Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMUNA ÎN UNITATE

28/01/1958, seara - Waterloo, Belgia

…..O, Dumnezeule, ajută-ne în seara aceasta să avem părtăşie în jurul Cuvântului Tău, iar Duhul Sfânt să inspire tot ce se va spune şi ce se va face, spre slava Ta, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Vă puteţi aşeza.

M-am tot uitat după un frate din Arkansas….Nu ştiu cum puteţi trăi într-o ţară atât de rece ca aceea. Peste tot unde mă duc, îi întâlnesc pe fraţii din Arkansas. De fapt, acela a fost unul din primele locuri în care m-am dus după ce am plecat din St. Louis. Cred că nu-i voi uita niciodată pe cei adunaţi în auditoriul Kiel, unde au fost în jur de 25.000 de oameni, deşi oraşul are doar 8.000-10.000 de locuitori.

Pe o distanţă de 30 de mile în jurul oraşului, nu a rămas neocupată nici o casă, fermă sau chiar şi corturi. Era o vreme ploioasă, dar oamenii ţineau prelate sau ziare peste bolnavii care aşteptau rugăciunea. Nu avea importanţă dacă avea să se facă săptămâna aceasta sau următoare, oricând s-ar fi făcut, era în ordine.

Aceasta îmi aminteşte de ceva ce am văzut la Corning şi cred că şi Moody şi Sankey au fost martori la aşa ceva…mă retrăsesem undeva într-un loc pustiu şi mă rugam singur, înainte de serviciu, iar la un moment dat am văzut că pe drumul plin de praf, treceau oamenii care se grăbeau la serviciul din după-amiaza aceea. Am observat tinere domnişoare care nu aveau mai mult de 16 ani şi care-şi duceau pantofii sub braţ, păşind desculţe, iar înainte de a se ajunge acolo, se aşezau jos, îşi scuturau picioarele de praf şi se încălţau. Făceau aceasta pentru că aveau doar o singură pereche şi trebuiau să aibă grija de ei, dar oamenii aceia Îl iubeau pe Domnul cu adevărat.

Nu e de mirare că una din cele mai mari minuni făcute în America, a fost acolo. Aş vrea să mă întorc în Arkansas în una din zilele acestea, ca să am părtăşie cu poporul lui Dumnezeu, de acolo, în jurul Cuvântului.

Acum voi citi ca de obicei, din Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu, şi anume, din Geneza 11.5. Aş vrea să ascultaţi cu toţii citirea Cuvântului Său:

Domnul S-a pogorât ca să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis: „Iată că ei sunt un singur popor…

Din texul acesta, în seara aceasta, aş vrea să vorbesc despre tema: „Una în unitate”.

Este uimitor când ne gândim că Domnul a văzut că oamenii erau una. Voi ştiţi că acesta este planul lui Dumnezeu: ca oamenii să fie una. Dar este ciudat că şi Diavolul încearcă să-şi pună în aplicare planul său, în care vrea să-i facă pe oameni una sub conducerea lui.

Aceasta înseamnă că aşa cum Dumnezeu are un plan şi Satana are unul. Astfel, el încearcă să-i adune pe oameni conform planului lui, în timp ce Dumnezeu încearcă să îi adune şi să-i facă una conform planului Său.

Cu alte cuvinte, în lume sunt două mari duhuri: Dumnezeu şi Diavolul, iar noi suntem liberi să alegem căruia dintre ei vrem să-i slujim. Dar, dacă observaţi, după cum am predicat duminică, în om este pusă o sete, căci Dumnezeu l-a făcut pe om să înseteze după El. Dar Diavolul vine şi perverteşte această sete, făcându-l să înseteze după el prin lucrurile lumii, măcar că Biblia spune clar că „dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1 Ioan 2.15).

Prin urmare, Diavolul vine şi perverteşte ceea ce a fost deja creat de Dumnezeu. El nu poate crea nimic, dar vine şi perverteşte creaţia originală.

Ce este păcatul? Neprihănirea pervertită. Câţi dintre voi înţeleg aceasta?

Eu sunt sudist, iar în părţile noastre se obişnuieşte să se dea un răspuns mai clar decât acesta. Nordiştii sunt mai conservatori, dar pentru că am trăit destul de mult în sud, va trebui să vă obişnuiţi cu felul meu de a vedea lucrurile, aşa cum şi eu încerc să mă obişnuiesc cu felul vostru yankeu.

Nu vreau să spun nimic despre războiul dintre Nord şi Sud, dar cred că este izbitor faptul că atunci când unul dintre yankei era pe moarte, prietenul său, sudist, i-a trimis o telegramă în care scria: „Dumnezeu să te binecuvânteze, yankeule! Sper să te văd cât de curând.”

Păi, nu am putut gândi aşa, de la început, ca să nu fie nevoie de acel război?

Vorbind despre vrăşmaş şi despre cum perverteşte el neprihănirea, vreau să spun că deşi avem o mulţime amestecată, totuşi, majoritatea sunt adulţi, ceea ce înseamnă că mă veţi înţelege ce vreau să spun.

Este legal şi cinstit ca un bărbat să-şi ia o soţie şi să trăiască cu ea, dar dacă ar face acelaşi lucru cu o altă femeie, aceea ar însemna „moarte”. Înţelegeţi?

Aceasta este diferenţa dintre neprihănire şi pervertire.

Prin urmare, întotdeauna păcatul este pervertirea neprihănirii. Dumnezeu v-a făcut să însetaţi după El, aşa cum a făcut biserica să fie una sub călăuzirea Sa, dar şi Diavolul doreşte să aibă o biserică ce este una sub domnia lui.

Un exemplu este religia mahomedană, pe care am avut ocazia s-o cunosc destul de bine. De două mii de ani, la mormântul lui Mahomed stă şi aşteaptă un cal alb. La fiecare patru ore se schimbă garda şi un cal înşeuat aşteaptă învierea lui Mahomed. Ei spun că el va învia, va încăleca pe cal şi va porni să biruiască lumea. Vedeţi? Ei aşteaptă un biruitor care vine călare pe un cal alb.

Aceasta este o pervertire a Scripturii, pentru că este scris că Isus va veni călare pe un cal alb. Haina Lui este muiată în sânge; iar Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 19.11,13).

Vedeţi, Diavolul a luat acest Cuvânt şi l-a pus în dreptul lui Mahomed. El nu se va adeveri în cazul lui Mahomed, dar Isus va veni cu adevărat pe un cal alb, pentru că aşa spune Biblia.

Dacă veţi merge printre diferitele religii false, veţi putea întâlni peste tot marile simboluri ale creştinismului.

Turnul Babel a fost zidit înainte de întemeierea Babilonului, dar şi cetatea Babilon s-a construit după modelul luat direct din cer. Astfel, râul Eufrat curgea prin mijlocul cetăţii, chiar pe sub palatul împărătesc, pe sub tron. Apoi, aveau vestitele grădini suspendate şi toate celelalte lucruri care au fost inspirate din cer, pentru că Râul vieţii curge din scaunul de domnie al lui Dumnezeu.

Vedeţi ce a făcut omul? El s-a inspirat în realizările lui, din cer, pervertind originalul.

În marea cetate Babilon, era un bărbat puternic, numit Nimrod, care a adus toate celelalte naţiuni sub o singură mare stăpânire omenească, dar Biserica lui Dumnezeu este unită sub conducerea lui Dumnezeu. Omul nu are nici o contribuţie în această lucrare, deoarece Biserica este unită sub călăuzirea lui Dumnezeu.

În Apocalipsa se vorbeşte despre lumea ecleziastică a timpului din urmă, care în final se va uni sub conducerea Antihristului, într-o religie făcută de om.

Sunt însă bucuros să spun că Biserica lui Dumnezeu va fi şi ea unită, dar sub un singur Cap: Dumnezeu; în timp ce religiile făcute de om se vor aduna, toate, în această religie a Antihristului.

Acolo vor fi două grupări: una va veni de la Roma: fiara; iar cealaltă se va forma prin unirea bisericilor protestante sub lumea denominaţională şi va forma chipul; fiarei. Toţi aceştia se vor aduna sub o singură denominaţiune, iar antihristul se va încorona ca şi conducător al lor.

„Anti” înseamnă „împotrivă”. Astfel, deşi ia destul de mult din Scriptură, ca să pară adevărat, totuşi învăţătura lui este greşită.

Eu ştiu că voi ziceţi: „Frate Branham, acuma te referi la Roma.”

Aşa este, dar nu numai la ea, ci şi la protestanţi.

Deci aici suntem. Diavolul îşi uneşte poporul sub un singur cap, unul ecleziastic; sub un om de pe pământ.

