Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMVA PLECA BISERICA ÎNAINTEA NECAZULUI CELUI MARE?

09/03/1958, dimineata - Jeffersonville, IN

Haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Preasfântule şi neprihănitule Dumnezeu, dorim să-Ţi mulţumim pentru bunătatea Ta iubitoare, căci e mai preţioasă decât viaţa pentru noi şi am vrea ca în seara aceasta să Te întâlneşti cu noi într-un mod deosebit, ca să ne dai binecuvântările Tale.

Ajută-ne să vedem mereu marea Ta mână de Mântuitor iubit care Se întinde peste bolnavi şi suferinzi. Te rugăm să dai această mână şi celor care sunt istoviţi pe drumul păcatului: să-i chemi în casa Ta, Tată, unde sunt aşteptaţi.

Am vrea să-Ţi aminteşti de cei care au stat pe calea îngustă şi strâmtă, ca ei să vină în seara aceasta înapoi, în părtăşie cu Tatăl din noi.

Te rugăm să deschizi urechile oamenilor ca să audă Evanghelia Ta, să tai împrejur buzele vorbitorului, căci dorim să fim folosiţi pentru slava Ta.

Fă ca la sfârşitul acestui serviciu, când ne vom duce pe la casele noastre, să putem spune ca cei doi care mergeau pe drumul spre Emaus:

Nu ardea inima în noi în timp ce El ne vorbea de-a lungul drumului?

Ascultă-ne, Tată, pentru că Te rugăm în Numele Fiului Tău iubit, Domnul Isus. Amin.

În seara aceasta aş vrea să citesc ceva din Scriptură, din Luca 17.26-30, iar ca text voi lua cuvintele din Geneza 19.22.

Luca 17.26-30:

Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:

Mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

Dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.

Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.

Geneza 19.22:

 „Grăbeşte-te….căci nu pot face nimic până nu ajungi acolo.

În dimineaţa aceasta am vorbit despre judecata care trebuie să vină, iar în seara aceasta aş vrea să merg pe aceeaşi idee.

Noi putem simţi aripile fierbinţi ale judecăţii a Atotputernicului Dumnezeu şi mă gândesc că dacă simţim acest lucru, ar trebui să fim mai vegheatori cu privire la felul cum trăim şi la ceea ce facem.

Cu câtva timp în urmă, am avut ocazia să vizitez India, dar chiar înainte ca să merg acolo, au avut un foarte puternic cutremur.

Ajungând acolo, am putut citi în ziare cum, cam cu două zile înainte de cutremur, se părea că oamenii ştiau că se va întâmpla ceva deoarece toate păsările care-şi aveau cuiburile făcute prin crăpăturile zidurilor caselor şi ale gardurilor din piatră şi toate vitele s-au dus afară în câmp şi au stat acolo.

Vedeţi, acolo era ceva: Dumnezeu avea grijă de micuţele păsări şi de animale. Da, acelaşi Dumnezeu care le-a condus la arcă în zilele lui Noe, când totul a fost nimicit de apă, trăieşte şi împărăţeşte şi astăzi.

Citind aceste lucruri, m-am gândit că dacă Dumnezeu a fost atât de atent cu micuţele Sale păsări, cu vitele şi cu celelalte animale, ca să le scape de distrugere, cu atât este mai atent cu copiii Săi, care au fost născuţi din Duhul Său şi spălaţi în Sângele Său. Da, El este mai atent pentru ei şi aşa cum a avertizat micuţele păsărele să plece din locurile unde locuiau, cred cu adevărat că El Îşi avertizează poporul Său şi astăzi.

Eu cred că Dumnezeu Îşi avertizează poporul ca să se adune laolaltă, deoarece se apropie noaptea. Acesta este motivul pentru care face o mare chemare în aceste zile din urmă.

Subiectul meu din seara aceasta va fi: „Va pleca Biserica înainte de necazul cel mare?”

Adevărul este că e mai târziu decât puteţi crede; e atât de târziu încât, după părerea mea, pentru America este prea târziu. Noi suntem, chiar la capătul drumului, iar azi dimineaţă când am predicat despre Babilon şi condiţia lui, m-am gândit că ar fi foarte bine dacă în seara aceasta aş aduce ceva din Biblie, care să ne arate cât de aproape suntem de venirea Domnului, căci putem vedea acest lucru chiar şi cu ochii fireşti; putem vedea că este pe cale să se întâmple ceva.

Oamenii sunt atât de încurcaţi încât este foarte greu să faci o trezire printre ei; bisericile sunt atât de diferite unele de altele, fiecare luptând doar pentru ea, din cauza barierelor denominaţionale; oamenii sunt nervoşi şi supăraţi, dar să nu uitaţi că Domnul a spus: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea este aproape.” (Luca 21.28).

Cu toţii putem vedea marele Său har şi îndurarea care se revarsă peste noi; putem vedea mâna Sa întinsă făcând semne şi minuni, căci Domnul ne-a dat cea mai minunată mângâiere, prin faptul că ne-a dovedit că Dumnezeul Bibliei trăieşte şi astăzi. El Îşi iubeşte copiii şi-i avertizează cu privire la tot ce va veni, iar cei ce au o gândire duhovnicească ies din toate aceste organizaţii religioase.

Acum priviţi. Când a fost pe pământ, Isus a spus: „Aşa cum a fost în zilele lui Noe şi în zilele lui Lot…

Acum, la fiecare „nod” al timpului, Dumnezeu a făcut o chemare la îndurarea Sa, înainte ca să facă chemarea la judecată. Eu am studiat puţin istoria şi m-am oprit la „Istoria părinţilor înainte de Niceea”, unde se vorbeşte despre biserică înainte de Conciliul de la Niceea, căci noi ştim că după acel Conciliu, a fost înfiinţată Biserica Romano Catolică, care a domnit timp de circa 1500 de ani, în epoca întunecoasă.

Din ceea ce scrie în acea carte, am putut vedea că biserica înainte de Niceea, era exact cum suntem noi astăzi.

O, cum se repetă aceasta!

Priviţi starea bisericii, starea oamenilor şi semnele timpului, căci ele sunt scrise peste tot.

Şi nu uitaţi: de fiecare dată, la fiecare nod al timpului, înainte ca Dumnezeu să facă ceva, Îşi trimite mai întâi îndurarea: un înger, un prooroc, un mesaj. Ce se întâmplă însă? De fiecare dată el a fost dispreţuit şi respins de biserică. Desigur.

Priviţi-l pe Noe. El a predicat 120 de ani, iar mesajul lui aducea îndurarea lui Dumnezeu, dar oamenii nu l-au luat în seamă. El le-a adus mesajul salvării, dar oamenii nu au vrut să ia aminte.

Uitaţi-vă dacă acest tip nu este un tablou minunat al timpului nostru.

Poate cineva zice: „Frate Branham, cum poţi spune „minunat”, când ne aduci în faţa un asemenea tablou?”

Da, este minunat, pentru că Domnul Isus vine în curând pentru Biserică. Acesta este cu adevărat cel mai minunat lucru la care s-a putut gândi vreodată creaţia lui Dumnezeu: să scape din acest haos şi să intre în slava binecuvântată, unde bătrânul va fi din nou tânăr, iar bolnavul va fi sănătos pentru veşnicie. Acolo nu va mai fi nici tristeţe, nici durere de inimă.

Oh, dacă acesta nu este cel mai minunat lucru la care mă pot gândi, nu ştiu care altul ar fi acela. Cât de minunat este El pentru cei care doresc acel timp de adunare!

Acum, din  textul nostru vedem că Isus Se referea la zilele trecute ale lui Noe.

Haideţi să mergem puţin înapoi, pentru că El spune: „Luaţi exemplu aceste zile…

Acum ne vom opri puţin la Cain şi Abel.

Când Cain l-a ucis pe Abel, locul lui a fost luat de Set. De aici vedem că Satana a încercat să distrugă acea Sămânţă care urma să vină şi care fusese făgăduită de Dumnezeu când zisese: „Sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui.” (Geneza 3.15). (În Biblia engleză scrie: „Sămânţa femeii va zdrobi capul seminţei şarpelui.”)

Deci Satana încerca să distrugă acea Sămânţă Împărătească şi a crezut că a reuşit s-o fac atunci când l-a ucis pe Abel, dar Dumnezeu   l-a ridicat pe Set în locul lui.

Acesta este un tablou foarte frumos al morţii şi învierii lui Isus Hristos, a Seminţei Împărăteşti care vine.

Acolo este o remarcă foarte importantă şi anume că cei de pe linia lui Cain au deveni foarte religioşi: mergeau la biserică, – şi Cain era o persoană religioasă şi mergea la biserică -, se închinau Domnului, au construit un altar, îşi plăteau datoriile, erau respectuoşi, aşa că toţi cei din jur spuneau că sunt credincioşi adevăraţi, însă nu uitaţi că întotdeauna sunt trei feluri de credincioşi, mai bine zis de oameni: credincioşii, formaliştii şi necredincioşii, iar lumea este încă plină de ei şi în seara aceasta.

Şi Cain se făcea că crede, iar din el a ieşit un grup foarte mare de „mergători la biserică”, foarte religioşi.

Poate pare neimportant, dar aţi observat că pe linia aceasta au venit cei educaţi şi culţi. Biblia spune foarte clar acest lucru, aşa că, priviţi doar şi veţi vedea aceasta.

