UNIȚI SUB UN SINGUR CAP

Haideţi să rămâne în
picioare pentru rugăciune.

Dumnezeule, Tatăl
nostru, Îţi mulţumim pentru privilegiul pe care ni l-ai dat din nou în seara
aceasta, de a ne aduna ca să ne rugăm.

Tu ne-ai făgăduit din
cer că ne vei asculta şi vei vindeca ţara, iar dacă este o ţară care are nevoie
de vindecare, aceea este ţara în care trăim.

Tată, Te rugăm s-o
vindeci trimiţând o trezire de modă veche, care să îndepărteze toate bolile şi
durerile ei.

Tu ne-ai dat belşug de mâncare, haine frumoase, dar
oh, cum tânjim după auzirea Cuvântului Domnului! De altfel, Tu ai spus în
Cuvânt că va veni o foamete, în aceste zile din urmă, iar oamenii vor alerga de
la nord la sud şi dintr-o parte în alta, căutând să audă Cuvântul lui Dumnezeu,
dar nu vor putea.

O, Dumnezeule,
unge-Ţi lucrătorii din nou. Fie ca ei să iasă în câmp şi să sădească Cuvântul
adevărat, pentru că acolo unde nu a fost semănată Sămânţa, nu va fi nici seceriş.

Dă-ne putere până
este ziuă, ca să putem semăna Sămânţa vieţii în inima milioanelor de oameni
care sunt pe moarte sau pier, căci Te rugăm aceasta în Numele şi pentru slava
Lui. Amin.

Vă puteţi aşeza.

Este bine că aţi pus
aceste batiste aici, căci ne vom ruga peste ele, iar Dumnezeu va onora
rugăciunea noastră, dându-ne ceea ce cerem, aşa cum a făcut întotdeauna.

Printre noi se află
un tânăr, fiul unui frate predicator din Africa de Sud, care a fost în
adunările mele. Eu am fost la Cape Town şi am primit cam opt saci mari plini cu
scrisori şi pentru că nu am avut timp să mă ocup de ele, m-am rugat peste acei
saci. Desigur, ziarele au scris imediat: „Fratele Branham este mai degrabă
superstiţios.”, dar ceea ce am făcut este conform Cuvântului, este biblic.

În seara aceasta aş
vrea să termin mai devreme, pentru că aseară v-am ţinut cam mult, iar mâine
seară, dacă va fi cu voia Domnului voi vorbi despre subiectul: „Scrisul de mână
de pe perete şi semnele timpului.” Vineri voi vorbi despre tema: „Va pleca
biserica înaintea necazului celui mare sau nu?” pentru ca duminică să mă opresc
la tema: „Aşa cum îşi scutură vulturul cuibul şi bate din aripi peste micuţii
ei.”

Vineri seara trebuie
să plec acasă ca s-o aduc pe doamna Branham şi pe copii. Sunt numai 140 de mile
până acolo, aşa că nu e nici o problemă.

Mă pregătesc pentru o
nouă vizită în Africa şi vă pot spune că am primit invitaţii de la încă cinci
ţări.

Mulţi demnitari mă
cheamă datorită slujbei mele, spunând că 
aceasta ar salva naţiunea lor de comunism. O, m-am bucurat atât de mult
să aud aceasta!

Când am fost într-una
din aceste ţări, cam pe la ora 9.00 a murit un copilaş, iar la ora 10.00 când
am ajuns eu pe platformă, Domnul mi-a dat o vedenie, în urmă căreia acel
copilaş a fost readus la viaţă şi dat pe deplin sănătos mamei lui. Această
minune a făcut ca toate ziarele să scrie despre caz iar în ziua următoare peste
20.000 de oameni şi-au predat inimile Domnului Isus.

În seara aceasta aş
vrea să iau ca subiect ceva ce este pe inima mea: „Uniţi sub un singur Cap” şi
aş vrea să citesc o singură frază din Geneza 11.6:

Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt singur popor…”

Fie ca Domnul să-Şi
adauge binecuvântările la citirea Cuvântului Său.

„Geneza” înseamnă
„începutul” şi tot ce există astăzi îşi are începutul acolo. Să nu uitaţi că
viaţa a început în Geneza şi la fel moartea. Gândurile, fie bune fie rele au
început tot în Geneza; totul a început acolo.

Dacă veţi studia
Scriptura cu atenţie, veţi vedea că până şi ismurile şi cultele de astăzi îşi au
începutul acolo. Priviţi numai la Nimrod şi la ceilalţi…

Toate ismurile pe
care le avem astăzi, au început în Geneza. Ele sunt lustruite ca să pară ai fi
altceva, dar este încă acelaşi bătrân duh rău, dacă veţi observa natura lui şi
felul cum se comportă.

Cu ani în urmă, când
eram doar un băiat, am prins perioada prohibiţiei (interzicerea producerii,
vânzării şi importului de mărfuri). Atunci trăia bătrânul Charlie Barleycorn.
Cred că mulţi dintre voi îşi amintesc figura lui hidoasă, cu pălăria toată băgată
înăuntru, cu umerii aduşi în faţă….o, ce creatura oribilă!

Dar acum, el a deveni
unul „lustruit”. Acum nu-l mai găsiţi făcând reclamă pe sticla ca narcotice,
nici la colţ la „lumina roşie”, ci trăieşte într-un pahar din frigiderul
fiecăruia, dar este acelaşi Charlie Barleycorn, acelaşi diavol bătrân.

Dumnezeu a spus în
Biblie: „Duhul Meu nu va rămâne pururea
în om, căci şi omul nu este decât o carne păcătoasă.
” (Geneza 6.3). Iar
Isus a spus în Matei 24 că: „aşa cum a
fost în zilele lui Noe, va fi şi la venirea Fiului omului.
” (v.37).

Aţi observat voi că
Duhul lui Dumnezeu se străduia să rămână în om, în timp ce omul nici nu se
sinchisea să-L cunoască?

Oh, şi cum se
suprapunea aceasta cu timpul nostru! Duhul lui Dumnezeu rămâne cu omul, dar mă
întreb dacă nu cumva Dumnezeu se gândeşte că pe timpul acela când S-a întristat
că l-a făcut pe om, văzând cât era de răzvrătit împotriva Duhului şi a lucrării
Sale.

Din textul citit în
seara aceasta, am văzut că oamenii s-au unit. Ei au pornit din răsărit şi au mers
către apus, până au ajuns în valea Şinear.

Întotdeauna
civilizaţia a călătorit de la răsărit la apus. As fi vrut să am timp să vorbesc
despre mesajul: „Ce se întâmplă când estul şi vestul se întâlnesc?”

Ele s-au întâlnit
deja. Omul a călătorit spre apusul soarelui, pentru că e o fiinţă muritoare. El
merge ca soarele: răsare şi călătoreşte către apus, iar acum estul şi vestul
s-au întâlnit.

Noi am văzut cum
oamenii au călătorit şi au ajuns în acel ţinut îndepărtat, unde s-au unit cu un
singur popor. Acest lucru este în ordine, dar problema este că s-au unit sub o
conducere greşită; s-au unit sub conducerea omenească, dar Dumnezeu doreşte ca
noi să fim una sub conducerea Sa. El vrea ca noi să fim una, dar doreşte să fie
şi El cu noi. Necazul este că omul vrea ca semenul său să-i fie conducător şi
astfel se face o unitate sub conducerea şi înţelepciunea omenească.

Motivul pentru care
oamenii doresc să fie una este pentru că Dumnezeu ne-a făcut cu acest scop; El
a proiectat omul şi l-a făcut ca să fie una, să lucreze împreună, să coopereze
cu El, înţelegeţi? Dar dintotdeauna, omul a vrut să aibă propriile sale idei
referitoare la unitate. El vrea să facă ceva ce Dumnezeu nu a avut niciodată în
planul Său; vrea să-şi închipuie propriile căi şi să-şi facă propriile planuri.
Da, omul nu vrea să accepte planul făcut de Dumnezeu pentru el, din cauza
naturii lui căzute.

Dumnezeu i-a spus
omului în grădina Eden că în ziua când se va atinge de acel pom, va începe
necazul, însă omul nu a ascultat, a luat din rodul lui şi a devenit un
„lucrător ştiinţific”. Prima înghiţitură pe care a luat-o, l-a despărţit de
Creatorul său.

Aşa este şi în seara
aceasta, când omul trăieşte din acel pom, dar nu există nici o cale ca omul să
aibă viaţa prin acel pom.

De ce punem accent
aşa de mare pe cercetările ştiinţifice – cum să ne salvăm, cum să facem o bombă
mai bună ca a ruşilor, sau cum să facem un avion mai rapid? Făcând aceste
lucruri, spunem că ne salvăm, dar nu e adevărat.

Cunoştinţa nu vă va
salva niciodată, ci vă va îndepărta tot mai mult de Dumnezeu. Aceasta dovedeşte
că există o singură cale pentru salvare: înapoi la Pomul vieţii.

În Eden erau doi
pomi: unul era pomul cunoştinţei, iar celălalt era Pomul vieţii. Cât timp a
mâncat din Pomul vieţii, omul a trăit, dar când a luat din celălalt, a murit.

Totuşi, vedeţi voi,
este în natura omului să încerce să facă ceva ca să se salveze singur, dar nu
veţi reuşi niciodată să faceţi ceva ca să vă salvaţi.

Odată cineva mi-a
spus: „O, eu L-am căutat pe Dumnezeu…” L-am ascultat câteva minute, după care
i-am zis:

„Domnule, nu vreau să
te contrazic, dar trebuie să-ţi spun că n-ai dreptate. Adevărul este că tu nu
L-ai căutat niciodată pe Dumnezeu.”

Nu, nici un om nu a
făcut-o, pentru că nu omul Îl caută pe Dumnezeu, ci Dumnezeu îl caută pe om. Nu
Adam a umblat prin grădină zicând: „Dumnezeule, unde eşti?”, ci Dumnezeu l-a
strigat pe Adam. Şi El a spus în Cuvântul Său: „Nimeni nu vine la Mine dacă nu este atras de Tatăl…” (Ioan 6.44).

Tu cauţi să afli ce
te atrage, dar mai întâi trebuie să fii atras de Dumnezeu. Aşa spune Biblia şi
cât este de adevărat!

În textul pe care
l-am citit, noi am văzut însă că oamenii s-au unit sub un singur conducător,
iar când ajungeţi sub conducerea unui om, acela are nişte idei personale pe
care încearcă să le aducă la împlinire.

Nimrod, conducătorul
lor, le-a construit un turn. Este foarte ciudat faptul că toate lucrurile pe
care Satana îi îndeamnă pe oameni să le facă, sunt furate, sunt copiate de la
Dumnezeu. De ce? Satana nu poate crea. El nu era un creator, ci e un perverititor
a ceea ce a fost creat de Dumnezeu.

Acesta-i motivul
pentru care, necunoscând Biblia, necunoscându-L pe Dumnezeu, oamenii spun că
diavolul poate vindeca.

Prieteni, vindecarea
este o creaţie, iar dacă diavolul poate crea, înseamnă că ar putea crea o altă
lume şi oameni, dar el nu poate crea nimic, ci perverteşte doar ceea ce a creat
deja Dumnezeu.

Ce este nedreptatea?
Dreptatea pervertită. Tot ce vedeţi că este rău, faceţi numai opusul şi veţi fi
bine, căci nedreptatea este dreptatea pervertită. Înţelegeţi?

Nu uitaţi deci, că
tot ceea ce face omul în afara planului lui Dumnezeu, este o pervertire.
Indiferent cât de bine arată, este o pervertire, pentru că Dumnezeu are ideea
Lui originală şi a dat-o omului ca s-o urmeze, însă omul vrea să facă ceva de la
sine.

Israel a făcut cea
mai mare greşeală din toată istoria lui, în Exod 19. Priviţi numai.

După ce harul le-a
dat o jertfă, le-a dat un izbăvitor – pe Moise – şi i-a eliberat, ei au vrut
ceva deosebit, au vrut să facă şi ei ceva, aşa că au zis: „Dă-ne legea”, dar nu
au  păzit-o pentru că nu puteau s-o facă.
Astfel, toate lucrurile duc înapoi la Dumnezeu.

Oamenii doresc să fie
una sub un cap, dar sub unul greşit. Aţi observat? Diavolul vrea să folosească
întotdeauna capul unui om, dându-i cunoştinţă.

Astfel, mulţi oameni
privesc la aceasta atunci când îşi aleg păstorul: „O, el are Ph. D., aşa că
este cel mai potrivit pentru biserica noastră!” În ce mă priveşte, mai degrabă
aş alege un om care nu cunoaşte nici alfabetul, dar care Îl cunoaşte pe
Dumnezeu.

Vedeţi, ei îl aleg
privind la educaţie pe care o are; privind la ceea ce izbeşte ochiul. Aceasta
este însă exact aceeaşi minciună pe care i-a spus-o diavolul Evei:

Este plăcut la privit….” Vedeţi? Plăcut la vedere, iar ochiul
este în cap.

Adevărul este că
totul e îmbrăcat în moarte. Este un gunoi cu puţină frişcă pe deasupra. Aşa
este.

De-a lungul şoselelor
noastre, putem vedea acele reclame, cu femei frumoase care zic: „Noi fumăm
Chersterfields”.

Tinerele de astăzi
fac acele poze pentru că vor să fie populare, dar ce este aceasta? Aceeaşi
minciună a Satanei. Este acelaşi diavol care face păcatul să arate plăcut la
privit; sub acea învelitoare însă, este ascunsă moartea.

Ei pun acele panouri
mari cu femei frumoase îmbrăcate cât se poate de imoral, iar celelalte le
privesc şi se gândesc: „O, acestea sunt foarte drăguţe.” Şi vor să le urmeze
exemplul.

Vedeţi? Ele sunt
privite după ceea ce vede ochiul, dar acolo este moartea îmbrăcată aşa.
Acesta-i adevărul. Moartea ascunsă sub frumuseţe.

Nu uitaţi că frumuseţea
este înşelătoare. Satana este acela care a avut ideea de a face o împărăţie mai
bună şi mai frumoasă decât Împărăţia lui Mihail.

Frumuseţea a fost de
la început cauza căderii, iar Satana s-a folosit încă de atunci de ea. Ce har
avem să putem vedea că împărăţia Diavolului este făcută să arate atât de
frumoasă, şi mulţi oameni o aleg.

Şi încă ceva: nu
uitaţi că diavolul este foarte religios. Multor oameni le place să meargă la o
biserică ce are turle înalte şi scaune de pluş. Nu-i de mirare că predicatorul
nu poate predica mai mult de 15 minute, căci daca ar sta mai mult în acele
scaune, oamenii ar adormi.

Ei au acolo o orgă de
un milion de dolari şi un predicator cu gulerul încheiat la spate şi cu o robă
lungă pe deasupra, care gâdilă urechile ascultătorilor cu ceva din societate
sau cu puţină politică.

O, dar noi nu avem
nevoie de aşa ceva! Adevăratul copil al lui Dumnezeu, dacă trebuie să stea la
colţul străzii sau într-o misiune, o face cu plăcere, pentru a auzi Cuvântul
lui Dumnezeu predicat în puterea şi demonstraţia Duhului Sfânt.

Totuşi, oamenii caută
ştiinţa; caută organizarea omenească. Da, ei s-au organizat, aşa că adesea poţi
auzi: „Eu sunt prezbiterian; eu sunt metodist…”

Nu vreau să vă supăr,
fraţilor, ci doresc să vedeţi adevărul.

Dacă le spui că eşti
un credincios al cincizecimii, imediat răspund că aceasta omoară „duhul”. Păi,
orice duh care este omorât de numele cincizecimii, merită să moară. Aşa este.

Prieteni,
cincizecimea nu este o organizaţie, ci este o experienţă care vine la toţi copiii
născuţi din nou.

O, eu ştiu că omul a
încercat s-o organizeze! Ei au organizat un grup de oameni, dar cincizecimea nu
poate fi organizată. Ea merge la metodist, la baptist, la prezbiterian şi la
oricine o doreşte, însă necazul este că ei au încercat să facă o organizaţie
din ea.

Acesta este omul.
Diavolul lucrează ceva la capul lui şi imediat îl auzi zicând: „Denominaţiunea
noastră este mai mare decât celelalte.”

Nu puteţi vedea că
acel diavol bătrân nu a murit încă? Da, el trăieşte: „Noi suntem mai mulţi
decât ceilalţi…”

O fată care fusese
alcoolistă, a povestit odată într-una din cele mai mari biserici protestante,
cum a scos-o Domnul din mormântul beţiei după ce, cinci din cei mai buni
doctori au spus că nu mai are nici o şansă de reabilitare.

Ea a spus că atunci
când a păşit pe platformă, Duhul Sfânt i-a spus: „Rosella Griffith eşti
alcoolistă de când în viaţa ta s-a petrecut cutare lucru…., dar aşa vorbeşte
Domnul…” şi ea a fost eliberată. Tânăra a depus mărturie despre aceasta, iar
oamenii au plâns, dar după o vreme cineva a spus:

„Da, ea este o copilă
scumpă, însă e penticostală.”

Nu puteţi să-l vedeţi
pe acelaşi diavol de la început? O, voi nu-l puteţi lustrui, căci este acelaşi
păcat, aceeaşi necredinţă.

Pe mine nu mă
interesează dacă omul acela era un martor al lui IeHoVaH sau al cui martor era,
căci câtă vreme Dumnezeu este acolo şi Se îndură, eu sunt de partea Lui, căci
Dumnezeu se mişcă prin Duhul, iar copiii Săi se mişcă cu El.

Vă rog să mă
scuzaţi…Nu sunt emoţionat, ci mă simt bine. O, este ceva ce nu poate fi
exprimat în cuvinte; este ceva nu peste tine, ci în tine, Ceva care-ţi mişcă
fiecare fibră lăuntrică.

Omul se gândeşte cu
capul şi priveşte cu ochiul, iar Diavolul i-a spus femeii: „Pomul este plăcut la privit…” iar ea
s-a gândit că era de dorit să deschidă cuiva mintea.

Vedeţi, este acelaşi
diavol care, dacă poate vă face să vă opriţi numai pentru o clipă, şi imediat
vă va îndemna să raţionaţi totul cu mintea.

Dar Dumnezeu nu Se
foloseşte de capul omului, ci El lucrează la inima lui. Da, în timp ce diavolul
lucrează în capul omului, Dumnezeu i-a ales inima, iar Biblia spune că omul
este aşa cum gândeşte inima lui.

Cu câţiva ani în
urmă, oamenii de ştiinţă au spus: „Desigur, Dumnezeu a făcut o greşeală în
Biblie, pentru că în inima umană nu se găsesc facultăţi mintale; omul nu poate
gândi cu inima.”

Prieteni, dacă
Dumnezeu ar fi vrut să spună „cap”, atunci ar fi spus aşa, dar El a zis „inimă”
pentru ca aşa a vrut să spună.

Cu vreo cinci ani în
urmă, când eram la Chicago, am văzut un titlu interesant într-un ziar, iar când
am citit articolul, acolo se spunea că oamenii de ştiinţă au descoperit în
inima umană, nu în cea animală, un compartiment mic în care nu există nici o
celulă de sânge. Acela este locul unde locuieşte sufletul. Astfel, până la urmă
omul gândeşte cu inima, ceea ce înseamnă că Dumnezeu a avut dreptate.

Da, Dumnezeu are
dreptate întotdeauna. Omul gândeşte cu capul, dar crede cu inima.

Dar diavolul ce face?
Îl pune să gândească cu mintea şi îi arată ceea ce izbeşte privirea. Astfel, îl
suceşte şi îi ia capul în stăpânire dovedind ceva ştiinţific. Dar inima lui se
întoarce şi neagă acel lucru.

O, dacă am putea să
ne îndepărtăm de cunoştinţele din capul nostru şi de religia din capul nostru
şi să ne întoarcem la religia din inimă, căci atunci Dumnezeu va putea trece la
treabă în Biserică.

Omul gândeşte cu
capul, dar crede cu inima. Mintea argumentează toate lucrurile, dar inima nu
face aceasta, ci ea crede tot ceea ce spune Dumnezeu.

Oh, problema este că
astăzi noi am devenit foarte raţionali, noi, americanii, de aceea vrem ca totul
să ne fie demonstrat şi dovedit.

În trecut, când
cineva spunea că Dumnezeu a făcut o minune, toţi credeau, se bucurau şi ziceau:
„Mulţumim Domnului pentru aceasta!”, dar astăzi trebuie s-o luăm ştiinţific şi
s-o dovedim, iar dacă acea minune nu poate fi dovedită ştiinţific….Dacă
cineva este dovedit însă ştiinţific, nu mai este credinţă. O, nădăjduiesc că
înţelegeţi ce vreau să spun! Un lucru dovedit ştiinţific nu mai este credinţă.

Dacă Moise ar fi
spus: „Stai puţin să văd ce chimicale au fost pulverizate peste acest copac!
Frunzele lui sunt în foc, dar nu ard, de aceea când va înceta focul voi culege
câteva frunze şi le voi duce la laborator ca să fie verificate. Da, le voi face
analiza chimică şi voi vedea ce este.” Dumnezeu nu i-ar fi vorbit niciodată şi
nu i-ar fi spus: „Scoate-ţi încălţămintea…”

Ce a făcut Moise? A
umblat smerit. Pe el nu l-a interesat de ce arde acel copac, nici dacă se
mistuie sau nu, ci l-a căutat pe Dumnezeu.

Fiecare copil al lui
Dumnezeu va proceda şi va crede tot aşa. Desigur.

Şi ce a urmat? Moise
a auzit un Glas care i-a zis: „Scoate-ţi încălţămintea, căci te afli pe un
pământ sfânt.”

Prietene, dacă în
seara aceasta mergi la biserică pentru a găsi greşeli…. „O, oamenii aceştia
fac prea multă gălăgie; predicatorul vorbeşte prea mult. Aici sunt oameni
obosiţi, de aceea nu ar trebui să ţină serviciul aşa de mult….” mai bine stai
acasă.

Oh, dar cei care vin
cu încălţămintea scoasă, cu cunoştinţa din cap pusă deoparte, şi cu o inimă
deschisă pentru Dumnezeu, vor auzi un glas care zice: „Eu sunt învierea şi
viaţa….”

Dacă zici: „Voi merge
acolo şi am să număr câţi membri din biserica mea au participat la trezirea
aceea, apoi voi merge la păstor şi îi voi spune că fraţii noştri prezbiterieni,
metodişti, baptişti….sunt acolo. Ce ruşine!” Iată-te gândind din nou cu
capul.

Dumnezeu nu are de-a
face numai cu inima. Aşa v-a modelat El şi a făcut aceasta cu un scop. Tot
restul trupului vă aparţine vouă, dar inima este a lui Dumnezeu. El Şi-a făcut
în ea o încăpere micuţă, un turn de control, de unde vrea să vă călăuzească.

O, dacă L-am lăsa să
fie Pilotul, iar Duhul Sfânt Copilotul, atunci am putea fi călăuziţi de El pe
marea vieţii.

Dar ce a făcut omul?
A ascultat de semenul lui şi l-a acceptat de diavol înăuntru. Urmarea? Diavolul
a intrat şi îl călăuzeşte spre lucrurile care se văd.

Deci, nu-i de mirare
că oamenii nu pot să creadă în vindecarea divină, căci diavolul care stă acolo
le spune: „Să nu crezi aşa ceva!” iar el răspunde: „Da, domnule diavol, ai
dreptate…”

Dumnezeu însă, stă în
inimă şi face Cuvântul Său viu pentru toţi cei care-L cred. Chiar dacă toţi
spun că s-ar putea să nu se împlinească, ei îl cred oricum pentru că aşa a spus
Dumnezeu.

Când i s-a spus lui
Avraam că va avea un copil cu Sara, el avea 75 de ani, iar ea 65. Ce ridicol!
Un bătrân de 75 de ani şi o femeie de 65 de ani merg să cumpere lucruşoare
pentru bebeluşul care li se va naşte:

„Noi vom, avea un
copil…”

Ei bine, ce credeţi
că ar fi spus un doctor dacă Avraam i-ar fi zis:

„Domnule, vrem să
facem aranjamentele pentru copil.”

„Aveţi vreunul?”

„Nu.”

„Câţi ani ai, Sara?”

„65.”

„Poftim?”

„Dar tu, Avraame?”

„75.”

„Şi ce vreţi să
faceţi cu aceste lucruşoare?”

„Păi, vom avea un
copil.”

„Este imposibil, pentru
că vă pot demonstra ştiinţific că Sara a intrat deja de 20 de ani în menopauză.
Tu nu ştii ce vorbeşti, Avraame!”

Totuşi, Avraam a
chemat acele lucruri care nu erau ca şi cum ar fi fost, pentru că aşa îi
spusese Dumnezeu, şi cu cât au trecut anii, s-a întărit şi mai mult în
credinţă.

După primele 30 de
zile, el a întrebat-o pe Sara:

„Cum te simţi,
dragă?”

„Nu e nici o
diferenţă…”

„Binecuvântat să fie
Dumnezeu, căci îl vom avea oricum.” Aşa este.

După ce a trecut un
an, a întrebat-o iar:

„Cum te simţi, Sara?”

„Nu e nici o
diferenţă…”

„Lăudat să fie
Domnul, căci îl vom avea oricum.”

Au trecut 20 de ani:
„Cum te simţi, dragă?”

„Nu e nici o
diferenţă…”

„Lăudat să fie
Domnul, căci îl vom avea oricum.”

De ce? Pentru că aşa
spusese Dumnezeu. Aceasta o spunea nu capul lui Avraam, ci inima lui, căci
acolo locuieşte Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu este pe
tron, El se mişcă şi vă face să vedeţi 
lucrurile pe care vrea El să le vedeţi. Ce urmează? Voi vă întoarceţi
ochii de la lucrurile despre care vorbeşte diavolul şi staţi cu Dumnezeu.

Şi ştiţi ce spune
Biblia? Dacă suntem copiii lui Avraam, fiind morţi în Hristos, noi suntem
moştenitori conform făgăduinţei.

Ştiţi care este însă
necazul cu noi? Că nu putem să-L credem pe Dumnezeu nici măcar 25 de minunate,
în timp ce Avraam L-a crezut 25 de ani, iar când în sfârşit şi-a primit fiul, a
fost gata să-l ia şi să-l omoare ca să confirme legământul.

Uneori mă gândesc că
dacă suntem copiii lui Avraam, ar trebui să avem şi noi credinţa pe care a
avut-o el în Dumnezeu. Atunci am putea chema şi noi lucruri care par imposibile
şi am păşi credincioşi Cuvântului lui Dumnezeu, ca şi cum ele s-ar fi întâmplat
deja.

Ştiu că ceea ce spun
pare dur, însă acesta este adevărul.

Deci Dumnezeu ia
inima şi vă controlează de acolo. Când păcatul a intrat înăuntru şi v-a
tulburat inima, Dumnezeu L-a trimis pe propriul Său Fiu, făcut după asemănarea
cărnii păcătoase, ca s-o curăţească astfel încât El să poată intra înăuntru.
Da, El a făcut o cale – a venit jos şi a dat o cale ca să poată curăţi inima
voastră pentru a putea intra să locuiască în ea.

Dumnezeu nu putea
intra în inima voastră când era plină de tot păcatul, de necredinţă. Nu, nu.
Câtă vreme spuneţi: „Eu sunt prezbiterian; eu sunt penticostal; eu sunt
nazarinean, slavă lui Dumnezeu…” Dumnezeu nu poate intra în inima voastră.
Voi sunteţi cu adevărat doar un prezbiterian, un penticostal sau un nazarinean,
dar când toate aceste idei vă părăsesc, Dumnezeu poate intra în inimă ca să
preia controlul. Înţelegeţi? El trebuie să intre şi să fie Conducătorul vostru.

Noi ne unim sub
capetele diferitelor denominaţiuni, dar Dumnezeu ne vrea uniţi sub Capul Său.
Noi ne unim sub propriul nostru cap, dar Dumnezeu vrea să ne unim sub
conducerea Sa, iar El ne conduce din inimă.

Prieteni, aş vrea să
înţelegeţi că voi nu puteţi sta neutri, ci trebuie să-l aveţi ori pe unul, ori
pe celălalt.

Cu câtva timp în
urmă, marele evanghelist Billy Graham, care cred că este un slujitor al lui
Dumnezeu, a spus în Louisville, ridicând Biblia: „Aceste este modelul”, după
care a adăugat: „Când mergea într-o cetate, Pavel avea un convertit, iar când
se întorcea după un an, lângă acel om găsea încă 30 de credincioşi. Când merg
într-un oraş, eu am 30.000 de convertiţi, dar când mă întorc după un an, nu mai
găsesc nici 30.”

Ei bine, probabil că
aceia erau convertiţii lui Billy Graham, de aceea nu ajuns prea departe, dar
dacă ar fi fost convertiţii lui Dumnezeu, ei ar fi rămas pentru totdeauna.

Auzindu-l ce spune,
m-am gândit: „Billy, aş vrea să-ţi pot spune ceva…”

Billy, Oral, eu şi
ceilalţi păstori şi evanghelişti, ce facem? Mergem pe câmp şi predicăm, iar
oamenii se pocăiesc de păcatele lor, aşa că vin la altar şi spun: „Dumnezeule,
iartă-mă!”, iar El îi iartă. Ce urmează apoi? Duhul rău iese din ei, dar sunt îndreptaţi
spre o morgă şi nu spre Dumnezeu. Nu-mi place să spun aceasta, însă este
adevărul.

Mie mi-ar fost milă
întotdeauna de aceste corpuri. Ei le duc la morgă şi se asigură că vor sta
morţi. Da, ei pun ceva lichid în ele, ca să fie siguri că nu se mai întorc la
viaţă.

Cam aşa este şi cu
unele din aceste biserici vechi şi formale pe care le avem pe aici. Sunt
injectate cu ceva doctrină omenească ca să fie siguri că rămâneţi morţi. Acest
lucru este valabil pentru orice denominaţiune. Oamenii merg acolo, iar voi îi
îndoctrinaţi cu doxologie, după care spuneţi „crezul apostolic” sau mai ştiu eu
ce.

Unde se găseşte în
Biblie crezul apostolilor? Nu există aşa ceva. Sau, dacă apostolii au avut un
„crez”, acela a fost: „Pocăiţi-vă!
Da, eu cred că Petru este cel care a spus acest aşa zis crez apostolic în Fapte
2.38:

Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos
spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii
voştri şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema
Domnul Dumnezeul nostru.
” (v.39).

Dacă apostolii au
avut un crez, atunci acesta este acela şi nu vreunul din aceste crezuri făcute
de om.

Nu este ciudat cum
diavolul îşi face modelul lui?

Când am fost la
mormântul lui Mahomed, am observat că acolo stătea un cal alb. El este acolo de
2000 de ani, ştiaţi aceasta? Ei schimbă garda din 4 în 4 ore şi aşteaptă ca
Mahomed să învieze într-o zi, să urce pe acel cal alb şi să pornească să
cucerească lumea.

Ştiaţi că Isus vine
pe un cal alb? Vedeţi cât de aproape vine imitaţia, astfel încât aceste
biserici, denominaţiuni şi crezuri să pară adevărate? De altfel, Biblia spune
că în zilele din urmă cele două duhuri vor fi atât de aproape, încât dacă ar fi
cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi. Oh, şi acest imitator nu e
comunismul, ci religia. Aşa este. Ea e înşelătorul.

Priviţi Rusia,
comunismul. Ea vrea să unească pe toată lumea sub comunism. Aceasta este
dorinţa ei, ideea ei, însă este un gând omenesc.

Dar şi Naţiunile
Unite doresc să-i unească pe toţi oamenii. Sub ce? Sub o putere militară. Dar
omul nu trăieşte prin puterea militară ci prin Puterea învierii Domnului Isus
Hristos.

Uitaţi-vă la Nimrod.
El a vrut să-i unească pe toţi oamenii sub un singur turn ridicat de el. A cui
imitaţie era acest turn? A scării pe care a văzut-o Iacov în vis şi care urca
de pe pământ în slavă.

Dar cum este cu
catolicii? Ei vor să unească lumea întreagă sub o conducere, sub catolicism.

Protestanţii? Ei vor
să-i unească pe toţi în Federaţia Bisericilor, însă gândul lor e la fel de
greşit ca al catolicilor. Da, este acelaşi diavol mincinos şi bătrân.

Aceasta este o
greşeală fatală. Ce doresc ei? Să fie o federaţie a bisericilor. Astfel spun:
”Noi toţi suntem sub un singur cap, cât timp pot fi eu conducătorul.”

Catolicii îi vor pe
toţi uniţi sub un singur cap, iar papa să fie conducătorul lor; Rusia îi vrea
pe toţi sub un cap, astfel ca comunismul să fie conducătorul; Naţiunile Unite
îi vor uniţi pe toţi sub conducerea Statelor Unite, pentru că aceasta este cea
mai mare dintre naţiuni, dar toţi sunt inspiraţi de acelaşi diavol bătrân,
pentru că fiecare naţiune a lumii este controlată de Satana.

Aşa spune Biblia.

Noi nu avem aici o
cetate veşnică, ci aşteptăm să vină una. Orice tron pământesc va cădea; orice
naţiune se va prăbuşi; orice clădire se va ruina; orice om va pieri, dar
Hristos va rămâne în veci de veci.

Atunci de ce ne-am
uni sub o asemenea conducere? Încă de la început este pierdută, dar cu toate
acestea, toţi vor să se unească într-un fel.

Voi nu puteţi rămâne
neutri, este imposibil. Biblia spune că atunci când duhul necurat iese dintr-un
om, umblă prin locuri pustii. Atunci omul este salvat şi merge la biserică, dar
pentru a fi siguri că nu se „rătăceşte” pe la alte biserici, ei spun:

„Dacă vrei să stai în
biserica aceasta, trebuie să urmezi crezul nostru şi să uiţi toate celelalte
lucruri.”

Să nu-mi spuneţi că
n-am dreptate, pentru că ştiu bine că aşa este. „Tu trebuie să urmezi denominaţiunea
noastră. Trebuie să te botezi, să ţi se toarne apă pe vârful capului.”

Unii din ei botează
de trei ori e burtă, în timp ce alţii botează de trei ori pe spate, dar ce
importanţă are? Voi vă certaţi din cauza aceasta, arătând că toate acestea sunt
lucruri omeneşti care trebuie să cadă. De ce? Pentru că orice plantă care nu a
fost sădită de Tatăl ceresc, va putrezi. Trebuie să putrezească. „Dar pe această piatră….” Ce fel de
piatră? Pe descoperirea spirituală a lui Isus Hristos. „Pe această piatră voi zidi biserica Mea şi porţile iadului nu o vor
birui.

Catolicii spun că
această piatră a fost Petru, iar protestanţii spun că era Hristos, însă Biblia
spune: „Nu carnea şi sângele ţi-a
descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.”
(Matei 16.17).
Şi această piatră, pe această descoperire spirituală a Domnului Isus, „voi zidi Biserica Mea.

Această descoperire
nu-ţi poate fi dată de vreun om, pentru că este scris: „carnea şi sângele nu
ţi-a dat-o”, nici  n-o poţi învăţa din
crezurile unei denominaţiuni, nici n-ai primit-o pentru că ai mânat pâine
Koşer, ci pentru că ţi-a dat-o Duhul Sfânt.

Pe această piatră (descoperire)
voi zidi biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
” Aceasta arată că
se vor ridica împotriva ei, dar nu o vor putea birui niciodată.

Dar ce face duhul
necurat după ce se satură de umblat prin pustie? Se întoarce, întră înapoi în
acel om şi începe să-i spună una şi alta. Urmarea? Biblia spune că starea
acelui om este de şapte ori mai rea, deci e un copil al iadului mai rău decât
înainte.

Aşa este. Tu poţi să
te înţelegi mai bine cu o prostituată de pe stradă sau cu un beţiv decât cu
unii din aşa zişii creştini. Da, acesta este adevărul.

Ei stau acolo jos şi
pufăie ca o broască râioasă care a înghiţit alice, apoi merg mai departe
nepăsători, neştiind despre Dumnezeu mai mult decât ştie un hotentot despre o
noapte egipteană.

Voi ştiţi că acesta
este adevărul. Dacă mergeţi undeva şi vedeţi slava lui Dumnezeu prin faptul că
cineva este vindecat, ei spun imediat: „O, aceasta e psihologie!”

Cum aţi putea crede
când nu posedaţi nimic cu care să credeţi?

Dacă Dumnezeu ar sta
cu adevărat pe tronul inimii voastre, El ar fi de acord cu fiecare Cuvânt.
Sigur că da.

Cunoştinţa spune: „Nu
se poate face aşa ceva!”, iar ştiinţa zice: „Nu este posibil”, dar El în voi,
crede.

Biblia spune că
Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu pentru
salvarea ei, dar necredincioşii zic: „Eu mă îndoiesc de aceasta.” Dumnezeu din
inima credincioasă va spune însă: „Amin”.

Biblia spune: „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în
veci
”, iar Duhul Sfânt din voi răspunde: „Amin”.

Biblia spune: „Eu sunt Domnul care te vindecă de toate
bolile
”, iar Duhul Sfânt din inimă spune: „Amin” la fiecare Cuvânt al lui
Dumnezeu, pentru că El l-a scris; El este scriitorul; El este autorul.

Dar învăţătorul
necredincios, lustruit şi şcolit, care are o mulţime de doctorate: D. D. D, Ph.
D sau dublu L. D., etc., nu poate fi de acord cu aceasta pentru că nu aşa a
fost învăţat.

În sud era un om de
culoare care cânta tot timpul. Auzindu-l, şeful lui l-a întrebat:

„Sambo, ce te face să
fii aşa fericit?”

„Faptul că am o
religie trăită din inimă”.

„Dar nu există aşa
ceva”, a spus şeful.

„Aici ai greşit,
şefule, căci ar fi trebuit să spui: „Din câte ştiu eu nu există aşa ceva.”

Vedeţi? Acesta este
adevărul, el nu ştia altceva. Aşa este şi cu adevărata experienţă a naşterii
din nou, din Duhul lui Dumnezeu. Astfel, oamenii spun că nu există botezul cu
Duhul Sfânt, dar faptul că ei nu cred aceasta, arată că nu-L au, nu că n-ar
exista. Ei se bazează pe crezurile lor, dar noi ne încredem în ceea ce a spus
Dumnezeu.

Acuma, ce se
întâmplă? Tu nu poţi rămâne neutru, ci este nevoie să fi umplut cu ceva ca să
poţi supravieţui. Da, voi puteţi fi umpluţi cu ceva peste altceva.

Poate ziceţi: „Frate
Branham, eu sunt unul care stă lângă gard.” Nu este adevărat, pentru că Biblia
spune clar că toţi cei care n-au fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, primesc semnul
fiarei.

Toţi cei care n-au pe
frunte pecetea lui Dumnezeu, au semnul fiarei. Da, voi trebuie să aveţi una din
cele două.

Aş vrea să privim
puţin aceasta, ca să văd cum stăm.

Prieteni, semnul
fiarei este un semn religios, de aceea fiţi atenţi. Este posibil să fiţi cât se
poate de religioşi şi totuşi să nu fiţi salvaţi. Poţi fi şi un fanatic
religios: „N-am voie să ating; nu gust; nu miros”, etc., dar aceasta nu are
nimic a face cu Duhul Sfânt, căci în timp ce faceţi aceasta, puteţi fi plini de
răutate, de prejudecăţi care nu vă lasă să staţi liniştiţi ca să ascultaţi o
predică. Puteţi fi plini de invidie şi de vrajbă şi să-i dispreţuiţi pe aceia
cu care nu sunteţi de acord. Puteţi fi plini de minciună şi să spuneţi glume
murdare, puteţi sta acasă miercuri seara ca să urmăriţi murdăriile lui Arthur
Godfrey; puteţi fi umpluţi cu rock and roll-ul lui Elvis Presley. Da, acesta
este adevărul. Voi trebuie să fiţi umpluţi cu ceva, iar viaţa pe care o trăiţi
mărturiseşte ce posedaţi cu adevărat, pentru că Biblia spune: „După roadele lor îi veţi cunoaşte.
(Matei 7.20).

Voi sunteţi umpluţi
cu ceva.

Puţi fi plini de lene,
aşa că nu vreţi să faceţi nimic. Oh, dar voi nu trebuie să fiţi aşa, deoarece
Hristos a murit pentru ca să fiţi curăţiţi de toate aceste lucruri.

Voi puteţi fi umpluţi
cu o grămadă de crezuri; puteţi fi umpluţi cu o grămadă de denominaţiuni, dar
Dumnezeu nu vrea aceasta, ci El a făcut în inima voastră un loc în care să stea
şi doreşte să fiţi umpluţi cu El însuşi.

Ce se întâmplă când
sunteţi umpluţi cu Dumnezeu? Atunci sunteţi umpluţi cu Duhul Sfânt; sunteţi
umpluţi cu Putere; sunteţi umpluţi cu dragoste, cu bunătate, cu răbdare, cu
blândeţe, cu pace şi credincioşie.

David a spus odată: „Paharul meu este plin de dă peste.
(Psalmul 23.5b), iar dacă el a avut paharul plin înainte de venirea Duhului
Sfânt, cum ar trebui să fie acuma?

Voi sunteţi umpluţi cu
ceva, iar dacă sunteţi umpluţi cu ideile unui om sau cu religie sau crezuri, nu
faceţi decât să zidiţi un „Babilon” ce urmează să se prăbuşească. Dacă vă
umpleţi cu lumea modernă, cu pofte, mândrie, crezuri sau altceva de felul
acesta, sunteţi pierduţi.

Prin urmare, există o
singură cale de a supravieţui: să puneţi în compartimentul făcut de Dumnezeu în
inima voastră, acel lucru original, pe Duhul Sfânt…………………….

………După învierea Domnului, ucenicii L-au
întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai
de gând să aşezi din nou împărăţia lui Israel?
”, la care El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile şi
soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

Cu voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt
peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi
până la marginile pământului.
” (Fapte 1.6-8).

Iubiţi prieteni, în
seara aceasta vreau să vă spun  că
Dumnezeu ne vrea una, dar nu una sub neînţelepciunea omenească, ci una sub
călăuzirea sfintei Căpetenii date de El. El ne vrea uniţi ca unul, un singur
bărbat, o singură femeie, o biserică, un popor, un ţel, o cauză, un scop: Isus
Hristos.

El vrea să-L slujim
cu o singură dragoste: dragostea lui Dumnezeu; într-o singură frăţietate şi
într-o singură părtăşie: a Duhului Sfânt, căci atunci sunteţi uniţi cu
adevărat.

Aceasta este ceea ce
zideşte Dumnezeu în timpul acesta: un Turn făcut din oameni uniţi, făcut cu
metodişti, baptişti, prezbiterieni, penticostali, nazarineni, pelerini sfinţi,
etc.; făcut din tot felul de oameni născuţi din nou, care au botezul Duhului
Sfânt în inimile lor, care au acel compartiment micuţ umplut de El şi privesc
direct spre El pentru eliberare.

Atunci noi suntem ca
unul, nu ne mai certăm, nu mai argumentăm, ci ne vom purta ca fii şi fiice de
Dumnezeu, iar caracterul nostru, conduita noastră şi credinţa noastră o vor
dovedi. Când Dumnezeu spune ceva, vom spune imediat „Amin” la cuvintele Lui,
iar dacă Biblia ne cere să facem anumite lucruri le vom face. Nu vom replica
niciodată, ci vom merge şi vom face tot ce spune El.

Aşa ne vrea Dumnezeu:
uniţi. Şi nu uitaţi: s-ar cuveni să acţionăm în toate la prezent.

Mai demult,  în sud exista încă sclavagismul. Albii
mergeau în Africa, capturau oameni de culoare, apoi îi aduceau şi-i vindeau
sudiştilor. Ei îi vindeau aşa cum vindeţi voi maşinile.

Acest lucru nu era
corect, iar acei oameni erau foarte trişti, de aceea trebuiau bătuţi ca să
muncească. Iată însă că într-o zi, pe o plantaţie ce lucra cu negri, a venit un
negustor care voia să cumpere câţiva sclavi. El a privit şi a văzut cum acei
oameni erau trişti şi cum erau loviţi ca să muncească, dar la un moment dat a
observat un bărbat tânăr care nu trebuia biciuit ca să lucreze. El avea pieptul
scos, bărbia ridicată şi păşea cu demnitate. Văzându-l, negustorul a zis:

„Aş vrea să cumpăr pe
tânărul acela.”

„Acela nu e de
vânzare”, a răspuns stăpânul.

„O, el este atât de
diferit de ceilalţi!”

„Ştiu aceasta.”

„Spune cât vrei
pentru el.”

„Ţi-am spus că nu e
de vânzare.”

„E cumva şeful
celorlalţi?”

„Nu, e doar un
sclav.”

„Îl hrăneşti mai bine
decât pe ceilalţi?”

„Nu, toţi mănâncă
împreună.”

„Atunci ce îl face să
fie atât de deosebit de ceilalţi?”

„Să ştii că şi eu am
aflat doar de curând motivul”, a răspuns stăpânul.

„Şi care este acela?”

„În ţara lui de
baştină, Africa, tatăl lui era şeful unui trib, şi măcar că acum e departe de
casă, el ştie în inima lui că este fiul unui împărat şi deci se poartă ca
atare.”

Cum ar trebui să fim
noi prieteni? Cum ar trebui să ne purtăm? Ca fii şi fiice de Împărat, ar trebui
să ne îmbrăcăm, să ne purtăm, să trăim, să vorbim, să mărturisim şi să fim în
totul ca El.

Chiar dacă suntem
străini într-o lume muribundă, totuşi suntem fiii şi fiicele Împăratului
IeHoVaH Dumnezeu.

Astfel, ar trebui să
fim de acord cu Cuvântul Lui şi să spunem „Amin” la Duhul Lui; ar trebui să ne
unim ca fraţi şi surori şi să ne purtăm ca fii şi fiice de Dumnezeu.

O, mă simt foarte
bine acum! Simt că îmi vine să strig. Da, mă simt bine pentru că Duhul
Dumnezeului celui Viu este aici, şi tocmai am văzut ceva care mi-a aprins
sufletul. O, binecuvântat să fie Numele Lui!

Prieteni, Dumnezeu va
avea o Biserică………………… …….. Nu e departe de drum. Noi vom fi
una şi ţelul nostru va fi unul. Ca şi marele templu, unde ei au lucrat împreună
şi unde nu s-a auzit nici măcar un sunet de fierăstrău sau o lovitură de ciocan
timp de 40 de ani cât a durat construcţia lui.

Prieteni, Dumnezeu
taie din metodişti, baptişti, prezbiterieni, etc., toate pietrele acelea
ciudate, dar într-o zi va veni Duhul Sfânt, acea Piatră din capul unghiului,
care a fost respinsă de zidari, iar atunci zidirea va continua împreună, fără
nici un murmur.

Piatra care a fost
respinsă de zidari, e Piatra principală, Piatra unghiulară. Voi, zidarilor ai
acestor mari denominaţiuni, să nu uitaţi aceasta! Să nu uitaţi că Piatra pe
care aţi respins-o e chiar principala Piatra unghiulară.

Eu cred că El este
aici în seara aceasta. O, cât e de minunat! Cât de glorios! Eu ştiu că El este
prezent aici, de aceea aş dori să puteţi simţi şi voi ceea ce simt eu. Poate
credeţi că sunt nebun, dar nu sunt. Poate vă gândiţi că nu ştiu unde mă aflu,
dar ştiu bine. O, este Duhul Dumnezeului celui Viu! Nu mai pot predica….Acolo
este Ceva….Simt că clopotele bucuriei bat în inima mea. Niciodată nu mi s-a
mai întâmplat aşa ceva.

Ştiu că urmează
ceva….că vine ceva ce urmează să se întâmple. Pot vedea aceasta în viitorul
imediat: Duhul Dumnezeului celui Viu se va revărsa peste Biserica Sa. Da, acolo
se va întâmpla ceva, căci în „duzi” se aude un sunet.

În inima mea tocmai a
vorbit ceva şi mi-a zis: „Nu te teme, predicatorule, căci ei vor fi una
într-una din aceste zile. Ei vor crede.”

S-ar putea ca
prigoana să ne adune împreună, eu nu ştiu, dar pe cât este de sigur că în clipa
aceasta stau la acest amvon, pe atât e de sigur că Dumnezeu Îşi va aduna
Biserica împreună. Da, ea va fi adunată sub un singur Cap, care este Hristos.

Hristos va fi Capul
ei, nu o denominaţiune. Hristos va fi Capul fiecărui credincios. Aleluia! Să nu
vă temeţi să ziceţi: „Aleluia!”, căci aceasta înseamnă „Lăudat să fie Dumnezeul
nostru, căci El e vrednic de orice laudă pe care i-o putem da.”

Cu câtva timp în urmă
am predicat undeva, iar o doamnă care aparţinea de un anumit cult a venit la
mine şi mi-a zis:

„În predicile tale
este un singur lucru care nu-mi place.”

„Credeam că sunt mai
multe”, i-am răspuns.

„Nu, este un singur
lucru, şi anume, că Îl lauzi prea mult pe Isus.”

„O, doamnă! Păi, eu
nu pot să-L laud atât de mult cât ar merita. Chiar dacă aş avea zeci de mii de
limbi tot n-aş putea să-L laud îndeajuns, căci este atât de îndurător.”

„Bine, dar tu încerci
să-L faci divin”, a continuat ea.

„El este divin.”

„Dar era doar un
proroc….”

„Dacă ar fi fost
numai un  proroc, era cel mai mare
înşelător, dar El a fost mai mult decât un proroc; a fost Dumnezeul
prorocilor.”

„Vezi, tu încerci
să-L faci divin. Ai spus că eşti fundamentalist.”

„Da, sunt.” am
răspuns.

„Dacă-ţi voi dovedi
aceasta cu Biblia că El a fost doar un om, vei accepta aceasta?”

„Dacă Biblia spune
aceasta, da.”

„În Ioan 11, Biblia
spune că atunci când s-a dus la mormântul lui Lazăr, Isus plângea.”

„Acesta este textul
care dovedeşte că El era doar un om?”

„Cu siguranţă, căci
nu putea fi divin dacă a plâns.”

„Doamnă, argumentul
tău este mai slab decât o supă făcută din umbra unei găini moarte de foame. Tu
numai atât ai văzut, că El a plâns la mormântul lui Lazăr? Desigur, Cel care
plângea era Omul, dar când Şi-a ridicat privirea şi a spus: „Lazăre, vino afară!” deşi bărbatul acela
era mort de patru zile, putrezirea şi-a cunoscut Stăpânul şi duhul şi-a
recunoscut Făcătorul. Astfel, acel om care era mort de patru zile, a stat în
picioare şi a trăit. Cel care a făcut aceasta era mai mult decât un om, Acela
era Dumnezeu care vorbea printr-un Om. Da, El era Om şi Dumnezeu.”

Acesta este adevărul.

Când a coborât de pe
munte, privea peste acele tufişuri şi căuta ceva de mâncare pentru că era
flămând, dar când a luat cele cinci pâini şi doi peşti, şi a hrănit cu ele
peste 5000 de oameni, Acela era mai mult decât un om. Desigur.

În noaptea aceea
furtunoasă când Se afla cu corabia pe mare, şi a aţipit din cauza oboselii,
căci puterile Îl părăsiseră în timp ce vindecare bolnavii şi văzuse vedenii
toată ziua, era doar un Om. Era aşa de obosit căci nici zgomotul valurilor şi
al vântului nu L-au putut trezi, în timp ce zeci de mii de diavoli îşi juraseră
că Îl vor îneca în timp ce doarme. Oh, dar când Şi-a pus piciorul pe marginea
corăbiei şi a spus: „Stai liniştită!” vântul şi valurile I s-au supus imediat,
dovedind că Acela era mai mult decât un om. Cu siguranţă.

Dorinţa mea este să
fiu unit cu voi, fraţii şi surorile mele, sub Puterea Lui.

Când a stat pe cruce,
a murit ca un om, după ce a strigat: „Tată,
pentru ce M-ai părăsit?
”, dar în dimineaţa de Paşte, când a rupt pecetea
romană, a rostogolit la o parte piatra de la intrarea mormântului şi a înviat
triumfător, a dovedit că era Dumnezeu.

Vedeţi? El a mişcat
inimile, S-a purtat ca Dumnezeu şi a dovedit că este Dumnezeu. Acesta este
adevărul, de aceea nu-i de mirare că poetul a spus:

Trăind, El m-a iubit;

Murind, El m-a
salvat;

Fiind îngropat, mi-a
aruncat păcatele departe;

Înviind, El a
mărturisit pentru vecie,

Şi într-o zi, El va
veni.

O, ce zi glorioasă!

Pe această piatră voi zidi Biserica Mea; o voi uni sub stăpânirea Duhului
Sfânt şi porţile iadului nu o vor birui.
” Amin.

Sub Acesta doresc să
fiu unit. Sub Puterea şi călăuzirea Duhului Sfânt mărturisind că fiecare Cuvânt
al lui Dumnezeu este Adevărul. Amin.

Eu cred că Dumnezeu
i-ar putea „electriza” chiar acum pe aceşti oameni, pentru un serviciu de
vindecare, astfel încât să se facă lucruri cum n-aţi mai văzut până acum.

Eu cred că El este
aici; acesta este strigătul Împăratului.

Mulţi din voi,
predicatorii denominaţionali, priviţi spre aceste glasuri şi aveţi aceeaşi părere
ca şi Balaam. El a greşit, voi ştiţi aceasta, dar şi voi procedaţi la fel,
ascunzându-vă după cuvinte. Aşa este.

Poate ziceţi: „O, păi
predicatorul acela penticostal a fugit cu nevasta altuia!”

La fel a făcut şi cel
baptist şi cel prezbiterian, etc., dar ziarele păstrează tăcerea când este
vorba de voi.

Vedeţi? Păcatele
unora merg înainte, iar ale altora îi urmează.

Daţi-mi Puterea ce
uneşte a Duhului Sfânt şi luaţi-mi restul!

Eu sunt de acord cu
Eddie Perronett care a spus: „Toţi să salute Puterea Numelui lui Isus!”

Îngerii să cadă
proşternuţi.

Aduceţi cununa
împărătească

Să-L încoronăm Domn
al tuturor.

Amin. Sigur că da.

Aşa este, fraţilor.
Uniţi sub un singur Cap: Dumnezeu; cu o singură conducere: Duhul Sfânt şi spre
un singur ţel: Împărăţia lui Dumnezeu.

Aceasta este El. O,
ce glorios! Cât mi-ar place să-L văd!

Nu voi chema un rând
de rugăciune, căci cred că Împăratul este în tabără şi vă va chema la El pe
această platformă.

Balaam a privit spre
morală, dar nu a văzut şarpele de armă şi nici stânca lovită. Aceasta este
problema cu bisericile de azi: au gâturile înţepenite şi sunt netăiaţi împrejur
la inimă şi la urechi. Acesta este motivul pentru care ei nu văd că Duhul Sfânt
merge înainte cu Biserica. Totuşi, întotdeauna, unde a fost Dumnezeu a fost şi
supranaturalul.

Hristos, Capul
Bisericii, vrea să ne unească în seara aceasta, într-o singură inimă şi pentru
un singur ţel. Noi toţi: baptişti, metodişti, etc., ar trebui să ne unim
împreună ca o singură inimă şi ca o singură persoană, sub un singur Împărat:
Dumnezeu şi într-o singură Împărăţie: cerul.

El este aici şi vrea
ca întreaga Biserică a Dumnezeului celui Viu să fie una sub conducerea Sa, iar
Duhul Sfânt este aici ca să vă dovedească că v-am spus adevărul.

Câţi din voi sunt
bolnavi? Ridicaţi mâna. În ordine. Să credeţi. Credeţi că Duhul Sfânt este
aici; credeţi că Împăratul este în tabără.

Lăsaţi-L să intre în
compartimentul acela micuţ din inima voastră şi să spună:

„Eu sunt Împăratul.
Nu daţi atenţie la ce spune episcopul. Eu sunt Împăratul. Credeţi Cuvântul Meu,
căci Eu sunt acelaşi Împărat care a umblat odinioară prin Galilea.”

Atunci ei au
întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?”,
iar El a răspuns:

Da, sunt.”

Toţi cei care sunteţi
bolnavi, să credeţi.

Haideţi să începem
din partea aceasta. Voi, cei care sunteţi bolnavi, din partea aceasta, Îl
credeţi pe Dumnezeu? Credeţi că Isus a înviat din morţi?

Cum este cu doamna de
la capătul rândului de acolo? Ai număr de rugăciune? Nu? Dar Îl crezi pe
Dumnezeu? Crezi că El este Împăratul? Crezi că eu Îl reprezint, ca slujitor al
Său, la fel ca toţi ceilalţi predicatori?

Eu nu sunt un
predicator educat, dar ştiu bine despre ce vorbesc. Am doar şapte clase şi s-ar
putea să nu cunosc prea bine Cartea Lui, însă Îl cunosc pe Autor, or, acesta
este lucrul cel mai important, căci dacă-L cunosc pe Autor, el Îmi va descoperi
Cartea Sa.

Crezi că Dumnezeu
poate să-mi spună necazul tău? Dacă crezi aceasta, atunci boala femeiască nu te
va mai necăji niciodată. Crezi aceasta? Dacă crezi, ridică mâna.

Bărbatul acela din
spate este soţul tău. Da, sunteţi soţ şi soţie. Eu nu vă cunosc, nu v-am mai
văzut niciodată până acum, dar El mi-a descoperit aceasta. Domnule, dacă e
adevărat, ridică mâna. Îl crezi pe Dumnezeu? Crezi că ceea ce ţi-am spus este
adevărul?

Tu ai o boală de
stomac. Dacă este adevărat, ridică mâna. Ce este aceasta? Dovada că Împăratul
se află în tabără. Cum aşa? Păi, El a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” (Ioan 14.12).

Cum este cu voi, cei
de acolo, credeţi? Dar cei aflaţi la balcoane, credeţi? Aveţi credinţă în
Dumnezeu.

Cum este cu domnul
din rândul acela, cu cel care are cămaşa descheiată la gât? Crezi domnule? Pari
un om cinstit, de aceea, vom vedea dacă Dumnezeu vorbeşte, iar tu vei judeca.

Tu te rogi pentru o
problemă la nas. Da, ei nişte umflături în nas. Dacă este aşa, ridică mâna. Ne
cunoaştem? Nu? Ridică mâna. În ordine. Du-te şi fii vindecat chiar acum.

Domnul de lângă el ce
crede? Am văzut că îl urmăreai foarte atent, după care ţi-ai plecat capul şi ai
început să te rogi şi tu. Ne cunoaştem? Nu. În ordine.

Tu nu vrei rugăciune
pentru tine, ci pentru altcineva. Persoana aceea nu este aici, dar crezi că
Dumnezeu poate să-mi spună cine este? Vei crede că Împăratul, Cel de care s-a
atins femeia din Biblie, este aici? Tu atingi ceva şi ştii aceasta. Te rogi
pentru soţia ta, care are tensiunea foarte mare. Da, aşa este. Ridică mâna dacă
este adevărat. În ordine. Crede şi primeşte ceea ce ceri, căci „toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce
cred
.” O, ce minunat!

Toţi cei ce sunteţi
aici, credeţi, oriunde v-aţi afla, căci Împăratul este în tabără, Duhul Sfânt
al lui Dumnezeu este aici, iar eu pot spune numai ce-mi arată El. Sigur că da.

Isus a spus că „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede.
(Marcu 9.23).

Isus nu a cunoscut-o
pe femeia care s-a atins de El, care i-a cunoscut problema şi i-a spus că este
vindecată, iar Biblia spune că „Isus
Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci
.” Cu siguranţă El este marele „Eu
sunt”.

Acolo este un bărbat
mic care se scarpină în ureche şi mă priveşte. Ce crezi, domnule? Crezi că sunt
slujitorul lui Dumnezeu?

Lumina se află chiar
deasupra ta. Dacă îţi voi spune care este problema ta, vei crede că sunt
slujitorul Lui? Ridică-te în picioare.

În ordine. Nu-ţi va
fi greu să asculţi un minunat, nu-i aşa? În primul rând, nu auzi bine, apoi ai
astmă, iar când tuşeşti, aceasta îţi tulbură inima. Nu eşti din oraşul acesta,
ci vii din altul. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Vino aici.

Plecaţi-vă capetele.

Veşnicule şi
binecuvântatule Dumnezeu, noi nu cerem minuni, ci îndurare. Ai milă de omul
acesta şi alungă-l pe vrăşmaşul. Ia duhul de surzenie de la el, căci Te rugăm
aceasta în Numele lui Isus.

De când eşti aici?
Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? El a făcut-o deja; acum eşti bine, de
aceea, poţi să te întorci la Franklin, Ohio, domnule Wesley Miller.

Întoarce-te înapoi la
Franklin, Ohio, căci ţi-ai căpătat auzul, eşti bine. Astmul te-a părăsit. Du-te
şi bucură-te. Dumnezeu să te binecuvânteze.

El poate auzi chiar
şi dacă vorbesc în şoaptă.

Ce crezi tu, cel de
lângă el? Crezi din toată inima? Da, tu au probleme cu rinichii şi cu inima.
Eşti tot din Franklin. Este în ordine, domnule Baker, ridică-te în picioare şi
fii bine în Numele Domnului Isus.

Dacă credeţi, toate
lucrurile sunt posibile. Credeţi? Aveţi credinţă în Dumnezeu, căci El este
aici; este minunat; este măreţ şi este puternic.

Ce crezi tu, care
stai acolo şi ai o batistă în mână? Problema ta este la inimă, nu-i aşa?

Tu vii din Lebanon,
Ohio. Maria, dacă crezi, poţi merge înapoi sănătoasă. Ridică-te în picioare,
Maria şi lasă ca oamenii să cunoască aceasta. Dumnezeu să te binecuvânteze. În
ordine.

Haideţi să spunem:
„Laudă lui Dumnezeu!” .

Doamna care plânge
are probleme cu un nerv. Doamnă, crezi că Dumnezeu te va vindeca? Dacă poţi
crede, vei avea ceea ce ceri.

Pune-ţi mâna peste
doamna care stă lângă tine, în timp ce Duhul Sfânt este aproape de ea. Femeia
suferă de diabet, este adevărat, doamnă? Crezi? Crezi că Dumnezeu te va
vindeca? Ridică mâna şi vei primi ceea ce ceri. Aleluia!

Împăratul este în
tabără. Care împărat? Împăratul Isus. Ce suntem noi? Copiii Lui uniţi sub o
mare Împărăţie, al cărei Cap este Hristos. O, Doamne!

Câţi din cei care au
inima plină de tot felul de superstiţii şi îndoieli, ar vrea să se unească în
seara aceasta cu Hristos? Ridicaţi mâna.

Câţi doresc să le fie
scoasă lumea din inimă? Câţi doresc să fie scos păcatul, necredinţa şi
denominaţiunile astfel încât să va puteţi uni cu Hristos?

Mulţumim Dumnezeului
celui Viu. Ridicaţi-vă în picioare. Amin.

Doamna care s-a
ridicat în picioare….crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu?

Ai probleme într-o
parte, este adevărat? Pe targa aceea este soţul tău.

Domnule, dacă rămâi
acolo, vei muri pentru că ai cancer. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu?
Vrei să iei cuvântul meu ca pe al unui slujitor al Domnului?

Ridică-ţi patul şi
du-te acasă. Fii bine în Numele Domnului Isus, căci Domnul, Împăratul este în
tabără.

Uitaţi-vă la el cum
aleargă şi sare, lăudându-L pe Dumnezeu.

Împăratul este în
slava Sa. Aleluia!

Ridicaţi-vă în picioare
şi lăudaţi-L!

                            – Amin –