Biblia spune că acest bărbat „Se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu”. El va purta o coroană triplă, prin aceasta voind să arate că el este locţiitorul cerului, al pământului şi al purgatoriului. Sub conducerea lui se va afla chipul fiarei, sub care se va uni tot restul lumii, afară de Biserica lui Dumnezeu care va fi unită sub Puterea Dumnezeului celui viu; sub călăuzirea şi supravegherea Duhului Sfânt.

Necazul este că în acest ceas întunecat, inimile oamenilor se îndepărtează tot mai mult şi mai mult de Dumnezeu, răcindu-se şi devenind indiferente, din cauza acestor capete ecleziastice.

Rusia încearcă să unească lumea sub comunism, dar nu va reuşi. Vedeţi? Diavolul care controlează Rusia, încearcă să facă aceasta, dar nu va putea.

Apoi, Naţiunile Unite încearcă să-i unească pe oameni sub o forţă politică, sub un alt sistem făcut de om, dar nici acesta nu va funcţiona. Ei se străduiesc s-o facă, dar nu vor reuşi.

Prieteni, daţi-mi voie să vă spun cu tot respectul, că conform Cuvântului lui Dumnezeu, fiecare denominaţiune de astăzi este dominată de diavol. Aceasta o spune Biblia.

Satana I-a arătat Domnului nostru împărăţiile pământului şi a spus: „Toate acestea Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei închina mie.” (Matei 4.9). Isus ştia însă că va deveni Moştenitorul acestora, în Mileniu, de aceea i-a răspuns: „Pleacă, Satană!

Dacă lumea ar fi condusă de Hristos, nu am avea arsenalele pline de arme şi nu ar fi tras nici măcar un glonte. Atunci nu ar trebui să folosim rachete şi bombe cu hidrogen ca să-i ucidem pe ceilalţi oameni. Când Hristos va prelua guvernarea pământului, ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor, oamenii vor fi uniţi sub conducerea Sa şi vor forma un singur mare regat.

Toate naţiunile doresc ca oamenii să fie una. Astfel, germanii cred că toţi ar trebui să fie germani; ruşii cred că toţi ar trebui să fie ruşi; mai mult, toţi doresc să vorbească o singură limbă, aşa cum a fost înainte de zidirea turnului Babel.

Biblia spune că atunci Dumnezeu a zis:

…Iată că….toţi au aceeaşi limbă.” (Geneza 11.6).

Dumnezeu vrea ca noi să vorbim o singură limbă, dar aceasta nu se va întâmpla sub conducerea omenească. Eu vă spun însă ceva, prieteni: va veni un timp când toate popoarele vor fi unite sub un singur Împărat, şi acesta va fi Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Atunci, ei vor vorbi o singură limbă şi vor fi o inimă şi un gând.

Daniel a văzut sfârşitul împărăţiilor acestei lumi. El a văzut cum acea piatră s-a desprins din munte, fără ajutorul unei mâini omeneşti, şi a lovit chipul acela mare, spulberându-l. (Daniel 2.34-35). Toate împărăţiile s-au sfărâmat şi s-au făcut ca plava din arie, vara, aşa că nu a mai rămas nici urmă din ele. Dar piatra care le-a sfărâmat, s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.

Acea piatră este Hristos, iar într-o zi va fi un singur popor şi un singur steag: vechea cruce zgrumţuroasă. Lăudat să fie Dumnezeu cel viu!

Nădejdea mea este zidită

Numai pe sângele lui Isus cel neprihănit,

Când totul din jurul sufletului meu, se duce,

El este nădejdea mea, şi stau.

Pe Hristos, Stânca solidă, eu stau.

Toate celelalte sunt nisip mişcător.

„Toate celelalte” sunt: bisericile, denominaţiunile, popoarele, ONU, şi orice e făcut de mâna omului. Ele sunt doar nisip mişcător, şi trebuie să aibă un sfârşit.

Eu am avut privilegiul să merg al Roma, acolo unde marele Cezar a încercat să unească toată lumea sub Imperiul Roman. Azi este nevoie să sapi până la o adâncime de 20 de picioare, dacă vrei să găseşti ruinele acelei cetăţi.

Apoi, am fost în Egipt, acolo unde marii faraoni au încercat să unească lumea sub marea putere a Egiptului, dar astăzi trebuie să sapi 20-30 de picioare, în adâncime, ca să dai de ruinele acelei cetăţi. De ce aceasta? Pentru că, aşa cum spune Biblia, „noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.” (Evrei 13.14).

Când eram copil, îmi plăcea să mă aşez sub un copac mare şi mă gândeam: „Când voi fi bătrân, am să vin să stau sub copacul acesta şi voi privi printre ramurile lui admirându-l cât este de frumos.” Oh, dar astăzi nu a mai rămas decât un ciot din el. De ce aceasta? Pentru că aici nu este nimic continuu, ci totul trebuie să înceteze.

Orice lucru muritor ne vorbeşte despre Cel nemuritor, care va veni, pentru că tot ceea ce vedem aici, este pervertirea realităţii de dincolo.

De curând am căsătorit un cuplu în plină tinereţe. Erau tare frumoşi, cu umerii sus şi cu inimile bătând ca una, împreună. Privindu-i, mă gândeam că peste câţiva ani părul lor va încărunţi, umerii le vor cădea, iar apoi se vor întoarce în ţărână.

Ce este aceasta? Un tablou pervertit al realităţii ce va veni, căci după ce vor trece râul, ei vor ajunge într-o Ţară în care nu va mai fi nici un simptom al morţii. Acolo, cei muritori aici, vor fi oamenii Lui şi vor străluci mai tare decât soarele şi stelele.

Prieteni, acea stea de dimineaţă nu şi-a pierdut nimic din strălucirea pe care a avut-o atunci când a fost creată de Dumnezeu şi aşezată pe orbita ei, dar priviţi ce efect au asupra noastră câţiva ani.

Ce spune însă Scriptura? „…cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire, vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.” (Daniel 12.3). Aşadar, noi privim după o cetate a cărei Ziditor este Dumnezeu.

Eu am încercat să construiesc ceva în mintea voastră, ca să puteţi înţelege că aici este o lucrare a vrăşmaşului; o lucrare pervertită care încearcă să imite ceea ce face Duhul lui Hristos.

Astfel,  Satana încearcă să unească lumea sub un singur cap. Înţelegeţi?

Acum daţi-mi voie să merg puţin mai departe. Problema este că şi biserica încearcă să facă aceasta prin aranjamente omeneşti, dar nu va reuşi, pentru că nu acesta este planul lui Dumnezeu. Eu pot să vă dovedesc aceasta cu Cuvântul Său.

Adevărul este că Dumnezeu este Cel care a pus în om dorinţa de a se umple cu Ceva, iar acesta este timpul când trebuie să faceţi o alegere, aşa că nu mai puteţi sta neutri. S-ar putea să treceţi de aici, înainte ca mesajul din seara aceasta să se termine, dar nu puteţi ieşi pe uşa aceasta la fel cum aţi intrat. Cu siguranţă că nu, ci veţi pleca de aici, ori mai buni, ori mai răi. Depinde de voi ce alegeţi. Prin urmare, nu puteţi rămâne neutri, ci trebuie să faceţi o alegere.

În această zi, voi trebuie să alegeţi cui vreţi să-i slujiţi. Desigur, şi diavolul v-a prezentat o mulţime de lucruri ispititoare şi strălucitoare ca să i le alegeţi, dar voi nu puteţi rămâne cum sunteţi acum.

Aş vrea ca aceasta să rămână între noi, dar bunul Dumnezeu ştie că nu spun aceasta ca să fiu deosebit, ci pentru că vreau să cunoaşteţi adevărul.

Nu demult, am avut ocazia ca să iau micul dejun cu vestitul Billy Graham, despre care cred sincer că este un slujitor al lui Dumnezeu. El merge printre naţiuni şi îi cheamă pe oameni la Hristos, la pocăinţă.

Cu ocazia aceea, l-am auzit spunând de faţa cu mai mulţi predicatori, în timp ce ridica Biblia, următoarele:

„Acesta este exemplul. Pavel mergea într-o cetate şi întorcea unul la Hristos, iar când revenea după un an, lângă acel unul, mai găsea încă 20 de convertiţi, dar eu, când mă întorc peste un an, din cei 20.000 ce se convertesc, dacă mai găsesc 20.”

Oh, cum aş fi vrut să-i spun câteva, dar nu puteam   s-o fac, căci era adunarea lui.

Prin mesajul lui, Billy Granham le spune oamenilor să se pocăiască şi să se întoarcă de la păcat. Acesta este un mesaj important, iar Dumnezeu l-a ales pe el să-l ducă la oameni. Nimeni altul nu o face aşa de bine, pentru că el Îl urmează pe Domnul. Billy Graham este în Duhul lui Ioan care a mers înainte de prima venire a lui Hristos predicând pocăinţa, fără să facă minuni. Misiunea lui a fost să pregătească poporul pentru următorul mesaj.