Ei zideau şi făceau lucruri mari.

Ştiinţa a apărut pe linia lui Cain – marii oameni de ştiinţă, inventatorii şi toţi ceilalţi au ieşit din această linie, în vreme ce pe linia lui Set erau oameni săraci şi simpli, dar credincioşi lui Dumnezeu; erau cei ce credeau că Dumnezeu este viu.

O, Dumnezeule, numără-mă şi pe mine printre ei!

Chiar înainte de venirea distrugerii, acolo era o mare confuzie şi se părea că biserica cea mare şi nominală a câştigat, la fel ca astăzi ştiinţa.

Vorbind despre acele zile, Domnul a mai spus ceva: „Zideau…

Niciodată n-a existat vreun timp în istorie, când să se fi construit atât de mult ca acum, acesta fiind unul din semnele sfârşitului.

Chiar şi în micuţul nostru ţinut deja nu mai poţi merge la vânătoare, pentru că peste tot sunt numai case. Dacă ne deschidem ochii vom vedea că acesta este unul din semnele lui Dumnezeu, care arată clar că sfârşitul este aproape.

Noi am vorbit dimineaţă despre „Sputnik”, despre rachete şi despre cum stau ele în Rusia. Oricând una dintre ele ar putea fi lansată împotriva Americii şi ar putea cădea chiar pe strada a IV-a aruncând totul în aer, pe o rază de 150 de mile în jur şi 175 de picioare în adâncime.

Vedeţi ce distrugere mare ar putea face? Sunt destule trei ca să distrugă pământul.

Vedeţi ce poate face ştiinţa? Vedeţi de partea cui este ea? De partea celui rău.

Dumnezeu aşteaptă ca copii Săi să aibă încredere în El în orice problemă pe care o au, dar noi vrem să ne încredem într-o mână de oameni.

În ce mă priveşte, mai bine îmi zidesc nădejdea pe Hristos, bazându-mă pe mila şi harul Său, decât să mă încred într-un grup de oameni care ar forma o organizaţie şi apoi ar spune: „Aceasta este calea!”, căci Hristos a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.” (Ioan 14.6), şi: „Nici un om nu vine la Mine dacă nu este atras de Tatăl Meu.” (Ioan 6.44).

Poate ziceţi: „Astăzi este o zi mare a educaţiei, o zi plină de conflicte.” Cu toate acestea ei au avut o lume ştiinţifică mai avansată decât a noastră. Ei au construit piramidele, în timp ce noi nici nu ne putem gândi să facem aşa ceva.

Eu am fost şi am vizitat piramidele din Egipt şi pe cele din Mexic şi am văzut acele blocuri de piatră, care cântăresc până la o sută de tone. Privind acele construcţii uriaşe, poţi vedea că sunt atât de perfect îmbinate încât nu este loc nici măcar ca să introduci o lamă de bărbierit între ele.

O, ce zi a ştiinţei!

De asemenea sunt aşezate atât de perfect – chiar în centrul pământului -, aşa că indiferent unde este soarele, nu au niciodată umbră în jurul lor.

Mă întreb sincer dacă ştiinţa noastră modernă de astăzi, ar putea face aşa ceva.

Isus spunea: „Cum a fost în zilele lui Lot, aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

Noe a predicat 120 de ani, dar toţi au râs de el.

Isus a mai spus: „Cum a fost în zilele lui Lot, aşa va fi…”

În zilele lui Lot, oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, făceau planuri, construiau, vindeau şi cumpărau.

O, niciodată nu a fost un timp în care să se facă atât de mult comerţ ca astăzi! Începând cu maşinile uzate, se vând toate. Toate merg atât de repede înainte încât anul acesta poţi cumpăra, de exemplu un frigider cu 400-500 de dolari, iar anul viitor nimeni nu va mai vrea tipul acela, pentru că este depăşit. Oare chiar nu vedeţi cum sunteţi duşi de lumea comercială?

Anul acesta puteţi cumpăra o maşină care este la fel de bună ca cea pe care aţi putea s-o cumpăraţi la anul, când însă va fi mai scumpă pentru că i s-a făcut îmbunătăţiri; i-au schimbat probabil radiatorul sau capacul de la radiator sau mai ştiu eu ce modificare neînsemnată  i-au făcut. Totul e doar o poveste ca să se împlinească Biblia, care spune că în timpul acesta va fi la fel ca în zilele lui Noe şi ale lui Lot.

În fiecare din aceste trei timpuri au apărut îngeri şi s-au ridicat prooroci al căror mesaj a fost de har, îndurare şi eliberare. Da, mesajul lui Dumnezeu a fost întotdeauna un mesaj de eliberare şi a venit chiar înainte de sfârşitul timpului.

Verificaţi aceasta în Scriptură şi vedeţi dacă nu este aşa. Noe a predicat eliberarea, dar oamenii au râs şi s-au distrat pe seama lui. Da, şi aşa cum a fost în zilele acelea este şi astăzi. Astfel, dacă mergi afară cu un mesaj şi spui că Hristos a înviat din morţi şi a făgăduit că va veni din nou, toţi încep să râdă. Ei se poartă la fel ca cei din zilele lui Noe şi ale lui Lot, nu este nici o diferenţă.

Lot a ieşit din Sodoma după ce a încercat să-i facă pe oameni să-i asculte pe îngeri, dar ei nu l-au luat în seamă, ci şi-au bătut joc de el şi au spus că este nebun.

O, ce tablou este acesta pentru ziua de astăzi, când voi le aduceţi în faţă mesajul de eliberare al lui Dumnezeu, iar ei spun:

„Îţi baţi joc de religie! Tu încerci să personifici ceva!”

Doamne, în ce ceas trăim!

Ei spun: „O, păi ei cred că sunt singurii care predică Evanghelia şi care vor fi salvaţi?”

Nu uitaţi însă că Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede…”. Da, acestea nu sunt cuvintele mele, ci sunt cuvintele Lui.

Observaţi numai mesajul care era atunci.

O, inima mea este cuprinsă de o mare emoţie când mă gândesc la Sodoma şi la Gomora, care au ajuns atât de „poluate” moral încât totul era pervertit în ele. Dar chiar înainte de sfârşit, înainte de marea distrugere, Dumnezeu a trimis un prooroc, a trimis un înger la ele, o, şi aş vrea să observaţi mesajul lui Avraam, care a mers pe calea celor dispreţuiţi ai Domnului.

El s-a aşezat în pustie, acolo unde pământul era sărac, în timp ce Lot s-a dus jos, în Sodoma, unde a devenit primarul oraşului, fiind un om mare printre păcătoşii din cetate.

În ce mă priveşte, prefer să nu fiu popular în faţa oamenilor, dar să fiu corect faţă de Dumnezeu.

Lot a fost foarte popular. El stătea pe străzi şi la porţile cetăţii, căci era un judecător, unul care hotăra ce poate intra în cetate şi ce nu poate intra. Deşi ştia bine ce se petrece în cetate, nu a încercat să ia nici o măsură, ci a permis curviei şi destrăbălării să meargă mai departe.

Dacă aceasta nu este un tablou al zilei de astăzi, atunci nu ştiu care altul ar putea fi: programe necenzurate, tot felul de prostii şi şmecherii.

O, şi ei ar putea opri aceste lucruri, dar nu vor s-o facă şi, de fapt nu pot s-o facă pentru că Dumnezeu a spus că aşa va fi.

O, dacă şi-ar putea deschide urechile şi dacă ar înţelege!

Priviţi, chiar înainte de sosirea ceasului crucial, Avraam şi Sara, care stăteau sub stejarii lui Mamre, au văzut trei bărbaţi care veneau spre ei. Imediat, Sara a intrat în cort, iar Avraam i-a întâmpinat.

Ce diferenţă este între Sara, femeile din Sodoma şi cele de astăzi. O, vine vremea când bărbaţii stau în casă, în timp ce ele se îmbracă cu haine scurte şi ies pe gazonul din faţa casei să tundă iarba.

Ce diferenţă!

Sara a intrat în cort imediat ce i-a văzut pe cei trei bărbaţi care se apropiau, în timp ce Avraam le-a ieşit în întâmpinare. Se pare că ei aveau o înfăţişare ciudată, iar unul dintre ei era mai important.

Ei s-au aşezat jos, iar Cel care părea mai deosebit, a început să vorbească cu Avraam care I-a zis:

Aşează-te aici, căci mă duc să aduc puţină apă ca  să-Ţi spăl picioarele. Apoi, voi face puţină pâine şi voi aduce carne ca să mănânci împreună cu însoţitorii Tăi, iar după aceea vei putea pleca mai departe.

Avraam s-a dus în turmă, unde a găsit acel berbece gras şi l-a ucis, i-a spus Sarei să facă pâine şi ceva prăjituri, iar după aceea s-a întors sub stejari şi a discutat cu acel Bărbat.

Eu cred că Avraam ştia cine este Cel care stătea în faţa sa. El stătea cu spatele către cortul în care se afla Sara, şi i-a zis lui Avraam (El era mesagerul acelei zile):

Avraame, Eu te voi vizita din nou la anul, în conformitate cu făgăduinţa pe care ţi-am făcut-o acum 24 de ani. Atunci ţi-am promis ceva, iar acum voi împlini ce-am zis.”

O, binecuvântat să fie Numele Domnului!

