucid la fel de mulţi oameni câţi vindecă? Adevărul este că ele nu vindecă pe nimeni ci doar ajută. Aşa este. Ţine locul curat în timp ce Dumnezeu face vindecarea.

Priviţi numai cât de mulţi copii mici au murit când a apărut acest vaccin „Salk”, dar dacă cineva se roagă şi totuşi oamenii mor, numesc aceasta fanatism. Ei îşi fac vaccinul şi spun: „Glorie! Aleluia! Uitaţi-vă ace a făcut, ce a descoperit acest om mare!”

Tatăl meu a murit din pricina unei doze de medicamente. Doctorul a venit să-l consulte pentru că avea ceva la inimă. I-au dat o tabletă şi a mai trăit cinci minute. Am chemat un alt medic, iar acela mi-a spus: „Păi i-a dat stricnină! Eu îl cunosc pe tatăl tău şi ştiu că inima lui nu ar rezista nici măcar la un gram de stricnină.” I s-a dat o doză şi tatăl meu a fost omorât.

Tot o doză de medicament era să-l ucidă şi pe fiul meu Billy Paul. Cam cu 2-3 ani în urmă, Billy a testat un obicei, motiv pentru care l-am trimis la altă şcoală la Wasachachie. În şcoala noastră publică erau tot felul de băieţi, cu tot felul de obiceiuri: fumau şi făceau multe alte lucruri rele. Şi într-o zi, Billy mi-a zis:

„Cum o mai duci tati?”

În clipa aceea am şi primit o vedenie cu privire la el, aşa că i-am zis:

„Vino puţin aici.”

„Ce este tati?”

„De ce fumezi?”

„Dar nu fumez.”

„Să nu mă minţi, Billy!”

Atunci a început să plângă şi mi-a zis: „N-am s-o mai fac, tati”. A plecat, dar a continuat să fumeze. Nu se putea ascunde pentru că Domnul mi-a dat o alt vedenie în care am văzut că Billy nu m-a ascultat ci a sărit printr-o fereastră şi râdea cât putea, în timp ce mergea în jos, învârtindu-se. Când vedenia m-a părăsit, strigam cât puteam de tare: „O, Dumnezeule, nu-mi lua singurul băiat pe care îl am!” Şi i-am spus lui Billy.

În ziua aceea, Billy s-a dus la pescuit pe râu, iar eu a trebuit să merg să mă întâlnesc cu nişte predicatori. Şi în timp ce vorbeam cu ei, Ceva mi-a zis: „Pleacă imediat de aici!” am crezut că este imaginaţia mea, dar Ceva mi-a spus din nou: „Pleacă şi stai singur!” M-am ridicat şi le-am zis predicatorilor: „Vă rog să mă scuzaţi dar trebuie să merg puţin după colţ.”

M-am dus şi am privit în jur. Nu era nimeni, aşa că am spus: „Ce este, Tată?”

„Du-te imediat la Billy Paul!” a spus El.

Am alergat spre casă, iar când am ajuns în apropiere m-am întâlnit cu Meda pe stradă. „Vino repede, scumpa mea, căci s-a întâmplat ceva cu Billy.” Când am intrat în curte, soacra mea era în grădină şi striga: „Moare Billy! Duceţi-vă repede la spital!”

„Dar ce s-a întâmplat?” am întrebat-o eu.

„A venit acasă cu gâtul roşu. Se temea că îl vei prinde că fumează încă aşa că s-a dus la prietenul tău, la doctorul Sam Adair, care i-a făcut o injecţie cu penicilină. În mai puţin de trei minute i s-a înroşit tot gâtul. Sam a alergat aici, l-a înfăşurat în pături şi l-a dus la spital.”

Doctorul Sam este un bun prieten al meu, unul din cei mai buni din ţară. Am alergat la spital şi l-am văzut pe doctor venind spre mine. El şi-a luat pălăria şi mi-a zis: „Bill, ţi-am omorât băiatul.”

„O, nu e adevărat, doctore!” am spus eu şi am mers în salon. Când am intrat, era sub oxigen şi medicii îi pompau adrenalină pentru inimă dar, cu toate acestea, mergea în jos. Am întrebat dacă pot rămâne singur cu el, iar după ce au ieşit, am îngenuncheat, mi-am pus mâinile peste el şi am spus: „Scumpule Dumnezeu, Te rog ai milă. Oare nu a fost inima mea frântă destul în toate zilele vieţii mele? Te rog, Isuse, o, Dumnezeule, mai dă-i o şansă fiului meu. Te rog  din toată inima, ca slujitor al Tău, cruţă viaţa băiatului meu. El a fost bun, m-a ajutat în adunările mele şi am nevoie de el. Doamne, Te rog nu mi-l lua! Nu face aceasta.”

