Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMUNDE ESTE EL, ÎMPĂRATUL IUDEILOR?

21/12/1958, dimineata - Jeffersonville, IN

Cu siguranţă, eu apreciez aceasta. Este primul meu Crăciun aici, deci sunt foarte recunoscător. Dacă aş putea să predic doar, fără să deschid pachetul acesta! Dar când vine vorba de darurile de Crăciun sunt ca un copil; ştii că vei primi ceva, ştii că acolo este o surpriză şi vrei s-o deschizi să vezi ce este. Ştiţi, eu cred că noi nu uităm copilăria nici chiar atunci când îmbătrânim. Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Atunci suntem doar nişte copii mari.

Domnul să fie lăudat! Ne bucurăm pentru că în dimineaţa aceasta suntem aici, şi aşteptăm binecuvântările Domnului care se vor revărsa tot mai mult pe măsură ce vom continua această întâlnire. Eu sunt sigur că le va revărsa. Cred că în dimineaţa aceasta avem şi multe cadouri pentru copii (Fratele Neville spune: „Ne-am ocupat deja de aceasta”). Foarte bine. Dacă este în ordine, aş vrea să fac un mic rezumat referitor la ultima noastră întâlnire. (Fratele Neville spune: „Amin”). Voi vă rugaţi şi stăruiţi înaintea lui Dumnezeu pentru mine, ca să merg la aceste servicii, de aceea aş vrea să fac un rezumat scurt al ultimei întâlniri. Unul dintre evenimentele minunate din cadrul ultimei întâlniri, s-a întâmplat la Shawano, Wisconsin. S-a întâmplat în noul auditoriu al liceului, pe când ne pregăteam să ne rugăm pentru bolnavi.

Făcusem doar de câteva clipe chemarea la altar şi mulţi au ridicat mâinile în semn că-L acceptă pe Isus ca Salvatorul lor personal. Atunci am observat că s-a întâmplat ceva în adunare: un bărbat de şaptezeci sau şaptezeci şi cinci de ani, a căzut jos şi a murit din cauza unui infarct. Din gură îi curgea o spumă şi transpirase foarte tare. Soţia lui îşi freca faţa disperată, iar eu mi-am dat seama că era şiretlicul vrăjmaşului. El face astfel de lucruri ca să-i tulbure pe oameni, fiindcă atunci când se întâmplă aşa ceva, are loc o adevărată nebunie generală. S-a întâmplat de multe ori în adunări. De curând s-a întâmplat în Noua Anglie, chiar pe când mă pregăteam să fac chemarea la altar. În asemenea situaţii, trebuie să ai duhul treaz ca să vezi ce va spune Duhul Sfânt. Scriptura ne învaţă că toate lucrurile lucrează spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu, iar acolo erau mulţi copii ai lui Dumnezeu, suflete care-L iubesc. Eu am rămas liniştit şi am continuat să-l privesc pe bărbatul acela şi am văzut cum i se prelingea acea spună din gură. După cum ştiţi, de obicei când moartea loveşte un om, ţâşneşte apa. Înţelegeţi? Soţia lui era din ce în ce mai disperată, iar faţa ei dovedea aceasta. Ca să distrag atenţia oamenilor, am spus: „Vrei să aducă cineva un pahar de apă pentru soţul tău?” După ce i-am distras atenţia, femeia a zis: „Frate Branham, las problema în mâna ta.” Femeia era luterană. M-am gândit să chem rândul de rugăciune şi să le spun oamenilor să se roage pentru ei, dar nu am făcut aceasta, pentru că Duhul Sfânt a început să Se mişte prin adunare, peste oameni, şi să-i cheme. A trecut de două ori peste bărbatul acela, apoi dintr-o dată am spus: „Să ne rugăm!” Şi în timp ce mă rugam, m-am auzit cum i-am spus morţii: „Lasă-l în pace şi eliberează-l!” În clipa când am spus acele cuvinte, bărbatul a revenit la viaţă şi s-a ridicat în picioare.

Tot oraşul a vorbit despre întâmplarea aceasta şi despre ce a făcut Domnul. Apoi, au fost desigur, şi celelalte întâlniri. Unul dintre cazurile pe care aş dori să-l mai amintesc, s-a întâmplat de curând la Los Angeles. Stăteam cu fratele Arganbright. Mulţi dintre voi ştiu cum se întâmplă lucrurile în adunări. Noi nu-i condamnăm pe oamenii care aşteaptă rugăciune şi care strigă, fiindcă datoria noastră este să ne rugăm pentru ei, iar Domnul a făcut foarte multe lucruri acolo. Unul dintre ele a fost vindecarea unui om care a fost paralizat mai mult de douăzeci de ani, aşa că a plecat de la întâlnire pe picioarele lui. Aceasta a stârnit puţină agitaţie printre biserici, iar într-o dimineaţă am auzit telefonul sunând. Eu stăteam la fratele Arganbright, dar pentru că el nu era acolo ca să răspundă la telefon, am răspuns eu. La capătul celălalt al firului era un misionar mexican, şi el mi-a zis:

 „Nu ştiam că eşti în oraş, frate Branham, dar am aflat că în seara aceasta vei ţine o adunare la Cow Palace. Am un băiat care nu a împlinit încă cinci luni şi are cancer. Este pe moarte. Ştiu că nu se procedează aşa, dar ai putea veni să te rogi pentru el?”

„Am să-l chem pe fratele Arganbright şi te rog să-i spui lui la ce spital te afli, pentru că eu nu cunosc oraşul, dar mă poate duce el.” Când a venit, fratele Arganbright mi-a zis: „Frate Branham, tu…” dar eu i-am răspuns: „Simt că aceasta este lucrarea Duhului Sfânt.”

Am mers la spital, iar acolo l-am întâlnit pe fratele nostru mexican, care nu era închis la culoare, cum mă aşteptam, ci era la fel de deschis ca mine şi avea cam vârsta mea. Acolo era şi soţia lui, o finlandeză blondă, o doamnă foarte drăguţă. El era un gentleman. Am intrat în spital. Acolo erau foarte multe lumini, care erau deranjante, iar atmosfera era una din cele mai rele pe care le-am întâlnit vreodată. Au fost nevoiţi să-l aducă pe copilaş în camera asistentelor. Când l-am privit, am văzut cum cancerul era răspândit pe o parte a feţei. Medicul a fost nevoit să-i taie o parte din falcă pentru a opri răspândirea cancerului, dar aceasta a dus de fapt la accelerarea răspândirii lui, deoarece tăieturile i-au afectat şi gâtul. Parcă vedeai numai canale pe faţa lui. Cancerul i-a afectat şi limba care i s-a umflat şi s-a retras în spate, aşa că băiatul nu mai putea respira pe gură, ci numai pe nas, dar şi pe acolo, foarte greu. Când am intrat, tatăl s-a dus lângă băieţelul lui şi i-a zis: „Ricky, băiatul lui tata, l-am adus pe fratele Branham să se roage pentru tine.” Băiatul şi-a recunoscut tatăl, iar atunci am observat că pentru că nu mai putea respira bine nici pe nas, îi făcuseră o gaură în gât, ca să respire pe acolo. Îi introduseseră un tub prin care respira, iar o soră stătea şi îl supraveghea tot timpul, deoarece cancerul înainta vizibil şi din pricina aceasta tubul putea să se înfunde. Ea trebuia să cureţe tot timpul partea aceea, pentru că acolo se extindea cancerul. Copilul a întins braţele ca să-l cuprindă pe tatăl său. Nu avea nici cinci luni şi totuşi îşi cunoştea tatăl, care i-a zis: „Băieţelul lui tata…” O, cum ar topi aceasta chiar şi inima de fier a unui om! Stăteam acolo şi am zis: „Doamne Isuse, Tu eşti Dumnezeul milei şi al îndurării. Te rog, nu-l lăsa pe copilaşul acesta să moară.” Eu nu cred şi nu voi crede niciodată că aceasta este voia Atotputernicului Dumnezeu şi că El poate sta nepăsător când vede aşa ceva.

„Tu eşti Fântâna îndurării, iar dacă eşti un Dumnezeu al milei şi îndurării, nu cred că-Ţi place să vezi aşa ceva. Ce ai face Tu dacă ai sta aici?”

Cred că voi, cei care staţi aici, mă cunoaşteţi destul de bine ca să ştiţi că nu sunt un fanatic. Dacă doresc să fiu ceva, este să fiu un om cinstit, iar când Îl întâlnesc pe Dumnezeu, vreau să-L întâlnesc cu o inimă cinstită. Am făcut ce ştiam mai bine, dar când am zis: „Doamne, ce ai face Tu dacă ai fi aici?” Ceva mi-a răspuns: „Aştept să văd ce vei face tu.” Atunci am privit copilaşul, l-am luat în braţe şi am spus: „Prin credinţă în Dumnezeu, pun sângele lui Isus Hristos între acest copil şi cancerul care este peste el!”, după care l-am pus jos, m-am întors şi am plecat. Tatăl copilului a venit cu mine, iar când am ajuns la maşină, mi-a zis:

„Frate Branham, am economisit aceasta pentru tine…”

„O, frate, nu face aceasta! Eu nu primesc bani.”

„Dar banii aceştia pot fi folosiţi pentru slujbă. Eu i-am economisit pentru că m-am gândit că îţi vor fi de folos într-o zi,” a insistat el.

„Pune-i la factura de spitalizare a lui Ricky, fiindcă el va avea nevoie de ei.”

M-am întors acasă, iar după două ore am fost anunţat că limba copilului s-a dezumflat, că faţa lui a devenit complet normală, că nu se mai vedea nici o tăietură şi nici o umflătură, iar copilul era perfect sănătos. Copilaşul acela a fost vindecat prin mila Tatălui care este îndurător şi bun. A doua zi, micuţul a fost trimis acasă, fiindcă era perfect sănătos. Vestea despre acest caz s-a răspândit pe toată Coasta de Vest, iar înainte să plec, misionarul mexican m-a căutat din nou. Şi-a dat pălăria jos şi a spus cu lacrimile şiroind pe obraji:

„Frate Branham, uite ce ţi-a trimis Domnul.”

„O, frate…” am răspuns eu, dar el a continuat:

„Ricky a venit astăzi acasă.”

„Îi sunt mulţumitor Domnului pentru aceasta, dar ţi-am spus să păstrezi banii aceştia şi să-i pui la factura lui Ricky.”

„Despre aceasta voiam să-ţi vorbesc, frate Branham”, a spus el, apoi a continuat: „În dimineaţa aceasta când m-am dus să-l plătesc pe doctor, el a refuzat să-i ia, spunând să nu menţionez nimic despre bani sau altceva. A spus că nu-i datorez absolut nimic, şi că acesta este cel mai măreţ lucru pe care l-a văzut în viaţa lui. A spus: „Nu-mi datorezi nimic. Ceea ce s-a întâmplat este ceva supranatural.”

Aceasta dovedeşte că Dumnezeu trăieşte. Aş avea atâtea să vă povestesc, dar nu am timp să fac aceasta.

În ianuarie voi pleca din nou peste mări. Voi fi la Kingston, Jamaica, iar de acolo voi pleca la Puerto Rico.

Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune în faţa Domnului nostru iubitor, Isus Hristos.

O, Doamne, Tu ai fost un Refugiu în fiecare epocă, un Ajutor de nădejde în vremuri de necaz. Noi ştim că prezenţa Ta iubitoare nu ne dezamăgeşte niciodată, ci este aici, şi am fost învăţaţi că Îngerii lui Dumnezeu sunt acolo unde sunt adunaţi şi cei care se tem de Tine. Dă-ne şi nouă această frică dumnezeiască, astfel încât să ştim că suntem în mâna Ta şi că într-o zi vom sta în prezenţa Ta divină. Noi ştim că pentru aceasta există o singură cale şi remediu, şi anume Sângele Fiului Tău Isus Hristos, care mijloceşte pentru noi în dimineaţa aceasta, în prezenţa Atotputernicului Dumnezeu, şi ne aduce împăcarea cu El. Aşa putem primi mila Lui şi Îl iubim pentru aceasta.

Doamne, avem în minte sute de lucruri măreţe pe care le-ai făcut, dar cel mai măreţ lucru la care ne putem gândi este că ne-ai salvat de la moarte, fiindcă moartea a locuit în noi din pricina păcatului. Dar, prin acceptarea iertării Tale şi conform Cuvântului Tău care spune: „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică…”, noi ascultăm, credem şi suntem martorii prezenţei Duhului Sfânt.

În aceste ultime ceasuri ale istoriei, Îţi suntem recunoscători, Doamne, fiindcă suntem martorii împlinirii Cuvântului Tău, care spune că va veni un timp în care oamenii vor merge de la Est la Vest şi de la Nord la Sud, ca să audă adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu. Noi trăim chiar acum acel timp. De asemenea, ai spus că de la crucificarea Ta, până la venirea Ta, va fi o zi ceţoasă, nici zi, nici noapte, un timp groaznic, confuz şi întunecos, în care Lumina va fi atât de slabă încât abia se va putea zări în jur, dar „spre seară se va arăta Lumina.” Este Acelaşi Fiu, Acelaşi Hristos care S-a ridicat în partea de Est… Geografic, soarele traversează pământul de la Est spre Vest, iar acum a ajuns în partea de Vest; dar este acelaşi soare care a răsărit în Est. Este Acelaşi Fiu al lui Dumnezeu care ne-a trimis Duhul Său în aceste zile din urmă, pentru a ne arăta că Scripturile Sale se împlinesc; că fiecare iotă din ele se va împlini.

În ajunul acestui Crăciun, în care cunoaştem puţin şi care poate fi ultimul în care vom sta împreună, Îl rugăm pe Fiul Dumnezeului Celui Viu să vină în mijlocul nostru, să ne vorbească cu bunătate, prin harul Său, şi să ne ierte pentru păcatele noastre.

Doamne, Te rugăm să nu-i uiţi pe cei bolnavi şi nevoiaşi, şi să-i atingi cu vindecarea Ta, fiindcă eşti Acelaşi Dumnezeu Atotputernic care l-ai lăsat pe Ricky să trăiască şi l-ai adus înapoi din moarte, aşa cum ai promis că vei face în zilele din urmă. Cuvintele Tale sunt adevărate, iar noi credem că în dimineaţa aceasta eşti aici, fiindcă eşti Omniprezent şi mai mult decât binevoitor să ne ajuţi şi să faci mai mult decât putem gândi sau cere noi. Te aşteptăm pe Tine, Tată, în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.

Dacă va fi cu voia Domnului, în seara aceasta aş vrea să avem un serviciu de evanghelizare. Nu ştiu exact care va fi mesajul pe care-l voi aduce, deoarece iubitul nostru păstor m-a rugat să ţin două servicii. Voi încerca să fac aceasta, prin harul Domnului Isus, şi aş dori să vorbesc despre venirea lui Mesia sau ceva asemănător.

În dimineaţa aceasta, având în vedere că este duminica de după Crăciun, aş vrea să vorbesc despre un subiect pe care l-ar putea înţelege toată audienţa, ceva pe care l-am putea numi un text de Crăciun. Cei care doriţi să deschideţi Scriptura, vă rog s-o deschideţi la Matei, capitolul 2, versetele 1 şi 2. Să nu uitaţi că serviciul din seara aceasta va începe la ora şapte şi treizeci de minute, şi va fi serviciu de predicare, de aproape o oră.

Acum aş dori să citesc aceste versete, şi să ne rugăm ca Domnul să ne ajute în ceea ce vom vorbi:

După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim

şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.”

Cred că Iosif şi Maria erau foarte obosiţi. Vedeţi voi, porunca a fost urgentă, era dată de împărat şi trebuia dusă la bun sfârşit. Dacă ne-am uita la scena aceasta, ni s-ar părea ciudat că a fost dată o asemenea poruncă, dar voi ştiţi că Dumnezeul cerurilor a rânduit toate lucrurile prin Isus Hristos, şi toate trebuie să se desfăşoare conform voii Sale desăvârşite.

Ei au călătorit peste munţi, prin deşert, prin acea ţară pustie şi au venit acolo. Pentru a merge în Iudeea, Iosif şi Maria trebuiau să treacă peste un munte, peste stânci şi apoi să meargă prin deşert. Urmând una din străzile din Betleem, există o cărare care merge sus, în munţi, o potecă pe care mergeau animalele. Era numită „cărarea asinilor” deoarece pe acolo treceau asinii şi cămilele pentru a merge din Iudeea în Betleem.

Atunci când urci din Iudeea în Betleem şi mergi pe vârful dealului, acolo este o stâncă mare, de trei ori mai mare decât clădirea aceasta. Cred că după ce au urcat dealul, s-au oprit puţin acolo ca să-i permită asinului să se odihnească. Iosif era foarte obosit deoarece a tras din greu să ajungă la Betleem, deoarece porunca lui Cezar Augustus a fost că fiecare persoană trebuie să se întoarcă în locul unde se născuse pentru a plăti taxe, iar taxele au fost întotdeauna ruinarea unei naţiuni. Fiecare naţiune care s-a prăbuşit, a făcut-o din cauza taxelor, şi lor li s-au pus taxe.

Cred că bărbatul care a poruncit ca o femeie, care putea să nască în orice moment, să-şi părăsească locuinţa şi să călătorească departe de casă, avea cu adevărat o inimă de fier. Maria era o tinerică de vreo optsprezece ani şi călătorea pe acel asin. Când s-au oprit un moment, ca să li se odihnească măgăruşul, Iosif a privit spre micuţul Betleem. Lumea nu ştia că noaptea aceea avea să fie lăudată de buzele multor oameni care aveau să trăiască în anii care au urmat. Iosif a privit şi a văzut oraşul, dar şi nemulţumirea oamenilor pentru faptul că trebuiau să plătească taxe, şi parcă îl aud spunând: „Draga mea, nu ştiu dacă vom găsi loc pentru tine la vreun han, fiindcă văd că oamenii dorm pe stradă sau în alte locuri în care au găsit un colţişor în care să se odihnească puţin. Oraşul este foarte aglomerat, fiindcă toţi oamenii din împrejurimi au venit aici ca să plătească aceste taxe.”

Dar în mod ciudat, ea a tăcut şi nu a răspuns nimic. Atunci, Iosif şi-a întors capul ca să vadă ce era în neregulă cu ea şi a observat că faţa ei era cuprinsă de o Lumină pe care nu o mai văzuse niciodată, în timp ce ochii îi erau îndreptaţi spre cer. Faţa ei emana o strălucire cerească, iar el s-a întors şi-a atins-o încet.

Atunci Maria a privit spre el şi i-a zis: „Iosif, ai observat Steaua aceea strălucitoare? Cred că este cea mai frumoasă stea pe care am văzut-o vreodată în viaţa mea. Pare să lumineze tot Betleemul.” Parcă o aud continuând: „Am observat-o de când a apus soarele şi parcă ne urmăreşte.”

„Da, dragă,” a răspuns Iosif, „văd şi eu că este deosebită. Cred că este cea mai strălucitoare stea de pe tot cerul.”

Acest lucru era adevărat, pentru că El este Crinul din Vale, Steaua dimineţii, cea mai frumoasă Stea dintre toate stelele. Iosif a luat-o pe iubita sa în braţe, a ridicat-o de pe măgar şi a pus-o pe stânca aceea ca să se odihnească puţin, şi ca să se odihnească şi micuţul măgăruş, fără povara pe care o avea pe spate. Ea şi-a pus mâinile în jurul umerilor lui şi a spus: „Iosif, amândoi suntem conştienţi că este ceva ciudat. Noi nu putem înţelege, dar amândoi suntem credincioşi şi ştim că IaHVeH are un plan şi că ne-a ales pe noi. Dintre toate femeile, El m-a ales pe mine ca să ascundă Mesajul Său în inima mea.”

Vedeţi, lumea a crezut că acel Copil era nelegitim, dar Maria a ştiut că El era Adevărul, şi mulţi oameni de astăzi cred la fel. Ei spun că cei care L-au primit pe Hristos sunt nişte nebuni sau nişte oameni cu renume rău, dar cei care şi-au întărit inimile în credinţă, ştiu cine sunt şi pe ce stau şi nu pot fi tulburaţi de nimic.

În urmă cu câteva zile, am fost sunat de un prieten bun şi mi-a spus că a vorbit cu un om care studiază psihologia şi mintea. Persoana aceea a citit cartea mea şi a spus: „Dacă el este un om duhovnicesc, ştii că între a fi duhovnicesc şi nebunie există o distanţă doar de un fir de aţă? Când a auzit aceasta, prietenul meu s-a alarmat foarte tare, dar eu i-am spus:

„Nu te mira de aceasta, pentru că Domnul nostru a fost numit nebun; apostolii Lui au fost numiţi nebuni şi toţi cei care L-au urmat pe El, au fost numiţi nebuni.”

Pavel a spus: „Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea pe care ei o numesc partidă (sau erezie).” (Fapte 24.14). Ei nu sunt nebuni, dar pentru lume, pentru cei care pier, predicarea Evangheliei este o nebunie. Cei credincioşi au fost salvaţi însă, tocmai prin această nebunie, cum o numesc ei.

Şi aşa cum cuplul acela mic stătea acolo pe deal şi privea peste văi ca să vadă Steaua aceea care strălucea în Est, la sute de mile depărtare, peste munţi şi mări, în India, magii priveau aceeaşi Stea. Aceşti magi erau oameni înţelepţi, astrologi care urmăreau stelele. Ei există şi astăzi, iar eu am vorbit de multe ori cu ei. Aceşti magi călătoreau întotdeauna câte trei, pentru că toţi trei trebuiau să fie de acord cu privire la un anumit lucru. „Trei” este numărul confirmării. Când am fost în India, i-am văzut de multe ori pe stradă şi vorbind între ei, fiind îmbrăcaţi ca magii din vechime. Ei nu se schimbă.

Magii sunt închinători la singurul şi adevăratul Dumnezeu, şi sunt copiii lui Avraam, printr-o altă soţie. Ei cred că există un singur Dumnezeu. Eu i-am văzut de multe ori pe preoţii musulmani cum loveau în ceva şi strigau: „Este un singur Dumnezeu, iar Mahomed este prorocul lui!”

Noi spunem: „Există un singur Dumnezeu viu şi adevărat, iar Isus Hristos este Fiul Lui.” Când am fost în India, am avut privilegiul să văd aproape o mie de mahomedani venind la Hristos dintr-o dată, datorită prezenţei Lui şi a ceea ce a făcut. Indienii, despre care spunem că sunt oameni înţelepţi, în vechime au fost numiţi Medo-persani. Îi veţi găsi şi în capitolul doi din Daniel. Acesta este motivul pentru care misionarii spun: „Este foarte greu să-l convingi pe un mahomedan să creadă în Isus Hristos.” Vedeţi, ei se trag din medo-persani şi nu îşi schimbă niciodată legile. Când era dată o lege, rămânea pe vecie, iar dacă un mahomedan se convertea la creştinism, totul a murit pentru el,  deoarece a încălcat legea.

Aceşti bărbaţi au aşteptat un singur Dumnezeu adevărat, pe care L-au lăudat la Lumina unui foc sfânt. Ei se aşteptau în jurul acestor focuri şi Îl aşteptau pe Domnul. Mulţi dintre ei aveau observatoare, asemănătoare celor pe care le avem noi astăzi. Magii mergeau sus în munţi unde aveau acele observatoare şi urmăreau fiecare mişcare a stelelor. Ei spun că înainte ca Dumnezeu să facă ceva pe pământ, arată mai întâi în cer, ceea ce este adevărat. Dumnezeu arată întotdeauna aceasta prin semne cereşti.

Când a făcut El ceva şi nu a arătat mai întâi un semn ceresc? Gândiţi-vă la aceasta, gândiţi-vă la orice epocă doriţi, şi veţi vedea că înainte de a face ceva pe pământ, întotdeauna Dumnezeu a arătat mai întâi un semn în cer. Vine din supranatural, spre natural şi devine realitate, acest lucru fiind valabil în fiecare epocă, în fiecare timp.

Aşadar, nici de data aceasta lucrurile nu s-au întâmplat altfel. Magii priveau acele corpuri cereşti care erau vizibile, priveau stelele, luna, planetele şi alte corpuri pe care le puteau vedea, şi ştiau poziţia fiecăreia dintre ele şi locul ei pe cer. Ei cunoşteau calendarul astronomic aşa cum cunoaştem noi Scripturile, iar dacă ceva  nu era la locul lui, ei ştiau aceasta deoarece era un semn. Ei priveau acele semne îndeaproape, în fiecare oră a nopţii. Deci, nu-i de mirare că atunci când a apărut ceva străin pe cer, au fost deranjaţi. Nu-i de mirare că acel vizitator i-a şocat. Ei cunoşteau fiecare stea, fiindcă le-au studiat din punct de vedere ştiinţific, le-au studiat fiecare mişcare. Ei s-au adunat în jurul acestui foc; L-au aprins folosind uleiuri curate, iar el a ars sub privirile lor, deoarece credeau că Dumnezeu este un Foc mistuitor.

Vedeţi voi, în Fapte 10.35, Scriptura spune că Dumnezeu primeşte pe orice om care se teme de El şi Îl onorează, indiferent din ce neam este. Aceştia sunteţi voi, metodiştii, baptiştii, prezbiterienii, luteranii, catolicii, sau orice aţi fi. Dacă sunteţi sinceri în inima voastră, Dumnezeu vă va da şansa să păşiţi în Lumina divină a îndurării Sale. El este Dumnezeu şi Îşi ţine promisiunea, însă depinde de voi ce veţi face după ce primiţi mila Lui. Puteţi suferi chiar şi judecata Lui. Dar până atunci, nu sunteţi responsabili şi păşiţi după cum ştiţi voi.

După ce stăteau în locul sfânt al focului şi priveau flăcările Lui sacre, ei mergeau mai departe, fiindcă ştiau că Dumnezeu este un Foc mistuitor şi că pământul ar pieri în prezenţa Lui. Ei priveau la aceasta, apoi se uitau la cer şi îl cercetau ca să vadă dacă s-a schimbat ceva. Aceasta s-a întâmplat an după an, zi după zi, oră după oră, mileniu după mileniu. Ei priveau tot timpul stelele şi corpurile cereşti, apoi scoteau sulurile şi le citeau.

Cred că în seara aceea, ei au discutat despre căderea imperiilor, despre prăbuşirea împărăţiilor, despre cum s-a ridicat lumea în diferite locuri şi cum s-a prăbuşit din nou. Au discutat şi despre ce a spus Daniel referitor la Piatra care se va desprinde din munte fără ajutorul vreunei mâini omeneşti. Şi iată că în timp ce se gândeau la aceste lucruri şi focul sacru ardea, au observat că printre stele a apărut ceva străin, ceva la care nu se aşteptau. Niciunul dintre sulurile lor nu le spuneau nimic despre ea şi totuşi era acolo. Ei nu puteau nega aceasta. Magii au privit corpurile cereşti şi au ştiut că s-a întâmplat ceva supranatural. O, El este atât de bun! El va atrage atenţia fiecărei persoane pe care a rânduit-o pentru Viaţa veşnică, poate chiar şi felul ei de închinare.

El este Dumnezeu, El cunoaşte inimile oamenilor, le priveşte, le ocroteşte şi le aduce într-un anumit loc. Când adâncul cheamă Adâncul, trebuie să fie un Adânc care să răspundă la acea chemare. Dacă un om însetează după ceva, aceasta arată că acolo trebuie să fie ceva care să răspundă la acea sete. Aşa cum am spus întotdeauna, înainte ca să fie pusă înotătoarea pe spatele unui peşte, a trebuit să fie apa în care acel peşte urma să înoate. Altfel, peştele nu ar fi primit înotătoarea cu care să înoate. Înainte ca să fie un copac care să crească pe pământ, trebuia să fie un pământ, altfel copacul nu ar fi avut unde să crească.

Cu câţiva ani în urmă, am citit că un băiat mânca la şcoală, radierele de pe creioane, iar într-o zi, mama lui l-a găsit în spatele casei mâncând pedala de la bicicletă. Femeia s-a întrebat ce era în neregulă cu băieţelul ei şi l-a dus la o clinică pentru a fi examinat. După ce i-au făcut analizele, medicii au constatat că copilul avea nevoie de sulf, iar radierele conţineau sulf. Astfel, înainte ca sistemul lui să ceară sulf, a trebuit să fie acel sulf care să răspundă la acea nevoie, pentru că altfel nu ar fi avut-o niciodată.

Înainte ca să fie o creaţie, a trebuit să existe un Creator care să facă acea creaţie. Care bărbat sau femeie din locul acesta, nu-şi doresc să aibă Viaţa veşnică? Spuneţi-mi care muritor nu tânjeşte după Viaţă? Cine nu doreşte să trăiască pentru totdeauna, iar eu vă voi arăta că nu există nimic mai măreţ decât Viaţa. Ceea ce aţi da pentru a stăpâni lumea şi toate bunurile ei, aţi da şi ca să trăiţi pentru totdeauna. Câţi dintre voi sunt gata să dea tot ce au ca să fie din nou un bărbat sau o femeie tânără? Fiecare om doreşte şi caută aceasta. De ce? Pentru că undeva există aşa ceva, altfel nimeni nu ar tânji după ea. Ce căutaţi dacă sunteţi bolnavi? Ce vă determină să staţi în rugăciune? Există ceva în voi care vă împinge să faceţi aceasta. Nu contează la care biserică aparţineţi sau ce funcţie aveţi; aceasta nu are nici o legătură. Sunteţi o fiinţă umană, sunteţi o creatură a lui Dumnezeu, şi în voi există Ceva care vă trage undeva. Aşa cum atunci când medicul renunţă la voi şi spune că nu se mai poate face nimic, în voi există totuşi Ceva care vă spune că mai există speranţă, trebuie să fie şi o Fântână a binecuvântărilor lui Dumnezeu şi a puterii Lui de vindecare, altfel nu aţi tânji după aceasta: trebuie să fie undeva!

Dacă doriţi să-L vedeţi pe Isus, dacă Ceva din voi vă îndeamnă să-L căutaţi pe IaHVeH, El este undeva, altfel nu aţi avea această dorinţă. Dumnezeu este la fel de bun cu voi, cum este şi cu oamenii înţelepţi sau cu altcineva. Dacă Îl doriţi, Cuvântul spune: Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi; vor fi aduşi la Fântâna din care vor putea să bea pentru a-şi potoli setea.” (Matei 5.6).

Poate există oameni care sunt pe moarte. Voi nu vreţi să muriţi pentru că simţiţi că mai este Ceva ce a rămas în voi. De aceea sunteţi aici. Poate aveţi probleme nervoase şi nu puteţi să vă echilibraţi, dar Ceva din interiorul vostru vă spune: „Există Ceva care mă poate ajuta să-mi revin!” Poate există prostituate care au străbătut strada în ruşine; poate există femei care au trăit imoral şi au încălcat jurământul căsătoriei faţă de soţii lor: poate există bărbaţi dependenţi de alcool, care au păcătuit în multe feluri, dar Ceva din voi vă spune că undeva există o Fântână.

Poţi fi catolic, evreu sau orice altceva, dar eşti o fiinţă umană creată după chipul lui Dumnezeu, iar El te cheamă, Se îndreaptă spre tine şi te conduce aşa cum au fost conduşi şi cei trei magi înţelepţi. Ei au văzut acea Lumină şi au studiat-o, dar nu şi-au dat seama ce era. A doua zi dimineaţa, s-au dus la culcare, dar ceva îi deranja, aşa că în seara următoare au continuat să privească. Unul dintre ei a avut un vis. Numele lui era Bilbad şi a visat că o profeţie din Biblie spunea: „O stea răsare din Iacov…”  (Numeri 24.17), şi undeva printre evrei, Se va naşte un Împărat. Apoi i s-a spus: „Lumina pe care o vedeţi acum, vă va conduce la Lumina desăvârşită care îl luminează pe fiecare om care caută Lumina.”

Vedeţi, nu contează în ce religie trăieşti, dacă te temi cu adevărat de Dumnezeu, El este obligat să-i aducă pe oameni la această Lumină. El îi aduce în felul Lui. Uneori, îi aduce prin durere. Ştiţi că El a spus că în zilele din urmă, copiii Lui vor veni prin chinuri şi dureri? El a pregătit Cina, dar pentru că nu a venit nimeni, a spus: „Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi; aduceţi-i pe şchiopi, pe săraci, pe orbi, pe suferinzi”, şi astfel, „odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.” (Matei 22.9-10). El îi caută la fiecare colţ, iar în aceste zile din urmă, îi aduce împreună prin Duhul Lui. Toţi oamenii din denominaţiuni, tot ce are viaţă, are dreptul să primească chemarea prezenţei slăvitei Lui Fiinţe, pentru că El este Fiul Dumnezeului celui Viu; El este încă Steaua dimineţii care străluceşte printre noi şi care a strălucit întotdeauna.

Este Aceeaşi Lumină care l-a lovit pe Pavel pe drumul Damascului. El era sincer în inima lui şi a încercat să prigonească un grup de oameni care erau prea gălăgioşi, strigau şi făceau prea mult zgomot. A pornit spre Damasc ca să-i închidă şi era convins că dreptatea era de partea lui. Dar iată că în calea lui, stătea Rugul de Foc, care l-a trântit la pământ, în timp ce un Glas îi spunea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” Cine eşti tu, Doamne?” L-a întrebat el speriat, iar Isus i-a răspuns: „Eu sunt Isus, marele IaHVeH pe care Îl doreşti.”

El Îl dorea pe IaHVeH. Nu ştia nimic despre Isus, doar că era un răufăcător. Dar Dumnezeu l-a cercetat şi apoi l-a însărcinat, şi astfel a devenit cel mai mare misionar pe care l-a avut lumea. De ce? Pentru că era sincer şi credincios, iar Dumnezeu l-a condus prin Lumină.

Ce credeţi că simţim noi, creştinii de astăzi, când vedem o fotografie cu El? Eu am una care are o valoare de nedescris. Este Acelaşi IaHVeH, Domnul, care a trimis Lumina Sa, înainte de a doua Sa venire, ca să ne conducă, să ne mângâie şi să ne ducă la acea Fântână, ca să fim spălaţi de păcate şi să ne cureţe prin dreptatea Fiului Său, Isus Hristos, astfel încât să devenim fiii şi fiicele lui Dumnezeu, născuţi din nou prin Duhul lui Dumnezeu, El fiind Cel care face schimbarea.

Naşterea din nou înseamnă că am fost schimbaţi în gândirea noastră şi în atitudinea noastră, că în noi s-a schimbat ceva. Nu există suficientă religie în lume, nu există destulă apă, ceremonii şi predici care să vă poată schimba; pentru aceasta este nevoie de Sângele Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos. Voi nu vă puteţi curăţa prin faptul că vă alăturaţi unei biserici, aşa cum un leopard nu-şi poate şterge petele de pe blană prin faptul că se linge. Dimpotrivă, cu cât le linge mai mult, le scoate mai tare în evidenţă. Tot aşa, prin faptul că te alături la o biserică şi încerci să faci ceva prin puterile tale, dovedeşti doar că nu eşti flămând şi că nu ai fost umplut cu Ceva. Nu mai încerca să faci ceva prin puterile tale, ci primeşte-L pe El, iar El te va conduce în Lumină.

Din visul acela, magii au înţeles că trebuie să meargă şi să aducă închinare acelui Copilaş, aşa că s-au hotărât să plece în călătorie. Fiind oameni bogaţi, şi-au adunat bogăţiile: aur, smirnă şi tămâie, le-au pus pe cămile şi s-au pregătit de plecare. Cei trei magi s-au dus să fie martori; au pus totul pe cămile şi au plecat urmărind Steaua. Au trecut peste mări, au mers şi au trecut râul Tigru, apoi au coborât în valea Şinear. Steaua i-a condus la Ierusalim, deoarece Ierusalimul a fost întotdeauna centrul religios al lumii, pentru că marele Împărat a trăit acolo. Tot acolo a fost un mare Împărat care l-a întâmpinat pe Avraam atunci când acesta a venit de la măcelul împăraţilor. Numele lui era Melhisedec şi nu avea nici tată, nici mamă, nici început şi nici sfârşit al zilelor. Chiar şi patriarhul Avraam i-a plătit zeciuială din tot. Acela era marele Împărat al Salemului, al Ierusalimului de mai târziu, şi aşa cum am spus, nu avea nici tată, nici mamă, nici început şi nici sfârşit.

Şi iată că Steaua i-a condus pe cei trei înţelepţi chiar la scaunul religios al lumii, dar cel mai trist lucru a fost că atunci când au ajuns acolo, nimeni nu ştia nimic despre naşterea marelui Împărat. Ei au străbătut străzile întrebând de El, dar nimeni nu ştia nimic. Ciudat este că de îndată ce au ajuns la Ierusalim, Steaua a dispărut şi nu i-a mai călăuzit. Ce făcea Dumnezeu? Arăta cum pot ajunge oamenii la El.

Cu toată teologia pe care o aveam, cu toate marile noastre biserici, când a început să strălucească Lumina lui Dumnezeu, s-a dovedit că biserica nu ştia nimic despre aceasta. Ce ştie Vaticanul despre aceste lucruri? Ce ştie Confederaţia Bisericilor? Nimic. Suntem doar la un alt Crăciun. Aceşti bărbaţi ştiau că au văzut ceva; ştiau că există ceva, că s-a întâmplat ceva. Ei au studiat corpurile cereşti, iar acolo au găsit un corp străin şi s-au lăsat călăuziţi de El. Când au ajuns la Ierusalim, au străbătut fiecare stradă întrebând: „Unde este Împăratul de curând născut al evreilor? Am văzut steaua Lui când eram în Est.” Acum, se aflau în Vest. Vedeţi, ei au avut nevoie de doi ani ca să parcurgă distanţa din Est până în Vest. Ştiu că aceasta este contrar învăţăturilor voastre, dar este adevărul. Magii au avut nevoie de doi ani pentru a face călătoria. Ei n-au venit aşa cum povestesc aşa numiţii creştini de astăzi: copilaşul nu era într-o iesle şi magii nu au păşit acolo. Aceasta este o prostie! Ei nu au găsit un bebeluş care era într-o iesle. Nici o scriptură nu spune aceasta! Ei au venit la un copil de doi ani, şi nu era într-o iesle, ci într-o casă. Citiţi restul Scripturii! Problema este că tradiţia creştină a împânzit lumea cu învăţătura ei!

De ce a omorât Irod toţi copiii de parte bărbătească până la vârsta de doi ani dacă El era doar un bebeluş? Scriptura spune că magii au venit la un Copil de doi ani, nu la un bebeluş, iar Irod a ucis copiii până la vârsta de doi ani, pentru că voia să-L omoare pe El. Dacă El era un nou născut, nu ar fi trebuit să-i omoare pe toţi copiii până la vârsta de doi ani, ci doar pe cei nou-născuţi.

Biblia spune: „Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui…” (Matei 2.11), dar vedeţi cum a fost sucit totul?

Nu-i de mirare că, aşa cum am văzut în predica pe care am ţinut-o cu câteva seri în urmă, Isus le-a zis fariseilor: Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni… Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră.” (Marcu 7.8-9). Şi după ce fac aceasta, ei strigă: „Unde este Dumnezeu?” Cum puteţi să-L credeţi pe Dumnezeu dacă nu credeţi Cuvântul Lui? Voi nu credeţi, apoi întrebaţi: „Unde este Dumnezeul Bibliei?” Întoarceţi-vă la El şi la căile Lui, fiindcă numai aşa veţi reuşi să-L cunoaşteţi! Aceasta este calea!

Magii au mers pe străzi, în sus şi-n jos, şi au strigat: „Unde este El? Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Am văzut Steaua lui pe când eram în Est şi am venit să ne închinăm înaintea Lui.” O, parcă îi aud pe unii preoţi spunând: „Domnilor, cred că aţi ascultat nişte fanatici pe undeva! Cred că aţi ascultat teoria mărginită a cuiva.” Dar magii i-au răspuns: „Nu, domnule. Noi am văzut cu ochii noştri şi ştim că este adevărat. Steaua este reală şi ne-a călăuzit până aici. Ştim că acesta este oraşul Împăratului.”

Nu este ciudat? Cea mai mare biserică din lume nu a ştiut nimic despre toate acestea. Cred că toţi oamenii de pe pământ se află în aceeaşi situaţie astăzi. Atunci nimeni nu avea nici un răspuns, deci nu au primit nici un răspuns. Magii erau oameni bogaţi, iar aceasta ieşea în evidenţă din încărcătura pusă pe cămile. Ei au străbătut fiecare stradă şi fiecare alee din oraş întrebând: „Unde este El? Unde este El?”

Astăzi, când bomba atomică este pregătită în adăposturi, când lumea este în pragul distrugerii complete şi când acest popor poate pieri într-o secundă, printr-o simplă apăsare pe un buton… se ridică aceeaşi întrebare. Tot mai multe naţiuni deţin bomba atomică. Dacă Pentagonul ar da drumul la ceea ce are, nu ar mai exista nicăieri spiritul creştin; oamenii ar fi cuprinşi de o panică totală, şi ar alerga pe străzi plângând şi ţipând. Nu v-aţi putea ascunde nicăieri, pentru că nu există nici o posibilitate de scăpare.

Suntem în timpul sfârşitului; suntem la sfârşit, iar semnele şi minunile, apar. Mesia Se manifestă prin Duhul Sfânt. Acest Duh a coborât tot mai mult de-a lungul anilor, S-a manifestat din ce în ce mai des, după ce mai întâi a locuit în plinătate în acel Om desăvârşit. De-a lungul anilor, a lucrat în mijlocul metodiştilor, baptiştilor, prezbiterienilor, penticostalilor, etc., iar acum Se manifestă înainte de întoarcerea Sa în Trup, în acel Trup desăvârşit; reuneşte Biserica Sa, Îşi scoate copiii din denominaţiuni şi îi aduce la El, pentru că El vine în curând. Dar bisericile nu au răspunsul.

Irod a convocat Sinedriul şi acolo s-au prezentat atât preoţii cât şi rabinii. Apoi el le-a zis: „Cercetaţi Scripturile şi vedeţi unde trebuie să Se nască Mesia!” În mod ciudat, ştiţi unde L-au găsit? În profeţia lui Mica: „Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel… Nu eşti tu un holly-roller? Nu eşti cea mai mică dintre cetăţi? Şi totuşi, din tine va ieşi Conducătorul poporului Meu.”

Când au auzit aceasta, cei trei înţelepţi au ieşit afară din cetate. Şi de îndată ce au părăsit locul acela rece, formal şi necredincios, Steaua a apărut din nou pe cer, iar Biblia spune că ei s-au bucurat când au văzut aceasta. Pot spune că au sărit în sus de bucurie când au văzut că Steaua supranaturală a apărut din nou ca să-i călăuzească. Şi i-a condus la Betleem, unde L-au găsit pe Cel pe care-L căutau; pe Cel care Se numea Emanuel şi care era crescut în casa unui tâmplar, în sărăcie. Ei au descărcat de pe cămile tot ce aveau şi le-au pus la picioarele Lui, apoi s-au închinat înaintea Lui deoarece ştiau că Lumina a venit şi că S-a născut  Salvatorul lumii. Ei I-au dat tot ce au avut, pentru că Dumnezeu le dăduse tot ce aveau.

„…atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (Prietene, aceştia suntem eu şi tu), că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El (metodist, baptist, prezbiterian sau orice aţi fi) să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică (ceea ce căutaţi).”

Noi trăim clipele apropiate venirii Lui pe acest pământ… Priviţi în Scriptură cum era Iosif. Priviţi Duhul lui Hristos care era în Iosif. El era urât de fraţii săi pentru că era duhovnicesc şi avea vedenii, dar tatăl lui îl iubea. Nu aşa a fost Isus? Iosif fost vândut de fraţii lui pentru treizeci de arginţi, la fel ca Isus; a fost vândut, la fel ca Isus; a fost aruncat într-o groapă ca să moară, la fel ca Isus; a fost ridicat şi a devenit mâna dreaptă a lui Faraon, aşa că nimeni nu putea ajunge la Faraon decât prin Iosif. Iar când Iosif se ridica de la dreapta lui Faraon, se striga: „În genunchi, pentru că vine Iosif!”

Biblia spune că atunci când va veni El, Lumina va străluci de la Est la Vest, fiecare genunchi se va pleca şi fiecare limbă va mărturisi că El este Fiul lui Dumnezeu. Atunci, toate naţiunile se vor jeli şi vor plânge.

Ce s-a întâmplat în continuare? S-a manifestat mai adânc prin David, care era un împărat. El a fost Profet, Preot şi Împărat. Când David a fost detronat şi respins în Ierusalim, la fel ca Isus, a urcat muntele plângând ca un împărat respins şi a plâns pentru Ierusalim. Mai târziu, a venit Fiul lui David, a stat sus pe munte şi a plâns pentru Ierusalim, pentru că era Împăratul respins şi numit de ei Beelzebul, ghicitor şi călăuzit de un duh rău.

La începutul slujbei Sale, a fost adus la El un pescar bătrân care nu ştia să-şi scrie nici numele. El l-a privit pe acest pescar şi i-a spus care era numele său şi al tatălui său, iar bătrânul pescar a crezut în El cu toată inima sa. Un altul care stătea acolo, s-a convertit şi el. Numele lui era Filip. Acest bărbat s-a dus treizeci de mile în jurul muntelui, ca să-l găsească pe prietenul său Natanael şi să-l aducă la Isus. L-a găsit rugându-se sub un smochin şi i-a zis: „Vino să vezi pe Cine am găsit noi. Ştiu că crezi în IaHVeH. El ni L-a făgăduit pe Mesia şi noi L-am găsit! Este un Om obişnuit, nu este nimic măreţ în legătură cu El. Nu este un Om educat, ci este un Tâmplar.” El era un Tâmplar, atât al lucrurilor materiale, cât şi a sufletului.

Natanael l-a privit pe Filip neîncrezător şi l-a întrebat: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” Vedeţi, ei căutau ceva în interiorul Ierusalimului. Aşa procedaţi şi voi, dar nu priviţi acolo! Diavolul foloseşte întotdeauna mintea şi ochii omului, dar Dumnezeu îi foloseşte inima. Voi priviţi şi spuneţi: „Nu se poate! Nu are fundament! Spun aceasta pentru că văd că aşa este.” Acolo stă diavolul. El foloseşte ochii omului. La început a făcut aceasta cu Eva şi de atunci a făcut-o în continuu. Dar Dumnezeu îi spune omului că El trăieşte în inima lui, iar inima ta te face să crezi lucruri pe care nu le poţi vedea, pentru că „credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11.1), este ceva ce ai în interiorul tău şi te încredinţează cu privire la lucrurile pe care nu le vezi.

Cu siguranţă, bisericile acestea mari cu oamenii lor măreţi şi cu milioanele lor, controlează puterea lumii, dar nu vă uitaţi la aceasta, ci priviţi la lucrarea Duhului.

Natanael a spus: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”

„Vino şi vezi,” i-a răspuns Filip.

Când l-a văzut venind, Isus l-a privit deoarece urma să arate semnul mesianic chiar în faţa acelui bărbat. El a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

„De unde mă cunoşti, Rabi?” Aceasta l-a mişcat: „Cum de ştii aceasta despre mine?” Şi El i-a răspuns:

Te-am văzut înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Cum l-a putut vedea când el era la o distanţă de treizeci de mile? Aceasta era o minune, aşa că Natanael s-a uitat la El şi I-a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel.”

„Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”

„Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului.” (Ioan 1.45-51).

Dar acolo erau şi cei care aparţineau marii biserici, iar ei au spus: „Omul acesta este un ghicitor; este Beelzebul, este un nebun. Este un samaritean purtat de un duh rău. A înnebunit.” Ei L-au declarat nebun în public, dar Isus le-a zis: „Vă iert pentru ceea ce aţi spus despre Mine, dar când va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucrări pe care le fac Eu, dacă veţi spune un singur cuvânt împotriva Lui, nu veţi fi iertaţi nici în lumea aceasta, nici în lumea care va veni.” Gândiţi-vă la aceasta! Un singur cuvânt spus împotriva lui, vă poate pecetlui soarta pentru totdeauna.

Unde suntem noi? Suntem din nou la Crăciun, şi mă întreb dacă religia noastră ne-a adus destul de aproape de Dumnezeu, ca să putem fi conduşi aşa cum au fost conduşi magii?

Amintiţi-vă că pe pământ există trei soiuri de oameni: evreii, neamurile şi samaritenii, şi se trag din Sem, Ham şi Iafet. Atât evreii, cât şi neamurile aşteptau venirea lui Mesia, dar nu şi neamurile. Noi eram închinători la idoli, barbari care omorau şi mâncau tot ce găseau. Neamurile erau doar nişte păgâni. Evreii Îl aşteptau pe Mesia, dar nu L-au recunoscut pentru că nu au recunoscut semnul Lui. De aceea nu avea Ierusalimul răspunsul; de aceea nu au nici astăzi răspunsul, şi numai Dumnezeu îl are.

Să ne oprim puţin aici. Deci, pe lângă evrei mai erau un soi de oameni care Îl căutau pe Mesia şi ei apar în Ioan 4: samaritenii. Ei credeau că trebuie să vină Mesia şi Îl aşteptau. Amintiţi-vă că El nu a făcut nici un semn în faţa neamurilor, ci doar în faţa evreilor şi a samaritenilor, care aşteptau venirea Lui. Dar ei nu L-au crezut. Unii dintre ei, L-au crezut şi L-au urmat, dar cei mai mulţi, nu L-au crezut.

Când au ajuns în apropierea unei cetăţi din Samaria, Isus Şi-a trimis ucenicii în cetate să cumpere merinde.  „Mergeţi şi cumpăraţi merinde!” Cred că era cam pe la ceasul acesta din zi. În timpul cât au fost plecaţi ucenicii, a venit la fântână o femeie, ca să scoată apă. Noi o numim prostituată. Poate chiar era. Vedeţi? Dar noi vom spune că era o femeie frumoasă. Ea a venit la fântână ca să ia apă, iar pe când se pregătea să scoată, a auzit un glas care-i zicea: „Femeie, dă-mi să beau!” Ea a privit în jur şi a văzut un evreu. În vremea aceea, evreii nu aveau nici o legătură cu samaritenii, erau despărţiţi. Astfel, femeia I-a zis: „Tu, un evreu, ceri apă de la o femeie samariteană? Noi nu avem nici o legătură unii cu alţii. Tu nu ar trebui să-mi ceri aceasta.”

„Femeie, dacă ai ştii cu cine vorbeşti, tu însăţi Mi-ai cere apă.”

„De unde ai atâta apă? Şi nu ai nimic cu care s-o scoţi.”

El a continuat conversaţia, iar în cele din urmă, a ştiut care era problema femeii:

„Femeie, du-te şi adu-l pe bărbatul tău aici.”

„Nu am bărbat,” a răspuns ea.

„Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

Priviţi răspunsul femeii, fiindcă ei Îl aşteptau pe Mesia: „Doamne, văd că eşti proroc.” Vedeţi?

Văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va învăţa toate lucrurile. Dar Tu eşti un tâmplar evreu. Totuşi, trebuie să fii un profet, pentru că altfel nu ai şti aceste lucruri. Noi Îl aşteptăm pe El să vină, iar când va veni, va face aceste lucruri.”

Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Când a auzit aceasta, femeia a lăsat găleata la fântână, a alergat în cetate şi le-a spus oamenilor de acolo: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut. Nu cumva este Mesia?” Tot oraşul a crezut în El pentru că semnul era acolo. Vedeţi? Bisericile nu aveau răspunsul, dar cei umili au privit spre Dumnezeu.

Mă întreb dacă religia noastră de astăzi ne-a adus acea inteligenţă care să ne ajute să realizăm că nu trebuie să învăţăm Cuvântul lui Dumnezeu pe baza unei teologii făcute de om, ci pe baza puterii şi învierii lui Isus Hristos, prin descoperirea dată de Duhul Sfânt care acum este pe pământ.

Frate şi soră, în acest ultim ceas, fiindcă suntem la sfârşitul timpului, cercetaţi-vă sufletele şi vedeţi care este poziţia voastră faţă de Dumnezeu!

Este Crăciunul. Peste tot pe străzi vezi numai betele cu moş Crăciun care este doar o închipuire, o dogmă catolică. Nu există nimic adevărat în toată povestea aceasta, dar cu toate acestea, moş Crăciun a luat locul lui Isus Hristos în inimile multor americani. Crăciunul nu înseamnă moş Crăciun! Crăciunul înseamnă Hristos! Nu există nici un om cu pipă şi cu sac în spate care coboară pe horn! Dacă îi învăţaţi pe copiii voştri aşa ceva, ce vă aşteptaţi să iasă din ei când vor creşte? Spuneţi-le adevărul, nu o poveste fictivă. Spuneţi-le că în cer există un Dumnezeu care L-a trimis pe Fiul Său şi că acesta este Crăciunul; spuneţi-le că venirea Lui este aproape. Pentru că presiunea a început să cuprindă pământul,  diavolul a scos în evidenţă lucrurile lui folosindu-se de ochi, de privire, de ceea ce vedeţi voi. Dumnezeu a pus aici Duhul Său cel Sfânt pe care nu-L puteţi vedea, dar în care puteţi crede.

Ierusalimul nu are răspunsul, Jeffersonville nu are răspunsul, Louisville nu are răspunsul, America nu îl are şi nici lumea nu îl are, dar Dumnezeu îl are şi El a promis că îl va descoperi. Şi eu vă spun că Acelaşi Isus, care S-a născut cu o mie nouă sute de ani în urmă, a înviat şi trăieşte şi astăzi, dovedind că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Să ne plecăm capetele. Credeţi sincer şi din toată inima? Poate nu aţi acceptat niciodată aceasta, dar înainte să facă un lucru prin care să Se arate, vă rog să ridicaţi mâinile în timp ce staţi cu capetele plecate, şi să spuneţi: „Frate Branham, roagă-te pentru mine, fiindcă cred că acesta este Adevărul. Cred că Tu m-ai călăuzit în dimineaţa aceasta aici şi că Duhul Dumnezeului celui Viu este prezent în locul acesta. Voi ridica mâinile pentru că vreau să-L laud.”

Domnul să vă binecuvânteze. Aceasta este bine. O, sunt douăzeci sau treizeci de oameni care au ridicat mâinile.

Dragă Doamne Isuse, Tu vezi aceste mâini ridicate şi îl cunoşti pe fiecare dintre cei care le-au ridicat. Ei sunt în nevoie, Doamne. Nu le-ar fi ridicat niciodată şi ar fi urmat propriile lor căi dacă nu exista Ceva în ei, Ceva mai mare decât sunt ei. Iată că au auzit Cuvântul şi au crezut. Doamne, Scripturile, Cuvântul Tău scris, ne spune că credinţa vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu. Noi Îl prezentăm oamenilor într-un mod simplu, fiindcă este singura modalitate în care o putem face, iar ei Îl cred. S-au ridicat o mulţime de mâini, dar eu nu-i cunosc pe oamenii aceia. Tu le cunoşti pe toate, iar eu ştiu că acolo în interiorul lor, aceşti oameni sunt conduşi de un duh care le spune: „Eşti greşit!”

Dar lângă ei stă un alt Duh, care le spune: „Acceptă-mă, pentru că Eu sunt Salvatorul tău.” Ei au învins toate legile ştiinţei deoarece au ridicat mâinile. Au făcut-o, pentru că acolo sus există un Dumnezeu care a făcut aceste legi ştiinţifice, şi-au ridicat mâinile spunând că cred şi doresc să Te accepte ca Salvatorul lor şi că vor să-L cunoască pe acest Salvator.

Doamne, ei au făcut acest lucru în dimineaţa aceasta. Te rog să-i primeşti chiar acum în Împărăţia Ta, în prezenţa Ta, fiindcă ei sunt trofeele Mesajului. Îngăduie să trăiască vieţi fericite şi să vegheze în fiecare clipă asupra venirii Domnului Isus, deoarece ziua este aproape, iar semnele şi minunile vestesc aceasta din ce în ce mai mult. El este pe cale să vină.

Ajută-ne să facem la fel ca Rebeca; ea s-a dat jos de pe cămilă şi a alergat să-l întâlnească pe iubitul ei Isaac. Era în timpul serii, iar Isaac ieşise să se plimbe atunci când a văzut-o venind. A fost dragoste la prima vedere. Ea a sărit de pe cămilă şi a alergat să-l cunoască. Apoi a fost dusă în cortul lui Isaac şi a născut un moştenitor care a moştenit toate lucrurile.

Doamne, noi ştim că suntem în timpul de seară. Tu ai spus că spre seară va fi Lumină, că Duhul Sfânt va fi aici pe pământ şi Se va manifesta într-un grup pe care Tu l-ai ales ca să-Ţi arăţi harul. Te rog să Te descoperi fiecăruia dintre ei şi să le ierţi păcatele.

Te rog să-i ajuţi să vină la fântâna pământească, pentru a fi botezaţi în Numele Fiului Tău iubit, Domnul Isus Hristos, şi iartă-le păcatele la chemarea Numelui Domnului Isus Hristos. Apoi, dă-le Duhul Sfânt şi pune-i în locul pe care trebuie să-l ocupe aici pe pământ.

Tată, noi credem că adunarea din dimineaţa aceasta s-a desfăşurat în prezenţa Ta şi ştim că tot ceea ce ne dai Tu este desăvârşit. Printre noi au venit bărbaţi şi femei din diferite părţi ale ţării şi ştim că Tu i-ai adus prin Duhul Tău. Ei cred în Tine, de aceea Te rog să-i primeşti, fiindcă îi aduc în prezenţa Ta, în Numele lui Isus Hristos.

Doamne, îngăduie ca Duhul Sfânt să vină să-i vindece pe bolnavi, iar cei ce au venit aici, să vadă că noi nu vorbim despre o Biblie care a devenit istorie, ci este vie şi se împlineşte şi acum, fiindcă este Acelaşi Domn Isus Hristos.

Fie ca El să vină şi să preia trupurile noastre în timp ce ne deschidem inimile. Ajută-ne să punem deoparte orice îndoială, tot ce este lumesc şi lasă-L pe Duhul Sfânt să Se mişte printre noi, ca să poţi lucra voia Ta desăvârşită, iar noi să fim nişte vase curate. Ştim că nu suntem curaţi prin dreptatea noastră, ci prin credinţa în El, în Cel care ne-a curăţit: Domnul Isus Hristos. Îngăduie ca aceşti convertiţi noi să vadă că Tu faci încă lucrările pe care le-ai făcut atunci când ai fost pe pământ şi că eşti Acelaşi Domn Isus Hristos. Tu nu eşti mort, pentru că Te-ai ridicat din morţi în urmă cu o mie nouă sute de ani şi eşti încă viu şi astăzi, şi împlineşti fiecare făgăduinţă pe care ai dat-o. Amin.

Ştiu că nu este un cântec de Crăciun, dar este un cântec pe care-l iubim şi este din inima noastră. Mesajul s-a încheiat şi trebuie să mergem mai departe.

Ceea ce ne trebuie la amvon astăzi, nu este o religie parfumată, ci Adevărul. Predicaţi Adevărul din Biblie! Nu interpretaţi nimic, ci spuneţi ce spune Biblia pentru că Dumnezeu este credincios Cuvântului Său. Dacă Dumnezeu nu susţine Cuvântul, nu este Dumnezeu sau acela nu este Cuvântul Lui. Dar El va avea grijă de Cuvântul Lui.

Înainte de a începe rugăciunea pentru bolnavi, să cântăm cu toţii cântarea aceasta:

Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Lăudaţi-L pe Mielul care a murit pentru păcătoşi

Aduceţi-I glorie, voi, toţi oamenii,

Deoarece Sângele Său a spălat orice pată.

Ne dai tonul, soră? Să cântăm cu toţii:

Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Lăudaţi-L pe Mielul care a murit pentru păcătoşi

Aduceţi-I glorie, voi, toţi oamenii,

Deoarece Sângele Său a spălat orice pată.

Noi suntem copii. Dacă crezi că ai crescut în Domnul şi eşti mare, aceasta arată că nu ai ajuns nicăieri. Încercaţi să fiţi întotdeauna copii ca să puteţi fi conduşi de El. Dar când ştii mai multe decât El, încerci să-L conduci. Înţelegeţi? Lăsaţi-L pe El să vă conducă!

Acum, haideţi să închidem ochii, să ridicăm mâinile şi să ne plecăm capetele pentru a cânta încă o dată:

Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Lăudaţi-L pe Mielul care a murit pentru păcătoşi

Aduceţi-I glorie, voi, toţi oamenii,

Deoarece Sângele Său a spălat orice pată.

Din ieslea din Betleem a ieşit un Străin pe pământ,

Eu doresc să fiu ca El.

Pe durata călătoriei vieţii de pe pământ spre glorie,

Eu cer doar să fiu ca El.

Vreau să fiu ca Isus, vreau să fiu ca Isus,

Pe pământ doresc să fiu ca El.

Pe durata călătoriei vieţii de pe pământ spre glorie,

Eu cer doar să fiu ca El.

Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.”

Nu v-ar fi plăcut să fiţi acolo când El i-a vorbit femeii cu scurgerea de sânge? Ea a venit, s-a strecurat prin mulţime şi a atins haina Lui zicându-şi: „Acesta este Fiul lui Dumnezeu şi vreau să ating haina Lui…” Hainele palestiniene cădeau liber şi aveau altă cămaşă pe dedesubt. El nu a simţit niciodată atingerea ei fizică şi a dovedit aceasta. Femeia a atins haina Lui şi s-a retras repede în mulţime, iar Isus S-a oprit şi a întrebat: „Cine M-a atins?”

Când L-a auzit ce spune, Petru I-a zis: „Doamne, cum poţi să spui aceasta când toată mulţimea aceasta Te împresoară şi Te îmbulzeşte?”

Am devenit mai slab, pentru că din Mine a ieşit o putere. Cineva M-a atins.” Spunând aceasta, a privit în jur, a găsit-o pe femeie şi i-a spus că a avut o scurgere de sânge, dar credinţa ei a însănătoşit-o. Nu v-ar plăcea să trăiţi aceasta? În ce mă priveşte, nu m-aş putea gândi la ceva mai minunat.

Într-o zi a mers la Isus un bărbat, iar El i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.”

O, eu cer să fiu ca El! Este posibil aşa ceva? El a spus: „Lucrările pe care le fac Eu… Peste puţină vreme, lumea (cuvântul „lume” folosit aici, vine de la grecescul „kosmos” care înseamnă „ordinea în care a fost pusă lumea”, şi nu se referă la Pământ, ci la Univers, la toată creaţia lui Dumnezeu).” Deci: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea (acesta este credinciosul), pentru că Eu („Eu” este pronume personal) trăiesc şi voi fi cu voi până la sfârşitul timpului.” „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă veţi face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.19,12).

Făgăduinţele Lui binecuvântate şi sfinte nu pot fi încălcate. Şi El a spus că nici un Cuvânt din Scriptură nu poate cădea.

Vom fi ca Isus (Este El aici?)

…ca Isus (El este aici ca să ne închinăm Lui).

Pe pământ doresc să fiu ca El.

Pe durata călătoriei vieţii de pe pământ spre glorie,

Eu cer doar să fiu ca El.

Vi-L puteţi imagina pe Isus umblând prin Galileea? Fariseii spuneau în inimile lor: „Este un Beelzebul!” Ei n-au spus aceasta cu voce tare, dar El le-a cunoscut gândurile. Aşa spune Biblia: că El le-a cunoscut gândurile.

El le-a zis: „Vă iert pentru ceea ce spuneţi împotriva Mea, dar într-o zi va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucrări. Să nu cumva să vorbiţi aşa împotriva Lui!”

Dorim să fim ca Isus! Câţi dintre cei prezenţi aici, cred că El S-a ridicat din morţi, că trăieşte şi astăzi şi că Îşi ţine promisiunile făcute? (Adunarea spune: „Amin”) Mulţumesc. Aceasta aduce prezenţa Lui printre noi.

Mulţi dintre voi cunosc fotografia cu Îngerul Domnului care stătea deasupra locului unde eram eu. Avem fotografii din Germania, Elveţia şi din alte locuri în care au fost făcute. Zilele trecute au mai făcut o fotografie şi cred că este una din cele mai remarcabile dintre cele pe care le-am văzut. Am să v-o aduc data viitoare când vin aici. Autorităţile vor s-o examineze ca să vadă ce este acolo. Cea mai mare mângâiere pe care o am de când L-am întâlnit pe El, este că am ajuns la sfârşitul timpului. Eu sunt un om şi nimic bun nu locuieşte în om, dar dacă îşi deschide inima şi Îl lasă pe Dumnezeu s-o cureţe… Dumnezeu are mâini, iar acelea sunt mâinile tale şi ale mele; ochii mei şi ochii tăi sunt ochii Lui, pentru că El este Duh. Acesta este motivul pentru care El lucrează prin noi ca să-Şi împlinească voia.

Am intenţionat să vă chem aici sus, într-un rând de rugăciune, dar m-am răzgândit. Eu cred că Domnul Dumnezeu este prezent aici şi cred că El poate face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când a fost pe pământ, deoarece este Acelaşi. Văd multe feţe pe care nu le cunosc. Eu nu sunt tot timpul aici, de aceea mulţi dintre voi puteţi veni regulat aici, la tabernacol, fără ca eu să vă cunosc. Dar mulţi dintre cei prezenţi aici sunt în nevoi şi ştiu că eu nu-i cunosc.

În Noul Testament, în cartea Evreilor, scrie că Isus Hristos este Marele Preot. Ştiţi ce fel de Mare Preot? Un Mare Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre. Un Mare Preot care trebuie să mijlocească pentru noi în prezenţa lui Dumnezeu. Isus stă ca Mare Preot pentru a face mijlocirea, şi poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre.

Acum, dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi dacă o femeie L-a atins acolo, iar El S-a întors şi i-a vorbit, înseamnă că poate s-o facă din nou. Orbul Bartimeu stătea la poarta cetăţii, la trei sute de metri de locul unde se afla El şi striga: „Ai milă de mine!”

Oamenii L-au batjocorit când a mers spre Calvar ca să Se ofere Jertfă pentru noi. Preoţii Îi ziceau: „Tu, Cel care a înviat morţi, avem aici un cimitir plin cu morţi, aşa că, vino, înviază-i pe toţi şi Te vom crede!” Vedeţi batjocura lor? Să nu faceţi niciodată aşa ceva! Dumnezeu să vă ferească! Asiguraţi-vă că-L aveţi pe Dumnezeu în inima voastră, ca  să-L puteţi vedea şi să-L cunoaşteţi.

 Cerşetorul acela orb şi sărman, stătea acolo şi spunea: „Ai milă de mine, Fiul lui David!”, iar credinţa lui L-a oprit pe Isus. El S-a oprit şi a privit în jur până când l-a găsit, după care i-a spus că îşi va primi vederea. Acelaşi Isus trăieşte şi astăzi. La ce ne-ar folosi dacă Dumnezeu ar fi un Dumnezeu istoric? Ce bine ar face focul dacă am încerca să încălzim un om la un foc desenat? Un astfel de foc nu ar face nimic pentru că este un foc istoric, desenat.

Poate ziceţi: „Nu este un foc desenat, frate Branham, ci este reprezentarea unui foc care a fost cândva viu.” Tu nu poţi să te încălzeşti la o pictură, pentru că ea reprezintă ceva ce a avut deja loc. Deci, ce se întâmplă acum? Păi, El este Acelaşi şi astăzi, sau nu este Dumnezeu. Credeţi aceasta?

Acum vă rog să fiţi respectuoşi. Eu nu vă cunosc şi nu eu sunt Cel care vă va vorbi în continuare. Dumnezeu îmi cunoaşte inima. Ceea ce vreau să vă spun este că, nu ajunge ca Isus să vină peste mine; El trebuie să vină şi peste voi. Voi trebuie să credeţi pentru că aceste lucruri se vor întâmpla numai dacă veţi crede. Dacă vine Domnul Isus, iar voi Îi atingeţi haina şi spuneţi: „Doamne, sunt nevoiaş, dar lasă-mă să Te ating!”, El este Acelaşi Mare Preot şi va proceda în acelaşi fel ca atunci când a fost pe pământ. Este adevărat? Dacă procedează diferit, înseamnă că v-aţi atins de ceva greşit. Trebuie să fie la fel, El trebuie să procedeze la fel.

Dar dacă Îi atingeţi haina la fel ca femeia cu scurgerea de sânge? Va face El acelaşi lucru? Îl va face, dar trebuie să lucreze şi credinţa voastră. Noi suntem străini unii faţă de ceilalţi, dar cu ajutorul Domnului, vă voi aduce aici pe platformă ca să mă rog pentru voi. Voi aţi venit din afara oraşului şi aţi dormit în hoteluri, moteluri sau în alte locuri. Aţi venit din diferite părţi ale ţării, pentru că Îl iubiţi pe Domnul şi Îl credeţi. Voi aţi citit în Biblie că El va face lucrări minunate în zilele din urmă, este adevărat?

Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-L atrage Tatăl”. Voi nu puteţi veni şi n-are nici un rost să faceţi  unele lucruri dacă nu sunteţi chemaţi de Dumnezeu să faceţi aceasta. Dar când sunteţi chemaţi de El, veţi veni. „…pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6.44,37). Aveţi credinţă şi credeţi! Fiţi respectuoşi şi nu vă mai mişcaţi. Daţi-I toată atenţia voastră lui Dumnezeu şi rugaţi-vă: „Doamne Dumnezeule, lasă-mă să ating haina Ta, fiindcă sunt bolnav, sunt în nevoie, sunt necăjit. Fratele Branham nu mă cunoaşte; este pentru prima dată când îl văd, dar vreau să-mi dovedesc mie însumi că Tu eşti Acelaşi IaHVeH, că eşti Acelaşi Isus despre care se vorbeşte. Eu cred în această Lumină tainică despre care se vorbeşte astăzi, cred că eşti Tu. Ce voi găsi, pentru că Tu eşti Cel care m-a adus aici? Lasă-mă să Te găsesc pe Tine, Doamne, pe Acelaşi Isus pe care L-au găsit şi ei. Lasă-mă să Te găsesc.”

Eu nu am nici o modalitate de a cunoaşte unele lucruri, aşa că singurul care mi le poate arăta este Domnul. Şi când le descoperă El, Dumnezeu este Cel ce face aceasta, nu eu. Câţi dintre voi vor crede, dacă El le va descoperi? Eu Îl aştept pe El. Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Eu cred. Da, domnule. Cred din toată inima.” În ordine. Acum, ridicaţi mâinile în timp ce vă rugaţi. Pianul să cânte foarte încet: „Crede numai…”

Isus cobora muntele când ucenicii Lui încercau să vindece un caz de epilepsie, dar n-au putut face aceasta, deşi aveau puterea. Au venit înaintea Lui, iar El a spus: „Dacă credeţi, toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.”

Fiţi cu toţii cât se poate de respectuoşi. Uitaţi-vă la Petru şi Ioan, care au spus: „Argint şi aur nu avem…” Fie ca Dumnezeul cerului să ne ajute, fiindcă este vorba de Cuvântul Lui, nu al meu. Eu sunt responsabil doar cu predicarea Lui. Este foarte greu, pentru că aici este casa mea. Vedeţi, Biblia spune că atunci când Isus s-a dus în cetatea Sa, nu a putut face multe lucruri măreţe. Ştiţi cu toţii aceasta. Atunci El a spus: „Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui.” (Matei 13.57). Acest lucru a rămas valabil şi astăzi, dar mulţi dintre cei care sunteţi prezenţi aici, nu sunteţi din oraşul meu.

Chiar la capătul rândului de acolo stă un domn cu ochelari care mă priveşte atent. Presupun că nu ne cunoaştem, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Tu eşti conştient că se petrece ceva ciudat şi eşti conştient că eu nu ştiu nimic despre tine. Aşa este. Ridică mâna, te rog, domnule. Eşti conştient că peste tine a venit un sentiment dulce, umil, este adevărat? Acest lucru se întâmplă chiar acum. Acela este Îngerul Domnului care se află chiar deasupra ta. Dacă Dumnezeu îmi va descoperi care este problema ta, aşa cum a făcut-o prin Fiul Lui, Domnul Isus Hristos, vei crede că L-ai atins pe Acelaşi Mare Preot? Tu ai probleme cu plămânii. Dacă este adevărat, ridică mâna. Sunt atât de grave încât nu mai poţi să lucrezi. Dacă este adevărat, ridică mâna. Eu nu te cunosc.

Câţi dintre voi cred? Credeţi că nu am ghicit acest lucru? Duhul este tot deasupra acestui om. Crezi că Dumnezeul cerului te cunoaşte? Îl slujeşti? Eu spun că-L slujeşti. Da, domnule, tu eşti creştin şi ai venit aici ca să fii vindecat. Vei merge acasă pe deplin sănătos pentru că eşti vindecat, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze. Credinţa ta te-a însănătoşit.

Nu l-am văzut în viaţa mea pe bărbatul acesta, dar Dumnezeu este aici, El face aceste lucruri.

Vă rog să nu vă mai mişcaţi şi să staţi în rugăciune. Voi ştiţi că printre noi este Cineva care face aceste lucruri. Fariseii au spus: „Lucrează cu diavolul!” şi şi-au primit răsplata. Dar Filip a spus: „El este Fiul lui Dumnezeu!”, şi şi-a primit şi el răsplata. Voi puteţi crede ce vreţi despre aceasta, dar veţi fi răspunzători.

Tu, cel care plângi acolo, eşti conştient că te-a lovit ceva? Dacă este aşa, ridică mâna. Eu nu-l cunosc pe bărbatul care stă acolo şi plânge, suntem străini unul faţă de celălalt. Aşa este. Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Dacă Dumnezeu îmi va arăta care este problema ta, vei crede din toată inima? Ridică mâna, dacă vei crede. În ordine. Ai probleme la stomac. Aşa este. Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? În ordine, crezi? Crezi că Dumnezeu ştie cine eşti? Dacă-mi va spune cine eşti, te va ajuta să crezi? Ţine mâna ridicată, dacă crezi, şi mişc-o în faţă şi în spate. În ordine. Te va ajuta dacă-ţi va spune? Te numeşti Fred Moore. Aşa este. Domnule, du-te acasă bucuros pentru că ulcerul te-a părăsit. Acesta ţi-a provocat şi o problemă nervoasă, dar Isus Hristos te-a vindecat, atunci când te-a atins.

Pe doamna de lângă tine, o cunosc. Dacă nu mă înşel, cred că eşti sora Greene. Nu te pot chema soră, pentru că te cunosc, dar aşteaptă o clipă… Nu, nu este pentru tine. Tu te rogi pentru cineva. Persoana pentru care te rogi este de departe, dintr-un loc unde există multă zăpadă. Este vorba de Nebraska. Te rogi pentru o doamnă care are cancer. Dacă este adevărat, ridică mâna. Te rogi pentru o persoană cu cancer, care locuieşte în Nebraska. Aşa este. Domnul să te binecuvânteze. Aveţi credinţă! Credeţi!

Pe doamna care stă acolo şi plânge, nu o cunosc. Este o străină pentru mine. Bărbatul de alături este soţul ei. Crezi că Dumnezeu ascultă rugăciunile? Crezi că aici este Duhul lui Dumnezeu?  Umbra morţii este asupra ta, este adevărat? Ai cancer. Nu te cunosc, dar ridică mâna dacă este adevărat. Aşa este. Nu te-am văzut niciodată. Nu eşti de aici, ci vii de undeva de peste râu. Aşa este. Te numeşti doamna Sanders. Aşa este. Prenumele tău este Hilda. Ridică-te în picioare şi acceptă vindecarea din partea Domnului Isus Hristos. Dumnezeu să te binecuvânteze. Vedeţi?

Aveţi credinţă în Dumnezeu şi nu vă îndoiţi! Cei din rândurile de aici, credeţi în Domnul Isus şi veţi fi bine.

El este aici, credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Vedeţi, eu nu vă cunosc. Totul depinde de voi, de credinţa voastră.

Tu, cel care stai acolo, pari să te rogi. Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Crezi că El este aici? Noi nu ne cunoaştem, acum ne vedem pentru prima dată, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Crezi aceasta? Dacă crezi, ridică mâna. Crezi că vei merge acasă cu problema de la spate vindecată? Crezi că Domnul te va face bine? Crezi? Du-te înapoi, la Hamilton, Ohio. Aşa este. Numele tău este domnul Burkhant. Aşa este. Isus Hristos te-a vindecat şi poţi merge acasă să fii bine. Amin. Mai este cineva care crede?

Sunteţi conştienţi de prezenţa Lui? Realizaţi că este Ceva care are legătură cu aceasta, că este exact ce a spus Biblia că va face El? El a făcut-o în faţa evreilor şi a samaritenilor, şi a promis că o va face şi în faţa neamurilor. Acesta este ceasul. El nu este un Dumnezeu istoric, ci este Dumnezeul care Îşi ţine promisiunea, care trăieşte şi acum: este Domnul Isus, Cel care vindecă bolnavii aşa cum a făcut şi înainte; El foloseşte aceeaşi metodă şi a promis aceasta şi pentru zilele din urmă. Este din nou Crăciunul şi avem aici Lumina Lui călăuzitoare.

Voi ziceţi: „La ce te uiţi, frate Branham?” Mă uit la El. Este o altă Lume, o altă dimensiune, dacă vreţi s-o numiţi aşa.

Văd un bărbat care are o povară pe suflet, dar îl cunosc. Frate Frank, până acum nu am ştiut că ai probleme, dar peste mama ta este o umbră neagră. Tu ştii că eu nu am ştiut aceasta; tocmai acum am primit această vedenie. Mama ta a fost operată pentru că avea cancer malign. Tu eşti îngrijorat pentru ea, de aceea te rogi. Dumnezeul care l-a vindecat pe tatăl tău şi l-a adus la o stare mintală normală, o poate ajuta şi pe mama ta. Nu te teme, „Dacă crezi, toate lucrurile sunt posibile.”

El este peste o altă persoană pe care nu o cunosc, dar care se roagă pentru altcineva. Doamnă Arganbright, dacă crezi, acel cancer va fi vindecat. Tu te rogi pentru altcineva şi crezi.

Dar tu, crezi, doamnă? Crezi că sunt profetul şi slujitorul Lui? Tu suferi de aceeaşi problemă ca femeia din Biblie: ai o scurgere de sânge. Aşa este. Nu eşti de aici, ci vii din Ohio, şi ai mai fost vindecată într-una din adunările mele. Ai avut cancer; umbra morţii a fost asupra ta, dar acum a plecat. Aşa este. Ca să ştii că sunt slujitorul lui Dumnezeu, problema aceasta a apărut acum, dar suferi şi de reumatism, iar problema aceasta o ai de mai multă vreme. În dimineaţa aceasta te-ai simţit ameţită. Ai probleme şi cu gâtul. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Ai pe inima ta şi pe altcineva pentru care te rogi. Este vorba de nora ta care are varice şi este mama mai multor copii, este adevărat? Aşa este. Te numeşti Alice Thompson. Aşa este. Întoarce-te acasă şi primeşte ceea ce ai cerut. Nora ta va fi vindecată pentru că tu ai crezut în Domnul Isus Hristos. Dacă nu ne cunoaştem, ridică mâna şi mişc-o aşa. Eu nu te cunosc, nu ştiu nimic despre tine.

Provoc credinţa voastră! Provoc orice persoană de aici, să creadă în Numele lui Isus Hristos că El este prezent aici. Indiferent ce este în neregulă cu voi, doar credeţi!

Amintiţi-vă că acesta este ultimul lucru pe care a promis că-L va face înainte de venirea Lui. Amintiţi-vă că El a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei şi ale Gomorei va fi şi la venirea Fiului omului.”  Care a fost Mesajul atunci?

Acolo erau trei Îngeri care au coborât. Doi dintre ei, un Billy Graham şi un Jack Shuler, s-au dus în Sodoma şi au predicat oamenilor de acolo mesajul Evangheliei; ei au dus mesajul Evangheliei la oameni.

Dar unul dintre Îngeri  a rămas cu Avraam şi grupul lui. Îngerul a vorbit cu Avraam în timp ce stătea cu spatele la cort, iar Sara, care era în cort, a râs în sinea ei când L-a auzit ce spune. „De ce a râs, Sara?” a întrebat Îngerul. De unde a ştiut El că Sara a râs în sinea ei, doar era cu spatele spre cortul în care era ea? Acesta este Mesajul pe care l-a avut Sodoma înainte de distrugere. Aici sunt ultimele semne pe care Dumnezeu le va arăta înainte de distrugere. Primiţi-L, credeţi-L şi fiţi salvaţi!

Să ne plecăm capetele pentru un moment.

Sunteţi conştienţi de prezenţa Lui? Vreţi să-L primiţi acum, după ce am predicat Evanghelia în faţa voastră şi aţi auzit Mesajul Lui? L-aţi văzut venind jos şi L-aţi auzit vorbindu-vă. Un om poate spune multe, dar dacă Dumnezeu nu vine să confirme cele spuse de acel om, totul este fără folos. Dar când El vine şi adevereşte Mesajul Său arătând că este viu, aceasta dovedeşte că acel Mesaj vine de la Dumnezeu. Doriţi să-L primiţi şi să vă predaţi vieţile pe deplin Lui? Vreţi să ridicaţi mâinile şi să spuneţi: „Îmi ridic mâinile şi mă predau Lui în totalitate; îmi predau întreaga fiinţă în mâinile Lui.”?

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Cred că toţi cei care aveţi nevoie de rugăciune pentru vindecare, veţi fi vindecaţi. Să ne rugăm pentru bolnavi.

Doamne, fie ca niciunul să nu fie lăsat pe dinafară, ci toţi să primească ceea ce cer. Acum, când stau aici slăbit şi tremurând, ştim că eşti aici. Nu există nici o umbră de îndoială cu privire la aceasta. Oamenii de aici au fost atinşi de prezenţa Dumnezeului celui Sfânt. Este un alt Crăciun, iar Lumina supranaturală străluceşte. Oamenii au auzit Cuvântul Tău vorbit şi predicat, iar acum văd că ai venit ca să-L confirmi.

Biblia spune despre apostoli că „…ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.” (Marcu 16.20). Acestea sunt ultimele cuvinte scrise în Evanghelii.

Acum vedem aceasta din nou. Venirea Ta este aproape, Doamne, de aceea Te rugăm să fii îndurător. Vindecă bolnavii care se află printre noi în dimineaţa aceasta, fiindcă Duhul Tău este Adevărul; El este plin de putere şi este aici.

Aici sunt mulţi oameni care vin regulat la tabernacol. Tu Ţi-ai arătat harul faţă de ei prin faptul că i-ai chemat aici. Cu toate acestea, harul Tău, Doamne, este pentru toată audienţa acum. Marea slavă Shekinah, marea Putere a lui Isus Hristos Cel înviat, curcubeul în multe culori, Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Steaua dimineţii, Trandafirul Saronului este prezent. Vindecă-i, Doamne. Noi spunem că ei sunt vindecaţi prin mila Ta. Doamne, dă-le credinţă şi ajută-i să creadă şi să accepte vindecarea, pentru gloria lui Dumnezeu.

Îngăduie ca fiecare persoană bolnavă să fie vindecată. Fă ca fiecare persoană care umblă încă pe căi greşite, să trăiască corect în faţa Ta şi să fie iertată. Fie ca fiecare persoană care fumează şi bea să fie iertată. Păcatele lor să fie pus sub Sânge, prin Dumnezeul Omniprezent care este aici, şi fă să fie mai aproape de Tine decât oricând. Ajută-ne şi dă-ne ceea ce cerem.

Te rugăm să ne asculţi, Doamne. O, Doamne, marele nostru Împărat, chemăm Numele Tău, nu pe moş Crăciun! Îl chemăm pe Isus care a înviat din morţi, trăieşte şi Se arată printre poporul Său. O, Doamne, Tu eşti Dumnezeu, singurul Dumnezeu; nu mai este altul în afară de Tine. Îţi mulţumim că avem privilegiul să stăm în prezenţa Ta, în locul acesta mic şi umil. El S-a smerit şi a venit printre noi. Suntem atât de fericiţi pentru aceasta! Binecuvântat să fie Numele Tău cel sfânt! Îl lăudăm de dimineaţa până seara, şi în toate zilele, inimile noastre Îi cântă, Îl slăvesc şi Îl laudă pe IaHVeH.

Mulţumiri să-I fie aduse Lui întotdeauna şi pentru veşnicie. Doamne, ia-i pe copiii aceştia, care sunt copiii Tăi, şi acoperă-i cu aripile Tale aşa cum îşi acoperă cloşca puii cu aripile ei. Condu-i într-o Viaţă plină de bucurii, mai plină şi dă-le botezul Duhului Sfânt. Împrospătează-le sufletele, Doamne, ca să fie făpturi noi în Hristos, astfel încât să poţi trăi şi locui în ei şi să lucrezi prin ei aşa cum ai lucrat prin apostolii Tăi. Te rugăm aceasta, Doamne,  deoarece credem că în curând se va deschide cerul şi Domnul va veni, iar noi Îl vom vedea pe Cel pe care Îl iubim.

Îţi mulţumim pentru aceasta prin Isus Hristos, Domnul nostru. Acum, în timp ce stăm cu capetele plecate, predau serviciul păstorului nostru. Amin.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Skip to content