Prieteni, Dumnezeu a făcut o făgăduinţă şi a spus că în zilele din urmă va turna din Duhul Său peste orice făptură şi El va sta pe ceea ce a spus.

Isus a făcut o făgăduinţă şi a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi”, şi El stă pe ceea ce a spus, pentru că e drept.

Avraam a privit spre acel Bărbat, iar El i-a zis: „La anul cam pe vremea aceasta, te voi vizita din nou, iar Sara va avea un copil; copilul pe care l-am făgăduit.

Acum, Avraam avea aproape o sută de ani, iar Sara aproape 90, aşa că atunci când a auzit acele cuvinte, Sara, care se afla în cortul spre care îngerul stătea cu spatele, a râs în sinea ei, dar Îngerul a privit spre Avraam şi i-a zis: „De ce a râs Sara?

Acolo era mesagerul. (fratele Branham bate în amvon.) Înţelegeţi ce vreau să spun?

Ce fel de telepatie mintală a fost aceea? Sara era în cort şi a râs în sinea ei, nu cu voce tare, iar El era afară şi cu spatele către cort. Totuşi, a întrebat? „De ce a râs Sara?

El ştia totul şi acela a fost ultimul mesaj înainte de distrugerea Sodomei şi Gomorei.

Frate, dacă tu Îl auzi în seara aceasta, să ştii că acesta este ultimul mesaj înainte ca această lume să ardă.

Vedeţi natura Îngerului? Vedeţi cine a fost El? Era Dumnezeu. Nu uitaţi că Avraam L-a numit „Domnul”. În traducerea originală aici este scris „Elohim” – marele şi puternicul IeHoVaH, iar noi ştim că IeHoVaH S-a făcut trup în Isus Hristos.

Cineva zice: „Cum poţi spune aşa ceva?” De unde şi-a luat El acel trup?

Păi, El i-a chemat pe cei doi îngeri, după care a „suflat” puţin şi imediat atomii şi moleculele s-au adunat făcând un trup în care El a păşit venind jos însoţit de ei.

Binecuvântat să fie Numele Său sfânt. Sunt atât de bucuros în seara aceasta să ştiu că acelaşi Dumnezeu Atotputernic, care Şi-a putut face Lui însuşi un trup în care să trăiască, este în stare ca într-o zi să-l ridice şi pe acesta sus, aşa după cum a făgăduit.

Acum El este în mijlocul nostru făcând exact acelaşi lucru pe care l-a făcut acolo. O, lăudat să fie Numele Lui slăvit!

El ne vorbeşte şi ne avertizează să fim gata.

Isus a mai spus: „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii.” (Ioan 14.19).

O, în ce ceas trăim!

Observaţi, Îngerul care a adus Focul, a fost Acelaşi (cu „A” mare) care a făcut acel miracol şi noi ştim  cu toţii că acum lumea va fi distrusă prin foc.

Priviţi ce a spus Isus. O, aceasta îmi emoţionează sufletul! El a zis: „Aşa cum era în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

Ce a făcut acel Înger în zilele lui Avraam? El avea Duhul deosebirii, iar Isus a spus că „Aşa va fi şi atunci când va veni Fiul omului.

Puteţi vedea aceasta? Gândiţi-vă la faptul că în mijlocul nostru stă Acelaşi Înger al lui Dumnezeu, care nu e nimeni altul decât chiar Domnul Isus Hristos în forma Duhului Sfânt. El este în mijlocul nostru la fel ca în acele zile. Acolo a fost chiar Dumnezeu într-un trup de bărbat, iar mesajul Său a fost ultimul înainte de distrugere.

Acum vom privi care a fost mesajul de eliberare.

El S-a dus jos şi a încercat să elibereze poporul, dar ei au refuzat să-L asculte, iar astăzi se petrece acelaşi lucru în naţiunea noastră. Eu am avut privilegiul să-L văd pe Domnul nostru Isus, făcând semne şi minuni mari în adunări, dar cu toate acestea, oamenii stăteau şi priveau îndoielnici deşi se aflau în prezenţa marelui, infinitului şi puternicului Dumnezeu, care procedează şi astăzi la fel, făcând aceleaşi semne şi minuni. Cu toate acestea, ei stăteau acolo mestecând gumă, sau coborau de pe platformă total nepăsători de ceea ce se întâmpla. Nu le păsa de nimic, iar pe mine mă priveau de parcă aş fi făcut cine ştie ce spiritism peste ei, deşi Dumnezeu a spus clar că aceste lucruri măreţe vor fi făcute prin Puterea Duhului Sfânt.

Acel mesaj a mers afară, iar ei au râs de El şi L-au batjocorit, de parcă era o povestioară hazlie. Totuşi aceea era mila şi harul eliberator pe care li-l oferea Dumnezeu.

O, Doamne, apoi îngerii s-au dus la Lot şi după ce şi-au adus mesajul, i-au spus:

Grăbeşte-te şi fugi din cetate, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” (Geneza 19.22).

Aş vrea să observaţi aceasta, căci trebuie să mă grăbesc să închei din cauza rândului de rugăciune.

Aţi observat ce a spus îngerul? „Nu pot face nimic până nu ajungi acolo; până nu intri acolo.

Ce era aceasta? Mesajul de eliberare.

Înainte ca măcar o scânteie de foc să cadă din cer, trebuia ca Lot să iasă din Sodoma şi să intre în locul de adăpost; şi înainte ca un singur strop de ploaie să cadă din cer, era nevoie ca Noe să intre în arcă. Da, şi înainte ca bomba atomică să lovească această naţiune, Biserica Mireasă va merge în răpire, ca să-L întâlnească pe Domnul Isus.

Şi dacă Sputniku-rile şi rachetele sunt pregătite, iar îngerii sunt aşezaţi în ordine (Aleluia!), marile coridoare ale cerului sunt aglomerate la refuz, harfele sunt pregătite, marile orchestre au făcut deja ultima repetiţie, totul e gata să ureze un „Bun venit Acasă”, oare nu se apropie timpul când Biserica Dumnezeului celui viu, care a aşteptat venirea Lui, e gata de plecare? Totul este în ordine, iar inima mea este plină de bucurie, când mă gândesc la acel ceas măreţ.

Să nu uitaţi ceea ce a spus Domnul, şi anume că: „Aşa va fi şi la venirea Domnului; când El va fi descoperit.

Nu uitaţi că înainte să cadă ploaia, Noe era deja în arcă; înainte ca să cadă focul, Lot era afară din Sodoma, deoarece îngerul spusese: „Nu pot să fac nimic până nu ieşi afară. Am maneta în mâna Mea, dar nu pot trage de ea să curgă foc din cer, până nu pleci tu.

Acest lucru e perfect. Îngerul nimicitor ţine în mână Rusia cu bomba atomică, până când Biserica se adună laolaltă în marele trup al lui Hristos. Vedeţi? „Nu pot face nimic până nu intri acolo.

O, nu este aceasta o asigurare binecuvântată? Şi dacă vedem ceva în ordine, aceea e plecarea Acasă a Bisericii.

Îngerul lui Dumnezeu este aici cu acelaşi mesaj, cu aceleaşi semne şi minuni şi cu toate lucrurile aşezate în ordine.

Tabernacolule Branham, cu aproape 25 de ani în urmă, eu am vorbit de la acelaşi amvon şi v-am spus că se vor întâmpla aceste lucruri, iar acum iată-le, desfăşurându-se chiar sub ochii voştri.

Noi suntem la sfârşitul timpului, iar momentul când Biserica va merge Acasă, este foarte aproape.

Criticii, batjocoritorii, glumeţii, sunt la fel ca în zilele împăratului Belşaţar, ca în zilele lui Noe sau ca în zilele lui Lot, făcând exact aceleaşi lucruri, iar Domnul spune la fel ca atunci: „Nu pot face nimic până nu ieşiţi afară!

Aş vrea să observaţi că Lot a ieşit afară din ceva care-l putea distruge, iar Noe a intrat în ceva care-l putea salva.

Acesta este un tip minunat spre Biserică – noi ieşim afară din lume, departe de Elvis Presley şi Artur Godfray, şi intrăm în Hristos.

Ieşiţi afară din lume! Ei sunt lumea şi vor pieri odată cu ea, dar cei care sunt în Hristos, vor merge Acasă cu El. Dumnezeu îi va aduce cu El chiar şi pe cei care au adormit în Hristos, iar noi ieşim afară din lume şi mergem în Hristos pentru siguranţă.

Da, „Eu nu pot face nimic până nu ieşi afară.” Îmi place atât de mult aceasta.

„Fugiţi repede!” – mesajul era urgent.

„Grăbiţi-vă! Fugiţi!”

Binecuvântat să fie Numele Domnului.

Isus a făgăduit că această Evanghelie va fi predicată până la marginile pământului, iar noi facem aceasta de ani şi ani, iar acum, iată-ne la sfârşitul timpului.

Şi chiar înainte ca îngerii să strige: „Grăbiţi-vă!”, El S-a întors şi a spus: „De ce a râs Sara?

Vedeţi? Îngerul nimicitor a spus: „Am auzit despre păcatele lor şi am venit jos să văd dacă este adevărat sau nu, iar când am cercetat, am văzut că era aşa.

Mesajul adus a fost: har, îndurare şi eliberare: „Grăbiţi-vă! Grăbiţi-vă!”