Şi am avut o vedenie în care l-am văzut căzând tot învârtindu-se, aşa cum îl văzusem cu câteva seri în urmă. Dar au venit două braţe mari, care la-u prins şi l-au tras în sus. Când am deschis ochii şi l-am privit, am văzut că Billy  s-a schimbat la faţă, buzele nu îi mai erau umflate, iar ochii, care cu puţin timp în urmă erau roşii, au devenit din nou negri. M-a strigat:

„Tati, unde eşti? Unde eşti, tati?”

„Sunt chiar aici, scumpule. Gata, totul a trecut; s-a terminat.” Amin.

Daţi-mi voie să vă spun ceva. Dacă n-ar fi fost Dumnezeu să intervină, acea doză de medicament l-ar fi omorât pe fiul meu. Dacă a ajutat mii de oameni, acelaşi medicament a ucis sute. Aşa este.

Dar unde vreau să ajung? Vreau să vă spun că dacă mă rog pentru o persoană şi acea persoană moare, oamenii zic că acesta este fanatism, dar şi celălalt lucru poate fi numit tot fanatism, nu-i aşa?

Adevărul este că nici una nu este fanatism. Problema este că oamenii nu pot judeca corect lucrurile pentru că nu le înţeleg. Şi când este vorba de aceste lucruri, scumpul nostru popor american este cel mai neînţelept popor. Aşa este. Nici nu vor să stea să asculte.

Când spun aceasta, nu mă refer la oamenii Evangheliei depline, care cred în aceste lucruri., ci la biserici. Fraţilor, eu nu am nimic împotriva bisericii baptiste, din care vin. Prezbiterienii, luteranii sau oricare ar fi, sunt fraţii mei, dar sunt neînţelegători din cauză că denominaţiunile au ridicat bariere din crezuri şi alte lucruri.

Au fost oameni care au venit în biroul meu, şi-au pus mâinile în jurul meu şi mi-au zis: „Frate Branham, mi-ar plăcea să cred aceste lucruri, dar dacă o fac voi fi excomunicat.”

„Dumnezeu să binecuvânteze inima ta. Vei fi excomunicat aici, dar vei fi primit sus.” am răspuns eu.

În ce mă priveşte, prefer să bau apă şi să mănânc pesmeţi, dar să predic adevărul, decât să mănânc pui fripţi, de trei ori pe zi, şi să fac compromisuri. Da, domnilor.

Deci să fim rezonabili.

Noi putem dovedi prin mărturia a mii şi mii de oameni care ar fi trebuit să fie în seara aceasta în mormânt dacă nu ar fi fost Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Haideţi să ne judecăm. Fiţi rezonabili pentru că Dumnezeu face lucruri rezonabile.

Mai am să vă spun încă un lucru sau două şi ne vom opri. Cum află doctorii despre medicamentele lor? Ei le dizolvă şi le studiază acţiunea, apoi scriu totul într-o carte. Ceilalţi medici iau aceste tratate şi zic: „Unite, medicamentul acesta face asta şi cealaltă. Voi începe să-l folosesc.” Asta fac ei. Aud, citesc şi practică.

În cazul nostru credinţa vine tot în urma citirii sau auzirii. Voi credeţi că aceste vedenii şi lucruri atât de misterioase le-am citit dintr-o Carte. Aleluia! Dar această Carte este Biblia, iar Autorul ei nu este un inventator, ci Creatorul însuşi. Amin. El a promis vindecarea divină; El a scris Cartea şi a inspirat-o. Cine? Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.

Asemenea vouă, am citit despre medici care practică medicina şi au succes. Am citit că apostolii  şi prorocii au văzut vedenii şi au avut mare succes în practicarea vindecării divine. Acesta este Jurnalul meu medical. Amin. Cred în El din toată inima mea şi am succes, dar nu pentru că sunt eu cineva ci pentru că urmez instrucţiunile acestei Cărţi. Amin. Aleluia.

Când a fost pe pământ, El a practicat ceea ce a propovăduit. Îmi place aceasta. El a practicat ceea ce a propovăduit. Nu a avut nevoie de raze X, pentru că El însuşi era Razele X. Nu a avut nevoie de ele pentru că vedea tot ce este rău. Şi în seara aceasta El este încă Acelaşi. Nu avea nevoie de nici un medicament ca să stimuleze viaţa, pentru că El era Viaţa. Amin. El nu avea nevoie de nici un remediu. Amin. Isus Hristos este Acelaşi şi în seara aceasta; El a înviat din morţi şi a dovedit că e Raza X a lui Dumnezeu.

Dumnezeu priveşte în jos, prin curentul Vieţii, şi vede nu numai partea fizică a inimii, ci şi partea supranaturală din ea. El vă vede gândurile. Amin.  Isus a cunoscut gândurile lor. Vorbind de razele X, El era Raza X a lui Dumnezeu. Aleluia. Şi nu era doar atunci, ci este şi acum. În seara aceasta El este încă Raza X a lui Dumnezeu şi vă vorbeşte. El ştie ce este rău la voi; vă cunoaşte mai bine decât vă cunoaşteţi voi înşivă; ştie totul despre voi.

El este Stimulatorul Vieţii. El este Dătătorul Vieţii şi nu are nevoie de vitaminele voastre pentru că El este Vitamina. Vitamina I-S-U-S este cea mai bună Vitamină pe care o cunosc şi singura de care îmi pasă. Amin. I-S-U-S. Încercaţi-o şi voi  căci este minunată. Binecuvântările încep să cadă, minunatele Lui Vitamine spirituale.

O, Doamne, cât le iubesc!

După înviere, El a dovedit că este încă Acelaşi mare IaHVeH. Priviţi ce s-a întâmplat pe drumul Emausului când  S-a arătat lui Cleopa şi prietenului său. Când a intrat în casă cu ei, Isus a făcut ceva ce mai făcuse şi înainte de răstignire. Toată ziua au mers împreună cu El şi nu L-au recunoscut, dar când au ajuns în casă şi s-au aşezat la masă, El a făcut ceva ce obişnuise să facă şi înainte. Nimeni nu putea s-o facă aşa cum o făcea El.

Eu cred că este mai mult decât o istorioară; este o prorocie. Noi am umblat multă vreme pe drum, dar spre seară El a făcut lucrurile pe care obişnuia să le facă. Se face târziu, se face seară, iar Isus a intrat cu noi; este aici. Dacă găseşte „materialul” care să-L lase să intre înăuntru, El poate face din nou lucrurile pe care obişnuia să le facă.

Haideţi să ne judecăm deoarece este timpul de seară şi El este aici. Haideţi să vorbim cu El într-un moment de rugăciune.

Tată ceresc, prorocul a spus că spre seară va fi lumină. Soarele a răsărit în est, la poporul evreu, iar Duhul Sfânt a fost revărsat peste ei înfăptuind semne mari şi minuni prin mâinile apostolilor. Ei au adus jos puterea lui Dumnezeu, au vindecat bolnavii şi au văzut vedenii, pentru că Isus i-a însărcinat să facă aceasta.

Apoi soarele a ajuns la apus. Nu a apus de tot fiindcă Biblia spune că nu era nici zi nici noapte. Soarele a străbătut toate naţiunile iar acum a ajuns la poporul din vest. O, Tu ai îngăduit să strălucească acelaşi Soare! Te lăudăm, Doamne, pentru că norii se împrăştie şi acelaşi Soare, aceleaşi rezultate, care s-au văzut la rusalii, au venit înapoi, deoarece El a promis că în timpul serii va fi din nou Lumină.

Tată, Te rugăm să ne ajuţi să închidem lumea afară. Ajută-ne să ne închidem cu Isus Hristos, prin credinţă, să ne judecăm în inima noastră şi să zicem: „Dacă a spus aceasta, El este veşnic; este omniprezent, Atotputernic, Atotcunoscător, ăi poate face toate lucrurile pe care le-a promis, pentru că a înviat din morţi.  Tată, Te rog să-L laşi să Se manifeste înaintea copiilor Lui, astfel încât ei să poată vedea că nu este o ficţiune, ci totul a fost promis prin Cuvântul lui Dumnezeu, iar rezultatele dovedesc că acesta este adevărul.

Îngăduie să ne judecăm împreună, Tată, iar dacă Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, marele IaHVeH, care a făcut stelele şi lunile şi le-a pus pe cer, care a făcut sistemele solare, pământul şi toate aceste lucruri, este aici împreună cu noi şi ne cheamă să venim la El, să ne ridicăm umerii, să-L luăm pe Dumnezeu prin credinţă şi să ne purtăm ca fii şi fiice de Dumnezeu. Asculta-ne, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Domnul să vă binecuvânteze. Îmi pare rău că v-am ţinut mai mult decât am spus, dar acum haideţi să ne judecăm. El a înviat din morţi şi a promis că unde vor fi doi sau trei adunaţi în Numele Lui, va fi şi El în mijlocul lor.  Este adevărat? Deci, vedeniile nu sunt doar o ficţiune, este adevărat? Nu trebuie să fiţi suspicioşi pentru că ele sunt reale, sunt de la Dumnezeu.

Întotdeauna eu am fost foarte atent cu privire la aceste lucruri şi cred că nu m-aţi auzit niciodată spunând că Dumnezeu m-a făcut profetul Lui. Eu i-am auzit pe oameni spunând aceasta. Au luat frânturi, de pe casete, când eram sub inspiraţie, dar nu eu vorbeam acolo ci El.  Înţelegeţi? Mai bine să vă spună El aceasta decât să v-o spun eu. De mine vă puteţi îndoi, dar pe El Îl credeţi mult mai mult.

Eu am încercat să stau cât mai departe de oameni pentru că nu am vrut să se spună că fratele Branham e aşa şi aşa. Eu nici măcar nu mă includ acolo. Totul este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Numai la El să priviţi.

