UNDE ESTE EL, ÎMPĂRATUL IUDEILOR?

Cu
siguranţă, eu apreciez aceasta. Este primul meu Crăciun aici, deci sunt foarte
recunoscător. Dacă aş putea să predic doar, fără să deschid pachetul acesta!
Dar când vine vorba de darurile de Crăciun sunt ca un copil; ştii că vei primi
ceva, ştii că acolo este o surpriză şi vrei s-o deschizi să vezi ce este.
Ştiţi, eu cred că noi nu uităm copilăria nici chiar atunci când îmbătrânim.
Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Atunci suntem doar nişte copii mari.

Domnul
să fie lăudat! Ne bucurăm pentru că în dimineaţa aceasta suntem aici, şi
aşteptăm binecuvântările Domnului care se vor revărsa tot mai mult pe măsură ce
vom continua această întâlnire. Eu sunt sigur că le va revărsa. Cred că în
dimineaţa aceasta avem şi multe cadouri pentru copii (Fratele Neville spune: „Ne-am
ocupat deja de aceasta”). Foarte bine. Dacă este în ordine, aş vrea să fac un
mic rezumat referitor la ultima noastră întâlnire. (Fratele Neville spune:
„Amin”). Voi vă rugaţi şi stăruiţi înaintea lui Dumnezeu pentru mine, ca să
merg la aceste servicii, de aceea aş vrea să fac un rezumat scurt al ultimei
întâlniri. Unul dintre evenimentele minunate din cadrul ultimei întâlniri, s-a
întâmplat la Shawano, Wisconsin. S-a întâmplat în noul auditoriu al liceului,
pe când ne pregăteam să ne rugăm pentru bolnavi.

Făcusem
doar de câteva clipe chemarea la altar şi mulţi au ridicat mâinile în semn că-L
acceptă pe Isus ca Salvatorul lor personal. Atunci am observat că s-a întâmplat
ceva în adunare: un bărbat de şaptezeci sau şaptezeci şi cinci de ani, a căzut
jos şi a murit din cauza unui infarct. Din gură îi curgea o spumă şi
transpirase foarte tare. Soţia lui îşi freca faţa disperată, iar eu mi-am dat
seama că era şiretlicul vrăjmaşului. El face astfel de lucruri ca să-i tulbure
pe oameni, fiindcă atunci când se întâmplă aşa ceva, are loc o adevărată
nebunie generală. S-a întâmplat de multe ori în adunări. De curând s-a
întâmplat în Noua Anglie, chiar pe când mă pregăteam să fac chemarea la altar.
În asemenea situaţii, trebuie să ai duhul treaz ca să vezi ce va spune Duhul
Sfânt. Scriptura ne învaţă că toate lucrurile lucrează spre binele celor care-L
iubesc pe Dumnezeu, iar acolo erau mulţi copii ai lui Dumnezeu, suflete care-L
iubesc. Eu am rămas liniştit şi am continuat să-l privesc pe bărbatul acela şi
am văzut cum i se prelingea acea spună din gură. După cum ştiţi, de obicei când
moartea loveşte un om, ţâşneşte apa. Înţelegeţi? Soţia lui era din ce în ce mai
disperată, iar faţa ei dovedea aceasta. Ca să distrag atenţia oamenilor, am
spus: „Vrei să aducă cineva un pahar de apă pentru soţul tău?” După ce i-am
distras atenţia, femeia a zis: „Frate Branham, las problema în mâna ta.” Femeia
era luterană. M-am gândit să chem rândul de rugăciune şi să le spun oamenilor
să se roage pentru ei, dar nu am făcut aceasta, pentru că Duhul Sfânt a început
să Se mişte prin adunare, peste oameni, şi să-i cheme. A trecut de două ori
peste bărbatul acela, apoi dintr-o dată am spus: „Să ne rugăm!” Şi în timp ce
mă rugam, m-am auzit cum i-am spus morţii: „Lasă-l în pace şi eliberează-l!” În
clipa când am spus acele cuvinte, bărbatul a revenit la viaţă şi s-a ridicat în
picioare.

Tot
oraşul a vorbit despre întâmplarea aceasta şi despre ce a făcut Domnul. Apoi,
au fost desigur, şi celelalte întâlniri. Unul dintre cazurile pe care aş dori
să-l mai amintesc, s-a întâmplat de curând la Los Angeles. Stăteam cu fratele
Arganbright. Mulţi dintre voi ştiu cum se întâmplă lucrurile în adunări. Noi
nu-i condamnăm pe oamenii care aşteaptă rugăciune şi care strigă, fiindcă
datoria noastră este să ne rugăm pentru ei, iar Domnul a făcut foarte multe
lucruri acolo. Unul dintre ele a fost vindecarea unui om care a fost paralizat
mai mult de douăzeci de ani, aşa că a plecat de la întâlnire pe picioarele lui.
Aceasta a stârnit puţină agitaţie printre biserici, iar într-o dimineaţă am
auzit telefonul sunând. Eu stăteam la fratele Arganbright, dar pentru că el nu
era acolo ca să răspundă la telefon, am răspuns eu. La capătul celălalt al
firului era un misionar mexican, şi el mi-a zis:

 „Nu ştiam că eşti în oraş, frate Branham, dar
am aflat că în seara aceasta vei ţine o adunare la Cow Palace. Am un băiat care
nu a împlinit încă cinci luni şi are cancer. Este pe moarte. Ştiu că nu se
procedează aşa, dar ai putea veni să te rogi pentru el?”

„Am
să-l chem pe fratele Arganbright şi te rog să-i spui lui la ce spital te afli,
pentru că eu nu cunosc oraşul, dar mă poate duce el.” Când a venit, fratele
Arganbright mi-a zis: „Frate Branham, tu…” dar eu i-am răspuns: „Simt că
aceasta este lucrarea Duhului Sfânt.”

Am
mers la spital, iar acolo l-am întâlnit pe fratele nostru mexican, care nu era
închis la culoare, cum mă aşteptam, ci era la fel de deschis ca mine şi avea
cam vârsta mea. Acolo era şi soţia lui, o finlandeză blondă, o doamnă foarte
drăguţă. El era un gentleman. Am intrat în spital. Acolo erau foarte multe
lumini, care erau deranjante, iar atmosfera era una din cele mai rele pe care
le-am întâlnit vreodată. Au fost nevoiţi să-l aducă pe copilaş în camera
asistentelor. Când l-am privit, am văzut cum cancerul era răspândit pe o parte
a feţei. Medicul a fost nevoit să-i taie o parte din falcă pentru a opri
răspândirea cancerului, dar aceasta a dus de fapt la accelerarea răspândirii
lui, deoarece tăieturile i-au afectat şi gâtul. Parcă vedeai numai canale pe faţa
lui. Cancerul i-a afectat şi limba care i s-a umflat şi s-a retras în spate,
aşa că băiatul nu mai putea respira pe gură, ci numai pe nas, dar şi pe acolo,
foarte greu. Când am intrat, tatăl s-a dus lângă băieţelul lui şi i-a zis:
„Ricky, băiatul lui tata, l-am adus pe fratele Branham să se roage pentru
tine.” Băiatul şi-a recunoscut tatăl, iar atunci am observat că pentru că nu
mai putea respira bine nici pe nas, îi făcuseră o gaură în gât, ca să respire
pe acolo. Îi introduseseră un tub prin care respira, iar o soră stătea şi îl
supraveghea tot timpul, deoarece cancerul înainta vizibil şi din pricina
aceasta tubul putea să se înfunde. Ea trebuia să cureţe tot timpul partea
aceea, pentru că acolo se extindea cancerul. Copilul a întins braţele ca să-l
cuprindă pe tatăl său. Nu avea nici cinci luni şi totuşi îşi cunoştea tatăl,
care i-a zis: „Băieţelul lui tata…” O, cum ar topi aceasta chiar şi inima de
fier a unui om! Stăteam acolo şi am zis: „Doamne Isuse, Tu eşti Dumnezeul milei
şi al îndurării. Te rog, nu-l lăsa pe copilaşul acesta să moară.” Eu nu cred şi
nu voi crede niciodată că aceasta este voia Atotputernicului Dumnezeu şi că El
poate sta nepăsător când vede aşa ceva.

„Tu
eşti Fântâna îndurării, iar dacă eşti un Dumnezeu al milei şi îndurării, nu
cred că-Ţi place să vezi aşa ceva. Ce ai face Tu dacă ai sta aici?”

Cred
că voi, cei care staţi aici, mă cunoaşteţi destul de bine ca să ştiţi că nu
sunt un fanatic. Dacă doresc să fiu ceva, este să fiu un om cinstit, iar când
Îl întâlnesc pe Dumnezeu, vreau să-L întâlnesc cu o inimă cinstită. Am făcut ce
ştiam mai bine, dar când am zis: „Doamne, ce ai face Tu dacă ai fi aici?” Ceva
mi-a răspuns: „Aştept să văd ce vei face tu.” Atunci am privit copilaşul, l-am
luat în braţe şi am spus: „Prin credinţă în Dumnezeu, pun sângele lui Isus
Hristos între acest copil şi cancerul care este peste el!”, după care l-am pus
jos, m-am întors şi am plecat. Tatăl copilului a venit cu mine, iar când am
ajuns la maşină, mi-a zis:

„Frate
Branham, am economisit aceasta pentru tine…”

„O,
frate, nu face aceasta! Eu nu primesc bani.”

„Dar
banii aceştia pot fi folosiţi pentru slujbă. Eu i-am economisit pentru că m-am
gândit că îţi vor fi de folos într-o zi,” a insistat el.

„Pune-i
la factura de spitalizare a lui Ricky, fiindcă el va avea nevoie de ei.”

M-am
întors acasă, iar după două ore am fost anunţat că limba copilului s-a
dezumflat, că faţa lui a devenit complet normală, că nu se mai vedea nici o
tăietură şi nici o umflătură, iar copilul era perfect sănătos. Copilaşul acela
a fost vindecat prin mila Tatălui care este îndurător şi bun. A doua zi,
micuţul a fost trimis acasă, fiindcă era perfect sănătos. Vestea despre acest
caz s-a răspândit pe toată Coasta de Vest, iar înainte să plec, misionarul
mexican m-a căutat din nou. Şi-a dat pălăria jos şi a spus cu lacrimile şiroind
pe obraji:

„Frate
Branham, uite ce ţi-a trimis Domnul.”

„O,
frate…” am răspuns eu, dar el a continuat:

„Ricky
a venit astăzi acasă.”

„Îi
sunt mulţumitor Domnului pentru aceasta, dar ţi-am spus să păstrezi banii aceştia
şi să-i pui la factura lui Ricky.”

„Despre
aceasta voiam să-ţi vorbesc, frate Branham”, a spus el, apoi a continuat: „În
dimineaţa aceasta când m-am dus să-l plătesc pe doctor, el a refuzat să-i ia,
spunând să nu menţionez nimic despre bani sau altceva. A spus că nu-i datorez
absolut nimic, şi că acesta este cel mai măreţ lucru pe care l-a văzut în viaţa
lui. A spus: „Nu-mi datorezi nimic. Ceea ce s-a întâmplat este ceva
supranatural.”

Aceasta
dovedeşte că Dumnezeu trăieşte. Aş avea atâtea să vă povestesc, dar nu am timp
să fac aceasta.

În
ianuarie voi pleca din nou peste mări. Voi fi la Kingston, Jamaica, iar de
acolo voi pleca la Puerto Rico.


ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune în faţa Domnului nostru
iubitor, Isus Hristos.

O,
Doamne, Tu ai fost un Refugiu în fiecare epocă, un Ajutor de nădejde în vremuri
de necaz. Noi ştim că prezenţa Ta iubitoare nu ne dezamăgeşte niciodată, ci
este aici, şi am fost învăţaţi că Îngerii lui Dumnezeu sunt acolo unde sunt
adunaţi şi cei care se tem de Tine. Dă-ne şi nouă această frică dumnezeiască,
astfel încât să ştim că suntem în mâna Ta şi că într-o zi vom sta în prezenţa
Ta divină. Noi ştim că pentru aceasta există o singură cale şi remediu, şi
anume Sângele Fiului Tău Isus Hristos, care mijloceşte pentru noi în dimineaţa
aceasta, în prezenţa Atotputernicului Dumnezeu, şi ne aduce împăcarea cu El.
Aşa putem primi mila Lui şi Îl iubim pentru aceasta.

Doamne,
avem în minte sute de lucruri măreţe pe care le-ai făcut, dar cel mai măreţ
lucru la care ne putem gândi este că ne-ai salvat de la moarte, fiindcă moartea
a locuit în noi din pricina păcatului. Dar, prin acceptarea iertării Tale şi
conform Cuvântului Tău care spune: „…cine ascultă cuvintele
Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică…”,
noi ascultăm,
credem şi suntem martorii prezenţei Duhului Sfânt.

În aceste ultime ceasuri ale istoriei, Îţi suntem
recunoscători, Doamne, fiindcă suntem martorii împlinirii Cuvântului Tău, care
spune că va veni un timp în care oamenii vor merge de la Est la Vest şi de la
Nord la Sud, ca să audă adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu. Noi trăim chiar acum
acel timp. De asemenea, ai spus că de la crucificarea Ta, până la venirea Ta,
va fi o zi ceţoasă, nici zi, nici noapte, un timp groaznic, confuz şi
întunecos, în care Lumina va fi atât de slabă încât abia se va putea zări în
jur, dar „spre seară se va arăta Lumina.” Este Acelaşi Fiu, Acelaşi
Hristos care S-a ridicat în partea de Est… Geografic, soarele traversează
pământul de la Est spre Vest, iar acum a ajuns în partea de Vest; dar este
acelaşi soare care a răsărit în Est. Este Acelaşi Fiu al lui Dumnezeu care ne-a
trimis Duhul Său în aceste zile din urmă, pentru a ne arăta că Scripturile Sale
se împlinesc; că fiecare iotă din ele se va împlini.

În ajunul acestui Crăciun, în care cunoaştem puţin şi
care poate fi ultimul în care vom sta împreună, Îl rugăm pe Fiul Dumnezeului
Celui Viu să vină în mijlocul nostru, să ne vorbească cu bunătate, prin harul
Său, şi să ne ierte pentru păcatele noastre.

Doamne, Te rugăm să nu-i uiţi pe cei bolnavi şi nevoiaşi,
şi să-i atingi cu vindecarea Ta, fiindcă eşti Acelaşi Dumnezeu Atotputernic
care l-ai lăsat pe Ricky să trăiască şi l-ai adus înapoi din moarte, aşa cum ai
promis că vei face în zilele din urmă. Cuvintele Tale sunt adevărate, iar noi
credem că în dimineaţa aceasta eşti aici, fiindcă eşti Omniprezent şi mai mult
decât binevoitor să ne ajuţi şi să faci mai mult decât putem gândi sau cere
noi. Te aşteptăm pe Tine, Tată, în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.

Dacă va fi cu voia Domnului, în seara aceasta aş vrea să
avem un serviciu de evanghelizare. Nu ştiu exact care va fi mesajul pe care-l
voi aduce, deoarece iubitul nostru păstor m-a rugat să ţin două servicii. Voi
încerca să fac aceasta, prin harul Domnului Isus, şi aş dori să vorbesc despre
venirea lui Mesia sau ceva asemănător.

În dimineaţa aceasta, având în vedere că este duminica de
după Crăciun, aş vrea să vorbesc despre un subiect pe care l-ar putea înţelege
toată audienţa, ceva pe care l-am putea numi un text de Crăciun. Cei care
doriţi să deschideţi Scriptura, vă rog s-o deschideţi la Matei, capitolul 2,
versetele 1
şi 2. Să nu uitaţi că serviciul din seara aceasta va
începe la ora şapte şi treizeci de minute, şi va fi serviciu de predicare, de
aproape o oră.

Acum aş dori să citesc aceste versete, şi să ne rugăm ca
Domnul să ne ajute în ceea ce vom vorbi:

După ce S-a născut Isus în Betleemul
din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit
la Ierusalim

şi au întrebat: „Unde este Împăratul
de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit
să ne închinăm Lui.”

Cred
că Iosif şi Maria erau foarte obosiţi. Vedeţi voi, porunca a fost urgentă, era
dată de împărat şi trebuia dusă la bun sfârşit. Dacă ne-am uita la scena
aceasta, ni s-ar părea ciudat că a fost dată o asemenea poruncă, dar voi ştiţi
că Dumnezeul cerurilor a rânduit toate lucrurile prin Isus Hristos, şi toate
trebuie să se desfăşoare conform voii Sale desăvârşite.

Ei
au călătorit peste munţi, prin deşert, prin acea ţară pustie şi au venit acolo.
Pentru a merge în Iudeea, Iosif şi Maria trebuiau să treacă peste un munte,
peste stânci şi apoi să meargă prin deşert. Urmând una din străzile din
Betleem, există o cărare care merge sus, în munţi, o potecă pe care mergeau
animalele. Era numită „cărarea asinilor” deoarece pe acolo treceau asinii şi cămilele
pentru a merge din Iudeea în Betleem.

Atunci
când urci din Iudeea în Betleem şi mergi pe vârful dealului, acolo este o
stâncă mare, de trei ori mai mare decât clădirea aceasta. Cred că după ce au
urcat dealul, s-au oprit puţin acolo ca să-i permită asinului să se odihnească.
Iosif era foarte obosit deoarece a tras din greu să ajungă la Betleem, deoarece
porunca lui Cezar Augustus a fost că fiecare persoană trebuie să se întoarcă în
locul unde se născuse pentru a plăti taxe, iar taxele au fost întotdeauna
ruinarea unei naţiuni. Fiecare naţiune care s-a prăbuşit, a făcut-o din cauza
taxelor, şi lor li s-au pus taxe.

Cred
că bărbatul care a poruncit ca o femeie, care putea să nască în orice moment,
să-şi părăsească locuinţa şi să călătorească departe de casă, avea cu adevărat
o inimă de fier. Maria era o tinerică de vreo optsprezece ani şi călătorea pe
acel asin. Când s-au oprit un moment, ca să li se odihnească măgăruşul, Iosif a
privit spre micuţul Betleem. Lumea nu ştia că noaptea aceea avea să fie lăudată
de buzele multor oameni care aveau să trăiască în anii care au urmat. Iosif a
privit şi a văzut oraşul, dar şi nemulţumirea oamenilor pentru faptul că
trebuiau să plătească taxe, şi parcă îl aud spunând: „Draga mea, nu ştiu dacă
vom găsi loc pentru tine la vreun han, fiindcă văd că oamenii dorm pe stradă
sau în alte locuri în care au găsit un colţişor în care să se odihnească puţin.
Oraşul este foarte aglomerat, fiindcă toţi oamenii din împrejurimi au venit
aici ca să plătească aceste taxe.”

Dar
în mod ciudat, ea a tăcut şi nu a răspuns nimic. Atunci, Iosif şi-a întors
capul ca să vadă ce era în neregulă cu ea şi a observat că faţa ei era cuprinsă
de o Lumină pe care nu o mai văzuse niciodată, în timp ce ochii îi erau
îndreptaţi spre cer. Faţa ei emana o strălucire cerească, iar el s-a întors
şi-a atins-o încet.

Atunci
Maria a privit spre el şi i-a zis: „Iosif, ai observat Steaua aceea
strălucitoare? Cred că este cea mai frumoasă stea pe care am văzut-o vreodată
în viaţa mea. Pare să lumineze tot Betleemul.” Parcă o aud continuând: „Am
observat-o de când a apus soarele şi parcă ne urmăreşte.”

„Da,
dragă,” a răspuns Iosif, „văd şi eu că este deosebită. Cred că este cea mai
strălucitoare stea de pe tot cerul.”

Acest
lucru era adevărat, pentru că El este Crinul din Vale, Steaua dimineţii, cea
mai frumoasă Stea dintre toate stelele. Iosif a luat-o pe iubita sa în braţe, a
ridicat-o de pe măgar şi a pus-o pe stânca aceea ca să se odihnească puţin, şi
ca să se odihnească şi micuţul măgăruş, fără povara pe care o avea pe spate. Ea
şi-a pus mâinile în jurul umerilor lui şi a spus: „Iosif, amândoi suntem
conştienţi că este ceva ciudat. Noi nu putem înţelege, dar amândoi suntem
credincioşi şi ştim că IaHVeH are un plan şi că ne-a ales pe noi. Dintre toate
femeile, El m-a ales pe mine ca să ascundă Mesajul Său în inima mea.”

Vedeţi,
lumea a crezut că acel Copil era nelegitim, dar Maria a ştiut că El era
Adevărul, şi mulţi oameni de astăzi cred la fel. Ei spun că cei care L-au
primit pe Hristos sunt nişte nebuni sau nişte oameni cu renume rău, dar cei
care şi-au întărit inimile în credinţă, ştiu cine sunt şi pe ce stau şi nu pot
fi tulburaţi de nimic.

În
urmă cu câteva zile, am fost sunat de un prieten bun şi mi-a spus că a vorbit
cu un om care studiază psihologia şi mintea. Persoana aceea a citit cartea mea
şi a spus: „Dacă el este un om duhovnicesc, ştii că între a fi duhovnicesc şi
nebunie există o distanţă doar de un fir de aţă? Când a auzit aceasta,
prietenul meu s-a alarmat foarte tare, dar eu i-am spus:

„Nu
te mira de aceasta, pentru că Domnul nostru a fost numit nebun; apostolii Lui
au fost numiţi nebuni şi toţi cei care L-au urmat pe El, au fost numiţi
nebuni.”

Pavel
a spus: „Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului
părinţilor mei după Calea pe care ei o numesc partidă
(sau erezie).” (Fapte
24.14). Ei nu sunt nebuni, dar pentru lume, pentru cei care pier, predicarea
Evangheliei este o nebunie. Cei credincioşi au fost salvaţi însă, tocmai prin
această nebunie, cum o numesc ei.

Şi aşa cum cuplul acela mic stătea acolo pe
deal şi privea peste văi ca să vadă Steaua aceea care strălucea în Est, la sute
de mile depărtare, peste munţi şi mări, în India, magii priveau aceeaşi Stea.
Aceşti magi erau oameni înţelepţi, astrologi care urmăreau stelele. Ei există
şi astăzi, iar eu am vorbit de multe ori cu ei. Aceşti magi călătoreau
întotdeauna câte trei, pentru că toţi trei trebuiau să fie de acord cu privire
la un anumit lucru. „Trei” este numărul confirmării. Când am fost în India,
i-am văzut de multe ori pe stradă şi vorbind între ei, fiind îmbrăcaţi ca magii
din vechime. Ei nu se schimbă.

Magii sunt închinători la singurul şi
adevăratul Dumnezeu, şi sunt copiii lui Avraam, printr-o altă soţie. Ei cred că
există un singur Dumnezeu. Eu i-am văzut de multe ori pe preoţii musulmani cum
loveau în ceva şi strigau: „Este un singur Dumnezeu, iar Mahomed este prorocul
lui!”

Noi spunem: „Există un singur Dumnezeu viu şi
adevărat, iar Isus Hristos este Fiul Lui.” Când am fost în India, am avut
privilegiul să văd aproape o mie de mahomedani venind la Hristos dintr-o dată,
datorită prezenţei Lui şi a ceea ce a făcut. Indienii, despre care spunem că
sunt oameni înţelepţi, în vechime au fost numiţi Medo-persani. Îi veţi găsi şi
în capitolul doi din Daniel. Acesta este motivul pentru care misionarii spun:
„Este foarte greu să-l convingi pe un mahomedan să creadă în Isus Hristos.”
Vedeţi, ei se trag din medo-persani şi nu îşi schimbă niciodată legile. Când
era dată o lege, rămânea pe vecie, iar dacă un mahomedan se convertea la
creştinism, totul a murit pentru el, 
deoarece a încălcat legea.

Aceşti bărbaţi au aşteptat un singur Dumnezeu
adevărat, pe care L-au lăudat la Lumina unui foc sfânt. Ei se aşteptau în jurul
acestor focuri şi Îl aşteptau pe Domnul. Mulţi dintre ei aveau observatoare,
asemănătoare celor pe care le avem noi astăzi. Magii mergeau sus în munţi unde
aveau acele observatoare şi urmăreau fiecare mişcare a stelelor. Ei spun că
înainte ca Dumnezeu să facă ceva pe pământ, arată mai întâi în cer, ceea ce
este adevărat. Dumnezeu arată întotdeauna aceasta prin semne cereşti.

Când a făcut El ceva şi nu a arătat mai întâi
un semn ceresc? Gândiţi-vă la aceasta, gândiţi-vă la orice epocă doriţi, şi
veţi vedea că înainte de a face ceva pe pământ, întotdeauna Dumnezeu a arătat
mai întâi un semn în cer. Vine din supranatural, spre natural şi devine
realitate, acest lucru fiind valabil în fiecare epocă, în fiecare timp.

Aşadar, nici de data aceasta lucrurile nu
s-au întâmplat altfel. Magii priveau acele corpuri cereşti care erau vizibile,
priveau stelele, luna, planetele şi alte corpuri pe care le puteau vedea, şi
ştiau poziţia fiecăreia dintre ele şi locul ei pe cer. Ei cunoşteau calendarul
astronomic aşa cum cunoaştem noi Scripturile, iar dacă ceva  nu era la locul lui, ei ştiau aceasta
deoarece era un semn. Ei priveau acele semne îndeaproape, în fiecare oră a
nopţii. Deci, nu-i de mirare că atunci când a apărut ceva străin pe cer, au
fost deranjaţi. Nu-i de mirare că acel vizitator i-a şocat. Ei cunoşteau
fiecare stea, fiindcă le-au studiat din punct de vedere ştiinţific, le-au
studiat fiecare mişcare. Ei s-au adunat în jurul acestui foc; L-au aprins
folosind uleiuri curate, iar el a ars sub privirile lor, deoarece credeau că
Dumnezeu este un Foc mistuitor.

Vedeţi voi, în Fapte 10.35, Scriptura spune
că Dumnezeu primeşte pe orice om care se teme de El şi Îl onorează, indiferent
din ce neam este. Aceştia sunteţi voi, metodiştii, baptiştii, prezbiterienii,
luteranii, catolicii, sau orice aţi fi. Dacă sunteţi sinceri în inima voastră,
Dumnezeu vă va da şansa să păşiţi în Lumina divină a îndurării Sale. El este
Dumnezeu şi Îşi ţine promisiunea, însă depinde de voi ce veţi face după ce primiţi
mila Lui. Puteţi suferi chiar şi judecata Lui. Dar până atunci, nu sunteţi
responsabili şi păşiţi după cum ştiţi voi.

După ce stăteau în locul sfânt al focului şi
priveau flăcările Lui sacre, ei mergeau mai departe, fiindcă ştiau că Dumnezeu
este un Foc mistuitor şi că pământul ar pieri în prezenţa Lui. Ei priveau la
aceasta, apoi se uitau la cer şi îl cercetau ca să vadă dacă s-a schimbat ceva.
Aceasta s-a întâmplat an după an, zi după zi, oră după oră, mileniu după
mileniu. Ei priveau tot timpul stelele şi corpurile cereşti, apoi scoteau
sulurile şi le citeau.

Cred că în seara aceea, ei au discutat despre
căderea imperiilor, despre prăbuşirea împărăţiilor, despre cum s-a ridicat
lumea în diferite locuri şi cum s-a prăbuşit din nou. Au discutat şi despre ce
a spus Daniel referitor la Piatra care se va desprinde din munte fără ajutorul
vreunei mâini omeneşti. Şi iată că în timp ce se gândeau la aceste lucruri şi
focul sacru ardea, au observat că printre stele a apărut ceva străin, ceva la
care nu se aşteptau. Niciunul dintre sulurile lor nu le spuneau nimic despre ea
şi totuşi era acolo. Ei nu puteau nega aceasta. Magii au privit corpurile
cereşti şi au ştiut că s-a întâmplat ceva supranatural. O, El este atât de bun!
El va atrage atenţia fiecărei persoane pe care a rânduit-o pentru Viaţa
veşnică, poate chiar şi felul ei de închinare.

El este Dumnezeu, El cunoaşte inimile
oamenilor, le priveşte, le ocroteşte şi le aduce într-un anumit loc. Când
adâncul cheamă Adâncul, trebuie să fie un Adânc care să răspundă la acea
chemare. Dacă un om însetează după ceva, aceasta arată că acolo trebuie să fie
ceva care să răspundă la acea sete. Aşa cum am spus întotdeauna, înainte ca să
fie pusă înotătoarea pe spatele unui peşte, a trebuit să fie apa în care acel
peşte urma să înoate. Altfel, peştele nu ar fi primit înotătoarea cu care să
înoate. Înainte ca să fie un copac care să crească pe pământ, trebuia să fie un
pământ, altfel copacul nu ar fi avut unde să crească.

Cu câţiva ani în urmă, am citit că un băiat
mânca la şcoală, radierele de pe creioane, iar într-o zi, mama lui l-a găsit în
spatele casei mâncând pedala de la bicicletă. Femeia s-a întrebat ce era în
neregulă cu băieţelul ei şi l-a dus la o clinică pentru a fi examinat. După ce
i-au făcut analizele, medicii au constatat că copilul avea nevoie de sulf, iar
radierele conţineau sulf. Astfel, înainte ca sistemul lui să ceară sulf, a
trebuit să fie acel sulf care să răspundă la acea nevoie, pentru că altfel nu
ar fi avut-o niciodată.

Înainte ca să fie o creaţie, a trebuit să
existe un Creator care să facă acea creaţie. Care bărbat sau femeie din locul
acesta, nu-şi doresc să aibă Viaţa veşnică? Spuneţi-mi care muritor nu tânjeşte
după Viaţă? Cine nu doreşte să trăiască pentru totdeauna, iar eu vă voi arăta
că nu există nimic mai măreţ decât Viaţa. Ceea ce aţi da pentru a stăpâni lumea
şi toate bunurile ei, aţi da şi ca să trăiţi pentru totdeauna. Câţi dintre voi
sunt gata să dea tot ce au ca să fie din nou un bărbat sau o femeie tânără?
Fiecare om doreşte şi caută aceasta. De ce? Pentru că undeva există aşa ceva,
altfel nimeni nu ar tânji după ea. Ce căutaţi dacă sunteţi bolnavi? Ce vă
determină să staţi în rugăciune? Există ceva în voi care vă împinge să faceţi
aceasta. Nu contează la care biserică aparţineţi sau ce funcţie aveţi; aceasta
nu are nici o legătură. Sunteţi o fiinţă umană, sunteţi o creatură a lui
Dumnezeu, şi în voi există Ceva care vă trage undeva. Aşa cum atunci când
medicul renunţă la voi şi spune că nu se mai poate face nimic, în voi există
totuşi Ceva care vă spune că mai există speranţă, trebuie să fie şi o Fântână a
binecuvântărilor lui Dumnezeu şi a puterii Lui de vindecare, altfel nu aţi
tânji după aceasta: trebuie să fie undeva!

Dacă doriţi să-L vedeţi pe Isus, dacă Ceva
din voi vă îndeamnă să-L căutaţi pe IaHVeH, El este undeva, altfel nu aţi avea
această dorinţă. Dumnezeu este la fel de bun cu voi, cum este şi cu oamenii
înţelepţi sau cu altcineva. Dacă Îl doriţi, Cuvântul spune: Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după
neprihănire, căci ei vor fi săturaţi;
vor
fi aduşi la Fântâna din care vor putea să bea pentru a-şi potoli setea.” (Matei
5.6).

Poate există oameni care sunt pe moarte. Voi nu vreţi să
muriţi pentru că simţiţi că mai este Ceva ce a rămas în voi. De aceea sunteţi
aici. Poate aveţi probleme nervoase şi nu puteţi să vă echilibraţi, dar Ceva
din interiorul vostru vă spune: „Există Ceva care mă poate ajuta să-mi revin!”
Poate există prostituate care au străbătut strada în ruşine; poate există femei
care au trăit imoral şi au încălcat jurământul căsătoriei faţă de soţii lor:
poate există bărbaţi dependenţi de alcool, care au păcătuit în multe feluri,
dar Ceva din voi vă spune că undeva există o Fântână.

Poţi fi catolic, evreu sau orice altceva, dar eşti o
fiinţă umană creată după chipul lui Dumnezeu, iar El te cheamă, Se îndreaptă
spre tine şi te conduce aşa cum au fost conduşi şi cei trei magi înţelepţi. Ei
au văzut acea Lumină şi au studiat-o, dar nu şi-au dat seama ce era. A doua zi
dimineaţa, s-au dus la culcare, dar ceva îi deranja, aşa că în seara următoare
au continuat să privească. Unul dintre ei a avut un vis. Numele lui era Bilbad
şi a visat că o profeţie din Biblie spunea: „O stea răsare din Iacov…” 
(Numeri 24.17), şi undeva printre evrei, Se va naşte un Împărat. Apoi i
s-a spus: „Lumina pe care o vedeţi acum, vă va conduce la Lumina desăvârşită
care îl luminează pe fiecare om care caută Lumina.”

Vedeţi, nu contează în ce religie trăieşti,
dacă te temi cu adevărat de Dumnezeu, El este obligat să-i aducă pe oameni la
această Lumină. El îi aduce în felul Lui. Uneori, îi aduce prin durere. Ştiţi
că El a spus că în zilele din urmă, copiii Lui vor veni prin chinuri şi dureri?
El a pregătit Cina, dar pentru că nu a venit nimeni, a spus: „Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi
la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi;
aduceţi-i
pe şchiopi, pe săraci, pe orbi, pe suferinzi”, şi astfel, „odaia ospăţului
de nuntă s-a umplut de oaspeţi.”
(Matei 22.9-10). El îi caută la fiecare
colţ, iar în aceste zile din urmă, îi aduce împreună prin Duhul Lui. Toţi
oamenii din denominaţiuni, tot ce are viaţă, are dreptul să primească chemarea
prezenţei slăvitei Lui Fiinţe, pentru că El este Fiul Dumnezeului celui Viu; El
este încă Steaua dimineţii care străluceşte printre noi şi care a strălucit
întotdeauna.