O, copii, nu staţi să puneţi întrebări, ci grăbiţi-vă, căci El este aici! Grăbiţi-vă şi plecaţi! Unde? Afară, la fel ca acele păsărele mici care au părăsit zidurile caselor înainte de începerea cutremurului.

Fugiţi dintre aceşti  pereţi mari şi moderni ai Babilonullui, dintre aceste denominaţiuni mari care spun: „Acolo nu mai este diferenţă!”

Plecaţi din aceste biserici mari şi necredincioase, care spun că nu mai există lucruri ca vindecarea divină; care spun că nu mai există minuni.

Îndepărtaţi-vă de acei pereţi, căci se vor prăbuşi. Ei vor merge jos, vor fi distruşi, pentru că aşa a spus Dumnezeul meu.

Ieşiţi afară de acolo şi fugiţi la Calvar! Dacă păsările au fugit afară şi s-au aşezat în copaci, faceţi şi voi acelaşi lucru: fugiţi în Copac, în Hristos cel răstignit. El stă acolo, între noi şi Dumnezeu, ca Mijlocitor, până când va trece furtuna.

„Fugiţi! Scăpaţi-vă! Intraţi înăuntru, căci nu pot face nimic până nu ieşiţi afară de acolo şi nu intraţi în El!”

Da, El aşteaptă după voi, de aceea, îndepărtaţi-vă de aceste lucruri moderne!

Îndepărtaţi-vă de această televiziune plină de murdării, opriţi-vă radiourile când încep aceste cântece rock and roll murdare!

Purtaţi-vă ca nişte doamne şi îmbrăcaţi-vă ca nişte doamne. Purtaţi-vă ca nişte bărbaţi şi îmbrăcaţi-vă ca nişte bărbaţi! Vorbiţi ca şi creştinii şi trăiţi ca ei.

Grăbiţi-vă şi ieşiţi afară, căci distrugerea este aproape. Dumnezeu este sătul şi obosit.

O, este mai târziu decât puteţi crede! Ceasul este aici, Îngerul milei, care a trimis acest mesaj, este chiar aici în seara aceasta. Credeţi acest lucru? (Amin).

Israelul a fost dus în ţara făgăduită, iar Egiptul a fost îngropat în întuneric, în timp ce toţi întâii lui născuţi au fost loviţi cu moartea.

Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă! Fugiţi! Scăpaţi-vă vieţile, căci  s-ar putea ca aceasta să fie ultima şansă care vi se mai oferă.

Nu uitaţi că noi îi vedem în ziare, iar aceasta face ca întreaga lume să tremure, pentru că tot ce a spus Dumnezeu se împlineşte.

Atunci cum rămâne? „În zilele în care Se va descoperi Fiul omului…

Ce este aceasta? A fost descoperit Fiul omului? Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în vezi.

Priviţi ce spune versetul 30 din Luca 17:

Tot aşa va fi în zilele când Fiul omului va fi descoperit din cer.” (în traducerea românească nu scrie „din cer”, ci doar: „Tot aşa va fi  şi în ziua când se va arăta Fiul omului.”)

Ce este aceasta? Acest lucru nu s-a întâmplat de când a fost Isus pe pământ, dar acum, la sfârşitul epocii neamurilor, iată-L aici.

Haideţi să ne uităm puţin la El şi să ne gândim la aceasta.

Când a fost pe pământ, Isus nu a pretins niciodată că este un vindecător, ci întotdeauna a spus: „Nu Eu sunt Cel care face aceste lucrări, ci Tatăl Meu. Eu nu pot face decât ce-Mi arată Tatăl.” (Ioan 5.19).

El spunea: „Adevărat, adevărat vă spun, căci Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.

Priviţi-l puţin pe Filip. El a fost convertit chiar când şi-a început Domnul Isus slujba. Ce s-a întâmplat atunci?

Haideţi să vedem, căci atunci vom înţelege cum se va descoperi Fiul omului şi astăzi, pentru că dacă cu adevărat Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, trebuie să Se descopere aşa cum a făcut-o şi ieri; trebuie să vină acelaşi mesaj.

Acum priviţi.

În Ioan 1, vedem că Petru a păşit în faţă, iar când l-a văzut, Isus i-a vorbit spunându-i cum îl cheamă şi cine este tatăl lui:

Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” Când a auzit aceste cuvinte, acel pescar bătrân şi-a zis: „De unde mă cunoaşte Omul acesta pe mine?

Apoi, Filip din Betsaida s-a dus să-l caute pe prietenul său, Natanael, să-i vorbească despre ceea ce văzuse. L-a găsit sub un copac şi i-a zis: „Vino să vezi pe cine am găsit noi: pe Isus din Nazaret, Fiul lui Iosif.

Priviţi acum, cum S-a descoperit El însuşi.

Auzind ce spune Filip, Natanael i-a zis:

Ce poate ieşi bun din Nazaret?

Vino şi vezi!” Acesta este cel mai bun răspuns pe care un om poate să-l dea altuia:

„Nu critica, ci vino şi convinge-te singur.”

O, dacă am putea fi şi noi atât de sinceri astăzi!

În timp ce veneau la Isus, Filip a început să vorbească cu Natanael şi să-i spună:

„Îl cunoşti pe bătrânul pescar, Simon, nu-i aşa?”

„Da.”

„Ieri, el a păşit în faţa acestui Om, iar El i-a spus cine este şi cum l-a chemat pe tatăl său.”

„O,” a răspuns Natanael, „n-am mai auzit aşa ceva.”

Apoi, când au ajuns în locul unde Se afla Isus şi când Natanael a păşit în rândul de rugăciune, Isus l-a privit cu blândeţe şi a spus:

Iată un israelit în care nu este nici o viclenie.

De unde ştia Isus că Natanael era israelit? Grecii şi ceilalţi oameni din zona aceea se îmbrăcau la fel şi arătau la fel. Atunci de unde ştia El că acel bărbat era un israelit?

Pentru că Isus este Dumnezeu arătat în trup. Şi ce a făcut El? L-a privit şi a ştiut totul despre Natanael.

Rabi, de unde mă cunoşti?” L-a întrebat mirat Natanael. Şi Domnul i-a răspuns:

Te-am văzut mai înainte să te cheme Filip, când erai sub măslin.

O, acum totul e clar pentru mine, Rabi. Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, eşti Împăratul lui Israel.

Pentru că ţi-am spus aceste lucruri crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea.

Dar membrii bisericii necredincioase, stăteau pe loc cât se poate de reci şi de ţepeni. Desigur, ei stăteau acolo mândri de marea lor educaţie, cu marile lor seminarii teologice şi spuneau dispreţuitori:

Omul acesta e un prezicător; e un Beelzebul!

Auzindu-i, Isus le-a zis: „Vă iert pentru ceea ce spuneţi despre Mine, dar când va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucruri, dacă veţi spune un sigur lucru împotriva Lui, nu veţi fi iertaţi niciodată, nici în lumea aceasta, nici în cea viitoare.” (Matei 12.32).

Acolo era şi o femeie micuţă, care avea o scurgere de sânge. Ea  a venit prin mulţime şi s-a atins de haina lui Isus, căci îşi zicea în sine: „Dacă aş putea să ating doar haina Lui şi mă voi tămădui.” (Matei 9.21).

L-a atins, iar după aceea, Petru L-a certat zicând: „Priveşte cum se înghesuie oamenii în jurul Tău, deci, cum poţi pune o asemenea întrebare?

Dar Isus a spus: „Cineva s-a atins de Mine, căci am simţit că a ieşit o putere din Mine.” (Luca 8.46).

Apoi, a privit în jur până a găsit-o pe femeie. Cum a  fost posibil acest lucru? Noi nu ştim, dar El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar Biblia ne spune că S-a descoperit naţiunii ebraice în felul acesta.

Când a mers în Samaria, El s-a întâlnit cu acea femeie care a venit să ia apă de la fântână. Era o femeie foarte drăguţă.

Să nu uitaţi că acolo erau cele trei feluri de popoare: evreii, neamurile şi samaritenii; Sem, Ham şi Iafet. Samaritenii erau un fel de corcitură: jumătate evrei şi jumătate neamuri.

Şi această femeie samariteană – la noi în America ar fi considerată o femeie cu faimă rea -, a venit să ia apă.

Aş vrea să ştiţi că ea cunoştea bine Biblia, pentru că Scriptura vine din Est, iar voi încercaţi s-o citiţi cu o educaţie din Vest.

Fiţi numai atenţi ce mi s-a întâmplat când am fost în India, la Bombay.

Acolo era un episcop de la o biserică baptistă şi mulţi alţi bărbaţi înţelepţi, iar el mi-a spus: „Domnule Branham, să nu ne spui că tu eşti misionar, căci noi cunoaştem cu mult mai mult despre Biblie decât veţi cunoaşte voi, yankeii, vreodată.”

Şi aşa este.

„Noi,” spunea el, „am avut Biblia cu 2000 de ani înainte ca voi să fiţi o naţiune.”

Şi aici avea dreptate, căci biserica întemeiată de apostolul Toma e încă acolo.

„Dar”, a continuat el, „noi am auzit că ai fost vizitat de Dumnezeu ca să facă din nou vie această Biblie. Aceasta am vrea să ştim noi.”

Vedeţi? Lumea flămânzeşte după Pâinea vie.