Unii oameni spun: „O, dacă aş putea să ajung pe platformă şi să se roage pentru mine!” Asta nu are prea mare importanţă, pentru că voi nu vă atingeţi de mine ci de El. Înţelegeţi? Puneţi-vă credinţa în El şi atingeţi-L căci atunci veţi simţi în inimile voastre Seva şi veţi spune: „Da, acum s-a terminat!” Amin.

Înţelegeţi?

Nu cu mult timp în urmă a trebuit să merg într-un loc unde aveau o încăpere pentru nebuni, psihopaţi. Nu am să uit niciodată. Când am ajuns acolo cu fraţii, am intrat în acea cameră, iar acolo erau oameni în cămăşi de forţă, care se manifestau în tot felul.

În seara aceea era acolo şi un renumit predicator. El avea o transmisiune internaţională. Nu îi voi spune numele pentru că poate nu-i place, dar nu aparţine de denominaţiunea aceasta.

Acolo era şi o tânără drăguţă care mi-a zis:

„Bună ziua, frate Branham.”

„Bună ziua”, i-am răspuns.

Lângă ea era un bărbat mai în vârstă care mi-a spus:

„Frate Branham, n-ai vrea să te rogi mai întâi pentru fiica mea?”

„Care este?”

„Aceasta.”

„Tu? Dar ce cauţi în locul acesta?”

„Cred că aici este locul meu.”

„Dar care este problema ta, soră?”

„Aş vrea să ştiu şi eu, frate Branham.”

„Păi din câte văd eu, nu pari a fi bolnavă psihic.”

„Dacă vrei am să-ţi spun povestea mea”, a spus tânăra.

„Sigur că da”, am răspuns eu.

Era o tânără foarte drăguţă, de vreo 23-24 de ani. Orice bărbat ar fi vrut s-o facă regina inimii lui. Era îmbrăcată foarte frumos, curată şi arăta foarte bine.

Şi fata mi-a zis: „Ei bine, eu am crescut într-o casă bună. Acesta este tatăl meu. Am crescut la catolici şi am fost învăţată să fac numai bine. Dar când am crescut, am început să ies cu un băiat căruia îi plăcea să bea. Curând am început să beau şi eu şi să fumez, iar la un moment dat beam în fiecare zi.”

Aici este o doamnă care face înregistrări şi adună marturii din toată lumea. Nu demult, ea mi-a scris despre o tânără care a fost vindecată de această patimă chiar acolo, la Hammond. Era alcoolică. Întrebaţi orice medic dacă un alcoolic poate fi vindecat cu medicamente. Eu am cunoscut zeci de asemenea oameni care s-au abţinut un an sau doi, iar acum beau ca înainte. Dar aici este o fată eliberată pe deplin de Isus Hristos. Aşa este.

Haide1i să ne judecăm împreună.

Şi tânăra a continuat: „Am început să beau şi am căzut în prostituţie. Apoi am fost trimisă la adăpostul „Păstorul cel bun”, unde am stat o vreme. Acolo a fost bine, dar de îndată ce m-am întors, am început să beau din nou şi să practic prostituţia. Acum sunt o alcoolică şi nu mai pot face nimic. M-am dus la „Alcoolicii anonimi”, unde am stat o vreme şi am primit tratament. Dar cum am simţit miros de whisky, am fost gata să beau din nou.

După ce am împlinit 21 de ani, am fost trimisă la închisoarea de femei, unde am stat un an şi ceva. Dar după ce m-am întors de acolo, am început să beau din nou. Cineva mi-a spus că ar trebui să-mi schimb biserica, să devin creştină într-o biserică protestantă. Am făcut lucrul acesta dar nu m-a ajutat nici un pic, căci am continuat să beau la fel de mult. L-am acceptat pe Hristos ca Mântuitor personal dar nu m-a ajutat deloc.”

Atunci i-am zis: „Aş vrea să te întreb ceva, soră. În adâncul inimii tale nu vrei să faci lucrul acesta, este adevărat?”

„Da, aşa este, domnule.”

„Dar este ceva care te împinge acolo.”

„Da, domnule.”

„Acesta este diavolul. Poate sună ciudat, dar este diavolul.”

„Domnule Branham, eu am crezut întotdeauna. Nu ai vrea să mă îndrumi spre biserica ta?”

„Eu nu am o biserică, dar dacă vrei, poţi merge la Biserica la care merg eu.”

„O voi face bucuroasă, dar cum?”

„Pune-te în genunchi.” Şi fata a îngenuncheat. „Acum fi sinceră faţă de Dumnezeu şi roagă-te.”

Am auzit-o rugându-se. Ea i-a promis lui Dumnezeu că nu va mai bea niciodată dacă o va ajuta, apoi s-a ridicat, mi-a strâns mâna şi a zis:

„Frate Branham, merg să fac un nou început.”

„Soră dragă, dar nu este gata.”

„Oricum, am să fac tot ce ştiu mai bine.”

„Foarte bine, dar nu este gata.”

„Şi ce mai trebuie să fac?”

„Haide să ne rugăm din nou”, am spus eu. Am îngenuncheat din nou şi am început să ne rugăm. Fata plângea iar eu mi-a pus mâinile peste ea şi am spus:

„Dumnezeule scump, acest biet muritor de aici este legat de diavolul. Priveşte spre ea, căci vrea să facă binele. Satană, ieşi din ea în Numele lui Isus Hristos!”

Fata a continuat să se roage încă vreo două minute după care s-a ridicat şi m-a privit. În timp ce ochii ei mari erau scăldaţi de lacrimi, mi-a spus:

„Frate Branham, s-a întâmplat ceva.”

„Acum e gata, sora. Totul s-a sfârşit.”

După vreo doi ani am întâlnit-o pe stradă. Mergea să plătească factura la curent. Ea mi-a zis: „Frate Branham, am încercat să aflu unde eşti. Acesta este soţul meu, iar acesta este copilaşul nostru. Din ziua aceea nu am mai pus nici un strop de whisky în gură; sunt eliberată.”

Vedeţi fraţilor, lucrul acesta nu este ceva intelectual, ci trebuie să vină din inimă. Aşa este. Trebuie să se întâmple ceva aici, jos.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Fie ca acest lucru să se întâmple şi în seara aceasta. Fie ca Dumnezeul cel viu şi adevărat, care este aici, să ia controlul minţii voastre şi să intre în inima voastră. Spune1i:

„O, Isuse, acesta este adevărul. Tu eşti aici şi poţi  să-i faci bine pe oameni. Poţi să mă faci bine şi pe mine, pentru că accept aceasta.”

Spuneţi aceasta în inima voastră până simţiţi că ceva se ancorează acolo şi ştiţi că sunteţi vindecaţi. Fiţi atât de siguri de lucrul acesta cum sunteţi siguri că această cămaşă este albă. Atunci este gata. Aşa este.

Atunci îi vei putea spune vecinului tău: „S-a întâmplat ceva.” Da, domnilor. Va fi agat. Aşa este.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Unde eşti, Billy Paul? Nu sta în spatele meu pentru că nu te pot vedea. Vom începe de la nr. 1. K1. Cine are K1? Să ridice mâna………………………………………………………………………………..

…Fie ca Domnul să Îşi adauge binecuvântările Lui. Îmi pare rău că am întârziat. Poate mâine seară voi veni şi voi alinia oamenii.

Cei care aveţi numere de rugăciune să le păstraţi pentru că ne vom ruga pentru voi oricum. Dacă va fi cu voia Domnului, vă vom aduce aici sus şi ne vom ruga pentru voi. O să vă rugaţi şi voi cu mine, nu-i aşa prieteni? În felul acesta vom putea vedea răspunsul Domnului la rugăciunile noastre.

Acum simt din nou acel curent. Dacă ar veni aici un bolnav care nu are nici un pic de credinţă, oamenii ar spune: „O, am crezut că el ştie lucrurile acestea. Am crezut că Hristos îi va spune.” Vedeţi?

Ridicaţi mâinile toţi cei care doriţi să fiţi vindecaţi în seara aceasta. Bine. Priviţi încoace şi credeţi. Câţi din voi nu au numere de rugăciune? Să vă văd mâinile. Dacă voi chema oameni care nu au număr de rugăciune, o fac pentru că trebuie să urmez calea Îngerului Domnului care mă călăuzeşte. Eu Îl urmez numai pe El.

Câţi din voi înţeleg ce vreau să spun? Dacă o persoană ar sta aici şi ar spune: „Ce are acest om?” eu vorbesc cu ei un moment, am un anumit fel de a o face.  Desigur, asta este între mine şi Dumnezeu. Apoi, mă întâlnesc cu Duhul Sfânt, mă predau cu totul Lui şi urmăresc ce spune. Eu simt duhul prorociei mişcându-se.  Poate văd că este un credincios; atunci este în ordine pentru că pot vorbi cu acea persoană ca şi cu un credincios. Apoi mă mişc ca şi cum ar fi un curent.  Eu intru în el. Să zicem că este vorba de cancer. O, când mă părăseşte lucrul acesta este mai rău decât dacă aş fi predicat două ore.  Sau poate nu.

Singurul lucru pe care pot să-l fac eu, este să aduc credinţa sus. Este singurul fel prin care se poate obţine vindecarea. Vindecarea divină se primeşte prin credinţă. Este adevărat? Singurul fel prin care puteţi fi mântuiţi  este prin credinţă. Nu trebuie să faceţi ceva, ci să aveţi credinţă; nu lucrări ci credinţă.

Aici este o persoană. Poate că are cancer. Ei vor spune: „Eu ştiu că nu mă cunoaşte pentru că nu m-a văzut niciodată.” Şi Domnul va spune: „Persoana aceea are cancer.”

Poate îi va scutura puţin dar încă nu s-a întâmplat nimic. Apoi loveşti direct pe altul şi spui: „Tu ai cutare şi cutare.” Asta ar putea aduce credinţă în acea persoană pentru că va spune: „Da, este adevărat.”

Şi astfel stai acolo o bună bucată de timp cu acel om ca să-l aduci în punctul în care să accepte.  Dar asta nu înseamnă că ei sunt vindecaţi, ci înseamnă că acea viaţă care este în ei e moartă; viaţa din cancer s-a dus.  Dar poate veni înapoi dacă te îndoieşti.

Din pricina aceasta noi urmărim înregistrările şi ascultăm tot ce s-a spus. Când auziţi „Aşa vorbeşte Domnul”, să ştiţi că are loc o vedenie şi eu vin jos pe linie. Apoi spun ce a zis El, iar viaţa aceea pleacă de la ei şi oamenii se simt bine, minunat dacă continuă să creadă.

Eu am 23 de ani de când mă rog şi orice I-am cerut lui Dumnezeu, El mi-a dat sau mi-a spus de ce nu poate    să-mi dea acel lucru. Aşa este. El este Dumnezeu. Aleluia.

O, Îl iubesc din toată inima. Poate unora dintre voi vi se pare că sunt fanatic, dar vă spun că îmi loveşte doar puţin inima şi parcă se umflă în mine când mă gândesc la El.

El este aici. Acel Înger al lui Dumnezeu stă acum la două picioare de locul unde stau eu. Dacă aţi putea simţi! Totdeauna El stă în dreapta mea.

Aseară am uitat să vă las acele fotografii ca să-L puteţi vedea cum vine la dreapta şi iese la dreapta pozei.

Domnul să fie îndurător cu voi. Acum ne vom ruga.

Staţi liniştiţi pentru câteva minute. Vreţi să faceţi aceasta? Staţi liniştiţi, fiţi respectuoşi şi rugaţi-vă. Rugaţi-vă şi pentru mine şi nu o să vă ţin prea mult.

…………………………………………………………………………………………. eu cunosc duhul lui Billy şi ştiu tot ce este în neregulă cu el. Când vine ungerea peste mine, eu simt ce se întâmplă cu Billy chiar dacă nu este lângă mine. Acum nu-l pot găsi.

Voi ştiţi că el a fost tot timpul cu mine, l-am ţinut în braţe şi i-am ţinut sticla când nu avea mamă. A trebuit să fiu şi tată şi mamă pentru el. Nu ne puteam permite să ţinem focul aprins toată noaptea, dar ştiţi cum îi ţineam sticla caldă? O puteam sub perna mea, sub capul meu şi se păstra caldă. Mama lui era moartă, aşa că atunci când se trezea noaptea îi dădeam să sugă din acea sticlă. Aveam o sticlă de cola cu biberon pe ea. O, am trăit timpuri grele dar am rămas împreună şi Dumnezeu a fost bun cu noi. Nădejdea mea este că va ajunge predicator.

În ordine. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Soră, presupun că nu ne cunoaştem, este adevărat? Da? nu vorbeşti engleza? O, ba da. Bine. Asta-i bine. Acum aş vrea să vorbesc cu tine pentru un moment. Eu nu te cunosc dar Isus îţi cunoaşte gândurile. O, tu vii dintr-o ţară foarte frumoasă, din Suedia. Acolo te-ai născut. Îl cunoşti pe fratele Lewi Pethrus? Este un om foarte cumsecade, este adevărat? Aş vrea să stai liniştită pentru că eşti puţin nervoasă, supărată. De aceea vorbesc cu tine în felul acesta. Vreau să fii calmă şi liniştită ca să ai câştig din venirea ta aici. Eu nu te cunosc, nu ştiu nimic despre tine, dar dacă Isus îmi spune de ce ai venit…Tu nu ai venit să-l vezi pe fratele Branham, ci ca să Îl vezi pe Domnul Isus. Crezi că eu sunt ca acest microfon? Acest microfon vorbeşte numai dacă vorbeşte cineva la el. Este doar o bucată de metal. Înainte să emită ecoul, el trebuie să primească un sunet.

Tot aşa este şi cu mine. Aici trebuie să fie o inteligenţă reală, Cineva care te cunoaşte şi ştie totul despre tine, care ştie de ce te afli aici şi care să-ţi vorbească prin aceste buze.

 Este adevărat? Şi adunarea ştie lucrul acesta, este adevărat?

Noi nu ne cunoaştem, dar El poate să-mi spună care este necazul tău.

Un motiv pentru care vrei rugăciune sunt ochii tăi. Tu porţi ochelari, dar ochii tăi nu sunt bine. Te văd acasă la tine cum te supără. Dar mai ai o problemă. Ai o boală de stomac foarte gravă, ai o scurgere din stomac. Ai o umflătură acolo.

Tu nu locuieşti aici, ci într-o zonă cu mult grâu: Minnesota, şi ai venit aici pentru rugăciune. Crezi acum? Atunci poţi merge înapoi, în Minnesota, şi să fii bine. Isus Hristos s-o vindece pe această soră. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Haideţi să ne judecăm împreună. În ordine.

Soră, să ai credinţă în Dumnezeu când vii aici. Din câte ştiu, nu te-am văzut niciodată, dar Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne cunoaşte pe amândoi, nu-i aşa? Eşti conştientă că se petrece ceva, este adevărat? Vrei să ridici mâna dacă simţi ceva cu adevărat blând? Aşa este. E Lumina pe care o vezi în fotografia aceea, este Domnul Isus.

Noi nu ne cunoaştem iar la prima vedere pari o femeie sănătoasă. Dar te văd îndepărtându-te de mine. Văd că se petrece ceva sub coasta dreaptă. Este fierea; ai probleme cu ea. De asemenea văd ficatul. Ai o umflătură pe el. este o stare destul de gravă. „Aşa vorbeşte Duhul Sfânt: acesta este adevărul!” Crezi acum?

Scumpule Tată ceresc, femeia aceasta s-a trezit în umbra morţii, însă acum se află în prezenţa Vieţii şi a Luminii. Dumnezeule, fă ca întunericul să dea înapoi şi Lumina să strălucească. Fie ca ea să trăiască  în Numele lui Isus Hristos. Amin. Acum du-te, crede şi bucură-te. Această boală te-a făcut extrem de nervoasă, aşa că acum nu te mai îngrijora.  Du-te bucură-te şi fii bine. Amin.

Lăudat să fie Dumnezeu, Domnul nostru Isus. El a înviat din morţi, trăieşte de-a pururi şi nu poate greşi niciodată. El este Atotştiutor, omniprezent şi atotputernic. O, El este totul! O, cât Îl iubesc! Ce minunat este El! „Totul este cu putinţă pentru cel ce crede.” a spus Învăţătorul.

(Traducerea din engleză spune: „Toate lucrurile sunt posibile dacă ai putea crede.”).

Soră Downy, aş vrea să vorbesc puţin cu tine pentru că te cunosc. Tu te rogi pentru mama ta. Să nu te temi pentru că totul va fi bine. Vezi? Eu te cunosc. Acesta este motivul pentru care mi-ai apărut şi am văzut-o şi pe mama ta. Deci te-am recunoscut în vedenie.

Dar din partea asta trăgea altcineva. Este femeia cu problemele la fiere. Da, doamnă, tu. Ridică-te în picioare pentru o clipă. Acum du-te şi fii sănătoasă.

Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine, soră. Tu, care ai avut probleme la fiere. Crede şi vei fi bine. Este o doamnă pe care am văzut-o în vedenie şi este îmbrăcată cu un palton. Domnul s-o binecuvânteze.

Nu-i aşa că Îl iubim? Cât de minunat este Domnul Isus! Este atât de real. O, dacă aţi putea realiza că El este Dumnezeul cel Atotputernic!

Eu văd o doamnă. Am s-o privesc o clipă pentru că are capul plecat şi ochii închişi. Este îmbrăcată cu o rochie roşie, este căruntă şi se roagă tare. Crezi, doamnă? Vrei să scapi de boala de inimă? Crezi că Dumnezeu te va face bine? Bine. În jurul tău se face lumină, de aceea cred că El ţi-a ascultat rugăciunea. Du-te acum şi Dumnezeu să te binecuvânteze.

O, El este atât de real dacă aţi putea crede! Ce minunat este. Soră, tu ai fost vindecată de acea stare nervoasă şi totul te-a părăsit cu puţin timp în urmă când am stat acolo, aşa că du-te acasă, bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc Doamne scumpe.” Du-te şi va fi bine. Amin. Haideţi să spunem: „Mulţumim lui Dumnezeu.” O, cât Îl iubesc! El este atât de real.

În ordine. Următorul pacient. Ce faci, soră? Crezi? Bine. Cred că da. Nu ne cunoaştem, aşa-i? Bine. Mă bucur să te cunosc acum. Eu nu ştiu ce probleme ai, dar Dumnezeu ştie.  El ştie de ce eşti aici şi poate să-mi spună şi mie. Dacă îmi va spune, vei crede?

Credeţi şi fiţi respectuoşi câteva minute. Nu vă îndoiţi ci aveţi credinţă. Doamna care a ridicat mâna cu câteva momente în urmă doreşte să fie vindecată pentru că a văzut cum a fost vindecată doamna de lângă ea. Tu ai tensiune mare şi doreşti să scapi de ea. Este adevărat? Cred că acum s-a sfârşit. Am aşteptat înainte s-o spun înaintea oamenilor. Amin.

Aveţi credinţă în Dumnezeu. Doamna care stă acolo şi plânge, o doamnă corpolentă, se uită acum la mine. Îngerul Domnului stă lângă ea. Puteţi vedea aceasta? Uitaţi-vă, stă chiar acolo. Puteţi vedea Lumina de acolo? Eu nu o pot vindeca pe această femeie. Ea are probleme cu fierea şi vrea să fie vindecată. Crezi? Dacă crezi, poţi fi vindecată. Aşa este. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Bărbatul din apropiere are arterele îngroşate şi vrea să fie bine. Se gândeşte că Dumnezeu îl va vindeca şi pe el. este adevărat, domnule? Crezi că El a făcut-o? Vreau să-ţi spun ceva. Când femeia aceea a pierdut vindecare, Lumina a trecut deasupra ta; prin harul suveran al lui Dumnezeu, Lumina a mers  peste tine, iar când s-a întâmplat aceasta ai fost străbătut de un simţământ dulce, este adevărat? Te-ai întrebat de ce nu s-a ridicat acea femeie, este adevărat? Dacă este adevărat, ridică mâna. Aşa este. Totul s-a terminat, frate. Credinţa ta a adus vedenia. Amin.

Nu-i aşa că El este minunat? O, Doamne, nimeni şi nimic nu este ca Domnul Isus! Numai să credeţi! Bine. Crezi tu din toată inima? Eşti aici pentru altcineva nu pentru tine. Îl văd acum, este un tânăr. El este într-un spital. Poartă uniformă…pare a fi uniformă de aviaţie. Da, el este la aviaţie şi pare a avea gâtul sau ceva rupt. Ţie îţi pasă de acel tânăr. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Trimite-i batista pe care o ai şi să fie pusă peste el. să crezi şi băiatul va scăpa din starea aceasta şi se va face bine.

În ordine. Vino, prietene. Crezi? Noi suntem străini unul pentru celălalt dar nu şi pentru Hristos. Omul acela slab, de la capătul holului, are probleme cu inima. Da, tu. Crezi, domnule? Ai ceva şi la plămâni. Crezi că Isus Hristos te va face bine? Te văd stând pe o platformă şi te-am urmărit până la locul tău. Tu care te rogi. Crezi că El te-a vindecat? Dumnezeu să te binecuvânteze. Atunci poţi avea ceea ce ai cerut. Du-te şi fii bine.

Aşa-i că El e minunat? Doamna este străină pentru mine, nu am văzut-o în viaţa mea. Nu ne cunoaştem deloc, aşa-i doamnă? Sigur că da. Cred că mai înainte de a ne ruga am spus ceva despre oamenii de culoare. Cum se purta acel tânăr sclav deoarece ştia că este fiul unui rege. Şi noi ar trebui să ne purtăm la fel.

Noi nu ne cunoaştem. Tu eşti o femeie de culoare, iar eu sunt un alb, dar amândoi Îl iubim pe Domnul Isus. El a murit ca să ne salveze pe amândoi şi să ne ducă în acelaşi rai. Într-o zi totul se va sfârşi, soră. Nu va mai trebui să ne rugăm unul pentru celălalt pentru că Isus, pe care Îl iubim şi despre care încerc să le vorbesc oamenilor, va veni.

Tu suferi. Văd cum încerci să te dai jos din pat. O faci foarte greu pentru că ai artrită. Aşa este. Vedenia se mişcă…Tu nu îţi poţi ascunde viaţa. Văd că refuzi să mănânci mâncăruri grase pentru că ai probleme la stomac. Aşa este. Eşti foarte nervoasă. Uneori eşti atât de nervoasă încât eşti pe punctul de a-ţi pierde minţile. Aceasta îţi creează problemele la stomac, ai spasme şi mâncarea îţi vine înapoi în gură.

Tu nu eşti de aici ci locuieşti lângă un râu. Te văd mergând pe strada nr. 4. Eşti din Louisville, Kentucky, şi te numeşti Alberta Lee. Este adevărat? Starea de nervi te-a părăsit, aşa-i? Poţi merge acasă pe deplin vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Dumnezeul cel viu!” Credeţi? Aveţi credinţă. Judecaţi-vă, prieteni, căci Isus Hristos este aici. Aleluia! Credeţi că El este aici? Ridicaţi-vă şi acceptaţi-L. Ridicaţi mâinile spre El, acum, în timp ce ne vom ruga.

O, Dumnezeule, Tată ceresc, Te rugăm în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău, să reverşi binecuvântarea Ta peste aceasta audienţă.  Tu eşti prezent, Atotputernicule Dumnezeu, de aceea Te rog să ai milă de această audienţă şi să-i vindeci pe toţi cei ce au nevoie de vindecare. Îndură-te, Doamne, prin Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Ridicaţi-vă mâinile cu toţii şi faceţi ce vă spun. Repetaţi după mine: „Doamne, eu cred. Satan, eşti biruit! Eu sunt vindecat în Numele lui Isus.” (Adunarea repetă după fratele Branham).

Acum lăudaţi-L şi puteţi avea ceea ce aţi cerut.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.