Necazul este că oamenii sunt atât de înfundaţi în păcate, încât nu mai pot primi mesajul de umplere. Da, aceasta este problema. Sunteţi prea îndesaţi.

Daţi-mi voie să vă spun ceva, ca frate al vostru: Biblia spune că atunci când un duh necurat pleacă dintr-un om, se duce în pustie. Cu alte cuvinte, merge pretutindeni, încercând să găsească un al loc de odihnă. Un duh nu este chiar aşa de rău, până nu-şi găseşte pe cineva prin care să vorbească şi să trăiască.

Chiar de curând am putut simţi un duh în adunare. După aceea, mi-aţi trimis scrisori în care să vă cereţi scuze pentru că aţi crezut că este un „aranjament” mintal, dar apoi v-aţi convins de adevăr. Desigur, eu vă iert şi cred că şi Dumnezeu vă va ierta, dându-vă binecuvântarea Sa. Desigur.

Acuma, în timp ce se desfăşoară adunarea, printre noi umblă un duh rău, dar el este inofensiv până reuşeşte să prindă pe cineva prin care poate lucra. Dar dacă va găsi pe cineva de care să se folosească, cu siguranţă va face stricăciuni, pentru că e un duh rău.

Însă şi Duhul Sfânt este aici, încercând să găsească pe cineva prin care să lucreze, iar când găseşte persoana potrivită, face numai bine.

Înţelegeţi acum care sunt scopurile celor două duhuri? Uitaţi-vă la lucrările pe care le face fiecare dintre ele; la roadele pe care le aduc, apoi veţi şti ce duh e peste voi.

Voi sunteţi inspiraţi de unul dintre aceste duhuri.

Acum priviţi. Fiecare din noi are un duh, căci dacă n-am avea, am fi morţi. Dacă aveţi un duh, acela vă va inspira întreaga viaţă. Astfel, dacă viaţa voastră poartă roadele unui creştin, înseamnă că aveţi un duh creştin.

Uitaţi-vă acum la duhul rău. Când iese afară, acesta caută un loc în care să se odihnească, dar dacă nu găseşte, îşi zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.” (Matei 12.43-44). Şi când se întoarce, găseşte casa măturată, curăţită şi sfinţită. Oh, toată necurăţia a fost scoasă afară, aşa că omul acela este un credincios fericit. Dar locul este gol, aşa că duhul rău se duce şi cheamă încă şapte duhuri care sunt mai rele decât el, iar când vin ele, starea acelui om devine de şapte ori mai rea. Aşa spune Biblia.

Vedeţi? Un om care L-a mărturisit pe Isus ca Mântuitor personal, a scăpat de slăbiciunile lui: de băuturi, de fumat, de minţit, de furat, etc., apoi s-a sfinţit, aşa încât toată casa lui este măturată. După o vreme însă, duhul cel rău se întoarce şi găseşte casa aceea măturată şi curăţită, de aceea se duce şi mai aduce cu el încă şapte duhuri care sunt mai rele decât el, şi intră în omul acela. Urmare? Biblia spune că starea de pe urmă a acelui om este de şapte ori mai rea decât la început.

Cum se ajunge aici?

Vine un evanghelist şi predică pocăinţa şi curăţirea de păcate. Omul ia cunoştinţă de aceasta şi se curăţă de păcate, aşa că diavolul pleacă de la el. Astfel, omul duce înapoi lucrurile furate, îi mărturiseşte soţului sau soţiei lucrurilor pe care i le-a ascuns, etc. Cu alte cuvinte, se curăţă cu adevărat. Dar problema este că el e gol, ori în starea aceasta, e o ţintă gata pregătită pentru Satana. Atunci ce este de făcut? Planul lui Dumnezeu este ca după ce au crezut şi s-au curăţit, oamenii să fie botezaţi cu Duhul Sfânt.

După ce sunteţi salvaţi, voi puteţi fi umpluţi cu gânduri bune, dar nu e suficient, ci este nevoie să fiţi umpluţi cu Dumnezeu, iar El a trimis Duhul Sfânt pe pământ tocmai ca să inspire Biserica.

Voi puteţi fi umpluţi cu gânduri; puteţi fi umpluţi cu educaţie, astfel încât să ştiţi foarte multe; puteţi fi umpluţi cu religie, etc., dar cu toate acestea sunteţi încă o ţintă a Satanei. Acesta este adevărul.

Când v-aţi născut, Dumnezeu a pus în voi un loc care trebuie umplut, dar prin natura voastră, sunteţi un fiu al diavolului.

Când vine evanghelistul, iar voi vă căiţi şi vă curăţiţi, ştiţi ce face diavolul? Vă duce şi vă aşează într-o denominaţiune, apoi vă spuse: „O, biserica aceasta este cea mai mare!” Cu aceasta, sunteţi greşiţi de la început.

Apoi deveniţi foarte „înţelepţi”, aşa că ziceţi: „Păi, nu mă simt osândit în cugetul meu ca să stau acasă şi să mă uit la televizor; nici pentru că fumez o ţigară sau pentru că mai beau din când în când.”

Oh, roadele voastre arată ce sunteţi.

Apoi, citind din Biblie, veţi găsi scris că Isus a făcut minuni, aşa că veţi merge la păstor şi-l veţi întreba ce părere are despre aceasta, la care el vă va răspunde:

„O, dar noi nu credem aşa ceva!”

Cine este acest „noi”? Cum adică: „Noi nu credem?” El şi cine? În nici un caz nu este vorba de el şi Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a scris Cuvântul Bibliei, şi ca urmare nu-L poate nega. Aceasta înseamnă că este vorba de el şi de altcineva. Dacă vă ascundeţi în spatele lui, este la fel ca la turnul Babel, când oamenii au zidit o dominaţie pământească. Dar Dumnezeu nu vrea aşa ceva! El nu vrea ca noi să fim uniţi sub metodişti; nici sub baptişti; nici sub o conducere ecleziastică. Dumnezeu nu vă vrea uniţi sub Roma; nici sub dominaţia vreunei biserici; ci vrea ca oamenii să fie uniţi sub Împărăţia Lui duhovnicească, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Oh, iar când se întâmplă aceasta, voi muriţi faţă de lume şi sunteţi umpluţi cu botezul Duhului Sfânt. Atunci, diavolul trebuie să stea departe de voi, pentru că sunteţi o făptură nouă, iar Duhul Sfânt a intrat şi a umplut golul din voi.

Acuma, păstorul oricărui cult ar putea să vă spună că zilele minunilor au trecut, căci aceasta este o posibilitate prin care diavolul poate să-şi strecoare unul din duhurile lui rele, astfel încât să facă din voi o persoană mai rea decât atunci când eraţi păcătoşi, pentru că un păcătos religios este mai rău decât oricare păcătos. Da, este cel mai rău, pentru că aşa a spus Isus. Acesta este cel mai rău duh.

Apoi s-ar putea să mergeţi într-o biserică unde lucrează puterea Domnului, aşa că imediat ce veţi vedea ce se întâmplă acolo, vă veţi gândi: „Oare dacă mă unesc cu aceştia, mai primesc scrisoare de recomandare de la biserica mea?”

Vedeţi unde sunteţi?

Adevărul este că sunt denominaţiuni frumoase, cu păstori cumsecade! Metodişti, baptişti, etc., care cred că mişcarea supranaturală a lui Dumnezeu; care cred că omul trebuie să se nască din nou şi să fie umplut cu Duhul Sfânt, iar eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ei.

Da, sunt mulţi care cred, pentru că Dumnezeu Îşi are copiii peste tot, dar eu vă vorbesc despre ceea ce fac majoritatea oamenilor din aceste biserici.

Aş vrea să-i întreb ceva pe metodiştii care nu cred în vindecarea divină.

Ce faceţi cu John Wesley, întemeietorul mişcării voastre, care s-a duc călare să se roage pentru o femeie bolnavă? Se spune că la un moment dat, calul său s-a împiedicat şi şi-a rupt piciorul, aşa că John a luat o sticluţă cu ulei, l-a uns şi a spus:

„Doamne, Tu ai făcut acest cal, la fel cum m-ai făcut pe mine.” După aceea, a încălecat şi a plecat mai departe.

Voi ce ziceţi de aceasta? Dacă ai predica despre aşa ceva într-o biserică metodistă modernă, te-ar da afară. Cu siguranţă.