Isus a intrat în vorbă cu acea femeie şi i-a zis:

Femeie, dă-Mi să beau.

Foarte mirată, femeia I-a spus că este imposibil acest lucru, pentru că evreii nu aveau legături cu samaritenii, dar Isus i-a explicat că între ei nu este nici o diferenţă, căci Dumnezeu i-a făcut pe toţi oamenii dintr-un singur sânge, după care a adăugat:

Dacă ai şti cu Cine stai de vorbă, tu Mi-ai cere să bei…” şi discuţia a continuat aşa, până când El a intrat în legătură cu duhul ei şi a aflat ce probleme avea, aşa că i-a zis:

Du-te, ia-ţi soţul şi vino aici cu el.

Ce s-a întâmplat când Isus le-a spus aceste lucruri evreilor? Ei spuneau: „Acesta este Fiul lui Dumnezeu.

Dar samariteanca ce a făcut când El i-a spus: „Du-te, ia-ţi bărbatul şi vino aici cu el”, după care a adăugat: „Ştiu că n-ai bărbat, căci cinci bărbaţi ai avut, iar acela pe care-l ai acum, nu e bărbatul tău.”?

Ea a zis: „Doamne, văd că eşti prooroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, ne va spune toate lucrurile, dar Tu cine eşti?

Şi Isus i-a răspuns: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt El.

Când a auzit aceste cuvinte, femeia a alergat în cetate şi a spus:

Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am  făcut, nu cumva acesta este Hristosul?

El nu a făcut niciodată aceasta cu un om dintre neamuri. De ce? Pentru că a lăsat-o până în aceste zile. Acesta este motivul pentru care a spus în Luca 17.30: „Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului din cer.

Acum, El însuşi Se descoperă bisericii Sale, pentru îndurare, dar imediat după aceea, Se va descoperi pentru nimicirea celor care au refuzat mesajul Său.

Dumnezeule, fii milos cu noi, în timp ce ne rugăm un moment.

Soră Gertie, dacă vrei, cântă cântarea încet şi blând.

Să ştiţi că-mi pare rău pentru voi, care staţi în picioare în jurul pereţilor, căci ştiu că sunteţi în aşteptare, dar mă întreb dacă sunteţi cinstiţi cu voi înşivă şi cu Dumnezeu.

Vă grăbiţi cu adevărat şi vreţi să scăpaţi de aceasta?

Sunteţi aici în prezenţa unui Om care Se numeşte Domnul Isus. El are biletul pentru voi, de aceea, tot ce trebuie să faceţi, este să-I daţi inima voastră, căci El o va curăţi cu propriul Sânge, va îndepărta tot păcatul şi îndoiala şi vă va duce în ceruri când va veni. Rachetele ar putea veni până dimineaţă, înainte ca noaptea să se termine, căci desigur, auziţi cu toţii interviurile pe care le dau oameni de ştiinţă la radio şi la televizor.

Ei spun: „Nu există nimic care să oprească posibilitatea ca această lume să fie aruncată în aer în orice clipă. Trebuie doar ca cineva să ia o gură bună de vodcă şi apoi să apese butonul roşu, căci aceasta este totul…”

Grăbiţi-vă! Mesajul este urgent: Grăbiţi-vă! Scăpaţi! Fugiţi de viaţa voastră, scăpaţi de ea! Ieşiţi afară din acest Babilon modern. Nu simţiţi acel Ceva care vă trage afară?

Dacă sunteţi cu adevărat duhovniceşti, veţi simţi că Dumnezeu vă vorbeşte. Cu siguranţă, dacă El le-a vorbit acelor păsărele micuţe, poate să vă vorbească şi vouă.

Aţi vrea să ridicaţi mâna spre El? Noi nu avem prea mult spaţiu ca să-i aducem pe oameni în jurul altarului, dar ajunge să vă ridicaţi mâinile şi să spuneţi: „Dumnezeule, fii îndurător cu mine!”

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze.

O, Doamne, peste tot sunt numai mâini ridicate!

„Dumnezeule, fii îndurător cu mine! Mi-am ridicat mâna pentru că vreau să scap înainte de a veni dimineaţa când, curcubeul se va arăta pe cer şi va veni Fiul omului.”

Ce zi cumplită va fi aceea, pentru toţi cei care aţi pierdut şansa ce vi s-a oferit!

Aţi fost corecţi în biserica voastră, nu-i aşa?

O, poate spui: „Şi mama a aparţinut de ea!”

Frate şi soră, aceasta este în ordine, dar faptul că mama ta a fost salvată nu are nici o legătură cu salvarea ta, pentru că ea a trăit într-o zi, iar tu trăieşti în alta.

Ascultaţi mesajul Domnului şi luaţi aminte la avertismentul Duhului.

Ce fel de duh a fost Acela care a deosebit şi a ştiut că Sara râdea în cort? Era Îngerul Domnului.

Acum, în timp ce stăm cu capetele plecate, aş avea o rugăminte pentru fiecare din voi.

Ce faceţi voi când ridicaţi mâinile, căci cineva întreabă: „Frate Branham, are vreo însemnătate acest lucru?” Sigur că da.

Dacă voi aţi dorit cu adevărat aceasta, înseamnă că aţi făcut diferenţa între moarte şi viaţă.

Mesajul este urgent, de aceea, n-ai vrea să-ţi ridici mâinile şi să spui: „Fii îndurător cu mine, Doamne!”

Dumnezeu să te binecuvânteze, micuţo.

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.

Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine, fiule şi pe tine, doamnă.

Copilaşii de lângă acest altar, şi-au ridicat şi ei micuţele mâini în sus.

Poate ziceţi: „Ei nu vor să facă aceasta!”

Ba da, o doresc, căci Isus a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine, căci a celor ca ei este Împărăţia lui Dumnezeu.

Binecuvântate să fie inimile lor mici.

S-ar putea ca ei să nu mai trăiască atâta încât să ajungă la maturitate, dar vor fi acolo. Da, poate că ei vor scăpa de toate lucrurile prin care am trecut noi.

Dumnezeule, fii îndurător.

Când ridici mâna, înseamnă că ceva din tine a luat o decizie, şi acesta este duhul. El este acela care te îndeamnă s-o faci.

Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine şi pe toţi copilaşii din spate.

Dumnezeu să binecuvânteze şi inimile voastre scumpe, copilaşi de culoare. Cu siguranţă, El  vă iubeşte.

Grăbiţi-vă şi intraţi în Împărăţie!

Voi spuneţi: „Păi, am mai auzit aceasta şi înainte!” Aşa este, dar s-ar putea ca acum s-o auziţi pentru ultima dată, de aceea, luaţi chiar acum o decizie.

Dumnezeu să te binecuvânteze, tânără doamnă.

Fugiţi de toată această marfă modernă, fugiţi de lângă aceşti pereţi, căci totul se prăbuşeşte. Tot acest rock şi cei ce-l practică, vor pieri o dată cu lumea.

Nu vă includeţi în lume, ci ieşiţi din mijlocul lor, căci Dumnezeu vine pentru biserica Sa. El v-a ales şi de aceea vă vorbeşte. Mesajul este urgent, aşa că, veniţi repede!

Acum, în timp ce ne rugăm, fiţi sinceri, căci Îl voi ruga pe Dumnezeu să fie îndurător cu voi.

Binecuvântatule Domn, s-ar putea ca aici să fie oameni care nu au mai văzut niciodată lucrările şi puterea lui Dumnezeu, dar Ceva din inima lor a spus: „Ridică mâna, căci Eu sunt!”, iar ei au înţeles că aici e o chemare urgentă. Ei sunt destul de inteligenţi ca să privească în jur şi să vadă că este pe cale să se întâmple ceva.

Mulţi dintre aceşti copilaşi micuţi şi-au ridicat mâinile, de aceea, Te rog să fii îndurător, Doamne.

Mulţi din generaţia bătrână şi din cea mijlocie, şi-au ridicat mâinile; mulţi adolescenţi au făcut acelaşi lucru, pentru că vor îndurarea Ta, Dumnezeule, iar eu sunt plin de bucurie pentru că pot să ştiu că prima calitate descoperită în Hristos este mila, iar cea de-a doua este judecata.

O, Dumnezeule, Îţi mulţumim pentru cei care au primit mila Ta în seara aceasta, pentru cei care au ales „calea milei”, căci Tu ai spus: „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!” (Matei 5.7).

Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi.”  (v.6).

Aprinde candelele lor în seara aceasta, Doamne, şi fă-i să fie lumini aşezate pe înălţimi, care să nu poată fi ascunse, ci să dea lumină şcolilor şi locurilor în care vor merge.

Îndură-Te, Doamne, şi fă ca aceste candele să strălucească spre slava lui Dumnezeu.

Binecuvântează-i, iar într-una din zile, într-o lume mai bună, fă ca să ne întâlnim cu toţii în jurul marii mese a lui Dumnezeu, la Cina nunţii.

Păstrează Duhul Tău peste noi şi binecuvântează-i pe cei care stau în jurul pereţilor şi afară în hol, pe cei care stau afară şi pe cei care au ridicat mâna.

Fii cu ei, Doamne, căci ei au stat aici, în picioare. Acordă-le aceste lucruri, deoarece ei sunt roadele acestui mesaj urgent, adus în seara aceasta.

Lasă ca îngerii lui Dumnezeu să-l facă atât de real în inimile lor, încât să nu-l mai uite niciodată.

Ei sunt roadele Tale, iar eu Ţi le prezint ca să le dai lui Isus, căci sunt darurile Tale de dragoste pentru El.

Nimeni nu-i poate smulge din mâinile Tale, pentru că nu există nimic mai mare decât Dumnezeu, iar rugămintea mea este să-i ţii în siguranţă până va veni Isus pentru ei.

Fie ca şi restul să se grăbească pentru că mesajul este urgent, iar noi trebuie să ne grăbim să ieşim afară înainte de a veni distrugerea.

Doamne Dumnezeule, Te rog să trimiţi Îngerul Tău, pe Acelaşi care a stat odinioară cu Avraam în cort şi i-a putut spune ce făcea Sara în cort.

Acela era Îngerul Legământului, era Îngerul care a adus îndurare înainte ca să cadă focul.

Focul ar putea cădea şi acum, în orice moment, iar bombele ar putea distruge întreaga lume, de aceea, Te rog să faci ca El să vină în seara aceasta şi să ne dea îndurare, Doamne, căci o cerem în Numele lui Isus. Amin.

O, aici este ceva din binecuvântata Evanghelie, care v-a curăţit pe voi. Mie îmi place aceasta, de aceea, haideţi să cântăm încă o dată cântarea: „Isus face chemarea.”

Ridicaţi cu toţii mâinile. Vreţi să faceţi aceasta? Să văd mâinile. Nu aţi mai fost niciodată într-o adunare ca aceasta? O, este bine. Sunt bucuros să vă am aici.

Acum vreau să ştiţi că eu nu pretind că aş fi un vindecător, ci pretind că Isus este viu; că El trăieşte.

Eu nu sunt un vindecător şi nici nu există vindecători, pentru că Hristos v-a vindecat deja, deoarece prin rănile Lui, voi sunteţi tămăduiţi, însă vreau să vă rog ceva.

Poate mergeţi la o biserică, dar dacă nu mergeţi la nici una, noi vă urăm bun venit aici, la Tabernacolul Branham, unde scumpul nostru frate Norman Neville, un om bun, nu învaţă nimic altceva decât Adevărul Bibliei.

Sunteţi deci, bineveniţi în părtăşia noastră.

Aici nu este o denominaţiune, ci suntem doar o biserică, o părtăşie. Noi suntem metodişti, baptişti, prezbiterieni, penticostali, luterani, etc. Noi suntem de toate, suntem creştini care-i iubesc pe toţi oamenii şi ne rugăm ca, dacă nu puteţi veni aici, să vă găsiţi o biserică bună, un „acasă”, un loc în care să se predice adevărata Evanghelie, astfel ca să puteţi fi hrăniţi prin Duhul lui Dumnezeu.

Dacă Domnul Isus S-a ridicat din morţi, eu v-am spus numai Adevărul, aşa că Dumnezeu este obligat faţă de Cuvântul Său să facă aceleaşi lucruri pe care le-a mai făcut.

Mie nu mi-e frică să cred în El şi în Biblie, pentru că acesta este Adevărul.

Dacă n-ar fi adevărat, înseamnă că sunt cel mai mare înşelător care a trăit vreodată pe pământ, pentru că am milioane de înşelaţi.

Eu am stat, nu de multă vreme, în faţa mahomedanilor cu Coranul într-o mână şi cu Biblia in cealaltă şi am spus:

„Una din aceste două cărţi este corectă, iar cealaltă este greşită, de aceea, să-L lăsăm pe adevăratul Dumnezeu să vorbească. Nu vă fie teamă, căci El nu vă va părăsi niciodată.”

Când a fost pe pământ, Domnul Isus a făgăduit o mulţime de lucruri minunate şi a făgăduit că le va face din nou înainte de sfârşitul timpului. El a spus că le va face prin Biserica Sa. Da, El a spus: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele…” (Ioan 15.5), însă nu viţa poartă roadele, ci mlădiţele.

Acuma, dacă avem o viţă de pepene, ea va purta roade de pepene; dacă va fi o viţă de vie, va purta struguri, iar dacă este o viţă de „creştin”, Îl va purta pe Hristos.

Da, va purta Viaţa lui Hristos şi lucrările lui Hristos. Vedeţi?

Atunci, duhul nostru trebuie să fie însufleţit de ceva, iar eu sunt foarte bucuros pentru că sunt în El.

Tu nu ştii, micuţă turmă, cum mă face El să mă simt. Am 48 de ani, deci sunt deja un om bătrân şi predic de 27 de ani. Umerii mi se lasă în jos şi-mi dau seama că nu mai sunt acel băiat micuţ care obişnuia să se joace în stradă, dar de un lucru sunt sigur: eu sunt slujitorul Lui. Da, mai degrabă decât orice altceva, prefer să fiu slujitorul Său, căci la ce mi-ar folosi altceva?

Am încercat să fiu cinstit cu voi, oamenii, să fac tot ce am putut în prezenţa voastră şi în prezenţa lui Dumnezeu, pentru că ştiu că El ne priveşte tot timpul.

Am încercat să scurtez mesajul acesta micuţ şi mă rog ca Dumnezeu să ia locul în inimile voastre. Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă cât puteţi de repede! Nu staţi în lume, ci îndepărtaţi-vă de aceste nonsensuri! Ieşiţi afară, la Hristos, ca să fiţi liberi. Ieşiţi afară pentru că nu ştiţi în ce ceas poate veni nimicirea, când nu va mai rămâne decât praful din acest pământ, când lumea aceasta va fi zdrobită.

Este posibil ca acest lucru să se întâmple încă înainte de încheierea acestui serviciu, căci aşa ceva nu ar contrazice deloc Scriptura, ci o va împlini, căci Evanghelia a fost predicată şi aici vine şi ultimul mesaj.

Să nu priviţi după lucrurile mari din viitor, căci prin păcatele ei, America a refuzat harul. Acesta este adevărul. Căutaţi în Bibliile voastre şi veţi vedea dacă am dreptate sau nu. Ea a căzut de tot, cam de vreo doi ani.

Nu demult, la unul din dejunurile sale, Billy Graham spunea: „Acesta este etalonul.”, apoi a continuat: „Pavel mergea într-un oraş şi aducea un suflet la Hristos, dar când se întorcea după un an, lângă acel om găsea încă 30. Eu merg într-un oraş şi am o trezire în care sunt 30.000 de convertiţi, dar când mă întorc după şase luni, nu mai pot găsi nici măcar 30.”

Care-i cauza? Năvodul prinde o mulţime de vieţuitoare ale mării, dar numai peştii sunt cei aleşi, sunt aceia pe care El i-a ales încă înainte de întemeierea lumii pentru viaţă veşnică, iar când va veni ultimul dintre ei, totul este gata.

În arca lui Noe a intrat acelaşi număr de păsări şi de animale, după care uşa a fost închisă de Dumnezeu. Restul au rămas afară, chiar dacă după aceea au încercat să intre.

Scumpul meu prieten, dacă nu eşti înăuntru, intră chiar acum, în timp ce te cheamă Dumnezeu, pentru că uşa harului s-ar putea închide oricând pentru neamuri.

Eu am vorbit, dar cuvintele spuse de mine în patru ore, nu sunt nimic comparativ cu cuvintele spune se Domnul nostru iubit Isus Hristos.

Acuma, eu v-am predicat ori Adevărul, ori     v-am spus o minciună. Dacă v-am spus o minciună, Dumnezeu nu va avea nimic a face cu ea, dar dacă v-am spus Adevărul, Dumnezeu va sta în spatele Cuvântului Său.

Câte numere de rugăciune s-au dat? 50?

Vă voi explica de ce este necesar să dăm aceste numere de rugăciune când avem o adunare de deosebire a duhurilor.

Nu vreau să spun că El este obligat să facă aceasta, ci vreau doar să fiu cinstit cu voi. Câţi dintre voi ar putea să vină în rândul de rugăciune? Ridicaţi mâna, vă rog. Toţi cei care doresc să vină în acest rând, să ridice mâna. Cine vrea să fie primul?

Vedeţi? Aşa ceva nu este posibil, pentru că toţi doriţi aceasta. De aceea trebuie să dăm numere de ordine. S-au dat 50 de numere, aşa că haideţi să le chemăm.

Vreau să vă spun că nu se va întâmpla nimic prin faptul că eu sunt aici şi nici dacă mă atingeţi pe mine, ci este nevoie să-L atingeţi pe El. Câţi dintre voi ştiu că în Noul Testament, în cartea Evreilor scrie că „Hristos este Marele Preot care poate fi atins de suferinţele noastre”? (Evrei 4.15).

Ei bine, dar cum ştiţi că L-aţi atins? Prin faptul că va proceda la fel ca întotdeauna. Dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, trebuie să Se descopere pe Sine la fel cum a făcut-o ieri şi întotdeauna.

Ce a făcut El atunci când Şi-a adus mesajul pentru evrei? Dacă astăzi s-ar descoperi altfel, printr-o denominaţiune, ar fi nedrept, n-ar mai fi Acelaşi, deoarece nu S-a descoperit niciodată printr-o denominaţiune.

El S-a descoperit prin supranatural, aşa cum am spus şi azi dimineaţă, ca şi scrisul de mână de pe perete şi tălmăcirea lui.

El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

O, Dumnezeule, fii cu noi, acum. Să vedem…

Cine are biletul cu nr.1? Aş vrea să ridice mâna.

Cei care aveţi numere de rugăciune, priviţi-le………………

…Noi suntem străini, ne întâlnim pentru prima dată în viaţă, este adevărat? Da, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. El ştie totul despre tine şi ştie totul şi despre mine. Dacă ţi-aş spune: „O, domnule, tu eşti bolnav, dar te vei face bine.”, ai putea să te îndoieşti şi la fel această audienţă, deoarece acestea ar fi numai cuvintele mele, însă dacă vine Duhul Sfânt şi spune ce s-a întâmplat, ceva despre care eu nu ştiu nimic, vei crede cu siguranţă. Am dreptate, doamnă Cocs?

Doamna Cocs stă acolo. Ea este din Kentucky şi e mama doamnei Woods.

Cancerul i-a mâncat faţa, iar când am sosit din pădurile din nord, soţia mi-a spus:

„Nu am mai văzut pe nimeni atât de desfigurat cum este mama doamnei Woods.”

Domnul şi doamna Woods sunt prietenii mei, aşa că m-am dus s-o văd pe femeie, iar când am ieşit din camera în care era, am spus: „Aşa vorbeşte Domnul…” şi cancerul a murit pe loc.

Astfel, acum ea stă aici pe deplin vindecată, fiind de nerecunoscut fată de cum arăta când m-am rugat pentru ea. Vreţi să ridicaţi mâna, doamnă Cocs?

Nasul şi toată partea dreaptă a feţei i-a fost mâncată de cancer până aproape de ochi. Întoarce-te ca să te poată vedea audienţa.

Da, El este corect întotdeauna şi nu greşeşte niciodată.

Acum, dacă Domnul Dumnezeul nostru va vrea să descopere ceva acestui frate, să-l lăsăm pe el singur să judece, căci Domnul poate să descopere ceva din viaţa lui, aşa cum s-a întâmplat cu Natanael, omul adus de Filip în faţa Domnului Isus.

Dacă El va voi să descopere ceva, veţi crede cu toţii? Omul acesta ştie că eu nu-l cunosc, ştie că nu ştiu nimic despre el, deoarece nici el nu mă cunoaşte.

Dacă totuşi, Domnul va vrea să-i descopere ceva, veţi accepta aceasta? Câţi Îl veţi accepta? Ridicaţi mâinile ca să pot vedea.

Domnul să vă binecuvânteze.

Domnule, eu stau aici şi aştept să văd ce îmi va spune El, astfel ca tu să poţi judeca.

Puteţi vedea că omul are ochii închişi, ceea ce înseamnă că nu poate fi vorba de telepatie sau de citirea gândurilor.

Rămâneţi cu ochii închişi. Dacă El va vrea să descopere ceva, noi Îl vom lăuda şi-I vom fi recunoscători.

Bărbatul acesta are o problemă duhovnicească şi vrea să ne rugăm pentru el. (Aşa este).

Ridică mâna dacă este adevărat, să vadă cu toţii aceasta. Acum credeţi?

Eu nu l-am văzut niciodată, dar este ceva care-i tulbură gândurile. Adevărul este că cu cât voi vorbi mai mult cu el, cu atât mi se va descoperi mai mult.

Acum fiţi cu adevărat smeriţi.

Ce a făcut Îngerul? S-a întors cu spatele şi i-a spus lui Avraam ce făcea Sara în cort. Speriată, ea a zis: „Nu am râs!”, dar El i-a răspuns: „Ba da, ai râs.”

Vedeţi? Acum eu văd o femeie. Este soţia acestui bărbat şi nu este aici cu el. Ea are o problemă femeiască şi are necazuri şi cu spatele. Tu nu eşti din oraşul acesta (Aşa este), ci vii din Marysville. (Da). Du-te acasă şi bucură-te căci va fi aşa cum doreşti, în Numele Domnului. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Nu mai ai nevoie de batista pe care ai adus-o şi pe care o ai în buzunar.

Eu nu te cunosc, nu-ţi ştiu numele, dar într-o zi, când Îngerul Domnului a venit la  mine, tu stăteai chiar la uşă şi ai fost vindecată de cancer, este adevărat?

(Da, aşa este).

Nu ştiu ce problemă ai acum, dar dacă Domnul va vrea să-mi descopere, vei crede?

(Da).

Nu ai venit aici pentru tine,  ci pentru un copil care este bolnav.

Are proleme cu coloana vertebrală. (Da).

Parcă nu poate sta în sus, sau ceva de felul acesta. Îi văd pe părinţii lui cu un rozariu în mână, ceea ce înseamnă că sunt catolici. (Da).

Văd şi un cuplu în vârstă. Sunt bunicii lui şi sunt catolici. (Da). Tu stai aici pentru acest copil. Ia-ţi batista şi pune-o peste el. Să nu te îndoieşti, căci vei primi ceea ce ai cerut. Crede din toată inima ta.

Voi credeţi aceasta? (Amin).

Cred că sunt un străin pentru doamna aceasta, dar Domnul Isus ne cunoaşte pe amândoi. Acesta este un tablou identic cu cel din Ioan 4. O femeie de culoare şi un bărbat alb, la fel ca în textul din Biblie, unde stăteau faţă în faţă doi oameni din două rase diferite: o samariteancă şi un evreu.

Atunci, Domnul i-a spus că de fapt nu este nici o diferenţă între ei, pentru că toţi suntem lucrarea mâinilor lui Dumnezeu. Locul geografic în care trăim, schimbă culoarea pielii, dar aceasta nu are nici o legătură cu sufletul. A fost voia lui Dumnezeu ca oamenii să fie de culori diferite; El a făcut omul alb, negru, maro, galben, roşu, etc. Aceasta este voia Lui, dar El ne iubeşte pe toţi.

Deci, aici este un tablou perfect: doi oameni care nu  s-au întâlnit niciodată înainte şi care fac parte din două rase diferite.

Cred că eşti credincioasă pentru că duhul tău este plăcut, iar Îngerul Domnului nu ar primi ceva ce este greşit sau rău. Ai văzut fotografia cu Lumina aceea, cu Îngerul Domnului, nu-i aşa? Prezenţa Lui te face să te simţi aşa, pentru că vine deasupra ta.

O clipă, soră Gertie. Se pare că este ceva. Nu pot s-o ating pe doamna aceea cum aş vrea…..Da, ea suferă de o stare nervoasă, căci o văd trântind obiecte. Tu ai o problemă sufletească pe care vrei s-o rezolvi, pentru că într-un timp ai umblat la rugăciune. Ai şi artrită. Văd că te dai foarte încet jos din pat, mai ales dimineaţa. Dar ai ceva rău şi la coloană. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”. Crezi că sunt proorocul lui Dumnezeu? Crezi că acelaşi Dumnezeu care l-a cunoscut pe Simon, te cunoaşte şi pe tine? Dacă El îmi va descoperi şi mie aceste lucruri, vei fi mai credincioasă în Dumnezeu? Vei crede că îţi va da ce ceri?

Oamenii îţi spun Nanny. (Aşa este), dar numele tău este Johnson. (Amin) şi locuieşti în New Albany.

Întoarce-te acasă şi fii bine în Numele Domnului Isus. Amin.

Ne cunoaştem, doamnă? Nu, ci suntem străini unul pentru celălalt. Pentru ca oamenii să vadă că este aşa, vrei să ridici mâna? Da, suntem doi străini, dar Domnul ne cunoaşte pe amândoi. Dacă El va vrea să-ţi rezolve cererea, vei fi bucuroasă?

Câţiva dintre voi au început să creadă.

Văd în faţa acestei femei un bărbat alb. Da, este domnul acela de acolo. Este în ordine, domnule. Stai acolo unde eşti. Tu ai probleme cu rinichii şi cu spatele. Da, şi te supără şi stomacul….(Aşa este). Du-te, crede şi acestea nu te vor mai supăra niciodată. Crede numai.

Vă provoc să credeţi. Câţi dintre voi cred din toată inima? (Amin).

În ordine. Atunci primiţi şi bucuraţi-vă.

Dacă Domnul Dumnezeul nostru îi va descoperi acestei femei, pe care n-o cunosc, problemele pe care le are, dacă El vrea să-i facă la fel ca femeii samartitence, veţi crede din toată inima? Va fi clar pentru totdeauna? (Amin).

Vedeţi? Mâine trebuie să plec pentru că urmează o altă adunare care va avea loc în Virginia şi nu vreau să fiu prea slăbit…

Oricine ar fi femeia aceasta, are o umbră neagră îngrozitoare care o urmăreşte. Este o tristeţe…..Tu ai ceva necazuri, ai pierdut un copil, un bebeluş. (Da).

Aşa este, dar mai văd ceva care te supără. Este o problemă femeiască. Apoi, ai ceva la spate şi simţi ca o stare de leşin…..O, este epilepsie.

Tu nu eşti din oraşul acesta, ci vii din Louisville, iar pentru a ajunge aici, ai trecut râul. (Aşa este).

Locuieşti la nr. 1754 West Oac. (Da, aşa este, strigă femeia) . Te numeşti Margret Quinn. (Da).

În ordine, Domnul Dumnezeu, Creatorul cerului şi al Pământului, îi dă acestei femei ceea ce-şi doreşte, pentru că-i cer vrăşmaşului să o părăsească în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Nu te îndoi. Du-te şi primeşte ceea ce ai cerut.

Credeţi din toată inima? (Amin).

Bună ziua, domnule. Ne întâlnim pentru prima dată, este adevărat? Crezi că Domnul Dumnezeu este aici gata să-ţi dea lucrurile pe care le doreşti? (Da, cred. Ştiu că este aici şi pot să-L văd).

O, îţi admir încrederea! Tu eşti aici pentru că doreşti să scapi de băutură şi de fumat. (Da, aşa este).

Păi, te-au părăsit chiar acum. Du-te şi pacea lui Dumnezeu să fie cu tine şi să te ajute să crezi, căci dacă poţi crede, toate lucrurile sunt posibile.

Tu vrei să scapi de problema pe care o ai la spate. Du-te, laudă-L pe Dumnezeu şi vei fi eliberat. Crede din toată inima. Fii respectuos şi crede că ceea ce spune Biblia este Adevărul.

Te cunosc şi-ţi ştiu necazul, de aceea mă voi ruga pentru tine.

Doamne Dumnezeule, fii îndurător cu femeia aceasta şi dăruieşte-i ceea ce-ţi cere, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin. Nu mai ştiu exact, te numeşti cumva Baker? (Da, domnule). Da, aşa este. Acum îmi amintesc. Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te înainte şi crede-L pe Dumnezeu din toată inima.

Nu te cunosc, doamnă, nu te-am văzut niciodată, dar doreşti să poţi cina; doreşti să scapi de problema pe care o ai la stomac, de ulcerul care te supără. Du-te şi mănâncă pentru că Isus Hristos te face bine.

Pe tine te cunosc şi ştiu problema pe care o ai. Tu nu ştii că îţi cunosc problema, dar o ştiu.

Dacă vrei crede, artrita de care suferi te va părăsi. Du-te înainte şi Dumnezeu să te binecuvânteze.

Haideţi să spunem: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu.” (Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu.)

Tu eşti nervoasă. Ai o problemă la stomac şi aceasta îţi provoacă starea aceasta. Crezi că Isus Hristos te va face bine? (Da, cred).

Atunci du-te şi pacea lui Dumnezeu să fie peste tine.

Doreşti să-mi pun mâinile peste tine, dar nu e nevoie. Crede din toată inima că Dumnezeu te va face bine.

Eu nu te cunosc, doamnă, tu mă cunoşti? Vii aici la biserică? Da, da….Eu nu te-am mai văzut niciodată. Desigur, sunt foarte mulţi oameni care vin aici. În ordine.

Du-te şi crede că problema femeiască pe care o ai, te va părăsi. Crezi? (Da). În ordine. Atunci du-te şi Dumnezeu să fie cu tine şi să te ajute.

Domnule, crezi că Domnul va îndepărta artrita de care suferi? Crezi că te va face bine? Du-te, crede şi laudă-L, căci vei scăpa de ea.

Pe tine te supără o stare nervoasă, este adevărat? Această stare nervoasă se datorează ciclului şi apare mai ales după-amiaza. Satana îţi spune că vei înnebuni. (Aşa este). Nu-l crede că este o minciună. Tu vei fi bine. Nu este nimic altceva decât o tulburare ce apare din cauză că intri într-o altă etapă a vieţii: este vorba de menopauză, iar noi ştim cu toţii că fiecare femeie trebuie să ajungă la ea. Vei fi bine chiar în clipa aceasta. Crezi ce-ţi spun? (Da). Atunci du-te, mulţumeşte-I lui Dumnezeu, cântă cântări spre lauda Lui şi bucură-te.

În ordine, doamnă. Eu nu te cunosc, dar s-a întâmplat ceva ciudat când i-am spus acele cuvinte doamnei din faţa ta. Te-a părăsit aceeaşi problemă, căci suferi tot de o stare nervoasă. Du-te în drumul tău şi crede din toată inima, căci te vei face bine. Amin.

Eu nu te cunosc, doamnă. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Te cunosc din vedere, pentru că vii la Tabernacol. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Lasă-mă să mă rog pentru tine.

Doamne Dumnezeule, Creatorul cerurilor şi al pământului, fă-o bine pe femeia aceasta pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus. Amin. Nu te îndoi.

Nu-mi pot aminti numele femeii, dar ştiu că vine aici.

Voi, cei din audienţa, credeţi? Staţi liniştiţi şi fiţi respectuoşi.

Din partea aceasta vine un val de credinţă. Crede. Da, este  o femeie de culoare şi stă cu mâinile ridicate.

Doamnă, crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? (Da, domnule).

Vrei să mă rog pentru tine şi pentru fetiţa care te însoţeşte. Ai probleme cu ochii.

Pune-ţi mâinile peste copilaş şi crede din toată inima.

Doamne Dumnezeule, Te rog să le dai ceea ce au cerut, în Numele lui Isus. Amin.

Voi credeţi? (Amin). Îngerul Domnului este aici şi stă în apropierea domnului de aici.

Cred că vii la biserica aceasta, este adevărat? Nu ştiu ce probleme ai, dar dacă Dumnezeu îmi va arăta ce ai, prin harul Său, îţi voi spune. Ai o ulceraţie la piciorul stâng. (Aşa este), iar credinţa ta s-a atins de Ceva.

Cum este cu cei ce stau în partea aceea, credeţi? (Da). Credeţi şi nu vă îndoiţi.

Doamna cu pălărie neagră şi cu ochelari… Doamna care stă la capătul rândului tău, la spatele băieţelului…. Da, tu doamnă. Ai număr de rugăciune? Nu, nu ai.

Crezi că sunt proorocul lui Dumnezeu? Dacă El îmi va descoperi necazul tău, vrei crede? Îl vei accepta? Tu ai probleme cu inima, iar cel de lângă tine e soţul tău şi suferă cu glanda. Du-te şi crede.

Cine Îl crede pe El? (Amin).

Cum este cu bărbatul de culoare de aici? Crezi, domnule? (Da). Crezi că sunt slujitorul Lui? (Da, domnule). Ai aşteptat rugăciune, nu-i aşa? (Da). Dacă Dumnezeu îmi va descoperi ce doreşti, Îl vei accepta? (Da).

Tu ai probleme cu sinusurile. (Da). Ai şi o hernie. (Da).

Câţi dintre voi cred? (Amin).

În spatele acestei doamne este o femeie de culoare. Tu doreşti ceva de la Domnul. Crezi că sunt slujitorul Lui? Ai probleme cu vocea. (Aşa este). Crezi că El te-a vindecat?

La capătul acestui rând, chiar în spate…. da, al cincilea om din rând…..tu ai probleme cu tiroida. Crezi că Dumnezeu te va vindeca?

Cum este cu cei din spate? Bărbatul din capătul rândului…..Da, cel din spate. Tu ai o colită ulceroasă. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Atunci ridică-te şi acceptă-L în Numele Domnului Isus.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Eu nu vă cunosc, nu v-am văzut niciodată, dar Dumnezeu vă ştie pe fiecare.

Credeţi cu toţii? (Amin). Credeţi că acelaşi Înger al Domnului, care a venit la Avraam, care a stat pe pământ şi a descoperit tainele ascunse ale inimii, este acum şi aici? (Amin). Acelaşi Dumnezeu.

Acum, înainte ca lumea să fie distrusă prin foc, acelaşi Dumnezeu este aici. Credeţi aceasta? (Amin).

Haideţi să-L acceptăm şi să-L credem. Haideţi să-L primim, chiar acum, ca Vindecătorul nostru. Câţi dintre voi Îl cred? Câţi cred cu adevărat? Ridicaţi mâinile.

Biblia spune: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.

Puneţi-vă mâinile unul peste celălalt, dacă credeţi şi rugaţi-vă unul pentru celălalt.

Vă provoc pe toţi să credeţi.

Doamna de aici…tu ai TBC. Uită de el, căci eşti vindecată.

Domnule, tu ai prostată… Dumnezeu  te-a binecuvântat, de aceea nu mai trebuie să te trezeşti noaptea….

Vă provoc să dovediţi că credeţi. Cum? Rugându-vă unul pentru celălalt. O faceţi?

Puneţi-vă mâinile peste cel de lângă voi şi rugaţi-vă pentru el, în timp ce eu mă voi ruga pentru toţi.

Doamne Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului, Autorul Vieţii veşnice şi Dătătorul fiecărui dar bun, trimite acum Duhul Tău peste aceşti oameni, căci osândesc lucrările Diavolului, care este demascat.

Satană, tu nu poţi să-i mai ţii pe aceşti oameni, pentru că credinţa lor urcă sus, în timp ce stau cu mâinile puse unul peste celălalt. Te provoc pentru că ai pierdut bătălia, iar judecata ta este aici.

Ieşi afară din ei, în Numele lui Isus Hristos! Du-te şi lasă-i, în Numele lui Isus.

Îl credeţi pe Dumnezeu? Ridicaţi mâinile şi lăudaţi-L pe Domnul pentru vindecarea pe care v-a dat-o.

Dacă eşti nenorocit, olog sau oricum ai fi, ridică-te în picioare pentru că Isus Hristos te face bine.

Dacă ai mâinile oloage, ridică-le sus, căci totul s-a sfârşit. Iată, aici este o femeie care a fost oloagă.

Spuneţi: „Lăudat să fie Domnul!”

(Lăudat să fie Domnul!) Amin.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *