Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMTEMELIA FUNDAMENTALĂ PENTRU CREDINȚĂ

Pentru o experienta mai buna va recomandam sa folositi browserul CHROME
13/01/1955, seara - Chicago, IL

Să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru acest minunat privilegiu, pe care-l avem, de a veni să ne închinăm Fiului Tău iubit, Domnul Isus. Îţi mulţumim că ai fost atât de îndurător faţă de noi şi că L-ai trimis pe pământ să ia locul păcătoşilor, să sufere pentru păcatele noastre şi să ia bolile noastre. În seara aceasta suntem plini de bucurie pentru că avem parte de toate aceste atribute ale harului Tău. Doamne, intră în inimile oamenilor şi fă ceva deosebit. Nu Te rugăm să faci aceasta pentru noi, deoarece noi credem, ci pentru cei necredincioşi, ca să poată crede şi ei. Îndură-Te, Doamne. Fă ca atunci când vom pleca din locul acesta să putem spune ca cei de pe drumul Emausului: „Cum nu ardea inima în noi în timp ce ne vorbea?” Dacă vei face ceva deosebit pentru noi, în seara aceasta, vom lăuda Numele Tău. Amin.

Vă puteţi aşeza. Este într-adevăr un mare privilegiu faptul că în seara aceasta pot vorbi în faţa unui auditoriu aşa de minunat şi sunt sigur că adunarea noastră împreună va fi binecuvântată.

Când am intrat în camera predicatorului, l-am auzit pe scumpul nostru frate Ekberg cântând: „Jos din slava Lui”. Este o cântare foarte frumoasă.

M-am bucurat mult când l-am auzit cântând pentru că noi am petrecut clipe minunate împreună şi îmi pare bine să văd că acum se simte bine. Dumnezeu să-l binecuvânteze.

În fiecare seară încerc să mă gândesc cât mai mult la Cuvânt pentru că nu ştiu cât vom mai putea sta aşa. După cum am spus şi aseară, noi nu vrem să Îl grăbim pe Dumnezeu, nici nu ne agităm, ci dorim să-L aşteptăm în linişte. Dacă se întâmplă ceva după ce s-a făcut rugăciunea, vom fi aici ca să vedem despre ce este vorba. Spun aceasta pentru că uneori oamenilor le lipseşte credinţa sau ajung printre necredincioşi, într-un anturaj greşit sau altceva de felul acesta.

Deci, rugămintea noastră este ca Dumnezeu să ne ajute şi să ne dea cuvintele potrivite, în funcţie de caz.

Acum aş vrea să citesc din Ioan 15.7 şi apoi din Ioan 14.12:

„Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.”

Şi: „Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu Mă duc la Tatăl.”

Ca titlu aş vrea să iau: „Temelia fundamentală pentru credinţă.”

Acest fel de adunări necesită multă rugăciune şi sfinţire înaintea Domnului Isus. Eu ştiu că la sfârşitul vieţii, când drumul ajunge la capăt, voi sta înaintea oamenilor pe care i-am întâlnit în viaţa mea, şi doar atunci ne vom da seama ce înseamnă aceasta pentru noi şi cât de mult se implică Duhul Sfânt în problemele noastre.

Acum noi nu putem explica aceste lucruri ci acţionăm doar prin credinţă. Vedeţi? Nu înţeleg, dar cred. El dă, iar eu primesc şi las să crească, pentru că acesta este felul Lui de lucrare.

Adesea îi auzim pe oameni zicând: „O, dacă aş avea credinţă!”

Prieteni, credinţa nu înseamnă adunări de rugăciune lungi şi întinse, nici posturi lungi, ci este ceva inconştient. Tu nu eşti conştient de adevărata credinţă pe care o ai.

Vi-L puteţi imagina pe Isus întrebându-Se dacă are destulă credinţă pentru a opri valurile şi vântul, sau dacă avea credinţă să-l învie pe Lazăr?

Vedeţi? El nu Şi-a pus niciodată credinţa la îndoială.

Totuşi, înainte ca să avem credinţă este nevoie să avem o temelie pentru credinţa noastră; trebuie să existe Ceva care stă în spatele ei.

De obicei, când un bărbat îşi alege tovarăşa de viaţă, se interesează ce viaţă a avut ea, din ce familie se trage şi aşa mai departe. De ce aceasta? Pentru că trebuie să aibă o bază în alegerea lui. Pentru aceasta o întreabă tot ce vrea să ştie şi singurul lucru pe care îl poate lua este cuvântul ei, acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul ei. Nu este o altă cale.

Un bărbat care-şi alege o soţie procedează la fel ca noi când Îl acceptăm pe Hristos, ca Mire, ca să devenim Mireasa Lui: trebuie să acceptăm Cuvântul Lui.

În definitiv, cine suntem noi? Cum am ajuns aici şi de unde am venit? V-aţi gândit vreodată la aceste lucruri? Noi suntem fiinţe umane, dar Cine  ne-a făcut aşa? Ce ne face să fim deosebiţi unii de alţii?

Indiferent în ce stare este un om, cât este de păcătos sau de departe, el este un fiu al lui Dumnezeu. Este căzut, dar rămâne un fiu al Său pentru că Dumnezeu este Creatorul lui; este Făcătorul lui şi l-a răscumpărat cu un preţ. S-ar putea ca acel om să nu accepte niciodată  aceasta; s-ar putea să nu-i folosească  la nimic, dar cu toate acestea el este un fiu (sau o fiică) de Dumnezeu.

De ce l-a pus Dumnezeu pe om aici? Noi am putea zăbăvi mult asupra acestui gând, dar nu o vom face ci vom clădi doar o bază pentru seara aceasta, apoi ne vom ruga pentru bolnavi.

Când Dumnezeu l-a creat la început pe om, l-a făcut superior tuturor celorlalte lucruri create şi i-a dat stăpânire peste tot pământul, punând totul sub controlul lui. Adam controla viaţa animalelor, a plantelor şi a peştilor mării. El controla vânturile, controla totul, pentru că fusese făcut un dumnezeu mic al pământului. Dumnezeu îi dăduse putere să controleze toate lucrurile, toate elementele pământului. Adam a primit o mare putere dar tocmai aceasta l-a făcut să cadă.

El putea vorbi vânturilor şi ele se opreau la porunca lui; putea vorbi pomilor şi ei îl ascultau; putea vorbi animalelor sălbatice şi oricărui lucru şi toate îl ascultau.

Aceasta s-a întâmplat la început, când Dumnezeu l-a făcut pe om şi i-a dat putere şi stăpânire asupra tuturor lucrurilor de pe pământ. Însă prin cădere el a pierdut acea putere, a pierdut părtăşia şi prietenia cu Tatăl.  Păcatul a închis toate căile spre El, aşa că omul nu a mai putut trece.  Dar Hristos a răscumpărat tot ceea ce a pierdut Adam.

„A răscumpăra” înseamnă „a aduce înapoi toate lucrurile, a aduce totul la origine.”

Adam nu trebuia să fie bolnav niciodată; nu trebuia să moară; nu avea pentru ce să se îngrijoreze; nu cunoştea frica ci era asemenea unui copil care stă în braţele tatălui său. Totul îi aparţinea şi putea să aibă tot ce-şi dorea.  Totul îi era supus şi îl asculta pentru că era fiul Tatălui; era moştenitorul tuturor lucrurilor.

Dar când a căzut a pierdut toate acestea. Ce a urmat? Hristos a venit şi a răscumpărat tot ce a pierdut Adam. V-aţi gândit vreodată ce a realizat pentru noi răscumpărarea făcută de Hristos?

El ne-a adus înapoi Viaţa veşnică; ne-a adus înapoi legătura şi părtăşia cu Dumnezeu; ne-a făcut din nou fii şi fiice de drept, reaşezând toate lucrurile pierdute de Adam, prin cădere. Ne-a aşezat din nou în locul nostru pentru că, prin cădere, omul a pierdut cunoştinţa, nu a mai ştiut de ce a fost pus de Tatăl pe pământ şi ce trebuia să facă.

Cu alte cuvinte, tot ce era în creierul nostru, toate canalele, credinţa, au fost înfundate din pricina îngrijorărilor de zi cu zi. S-au înfundat atât de tare încât Dumnezeu nu le mai poate folosi.

Când a creat trupul omenesc, Dumnezeu a făcut fiecare părticică a lui pentru un scop aşa că fiecare mădular, fie el cât de mic, are rolul lui: dinţii, limba, ochii, nasul.  El a făcut ca toate să lucreze într-o armonie desăvârşită pentru ca omul să trăiască.

Şi dacă Dumnezeu S-a îngrijit să pună toate mădularele într-o armonie atât de perfectă , în trupul uman, cu cât mai mult a pus în rânduială Trupul lui Hristos, Biserica?

Dacă a proiectat trupul omenesc, cu siguranţă a proiectat şi trupul Fiului Său, Biserica. Oh, şi cum ne-a proiectat să ne adunăm împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, să avem aceste lucrări supranaturale ale lui Dumnezeu, aceste „ieşiri”, prin darurile Duhului, cum ar fi prorocia, înţelepciunea, cunoştinţa şi darul vindecării. Toate aceste daruri diferite sunt „ieşiri” prin care Dumnezeu îşi lasă puterea afară, Se descoperă oamenilor.

În ce ne priveşte, nu atât ca indivizi cât mai ales ca unitate, noi formăm împreună Trupul mare de credincioşi, Biserica. Şi cum putem ajunge în acest trup al Domnului Isus?

Printr-un singur Duh noi toţi am fost botezaţi ca să alcătuim un singur trup.” (1 Corinteni 12.13).

Prin legile păcatului şi ale morţii, Satana face ca moartea să lucreze în trup şi aduce un cancer.

Dar dacă Satana poate face să funcţioneze în om legile lui, cu cât mai mult poate face Dumnezeu ca Legea Lui să lucreze, prin puterea Sa, în trupul omenesc? Şi dacă Satana poate face ca legile lui să fie sigure şi recunoscute de oameni, cu cât mai mult va face Dumnezeu ca Legile Lui să lucreze şi să fie recunoscute în poporul Său. Mă refer la vindecare, la deosebirea Duhului, darurile Duhului, etc.

Legea păcatului şi a morţii lucrează în oameni, dar Legea eliberării, adusă de Hristos, a venit să ne scape din toate acele lucruri. Eu cred aceasta din toată inima. Cred că ne apropiem de timpul când oamenii vor recunoaşte aceste lucruri. Necazul este că astăzi avem atâta filozofie zadarnică şi învăţături care nu ar trebui să fie şi care au sucit minţile oamenilor, îndepărtându-le de Cuvântul lui Dumnezeu.

După cum am spus deja, credinţa nu vine prin post, rugăciune sau citirea unei cărţi spirituale. Toate acestea sunt bune: postul, rugăciunea şi citirea cărţii, dar credinţa vine prin Ceva ce este pus în inima omului şi care vă aduce o siguranţă la fel de reală pe cât este de adevărat faptul că în seara aceasta vă aflaţi aici.

Când aţi plecat de acasă i-aţi spus soţiei că vă veţi întoarce după ce se va termina serviciul. Voi nu aţi putea face aceasta dacă nu ar fi ceva care să vă împingă s-o faceţi. Voi nu vă puteţi ridica din locul unde staţi până nu vine acel „Ceva”, credinţa, să vă ridice şi să vă ducă. Problema este că aţi făcut atât de mult aceste lucruri încât totul a devenit o obişnuinţă. Acesta este motivul pentru care nu le luaţi în seamă.

Dacă însă ne-am încredinţa pe deplin lui Dumnezeu şi voii Lui, dacă am pune gândirea noastră deoparte şi am lua gândirea lui Hristos, atunci Duhul lui Dumnezeu ar lucra şi duhovniceşte exact cum lucrează în lucrurile naturale. De ce aceasta? Pentru că la început am fost creaţi cu scopul de a controla, de a conduce, de a-L lăuda pe Dumnezeu şi de a trăi pentru El.

Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Vedeţi?

Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân cuvintele Mele în voi…”

Tatăl este inseparabil de Cuvântul Său, pentru că Cuvântul este Fiul Lui:

La început era Cuvântul, şi Cuvântul  era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu..” „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…” (Ioan 1.1+14).

Dumnezeu este inseparabil de Cuvântul Său.  Tu nu poţi să Îl ai pe Dumnezeu fără să ai Cuvântul Lui, ceea ce înseamnă că atunci când Îl ai pe Dumnezeu ai şi Cuvântul Lui.

La început era Cuvântul…” Dar ce este Cuvântul? Un gând descoperit, un gând exprimat prin vorbire. Aceasta înseamnă că mai întâi Dumnezeu a conceput gândul, apoi l-a exprimat: gândul a devenit Cuvânt, iar Cuvântul S-a materializat.

Aşadar, tot ceea ce a exprimat Dumnezeu prin Cuvântul Său şi a intrat în canalul corect, se va materializa pentru că în spatele Cuvântului este o făgăduinţă pe care El trebuie s-o împlinească deoarece este obligat faţă de Cuvântul Său.

Prin urmare, „dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi”, Îl veţi avea pe Dumnezeu, Cuvântul, în voi, şi veţi crede Cuvântul Lui exact cum Îl credeţi pe El, pentru că Dumnezeu este inseparabil de Cuvântul Său. O, iar dacă aveţi Cuvântul lui Dumnezeu în voi, aveţi Viaţa lui Dumnezeu, Îl aveţi pe Dumnezeu în voi. Atunci, orice ar spune Cuvântul prin voi se va împlini ca şi cum ar fi vorbit Dumnezeu.

Isus a spus: „Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16.23b).

V-aţi gândit vreodată ce înseamnă aceasta? Vă daţi seama că dacă mergem înaintea lui Dumnezeu, în Numele lui Isus, este ca şi cum s-ar ruga Isus? 

Nu mai sunt eu cel ce se roagă ci este Isus, este Duhul Lui care se roagă în mine. Şi El a spus: „Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14.14). Deci trebuie să primesc ceea ce am cerut pentru că aşa a spus El; pentru că acesta este propriul Cuvânt al lui Dumnezeu şi El nu poate face altceva decât să producă ceea ce a spus.

Aceasta este încrederea pe care o avem în Dumnezeu: că primim ce am cerut; că El este Dumnezeu şi nu poate   să-Şi ia Cuvântul înapoi, ci stă pe El şi Îl împlineşte.

Deci: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.”(Ioan 15.7). Nu-i aşa că e simplu?

Noi am fost făcuţi cu un cop. Căderea ne-a îndepărtat de acolo, dar prin răscumpărare am fost aduşi înapoi. Aceasta înseamnă că singurul lucru care opreşte rasa umană să fie din nou superioară, aşa cum a fost Adam, se datorează faptului că  acele canale de ieşire ale puterii lui Dumnezeu, făcute în fiinţa umană, sunt înfundate.

Uneori, aceste canale sunt înfundate chiar de teologia şi învăţăturile bisericii, aşa că ajungeţi să spuneţi că aceste lucruri nu mai pot fi făcute şi astăzi. Prin aceasta însă, voi puteţi o piedică în calea Lui.

Să luăm de exemplu clădirea aceasta. Ea este luminată cu ajutorul energiei electrice. Voi ştiţi că electricitatea este o forţă nevăzută. Când Benjamin Franklin a descoperit-o pentru prima dată, a strigat: „O am!” El nu ştia ce are, dar avea ceva. Când a venit însă Edison, el a pus-o la lucru. Astfel, prin telegrafia fără fir putem trimite o telegramă în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Ce este aceasta? O forţă nevăzută care se mişcă prin spaţiu şi nu poate fi percepută de nici un om. Doar o maşinărie o poate prinde pentru că este prea rapidă pentru ochi.

Prieteni, dacă legea naturală a lui Dumnezeu – electricitatea -, folosită în mod corect, poate face aceste lucruri, cu cât mai mult puterea Duhului Sfânt o dată trecută prin inimile oamenilor, prin credinţă, va face aceasta.

Uitaţi-vă la făgăduinţa dată de Duhul Sfânt pentru credincioşii de astăzi şi atunci veţi înţelege că Dumnezeu a pus electricitatea aici pentru un anumit scop.

Necazul este că noi, creştinii, am devenit prea „înfundaţi” şi de aceea nu putem înţelege. Tot timpul ne gândim că doctorul a spus: „Nu te mai faci bine!” dar câtă vreme gândim în felul acesta, nu avem gândul lui Dumnezeu.

 Dacă spui: „Voi muri pentru că aşa a spus doctorul!” nu uita că aceasta este tot ce ştie el ca medic. Dacă el ţi-a spus că eşti pe moarte, a vorbit ca un om, şi cred că are dreptate, dar prin Cuvânt pot crede că te vei face bine pentru că Domnul a spus că dacă credem în El, şi Îi cerem Tatălui ceva, în Numele Lui, ne va fi dat. Acesta este adevărul.

Dacă Dumnezeu va curăţa canalul acela mic şi va trimite „Energia” Lui până în locul unde se află acea boală, cu siguranţă se va întâmpla ceva.

El a pus toate mădularele să conlucreze. Dar aşa cum conlucrează mădularele trupului meu şi-mi dau viaţă, tot aşa conlucrează şi mădularele Trupului lui Hristos. Înţelegeţi ce vreau să spun? Astfel, unii sunt învăţători, alţii sunt apostoli şi proroci, apoi sunt darurile: de vindecare, minunile, vorbirea în limbi, tălmăcirea şi toate celelalte. Împreună, ele lucrează pentru desăvârşirea marelui Trup duhovnicesc al lui Hristos, care într-o zi va fi luat de pe acest pământ. Mă înţelegeţi?

Lumina de aici merge prin cablu la fel ca lumina de peste drum. Aceasta este partea materială. Când intră prin acel cablu, energia produce aceeaşi lumină peste tot.

Acum daţi-mi voie să vă spun ceva cu tot respectul.

Instalaţia este bună dar noi nu-i putem salva pe oameni prin apă. Voi ştiţi că aşa este. Acest lucru ar trebui luat în considerare de baptişti. Dacă însă trupul este conectat corect iar Tatăl ceresc apasă marele întrerupător, trebuie să se întâmple ceva. Desigur.

Înseamnă că este nevoie ca Trupul să fie conectat corect; să fie învăţat corespunzător, pentru că dacă aveţi teologie, dacă aveţi superstiţii; dacă aveţi ceva care vă opreşte pe undeva, Energia nu va putea trece prin voi.

Dacă însă sunteţi conectaţi corect, iar maistrul Electrician a sigilat cablul cu Duhul Sfânt, singurul lucru care mai trebuie făcut este să apăsaţi pe întrerupător şi va fi un adevărat „spectacol de Lumină”.

Voi sunteţi lumina lumii, sunteţi asemenea unui oraş aşezat pe un deal, care nu poate fi ascuns. Cred că în seara aceasta ar trebui să ne ruşinăm de noi înşine, să mărturisim, cu sinceritate şi smerenie, necredinţa noastră faţă de Dumnezeu şi să Îl rugăm să ne ierte pentru felul în care Îl reprezentăm în lumea aceasta, pentru că El depinde de noi.

Oamenii din Vechiul Testament nu aveau această Prezenţă. Poate sunteţi surprinşi de aceste cuvinte, dar acesta este adevărul. Moise, Ilie şi toţi ceilalţi bărbaţi mari, însărcinaţi de Dumnezeu, nu au avut privilegiul pe care îl aveţi voi, pentru că lor nu le-a fost dată puterea să facă tot ce puteţi face voi, tot ce este în Hristos.

Biblia spune că ei au văzut de departe această zi, s-au bucurat de ea şi au aşteptat-o să vină, dar noi trăim chiar în ea şi totuşi ne este frică. Vedeţi ce privilegiu avem?

Satana va opera în trup prin necredinţă, iar îndoiala şi teama vor produce ceea ce spune Biblia: boli, deznădejde şi moarte.

Şi vă întreb: Dacă necredinţa produce aceste lucruri, nu ar fi normal ca oamenii să creadă, iar prin Puterea lui Dumnezeu să înlăture toate aceste lucruri corectându-le?

V-aţi gândit vreodată de ce ne-a răscumpărat Hristos? De ce nu a făcut doar un legământ în care să spună: „Nu mai este nevoie de acea putere! Nu mai este nevoie să-l fac pe om un fiu de Dumnezeu, ci îi voi cere doar să creadă şi-i voi scrie numele în cartea din cer? De ce nu a făcut aceasta, ci ne-a dat toate aceste binecuvântări prin care putem lucra în marea Operă a lui Dumnezeu, prin Puterea Duhului Sfânt?

În Ioan 15.5 El spune: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele.”

Ştiaţi că viţa nu poată roade? Mlădiţele sunt acelea care aduc roadele, iar voi sunteţi mlădiţe. Cu toată energia ei, viţa nu poate produce nimic, ci este nevoie ca mlădiţa să primească acea energie în ea.

Tot aşa, ca mădulare ale trupului Său, Dumnezeu depinde de voi ca să aduceţi roadele Duhului Sfânt. Oh, iar dacă ştim că El depinde de noi, haideţi să ne deschidem canalele şi să-l lăsăm pe Duhul Sfânt să intre înăuntru. Să ne eliberăm de toată teama şi îndoiala pentru că trezirea este aici.

Cineva mi-a spus odată: „Puterea de a face acele lucrări a fost dată numai apostolilor.”

Eu nu sunt istoric dar am citit mult istoria Bisericii şi am constatat că nu a existat nici un timp în care Duhul Sfânt să nu fi făcut semne şi minuni. Dumnezeu a vindecat în fiecare epocă bolnavii şi va continua s-o facă până la capăt, oriunde oamenii şi bisericile doresc să se elibereze şi să Îl lase pe Duhul Sfânt să preia controlul asupra fiinţei lor.

Martin Luther s-a rugat pentru unul din tovarăşii lui şi a fost vindecat.

În viaţa lui John Wesley au fost înregistrate 240 de cazuri în care oamenii au fost vindecaţi la rugăciunea lui.

Odată s-a rugat chiar şi pentru calul lui, care şi-a rupt piciorul, iar după ce s-a rugat pentru el şi l-a uns cu untdelemn, a încălecat şi a plecat mai departe.

Moody, Sankey, Finney şi toţi ceilalţi bărbaţi ai lui Dumnezeu au fost urmaţi de semne şi minuni atunci când valurile Duhului Sfânt s-au mişcat prin biserică.

În timpul lui Moody, o mulţime de oameni au fost vindecaţi în adunările lui, deşi el nu învăţa despre vindecarea divină. Când Duhul Sfânt S-a revărsat peste ei, au fost vindecaţi atât de mulţi încât a crezut că biserica lui va deveni un loc de pelerinaj, ca cel din Franţa, unde oamenii mergeau să fie vindecaţi.

Eu am văzut oameni care au plecat acasă pe deplin sănătoşi, deşi nu au venit pentru vindecare, pentru că s-au predat pe deplin Duhului Sfânt când Acesta a cercetat adunarea.

Prieteni, Duhul Sfânt este Vindecătorul, iar în seara aceasta El este aici ca să energizeze fiecare viaţă ca să facă ceva.

Acum am pus bazele vindecării divine de aceea trebuie să ne apropiem de încheiere, pentru că timpul nu-mi mai permite să vorbesc.

Să nu uitaţi că la început Dumnezeu v-a creat să fiţi stăpânii oricărei situaţii. Aceasta a fost la origine; acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru aceasta aţi fost creaţi, dar a urmat păcatul care a adus căderea şi v-a orbit ochii. După aceea a venit Isus Hristos, v-a răscumpărat şi v-a dus înapoi, aşa că în seara aceasta Tatăl vă dă Duhul Sfânt să vă călăuzească în toate făgăduinţele Sale divine.

Eu îi iubesc pe toţi bărbaţii şi femeile care cred în Numele Domnului Isus şi nu sunt pentru ceartă sau contraziceri, ci cred doar în primirea Cuvântului lui Dumnezeu. Asta-i  tot.

Dacă acesta este Cuvântul Lui, şi cred că este, înseamnă că Dumnezeu este obligat să răspundă la orice promisiune care este în Cartea Sa, cu condiţia ca eu să împlinesc toate cerinţele Lui. Atunci El vă va pecetlui cu Duhul Sfânt în Împărăţia Lui. Eu cred că acesta nu este fanatism ci e adevărul. El este obligat faţă de Cuvântul Său să-L legitimeze; să dovedească că este Adevărul; să-L împlinească.

De ce s-au ridicat atâtea culte astăzi? Pentru că oamenii sunt flămânzi. Aceasta i-a făcut pe păgâni să se închine la idoli: foamea lăuntrică. Aceasta a dat naştere şi la fanatici, care au privit în Cuvânt să vadă dacă este corect sau nu. Vedeţi? Orice cult a pornit de aici.

Astăzi sunt o mulţime de suflete sincere care însetează şi flămânzesc după Dumnezeu. De ce aceasta? Pentru că undeva, în adâncul omului, a fost pus ceva încă de la facere, care îi spune că undeva există o Viaţă veşnică. Astfel, unii o caută într-un idol iar alţii într-un sanctuar.

Cu câteva săptămâni în urmă am vizitat o mare biserică din Roma. Ei m-au dus într-un loc unde au fost îngropaţi toţi călugării care au murit mai înainte. De fapt ce făceau? Îi puneau în pământ şi îi lăsau până putrezeau, după care îi dezgropau, luau acele oase şi le aşezau peste tot prin acea biserică. Peste tot erau numai oase.

Când am trecut pe lângă ele am observat că unele păreau lustruite. Aceasta se datora oamenilor care se frecau de ele crezând că în felul acesta vor primi ceea ce-şi doresc.

În spatele clădirii era pusă o placă pe care scria: „Odată şi noi am fost cum sunteţi voi acum, dar într-o zi veţi fi şi voi cum suntem noi.” Acesta este cel mai mare adevăr.

Este ceva care te pune pe gânduri.

Dar ce ne spunea faptul că acele oase erau aproape lucioase de atâta frecat, în speranţa obţinerii unei binecuvântări? Că pe acolo au trecut oameni flămânzi, care s-au gândit că cel ce a locuit cândva în acel trup poate să le dea binecuvântările pe care le doresc.

Vedeţi? În inimă există ceva care strigă, tânjeşte, caută, însetează şi flămânzeşte să găsească ceva.

Prieteni, înseamnă că trebuie să fie ceva. Vă spun aceasta din toată inima, ca frate al vostru.

Eu nu neg credinţa nimănui şi nici religia pe care o aveţi. Cred că aici sunt reprezentanţi religioşi şi oameni care aparţin de diferite secte şi denominaţiuni, de aceea vreau să ştiţi că eu le respect pe fiecare dintre ele dar, înainte de a ne ruga pentru bolnavi, haideţi să privim la temelie.

Isus a spus: „cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică…” (Ioan 5.24).

Noi am acceptat viaţa veşnică prin credinţă, iar Isus a spus: „cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea…” (Ioan 14.12).

Traducerea corectă este „mai multe”, nu „mai mari” sau dacă vreţi „mai mari cantitativ”, nu calitativ, deoarece El poate fi pretutindeni în lume. Da, El poate face aceste lucrări aici, în Italia, la Paris şi pretutindeni. Înţelegeţi?

„…ba încă veţi face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.”

„Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii.” (Ioan 14.19; Matei 28.20).

Credeţi că Isus a vindecat bolnavii când a fost pe pământ? Câţi din voi cred aceasta din toată inima? El a înviat morţi, a scos draci, etc. dar a făcut numai ceea ce I-a arătat Tatăl, este adevărat? Să vedem:

„Adevărat, adevărat, vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5.19).

El nu a spus niciodată: „Aduceţi-l încoace să văd dacă pot să-l vindec sau nu!” Sigur că nu, ci S-a dus unde L-a trimis Tatăl şi a făcut ce I-a arătat El.

Haideţi să privim puţin în viaţa Lui ca să vedem ce fel de Om era El, pentru că atunci veţi avea o idee despre cum trebuie să fie şi astăzi.

Când a fost pe pământ, Isus a fost un exemplu desăvârşit al dumnezeirii; în El locuia trupeşte toată plinătatea dumnezeirii. Trupul lui Isus era doar Cortul lui Dumnezeu, era locul unde locuia Cel Atotputernic: Dumnezeu însuşi într-o fiinţă umană. Credeţi aceasta, nu-i aşa? Trebuie să credeţi pentru că numai aşa veţi fi mântuiţi.

El era Dumnezeu arătat în trup aici pe pământ ca să Îşi manifeste dragostea faţă de oameni şi să ia păcatul de pe pământ. El a luat moartea în propriul Său trup şi la fel boala. A luat asupra Sa blestemul care trebuia să fie peste noi şi a acceptat să moară ca Om pentru a ne răscumpăra, pentru a ne aduce înapoi la părtăşia deplină cu Tatăl. Ce lucru minunat!

Inimile noastre nu pot cuprinde măreţia lucrării făcute de El, pentru că suntem prea mărginiţi. Minţile noastre sunt prea greoaie pentru că toate canalele s-au astupat, au fost paralizate de teamă, de necredinţă şi îndoială. Din pricina aceasta El nu poate trece în voie prin ele, deşi ar trebui să Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ne domine atât de mult vieţile încât să desfunde canalele şi astfel acea Viaţă să poată lucra din nou prin noi. Vedeţi?

Atunci vom putea vedea că este Tatăl, iar credinţa va fi acolo în mod inconştient. Atunci nu vă veţi mai îngrijora dacă aveţi sau nu destulă credinţă să faceţi asta sau cealaltă, pentru că ea va fi acolo oricum. O veţi face pur şi simplu pentru că aşa a spus Tatăl, pentru că Cuvântul este viu în voi; pentru că Dumnezeu este în voi şi se manifestă la fel ca în Hristos.

Tu spui: „Ca în Hristos?” Da, domnule, pentru că El a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă altele şi mai multe decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” Acestea sunt cuvintele Lui din Ioan 14.12, este făgăduinţa Lui, iar cine crede are parte de ea.

A spus El cumva: „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu voi fi cu voi până la sfârşitul epocii apostolilor?” Nu, domnilor, ci acolo scrie: „…Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacului.” (Matei 28.20).

Mai mult, în Evrei 13.8 scrie că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Ce era El când a fost pe pământ? Un Om umil care se născuse într-un grajd. Nu avea nici o educaţie înaltă şi, din câte ştiu eu, nu a urmat nici o şcoală.

Biblia spune că atunci când a venit în cetatea Lui, toţi se mirau de unde avea acea înţelepciune, deoarece îşi ziceau: „La care şcoală a mers? Ce seminar a urmat?” Vedeţi? Ei nu ştiau să fi urmat vreo şcoală şi îşi ziceau: „Păi nu e fiul tâmplarului, un biet om sărac?”

La vârsta de numai 12 ani, i-a uimit pe învăţătorii din Templu prin cunoştinţa Sa, deoarece este o mare deosebire între a avea o educaţie lumească şi a avea puterea lui Dumnezeu. Biblia spune că El a ascuns această înţelepciune de cei învăţaţi şi a descoperit-o pruncilor. Înseamnă că această înţelepciune nu se poate învăţa în seminarii sau şcoli, ci este o taină pe care o poate descoperi numai Dumnezeu.

După ce a fost salvat, Filip s-a dus şi i-a vorbit prietenului său, Natanael, despre Isus, după care l-a adus şi pe el la o adunare de rugăciune sau ce aveau ei.

Când au intrat ei, Isus a privit spre Natanael şi i-a zis: „Iată un adevărat izraelit în care nu este vicleşug.”

Uimit, Natanael L-a întrebat: „De unde Mă cunoşti?” la care Isus i-a răspuns: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Vă daţi seama? Natanael era cu adevărat uluit, aşa că i-a spus: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel.” (Ioan 1.45-49).

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am zis că   te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” (v. 50).

„Mai mari”. Aceasta este făgăduinţa dată numai celor ce cred, primesc Lumina şi păşesc în ea.

Deci, dacă refuzaţi Lumina, vă mai rămâne un singur lucru: întunericul. Desigur.

Citind Biblia, noi am văzut că El nu S-a pretins niciodată un Vindecător. Odată, a trecut pe lângă Betesda, un loc unde erau o mulţime de bolnavi, dar nu a vindecat nici unul, ci S-a dus la un om care zăcea pe o targă şi l-a întrebat:

„Vrei să te faci sănătos?”

Biblia spune că Isus ştia că era bolnav de 38 de ani. Acesta este Isus ieri, este adevărat? Desigur.

De ce nu i-a vindecat şi pe ceilalţi? El îşi justifică purtarea în Ioan 5.19, unde spune: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

Înţelegeţi ce vreau să spun?

Când femeia cu scurgerea de sânge s-a atins de El, nu i-a spus: „Eu te-am vindecat!” ci: „Îndrăzneşte fiică, credinţa ta te-a mântuit.” (Luca 8.48), ceea ce înseamnă că credinţa ei în El a făcut-o bine.

Biblia spune că atunci când trecea pe uliţă, era suficient ca umbra lui Petru să treacă peste cei bolnavii şi erau vindecaţi. (Fapte 5.14-15). Dar nu aceasta îi vindeca, ci credinţa în faptul că apostolul Petru era slujitorul lui Dumnezeu. Ea era punctul lor de contact pentru a ajunge la Dumnezeu.

Acum priviţi. Deşi a făcut atâtea vindecări, Isus nu a spus niciodată că El a vindecat pe cineva, ci mărturia Lui era că face doar ceea ce Îi arată Tatăl în vedenie. Noi ştim că era înzestrat cu o asemenea putere, pe care o cunoaştem cu toţii, încât privea peste audienţă şi spunea tot ce era în inimile celor prezenţi.

De exemplu, când femeia cu scurgerea de sânge s-a atins de El, din Isus a ieşit Ceva şi aşa a ştiut imediat că s-a întâmplat ceva.

Nădăjduiesc că acum puteţi înţelege.

Isus poseda o putere. Haideţi să spunem aşa. El era Răscumpărătorul care avea să ne răscumpere din starea de cădere în care ne aflam şi să ne aducă înapoi, în poziţia pe care o avusese Adam la început. Când a fost pe pământ, El era un exemplu de fiu de Dumnezeu în care locuia pentru prima dată Duhul Sfânt.

Da, El era aici, înzestrat cu o putere atât de mare încât dacă cineva avea credinţă putea să se întoarcă spre audienţă şi să spună cine era acea persoană.

O femeie s-a atins de haina Lui apoi a fugit înapoi în mulţime. Ea simţea că scurgerea de sânge pe care o avusese s-a oprit, aşa că stătea liniştită în mulţime. Dar Isus S-a întors şi a întrebat: „Cine M-a atins?” Adevărul este că El nu avea nevoie să întrebe cine l-a atins pentru că ştia bine cine o făcuse şi de ce.

Ea stătea şi privea nevinovată spre El iar Isus i-a zis: „Îndrăzneşte fiică, credinţa ta te-a mântuit.” Vedeţi? Acela era Isus ieri.

Acum aş vrea să vă întreb ceva. Când era pe pământ, viaţa pe care o trăia şi lucrările pe care le făcea erau Viaţa şi lucrările Tatălui, este adevărat? El a venit să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu era în El aducând la împlinire dorinţa Sa faţă de omenire.

Înainte de a pleca, El a spus: „După ce voi pleca Eu, Tatăl va veni în forma Duhului Sfânt şi va fi cu voi şi în voi până la sfârşitul lumii, aşa că lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Aceasta este Scriptura, nu-i aşa?

Acum aş vrea să vă gândiţi la un lucru. Când era pe pământ, într-un trup de carne, El avea putere să vindece bolnavii, să vadă vedenii şi să facă ceea ce Îi arăta Tatăl.

Ei bine, suferinţa, moarte şi învierea Lui, L-au făcut cumva să-şi piardă puterea? Ascultarea Lui faţă de Dumnezeu, faptul că a acceptat suferinţa, moartea şi învierea, au făcut cumva să piardă puterea dată de Dumnezeu? Nu, pentru că în Matei 28.18 citim:

Toată puterea Mi-a fost dată in cer şi pe pământ.” Aceasta înseamnă că El nu Şi-a pierdut puterea ci a primit şi mai multă. Este adevărat? Şi dacă a primit şi mai multă putere, înseamnă că El poate face mai multe lucruri, corect?

Acum El trăieşte în Biserică, credeţi aceasta? El este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi a făgăduit că noi vom face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut El; ba încă altele şi mai mari. Credeţi că este adevărat?

Atunci care este baza pentru credinţa noastră?

Prieteni, mă gândesc că s-ar putea ca printre noi să fie unii oameni care nu cred în vindecarea divină şi nici în puterea lui Dumnezeu.

Aş vrea să-i întreb ceva pe fraţii lucrători. Cum puteţi să vă ocupaţi de păcat fără să vă ocupaţi de boală? Nu puteţi face aceasta pentru că boala este un atribut al păcatului. Voi nu puteţi atinge păcatul mai mult decât atingeţi boala, pentru că ea este un atribut al lui, o consecinţă a lui.

Păcatul este capul şarpelui. Striviţi capul şarpelui şi îi veţi omorî întregul trup, pentru că nu este posibil să nu-l omorâţi dacă-i striviţi capul.

El nu a venit doar ca să vă vindece, ci a făcut-o ca să se ocupe în primul rând de salvarea sufletului; deci a venit să zdrobească, să omoare capul, adică păcatul. Dar Isus nu a putut să ne răscumpere din păcat fără să ne răscumpere şi din celelalte lucruri: din boli şi chiar din moarte. Da, El ne-a răscumpărat şi din moarte. De aceea noi nu putem muri, ci trecem din moarte la Viaţă. Nu există nici măcar un text biblic care să spună că creştinii mor.

Noi avem Viaţa veşnică de aceea nu putem muri. Mai mult, Dumnezeu a promis că în zilele din urmă va răscumpăra acest trup, iar noi ne odihnim pe această asigurare.

Prin meritul Lui, noi avem mântuire, fericire şi bucurie; şi ştim că prin răscumpărarea făcută de El avem şi răscumpărarea trupurilor, ca o arvună a trupurilor nemuritoare pe care le vom avea într-o zi.

Când primim atributele morţii Lui, în acest trup blestemat, noi venim înapoi, la viaţă, ca să ne dovedească că dincolo de Râu este o Ţară în care vom merge cândva. O Ţară unde nu va fi nici boală, nici tristeţe şi nici moarte. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze, prieteni.

Isus a înviat din morţi, iar lucrările pe care le-a făcut atunci le face şi astăzi. Să nu credeţi cumva că încerc să vă conving să aparţineţi bisericii mele pentru că eu nu aparţin la nici o biserică, la nici o denominaţiune. Totuşi vreau să vă rog ceva.

Dacă sunteţi doar nişte creştini denominaţionali nu veţi vedea niciodată taina. De aceea trebuie să fiţi născuţi din nou, din Duhul lui Dumnezeu, astfel ca toate canalele fiinţei voastre interioare, ale minţii şi ale sufletului vostru, să se deschidă ca să puteţi ajunge la statura pe care o cere Dumnezeu, ca şi creştini. Dacă veţi face aceasta, veţi fi apreciaţi de păstorul denominaţiunii voastre, dacă este un om duhovnicesc.

Fie ca Domnul Isus să vină în scenă, pentru că am vorbit destul. Tot ce am dorit să ştiţi este că noi avem o bază biblică în tot ceea ce facem, chiar dacă s-ar putea ca ceea ce am spus să fie diferit de ceea ce aţi auzit până acum.

Odată am fost într-o adunare mică de rugăciune şi acolo a venit un bărbat care aparţinea de o biserică denominaţională,  care nu credea în vindecarea divină. El   m-a prins de mână şi mi-a zis:

„Dacă eşti un slujitor al lui Dumnezeu şi lucrezi pentru slava Lui, aici este o fetiţă handicapată. Vindec-o în faţa mea şi voi crede.”

Vedeţi? Bărbatul acela era pierdut chiar dacă era predicator. El nu şi-a putut da seama că este călăuzit de acelaşi duh care I-a spus odată lui Isus: „Dă-Te jos de pe cruce şi vom crede în Tine!”

În camera alăturată era un păcătos, aşa că m-am dus, l-am adus în faţa acelui bărbat şi i-am zis: „Ia acest biet păcătos şi mântuieşte-i sufletul pentru slava lui Dumnezeu, căci dacă vei face aceasta, o voi vindeca şi eu pe fetiţă.”

Desigur, el nu a putut face acest lucru. Nu, el nu putea să-l salveze pe păcătos, cum nici eu nu puteam s-o vindec pe fetiţă, dar Isus Hristos poate mântui sufletul păcătosului şi poate vindeca orice boală. Aşa este.

Acest lucru nu stă în puterea omului, pentru că noi suntem doar instrumentele prin care poate fi adusă descoperirea lui Dumnezeu şi aceasta după cum o dă Duhul fiecăruia.

Eu cred că nici un predicator nu vrea să predice de la el, ci vrea s-o facă prin inspiraţie, iar pentru aceasta este nevoie să vină Duhul Sfânt; este nevoie ca El să vă inspire cu privire la ceea ce trebuie să spuneţi. Dacă El nu vine, nu veţi avea nici o propăşire.

Se spune că Charles Finney a ţinut o predică iar cineva a copiat-o. Când s-a dus să predice, acel om a început să predice ceea ce luase de la Finney, dar la un moment dat a venit Duhul Sfânt cu inspiraţia Lui, ceea ce a făcut că aceeaşi predică ce fusese spusă cu o seară înainte să aducă de data aceasta sute de oameni la altar. Vedeţi? Era o diferenţă. Aceasta dovedeşte că este nevoie de ungerea Duhului Sfânt cu inspiraţia Lui.

Aşa este şi cu vindecarea. Trebuie să se întâmple ceva; este nevoie de un dar divin care să-i impulsioneze pe oameni, prin Duhul Sfânt, ca să poată crede.

Isus este gata să vină şi în seara aceasta în scenă şi să facă aceleaşi lucruri pe care le-a făcut în Biblie, ca să dovedească că ceea ce v-am spus este Adevărul. Nu eu sunt Adevărul, ci reprezint Adevărul.

Desigur, oricine poate veni să vă spună orice, dar voi trebuie să verificaţi dacă este sau nu Adevărul.

Dacă cineva vine şi vă spune ceva, iar Dumnezeu dovedeşte că este Adevărul, dovedeşte că este conform Cuvântului Său, să-l credeţi pentru că este un lucru bun.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să ne rugăm.

Tată, în timpul celor 45 de minute cât am vorbit, am încercat să-i fac pe oameni să vadă scopul pentru care suntem aici. Am încercat să-i conving că ei nu sunt aici doar ca să meargă la lucru, să se întoarcă seara acasă, să mănânce şi să doarmă, iar a doua zi s-o ia de la capăt. Ei nu sunt aici nici ca să meargă duminică dimineaţa la biserică, să asculte o predică şi apoi să plece acasă, ci scopul pentru care ne-ai adus pe pământ este ca să fim instrumentele Tale.

Tu ne-ai răscumpărat şi ne-ai pus în starea de la început, iar omul care este în toate facultăţile mintale Îl crede pe Dumnezeu în toate lucrurile.

O, Tată, Te rugăm să ne impulsionezi prin prezenţa Ta sfântă şi să Îl trimiţi pe Fiul Tău, Domnul Isus, care ne-a făgăduit că deşi lumea nu Îl va mai vedea, noi Îl vom vedea pentru că va fi cu noi şi în noi până la sfârşitul lumii. Noi credem aceasta.

Audienţa aceasta crede că Domnul Isus este aproape şi ştie că nici o vrabie nu cade fără ca El să ştie aceasta. Ei ştiu că El este aici ca să facă ceea ce a făgăduit, de aceea Te rugăm, Tată, să priveşti cu îndurare, pentru că mă predau Ţie ca un vas nevrednic.

Te rog să deschizi orice canal al fiinţei mele, şi nu doar al meu, ci al tuturor celor prezenţi aici.

Îngăduie ca inimile lor să fie larg deschise pentru ca Duhul Sfânt să-i umple, valuri după valuri, pentru Numele Tău. Lasă ca oamenii să fie treziţi că Isus a înviat din morţi şi că în seara aceasta stă în mijlocul nostru.

Te rog aceasta în timp ce mă predau Ţie, în nădejdea că vei face şi printre noi ceea ce ai făcut când erai pe pământ.

Vindecă-i pe cei bolnavi şi fă ca atunci când vor pleca de aici să fie plini de bucuria descoperirii lui Dumnezeu. Lasă ca orbii să vadă, surzii să audă, muţii să vorbească, ologii să umble şi orice neputinţă sau boală să fie îndepărtată, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin……………………….

…Haideţi să formăm un rând. Câţi din voi au numere de rugăciune? Dar dintre cei care nu au numere de rugăciune şi sunt bolnavi, câţi aţi vrea să fiţi vindecaţi? Ridicaţi mâna. În ordine.

Eu sunt doar fratele vostru dar voi să credeţi că Domnul Isus Hristos este printre voi. Spuneţi: „Doamne Isuse, cred că este aşa. Cred că acest bărbat a spus adevărul pentru că a citit din Biblie. El nu mă cunoaşte, dar dacă-l vei face să se întoarcă spre mine, aşa cum ai făcut-o Tu odinioară cu femeia cu scurgerea de sânge sau cu orbul Bartimeu, şi-mi va spune: „Credinţa ta te-a mântuit!” voi crede din inimă. Doresc să fiu vindecat de aceea Te rog să Îmi dai destulă credinţă ca să primesc ceea ce doresc.”

Staţi liniştiţi şi rugaţi-vă Domnului pentru aceasta, pentru că atunci El va face ceva pentru voi. Noi nu trebuie să umblăm niciodată după semne pentru că, nu uitaţi că, odinioară un neam necredincios şi preacurvar a cerut aceasta. Noi am fost atât de îndoctrinaţi încât am fost îndepărtaţi de supranatural, iar acum am dori să-L vedem. Aşa este.

Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred….” Ceea ce înseamnă că noi nu umblăm după semne dar ştim că întotdeauna acolo unde este Dumnezeu sunt şi semne, acest lucru fiind dovedit din Geneza până în Apocalipsa. Oh, iar acolo unde nu au fost semne, nu a fost nici Dumnezeu!

Dacă Domnul Isus va dovedi şi în seara aceasta că este Acelaşi, Îl veţi accepta ca Domn şi Mântuitor? Dacă da, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Da, voi crede. Când voi vedea aceasta voi înlătura toate îndoielile şi voi crede.”

Aseară v-am vorbit despre India, dar priviţi ce provocare aveţi acum. Aşteptaţi până când Domnul Isus face ceva în adunare apoi amintiţi-vă de provocarea lansată. Să nu uitaţi că atunci când Dumnezeu spune ceva, noi trebuie să credem.

Noi credem că această Biblie este adevărată şi că nu avem voie să păşim afară din ea. Eu nu am putere să fac nimic, şi la fel voi, dar Dumnezeu poate să facă tot ce doreşte ca să Se descopere unei persoane aflate în audienţă. Acest lucru stă în puterea Lui.

Aici este Cuvântul Lui care spune că El este Vindecătorul aşa că, dacă Dumnezeu vă descoperă că v-a vindecat, nu mai trebuie să veniţi în rândul acesta de rugăciune, ci trebuie doar să credeţi pentru că totul a fost înfăptuit.

Dacă El vă descoperă acest lucru, să nu mai primiţi nimic altceva decât ceea ce spune Cuvântul Său, pentru că totul este deja făcut.

Fie ca Domnul să vă binecuvânteze.

Aş dori ca pianistul să cânte ”Crede numai!” Mulţumesc.

Vă rog să staţi liniştiţi.

De fiecare dată când am venit aici, am simţit ceva ciudat. Nu ştiu ce este dar aş vrea să aflu. Dacă va fi cu voia Domnului, voi sta până când mă va călăuzi El.

Doamne, noi am început serviciul de rugăciune din seara aceasta, iar oamenii stau la locurile lor şi aşteaptă. Tu ştii că suntem aici pentru că Te iubim şi dorim să Te vedem la lucru.

Tată, ei nu stau aici pentru că le vorbeşte slujitorul Tău, ci pentru că Duhul Sfânt este prezent şi îi fascinează prin Lumina Sa şi pentru că fiecare dintre noi încercăm să privim în spatele acelei perdele. Cu toţii ştim că venim de undeva şi mergem undeva, de aceea am vrea să vedem mai mult. Vrei să ni Te descoperi în seara aceasta?

Fă şi pentru noi ceva asemănător cu ceea ce ai făcut pentru cei doi ucenici care mergeau spre Emaus. Seara, când aţi ajuns acasă, Tu ai frânt pâinea înaintea lor şi astfel Te-au recunoscut. Fă ceva şi pentru noi, Tată, şi Îţi vom fi recunoscători.

Mă predau în mâinile Tale, împreună cu darul divin care mi-a fost dat de Tine prin Îngerul care m-a vizitat, spre slava Domnului Isus Hristos. Amin.

Aş vrea să am întotdeauna adunări în care să mă simt ca acum, pentru că El este aici. O, ce simţământ! Fiecare să stea plin de respect.  Aveţi credinţă! Priviţi încoace.

Frate Iosif şi tu, Billy, uitaţi-vă la ceas pentru că simt că Dumnezeu se pregăteşte să facă ceva.

Vă mai amintiţi descoperirea de aseară? Vă mai amintiţi vedenia? Aceasta este nădejdea, credinţa şi desăvârşirea. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Dumnezeu este gata să facă ceva deşi nu ştiu încă ce. Fie ca binecuvântările Lui să vină chiar acum peste noi.

Rugaţi-vă pentru mine să pot să mă predau pe braţul Domnului, ca un instrument al Duhului Sfânt, astfel ca El să poată lua acest trup şi să Se descopere prin el. Ce privilegiu! Cât de nevrednici suntem noi, dar El ne învredniceşte; sângele lui Isus Hristos face aceasta prin nemăsuratul  Său har.

Cred că aceasta este doamna pentru care mă voi ruga acum. Vino, doamnă.

Aş vrea să vă spun ceva, vouă, celor care aveţi numere de rugăciune. Dacă nu credeţi din toată inima, să nu veniţi în rândul de rugăciune pentru că s-ar putea să vi se întâmple ceva şi mai rău. Credeţi pur şi simplu.

Îngerul Domnului, pe care L-aţi văzut în fotografia din ziar, este aici aşa că, atunci când veniţi în rândul de rugăciune, uitaţi-vă la mine! Răspundeţi la întrebările pe care vi le pun, apoi judecaţi singuri.

Nu cred că te cunosc, este adevărat, doamnă? Da, suntem străini unul pentru celălalt. Dacă ai putea sta în faţa Domnului nostru, El ar şti exact ce ai, dacă Tatăl I-ar descoperi acest lucru. Corect? Eu vă pun aceste întrebări şi vorbesc cu voi pentru că uneori El îmi dă o mulţime de vedenii, iar eu trebuie să spun întocmai ce văd. Zilele trecute oamenii au tot încercat să-mi spună ceva, dar eu  nu am înţeles ce vor tocmai pentru că eram foarte concentrat asupra vedeniilor pe care le aveam.

Voi sunteţi judecătorii. Dacă Dumnezeu vede ceva în viaţa voastră şi vă descoperă, puteţi şti dacă este adevărat sau nu.

Odată, Isus a vorbit cu o femeie şi i-a cerut apă. A făcut-o cu un scop, pentru că voia să vorbească cu ea, iar după câteva cuvinte s-a dus direct la ţintă:

Du-te şi-l cheamă pe bărbatul tău.”

„Păi nu am bărbat”, a răspuns ea, aceea fiind de fapt problema ei.

Descoperirea tainelor inimii este semnul lui Mesia, nu-i aşa? Amin.

Şi femeia I-a mai zis: „Când va veni Mesia, El ne va spune toate lucrurile…”

Da, este un semn mesianic, este semnul prezenţei Lui.

Ce se va întâmpla cu oamenii care numesc aceste lucruri telepatie sau vrăjitorie? Eu nu ştiu.

Isus a vorbit cu femeia aceea ca să afle ceva despre ea.

Deci, dacă Duhul Sfânt este aici şi îmi va descoperi ceva ce tu ştii că este adevărat, vei crede? Da, vei crede că este Domnul Isus. Dar audienţa va crede? Ridicaţi mâinile dacă credeţi. Rugăciunea mea este ca Domnul Isus să se îndure.

Tu simţi ceva în timp ce stai aici şi aştepţi. Este prezenţa Duhului care Se află pretutindeni în jurul meu. Vedeţi? Pretutindeni.

Aici este un şir de oameni care aşteaptă, iar Duhul Sfânt este prezent ca să-i ajute. Lângă femeia aceasta văd un bărbat bolnav. Nu este soţul tău. Văd că medicul l-a externat şi i-a dat ceva să bea. El are ulcer şi e pregătit pentru operaţie, este adevărat? De aceea ai venit aici. Ridică mâna dacă este adevărat. Dacă Domnul Isus este aici şi cunoaşte problema ta, crezi că poate să o şi rezolve? Crezi că El a înviat din morţi? Da? Crezi că are şi acum aceeaşi putere? Dar audienţa crede? (Amin).

Tată ceresc, îmi pun mâinile peste această femeie care face o faptă creştinească stând aici pentru o persoană bolnavă. Tu ai stat pentru noi toţi şi ne-ai reprezentat în moarte, ca păcătos, pentru că ai luat păcatele noastre asupra Ta; ne-ai reprezentat în boală şi în toate celelalte de aceea Îţi mulţumim pentru aceasta. Îţi mulţumim pentru că ne-ai reprezentat în înviere, într-o viaţă nemuritoare pe care o vom avea şi noi într-o zi.

Te rog s-o binecuvântezi pe această femeie pentru ca atunci când va merge la persoana pe care o reprezintă, să primească vindecarea în Numele lui Isus Hristos şi să nu moară. Amin.

Să pui peste ea batista pe care o ai în mână.

O, cât de zguduită ar trebui să fie această audienţă de puterea lui Dumnezeu! Cum putem fi atât de indiferenţi când vedem că se întâmplă asemenea lucruri?

Vino mai aproape, doamnă. Nu ne cunoaştem, este adevărat? Eu nu te-am mai văzut niciodată până acum, dar amândoi stăm în prezenţa atotputernicului Dumnezeu, Tatăl nostru. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că şi ceilalţi bărbaţi aflaţi pe platformă sunt slujitorii Lui?

Noi toţi suntem creştini. Crezi că toţi creştinii adunaţi aici formăm marele Trup al Domnului Isus Hristos?

Şi tu eşti creştină… Văd pe cineva jos. Este o femeie care a căzut. Văd că ai trecut prin câteva crize. O, văd că ai deschis o uşă cu geam, dar ai căzut şi te-ai lovit la gleznă. Un ligament de la glezna stângă îţi este distrus şi nu se mai vindecă, dar te-ai gândit că dacă vei ajunge pe platforma aceasta, Isus Hristos te va vindeca. Acesta-i adevărul. Dacă este aşa, ridică mâna.

Crezi că eşti în prezenţa Lui divină? Dacă ai văzut că prin ungerea Duhului Său am putut să-ţi spun lucruri pe care nu le ştie nimeni, crezi că te vei face bine?

El a spus: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.”

Este adevărat? Atunci vino aici pentru vindecarea ta.

O, Dumnezeule, Tatăl nostru, Creatorul cerului şi al pământului, Autorul Vieţii veşnice şi Dătătorul oricărui dar bun, pe baza credinţei acestei femei, a Cuvântului Tău şi a învierii Fiului Tău, o declar vindecată în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea.

Aveţi credinţă. Credeţi din toată inima. Doamnă, cred că nu ne cunoaştem, dar Dumnezeu te cunoaşte. Eşti conştientă că ai un simţământ deosebit: este prezenţa Lui care face aceste lucruri. Eu sunt doar un om…

Domnule, crezi că Isus Hristos te-a vindecat de problema pe care o ai la stomac? Dacă crezi din toată inima, este în ordine.

Tu, cel cu cămaşa roşie, poţi merge acasă şi să mănânci ce vrei pentru că credinţa ta te-a vindecat.

          Tu nu ai înţeles ce se întâmplă, domnule. Ai crezut că ai ulcer dar era cancer şi tot de cancer suferă şi femeia din faţa ta.

          Tu ai cancer şi o umflătură pe piept, iar doctorul ţi-a spus că este malignă. Este pe sânul stâng, nu-i aşa? Crezi că te poţi face bine? Aşa să fie în Numele lui Isus Hristos. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Credeţi şi nu vă îndoiţi. Credeţi din toată inima şi cu tot sufletul vostru. Singurul lucru pe care vi-l cere Dumnezeu este să credeţi.

Văd un duh care se mişcă pe deasupra unui om care mă priveşte. Tu suferi de o ruptură, nu-i aşa domnule? Da. Şi tu, cel de acolo, ai aceeaşi problemă, este adevărat? Ridicaţi mâinile dacă este adevărat. Credeţi din toată inima. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Acum credeţi? Ar trebui să credeţi.

Nu ne cunoaştem, este adevărat, doamnă? Eu nu te cunosc, dar este Cineva care te cunoaşte: Tatăl nostru ceresc. El ştie totul despre tine. Tu ai o problemă nervoasă. Da, dar mai ai şi alte probleme pentru care te afli aici. Problema principală este un băiat de 18-19 ani care are tot o problemă nervoasă.

Văd un doctor care îi face o injecţie. Are o tulburare nervoasă şi nu-i place între oameni. Este creştin, dar a fost legat de diavolul şi se teme să vină la biserică.

Tu eşti vindecată. Du-te, adu-l şi pe el aici şi va primi vindecarea.

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi.

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.