Este Aceeaşi Lumină care l-a lovit pe Pavel pe drumul
Damascului. El era sincer în inima lui şi a încercat să prigonească un grup de
oameni care erau prea gălăgioşi, strigau şi făceau prea mult zgomot. A pornit
spre Damasc ca să-i închidă şi era convins că dreptatea era de partea lui. Dar
iată că în calea lui, stătea Rugul de Foc, care l-a trântit la pământ, în timp
ce un Glas îi spunea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” Cine eşti tu,
Doamne?” L-a întrebat el speriat, iar Isus i-a răspuns: „Eu sunt Isus, marele
IaHVeH pe care Îl doreşti.”

El Îl dorea pe IaHVeH. Nu ştia nimic despre
Isus, doar că era un răufăcător. Dar Dumnezeu l-a cercetat şi apoi l-a
însărcinat, şi astfel a devenit cel mai mare misionar pe care l-a avut lumea.
De ce? Pentru că era sincer şi credincios, iar Dumnezeu l-a condus prin Lumină.

Ce
credeţi că simţim noi, creştinii de astăzi, când vedem o fotografie cu El? Eu
am una care are o valoare de nedescris. Este Acelaşi IaHVeH, Domnul, care a
trimis Lumina Sa, înainte de a doua Sa venire, ca să ne conducă, să ne mângâie
şi să ne ducă la acea Fântână, ca să fim spălaţi de păcate şi să ne cureţe prin
dreptatea Fiului Său, Isus Hristos, astfel încât să devenim fiii şi fiicele lui
Dumnezeu, născuţi din nou prin Duhul lui Dumnezeu, El fiind Cel care face
schimbarea.

Naşterea
din nou înseamnă că am fost schimbaţi în gândirea noastră şi în atitudinea
noastră, că în noi s-a schimbat ceva. Nu există suficientă religie în lume, nu
există destulă apă, ceremonii şi predici care să vă poată schimba; pentru
aceasta este nevoie de Sângele Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos. Voi nu vă
puteţi curăţa prin faptul că vă alăturaţi unei biserici, aşa cum un leopard
nu-şi poate şterge petele de pe blană prin faptul că se linge. Dimpotrivă, cu
cât le linge mai mult, le scoate mai tare în evidenţă. Tot aşa, prin faptul că
te alături la o biserică şi încerci să faci ceva prin puterile tale, dovedeşti
doar că nu eşti flămând şi că nu ai fost umplut cu Ceva. Nu mai încerca să faci
ceva prin puterile tale, ci primeşte-L pe El, iar El te va conduce în Lumină.

Din
visul acela, magii au înţeles că trebuie să meargă şi să aducă închinare acelui
Copilaş, aşa că s-au hotărât să plece în călătorie. Fiind oameni bogaţi, şi-au
adunat bogăţiile: aur, smirnă şi tămâie, le-au pus pe cămile şi s-au pregătit
de plecare. Cei trei magi s-au dus să fie martori; au pus totul pe cămile şi au
plecat urmărind Steaua. Au trecut peste mări, au mers şi au trecut râul Tigru,
apoi au coborât în valea Şinear. Steaua i-a condus la Ierusalim, deoarece
Ierusalimul a fost întotdeauna centrul religios al lumii, pentru că marele
Împărat a trăit acolo. Tot acolo a fost un mare Împărat care l-a întâmpinat pe
Avraam atunci când acesta a venit de la măcelul împăraţilor. Numele lui era Melhisedec
şi nu avea nici tată, nici mamă, nici început şi nici sfârşit al zilelor. Chiar
şi patriarhul Avraam i-a plătit zeciuială din tot. Acela era marele Împărat al
Salemului, al Ierusalimului de mai târziu, şi aşa cum am spus, nu avea nici
tată, nici mamă, nici început şi nici sfârşit.

Şi
iată că Steaua i-a condus pe cei trei înţelepţi chiar la scaunul religios al
lumii, dar cel mai trist lucru a fost că atunci când au ajuns acolo, nimeni nu
ştia nimic despre naşterea marelui Împărat. Ei au străbătut străzile întrebând
de El, dar nimeni nu ştia nimic. Ciudat este că de îndată ce au ajuns la
Ierusalim, Steaua a dispărut şi nu i-a mai călăuzit. Ce făcea Dumnezeu? Arăta
cum pot ajunge oamenii la El.

Cu
toată teologia pe care o aveam, cu toate marile noastre biserici, când a
început să strălucească Lumina lui Dumnezeu, s-a dovedit că biserica nu ştia
nimic despre aceasta. Ce ştie Vaticanul despre aceste lucruri? Ce ştie
Confederaţia Bisericilor? Nimic. Suntem doar la un alt Crăciun. Aceşti bărbaţi
ştiau că au văzut ceva; ştiau că există ceva, că s-a întâmplat ceva. Ei au
studiat corpurile cereşti, iar acolo au găsit un corp străin şi s-au lăsat
călăuziţi de El. Când au ajuns la Ierusalim, au străbătut fiecare stradă
întrebând: „Unde este Împăratul de curând născut al evreilor? Am văzut
steaua Lui când eram în Est.”
Acum, se aflau în Vest. Vedeţi, ei au avut
nevoie de doi ani ca să parcurgă distanţa din Est până în Vest. Ştiu că aceasta
este contrar învăţăturilor voastre, dar este adevărul. Magii au avut nevoie de
doi ani pentru a face călătoria. Ei n-au venit aşa cum povestesc aşa numiţii
creştini de astăzi: copilaşul nu era într-o iesle şi magii nu au păşit acolo.
Aceasta este o prostie! Ei nu au găsit un bebeluş care era într-o iesle. Nici o
scriptură nu spune aceasta! Ei au venit la un copil de doi ani, şi nu era
într-o iesle, ci într-o casă. Citiţi restul Scripturii! Problema este că
tradiţia creştină a împânzit lumea cu învăţătura ei!

De
ce a omorât Irod toţi copiii de parte bărbătească până la vârsta de doi ani
dacă El era doar un bebeluş? Scriptura spune că magii au venit la un Copil de
doi ani, nu la un bebeluş, iar Irod a ucis copiii până la vârsta de doi ani,
pentru că voia să-L omoare pe El. Dacă El era un nou născut, nu ar fi trebuit
să-i omoare pe toţi copiii până la vârsta de doi ani, ci doar pe cei
nou-născuţi.

Biblia
spune: „Au intrat în
casă
,
au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui…”
(Matei 2.11), dar vedeţi cum a fost sucit
totul?

Nu-i de mirare că, aşa cum am văzut în
predica pe care am ţinut-o cu câteva seri în urmă, Isus le-a zis fariseilor: Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi
datina aşezată de oameni… Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să
ţineţi datina voastră.”
(Marcu
7.8-9). Şi după ce fac aceasta, ei strigă: „Unde este Dumnezeu?” Cum puteţi
să-L credeţi pe Dumnezeu dacă nu credeţi Cuvântul Lui? Voi nu credeţi, apoi
întrebaţi: „Unde este Dumnezeul Bibliei?” Întoarceţi-vă la El şi la căile Lui,
fiindcă numai aşa veţi reuşi să-L cunoaşteţi! Aceasta este calea!

Magii au mers pe străzi, în sus şi-n jos, şi au strigat:
„Unde este El? Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Am văzut
Steaua lui pe când eram în Est şi am venit să ne închinăm înaintea Lui.” O,
parcă îi aud pe unii preoţi spunând: „Domnilor, cred că aţi ascultat nişte
fanatici pe undeva! Cred că aţi ascultat teoria mărginită a cuiva.” Dar magii
i-au răspuns: „Nu, domnule. Noi am văzut cu ochii noştri şi ştim că este
adevărat. Steaua este reală şi ne-a călăuzit până aici. Ştim că acesta este
oraşul Împăratului.”

Nu este ciudat? Cea mai mare biserică din lume nu a ştiut
nimic despre toate acestea. Cred că toţi oamenii de pe pământ se află în
aceeaşi situaţie astăzi. Atunci nimeni nu avea nici un răspuns, deci nu au primit
nici un răspuns. Magii erau oameni bogaţi, iar aceasta ieşea în evidenţă din
încărcătura pusă pe cămile. Ei au străbătut fiecare stradă şi fiecare alee din
oraş întrebând: „Unde este El? Unde este El?”

Astăzi, când bomba atomică este pregătită în adăposturi,
când lumea este în pragul distrugerii complete şi când acest popor poate pieri
într-o secundă, printr-o simplă apăsare pe un buton… se ridică aceeaşi
întrebare. Tot mai multe naţiuni deţin bomba atomică. Dacă Pentagonul ar da
drumul la ceea ce are, nu ar mai exista nicăieri spiritul creştin; oamenii ar
fi cuprinşi de o panică totală, şi ar alerga pe străzi plângând şi ţipând. Nu
v-aţi putea ascunde nicăieri, pentru că nu există nici o posibilitate de
scăpare.

Suntem în timpul sfârşitului; suntem la sfârşit, iar
semnele şi minunile, apar. Mesia Se manifestă prin Duhul Sfânt. Acest Duh a
coborât tot mai mult de-a lungul anilor, S-a manifestat din ce în ce mai des,
după ce mai întâi a locuit în plinătate în acel Om desăvârşit. De-a lungul
anilor, a lucrat în mijlocul metodiştilor, baptiştilor, prezbiterienilor,
penticostalilor, etc., iar acum Se manifestă înainte de întoarcerea Sa în Trup,
în acel Trup desăvârşit; reuneşte Biserica Sa, Îşi scoate copiii din
denominaţiuni şi îi aduce la El, pentru că El vine în curând. Dar bisericile nu
au răspunsul.

Irod a convocat Sinedriul şi acolo s-au prezentat atât
preoţii cât şi rabinii. Apoi el le-a zis: „Cercetaţi Scripturile şi vedeţi unde
trebuie să Se nască Mesia!” În mod ciudat, ştiţi unde L-au găsit? În profeţia
lui Mica: „Şi tu,
Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui
Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel…
Nu eşti tu un holly-roller? Nu eşti cea mai
mică dintre cetăţi? Şi totuşi, din tine va ieşi Conducătorul poporului Meu.”

Când au auzit aceasta, cei trei înţelepţi au
ieşit afară din cetate. Şi de îndată ce au părăsit locul acela rece, formal şi
necredincios, Steaua a apărut din nou pe cer, iar Biblia spune că ei s-au
bucurat când au văzut aceasta. Pot spune că au sărit în sus de bucurie când au
văzut că Steaua supranaturală a apărut din nou ca să-i călăuzească. Şi i-a
condus la Betleem, unde L-au găsit pe Cel pe care-L căutau; pe Cel care Se
numea Emanuel şi care era crescut în casa unui tâmplar, în sărăcie. Ei au
descărcat de pe cămile tot ce aveau şi le-au pus la picioarele Lui, apoi s-au
închinat înaintea Lui deoarece ştiau că Lumina a venit şi că S-a născut  Salvatorul lumii. Ei I-au dat tot ce au avut,
pentru că Dumnezeu le dăduse tot ce aveau.

„…atât
de mult a iubit Dumnezeu lumea

(Prietene, aceştia suntem eu şi tu), că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca
oricine crede în El
(metodist, baptist, prezbiterian sau orice aţi fi)
să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică
(ceea ce căutaţi).”

Noi trăim clipele apropiate venirii Lui pe
acest pământ… Priviţi în Scriptură cum era Iosif. Priviţi Duhul lui Hristos
care era în Iosif. El era urât de fraţii săi pentru că era duhovnicesc şi avea
vedenii, dar tatăl lui îl iubea. Nu aşa a fost Isus? Iosif fost vândut de
fraţii lui pentru treizeci de arginţi, la fel ca Isus; a fost vândut, la fel ca
Isus; a fost aruncat într-o groapă ca să moară, la fel ca Isus; a fost ridicat
şi a devenit mâna dreaptă a lui Faraon, aşa că nimeni nu putea ajunge la Faraon
decât prin Iosif. Iar când Iosif se ridica de la dreapta lui Faraon, se striga:
„În genunchi, pentru că vine Iosif!”

Biblia spune că atunci când va veni El,
Lumina va străluci de la Est la Vest, fiecare genunchi se va pleca şi fiecare
limbă va mărturisi că El este Fiul lui Dumnezeu. Atunci, toate naţiunile se vor
jeli şi vor plânge.

Ce s-a întâmplat în continuare? S-a
manifestat mai adânc prin David, care era un împărat. El a fost Profet, Preot
şi Împărat. Când David a fost detronat şi respins în Ierusalim, la fel ca Isus,
a urcat muntele plângând ca un împărat respins şi a plâns pentru Ierusalim. Mai
târziu, a venit Fiul lui David, a stat sus pe munte şi a plâns pentru
Ierusalim, pentru că era Împăratul respins şi numit de ei Beelzebul, ghicitor
şi călăuzit de un duh rău.

La începutul slujbei Sale, a fost adus la El
un pescar bătrân care nu ştia să-şi scrie nici numele. El l-a privit pe acest
pescar şi i-a spus care era numele său şi al tatălui său, iar bătrânul pescar a
crezut în El cu toată inima sa. Un altul care stătea acolo, s-a convertit şi
el. Numele lui era Filip. Acest bărbat s-a dus treizeci de mile în jurul
muntelui, ca să-l găsească pe prietenul său Natanael şi să-l aducă la Isus. L-a
găsit rugându-se sub un smochin şi i-a zis: „Vino să vezi pe Cine am găsit noi.
Ştiu că crezi în IaHVeH. El ni L-a făgăduit pe Mesia şi noi L-am găsit! Este un
Om obişnuit, nu este nimic măreţ în legătură cu El. Nu este un Om educat, ci
este un Tâmplar.” El era un Tâmplar, atât al lucrurilor materiale, cât şi a
sufletului.

Natanael l-a privit pe Filip neîncrezător şi
l-a întrebat: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” Vedeţi, ei căutau ceva în
interiorul Ierusalimului. Aşa procedaţi şi voi, dar nu priviţi acolo! Diavolul
foloseşte întotdeauna mintea şi ochii omului, dar Dumnezeu îi foloseşte inima.
Voi priviţi şi spuneţi: „Nu se poate! Nu are fundament! Spun aceasta pentru că
văd că aşa este.” Acolo stă diavolul. El foloseşte ochii omului. La început a făcut
aceasta cu Eva şi de atunci a făcut-o în continuu. Dar Dumnezeu îi spune omului
că El trăieşte în inima lui, iar inima ta te face să crezi lucruri pe care nu
le poţi vedea, pentru că „credinţa este o încredere neclintită în lucrurile
nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”
(Evrei
11.1), este ceva ce ai în interiorul tău şi te încredinţează cu privire la
lucrurile pe care nu le vezi.

Cu siguranţă, bisericile acestea mari cu
oamenii lor măreţi şi cu milioanele lor, controlează puterea lumii, dar nu vă
uitaţi la aceasta, ci priviţi la lucrarea Duhului.

Natanael
a spus: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”

„Vino
şi vezi,” i-a răspuns Filip.

Când
l-a văzut venind, Isus l-a privit deoarece urma să arate semnul mesianic chiar
în faţa acelui bărbat. El a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu
este vicleşug.”

„De
unde mă cunoşti, Rabi?”
Aceasta l-a mişcat:
„Cum de ştii aceasta despre mine?” Şi El i-a răspuns:

Te-am
văzut înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.”
Cum l-a putut
vedea când el era la o distanţă de treizeci de mile? Aceasta era o minune, aşa
că Natanael s-a uitat la El şi I-a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu
eşti Împăratul lui Israel.”

„Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub
smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”

„Adevărat, adevărat vă spun că, de acum
încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi
coborându-se peste Fiul omului.”
(Ioan
1.45-51).

Dar acolo erau şi cei care aparţineau marii biserici, iar
ei au spus: „Omul acesta este un ghicitor; este Beelzebul, este un nebun. Este
un samaritean purtat de un duh rău. A înnebunit.” Ei L-au declarat nebun în
public, dar Isus le-a zis: „Vă iert pentru ceea ce aţi spus despre Mine, dar
când va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucrări pe care le fac Eu, dacă
veţi spune un singur cuvânt împotriva Lui, nu veţi fi iertaţi nici în lumea
aceasta, nici în lumea care va veni.” Gândiţi-vă la aceasta! Un singur cuvânt
spus împotriva lui, vă poate pecetlui soarta pentru totdeauna.

Unde suntem noi? Suntem din nou la Crăciun, şi mă întreb
dacă religia noastră ne-a adus destul de aproape de Dumnezeu, ca să putem fi
conduşi aşa cum au fost conduşi magii?

Amintiţi-vă că pe pământ există trei soiuri de oameni:
evreii, neamurile şi samaritenii, şi se trag din Sem, Ham şi Iafet. Atât
evreii, cât şi neamurile aşteptau venirea lui Mesia, dar nu şi neamurile. Noi
eram închinători la idoli, barbari care omorau şi mâncau tot ce găseau.
Neamurile erau doar nişte păgâni. Evreii Îl aşteptau pe Mesia, dar nu L-au
recunoscut pentru că nu au recunoscut semnul Lui. De aceea nu avea Ierusalimul
răspunsul; de aceea nu au nici astăzi răspunsul, şi numai Dumnezeu îl are.

Să ne oprim puţin aici. Deci, pe lângă evrei mai erau un
soi de oameni care Îl căutau pe Mesia şi ei apar în Ioan 4: samaritenii. Ei
credeau că trebuie să vină Mesia şi Îl aşteptau. Amintiţi-vă că El nu a făcut
nici un semn în faţa neamurilor, ci doar în faţa evreilor şi a samaritenilor,
care aşteptau venirea Lui. Dar ei nu L-au crezut. Unii dintre ei, L-au crezut
şi L-au urmat, dar cei mai mulţi, nu L-au crezut.

Când au ajuns în apropierea unei cetăţi din Samaria, Isus
Şi-a trimis ucenicii în cetate să cumpere merinde.  „Mergeţi şi cumpăraţi merinde!” Cred că era
cam pe la ceasul acesta din zi. În timpul cât au fost plecaţi ucenicii, a venit
la fântână o femeie, ca să scoată apă. Noi o numim prostituată. Poate chiar
era. Vedeţi? Dar noi vom spune că era o femeie frumoasă. Ea a venit la fântână
ca să ia apă, iar pe când se pregătea să scoată, a auzit un glas care-i zicea:
Femeie, dă-mi să beau!” Ea a privit în jur şi a văzut un evreu. În
vremea aceea, evreii nu aveau nici o legătură cu samaritenii, erau despărţiţi.
Astfel, femeia I-a zis: „Tu, un evreu, ceri apă de la o femeie samariteană?
Noi nu avem nici o legătură unii cu alţii. Tu nu ar trebui să-mi ceri aceasta.”

„Femeie, dacă ai ştii cu cine vorbeşti, tu
însăţi Mi-ai cere apă.”

„De unde ai atâta apă? Şi nu ai nimic cu care s-o scoţi.”

El a continuat conversaţia, iar în cele din urmă, a ştiut
care era problema femeii:

„Femeie, du-te şi adu-l pe bărbatul tău aici.”

„Nu am bărbat,” a răspuns ea.

„Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci
bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus
adevărul.”

Priviţi răspunsul femeii, fiindcă ei Îl aşteptau pe
Mesia: „Doamne, văd că eşti proroc.” Vedeţi?

Văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni
Mesia, El ne va învăţa toate lucrurile.
Dar Tu eşti un tâmplar evreu.
Totuşi, trebuie să fii un profet, pentru că altfel nu ai şti aceste lucruri.
Noi Îl aşteptăm pe El să vină, iar când va veni, va face aceste lucruri.”

Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Când a auzit aceasta, femeia a lăsat găleata la fântână,
a alergat în cetate şi le-a spus oamenilor de acolo: „Veniţi să vedeţi un Om
care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut. Nu cumva este Mesia?”
Tot
oraşul a crezut în El pentru că semnul era acolo. Vedeţi? Bisericile nu aveau
răspunsul, dar cei umili au privit spre Dumnezeu.

Mă întreb dacă religia noastră de astăzi ne-a adus acea
inteligenţă care să ne ajute să realizăm că nu trebuie să învăţăm Cuvântul lui
Dumnezeu pe baza unei teologii făcute de om, ci pe baza puterii şi învierii lui
Isus Hristos, prin descoperirea dată de Duhul Sfânt care acum este pe pământ.

Frate şi soră, în acest ultim ceas, fiindcă suntem la
sfârşitul timpului, cercetaţi-vă sufletele şi vedeţi care este poziţia voastră
faţă de Dumnezeu!

Este Crăciunul. Peste tot pe străzi vezi numai betele cu
moş Crăciun care este doar o închipuire, o dogmă catolică. Nu există nimic
adevărat în toată povestea aceasta, dar cu toate acestea, moş Crăciun a luat
locul lui Isus Hristos în inimile multor americani. Crăciunul nu înseamnă moş
Crăciun! Crăciunul înseamnă Hristos! Nu există nici un om cu pipă şi cu sac în
spate care coboară pe horn! Dacă îi învăţaţi pe copiii voştri aşa ceva, ce vă
aşteptaţi să iasă din ei când vor creşte? Spuneţi-le adevărul, nu o poveste
fictivă. Spuneţi-le că în cer există un Dumnezeu care L-a trimis pe Fiul Său şi
că acesta este Crăciunul; spuneţi-le că venirea Lui este aproape. Pentru că
presiunea a început să cuprindă pământul, 
diavolul a scos în evidenţă lucrurile lui folosindu-se de ochi, de
privire, de ceea ce vedeţi voi. Dumnezeu a pus aici Duhul Său cel Sfânt pe care
nu-L puteţi vedea, dar în care puteţi crede.

Ierusalimul nu are răspunsul, Jeffersonville nu are
răspunsul, Louisville nu are răspunsul, America nu îl are şi nici lumea nu îl
are, dar Dumnezeu îl are şi El a promis că îl va descoperi. Şi eu vă spun că
Acelaşi Isus, care S-a născut cu o mie nouă sute de ani în urmă, a înviat şi
trăieşte şi astăzi, dovedind că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Să ne plecăm capetele. Credeţi sincer şi din toată inima?
Poate nu aţi acceptat niciodată aceasta, dar înainte să facă un lucru prin care
să Se arate, vă rog să ridicaţi mâinile în timp ce staţi cu capetele plecate,
şi să spuneţi: „Frate Branham, roagă-te pentru mine, fiindcă cred că acesta
este Adevărul. Cred că Tu m-ai călăuzit în dimineaţa aceasta aici şi că Duhul
Dumnezeului celui Viu este prezent în locul acesta. Voi ridica mâinile pentru
că vreau să-L laud.”

Domnul să vă binecuvânteze. Aceasta este bine. O, sunt
douăzeci sau treizeci de oameni care au ridicat mâinile.

Dragă Doamne Isuse, Tu vezi aceste mâini ridicate şi îl
cunoşti pe fiecare dintre cei care le-au ridicat. Ei sunt în nevoie, Doamne. Nu
le-ar fi ridicat niciodată şi ar fi urmat propriile lor căi dacă nu exista Ceva
în ei, Ceva mai mare decât sunt ei. Iată că au auzit Cuvântul şi au crezut.
Doamne, Scripturile, Cuvântul Tău scris, ne spune că credinţa vine în urma
auzirii Cuvântului lui Dumnezeu. Noi Îl prezentăm oamenilor într-un mod simplu,
fiindcă este singura modalitate în care o putem face, iar ei Îl cred. S-au
ridicat o mulţime de mâini, dar eu nu-i cunosc pe oamenii aceia. Tu le cunoşti
pe toate, iar eu ştiu că acolo în interiorul lor, aceşti oameni sunt conduşi de
un duh care le spune: „Eşti greşit!”

Dar lângă ei stă un alt Duh, care le spune: „Acceptă-mă,
pentru că Eu sunt Salvatorul tău.” Ei au învins toate legile ştiinţei deoarece
au ridicat mâinile. Au făcut-o, pentru că acolo sus există un Dumnezeu care a
făcut aceste legi ştiinţifice, şi-au ridicat mâinile spunând că cred şi doresc
să Te accepte ca Salvatorul lor şi că vor să-L cunoască pe acest Salvator.

Doamne, ei au făcut acest lucru în dimineaţa aceasta. Te
rog să-i primeşti chiar acum în Împărăţia Ta, în prezenţa Ta, fiindcă ei sunt
trofeele Mesajului. Îngăduie să trăiască vieţi fericite şi să vegheze în
fiecare clipă asupra venirii Domnului Isus, deoarece ziua este aproape, iar
semnele şi minunile vestesc aceasta din ce în ce mai mult. El este pe cale să
vină.

Ajută-ne să facem la fel ca Rebeca; ea s-a dat jos de pe cămilă
şi a alergat să-l întâlnească pe iubitul ei Isaac. Era în timpul serii, iar
Isaac ieşise să se plimbe atunci când a văzut-o venind. A fost dragoste la
prima vedere. Ea a sărit de pe cămilă şi a alergat să-l cunoască. Apoi a fost
dusă în cortul lui Isaac şi a născut un moştenitor care a moştenit toate
lucrurile.

Doamne, noi ştim că suntem în timpul de seară. Tu ai spus
că spre seară va fi Lumină, că Duhul Sfânt va fi aici pe pământ şi Se va
manifesta într-un grup pe care Tu l-ai ales ca să-Ţi arăţi harul. Te rog să Te
descoperi fiecăruia dintre ei şi să le ierţi păcatele.

Te rog să-i ajuţi să vină la fântâna pământească, pentru
a fi botezaţi în Numele Fiului Tău iubit, Domnul Isus Hristos, şi iartă-le
păcatele la chemarea Numelui Domnului Isus Hristos. Apoi, dă-le Duhul Sfânt şi
pune-i în locul pe care trebuie să-l ocupe aici pe pământ.

Tată, noi credem că adunarea din dimineaţa aceasta s-a
desfăşurat în prezenţa Ta şi ştim că tot ceea ce ne dai Tu este desăvârşit.
Printre noi au venit bărbaţi şi femei din diferite părţi ale ţării şi ştim că
Tu i-ai adus prin Duhul Tău. Ei cred în Tine, de aceea Te rog să-i primeşti,
fiindcă îi aduc în prezenţa Ta, în Numele lui Isus Hristos.

Doamne, îngăduie ca Duhul Sfânt să vină să-i vindece pe
bolnavi, iar cei ce au venit aici, să vadă că noi nu vorbim despre o Biblie
care a devenit istorie, ci este vie şi se împlineşte şi acum, fiindcă este
Acelaşi Domn Isus Hristos.

Fie ca El să vină şi să preia trupurile noastre în timp
ce ne deschidem inimile. Ajută-ne să punem deoparte orice îndoială, tot ce este
lumesc şi lasă-L pe Duhul Sfânt să Se mişte printre noi, ca să poţi lucra voia
Ta desăvârşită, iar noi să fim nişte vase curate. Ştim că nu suntem curaţi prin
dreptatea noastră, ci prin credinţa în El, în Cel care ne-a curăţit: Domnul
Isus Hristos. Îngăduie ca aceşti convertiţi noi să vadă că Tu faci încă
lucrările pe care le-ai făcut atunci când ai fost pe pământ şi că eşti Acelaşi
Domn Isus Hristos. Tu nu eşti mort, pentru că Te-ai ridicat din morţi în urmă
cu o mie nouă sute de ani şi eşti încă viu şi astăzi, şi împlineşti fiecare
făgăduinţă pe care ai dat-o. Amin.

Ştiu că nu este un cântec de Crăciun, dar este un cântec
pe care-l iubim şi este din inima noastră. Mesajul s-a încheiat şi trebuie să
mergem mai departe.

Ceea ce ne trebuie la amvon astăzi, nu este o religie
parfumată, ci Adevărul. Predicaţi Adevărul din Biblie! Nu interpretaţi nimic,
ci spuneţi ce spune Biblia pentru că Dumnezeu este credincios Cuvântului Său.
Dacă Dumnezeu nu susţine Cuvântul, nu este Dumnezeu sau acela nu este Cuvântul
Lui. Dar El va avea grijă de Cuvântul Lui.

Înainte de a începe rugăciunea pentru bolnavi, să cântăm
cu toţii cântarea aceasta:

Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Lăudaţi-L pe Mielul care a murit pentru păcătoşi

Aduceţi-I glorie, voi, toţi oamenii,

Deoarece Sângele Său a spălat orice pată.

Ne dai tonul, soră? Să cântăm cu toţii:

Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Lăudaţi-L pe Mielul care a murit pentru păcătoşi

Aduceţi-I glorie, voi, toţi oamenii,

Deoarece Sângele Său a spălat orice pată.

Noi suntem copii. Dacă crezi că ai crescut în Domnul şi
eşti mare, aceasta arată că nu ai ajuns nicăieri. Încercaţi să fiţi întotdeauna
copii ca să puteţi fi conduşi de El. Dar când ştii mai multe decât El, încerci
să-L conduci. Înţelegeţi? Lăsaţi-L pe El să vă conducă!

Acum, haideţi să închidem ochii, să ridicăm mâinile şi să
ne plecăm capetele pentru a cânta încă o dată:

Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Lăudaţi-L pe Mielul care a murit pentru păcătoşi

Aduceţi-I glorie, voi, toţi oamenii,

Deoarece Sângele Său a spălat orice pată.

Din ieslea din Betleem a ieşit un Străin pe pământ,

Eu doresc să fiu ca El.

Pe durata călătoriei vieţii de pe pământ spre glorie,

Eu cer doar să fiu ca El.

Vreau să fiu ca Isus, vreau să fiu ca Isus,

Pe pământ doresc să fiu ca El.

Pe durata călătoriei vieţii de pe pământ spre glorie,

Eu cer doar să fiu ca El.

Lucrările
pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.”

Nu
v-ar fi plăcut să fiţi acolo când El i-a vorbit femeii cu scurgerea de sânge?
Ea a venit, s-a strecurat prin mulţime şi a atins haina Lui zicându-şi: „Acesta
este Fiul lui Dumnezeu şi vreau să ating haina Lui…” Hainele palestiniene
cădeau liber şi aveau altă cămaşă pe dedesubt. El nu a simţit niciodată
atingerea ei fizică şi a dovedit aceasta. Femeia a atins haina Lui şi s-a
retras repede în mulţime, iar Isus S-a oprit şi a întrebat: „Cine M-a
atins?”

Când
L-a auzit ce spune, Petru I-a zis: „Doamne, cum poţi să spui aceasta când toată
mulţimea aceasta Te împresoară şi Te îmbulzeşte?”

Am
devenit mai slab, pentru că din Mine a ieşit o putere. Cineva M-a atins.”
Spunând aceasta, a privit în jur, a găsit-o pe femeie şi i-a spus că a avut o
scurgere de sânge, dar credinţa ei a însănătoşit-o. Nu v-ar plăcea să trăiţi
aceasta? În ce mă priveşte, nu m-aş putea gândi la ceva mai minunat.

Într-o
zi a mers la Isus un bărbat, iar El i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.”

O,
eu cer să fiu ca El! Este posibil aşa ceva? El a spus: „Lucrările pe care le
fac Eu… Peste puţină vreme, lumea
(cuvântul „lume” folosit aici,
vine de la grecescul „kosmos” care înseamnă „ordinea în care a fost
pusă lumea
”, şi nu se referă la Pământ, ci la Univers, la toată creaţia lui
Dumnezeu).” Deci: „Peste puţină
vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea
(acesta este credinciosul), pentru că Eu („Eu”
este pronume personal) trăiesc şi voi fi cu voi până la sfârşitul timpului.”
„Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă veţi face altele şi
mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl.”
(Ioan 14.19,12).

Făgăduinţele Lui binecuvântate şi sfinte nu pot fi
încălcate. Şi El a spus că nici un Cuvânt din Scriptură nu poate cădea.

Vom fi ca Isus (Este El aici?)

…ca Isus (El este aici ca să ne închinăm Lui).

Pe pământ doresc să fiu ca El.

Pe durata călătoriei vieţii de pe pământ spre glorie,

Eu cer doar să fiu ca El.

Vi-L puteţi imagina pe Isus umblând prin Galileea?
Fariseii spuneau în inimile lor: „Este un Beelzebul!” Ei n-au spus aceasta cu
voce tare, dar El le-a cunoscut gândurile. Aşa spune Biblia: că El le-a
cunoscut gândurile.

El le-a zis: „Vă iert pentru ceea ce spuneţi împotriva
Mea, dar într-o zi va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucrări. Să nu cumva
să vorbiţi aşa împotriva Lui!”

Dorim să fim ca Isus! Câţi dintre cei prezenţi aici, cred
că El S-a ridicat din morţi, că trăieşte şi astăzi şi că Îşi ţine promisiunile
făcute? (Adunarea spune: „Amin”) Mulţumesc. Aceasta aduce prezenţa Lui printre
noi.

Mulţi dintre voi cunosc fotografia cu Îngerul Domnului
care stătea deasupra locului unde eram eu. Avem fotografii din Germania,
Elveţia şi din alte locuri în care au fost făcute. Zilele trecute au mai făcut
o fotografie şi cred că este una din cele mai remarcabile dintre cele pe care
le-am văzut. Am să v-o aduc data viitoare când vin aici. Autorităţile vor s-o
examineze ca să vadă ce este acolo. Cea mai mare mângâiere pe care o am de când
L-am întâlnit pe El, este că am ajuns la sfârşitul timpului. Eu sunt un om şi
nimic bun nu locuieşte în om, dar dacă îşi deschide inima şi Îl lasă pe
Dumnezeu s-o cureţe… Dumnezeu are mâini, iar acelea sunt mâinile tale şi ale
mele; ochii mei şi ochii tăi sunt ochii Lui, pentru că El este Duh. Acesta este
motivul pentru care El lucrează prin noi ca să-Şi împlinească voia.

Am intenţionat să vă chem aici sus, într-un rând de
rugăciune, dar m-am răzgândit. Eu cred că Domnul Dumnezeu este prezent aici şi
cred că El poate face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când a fost pe
pământ, deoarece este Acelaşi. Văd multe feţe pe care nu le cunosc. Eu nu sunt
tot timpul aici, de aceea mulţi dintre voi puteţi veni regulat aici, la
tabernacol, fără ca eu să vă cunosc. Dar mulţi dintre cei prezenţi aici sunt în
nevoi şi ştiu că eu nu-i cunosc.

În Noul Testament, în cartea Evreilor, scrie că Isus
Hristos este Marele Preot. Ştiţi ce fel de Mare Preot? Un Mare Preot care poate
fi atins prin simţirea neputinţelor noastre. Un
Mare Preot care trebuie să mijlocească pentru noi în prezenţa lui Dumnezeu.
Isus stă ca Mare Preot pentru a face mijlocirea, şi poate fi atins prin
simţirea neputinţelor noastre.

Acum,
dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi dacă o femeie L-a atins acolo,
iar El S-a întors şi i-a vorbit, înseamnă că poate s-o facă din nou. Orbul
Bartimeu stătea la poarta cetăţii, la trei sute de metri de locul unde se afla
El şi striga: „Ai milă de mine!”

Oamenii
L-au batjocorit când a mers spre Calvar ca să Se ofere Jertfă pentru noi.
Preoţii Îi ziceau: „Tu, Cel care a înviat morţi, avem aici un cimitir plin cu
morţi, aşa că, vino, înviază-i pe toţi şi Te vom crede!” Vedeţi batjocura lor?
Să nu faceţi niciodată aşa ceva! Dumnezeu să vă ferească! Asiguraţi-vă că-L
aveţi pe Dumnezeu în inima voastră, ca 
să-L puteţi vedea şi să-L cunoaşteţi.

 Cerşetorul acela orb şi sărman, stătea acolo
şi spunea: „Ai milă de mine, Fiul lui David!”, iar credinţa lui L-a oprit pe
Isus. El S-a oprit şi a privit în jur până când l-a găsit, după care i-a spus
că îşi va primi vederea. Acelaşi Isus trăieşte şi astăzi. La ce ne-ar folosi
dacă Dumnezeu ar fi un Dumnezeu istoric? Ce bine ar face focul dacă am încerca
să încălzim un om la un foc desenat? Un astfel de foc nu ar face nimic pentru
că este un foc istoric, desenat.

Poate
ziceţi: „Nu este un foc desenat, frate Branham, ci este reprezentarea unui foc
care a fost cândva viu.” Tu nu poţi să te încălzeşti la o pictură, pentru că ea
reprezintă ceva ce a avut deja loc. Deci, ce se întâmplă acum? Păi, El este
Acelaşi şi astăzi, sau nu este Dumnezeu. Credeţi aceasta?

Acum
vă rog să fiţi respectuoşi. Eu nu vă cunosc şi nu eu sunt Cel care vă va vorbi
în continuare. Dumnezeu îmi cunoaşte inima. Ceea ce vreau să vă spun este că,
nu ajunge ca Isus să vină peste mine; El trebuie să vină şi peste voi. Voi
trebuie să credeţi pentru că aceste lucruri se vor întâmpla numai dacă veţi
crede. Dacă vine Domnul Isus, iar voi Îi atingeţi haina şi spuneţi: „Doamne,
sunt nevoiaş, dar lasă-mă să Te ating!”, El este Acelaşi Mare Preot şi va
proceda în acelaşi fel ca atunci când a fost pe pământ. Este adevărat? Dacă
procedează diferit, înseamnă că v-aţi atins de ceva greşit. Trebuie să fie la
fel, El trebuie să procedeze la fel.

Dar
dacă Îi atingeţi haina la fel ca femeia cu scurgerea de sânge? Va face El
acelaşi lucru? Îl va face, dar trebuie să lucreze şi credinţa voastră. Noi
suntem străini unii faţă de ceilalţi, dar cu ajutorul Domnului, vă voi aduce
aici pe platformă ca să mă rog pentru voi. Voi aţi venit din afara oraşului şi
aţi dormit în hoteluri, moteluri sau în alte locuri. Aţi venit din diferite
părţi ale ţării, pentru că Îl iubiţi pe Domnul şi Îl credeţi. Voi aţi citit în
Biblie că El va face lucrări minunate în zilele din urmă, este adevărat?

Isus
a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-L atrage Tatăl”. Voi nu
puteţi veni şi n-are nici un rost să faceţi 
unele lucruri dacă nu sunteţi chemaţi de Dumnezeu să faceţi aceasta. Dar
când sunteţi chemaţi de El, veţi veni. „…pe
cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.”
(Ioan 6.44,37). Aveţi credinţă şi credeţi! Fiţi
respectuoşi şi nu vă mai mişcaţi. Daţi-I toată atenţia voastră lui Dumnezeu şi
rugaţi-vă: „Doamne Dumnezeule, lasă-mă să ating haina Ta, fiindcă sunt bolnav,
sunt în nevoie, sunt necăjit. Fratele Branham nu mă cunoaşte; este pentru prima
dată când îl văd, dar vreau să-mi dovedesc mie însumi că Tu eşti Acelaşi
IaHVeH, că eşti Acelaşi Isus despre care se vorbeşte. Eu cred în această Lumină
tainică despre care se vorbeşte astăzi, cred că eşti Tu. Ce voi găsi, pentru că
Tu eşti Cel care m-a adus aici? Lasă-mă să Te găsesc pe Tine, Doamne, pe
Acelaşi Isus pe care L-au găsit şi ei. Lasă-mă să Te găsesc.”

Eu nu am nici o modalitate de a cunoaşte unele lucruri,
aşa că singurul care mi le poate arăta este Domnul. Şi când le descoperă El,
Dumnezeu este Cel ce face aceasta, nu eu. Câţi dintre voi vor crede, dacă El le
va descoperi? Eu Îl aştept pe El. Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Eu cred. Da,
domnule. Cred din toată inima.” În ordine. Acum, ridicaţi mâinile în timp ce vă
rugaţi. Pianul să cânte foarte încet: „Crede numai…”

Isus cobora muntele când ucenicii Lui încercau să vindece
un caz de epilepsie, dar n-au putut face aceasta, deşi aveau puterea. Au venit
înaintea Lui, iar El a spus: „Dacă credeţi, toate lucrurile sunt cu putinţă
pentru cel ce crede.”

Fiţi cu toţii cât se poate de respectuoşi. Uitaţi-vă la
Petru şi Ioan, care au spus: „Argint şi aur nu avem…” Fie ca Dumnezeul
cerului să ne ajute, fiindcă este vorba de Cuvântul Lui, nu al meu. Eu sunt
responsabil doar cu predicarea Lui. Este foarte greu, pentru că aici este casa
mea. Vedeţi, Biblia spune că atunci când Isus s-a dus în cetatea Sa, nu a putut
face multe lucruri măreţe. Ştiţi cu toţii aceasta. Atunci El a spus: „Nicăieri
nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui.”
(Matei
13.57). Acest lucru a rămas valabil şi astăzi, dar mulţi dintre cei care
sunteţi prezenţi aici, nu sunteţi din oraşul meu.

Chiar la capătul rândului de acolo stă un domn cu
ochelari care mă priveşte atent. Presupun că nu ne cunoaştem, dar Dumnezeu ne
cunoaşte pe amândoi. Tu eşti conştient că se petrece ceva ciudat şi eşti
conştient că eu nu ştiu nimic despre tine. Aşa este. Ridică mâna, te rog,
domnule. Eşti conştient că peste tine a venit un sentiment dulce, umil, este
adevărat? Acest lucru se întâmplă chiar acum. Acela este Îngerul Domnului care
se află chiar deasupra ta. Dacă Dumnezeu îmi va descoperi care este problema
ta, aşa cum a făcut-o prin Fiul Lui, Domnul Isus Hristos, vei crede că L-ai
atins pe Acelaşi Mare Preot? Tu ai probleme cu plămânii. Dacă este adevărat,
ridică mâna. Sunt atât de grave încât nu mai poţi să lucrezi. Dacă este
adevărat, ridică mâna. Eu nu te cunosc.

Câţi dintre voi cred? Credeţi că nu am ghicit acest
lucru? Duhul este tot deasupra acestui om. Crezi că Dumnezeul cerului te
cunoaşte? Îl slujeşti? Eu spun că-L slujeşti. Da, domnule, tu eşti creştin şi
ai venit aici ca să fii vindecat. Vei merge acasă pe deplin sănătos pentru că
eşti vindecat, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze. Credinţa ta te-a
însănătoşit.

Nu l-am văzut în viaţa mea pe bărbatul acesta, dar
Dumnezeu este aici, El face aceste lucruri.

Vă rog să nu vă mai mişcaţi şi să staţi în rugăciune. Voi
ştiţi că printre noi este Cineva care face aceste lucruri. Fariseii au spus:
„Lucrează cu diavolul!” şi şi-au primit răsplata. Dar Filip a spus: „El este
Fiul lui Dumnezeu!”, şi şi-a primit şi el răsplata. Voi puteţi crede ce vreţi
despre aceasta, dar veţi fi răspunzători.

Tu, cel care plângi acolo, eşti conştient că te-a lovit
ceva? Dacă este aşa, ridică mâna. Eu nu-l cunosc pe bărbatul care stă acolo şi
plânge, suntem străini unul faţă de celălalt. Aşa este. Eu nu te cunosc, dar
Dumnezeu te cunoaşte. Dacă Dumnezeu îmi va arăta care este problema ta, vei
crede din toată inima? Ridică mâna, dacă vei crede. În ordine. Ai probleme la
stomac. Aşa este. Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? În ordine, crezi? Crezi
că Dumnezeu ştie cine eşti? Dacă-mi va spune cine eşti, te va ajuta să crezi?
Ţine mâna ridicată, dacă crezi, şi mişc-o în faţă şi în spate. În ordine. Te va
ajuta dacă-ţi va spune? Te numeşti Fred Moore. Aşa este. Domnule, du-te acasă
bucuros pentru că ulcerul te-a părăsit. Acesta ţi-a provocat şi o problemă
nervoasă, dar Isus Hristos te-a vindecat, atunci când te-a atins.

Pe doamna de lângă tine, o cunosc. Dacă nu mă înşel, cred
că eşti sora Greene. Nu te pot chema soră, pentru că te cunosc, dar aşteaptă o
clipă… Nu, nu este pentru tine. Tu te rogi pentru cineva. Persoana pentru care
te rogi este de departe, dintr-un loc unde există multă zăpadă. Este vorba de
Nebraska. Te rogi pentru o doamnă care are cancer. Dacă este adevărat, ridică
mâna. Te rogi pentru o persoană cu cancer, care locuieşte în Nebraska. Aşa
este. Domnul să te binecuvânteze. Aveţi credinţă! Credeţi!

Pe doamna care stă acolo şi plânge, nu o cunosc. Este o
străină pentru mine. Bărbatul de alături este soţul ei. Crezi că Dumnezeu
ascultă rugăciunile? Crezi că aici este Duhul lui Dumnezeu?  Umbra morţii este asupra ta, este adevărat?
Ai cancer. Nu te cunosc, dar ridică mâna dacă este adevărat. Aşa este. Nu te-am
văzut niciodată. Nu eşti de aici, ci vii de undeva de peste râu. Aşa este. Te
numeşti doamna Sanders. Aşa este. Prenumele tău este Hilda. Ridică-te în
picioare şi acceptă vindecarea din partea Domnului Isus Hristos. Dumnezeu să te
binecuvânteze. Vedeţi?

Aveţi credinţă în Dumnezeu şi nu vă îndoiţi! Cei din
rândurile de aici, credeţi în Domnul Isus şi veţi fi bine.

El este aici, credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin”).
Vedeţi, eu nu vă cunosc. Totul depinde de voi, de credinţa voastră.

Tu, cel care stai acolo, pari să te rogi. Crezi că sunt
profetul lui Dumnezeu? Crezi că El este aici? Noi nu ne cunoaştem, acum ne
vedem pentru prima dată, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Crezi aceasta?
Dacă crezi, ridică mâna. Crezi că vei merge acasă cu problema de la spate
vindecată? Crezi că Domnul te va face bine? Crezi? Du-te înapoi, la Hamilton,
Ohio. Aşa este. Numele tău este domnul Burkhant. Aşa este. Isus Hristos te-a
vindecat şi poţi merge acasă să fii bine. Amin. Mai este cineva care crede?

Sunteţi conştienţi de prezenţa Lui? Realizaţi că este
Ceva care are legătură cu aceasta, că este exact ce a spus Biblia că va face
El? El a făcut-o în faţa evreilor şi a samaritenilor, şi a promis că o va face
şi în faţa neamurilor. Acesta este ceasul. El nu este un Dumnezeu istoric, ci
este Dumnezeul care Îşi ţine promisiunea, care trăieşte şi acum: este Domnul
Isus, Cel care vindecă bolnavii aşa cum a făcut şi înainte; El foloseşte
aceeaşi metodă şi a promis aceasta şi pentru zilele din urmă. Este din nou
Crăciunul şi avem aici Lumina Lui călăuzitoare.

Voi ziceţi: „La ce te uiţi, frate Branham?” Mă uit la El.
Este o altă Lume, o altă dimensiune, dacă vreţi s-o numiţi aşa.

Văd un bărbat care are o povară pe suflet, dar îl cunosc.
Frate Frank, până acum nu am ştiut că ai probleme, dar peste mama ta este o
umbră neagră. Tu ştii că eu nu am ştiut aceasta; tocmai acum am primit această
vedenie. Mama ta a fost operată pentru că avea cancer malign. Tu eşti
îngrijorat pentru ea, de aceea te rogi. Dumnezeul care l-a vindecat pe tatăl
tău şi l-a adus la o stare mintală normală, o poate ajuta şi pe mama ta. Nu te
teme, „Dacă crezi, toate lucrurile sunt posibile.”

El este peste o altă persoană pe care nu o cunosc, dar
care se roagă pentru altcineva. Doamnă Arganbright, dacă crezi, acel cancer va
fi vindecat. Tu te rogi pentru altcineva şi crezi.

Dar tu, crezi, doamnă? Crezi că sunt profetul şi
slujitorul Lui? Tu suferi de aceeaşi problemă ca femeia din Biblie: ai o
scurgere de sânge. Aşa este. Nu eşti de aici, ci vii din Ohio, şi ai mai fost
vindecată într-una din adunările mele. Ai avut cancer; umbra morţii a fost
asupra ta, dar acum a plecat. Aşa este. Ca să ştii că sunt slujitorul lui
Dumnezeu, problema aceasta a apărut acum, dar suferi şi de reumatism, iar
problema aceasta o ai de mai multă vreme. În dimineaţa aceasta te-ai simţit
ameţită. Ai probleme şi cu gâtul. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Ai pe
inima ta şi pe altcineva pentru care te rogi. Este vorba de nora ta care are
varice şi este mama mai multor copii, este adevărat? Aşa este. Te numeşti Alice
Thompson. Aşa este. Întoarce-te acasă şi primeşte ceea ce ai cerut. Nora ta va
fi vindecată pentru că tu ai crezut în Domnul Isus Hristos. Dacă nu ne
cunoaştem, ridică mâna şi mişc-o aşa. Eu nu te cunosc, nu ştiu nimic despre
tine.

Provoc credinţa voastră! Provoc orice persoană de aici,
să creadă în Numele lui Isus Hristos că El este prezent aici. Indiferent ce
este în neregulă cu voi, doar credeţi!

Amintiţi-vă
că acesta este ultimul lucru pe care a promis că-L va face înainte de venirea
Lui. Amintiţi-vă că El a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei şi ale Gomorei
va fi şi la venirea Fiului omului.”
 Care a fost Mesajul atunci?

Acolo
erau trei Îngeri care au coborât. Doi dintre ei, un Billy Graham şi un Jack
Shuler, s-au dus în Sodoma şi au predicat oamenilor de acolo mesajul
Evangheliei; ei au dus mesajul Evangheliei la oameni.

Dar
unul dintre Îngeri  a rămas cu Avraam şi
grupul lui. Îngerul a vorbit cu Avraam în timp ce stătea cu spatele la cort,
iar Sara, care era în cort, a râs în sinea ei când L-a auzit ce spune. „De
ce a râs, Sara?”
a întrebat Îngerul. De unde a ştiut El că Sara a râs în
sinea ei, doar era cu spatele spre cortul în care era ea? Acesta este Mesajul
pe care l-a avut Sodoma înainte de distrugere. Aici sunt ultimele semne pe care
Dumnezeu le va arăta înainte de distrugere. Primiţi-L, credeţi-L şi fiţi
salvaţi!


ne plecăm capetele pentru un moment.

Sunteţi
conştienţi de prezenţa Lui? Vreţi să-L primiţi acum, după ce am predicat
Evanghelia în faţa voastră şi aţi auzit Mesajul Lui? L-aţi văzut venind jos şi
L-aţi auzit vorbindu-vă. Un om poate spune multe, dar dacă Dumnezeu nu vine să
confirme cele spuse de acel om, totul este fără folos. Dar când El vine şi
adevereşte Mesajul Său arătând că este viu, aceasta dovedeşte că acel Mesaj
vine de la Dumnezeu. Doriţi să-L primiţi şi să vă predaţi vieţile pe deplin
Lui? Vreţi să ridicaţi mâinile şi să spuneţi: „Îmi ridic mâinile şi mă predau
Lui în totalitate; îmi predau întreaga fiinţă în mâinile Lui.”?

Dumnezeu
să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Cred
că toţi cei care aveţi nevoie de rugăciune pentru vindecare, veţi fi vindecaţi.
Să ne rugăm pentru bolnavi.

Doamne,
fie ca niciunul să nu fie lăsat pe dinafară, ci toţi să primească ceea ce cer.
Acum, când stau aici slăbit şi tremurând, ştim că eşti aici. Nu există nici o
umbră de îndoială cu privire la aceasta. Oamenii de aici au fost atinşi de
prezenţa Dumnezeului celui Sfânt. Este un alt Crăciun, iar Lumina supranaturală
străluceşte. Oamenii au auzit Cuvântul Tău vorbit şi predicat, iar acum văd că
ai venit ca să-L confirmi.

Biblia
spune despre apostoli că „…ei
au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi
întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.”
(Marcu 16.20). Acestea sunt ultimele cuvinte
scrise în Evanghelii.

Acum vedem aceasta din nou. Venirea Ta este
aproape, Doamne, de aceea Te rugăm să fii îndurător. Vindecă bolnavii care se
află printre noi în dimineaţa aceasta, fiindcă Duhul Tău este Adevărul; El este
plin de putere şi este aici.

Aici sunt mulţi oameni care vin regulat la
tabernacol. Tu Ţi-ai arătat harul faţă de ei prin faptul că i-ai chemat aici.
Cu toate acestea, harul Tău, Doamne, este pentru toată audienţa acum. Marea
slavă Shekinah, marea Putere a lui Isus Hristos Cel înviat, curcubeul în multe
culori, Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Steaua dimineţii, Trandafirul
Saronului este prezent. Vindecă-i, Doamne. Noi spunem că ei sunt vindecaţi prin
mila Ta. Doamne, dă-le credinţă şi ajută-i să creadă şi să accepte vindecarea,
pentru gloria lui Dumnezeu.

Îngăduie ca fiecare persoană bolnavă să fie
vindecată. Fă ca fiecare persoană care umblă încă pe căi greşite, să trăiască
corect în faţa Ta şi să fie iertată. Fie ca fiecare persoană care fumează şi
bea să fie iertată. Păcatele lor să fie pus sub Sânge, prin Dumnezeul
Omniprezent care este aici, şi fă să fie mai aproape de Tine decât oricând.
Ajută-ne şi dă-ne ceea ce cerem.

Te rugăm să ne asculţi, Doamne. O, Doamne,
marele nostru Împărat, chemăm Numele Tău, nu pe moş Crăciun! Îl chemăm pe Isus
care a înviat din morţi, trăieşte şi Se arată printre poporul Său. O, Doamne,
Tu eşti Dumnezeu, singurul Dumnezeu; nu mai este altul în afară de Tine. Îţi
mulţumim că avem privilegiul să stăm în prezenţa Ta, în locul acesta mic şi
umil. El S-a smerit şi a venit printre noi. Suntem atât de fericiţi pentru
aceasta! Binecuvântat să fie Numele Tău cel sfânt! Îl lăudăm de dimineaţa până
seara, şi în toate zilele, inimile noastre Îi cântă, Îl slăvesc şi Îl laudă pe
IaHVeH.

Mulţumiri să-I fie aduse Lui întotdeauna şi pentru
veşnicie. Doamne, ia-i pe copiii aceştia, care sunt copiii Tăi, şi acoperă-i cu
aripile Tale aşa cum îşi acoperă cloşca puii cu aripile ei. Condu-i într-o
Viaţă plină de bucurii, mai plină şi dă-le botezul Duhului Sfânt.
Împrospătează-le sufletele, Doamne, ca să fie făpturi noi în Hristos, astfel
încât să poţi trăi şi locui în ei şi să lucrezi prin ei aşa cum ai lucrat prin
apostolii Tăi. Te rugăm aceasta, Doamne, 
deoarece credem că în curând se va deschide cerul şi Domnul va veni, iar
noi Îl vom vedea pe Cel pe care Îl iubim.

Îţi mulţumim pentru aceasta prin Isus
Hristos, Domnul nostru. Acum, în timp ce stăm cu capetele plecate, predau
serviciul păstorului nostru. Amin.

– Amin –