Atunci care este problema voastră? Bătrâna curvă din Apocalipsa 17 a avut fiice. Nu vreau să intru acum în amănunte, dar protestantismul este un produs al catolicismului. Sigur că da. Astfel, ei aduc înăuntru tot felul de lucruri de care se ţin şi pe care le fac, îndepărtându-se tot mai mult de învăţătura apostolilor. Şi-au făcut şi un aşa zis „crez apostolic”, dar aş vrea să-mi arătaţi unde şi când au enunţat apostolii cu asemenea „crez”? Nicăieri! Şi cu toate acestea, voi vă sprijiniţi pe el.

Mai mult, măcar că Isus a spus să nu numiţi pe nimeni „părinte”, voi vă adresaţi preotului cu acest titlu.

Atât voi catolicii, cât şi protestanţii, vă luaţi cartea de rugăciuni şi repetaţi în continuu aceleaşi cuvinte, deşi Isus a spus: „Să nu bolborosiţi aceleaşi cuvinte ca şi păgânii, cărora li se pare că dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.” (Matei 6.7). Vedeţi?

Orice teorie făcută de oameni, vă duce la osândă. Din cauza lor, atunci când vine o trezire în oraş, mă refer la o trezire ca aceasta, scaunele sunt goale. Totuşi, Dumnezeu o trimite, iar ziarele o anunţă, de aceea, în ziua judecăţii când va trebui să daţi socoteală, veţi fi vinovaţi, ca cei din vechime.

Biblia spune că împărăteasa din Seba, a mers din cel mai îndepărtat colţ al pământului, călătorind timp de trei luni prin pustie, pe o cămilă, ca să vadă darul lui Dumnezeu care lucra prin Solomon. Vorbind despre aceasta, Isus le-a spus celor din timpul Său: „Şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.” (Matei 12.42b).

Şi eu vă spun în seara aceasta, că Unul mai mare decât Solomon este aici. Cine este Acela? Hristos în forma Duhului Sfânt, lucrând în viaţa omului, la fel ca atunci când era pe pământ.

Dumnezeu v-a făcut un loc care trebuie umplut, dar aceasta nu se poate realiza numai printr-o lustruire a naturii vechi. Nu puteţi face o simplă aranjare cosmetică a feţei voastre vechi, ci este nevoie să muriţi şi astfel să vă naşteţi la o viaţa nouă în Hristos.

Prieteni, biserica nu are nevoie de manichiură şi nici de ruj, ca să arate mai bine. Nu are nevoie de o încreţire a părului, căci dacă mai caută aceste lucruri, e aceeaşi faţă bătrână. Ea are nevoie de o naştere din nou şi de umplerea cu Duhul Sfânt.

Dar ce se întâmplă? Ea are încă îndoieli şi temeri şi nu vrea să audă Adevărul pentru că nu o lasă să facă lucrurile care sunt în ea. Aşa este.

Dacă mergeţi la o prostituată de pe stradă şi îi spui: „Femeie, tu eşti greşită”, îţi va răspunde imediat: „Vezi-ţi de treaba ta!”

Totuşi, unii membrii băţoşi ai bisericii, sunt de şapte ori mai răi decât acea femeie. Astfel, dacă le spui: „În oraşul nostru este o mare trezire, aşa că ar trebui să vii şi tu să vezi cum Se descoperă Domnul Isus, vindecând bolnavii, şi cum oamenii sunt umpluţi cu Duhul Sfânt”, ţi-ar răspunde imediat: „Du-te de aici cu aşa ceva! Eu aparţin bisericii Cutare şi sunt la fel de bun ca şi tine!”

Vedeţi, ei nu ştiu altceva mai bun.

Dacă vei merge însă la o femeie decentă şi-i vei spune că este greşit să facă un anumit lucru, ea va răspunde imediat: „Amin. Ştiu că este greşit.”

Dacă vei merge la un bărbat sau la o femeie care sunt născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu, şi le vei spune că Duhul Sfânt este aici ca să umple inimile lor, vor striga: „Amin”, pentru că ei s-au hrănit şi au trăit Cuvântul lui Dumnezeu. Sigur că da.

Dar vedeţi, voi, aşa cum este în lume, este şi în biserică: ei încearcă să construiască ceva, dar Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul vostru ca să-Şi zidească Împărăţia. Voia Lui este ca voi să predicaţi Cuvântul, iar restul Se va îngriji personal, pentru că El este Arhitectul, de aceea, planurile sunt la El. În ordine.

Dumnezeu a pus în voi un loc gol, pe care trebuie să-l umpleţi, dar din fire, aveţi un duh care vă face să iubiţi lucrurile lumii, iar voi ştiţi că greşiţi când faceţi aceasta. Puteţi fi oricât de religioşi, căci dacă iubiţi lucrurile lumii, înseamnă că sunteţi umpluţi de diavolul. Aşa este.

Dacă vă îndoiţi că vreunul din cuvintele spuse de Dumnezeu ar fi adevărat, acela este Diavolul care vă şopteşte aceasta. Cu siguranţă. Ştiu că este dur ceea ce spun, însă este vremea ca predicatorii să-şi scoată mănuşile şi să propovăduiască Evanghelia aşa cum este scrisă. Da, este vremea să înceteze cu orice experienţă de seminar.

Mie mi-a fost întotdeauna milă de puii de incubator, pentru că ei nu au mamă la care să se ducă.

Ei îmi amintesc de predicatorii de seminar care nu ştiu Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum nu ştiu nici puii de incubator la care mamă să meargă.

Dar când cineva se naşte cu adevărat din nou, sub aripile harului divin, omul acela va fi de acord că fiecare Cuvânt este Adevărul, iar atunci Dumnezeu Se va mişca în mod supranatural, săturându-i inima flămândă.

Atunci, tu nu te vei da la o parte, spunând: „Este telepatie mintală, este un diavol, este un Beelzebul. Eu nu cred aşa ceva pentru că biserica mea nu învaţă aşa”, ci vei zice: „Lăudat să fie Dumnezeu în veci!” pentru că eşti plin cu lucrurile Lui.

Vedeţi? Aici este problema cu creştinii de astăzi. De îndată ce se întorc la Domnul, încep să-şi piardă vremea încoace şi încolo, când ar trebui să meargă pe genunchi şi să-L caute pe Dumnezeu ca să-i umple cu Duhul Sfânt, ca să fie zidiţi cu prezenţa Lui binecuvântată, astfel ca atunci când vine vrăşmaşul, Lumina lui Dumnezeu să strălucească în jurul lor şi să-l îndepărteze, aşa cum a făcut cu leii din groapa în care a fost aruncat Daniel. Cu siguranţă.

Acum priviţi. Înainte ca ucenicii să fie uniţi în ziua cincizecimii, ei toţi au fost curăţiţi, toate păcatele lor fiind iertate.

Totuşi, deşi au umblat timp de trei ani şi jumătate cu Isus, unul dintre ei avea ungerea Diavolului. Şi priviţi: după ce L-a văzut pe Isus făcând aceste lucrări minunate, el a fost acela care i-a condus pe soldaţi şi L-a dat în mâinile lor, iar ei I-au pus o cârpă la ochi, L-au lovit şi apoi L-au întrebat: „Spune-ne cine Te-a lovit şi Te vom crede.

Vedeţi, după ce L-a urmat pe Isus; după ce a văzut minunile Lui şi L-a auzit vorbind cu evreii şi descoperindu-le lucrurile ascunse, totuşi s-a îndoit de El.

Măcar că L-a văzut vorbind cu femeia de la fântâna Samariei şi spunându-i păcatele ei, apoi a văzut cum a vindecat-o pe femeia cu scurgerea de sânge, care se atinsese de haina Lui, totuşi nu a crezut în El şi a permis duhului de necredinţă să-l cuprindă. Şi aceasta pentru că a fost instruit în afară. Înţelegeţi ce vreau să spun?

O, ce lucru îngrozitor este necredinţa! Şi măcar că nu cred, oamenii pretind că sunt creştini. Biblia spune că în zilele din urmă, oamenii vor fi încăpăţânaţi şi neînduplecaţi. Ce îmi spune aceasta? Că trăim în zilele din urmă, în timpul sfârşitului.

Acest lucru este scris în 2 Timotei 3.1:

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine…” Astfel, vor spune:

„Eu sunt profesor-doctor Cutare. Am urmat seminarul şi am toate diplomele.” Oh, dar aceasta nu vă ajuta la nimic!

Odată a venit la mine un bărbat care mi-a spus: „Frate Branham, am atât de multe diplome, că pot umple un perete cu ele. De fiecare dată când am obţinut câte una, m-am gândit că L-am găsit pe Hristos. Astfel, am crezut că-L am, dar El nu este în nici una din acestea. Oare m-au învăţat greşit învăţătorii mei?”

„Hristos nu Se poate cunoaşte prin aceste diplome teologice, ci doar prin Duhul Sfânt care a venit jos în ziua de rusalii.”, i-am răspuns eu.

Auzind acele cuvinte, bărbatul acela, a căzut în genunchi, chiar acolo lângă măsuţa de cafea şi a primit Duhul Sfânt, iar în seara aceasta este pe câmpul Evangheliei, predicând vindecarea divină şi fiind unul din cei mai devotaţi slujitori.

Dar ştiţi ce a făcut biserica? L-a excomunicat.

Biblia spune însă că este ferice de acela care va fi dat afară din sinagogă din pricina Numelui Său. De ce vor face aceasta? Răspunsul îl dă tot Biblia: pentru că vor fi încăpăţânaţi şi neînduplecaţi. Când? În zilele din urmă. Da, voi fi iubitori de TV şi de plăceri mai mult decât de Dumnezeu, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, mincinoşi.

Astfel, spun: „să nu mergeţi la adunarea aceea, că nu este nimic acolo.” Aceştia sunt acuzatorii mincinoşi despre care Biblia spune că „Au o formă de evlavie dar tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu.

Ce putere este aceasta?

Ucenicii i-au pus Domnului o întrebare, după ce a fost vândut de Iuda, crucificat şi înviat a treia zi. Ei I-au zis:

Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?

Priviţi ce răspuns le-a dat El:

Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile şi soroacele…

ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Fapte 1.6-8).

Vedeţi? Un martor trebuie să ştie ceva; trebuie să aibă o experienţă. Astfel, tu nu vei putea fi un martor al lui Isus Hristos, până nu vei fi botezat cu Duhul Sfânt.

Referindu-se la acest botez, Isus a spus:

Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.17-18).

Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă veţi face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu Mă duc la Tatăl….

Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că voi fi cu voi.” (Ioan 14. 12,19).

Eliberaţi-vă! Goliţi-vă!

…Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului.” (Matei 28.20b).

Când acel Duh Sfânt este acolo, El ia controlul asupra Cuvântului şi spune pe nume oricărui lucru care este contrat Lui. Da, El face aceasta, indiferent ce se întâmplă; ce zice lumea sau cineva.

Dacă Dumnezeu a dat o făgăduinţă, omul umplut cu Duhul Sfânt se va ţine de ea, aşa că nu este nimic să-i stea în cale.

Biserica este sfântă; ea este curăţită de Duhul Sfânt, de aceea, conştiinţa ei este eliberată de îndoială, iar necredinţa e îndepărtată, aşa că, atunci când mădularele ei aud Cuvântul lui Dumnezeu spunând un anumit lucru, îl cred pe deplin.

Prieteni, lumea de astăzi doreşte să vadă un popor care este unit cu Hristos şi care aduce la suprafaţă adevăratul Duh al lui Hristos.

În încheiere vreau să spun ceva: lumea vrea să vadă eroi. Ea cinsteşte eroii şi asta-i bine.

O zicală veche spune că laşii mor de mii de ori, dar eroii nu mor niciodată, iar când spun aceasta, îmi vine în minte o poveste, pe care am să v-o spun în câteva minute.

Este povestea unui erou, care din păcate este uitată adesea. Cred că cei ce sunt de vârsta mea, şi-o vor aminti din cărţile de şcoală.

Acest lucru s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă, în Elveţia. Poporul elveţian a urcat în munţi şi şi-a construit acolo case, trăind liniştiţi, căci erau oameni paşnici.

Şi iată că într-o zi, micuţa Elveţie a fost invadată de o puternică armată. Erau bine instruiţi şi înarmaţi cu săbii şi suliţe mari şi aveau scuturi puternice, în timp ce sărmanii elveţieni aveau doar cuţite, pietre şi bâte. Ei şi-au luat rămas bun de la soţiile şi copilaşii lor şi au plecat să-i întâmpine pe puternicii lor duşmani.

Când au văzut puternica armată, ei stăteau acolo descurajaţi şi neputincioşi, doar o mână de oameni, văzându-se deja învinşi. Dar printre ei era un tânăr numit Aron von Vinkelried, care a păşit în faţă şi le-a zis:

„Bărbaţi elveţieni, acolo sus, după munţii aceia, mă aşteaptă soţia şi cei trei copilaşi ai noştri, dar când i-am sărutat azi dimineaţă de rămas-bun, am ştiu că nu îi voi mai vedea niciodată.”

„Dar ce ai de gând să faci, Aron?” l-au întrebat tovarăşii săi.

„Astăzi voi muri pentru Elveţia”, a răspuns el.

„De ce spui aceasta?”

„Luaţi cu voi tot ce aţi adus: pietre, bâte, cuţite, şi urmaţi-mă. Să vă luptaţi cât puteţi de bine cu ceea ce aveţi.”

„Dar ce vei face?”

Atunci, tânărul şi-a luat arma de jos şi a strigat cu putere spre marea oştire din faţa lor, apoi a privit în jur să vadă unde erau cele mai multe suliţe.

Peste tot erau acei soldaţi în uniforme şi bine înarmaţi, mărşăluind spre munţi.

O, fraţilor, la fel face şi Diavolul.

Atunci şi-a ridicat mâinile şi a strigat:

„Faceţi loc pentru libertate!” Toţi îl priveau miraţi, întrebându-se ce vrea, dar el a alergat spre oştirea duşmană strigând cu putere: „Faceţi cale pentru libertate!”, iar când a ajuns în mijlocul acelor suliţe, multe îndreptate spre el, le-a cuprins cu braţele şi le-a tras în pieptul său.

O, aceasta este imaginea adevăratului eroism, căci fapta lui a dat încredere micuţei armate elveţiene, demoralizând-o pe cea duşmană.

Elveţienii au prins curaj şi deşi erau înarmaţi doar cu pietre şi bâte, au alungat din ţara lor, puternica armată duşmană şi de atunci nu au mai avut nici un război. De ce aceasta? Pentru că un om a jucat rolul eroului, făcând ceea ce trebuia.

Oh, dar exemplul acestui bărbat este unul mic, pentru că odată, demult, copiii lui Adam au fost înghesuiţi într-un colţ de boli, de necazuri şi de păcat. Le-au fost trimişi prooroci, dar ei i-au omorât; au primit o mulţime de legi, dar le-au refuzat, aşa că din zi în zi au fost tot mai prinşi la colţ de vrăşmaş.

Atunci însă, a fost Unul care a păşit în faţă şi a spus: „Voi merge Eu pe pământ şi-Mi voi da viaţa pentru ei!” Oh, iar când a ajuns în faţa vrăşmaşului, a păşit acolo unde erau cele mai multe săgeţi: teama de moarte.

A urcat pe Calvar, a apucat Moartea şi a tras-o în pieptul Său, spunându-le ucenicilor Săi: “Acum goliţi-vă şi duceţi-vă în odaia de sus; apoi aşteptaţi acolo până vă voi trimite Ceva cu care să luptaţi!”

Binecuvântat să fie Numele           Domnului, pentru că El a trimis Duhul Sfânt, care a zis:

„Pune-ţi păcatul şi boala la perete, apoi urmaţi-Mă!”

Femei şi bărbaţi, cel mai mare lucru care a fost dat bisericii, nu este hârtia ecleziastică pe care o ţineţi în mână, ci e Duhul Sfânt al lui Dumnezeu cu care trebuie să vă umpleţi, ca să-l puteţi birui pe Diavol, până vine Căpetenia desăvârşirii ca să-l biruiască.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să nu credeţi că mi-am pierdut minţile, pentru că ştiu foarte bine despre ce vorbesc.

Bărbaţi şi femei care credeţi în Dumnezeu şi care pretindeţi că aveţi Duhul Sau cel Sfânt în inimile voastre, dacă sunteţi bolnavi sau în nevoi, nu uitaţi că posedaţi arma cu care să luptaţi, pentru că Dumnezeu v-a dat-o. Atunci de ce să dăm înapoi ca nişte laşi? De ce stăm de-o parte? Haideţi să Îl urmăm pe Cel care a mers la Calvar şi S-a lăsat străpuns pentru păcatele şi fărădelegile noastre, astfel încât, prin rănile Lui, am fost vindecaţi.

Luaţi ceea ce v-a dat şi luptaţi împotriva bolii şi a păcatului; luptaţi împotriva necredinţei şi spuneţi-i Diavolului că Hristos Biruitorul a zis că „Cel ce este cu noi, e mai tare decât cel ce este în lume.

Da, Puterea lui Hristos este mai mare decât boala pe care o aveţi în trup în seara aceasta; Puterea Lui este mai mare decât păcatul care vă asaltează şi pe care nu puteţi să-l biruiţi. Haideţi însă, să luăm Duhul Lui cel Sfânt şi să-l doborâm pe Diavolul, apoi să păşim biruitori ca eroi ai crucii.

Să ne rugăm.

Jehovah Rafa, Jehovah Jire, noi venim în Numele lui Isus, pentru că El a spus: „Orice veţi cere în Numele Meu, vi se va da.

În seara aceasta, aici stă un grup de oameni, care se clatină încercând să rămână în Lumină, şi care sunt hărţuiţi tot timpul de Diavolul.

Ei privesc în vale, la acea mare armată care-i înconjoară, şi care le spune că zilele minunilor au trecut şi că astăzi nu mai există aşa ceva.

O, Doamne Dumnezeule, fie ca ei să apuce acea viaţă veşnică, pentru ca ea să le umple vieţile. Priveşte cu îndurare spre cei care nu o au, şi dă-le-o chiar acum.

Îndepărtează toată îndoiala şi lasă ca acest grup mic de oameni să fie umpluţi cu Puterea lui Dumnezeu, care să ia locul necredinţei şi al îndoielii şi să le dea în schimb, dragoste, credinţă şi bucurie în Duhul Sfânt, şi să-i ajute să pună mâna pe făgăduinţa pe care le-a dat-o Dumnezeu, asemeni lui Avraam din vechime, care a crezut în Cel ce „cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.

Îndură-Te, Doamne.

În timp ce avem capetele plecate, mă întreb dacă în sală este vreo persoană care nu are Duhul Sfânt şi care ar vrea să spună: „O, Doamne, fii milostiv cu mine. Mi-e ruşine că mă învârt în jurul acestor turnuri făcute de oameni şi, care nu produc decât îndoială şi alte lucruri de felul acesta. Doamne, scoate-mă afară de sub această dominaţie şi pune-mă sub călăuzirea Ta, prin botezul cu Duhul Sfânt, căci Îl doresc chiar acum.”

Dă-mi credinţă să cred în vindecarea mea, şi în faptul că ai iertat vina păcatelor mele. Dă-mi o asemenea credinţă încât Duhul Sfânt să vină în mine şi să-mi inunde sufletul de bucurie.

Aţi vrea să vă ridicaţi mâinile spre El şi să spuneţi: „Doresc să-L primesc!”?

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi cei care aţi ridicat mâinile.

Spuneţi: „Vreau Duhul Sfânt, căci am obosit să fiu creştin doar pe jumătate. Frate Branham, vreau să scap de toate îndoielile, ispitele şi certurile şi să fiu eliberată de orice teamă. Vreau să fiu o lumină strălucitoare şi să trăiesc o viaţă asemeni lui Ştefan.”

Cum a arătat acel bărbat neînfricat? Ei spuneau că faţa lui strălucea ca a unui înger. Biblia spune că Ştefan a stat înaintea sinedriului şi a spus: „Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.” (Fapte 7.51).

El era un înger, pentru că avea un mesaj. Cuvântul „înger” înseamnă „mesager”.

Spuneţi: „Fă-mă un mesager al puterii lui Hristos prin Duhul Sfânt din inima mea.”

Mai vrea cineva să ridice mâna? Cineva care nu a mai ridicat-o. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Domnul  vă vede. Bine. În ordine.

Acum, în timp ce stăm cu capetele plecate, haideţi să ne rugăm ca Dumnezeu să vă umple cu Duhul Sfânt chiar acolo unde sunteţi.

Tu zici: „Frate Branham, nu vrei să vii jos şi să-ţi pui mâinile peste mine ca să primesc Duhul Sfânt?”

Nu este nevoie să fac aceasta, pentru că Biblia spune că în timp ce Petru rostea acele cuvinte, în casa lui Corneliu, Duhul Sfânt a căzut peste cei ce ascultau Cuvântul. (Fapte 40.44).

Vedeţi? „Credinţa vine în urma auzirii”, nu prin punerea mâinilor. Dar ce trebuie să auzi? Cuvântul lui Dumnezeu. (Romani 10.17)

Prin vorbirea mea simplă, eu am încercat să vă arăt că toate aceste turnuri ale Babilonului, care au fost construite, vor cădea. Dar există un „turn de scăpare”, o cale de izbăvire, aceasta fiind Duhul Sfânt.

Voi nu puteţi fi neutri, deoarece Biblia spune că în aceste zile, orice om care nu este pecetluit cu Duhul Sfânt, va primi semnul fiarei.

Ce este semnul fiarei? Necredinţa.

Poate că păstorul vostru v-a învăţat deja aceasta din Vechiul Testament. Voi ştiţi că atunci când suna trâmbiţa care vestea anul de veselie, orice rob care voia să fie liber, putea să plece. Dacă refuza însă eliberarea, era dus în templu şi îi era găurită urechea ca semn că nu mai putea fi liber niciodată.

Vedeţi? Dacă refuzaţi să fiţi liberi, va trebui să-l slujiţi pe stăpânul vostru pentru tot restul vieţii, iar la sfârşit veţi vedea că sunteţi pierduţi.

Voi întrebaţi: „Ce este pecetea lui Dumnezeu, frate Branham?” Este Duhul Sfânt.

„Aşa spune Biblia?” Sigur că da.

Daţi-mi voie să vă citesc ceva, ca să vedeţi că spun adevărul.

În Efeseni 4.30 scrie: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

Aceasta este Pecetea despre care încerc să vă vorbesc. Voi aţi privit după Pecetea lui Dumnezeu care vine în zilele din urmă şi aţi spus că dovada că cineva a fost cunoscut mai dinainte, este că înţelege, dar Biblia spune că Pecetea lui Dumnezeu este botezul cu Duhul Sfânt, şi că toţi cei care Îl au, sunt slobozi. Inimile lor sunt pecetluite prin cunoştinţa lui Dumnezeu de mai dinainte şi ştiu că acel Isus care a murit, a înviat din nou pentru că ei pot să-L vadă, căci este scris: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea (cei care au Pecetea), pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.” Şi: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă altele şi mai mari, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.19,12- parafrazare).

Necredinţa în Cuvânt, îi poartă pe oameni într-un mare întuneric, în jurul unui „turn Babel”, de aceea Adevărul este ascuns de ochiul necredinciosului.

Deschideţi-vă însă inimile, şi lăsaţi-L pe Duhul Domnului să intre chiar acum în ele.

Îi rog pe predicatorii prezenţi în sală, să se roage şi ei, căci acesta este un moment foarte important, care va pecetlui, cu siguranţă, destinaţia multor suflete. Şi eu vă spun: un suflet valorează cât zece mii de lumi.

Doamne Dumnezeule, Creatorul cerurilor şi al pământului, O, IeHoVaH, îndură-Te şi prin mila Domnului Isus cel binecuvântat, toarnă sfântul Untdelemn al Duhului Sfânt peste tot cei ce flămânzesc, căci este scris că: „Pe când rostea Petru cuvintele acelea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.” (Fapte 10.44).

Ceea ce s-a întâmplat acolo, nu este de mirare, pentru că acei oameni erau însetaţi şi flămânzi, iar Cuvântul Tău spune că este:

Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi.” (Matei 5.6).

Cum am putea vorbi oamenilor despre Hristos, când ei sunt sătui, când nu însetează după El şi când stau în gândirea lor omenească, neştiind că sunt nenorociţi, săraci, orbi şi goi?

Dumnezeule, fii îndurător cu cei care şi-au ridicat mâinile în seara aceasta, ca dovadă că doresc Duhul Sfânt. Îngăduie ca şuvoaiele Lui binecuvântate să curgă peste ei şi să umple fiecare inimă, aşa încât să ştie că El trăieşte.

Dă-le înţelepciune ca să ştie cum să Te aştepte şi dă-le înţelegere să ştie că Tu eşti mai nerăbdător să ajungi în inimile lor, decât sunt ei înşişi. Fă ca orice drac şi orice demon care se învârte pe aici, şi zice: „Nu Îl vei primi! Nu Îl vei primi!” să fie găsit mincinos, căci Dumnezeu a dat o făgăduinţă şi El o va respecta.

Dumnezeule, Te rog să trimiţi acestei mulţimi de oameni, Duhul Sfânt de sus, şi fie ca inimile lor să se deschidă ca să-L primească, căci dacă fac  aceasta, El le va dovedi că toate binecuvântările lui Dumnezeu le aparţin.

Acordă-ne aceasta, Tată, în Numele lui Isus. Amin.

Nu Îl iubiţi? Credeţi că acesta este Adevărul? Eu ştiu că mesajul este Adevărul; ştiu că dacă aş muri în clipa aceasta, mesajul a fost adevărat. Aşa este, dar ştiţi ce cred? Că oamenii sunt orbiţi şi nu pot vedea Adevărul, deşi Dumnezeu L-a trimis în fiecare epocă.

Astfel, El l-a trimis pe Noe, dar câţi au fost salvaţi atunci? Câţi au fost salvaţi în zilele lui Lot? Şi Isus a spus că „La venirea Fiului omului, va fi la fel ca în zilele acelea.” Cu siguranţă. Şi vedeţi? Mesajul Lui a mers aşa în toate timpurile.

Acum ascultaţi-mă. Câţi din voi cred că Dumnezeu este aici? Să vă văd mâinile. Câţi din voi cred că El este Iehovah-Rafa, Domnul care vindecă? Câţi din voi cred că El este Iehovah-Jire, Domnul care Se îngrijeşte de Jertfa Lui?

Prieteni, de multe ori în slujba mea în America nu a fost chiar atât de puternică din cauză că oamenii sunt foarte derutaţi. De ce aceasta? Pentru că unul învaţă un lucru; altul învaţă altceva, şi tot aşa, în loc să stea cu toţii jos şi să vadă ce spune Biblia.

Voi aţi fost învăţaţi că trebuie să se pună mâinile peste voi, ceea ce este în ordine; iar slujba mea este să mărturisesc că Isus Hristos a înviat din morţi şi să mă rog pentru bolnavi. Totuşi, unii dintre voi cred că ceea ce fac eu, este telepatie. Aceasta o dovedesc chiar scrisorile voastre.

Prieteni, daţi-mi voie să vă spun ceva, ca slujitor al lui Hristos. Aici se află Gene şi Leo, prietenii mei; aici este dr. Vayle şi fiul meu Billy, fratele Sothman, managerul canadian, fratele Norman şi toţi ceilalţi. Întrebaţi-i dacă totul este adevărat sau nu.

Chemaţi-l pe dr. Sam Adair, care este medic, şi întrebaţi-l ce face când are cazuri deosebit de grave. Întotdeauna vine acasă la mine, se pune pe genunchi alături de mine, şi stăm înaintea lui Dumnezeu până când El Se îndură şi-mi dă o vedenie. Întrebaţi-l dacă a dat vreuna greş.

Chemaţi-l pe cheltuiala mea şi întrebaţi-l, căci el conduce o clinică renumită. Întrebaţi-l cum a obţinut terenul pe care este construită clinica? El a venit acasă la mine plângând că oraşul are nevoie de o clinică, iar eu i-am spus locul exact în care va fi construită, şi acolo este.

Când i-am spus unde o vor construi, el mi-a spus: „Locul acela nu poate fi vândut 25 de ani de acum înainte.”, dar eu am spus: „Aşa vorbeşte Domnul: locul acela va fi al tău, în mai puţin de 24 de ore.” Apoi am adăugat: „Acolo, vei construi clinica, din cărămidă roşie, iar la uşă vei avea un semn.”

„Billy, băiete, eu mă îndoiesc de aceasta.” a zis el.

„Domnul ţi-o dă, doctore.”

Chemaţi-l şi întrebaţi-l ce s-a întâmplat. În dimineaţa următoare, m-am sunat şi mi-a spus:

„Am nişte fiori de moarte. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar aseară am fost chemat şi deja am cumpărat locul acela.”

Întrebaţi-l apoi despre cazurile de cancer pe care le trimitea aici sus, despre oamenii mâncaţi de cancer, care medical nu mai au nici o şansă de scăpare.

Uneori m-a dus pe mine în saloane, a închis uşa şi ne-am rugat până când Domnul mi-a dat o vedenie în care ne arăta ce se va întâmpla. Întrebaţi-l dacă au dat vreodată greş.

Ceea ce se întâmplă aici, este un lucru minor; este cel mai mic lucru pe care l-am văzut în adunările mele.

Eu sunt aici ca slujitor al lui Dumnezeu şi ca frate al vostru.

Printre noi se află Banks Wood, cel care vinde cărţile mele; apoi sunt Leo şi cu Gene. Unul a fost catolic, iar celălalt nu aparţinea nicăieri, dar când au venit la Hammond, Indiana şi au văzut lucrarea Duhului printre cele câteva mii de oameni şi felul în care erau chemaţi, au format o echipă de cercetare, să se convingă dacă acele lucruri erau reale sau nu. Ei au venit acasă la mine ca evanghelişti, iar Duhul Sfânt li s-a descoperit şi lor, chemându-i afară. Prin urmare, iată-i aici.

Vedeţi de ce nu puteţi să vă împotriviţi?

Când mă aflam în Louisiana, l-am văzut pe Domnul Wood rănit, aşa ca l-am sunat şi i-am spus să aibă grijă. A doua zi, a avut un accident în care şi-a tăiat un deget, iar din cele povestite de el, a lipsit numai puţin să-şi taie mâna.

Cu câteva seri în urmă, când mă aflam la Chicago,     l-am văzut în mijlocul unui fum, aşa că i-am spus să fie atent. Oh, şi era cât pe ce să fie sufocat şi să moară.

Întrebaţi-l cum au fost spune lucrurile cu săptămâni sau chiar luni de zile, înainte ca să se întâmple. Mai târziu, săptămâna aceasta, am să vă arăt ce este asta.

Motivul pentru care nu se întâmplă uneori ceea ce se spune, este lipsa credinţei; este faptul că nu credeţi.

Isus nu a văzut nici o vedenie pentru femeia care L-a atins. El a simţit doar că este slăbit, iar aceasta s-a datorat faptului că ea L-a atins prin credinţă.

Vedeţi, credinţa voastră face aceasta, nu credinţa mea.

Dacă puteţi alunga de la voi acele simţuri mincinoase, şi credeţi cu adevărat, acest lucru va avea ca urmare o trezire mare în care se vor face vindecări măreţe. Dar cât timp staţi închişi în necredinţă, cum credeţi că poate lucra El?

Eu cred în conservatorism, însă lucrurile conservatoare pot duce la un duh de superstiţie. Când spun aceasta, ştiu despre ce vorbesc.

Prieteni, Duhul Sfânt este chiar acum printre noi, iar dacă credeţi, vă va vindeca pe fiecare dintre voi. Da, El este gata s-o facă.

Câţi credeţi aceasta? În ordine. Am să văd câţi dintre voi au crezut cu adevărat.

Plecaţi-vă capetele pentru un moment, şi puneţi mâna pe cel de lângă voi. Acum îndepărtaţi-vă de orice superstiţie, căci sunteţi sub stăpânirea lui Hristos, deoarece este scris că „Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18.20).

Poate credeţi că sunt un făţarnic, dar vă veţi convinge imediat.

Chiar acum, văd oameni care sunt vindecaţi. S-ar putea ca unii nici să nu-şi dea seama de aceasta, acum, dar dacă păstorii din această clădire nu vor vedea oamenii venind la ei, după plecarea mea, şi mărturisind că problemele pe care le-au avut au dispărut, atunci sunt un martor mincinos. Aşa este. Eu văd aceasta, pentru că privesc într-o altă lume.

Să credeţi. Dacă un biet hotentot din Africa, unul care nu ştie nici măcar să deosebească stânga de dreapta şi poate accepta şi crede, cum rămâne cu voi, cei care puteţi citi Biblia şi sunteţi învăţaţi în creştinism? Acei oameni sărmani au putut crede, deşi am fost numai o dată la ei, aşa că au fost vindecaţi în număr de câţiva zeci de mii: orbii au primit vederea, ologii s-au ridicat, surzii au auzit, etc.

Dar cu voi cum rămâne?

O, Dumnezeule, cât de îndurător şi de răbdător eşti Tu, căci vrei ca nici măcar unul să nu piară!

Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi mărturisiţi-vă păcatele; mărturisiţi-vă necredinţa. Spuneţi-i că vă este ruşine cu voi înşivă, din pricina necredinţei pe care o aveţi. Eu vă provoc să faceţi aceasta şi veţi vedea slava lui Dumnezeu.

Simt ungerea Lui chiar acum; simt că trebuie să fac ceva diferit faţă de felul în care am procedat până acum.

Mărturisiţi-vă chiar acum păcatul.

Poate ziceţi: „Păi, eu sunt creştin.”

Mărturisiţi-vă necredinţa. Spune-I lui Hristos că nu-I vei mai pune niciodată Cuvântul la îndoială şi că Îl accepţi chiar acum. Spune-I că nu te vei mai plânge de nimic, ci indiferent cum te simţi sau cum îţi merge, vei crede, pentru că aşa a spus Dumnezeu.

Prieteni, voi aţi ieşit dintre zidurile turnului Babilonului şi aţi ajuns în valea unde creşte Crinul din vale; aţi ajuns pe panta muntelui de unde curge liber harul lui Dumnezeu, din Izvorul vieţii.

Mărturisiţi-vă greşelile, iar dacă ştiţi că i-aţi făcut ceva, cuiva, spuneţi: „Voi merge şi voi îndrepta acel lucru.” Faceţi chiar acum aceasta.

Aş vrea să vă rugaţi şi voi împreună cu mine. Să staţi cu toţii cu capetele plecate şi cu ochii închişi, apoi spuneţi după mine, cu voce tare:

Dumnezeule Atotputernic, Creatorul cerurilor şi al pământului, Autorul vieţii veşnice şi Dătătorul tuturor darurilor bune, ai milă de mine, o, Dumnezeule şi iartă-mi necredinţa.

Cred Evanghelia; cred că eşti aici şi că lucrezi chiar acum în trupul meu, de aceea golesc toată necredinţa şi primesc Duhul Tău. Eu cred că eşti în mine şi că boala va dispărea.

Cum este posibil ca viaţa şi moartea să fie în acelaşi timp în trupul meu, când eşti în el? Doamne, eu Te cred şi Te accept acum ca Vindecătorul meu.

Staţi cu capetele plecate. Aceasta este rugăciunea voastră, iar acum mă voi ruga eu pentru voi. Staţi închişi cu Dumnezeu; să nu aveţi nimic altceva în gând, căci El este chiar aici, lângă voi.

Tu spui: „Frate Branham, aş vrea Duhul Sfânt.” În ordine El este aici tocmai ca să Ţi-l dea.

Poate spui: „Eu doresc vindecarea pentru ochii mei.” El este aici, ca să ţi-o dea.

„Eu doresc să-mi vindece copilaşul.”

El este aici ca s-o facă. Iehovah-Jire, Domnul care Se îngrijeşte, este aici.

Acum mă voi ruga pentru voi. Biblia spune că rugăciunea făcută cu credinţă îl va mântui pe cel bolnav şi Dumnezeu îl va ierta. (Iacov 5.15).

Dacă voi găsi credinţă în voi, prin lucrările Duhului Sfânt, mă vor ruga din toată inima ca Duhul Sfânt să mărturisească pentru voi că lucrarea este încheiată.

O, Dumnezeule, Tatăl meu, vin în Numele lui Isus să mă rog pentru oamenii aceştia care au mărturisit sincer că au greşit. O, binecuvântatule Dumnezeu, fie ca această seară să fie de neuitat; fie ca Duhul Sfânt să intre în fiecare inimă, chiar acum, şi să scoată totul afară: păcatul şi bolile.

Eu îl provoc pe Satana şi-i spun: Satană, tu eşti conştient că eşti învins şi că nu mai ai nici un drept asupra acestor oameni, pentru că Isus Hristos, Domnul meu, ţi-a zdrobit orice autoritate pe care a aveai, atunci când a murit la Calvar ca să ne ia păcatul şi suferinţa.

Tu nu mai eşti decât o sperietoare, şi ştii că atunci când Domnul a blestemat acel pom, ca să nu mai facă rod în veac, a doua zi era deja uscat. Ucenicii s-au mirat de aceasta, dar El le-a spus: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” (Marcu 11.22-23).

Satan, tu ştii acest text, iar eu tocmai am învăţat pe oameni că Dumnezeu este în ei, aşa că dacă El este în ei, şi vor vorbi acelei boli, spunând: „Stai departe de mine!” fără să se îndoiască în inima lor, vor fi vindecaţi, pentru că aşa a spus Hristos. De ce aceasta? Pentru că nu ei spun acele cuvinte, ci Tatăl care locuieşte în ei, le spune. Deci, ieşi afară din ei, în Numele lui Isus Hristos!

Îţi cer aceasta, ca slujitor al lui Dumnezeu, prin însărcinarea dată de Îngerul Domnului, care le-a dovedit oamenilor că este aici şi că mesajul este corect.

Ieşi din ei în Numele lui Isus Hristos! Te provoc să părăseşti orice bolnav şi să mergi afară în întuneric, în Numele Domnului Isus Hristos. Ai auzit? Sunt singur că ai auzit.

Câţi din voi au auzit răcnetul acela puternic din sală? El a fost. Cu siguranţă, acum nu vă veţi mai îndoi, căci Cel ce a vorbit este Dumnezeu. Vedeţi?

Credeţi că sunteţi vindecaţi? Credeţi că Dumnezeu a răspuns la rugăciune? Ridicaţi mâinile spre El şi mulţumiţi-I, căci s-a terminat; sunteţi vindecaţi.

Cum? Când sunteţi afară din Babilon, voi sunteţi afară din necredinţă, sunteţi afară din superstiţii, sunteţi afară din toate lucrurile şi umpluţi cu Viaţa lui Dumnezeu.

Glasul vostru este Glasul Lui.

Cu puţin înainte, când eram în camera mea, Dumnezeu mi-a spus să fac aşa, iar acum, iată-L, confirmând totul sub ochii voştri. Amin.

Binecuvântat să fie Numele Domnului. O, ce timp!

Aceasta nu s-a mai întâmplat de când am fost în Africa de Sud. Cât timp veţi mai bâjbâi în necredinţă?

„Vântul” a suflat chiar acum, aici pe platformă. Cine este acest „Vânt”? Duhul Sfânt care confirmă Cuvântul lui Dumnezeu care a făcut aceasta. Amin.

Câţi din voi sunteţi vindecaţi? Ridicaţi mâinile. Uitaţi-vă. Voi toţi sunteţi vindecaţi spre slava lui Dumnezeu. Cei care nu v-aţi putut mişca braţele, mişcaţi-le! Dacă nu aţi auzit, băgaţi-vă degetele în urechi, apoi ascultaţi, căci veţi auzi. Dacă nu aţi putut umbla, ridicaţi-vă în picioare. Dacă aţi fost orbi, luaţi-vă ochelarii de la ochi, căci puteţi vedea.

Duhul Sfânt a trecut prin locul acesta, chiar acum, ca să confirme Cuvântul. Aleluia! Binecuvântat să fie Numele Domnului.

Prin clădire a trecut Ceva, ca un fel de vânt. Câţi din voi L-aţi simţit? Ridicaţi mâna. Fiţi sinceri! Acel vânt care a trecut aici, este Duhul Sfânt, de aceea, spuneţi şi se va face.

El a trecut pe aici, ca o adiere plăcută, iar voi L-aţi auzit şi L-aţi simţit. Toţi cei care simt că au fost vindecaţi; toţi cei care simt că Hristos este în ei…..

Ce s-a întâmplat? Ca în ziua cincizecimii, Duhul Sfânt a coborât, ca o adiere de vânt şi a trecut pe aici. Câţi pot mărturisi aceasta? Ridicaţi mâna.

Fiţi sinceri în inima voastră!

Toţi cei ce cred că sunt vindecaţi, să se ridice în picioare. Amin. Amin.

Dacă aţi avut o durere de cap, iar acum nu mai este, ridicaţi-vă în picioare. Dacă v-aţi simţit rău la stomac, ridicaţi-vă. Ridicaţi-vă ca mărturie. Sigur că da.

Cine a făcut aceasta? Duhul Sfânt. Amin. O, Doamne! Nu vă simţiţi bine? Să cântăm cu toţii:

Aceasta e povestea mea,

Aceasta e cântarea mea.

Lăudând pe Salvatorul meu toată ziua;

Aceasta e povestea mea,

O, aceasta e cântarea mea,

Lăudând pe Salvatorul meu, toată ziua.

Cum vă simţiţi vindecaţi? Legănaţi-vă mâinile, toţi cei care aţi fost vindecaţi.

Priviţi aici şi spuneţi că Diavolul a fost biruit. Sigur că da. Amin.

El este minunat. Oh, Doamne!

Daţi-ne tonul la cântarea: „Minunat este Isus cu mine.”

Minunat, minunat este Isus cu mine,

Sfetnic, Domn al păcii,

Dumnezeu Atotputernic e El.

Salvându-mă de toată ruşinea şi păcatul,

Minunat este Răscumpărătorul meu,

Lăudat să-I fie Numele.

Minunat, minunat este Isus cu mine.

Simt că cineva se îndoieşte; că este împotrivă sau se gândeşte că răcnetul care s-a auzit a fost făcut de trecerea unui avion sau de ceva de felul acesta.

Dumnezeu Judecătorul meu, ştie că acel răcnet a fost scos de un duh care a venit pe această platformă şi mi-a atins haina. Eu am simţit atingerea lui şi l-am văzut cum a mers.

Câţi pot mărturisi aceasta?

Vă amintiţi că Isus S-a rugat odată şi atunci s-a auzit un răcnet din cer. Duhurile sceptice au spus: „A tunat”, sau aşa ceva, iar acel duh trăieşte şi astăzi.

Dumnezeul cel Atotputernic este Judecătorul tuturor lucrurilor. Amin. Îl iubiţi? Lăudat să fie Domnul!

Acum, fiecare să se întindă şi să dea mâna cu celălalt, în timp ce vom cânta „Minunat”. În ordine.

                           – Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *