TAINA DESCOPERITĂ ÎN SPĂRTURILE, INTERVALELE APOCALIPSEI – Partea a doua

Slăvit să fie Domnul! În timp ce suntem în picioare, să luăm Bibliile și să deschidem la cartea Apocalipsei pentru că vreau să continui cu gândul de duminică, rugându-L pe Domnul să ne dea o măsură suplimentară de har în timp ce mergem mai departe.

Aș vrea să începem cu Apocalipsa 1.1. Nu cred că data trecută, am spus corect titlul acestui mesaj, acesta fiind Taina descoperită în Spărturile sau Intervalele Apocalipsei.

Să citim Apocalipsa 1.1:

„Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscută trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan.”

Lucrurile pe care El urma să le descopere sunt lucruri care au să se întâmple în curând. În urmă cu două mii de ani? Sau ele au să se întâmple în curând când îngerul Său este trimis să arate aceste lucruri robului Său Ioan? Amin!

Vreau să începem cu un citat din Pecetea a șaptea unde fratele Branham a spus:

„Unde ne aflăm, prieteni? Pecețile și totul se deschide; acum înțelegem ce este între acestea două de aici. Iată. Vedeți unde suntem? (Adunarea spune „Amin”).

Nădăjduiesc că înțelegeți. Eu nu am educație. Știu despre ce vorbesc, dar poate nu pot explica astfel încât să aibă sens pentru voi. Nădăjduiesc că Dumnezeu va lua cuvintele care sunt încâlcite, le va așeza bine, și va îngădui să știți ceea ce este, pentru că noi suntem la ușă. Este timpul.”

Fratele Branham a spus că nu avea nicio educație, dar știa despre ce vorbea pentru că a văzut descoperirea; el știa despre ce vorbește dar având o educație limitată și un vocabular limitat, poate nu a putut explica într-un fel în care să aibă sens pentru noi. Dar a văzut-o și pentru el a avut sens, însă întâmpina dificultăți în a explica. Astfel, spun: „Dumnezeu să ne binecuvânteze azi,” pentru că și eu mă simt la fel.

Sunt niște lucruri pe care Dumnezeu le-a picurat în inima mea, care se deschid pentru mine, unele din lucrurile pe care le-a spus profetul și pe care le văd mai clar acum decât înainte, dar încă nu știu cum să le spun. Poate nu voi putea să le explic într-un fel în care să aibă sens pentru voi, dar ne vom ruga ca Duhul Sfânt să pună piesele cap la cap.

M-am gândit cât este de minunat că Duhul Sfânt ne aduce descoperirea, dar cu toate acestea, El încă cere propovăduirea Cuvântului, aceasta fiind ceea ce dorește El. Așadar, El ia o descoperire frumoasă pe care o trece printr-un vas stricat care a fost curățat de Sângele lui Isus Hristos, cu toate acestea rămânând un vas imperfect, cu neputințe și greșeli în vorbire, și aduce descoperirea în acel fel cu dificultăți și piedici.  Apoi, de cealaltă parte, tot de El depindem, de Duhul Sfânt, ca să ia tot ceea ce a fost adus în acel fel imperfect, și să pună toate bucățile cap la cap într-o descoperire desăvârșită.  Dumnezeu a așezat lucrurile astfel încât să funcționeze în acest fel, pentru că Dumnezeu vrea să se asigure că totul este prin descoperire, nu prin înțelegere intelectuală, ci numai prin descoperire. Amin!

Așadar, El va folosi un om care va spune lucrurile într-un mod lacunar, care va aduce detaliile într-un mod lacunar sau care nu va spune totul în totalitate, însă descoperirea va rămâne adevărată și se va lipi de descoperirea de la celălalt capăt, ea fiind adevărată atât la început, cât și la sfârșit. Ca și fratele Branham, care uneori spunea lucrurile greșit,  apoi se corecta, dar aceasta nu a schimbat descoperirea. Totul a fost corect. Așadar, noi ne încredem în Domnul, ca El să ne ajute.

Data trecută, am citit Introducerea din Descoperirea lui Isus Hristos, din Cartea Epocilor Bisericilor,dar aș vrea să o mai citesc încă o dată:

Cu toate că acest volum se va preocupa de diferite învățături majore precum Dumnezeirea sau apa botezului, regăsite în Apocalipsa de la capitolul 1 la capitolul 3, principala sa temă este așezarea unui studiu detaliat despre cele șapte epoci ale bisericilor. Aceasta este necesar pentru a studia și a înțelege restul cărții Apocalipsei deoarece din Epoci au ieșit Pecețile,  din Peceți au ieșit Trâmbițele, iar din Trâmbițe au ieșit Potirele.

Ca și prima explozie a unei candele romane, Epocile bisericilor au ieșit la suprafață cu o primă lumină măreață, fără care nu ar mai fi putut exista o lumină ulterioară. Dar de îndată ce strălucirea celor Șapte epoci ale bisericii este dată de descoperirea divină, urmează lumină după lumină, până când plinătatea Descoperirii se deschide larg înaintea ochilor noștri întrebători; iar noi, zidiți și curățați de Duhul Său, suntem pregătiți pentru apariția Sa glorioasă, chiar Domnul și Mântuitorul nostru, Singurul Dumnezeu adevărat, Isus Hristos.”  Slăvit să fie Dumnezeu!

 În mesajul Sărbătoarea Trâmbițelor, fratele Branham a spus:

„Vom umbla în Lumină, frumoasa Lumină; pas cu pas, Doamne, apropiindu-ne mai mult de El. Da. Copii ai Luminii, primiți Cuvântul Său, continuați să mergeți mai departe și veți vedea desfășurându-se mai mult. Să nu O părăsiți, indiferent  ce spune altcineva. Rămâneți în Ea și continuați să umblați cu Ea, priviți-O dezvelindu-se și descoperindu-se. Cuvântul este o Sămânță; o sămânță în pământul potrivit va rodi după soiul său.” 

 „…din Epoci au ieșit Pecețile, din Peceți au ieșit Trâmbițele, iar din Trâmbițe au ieșit Potirele,” dar fratele Branham nu s-a referit la faptul că unele vor începe și se vor opri,  apoi vor începe celelalte și când acestea se vor opri, vor începe următoarele. Nu, pentru că noi știm că Pecețile se suprapun peste Epocile bisericilor, și la fel se întâmplă cu Trâmbițele și Potirele. Este întotdeauna o suprapunere. Nu este ca și cum Pecețile provin din Epoci, nu. Pecețile și Epocile bisericilor se suprapun. Însă ceea ce ne spune fratele Branham  aici, este că din descoperirea unora provine descoperirea celorlalte, apoi a altora, ca și explozia unei candele romane, care atunci când explodează, luminează, apoi există mai multă luminare, iar din aceea, mai multă luminare până când întreaga descoperire este deschisă în fața ochilor noștri întrebători. Astfel, noi nu ar trebui să stopăm această urmărire până când nu se deschide întreaga descoperire înaintea ochilor noștri. Noi nu o putem deschide, ci este nevoie de Miel pentru a o deschide, dar noi nu ar trebui să ne oprim niciodată din a umbla în Lumină așa cum și El este în Lumină. 

Dacă noi vom rămâne acolo și vom umbla cu ea, vom vedea cum această descoperire se va derula și se va descoperi singură. Amin! Noi nu va trebui să facem nimic, ci doar să ne odihnim, să umblăm cu El și să vedem cum va descoperi El totul.

Noi am privit la cartea Apocalipsei, iar eu am făcut desenul de mai jos pentru că noi privim, într-un fel, la zidirea, la aranjarea acestei cărți, la felul în care a fost scrisă și la ordinea în care a fost scrisă. Astfel, în capitolul 1 găsim Introducerea, în capitolele 2 și 3 avem Epocile bisericilor, capitolul 3 încheindu-se cu Hristos în afara ușii. El a fost respins și scos afară din Epocile bisericilor, din epoca bisericii Laodicea, de aceea Îl găsim scos afară.

Următorul lucru la care noi ajungem este capitolul 4 care așază scena pentru Interval. Aici, vom vedea că o ușă s-a deschis în cer, iar un glas de acolo ne spune: „Suie-te aici.” Așadar, este o răpire, o luare mai sus, o altă descoperire care vine. După ce Isus Hristos este scos afară în Epoca bisericii Laodicea, există un alt pas care trebuie făcut, o altă treaptă care trebuie urcată, aceasta fiind prin ușa deschisă în cer pentru a vedea ceea ce a văzut Ioan.

Apoi, ajungem la Interval sau Breșă și aflăm că între Cele șapte epoci ale bisericii și cele Șapte Peceți avem ceea ce fratele Branham a numit Breșa sau Intervalul.

În acest Interval, care este de fapt o Spărtură, avem o taină. Astfel, noi nu am trecut de la cele șapte Epoci ale Bisericii direct la cele șapte Peceți, pentru că a existat o breșă prin care a trebuit să trecem mai întâi. Noi trebuie să înțelegem că pentru a trece de la Epocile Bisericilor la Peceți, trebuie să aibă loc un eveniment, de aceea a trebuit să avem aici o spărtură. 

Dacă Biblia ar fi fost scrisă astfel încât, de la cele șapte Epoci ale Bisericii să fi trecut la cele șapte Peceți, noi nu am fi înțeles ce ar fi trebuit să se întâmple ca să ne fie dată descoperirea. Pentru ca descoperirea celor șapte Peceți să fie adusă, a trebuit să se întâmple ceva în tărâmul ceresc, a trebuit să fie o chemare pentru cineva care era vrednic ca să ia Cartea Răscumpărării și să-i rupă Pecețile. Dacă nu ar fi fost Cineva, un Răscumpărător înrudit, un tip al lui Boaz, care să pășească în față pentru a împlini obligația legală în Curtea de Judecată din cer,  noi nu am fi putut păși în descoperirea celor șapte Peceți. Astfel, când fratele Branham a pășit în Cartea Apocalipsei, și vă rog să fiți atenți la slujba sa, el a umblat prin cartea Apocalipsei în felul în care a fost scrisă.

Noi am vorbit despre zilele celor zece degete și a celor două degete mari, Eisenhower și Hrușciov, în acea zi existând o Piatră care s-a dezlipit din munte fără ajutorul vreunei mâini, și care a lovit picioarele acelui chip. Fratele Branham a recunoscut aceasta și a spus: „Aceasta este, prieteni, noi suntem la sfârșit.” El a știut că nu se putea trece dincolo de degete, că suntem la sfârșit și că Pecețile erau închise doar  până la vremea sfârșitului. Atunci, a știut că era timpul să se deschidă această Carte tainică, cartea Apocalipsei.

Incidentul în care Hrușciov a lovit cu papucul în masă la ONU, a avut loc în 12 octombrie 1960, apoi, la începutul lunii decembrie, fratele Branham a început să predice seriile Descoperirii lui Isus Hristos care sunt Epocile bisericilor. După acestea, în anul 1961, a predicat Apocalipsa capitolul 4 și capitolul 5, câteva părți despre aceasta,  apoi s-a oprit și nu a mai făcut nimic. Nu a trecut la Peceți, nu a predicat Pecețile, nu a făcut nimic pentru că nu putea face nimic până când nu a venit în Interval Cineva care să fie vrednic să ia Cartea și să-i rupă Pecețile, deoarece fratele Branham nu le putea rupe. Așadar, el nu a putut continua să predice, ci a trebuit să se oprească, iar în Biblia noastră este un Interval, ca să putem ști că este o Spărtură, un Interval și Cineva trebuia să vină în acest Interval pentru a-l umple, iar noi să  primim descoperirea Peceților. 

Biblia este scrisă astfel ca noi să putem înțelege taina în felul în care este scrisă, și fratele Branham a spus: „Chiar și în paragrafe și în numărul versetelor.” Tainele sunt ascunse acolo, Biblia fiind scrisă în acest fel pentru a ne atrage atenția.

Astfel, fratele Branham a putut vorbi despre capitolele 4 și 5, dar nu a putut lua Cartea și să-i rupă Pecețile, de aceea  nu a putut intra în capitolul 6. Așadar, a așteptat un an și jumătate până când a ajuns la mesajul Acesta este timpul, domnilor? în care se întreba: „Oare aceasta este Tragerea a treia? Se poate ca acestea să fie cele șapte Tunete tainice care zac acolo și care dețin taina?”

Apoi a mers în Vest și Sabia i-a căzut în mână în ianuarie 1963, acea Sabie fiind Cuvântul în mâna sa, era Tragerea a treia, adică Cuvântul care urma să cadă în mâna sa. În 28 ianuarie 1963, am văzut fotografia Norului care s-a arătat pe cer, și despre care fratele Branham a spus: „Cine este Acesta? Este Domnul nostru.” Acesta a fost un semn mare, prieteni.

          Apoi, fratele Branham a asistat la desfășurarea evenimentelor. El a fost luat sus în constelația de îngeri, spunându-i-se să se întoarcă în Est pentru a predica cele șapte Peceți, ceea ce a făcut începând cu luna Martie. El nu a știut ce erau ele, nu a putut predica cele șapte Peceți prin autoritatea sa, ci le-a  predicat doar pentru că a existat un Miel care a fost înjunghiat înainte de întemeierea lumii, și care a fost vrednic să ia Cartea și să-i rupă Pecețile. Astfel, a așteptat ca în fiecare zi să vină un înger și să-i aducă Mana proaspătă din cer, apoi a pășit în față și a predicat. De ce? Pentru că el nu putea intra în Apocalipsa capitolul 6, până când Cineva nu îndeplinea cerințele din Interval.

Când începem să citim Mesajul este ca și cum începem să citim Biblia, este engleza veche a lui King James pe care nu o înțelegem și a căror cuvinte nu le înțelegem în totalitate, dar continuând să citim, tablourile continuă să se dezvăluie, același lucru fiind valabil și cu Mesajul. Noi continuăm să-L citim și dintr-o dată, începem să vedem ceva mai mult decât niște litere de cerneală pe hârtie. Vedem povestea desfășurându-se, axa timpului, vedem povestea Răscumpărării desfășurându-se chiar în viața unui profet.

Fratele Branham a spus că un profet devine Cuvântul pentru epoca sa. Viața lui însuși indică ceea ce se petrece, iar noi începem să fim atenți la ea.

Așadar, Breșa, Intervalul este important și deține o taină vitală. Această taină vitală este evenimentul pe care toată lumea l-a așteptat și anume, ca Cineva să ia Cartea și să-i rupă Pecețile. Apoi, de îndată ce acest eveniment a avut loc, fratele Branham a putut predica Descoperirea celor șapte Peceți. Există o mare taină aici, care este mai mult decât calul alb, calul negru sau calul gălbui, este mai mult, în Interval există o taină, între acestea două, iar taina din Interval este Cel care a fost vrednic să ia Cartea. El a trebuit să vină și să descopere Cartea. Așadar, Cine a venit? Puteți vedea taina din Interval? Amin!

Să citim  din Sărbătoarea Trâmbițelor:

„Intrați în camera profetului și fiți atenți la cele șapte trepte. Unde a întâlnit păzitorul provocarea de a-l duce pe cel care venea în prezența împăratului? La capătul treptelor; pe cea de-a șaptea treaptă. Aceasta ne arată că noi trebuie să venim din nou cu același Duh care era peste Ioan; el L-a prezentat pe Mesia.

El a fost mai mare decât toți profeții; el L-a prezentat. Iar noi, trebuie să ajungem din nou într-un loc, la ceva ce-l va prezenta pe Mesia.”

Fratele Branham ne spunea aici că noi trebuie să avem o repetare a ceea ce s-a întâmplat în zilele lui Ioan. El a fost Ilie, și același lucru trebuie să se întâmple astăzi. Ioan l-a prezentat pe Mesia, după care a spus: „Eu trebuie să mă micșorez, iar El trebuie să crească.” Apoi, am avut o nouă prezentare a lui Mesia, iar după aceasta, profetul a spus: „Eu trebuie să mă micșorez, iar El trebuie să crească.” Recunoaștem noi ceea ce s-a întâmplat? Mesia a venit la Neamuri.

Fratele Branham nu s-a jucat cu limbajul, el știa despre ce vorbea.

„Dar cum o vor ști oamenii care-L cred pe El dacă ei nu se află în mod contant în Cuvânt, pentru a ști ce este El?

Daniel a spus: „Cei înțelepți vor ști, dar cei nepricepuți, cei neînțelepți nu o vor ști. Ei Îl vor cunoaște pe Dumnezeul lor.” El va apărea în zilele din urmă pentru a duce poporul înapoi la Cuvânt, pentru ca Mireasa să-și cunoască Soțul, Partenerul, Cuvântul descoperit.”

De aceea, fratele Branham a spus că noi nu căutăm semne ale cuielor, ci căutăm Cuvântul făcut trup.

„De aceea aceasta trebuie să se întâmple.

Nu a fost în timpul reformatorilor; nu a fost în Luther, Wesley sau Penticostali sau aceia. Scriptura spune că nu a fost.

Dar va veni. Aceasta a fost făgăduința Sa pentru această epocă. Noi trăim în epoca în care va avea loc venirea Sa. Ea trebuie să fie identificată în El. Orice femeie trebuie să se identifice cu soțul ei pentru că cei doi sunt una, iar Mireasa lui Hristos trebuie să se identifice cu El pentru că cei doi sunt Una; și El este Cuvântul, nu denominațiunea. Cuvântul! Noi trebuie să fim copii ai Luminii, iar Lumina este Cuvântul făcut Lumină pentru această epocă.”

Mulți oameni spun că sunt copii ai Luminii, dar singurul fel în care poți fi un copil al Luminii este să umbli în Lumină. Ce este Lumina? Lumina este Cuvântul făcut Lumină pentru această epocă. Așadar, noi nu putem fi odrasla unui Lumini dintr-o epocă anterioară, nu, aceasta nu înseamnă a umbla în Lumină sau a fi un copil al Luminii. Un copil al Luminii este un copil al Cuvântului făcut Lumină pentru această epocă, iar atunci când vom primi aceasta, suntem un copil al Luminii.

„Cum cunoaștem noi Lumina dacă nu vine de la Cuvânt? În regulă. Cuvântul făcut trup este Lumina epocii; când voi o vedeți. Biblia a spus aceasta.”  Slăvit să fie Domnul! 

Fratele Branham a spus în Interval, iar prin tot ceea ce încerc să aduc, încerc să așezăm o temelie pentru direcția în care vom merge.

„Acum, în seara aceasta, începem cu subiectul „Intervalul dintre cele șapte Epoci ale bisericii și cele șapte Peceți.” În această după-amiază tocmai am vorbit cu un prieten. Cu voia Domnului, cândva în această vară, dacă El nu mă va lua acasă sau dacă voi reuși să mă întorc înapoi (dacă voi merge peste ocean sau undeva), aș vrea să vorbesc din nou despre ultimele șapte Trâmbițe pentru că toate se leagă împreună. Apoi, acolo sunt ultimele șapte urgii, toate îmbinându-se împreună după cum vom vedea pe măsură ce mergem mai departe.”

Apoi, în Pecetea a doua, el a spus:

„În regulă. Acum, observați capitolul 17 al Apocalipsei. Fiecare să încerce să-și deschidă inima și lăsați-L pe Duhul Sfânt să vă învețe.

… Apoi unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire a venit de a vorbit cu mine…”

Vedeți, există șapte potire; voi știți aceste șiruri de șapte în timp ce le parcurgem. Toate au loc în același timp, urmând urgiile, urmând epocile bisericilor exact la fel pentru că totul este pecetluit în acea singură Carte, totul, și totul are loc în rotație, unele mergând în altele, apoi altele în celelalte.Există două duhuri care lucrează: Dumnezeu și diavolul.”

În mesajul Filtrul unui om care cugetădin anul 1965, fratele Branham a spus:

„Aștept cu nerăbdare ceasul în care ne vom putea aduna cu toții într-un loc și să predicăm despre cele Șapte urgii, Șapte potire, Trâmbițele,și așa mai departe. Toate au loc în grup. De aceea, dacă putem, am avea nevoie de o săptămână, zece zile sau mai mult, pentru a le parcurge într-o singură adunare,.”

La sfârșitul slujbei sale, fratele Branham a tot vrut să predice despre Potire,  Trâmbițe și să le lege pe unele de altele deoarece a spus că toate au avut loc în grup. Astfel, trebuie să avem grijă și să luăm ceea ce a spus el, exact  așa cum a spus, adică „toate s-au petrecut în grup,” fiindcă atunci vom vedea ce ne va arăta Domnul.

Mergând prin Biblie, de la Interval, ajungem la cele Șapte peceți. Astfel, în capitolul 6avem: una, două, trei, patru, cinic șase Peceți, iar la începutul capitolului 8, avem Pecetea a șaptea. Apoi, avem un Interval, o Spărtură între Pecetea a șasea și  Pecetea a șaptea. Așa cum există un Interval între Epocile bisericilor și Peceți, există un Interval și între Pecetea a șasea și a șaptea. Mergând mai departe, avem Trâmbițele, care se încheie cu Trâmbița a șasea la sfârșitul capitolului 9, Trâmbița a șaptea regăsindu-se numai în capitolul 11. De asemenea, între Trâmbița a șasea și  Trâmbița a șaptea, avem din nou un Interval.

Fratele Branham a spus:

„Trâmbițele sunt adunarea Israelului. Trâmbițele trebuie să adune Israelul. Observați, prima Trâmbiță a sunat: sânge, foc, grindină și totul a fost împrăștiat pe pământ. Vedeți? Ce făcea El? Scotea Israelul din Egiptul duhovnicesc, înapoi în țara sa natală.”

Aici, fratele Branham ne-a spus că Trâmbițele sunt pentru Israel, ele reprezintă adunarea înapoi în țară a Israelului, ele trebuiau să adune Israelul în țara sa natală pentru ca cei o sută patruzeci și patru de mii să poată fi chemați.

În mesajul  Recunoscând ziua și Mesajul ei,citim:

„La sfârșitul celor șapte Sabate, care au fost, trebuia să fie o zi a Ispășirii, care au fost cele șapte Trâmbițe. Cele șapte Trâmbițe trebuiau să cheme o zi de plânset, înapoi la Jertfă sau la Ispășire. Apoi aflăm că Israelul, cele șapte Trâmbițe aparțin numai Israelului.”

Să mergem puțin mai jos:

„Când am intrat înăuntru să mă rog, i-am spus soției: „Merg înăuntru.” Am îngenunchiat sincer înaintea lui Dumnezeu pentru a mă ruga, și El mi-a descoperit că cele șapte Trâmbițe au sunat sub Pecetea a șasea, iar eu le predicasem supranatural. Vedeți, totul este mâna lui Dumnezeu.  Aparțin lui Israel, iar noi ne-am ocupat de ele în Pecetea a șasea; voi toți care o aveți, prigoana Evreilor.

Timpul Neamurilor a fost sub această sărbătoare penticostală.

Trâmbițele… toate au sunat sub Pecetea a șasea, iar noi am luat aceasta duminica trecută, sub sărbătoarea Trâmbițelor, dacă doriți să înțelegeți cu toții. Ce trebuia să facă? Să grăbească evreii, din toate părțile lumii, înapoi în țara lor natală. Trebuie să fie acolo, iar deschiderea Peceților, sub Pecetea a șasea, sub… Cele șapte Trâmbițe au sunat în Pecetea a șasea.”

Aici, fratele Branham a legat împreună câteva lucruri despre sărbători și despre Trâmbițe. El a spus că aceste trâmbițe au sunat sub Pecetea a șasea. Aceasta este important pentru să știm: că Trâmbițele au sunat sub Pecetea a șasea.

În Sărbătoarea trâmbițelor, el a spus:

„În Apocalipsa 11, slujba lor va fi slujba lui Moise și Ilie care vor chema Israelul afară din tradițiile evreiești; exact așa cum Mesajul îngerului al șaptelea a chemat Mireasa afară din tradiția penticostală. Țineți minte, Moise și Ilie trebuie să cheme Israelul afară din vechea ispășire a mieilor, a oilor, a sângelui, a țapilor și a jertfei, la adevărata Jertfă vie, la Cuvânt.”

Așadar, cei doi martori vor încerca să-i scoată afară din iudaism, din vechea rânduială a jertfelor și să-i aducă la adevărata Jertfă vie, Cuvântul, Mielul însângerat, Cuvântul care a murit și a sângerat pentru noi.  Ei vor încerca să-i scoată din vechea rânduială și să-i aducă la Cuvântul viu.

În continuare, fratele Branham va vorbi despre sine:

„Iar Mesajul îngerului al șaptelea, sub aceeași Trâmbiță, totul fiind același, aceeași Pecete, va (face ce?) chema poporul, Mireasa, din tradiția penticostală lumească, la Ispășirea originală, Cuvântul, Hristos în chipul Cuvântului Său aici, făcut trup printre noi.

...la Ispășirea originală. Ce face jertfa de ispășire? Ispășirea păcatelor noastre.”

Noi avem nevoie de această Ispășire, care este Cuvântul descoperit.

„Știința a dovedit-o prin fotografii. Biserica o știe și lumea din jur de asemenea. Noi o știm ferm pentru că El nu ne-a spus niciodată nimic sub Așa vorbește Domnul decât ceea ce a fost Adevărul. Nu a spus El acolo jos la râu: „Așa cum Ioan Botezătorul a fost trimis, la fel acest Mesager va scoate afară…”

„M-am uitat și este ora doisprezece. Miezul nopții este aici, prieteni, peste noi. Vedeți cât este de desăvârșită Scriptura?”

Ce a vrut să spună când a zis: „ Miezul nopții este aici, prieteni, peste noi?” Nu a existat un Strigăt care a ieșit la miezul nopții? Care a fost strigătul de la miezul nopții? „Iată vine Mirele, ieșiți-I în întâmpinare.” Așadar, când el a încercat să explice că cei doi proroci îi vor aduce la Jertfa vie, Hristos Cuvântul, a spus că ei le vor arăta Evreilor unde este adevărata Jertfă vie, Cuvântul.

Deci, mesagerul celei de-a șaptea epoci trebuie să ne scoată afară din vechea tradiție penticostală lumească la Ispășirea adevărată, care este Cuvântul deoarece Cuvântul a sângerat și a murit pentru noi, iar când  primim Cuvântul făcut trup, primim binecuvântările acelui Cuvânt care S-a făcut trup în urmă cu două mii de ani și a fost răstignit. Cuvântul a sângerat și a murit pentru noi, iar acum putem atinge Cuvântul însângerat care sângerează și care este Cuvântul făcut Lumină în ziua noastră. Acest mesager ne-a adus la această Ispășire. Atunci, unde a adus el biserica? La sărbătoarea Ispășirii, la adevărata Ispășire recunoscând că a fost Cuvântul și că întotdeauna a fost Cuvântul. Cuvântul este Dumnezeu, Cuvântul a fost cu Dumnezeu și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi. Întotdeauna a fost Cuvântul, prieteni. Hristos este Cuvântul uns.

Dacă mergem la Levitic 23, acolo vom  găsi sărbătorile Domnului. Noi am predicat o serie de mesaje despre aceste sărbători în urmă cu câțiva ani, dar vă rog să țineți minte că sărbătorile Domnului sunt povestea răscumpărării. Povestea răscumpărării zace în cele șapte sărbători ale Domnului, iar dacă veți înțelege aceasta, veți înțelege întreaga poveste a Evangheliei. Ea este scrisă în sărbători. Noi avem șapte sărbători ale Domnului:

  1. Paștele
  2. Azimile
  3. Întâile roade
  4. Rusaliile
  5. Sărbătoarea Trâmbițelor
  6. Sărbătoarea Ispășirii
  7. Sărbătoarea Corturilor.

La sărbătoarea Paștelui, Isus Hristos a fost înjunghiat

și El devine Mielul nostru pascal. Ajungem apoi la sărbătoarea Azimilor care arăta că nu va exista aluat amestecat timp de șapte zile pentru că aceasta era o sărbătoare care ținea  șapte zile. Aceasta arată că urma să fie o măsură din Cuvântul adevărat care avea să treacă prin fiecare din cele șapte Epoci ale bisericii. De asemenea, în fiecare din cele șapte Epoci, urma să existe o sămânță adevărată, aleasă care urma să atingă și să se țină de acea Azimă.

Sărbătoarea Întâilor roade este Învierea. Isus Hristos a înviat cu ocazia sărbătorii Întâilor roade, în cea dintâi zi. Când Isus Hristos a fost aici, El a fost înjunghiat la Paște, a stat în mormânt la începutul sărbătorii Azimilor și a înviat în ziua Întâilor roade. Viața Lui s-a potrivit cu sărbătorile lui IaHVeH pentru ca nimeni să nu treacă pe lângă ceea ce se petrecea.  Cu toate acestea, ei au trecut pe lângă tot ceea ce se petrecea. Apoi, venea sărbătoarea Rusaliilor, care este Jubileul pentru că Rusaliile înseamnă cincizeci de zile. În cadrul sărbătorii Rusaliilor, au loc cele șapte Epoci ale bisericii. În acest timp, evreii zac în tăcere, ei sunt respinși pentru că au respins Cuvântul, de-a lungul acestui timp. Dar Dumnezeu a făgăduit că El îi va aduna înapoi, iar când își va încheia lucrarea cu neamurile, El se va întoarce spre ei.

Apoi ajungem la sărbătoarea Trâmbițelor, aceasta fiind, conform spuselor fratelui Branham, ceea ce vor face cei doi martori. Sunetul Trâmbiței este o chemare la adunare, este o chemare făcută la sfârșitul Secerișului pentru a-i aduna pe evrei înapoi. Așadar, sărbătoarea Trâmbițelor este adunarea Israelului unde acești doi proroci vor veni și vor explica despre ce a fost acea adunare a lor înapoi în țară. Această adunare a început în Cel e-al doilea Război Mondial.

Numărul șase este sărbătoarea Ispășirii unde ei vor recunoaște că Isus Hristos este Mielul înjunghiat. Ei vor recunoaște adevărata Jertfă vie.

A șaptea sărbătoare este sărbătoarea Corturilor, a locurilor de locuit. Toate aceste sărbători arată întregul plan al răscumpărării. El a venit pentru a-și răscumpăra poporul ca Miel Pascal, tot El este sărbătoarea Azimilor timp de șapte Epoci ale bisericii; El este cele Dintâi roade ale învierii; El este Jubileul; El este sărbătoarea Rusalistică pentru că El a venit la Biserică, la Biserica dintre neamuri. El s-a întors înapoi în sărbătoarea Trâmbițelor începând să-i adune pe toți evreii înapoi în Israel, în țara lor natală pentru ca cei doi proroci să  apară și să le mărturisească ceea ce au ratat în urmă cu două mii de ani și  ce s-a petrecut în timpul acestei adunări în țara lor, ca să-i ducă la sărbătoarea Ispășirii unde Îl vor recunoaște pe Hristos, Mielul înjunghiat, timp în care vor plânge pentru că au trecut pe lângă aceasta.  Apoi, avem sărbătorea Corturilor unde Îl găsim pe Miel împreună cu cei o sută patruzeci și patru de mii, pe muntele Măslinilor, El locuind împreună cu ei.

Putem vedea toate sărbătorile? Înțelegem că în cadrul sărbătorii Rusaliilor, și Biserica dintre neamuri trece  prin toate aceste sărbători? Desigur, noi L-am primit pe Isus, Mielul pascal, apoi El este și sărbătoarea Azimilor sărbătorită de-a lungul a șapte Epoci ale bisericii. El ne-a înviat la o  Viață nouă fiind luați sus cu El. El este Jubileul nostru,  apoi, în cadrul sărbătorii Trâmbițelor, fratele Branham a venit și ne-a arătat că noi am avut o Trâmbiță în fiecare epocă a Bisericii.

Fratele Branham a spus: „A venit un mesager, a fost ruptă o pecete, a sunat o trâmbiță declarând război duhovnicesc,  apoi era turnat un potir și urma să cadă o urgie.” Toate acestea au avut loc de-a lungul a șapte Epoci ale bisericii. Așadar, au fost șapte Trâmbițe care au sunat în șapte Epoci ale bisericii, iar fratele Branham a spus că de fiecare dată când a venit un trimis, a răsunat o trâmbiță. Iar la ultima Trâmbiță, el a spus că a fost o singură bubuitură și șapte Tunete au făcut să se audă glasurile lor. Este o Trâmbiță care le explică pe toate celelalte.   

La predicarea Peceților, fratele Branham a predicat Tunetele aducându-ne la sărbătoarea Trâmbițelor pentru a recunoaște adevărata Ispășire, Cuvântul, și pentru a ne aduce la sărbătoarea Ispășirii pentru că El dezvăluie Cuvântul. Atunci, El a îndepărtat toată învățătura catolică, toată înțelegerea greșită a Scripturilor, Pecețile descoperindu-L pe Hristos, Cuvântul, în întreaga Biblie.

Fratele Branham a spus: „Când au fost deschise Pecețile, a fost deschisă Biblia mea,” ceea ce este Ispășirea, Cuvântul a sângerat și a murit pentru noi. Astfel, El a deschis Cuvântul și l-a descoperit aducându-ne la sărbătoarea Ispășirii. Și ce s-a întâmplat? Duhul Sfânt era legat sub râuri denominaționale, dar trebuia să fie eliberat în timpul de seară, de Mesajul timpului de seară, Duhul Sfânt. Întregul Duh Sfânt, nu ceva parțial, nu picături, nu legat de înțelegeri false, ci atunci când a venit înapoi Cuvântul, a venit înapoi Viața, și acum am ajuns la sărbătoarea Corturilor pentru că El locuiește în Mireasa Sa.  

Așadar, Neamurile au parcurs aceste sărbători fiindcă fratele Branham a spus: „Acum, noi sărbătorim sub cea de-a șaptea sărbătoare, sărbătoarea Corturilor, cea de-a șaptea epocă a bisericii”. 

Astfel, noi suntem sub Sărbătoarea Corturilor. Vreau să parcurgem din nou aceste lucruri pentru că sunt foarte importante și pentru că ne ajută să înțelegem toate lucrurile pe care le-a spus fratele Branham și care par contradictorii. El a spus: „Noi sărbătorim sub cea de-a șaptea sărbătoare, în cea de-a șaptea Epocă a bisericii, sărbătoarea Corturilor.” Dar tot el a spus că sărbătoarea Corturilor este cea de-a șaptea sărbătoare sau cea de-a șaptea mie de ani de la căderea omului, care va fi Mileniul. Oamenii l-au auzit pe fratele Branham spunând aceasta și au ziss: „Păi, atunci noi suntem în Mileniu. Am trecut prin Interval, Hristos a venit, și suntem în Mileniu”. Dar el nu a spus aceasta. Fratele Branham a spus că acela va fi Mileniul, adică vor fi o mie de ani pe acest pământ sub sărbătoarea  Corturilor, când ne vom întoarce toți în trupuri sau corturi proslăvite, și vom locui pe pământ timp de o mie de ani.

Așadar, Mireasa dintre neamuri este în sărbătoarea Corturilor, evreii sunt în sărbătoarea Trâmbițelor pentru că ei se întorc încă în țara lor, iar Pământul este sub sărbătoarea Ispășirii, sub Pecetea a șasea, fiind curățat prin judecăți, până când în cele din urmă, va fi curat în întregime pentru ca sărbătoarea Corturilor să se poată instala pe el. Astfel, noi putem fi într-un loc în planul de răscumpărare, Evreii pot fi în altul, iar Pământul poate fi într-un alt loc în cadrul planului de răscumpărare.

Oh, nu pot exprima cât de important este ca noi să înțelegem aceasta! Dacă putem înțelege aceasta, nu va mai trebuie să facem ca toate lucrurile să se alinieze perfect, iar atunci, dintr-o dată fratele Branham devine un profet care a știut despre ce vorbea. Este adevărat? Nu va mai trebui să spunem: „Păi, el a spus cutare și cutare, cred că a spus greșit ceea ce a spus acolo. Păi, cum putem fi în același timp în sărbătoarea Corturilor și  în sărbătoarea Trâmbițelor?”

Sărbătoarea Trâmbițelor, sărbătoarea Ispășirii și sărbătoarea Corturilor, au loc în același timp, totul depinzând de cine ești tu și unde te afli în planul de răscumpărare. Astfel, profetul a știut despre ce vorbea. El a spus: „Eu nu am educație, dar știu despre ce vorbesc”. În Pecetea a șasea, el a spus: „M-am uitat la ea și știu ce este.” El nu a spus că nu știa ce era, dar nu a putut s-o explice. A mai existat o parte tainică pe care nu a putut s-o explice. Slăvit să fie Domnul! Aceasta este important. Dacă veți învăța aceasta, voi dormi bine la noapte.

Eu încerc să dau totul din mine pentru că devin foarte muncit și mă simt foarte presat deoarece știu cât de multe lucruri sunt aici. Mă simt presat să continui să desfășor aceste lucruri, și încerc din greu să stau liniștit și să le parcurg încet pentru că sunt importante.

Fratele Branham a considerat că merita să ne vorbească despre sărbătoarea Trâmbițelor ca să ne explice răscumpărarea noastră. Deci este important  să înțelegem sărbătoarea Trâmbițelor pentru a înțelege răscumpărarea noastră. Dacă profetul a trebuit să o învețe, trebuie să fim atenți la ea. Noi nu putem spune: „Trâmbițe, sărbători…” Nu! Profetul a adus aceste lucruri Miresei. Este hrana Miresei, iar noi trebuie să spunem: „Doamne, ajută-mă să mănânc aceasta, să o diger și să devin una cu ea. Te rog să-mi dai  descoperirea asupra acelui Cuvânt.” Este important!

Așadar, astăzi vreau să merg încet și să aduc învățătură, pur și simplu să învăț.

Să parcurgem o serii de citate începând cu acesta:

„Lăsați-mă să spun aceasta chiar aici și anume că fiecare Trâmbiță care a sunat, a sunat sub Pecetea a șasea. Vom intra în aceasta în câteva minute, unde am înțeles Pecetea. Toate Trâmbițele au sunat sub Pecetea a șasea.

Fiecare trâmbiță a sunat sub Pecetea a șasea, sub prigoana evreilor.

Observați, Apocalipsa capitolul 8, începând cu versetul 7. Totul era chemarea afară din Egipt a Israelului firesc; acum, este chemarea afară a Israelului în sens duhovnicesc. El îi pregătea pentru a veni la sărbătoarea Ispășirii.”

„Fiecare trâmbiță a sunat sub Pecetea a șasea, sub prigoana Evreilor.”Aici, fratele Branham a încercat să ne dea un indiciu despre Pecetea a șasea, care a venit cu prigoana Evreilor.

 „Țineți minte, fiecare Trâmbiță a sunat sub Pecetea a șasea, numai atunci când a sunat.”

„Țineți minte, toate trâmbițele sună în această Pecete a șasea. Pecetea a șasea încheie taina, sub Pecetea a șasea, exact înainte să fie deschisă Pecetea a șaptea.” 

Așadar, Pecetea a șasea încheie taina pentru că Pecetea a șaptea nu spune nimic. Pecetea a șaptea este cea care rupe taina.

Tot în Sărbătoarea Trâmbițelor, citim:

„Luca 17.30. Ce este aceasta? Descoperirea Fiului omului… și de asemenea Maleahi 4,  întoarcerea inimilor copiilor înapoi la părinți.  Evrei 4.12: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simțirile şi gândurile inimii.”  Ce făcea fratele Branham aici? Ne arăta slujba sa.

„…toate aceste Scripturi care au fost făgăduite, vor fi între Pecetea a șasea și a șaptea, și Trâmbița a șasea și a șaptea.”

Întrebarea care se pune este: „A venit fratele Branham între Trâmbița a șasea și a șaptea?”Răspunsul este da. Așadar, noi nu ne uităm la Trâmbițe în viitor, deoarece ele sunt în trecut. Când ce doi martori vor apărea, ei vor fi acolo pentru a le descoperi evreilor ce au fost Trâmbițele, exact ca  fratele Branham care a venit și ne-a descoperit Pecețile arătându-ne ce a fost în trecut. Va fi o repetiție a aceluiași ciclu.

Trâmbița a șasea și Pecetea a șasea sună în același timp, iar între Trâmbița a șasea și Trâmbița a șaptea, există un profet care va apărea înaintea neamurilor pentru a chema poporul înapoi la învățătura rusalistică originală; cei doi martori din Apocalipsa 11 apar la evrei, ca să-i trimită la Isus, în timp ce Biserica este luată sus.”

Să mergem acum la Apocalipsa capitolul 8. Dacă citim aici și suntem atenți la felul cum a fost așezată Biblia, în acest capitol, avem Pecetea a șaptea:

„Când a rupt Mielul Pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.”

Așadar nu a fost spus nimic. Apoi mergem mai jos, la versetul 7, de unde încep Trâmbițele: 

„Îngerul dintâi a sunat din trâmbiță. Şi au venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars şi a treia parte din copaci au fost arși şi toată iarba verde a fost arsă.”

Acestea sunt Trâmbițele care pornesc de la versetul 7 ajungând la capitolul 9, unde are loc cea de-a cincea Trâmbiță, apoi Trâmbița a șasea este de la versetul 13 la 21, dar aici avem din nou o Spărtură, un Interval, și în acest Interval avem Apocalipsa 10.

Ce se întâmplă în Apocalipsa 10?  Un Înger puternic  vine jos cu o Carte deschisă, nu cu una închisă, ci cu o Carte deschisă în mâna Sa, apoi șapte Tunete fac să se audă glasurile lor. Ioan a auzit ce au spus și a vrut să scrie, deci sosise  timpul ca Ioan să audă Tunetele, dar  la fel ca lui Daniel, și lui Ioan i s-a spus să pecetluiască cele auzite până la timpul sfârșitului pentru că: „în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.”

Așadar ce s-a întâmplat? Avem Îngerul puternic venind jos cu o Carte în mâna Sa, taina fiind încheiată sub glasul îngerului al șaptelea. Când a venit fratele Branham? Între Trâmbița a  șasea și a șaptea. Putem vedea aceasta aici în Biblie? El a venit între Trâmbița a șasea și a șaptea.

Apoi, ajungem la versetul 8, unde un glas îi spune lui Ioan să meargă să ia Cartea din mâna Îngerului, să o mănânce și să prorocească din nou. Astfel, de la versetul 8 până la versetul 11, avem slujba Miresei.

Urmează capitolul 11 și mergem la versetul 3, unde citim: „Voi da celor doi martori ai Mei să prorocească îmbrăcați în saci o mie două sute șaizeci de zile,” adică trei ani și jumătate. Astfel, ajungem la slujba celor doi proroci. Unde? Între Trâmbița a șasea și a șaptea. Puteți vedea aceasta? Se află în Biblie? Desigur. Apoi ajungem la versetul 15, unde avem trâmbița a șaptea: „Îngerul al șaptelea a sunat din trâmbiță…”

Așadar, între Trâmbița a șasea și a șaptea avem atât slujba fratelui Branham, cât și slujba lui Moise și Ilie. Dar fratele Branham a spus că acestea au loc între Trâmbița a șasea și Trâmbița a șaptea și între Pecetea a șasea și Pecetea a șaptea. Atunci, să ne întoarcem la Apocalipsa capitolul 6, unde încep Pecețile:

„Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți,     m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”

Pecețile se desfășoară de la versetul 1 la versetul 12, Pecetea a șasea fiind cuprinsă între versetele 12 și 17,  iar Pecetea a șaptea nu o găsim decât în capitolul 8.

După Apocalipsa capitolul 6, este inserat capitolul 7 care începe cu: „După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.

Şi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,

zicând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”

Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: o sută patruzeci şi patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel.”

Apoi, găsim desfășurarea celor o sută patruzeci și patru  de mii de evrei. Fratele Branham a ajuns aici și a spus:  „Vedeți, sunt cei o sută patruzeci și patru de mii sub slujba celor doi profeți din capitolul 11,” și a mai spus: „Aici intră Trâmbițele, chiar aici”. Unde sunt Trâmbițele? Sub Pecetea a șasea pentru că sub Pecetea a șasea este Apocalipsa capitolul 7. Așadar, sub Pecetea a șasea avem Apocalipsa capitolul 7 care este chemarea  celor o sută patruzeci și patru de mii, aici intrând Trâmbițele, chiar aici. Biblia a fost scrisă astfel pentru ca noi să nu trecem pe lângă ele.

Dacă parcurgem Pecețile, avem: una, două, trei, patru, cinci, șase, șapte Peceți. Tocmai am explicat cum prin cele șapte Trâmbițe, putem avea grupuri diferite de oameni și din categorii diferite, care sunt răscumpărați în diferite axe ale timpului pe parcursul celor șapte sărbători. Suntem cu toții de acord? Am văzut aceasta și suntem de acord cu toții. Așadar, dorim să punem deoparte noțiunea că totul se petrece în același timp. De exemplu, sărbătoarea Trâmbițelor pentru Evrei, nu are loc în același timp în care are loc pentru neamuri. Sau sărbătoarea Corturilor nu are loc în același timp pentru fiecare grup.

Astfel, vreau să ating o altă noțiune cu privire la Peceți. Avem așa:

Pecetea întâi: Calul alb

Pecetea a doua: Calul roșu

Pecetea a treia: Calul negru

Pecetea a patra: Calul gălbui

Pecetea a cincea: Sufletele de sub altar

Pecetea a șasea: Judecata

Pecetea a șaptea: Pecetea tainică sau venirea Domnului

Vechiul nostru creier intelectual, hibrid cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, încurcă întotdeauna lucrurile. Suntem de acord cu aceasta? Vechea gândire denominațională ne spune că de fiecare dată când numărăm ceva, acele lucruri trebuie să se întâmple consecutiv. Dar, numai pentru că numărăm ceva, nu înseamnă că trebuie să aibă loc neapărat consecutiv. Este adevărat? Haideți să dovedim aceasta.

Avem primele patru Peceți care se suprapun peste Epocile bisericilor, iar primele patru au loc consecutiv: unu, doi, trei patru, dar când ajungem la Pecetea a cincea, ea reprezintă sufletele de sub altar.  Fratele Branham a spus că aceste suflete sunt sub o măsură a harului, ele sunt în Cartea Vieții Mielului, sunt evrei, dar Dumnezeu i-a orbit astfel încât  să nu poată primi Cuvântul pentru ca El să se poată întoarce la neamuri pentru a-și lua o Mireasă. Este adevărat? Din cauza aceasta, ele sunt sub altarul de jertfă așteptând timpul să primească haine albe, și să fie chemați și uciși, la fel ca ei, cei o sută patruzeci și patru de mii. Fratele Branham a spus că ei sunt evrei adevărați care au stat sub Cuvântul pe care L-au putut vedea, dar El nu i-a putut face responsabili pentru partea față de care i-a orbit, ei fiind evreii de la  timpul lui Hristos încoace. Așadar, Pecetea a cincea începe înainte de Pecetea întâi. Este corect? Iar Pecetea a cincea merge mai departe până la sfârșitul perioadei Necazului, în Mileniu. Este adevărat? (Adunarea spune: „Adevărat”).

Așadar, nu întotdeauna avem o ordine cronologică și chiar dacă Biblia spune unu, doi, trei, patru…, aceasta nu înseamnă că trebuie să ne raportăm la cele spuse în ordine cronologică. Noi am văzut că o Pecete din cele enumerate se poate întinde de-a lungul a tuturor celorlalte Peceți.

Pecetea a șasea este Judecata. Fratele Branham a spus că Pecetea a șasea s-a deschis în timpul în care a sunat Trâmbița a șasea, și este timpul celui de-al doilea Vai, adică Cel de-al doilea Război Mondial; este timpul Trâmbiței a șasea în care demonii de la râul Eufrat au fost eliberați și au intrat în armatele lui Hitler, Mussolini și Stalin. Este aceasta ceea ce a spus el? Aceasta face parte din Pecetea a șasea ceea ce înseamnă că Pecetea a șasea a început între Pecetea a treia și a patra. Este adevărat?

Luând aceste lucruri în considerare, nu înseamnă că o Pecete se încheie, apoi urmează alta și alta și alta adică după patru urmează cinci, după cinci urmează șase, iar după șase urmează șapte. Nu acesta este felul în care funcționează lucrurile cu Pecețile. Este adevărat?

Atunci, dacă aceasta este adevărat pentru Peceți, să lăsăm să fie adevărat și pentru Trâmbițe și de asemenea pentru Potire. Înțelegeți ce vreau să spun? (Adunarea spune: „Amin!”). Așadar, sunt câteva lucruri pe care le învățăm prin harul lui Dumnezeu, și care va frânge înțelegerea denominațională. Unul dintre acestea este că nu toată lumea este în același loc în cadrul celor șapte sărbători ale răscumpărării, iar un altul este că  Pecețile nu trebuie să se întâmple în ordine cronologică. Pecețile sunt numerotate, sunt așezate în ordine, dar nu neapărat pentru o ordine cronologică.  Dacă vom îngădui ca aceasta să fie dizolvat în mintea noastră, vor ieși la suprafață multe lucruri. 

Haideți să privim la numere și să încercăm să înțelegem Pecețile altfel decât în ordine cronologică. Acum, vă rog să aveți răbdare cu mine.

Patru este cifra izbăvirii. Este adevărat? Trei au intrat în cuptorul cu foc, dar al patrulea Om a fost cel care a adus eliberarea. Există patru stadii pentru a ajunge la bobul de grâu și anume: tulpină, spic, pleavă și grâu. Acum, vreau să spun ceva așa cum a spus fratele Branham. Am așezat totul pe o bucată de hârtie. Poate nu am toate lucrurile în ordine, dar vreau să vă explic ceva ce am văzut. De-a lungul a patru Epoci ale bisericii, am văzut o distrugere a Pomului Mireasă prin patru stadii ale lăcustei. Este adevărat? Tot prin patru stadii am văzut Pomul Mireasă ridicându-se. Cel de-al patrulea stadiu, îl aduce înapoi la rod care are sămânța pe dinăuntru. Bobul de grâu a căzut în pământ pentru a muri, altfel ar fi rămas singur. Așadar, am văzut bobul de grâu murind și căzând în pământ, dar revenind prin patru stadii, trei stadii ale creșterii, al patrulea stadiu fiind înapoi la sămânță. Aceasta este exact ceea ce vedem în cele șapte epoci ale bisericii. Când am ajuns în cea de-a patra epocă a bisericii, ne-am întors înapoi la bob.

 Așadar, am avut una, două, trei, patru Epoci ale bisericii, apoi ajungem  la cifra cinci. Ce reprezintă ea în Biblie?  Harul. Cine este sub altar? Evreii care L-au respins pe Isus Hristos. Timp de două mii de ani, ei L-au respins pe Mesia al lor. Nu există nicio cale prin care ei să aibă Viață veșnică și să primească o haină albă înafara Harului. Este singura cale! Fiindcă ei L-au respins pe Mesia, L-au răstignit, și timp de două mii de ani au continuat să-L respingă.  Cu toate acestea, ei sunt sub altarul de jertfă pentru că Dumnezeu i-a orbit, și El nu-i va putea face responsabili, de aceea sunt ținuți în har pentru că fac parte din Cartea Vieții Mielului, și intră sub Pecetea a cincea pentru că cifra cinci reprezintă harul.

Cifra șase este numărul omului, iar omul într-o stare căzută trebuie să fie judecat. Este adevărat? Judecata face două lucruri: curăță sau distruge. Depinde de  sămânță. Judecata fie curăță, fie distruge. Este adevărat?

Așadar, Pecetea a șasea este Pecetea judecății pentru că omul aflat într-o stare căzută trebuie să fie judecat. Sub Pecetea a șasea, Pământul este nimicit, tot ceea ce nu este a lui Dumnezeu este nimicit, dar există trei categorii care sunt curățate sub această Pecete a judecății: cei o sută patruzeci și patru de mii, fecioarele neînțelepte și Pământul. Când? Sub Pecetea a șasea, deoarece Pământul a căzut din cauza omului căzut care a pierdut stăpânirea lui. Așadar, totul trebuie să fie judecat sub numărul omului, numărul 6, care a devenit cifra judecății. De aceea, când a fost Isus pe cruce, cam pe la ceasul al șaselea s-a coborât un întuneric pentru că pe cruce, Isus era sub Pecetea a șasea. El era sub judecată.  

Cei  o sută patruzeci și patru de mii trebuie să fie curățați sub Pecetea a șasea, și de asemenea fecioarele neînțelepte și Pământul.

Dar eu și voi?  Și noi suntem într-o stare căzută, am venit în lume într-o stare căzută și facem parte din Cartea Vieții ca și cei o sută patruzeci și patru de mii. Suntem la fel de mult un atribut al lui Dumnezeu cum este Pământul. Este adevărat? Așadar, toți trebuie să fim curățați sub Pecetea a șasea, deci și Mireasa trebuie să fie curățată sub aceeași Pecete. Când am fost curățați noi? Am fost curățați sub Pecetea a șasea când am fost în El. Țintuiți pe cruce cu El, eram atunci sub Pecetea a șasea, iar acum nu mai suntem în primejdie cu Dumnezeu pentru că nu trebuie să plătim de două ori pentru același păcat, deoarece  am fost cu El la Calvar, sub Pecetea a șasea, plătind prețul pentru toate păcatele noastre.

Totul este judecat și curățat sub Pecetea a șasea. De aceea, când fratele Branham privea la Peceți, continua să facă aceeași afirmație spunând: „Este atât de mult!” Cred că în Pecetea a șasea sau a șaptea a spus: „Dacă v-aș spune tot ce s-a întâmplat, vi s-ar roti capul. Tot ce am văzut în camera aceea ar face ca să vi se învârtă capul”. De aceea, fratele Branham a spus: „Nu voi putea atinge toate lucrurile pentru că am predica în jurul ceasului de nenumărate ori și nu vom atinge decât vârfurile”. De ce  spus el toate aceste lucruri? Pentru că atunci când a văzut Pecețile, a spus că Biblia lui a devenit o Carte nouă. El a văzut tot planul răscumpărării, a văzut totul deschizându-se.

Iată de ce Mireasa nu va trebui să treacă prin perioada Necazului pentru curățire. Ea a fost curățată de Sângele lui Isus Hristos pentru că El a fost plinătatea Cuvântului, iar noi fiind parte din Cuvânt, am fost acolo. Dacă noi facem parte din Cuvânt, plinătatea Cuvântului a sângerat și a murit pentru noi pentru că noi am făcut parte din acel Sânge vărsat și din acea moarte. (Adunarea spune: „Mulțumim, Doamne!”)

Așadar, nu mai există niciun pericol pentru Mireasă, ea nu mai poate fi pierdută cu niciun chip pentru că Dumnezeu a cerut deja Jertfa, iar noi am făcut parte din Ea. De aceea, voi nu mai puteți fi pierduți cu niciun chip. Dacă ați fi pierduți, Dumnezeu ar fi nedrept, Și-ar sfida toate Legile și ar înceta să mai fie Dumnezeu. El a avut acea sămânță din voi aflată în Isus Hristos în acea zi, de aceea, dacă sunteți pierduți, El ar înceta să mai fie Dumnezeu. Dumnezeu are Legi și le-a împlinit, iar noi facem parte din împlinirea acelei Legi, de aceea, acum nu mai există nicio osândire pentru noi. Slăvit să fie Dumnezeu!

Absolut totul va trece prin Pecetea a șasea. Totul! Poate nu toate vor trece în același timp, dar totul va trece prin Pecetea a șasea.

Ce reprezintă cifra șapte? Încheierea, desăvârșirea, iar Isus Hristos este descoperirea desăvârșită a întregii Scripturi. Isus Hristos este întreaga descoperire a lui Dumnezeu. Isus Hristos este totul în toate aducându-ne la Pecetea a șaptea care este El. De aceea, fratele Branham a spus că Pecetea a șaptea este Pecetea timpului de sfârșit. Totul se încheie în această Pecete. De ce? Pentru că este Pecetea încheierii. Ea sfârșește Potirele, Trâmbițele, Epocile Bisericii, nimicirea pământului vechi și chiar inaugurarea Mileniului. Sub această Pecete se sfârșește totul, inclusiv timpul, pentru că Pecetea a șaptea este desăvârșirea, încheierea. Slavă Domnului!

De aceea, mi-e atât de greu să spun ceea ce vreau să spun fiindcă văd toate acestea în întreaga Scriptură. Toate se desfășoară în întreaga Biblie. Nici măcar nu știu cum să exprim bine lucrurile.

Chiar și în Vechiul Testament exista o adunare a Trâmbițelor cu scopul de a aduna Israelul împreună și a existat un necaz care s-a declanșat și o foamete în țara lor pentru  a-i duce pe Iacov și pe fii lui în Egipt. Înțelegem? Trâmbițele au fost circumstanțele. Aceasta este ceea ce am avut și acum: circumstanțele, Primul război Mondial și cel de-al doilea Război mondial. Trâmbița a cincea și a șasea au fost circumstanțe create cu scopul de a deschide calea pentru ca Israelul să  fie adunat înapoi în țara lor.

Iosif a fost un simbol desăvârșit a lui Isus Hristos. Fiind respins de frații săi, el a fost aruncat în temniță și înălțat la dreapta lui Faraon. Este exact povestea lui Isus Hristos. Lui Iosif i s-a dat o mireasă dintre neamuri, apoi a sosit timpul să se descopere fraților săi. Atunci, au început să cadă plăgi, au început să cadă judecăți și în țară a venit o foamete. Este adevărat? Țara a fost cuprinsă de o mare foamete, în timp ce Iosif era jos în Egipt cu neamurile, timp de șapte epoci, pregătindu-le pentru foametea care urma în Egipt, Cuvântul fiind cu Iosif. Iosif era domnul tuturor grânarelor, a grâului, el avea sămânța.  El a adunat-o timp de șapte Epoci ale Bisericii, iar la sfârșitul celor șapte Epoci, avea hambarul plin.  

Acum, să privim la împrejurările de acolo. Trâmbițele au început să sune și în țară a izbucnit o foamete pentru ca frații lui Iosif să ajungă la el. Dar el li s-a  descoperit numai după ce i-a trecut prin necaz: „Ați furat de la mine și veți ajunge în temniță! Îl voi reține pe acesta, iar voi ceilalți întoarceți-vă în țară și spuneți-i tatălui vostru… apoi întoarceți-vă a doua oară.” Ce făcea El? Îl aduna pe micuțul Beniamin, pe cei o sută patruzeci și patru de mii. El nu li se putea descoperi până când Beniamin nu era prezent, și când Beniamin a fost prezent, li s-a descoperit fraților săi, iar ei au spus: „Acum vom muri pentru că suntem vinovați.” Dar El le va descoperi Pecetea a cincea și va spune: „Nu! Voi ați vrut să-Mi faceți rău, dar Dumnezeu a întors tot răul spre bine. Dumnezeu a îngăduit să Mă respingeți, să Mă vindeți, dar a lucrat așa pentru a salva viețile mai multor oameni”.

Ce este aceasta? Pecețile. De aceea, când Mielul a deschis Pecețile, Biblia a devenit o Carte nouă, El a îndepărtat Pecețile pe de întreaga Scriptură; aceasta este ceea ce s-a întâmplat.

Ani mai târziu, în timpul unei alte crize, sosește Moise, răscumpărătorul, dar și el a fost respins, iar când cineva respinge răscumpărătorul, unde ajunge? În Pecetea a șasea, în judecată. Astfel, ei se aflau în robie. De ce? Pentru că îl vânduseră pe fratele lor Iosif ca să fie dus în sclavie, de aceea și ei au trebuit să ajungă în sclavie. Dumnezeu este un Dumnezeu drept, și toate aceste lucruri au avut loc după rânduiala Sa. 

Moise a trebuit să se îndepărteze de frații săi, și și-a luat o Mireasă dintre neamuri. Ne este cunoscută povestea? În acest punct al ei, ne este  cunoscută? Desigur. El a fost respins și a ajuns în pustie, de unde și-a luat o Mireasă dintre neamuri. La timpul potrivit, când timpul judecății, cei patruzeci de ani s-au scurs, Moise s-a întors înapoi și a deschis Pecetea a șasea, pentru că a început să cheme aceleași urgii care vor fi și în Perioada Necazului, sub slujba celor doi proroci.

Așadar, ce a făcut el? Moise i-a adus la Pecetea a șasea pe care a deschis-o peste Egipt. Ce s-a întâmplat după aceasta? I-a scos afară din Egipt aducându-i la Muntele Sinai pentru a fi căsătoriți cu Dumnezeu. Acolo, ei L-au respins, iar ciclul s-a repetat. Apoi, Dumnezeu a venit din nou la ei, poporul L-a respins din nou, iar El le-a trimis un profet. Un profet este întotdeauna un simbol al lui Hristos. Dumnezeu le trimitea un profet, le restituia Cuvântul, ei se aliniau cu acel Cuvânt, apoi de-a lungul altor generații în care cunoșteau căderea, se întorceau și-L  respingeau din nou și din această cauză se revărsa peste ei o urgie. Pecetea a șasea se deschidea din nou, haosul se instala, apoi Hristos venea din nou în chipul unui alt profet. Este aceeași poveste din nou și din nou, din nou și din nou.  

Pecețile sunt mult mai mult decât calul alb, calul roșu, calul negru și calul gălbui. Sunt povestea răscumpărării. Iubesc Cuvântul lui Dumnezeu! Aceste lucruri înseamnă mai mult decât viața pentru mine, este cel mai încântător lucru. Poate nu am încă unele detalii așezate, dar povestea este adevărată. Descoperirea este adevărată!

Să mergem puțin mai departe în Bibliile noastre, la capitolul 16, unde avem Potirele:

Avem una, două, trei, patru, cinci, șase, șapte Potire, dar între cel de-al șaselea și cel de-al șaptelea Potir este o Spărtură, un Interval. În acest moment nu ar trebui să fim surprinși că avem un Interval între șase și șapte. Dacă vom putea, vom închide serviciul de astăzi cu acest Interval.

În Mesajul A face o slujbă fără voia lui Dumnezeu din anul 1965, citim:

„Mă întorceam înapoi, aici, pentru a încerca să am o adunare de zece zile ca să vorbim despre ultimele șapte Potire, pentru că între acele Potire sunt Trâmbițele.Vă spuneam că atunci când voi predica despre cele șapte Trâmbițe, le voi aduce cu Potirele și cu Urgiile, și m-am gândit că va fi un timp minunat.”

Fratele Branham a spus ceva uimitor aici. Să privim la Apocalipsa capitolul 16.12,  la cel de-al șaselea potir:

„Al șaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților care au să vină din Răsărit.”

Acum vom intra în Interval, unde citim:

„Apoi am văzut ieșind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște.

Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.

„Iată , Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează şi își păzește hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă rușinea!”

Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.” Acesta este Intervalul.

Apoi avem versetul 17-18:

„Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!”

Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare.”

Fratele Branham a spus următoarele în mesajul A face o slujbă fără voia lui Dumnezeu,din iulie, anul 1965:

„Mă întorceam înapoi, aici, pentru a încerca  să avem o adunare de zece zile ca să vorbim despre ultimele șapte Potire, pentru că între acele Potire sunt Trâmbițele.”

Așadar, Trâmbițele sunt în Intervalul Potirelor. Așadar, în Interval este totul. În Intervalul Peceților se află Trâmbițele și în Intervalul Potirelor se află Trâmbițele. Fratele Branham a spus că toate au loc împreună în grup.

El a spus în Unșii din timpul sfârșitului:

„Observați ceva foarte repede aici, în timp ce terminăm serviciul de astăzi. Observați Apocalipsa 16.13-14, dacă vreți să notați aceasta. Nu voi avea timp să merg la aceste versete, dar vreau să fiți siguri și să o vedeți. Observați, este sunetul dintre cel de-al șaselea și cel de-al șaptelea Potir.”  Aici, fratele Branham urmează să ne spună care este acest sunet.

„Vom încheia în câteva minute, dacă mai aveți răbdare doar câteva minute. Încheiem acum.

Observați, Apocalipsa 16.13-14, între cel de-al șaselea și cel de-al șaptelea Potir, sunt „trei duhuri necurate ca broaștele.” Ați observați aceasta? „Au ieșit din gura cuiva.”  Fiți atenți. Sunteți pregătiți? (Adunarea spune: „Amin!”) O trinitate de duhuri!

Acum, stai o clipă pe loc, frate denominațional. Nu te ridica să ieși din încăpere și acolo, la radio nu închide telefonul. Nu opriți magnetofonul. Stai pe loc o clipă și ascultă. Dacă sunteți născuți din Dumnezeu, veți sta.   

O trinitate de broaște! Broasca este un animal care privește întotdeauna înapoi. Ea nu privește niciodată spre ce se îndreaptă, ci privește de unde a venit. Înțelegeți? Nu înțelegeți? Unde s-a născut trinitatea? Țineți minte: „trei duhuri necurate,” duhuri individuale. Înțelegeți? (Adunarea spune: „Amin!”)

Observați, ele privesc înapoi la Conciliul de la Niceea unde s-a născut învățătura trinitară, nu în Biblie. Nu există așa ceva! Ele privesc înapoi la Conciliul de la Niceea, la Niceea Roma, unde s-a născut trinitatea. Fiți atenți de unde provin ele. Fiți atenți. Trinitatea broaștelor a ieșit dintr-o veche trinitate și a dat naștere unei noi trinități, mama lor. De unde au ieșit? O trinitate: „balaurul,” „fiara,” și „prorocul fals.” O nouă trinitate. Când au ieșit aceste broaște?”

Aceasta este întrebarea: Când au ieșit afară aceste broaște? 

„Când au făcut-o? Ele au fost acolo tot timpul, dar nu s-au arătat decât între cel de-al șaselea și al șaptelea Potir, chiar înainte de deschiderea Peceților, pentru a o descoperi.”

Adunarea spune: „Wow!”

Așadar, unde anume suntem noi în Intervalul dintre Potirul al șaselea și al șaptelea?

În acest Interval, vedem trei duhuri necurate de broaște care ies din gura a trei indivizi, trei duhuri individuale. Fratele Branham a spus că ele au fost acolo tot timpul,  având originea în religia babiloneană, la turnul Babel. Dar când au fost descoperite? Când au ieșit  afară? Între Potirul al șaselea și Potirul al șaptelea, exact înainte să fie deschise Pecețile pentru a le descoperi.

Aceasta înseamnă că slujba fratelui Branham s-a desfășurat  în Intervalul dintre cel de-al șaselea și cel de-al șaptelea Potir, între Trâmbița a șasea și a șaptea, între Pecetea a șasea și Pecetea a șaptea.

Atât de multe lucruri am așteptat să se petreacă în viitor și poate vor mai fi alte manifestări, dar noi am trecut deja prin acest Interval, prieteni.

Dacă privim la acest Interval, următorul verset pe care-l citim aici este versetul 15: „Iată Eu vin ca un hoț.” Este venirea Domnului în Interval, între Potirul al șaselea și al șaptelea: „Iată Eu vin ca un hoț.” Vedeți, El este ca un hoț, dar nu este un hoț pentru că El a venit să ia ceea ce-I aparține,  iar când iei ceva ce este al tău, nu ești  hoț. El s-a strecurat înăuntru,  a intrat înăuntru pe neștiute.  Apoi, El spune: „Ferice de cel ce veghează şi își păzește hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă rușinea!”  Aceasta ne întoarce exact la Apocalipsa capitolul 3, la Epoca a șaptea a Bisericii. Este adevărat?

Următorul verset ne spune: „Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.”

Așadar, Intervalul dintre Pecetea a șasea și Pecetea a șaptea include slujba fratelui Branham și tot ceea ce se petrece până la bătălia de la Armaghedon, toate acestea se petrec în Interval. Slujba fratelui Branham se află  în Interval.

Să continuăm să citim din Unșii din timpul sfârșitului:

„Pentru că în Mesajul îngerului al șaptelea, tainele lui Dumnezeu vor fi făcute cunoscute, toate aceste lucruri trinitare, botezuri false și tot ce trebuie să se manifeste. Dumnezeu să ne ajute să vedem care este Adevărul! Și să nu credem că este cineva care încearcă să spună ceva… Simt acel duh care se opune la Aceasta. Eu nu vorbesc de la mine, frate. Eu vorbesc de la Îngerul Domnului care este în tabără. Așa este.

Observați, o trinitate! „Balaurul,” câți dintre voi știu ce este balaurul? Este Roma. „Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, ca să-i mănânce copilul, când îl va naște”. Este adevărat?

Ce înseamnă „fiară” în Biblie? Putere. În regulă. „Prorocul fals,” este un uns fals. Înțelegeți?

Unde a început? „Acesta este un „proroc fals,” la singular. „Proroc fals,” primul papă; iar de acolo a ieșit curva, mama curvelor, totul.

Se ridica o trinitate falsă; nu în zilele de la început, nu s-a arătat în zilele de la început, ci a mers mai departe prin ele, dar când au venit cele șapte Peceți, au deschis acele taine și le-au descoperit. Atunci „broaștele, trei duhuri necurate ca broaștele, au ieșit pentru a se manifesta,” o învățătură trinitară împotriva Adevărului. Înțelegeți?”

Slăvit să fie Domnul! Fratele Branham ne-a dus prin toată Cartea Apocalipsei. Prieteni, doresc și încerc din toată inima să ajung undeva. 

Fratele Branham a spus că atunci când s-a deschis Pecetea a șasea, prigoana i-a lovit pe evrei firește. Tot el a spus că Pecetea a șasea și Trâmbița a șasea sună în același timp. Atunci, haideți să ne întoarcem la Apocalipsa capitolul 9.

Capitolul 8.13 spune: M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiță ale celor trei îngeri care au să mai sune!” 

          Fratele Branham a spus că acestea sunt trei războaie mondiale: primul Război Mondial, al doilea Război Mondial și al treilea Război Mondial, apoi ajungem la Trâmbița a cincea din Apocalipsa 9.12 care spune: „Cea dintâi nenorocire a trecut.” Un război mondial a trecut. „Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.”

          Urmează Trâmbița a șasea, care a avut loc în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Așadar, acum știm unde ne aflăm în Trâmbița a șasea. Pecetea a șasea s-a deschis cu prigoana fizică a evreilor, Pecetea a șasea și Trâmbița a șasea având loc în același timp. Ele s-au deschis în același timp. Credem noi aceasta?

„Îngerul al șaselea a sunat din trâmbiță. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu,

şi zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbița: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare Eufrat!”

Şi cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni.

Oștirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreți; le-am auzit numărul.

Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreții: aveau platoșe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca niște capete de lei şi din gurile lor ieșeau foc, fum şi pucioasă.

A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieșeau din gurile lor.

Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca niște șerpi cu capete şi cu ele vătămau.”

Să reluăm versetul 18: „A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieșeau din gurile lor.”

Fratele Branham a spus că aceștia nu au fost cai firești, naturali, ci au fost demoni supranaturali. Ei au fost dezlegați de la râul Eufrat și au intrat în armatele lui Hitler, Stalin și Mussolini pentru a aduce o prigoană amară împotriva evreilor. Așadar, Pecetea a șasea s-a deschis cu prigoana evreilor, Pecetea a șasea și Trâmbița a șasea deschizându-se în același timp, în cel de-al doilea Război Mondial. Apoi, mergem la Apocalipsa 10 pentru că fratele Branham a fost chemat în slujba sa pentru  a duce un dar de vindecare la popoarele lumii, chiar la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial. Viața sa s-a potrivit cu Scripturile. Apoi, el și-a terminat slujba, iar Mireasa a luat Cartea și prorocește din nou. Apoi vin cei doi martori care vor proroci în timpul celor trei ani și jumătate de Necaz,  vor fi uciși, dar vor învia din nou. Ajungem și la versetul 14 din Apocalipsa 11 care spune: „A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând.” Apoi, cel de-al șaptelea înger a sunat din trâmbița sa.

Așadar, toate aceste lucruri se petrec între cel de-al doilea și cel de-al treilea Război Mondial. Unde ne aflăm? Am trecut de mult de cel de-al doilea Război Mondial. Toată lumea se scutură și tremură știind că un alt război poate izbucni oricând. Unde ne aflăm, prieteni? Toate acestea trebuie să se întâmple între cel de-al doilea și cel de-al treilea Război Mondial. Viața fratelui Branham s-a potrivit cu Scriptura, iar acum, viețile noastre, timpul nostru, știrile, tot ceea ce se petrece, se potrivește cu Scriptura și pentru noi. Totul se întâmplă la fel.

Acei demoni au fost eliberați de la Eufrat, au intrat în acele armate aducând o prigoană amară. Profetul a spus că ei i-au împușcat pe Evrei până când nu au mai avut gloanțe, i-au gazat până când au rămas fără gaz, le-au injectat aer în vene, au făcut toate lucrurile oribile posibile. Cine a fost acesta? Fratele Branham a spus că este duhul Romei. El a mai spus: „Voi spuneți: „Nu, a fost Germania,” dar fratele Branham a spus: „Nu! Ei le-au făcut evreilor exact ceea ce le-au făcut creștinilor de la începutul timpului arătând că este același duh roman, care s-a întors aducând o prigoană”. Toate acestea au avut scopul de a-i duce pe evrei înapoi în țara făgăduită.

Să mergem acum la Intervalul, Spărtura din Pecetea a șasea și a șaptea, la Apocalipsa capitolul 7.

I-am văzut pe cei patru îngeri legați la Eufrat eliberați. Ei au eliberat armata de demoni care a intrat în armata firească prigonindu-i pe evrei, ducând-i înapoi în țara lor, dar în  capitolul 7.1-3, citim:

„După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.

Şi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,

zicând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”

Mai jos ajungem la pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii. Ce avem aici? Cei patru îngeri țineau vânturile, și  fratele Branham spune că vânturile sunt războaie și lupte. Aceștia sunt patru îngeri care țineau vânturile. Cel de-al doilea Război Mondial avusese loc, armatele de demoni au fost eliberate, dar după ce și-au îndeplinit scopul, adică să-i determine pe evrei să se întoarcă în țara lor, El a spus: „Opriți-vă acum, nu mai faceți rău până când vom pune pecetea pe cei o sută patruzeci și patru de mii.” De aceea, cel de-al doilea Război Mondial s-a oprit și de aceea a fost pus în așteptare. Dar acei demoni nu s-au întors la Eufrat. Când ei au fost eliberați, au rămas liberi, și încă mai fac război, dar într-un alt fel.

Așadar, Pecetea a șasea și Trâmbița a șasea sună în același timp. Și acum, să mergem la cel de-al șaselea Potir. Înapoi la capitolul 16.12:

„Al șaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat.”

 Avem din nou râul Eufrat. Nu este aceasta uimitor? Trâmbița a șasea a fost râul Eufrat, cei patru îngeri au ieșit și demonii au fost eliberați. Aici, avem îngerul al șaselea care și-a vărsat potirul tot peste râul cel mare Eufrat.

„Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților care au să vină.”

Fratele Branham ne-a spus ceva despre aceasta. În Sărbătoarea trâmbițelor, el a spus:

„Observați, în Apocalipsa capitolul 9.13, observați îndeaproape acum, sub Trâmbița a șasea. Apocalipsa 9.13, sub Trâmbița a șasea, au fost două sute de milioane de călăreți care au fost legați la râul Eufrat, dar au fost eliberați sub Trâmbița a șasea. Acum, nu există două sute de milioane de călăreți în lume; dar acolo au fost două sute de milioane de călăreți. Observați aceasta. Doresc ca voi să scrieți aceste lucruri pentru a le putea citi.

Ei nu erau cai firești. Din gura lor ieșea foc, aveau platoșe ca focul și cozi, iar capătul cozii arăta ca al unui șarpe, cu capul unui șarpe la capătul lor, înțepând. Vedeți? Erau cai spirituali, diavoli spirituali, cai de luptă, care au fost legați la Eufrat în toți acești ani, diavoli supranaturali. Ce era aceasta? Vechiul Imperiu Roman înviat; prigoana evreilor. Ei au fost legați timp de două mii de ani la râul Eufrat, nu pot trece la făgăduință.”

Ce trebuie să se întâmple cu Eufratul ca ei să-l poată trece? Să fie secat.

„… o sectă religioasă care încerca să ajungă de partea cealaltă. Voi știți că Eufratul curgea prin Eden. Dar ei au fost legați acolo, două sute de milioane de diavoli ai prigoanei.

Observați  ce se petrece sub Trâmbița a șasea. Ei au fost eliberați împotriva evreilor; prigoana Evreilor. Diavoli supranaturali, legați aproape două mii de ani, apoi eliberați de Hitler, Stalin, Mussolini împotriva evreilor.”

„…Acolo se află acel Imperiu Roman, legat acolo prin (ce?) puterile ecleziastice. Roma păgână a devenit Roma papală fiind legată acolo în tradițiile  creștinismului ei.”

Ce o lega și ce o reținea să nu treacă dincolo? O sectă voia să treacă dincolo, la altă sectă. Când demonii au fost eliberați de la Eufrat, ei au mers și au adus o prigoană fizică asupra unui popor firesc, dar în același timp, ei vor să treacă dincolo în partea cealaltă, și atunci, Eufratul trebuia să fie secat pentru ca ei să poată trece dincolo. Ei nu puteau trece pentru că erau legați de tradiția lor religioasă încercând să pară creștini, dar ei nu erau nimic altceva decât Roma păgână.

Învățătura trinitară, închinarea la sfinții morți, nu este nimic altceva decât închinare la Diavol încercând să pretindă că sunt creștini. Dar ei nu pot trece până când Eufratul nu este secat, iar Eufratul nu este secat până când nu este turnat cel de-al șaselea Potir. Fratele Branham ne-a spus că atunci când acești demoni au fost eliberați, ei au intrat în armatele lui Hitler, Stalin și Mussolini, și au adus o prigoană asupra evreilor, apoi, când s-a oprit războiul, El a spus: „Țineți vânturile, opriți războaiele până când vom pune Pecetea.”

Atunci, demonii aceia au trecut Eufratul și au intrat în mișcarea ecumenică, care a început în anul 1962 cu Consiliul Vatican 2. Consiliul Vatican 2 a fost mișcarea ecumenică a Vaticanului care a ținut din anul 1962 până în 8 decembrie 1965. Ce a fost acesta? Vechea biserică catolică, puterile demonice, vechiul Imperiu Roman care au trecut dincolo și      s-au amestecat cu protestanții. Aceasta este ceea ce ne-a spus fratele Branham.

Ce îi reținea? Fratele Branham a spus că tărâmul ecleziastic. De ce? Pentru că protestanții încă nu voiau să se amestece cu catolicii. Atâta timp cât a mai existat puțin Cuvânt în acel râu, atâta timp cât protestanții au avut o barieră a Cuvântului, crezând Cuvântul și încrezându-se în El, erau separați de vechea tradiție păgână romană, dar când  nu le-a mai păsat de Cuvânt, ci doar de biserica lor, apele au început să sece. Când nimănui nu i-a mai păsat de Cuvânt, nimănui nu i-a mai păsat nici dacă se amestecă cu biserica catolică în mișcarea ecumenică.

După aceasta au urmat Pecețile, pentru că fratele Branham a spus că Pecețile au urmat după descoperirea celor trei duhuri necurate de broaște în Intervalul dintre Trâmbița a șasea și a șaptea, arătându-ne că  profetul a trebuit să fie aici în timpul în care s-au întâmplat acestea. Astfel,  el a arătat cu degetul spre mișcarea ecumenică și Consiliul Mondial Bisericesc și a spus: „Acolo este!” Unde au mers demonii aceia? În Consiliul Mondial Bisericesc. Pentru a aduce o prigoană împotriva denominațiunii? Nu, ci împotriva Miresei. Dar nu vor izbuti în aceasta pentru că înainte ca s-o facă, El o va lua. Cine se luptă cu noi? Două sute de milioane de demoni. 

Cei care au injectat aer în venele evreilor, care i-au ars,  sunt cei care se luptă împotriva noastră ca să nu credem Cuvântul, să dăm înapoi, să facem compromis cu privire la El, și să nu mergem mai departe în Lumină, ci să ne așezăm și să facem o denominațiune din Mesaj. Aceasta încearcă să facă demonii aceia. Dar ei au fost expuși de către profet, de slujba care a venit în Intervalul dintre Potirul al șasea și al șaptelea. Amin! Am multe citate despre aceste lucruri de aceea vă rog să le citiți mai târziu când le vom publica pentru că acum nu mai avem timp.

 Să mergem la al Potirul al șaptelea și să citim din Apocalipsa 16.17:

 „Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!”

Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare.”

Fratele Branham a ajuns la sfârșitul slujbei sale, iar în aprilie 1965 se afla în Los Angeles, California.  Era ultima dată când se afla în Los Angeles și urma să predice  mesajul Alegerea unei Mirese.  Fratele Branham a numit orașul  Los Angeles un „Babilon tainic, o piatră de moară care va fi aruncată în mare.” El era acolo în ultima parte a slujbei sale și ca versete de deschidere la mesajul Alegerea unei Mirese, a ales două texte. Primul a fost despre Eliezer care se ruga ca Dumnezeu să-l ajute să găsească o soție pentru Isaac. (Geneza 22.14-16) Fratele Branham predica Alegerea unei Mirese, și el era Eliezer al acelei zile.

El a spus că „Civilizația a călătorit de la Est la Vest, iar acum se află pe coasta de Vest și nu poate merge mai departe, ci se izbește de barieră și cade înapoi,” și că Evanghelia a călătorit cu civilizația. El era în Los Angeles, California, la sfârșitul tuturor lucrurilor: a Epocilor Bisericilor; a Evangheliei și a civilizației. Înțelegeți ce vreau să spun? Al doilea verset a fost Apocalipsa 21.9:

„Apoi unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire pline cu cele din urmă șapte urgii a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!”

 Primul verset citit, a aparținut slujbei fratelui Branham? Amin! Dar al doilea verset citit, a aparținut slujbei fratelui Branham? Cine ne-a arătat Mireasa, soția Mielului? Cine a făcut aceasta? A fost unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire, iar noi știm că el este îngerul al șaptelea. Astfel, dacă aici el este îngerul al șaptelea, este posibil ca el să fie îngerul al patrulea mai înainte sau îngerul al treilea  într-un alt loc? El este întotdeauna îngerul al șaptelea. 

Noi nu avem nicio problemă să spunem că  fratele Branham a împlinit slujba lui Eliezer. Când era la începutul mesajului Alegerea unei Mirese, și se ruga rugăciunea lui Eliezer: „…vrei să trimiți o Mireasă pentru Isaac?”, toți am spus: „Aceasta este slujba fratelui Branham.” Dar  următorul verset pe care l-a citit, a fost Apocalipsa 21.9:

 „Apoi unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire pline cu cele din urmă șapte urgii a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!”

Cine a fost acest înger? „Păi, nu știu.” Putem  spune că și acesta a fost fratele Branham? Putem  spune că el este unul dintre îngerii care țineau în mână unul din cele șapte Potire? Putem spune că el este cel care a venit între Potirul al șaselea și al șaptelea, deschizând Pecețile între Potirul al șaselea și al șaptelea? Putem spune că el este îngerul ce ținea unul dintre potire și ne-a arătat Mireasa, nevasta Mielului? Nimeni din cadrul Mesajului nu vă va faulta dacă veți spune că el a fost Eliezer, dar cu siguranță se va uita ciudat la voi dacă veți spune că el este unul dintre îngerii care țineau cele șapte Potire. Dar cel care a ales acest verset pentru a-l citi, a fost el, nu noi. El este cel care l-a citit la începutul mesajului Alegerea unei Mirese.

Dacă citim despre al șaptelea Potir, este scris:

„Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!”

Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare.”

          La începutul mesajului Alegerea unei Mirese, a adus două versete despre însărcinarea lui Eliezer și despre îngerul al șaptelea care toarnă Potirul său. Apoi, la sfârșitul acestui mesaj, fratele Branham a spus: „O, Capernaume, Capernaume, care te-ai înălțat pe tine însuți deasupra îngerilor. Dacă lucrările care s-au făcut în tine…. Dar vei fi aruncat pe fundul mării, ca o piatră de moară care este aruncată pe fundul mării.” Ce făcea fratele Branham? Prevestea un cutremur mare care va scufunda orașul Los Angeles. Cine era el? Ce făcea el? Turna un Potir, prieteni. El a fost unul dintre îngerii care țineau potirele. Slujba lui a venit între al șaselea și al șaptelea Potir, dar îl vedem aici, la sfârșitul slujbei sale, pe Coasta de Vest, spunând: „S-a isprăvit! S-a terminat, civilizația s-a încheiat, epocile bisericilor s-au încheiat, nu a mai rămas nimic decât nimicirea.” Slăvit să fie Domnul!

Cât mai trebuie să mergem? Cât mai trebuie să așteptăm? Prieteni, el a împlinit Cartea Apocalipsei. Mai există multe lucruri care trebuie să se întâmple, dar nu pentru voi și nu pentru mine. El ne-a adus până la Apocalipsa 22.17, unde scrie: „Duhul și Mireasa spun: „Vino!”, ceea ce este exact ceea ce are loc în Apocalipsa 10.8-11 adică să mâncăm Cartea și să prorocim din nou spunând: „Vino!” „Ieși afară din mijlocul ei, poporul Meu și vino!”

Acum, dacă ați văzut harta drumului, unde suntem? „Păi, trebuie să așteptăm Potirele”. Eu nu le aștept pentru că le-am văzut turnate. „Trebuie să așteptăm Trâmbițele?” Ele au sunat deja. „Care este descoperirea lor?” Nu știu pentru că noi nu vom mai fi aici. Cei doi martori vor fi aici ca s-o aducă, dar când  își vor începe propovăduirea, ei vor predica ceea ce este deja istorie, așa cum s-a întâmplat și în cazul Peceților.

„Care au fost urgiile, frate Chad?” Eu nu știu, dar știu care a fost cea de-a șasea și anume, secarea râului Eufrat care făcea separarea între păgânism și creștinism, iar acum, ele se simt confortabil deoarece s-au unit pentru a aduce o prigoană împotriva Miresei.

Știm care a fost al șaselea și al șaptelea Potir, acesta din urmă fiind judecata care va aduce un cutremur mare. „Dar celelalte?” Eu nu știu, dar ele nici măcar nu trebuie să aibă loc consecutiv. Vă mai amintiți lecția învățată de la Peceți? Ele nu trebuie să fie vărsate consecutiv.

Această Carte a Apocalipsei este Cartea Miresei și Ea a fost deschisă, iar în ce mă privește pe mine, pentru că nu vorbesc în numele nimănui, eu unul m-am temut să intru în ea pentru că este riscant să spui aceste lucruri. Pentru înțelegerea denominațională, ele par a fi greșite, dar este ceea ce ne-a spus profetul, este ceea ce a învățat el și ceea ce ne-a arătat. El i-a spus Miresei că ea trebuie să citească printre rânduri. Care rânduri? Eliezer, primul meu text, îngerul al șaptelea care ținea Potirul al șaptelea, al doilea meu text, și fratele Branham care nu a plănuit să prorocească scufundarea Los Angeles-ului când a început să vorbească acest mesaj. Înțelegeți aceasta? El a spus că nici măcar nu a știut că a prorocit aceasta, ci a trebuit să se întoarcă la casetă să asculte acest mesaj din nou.

La început, el a spus că cineva i-a spus că a mai fost un cutremur ca și cel din Seattle, iar întrebarea care i-a fost pusă a fost: „S-ar putea ca unul ca și acela să aibă loc și aici?” Dar el a spus: „Nu știu. Poate că da, poate că nu. Cugetă asupra problemei.” Dar nu știa și nici nu a plănuit să spună cele spuse, ci prin inspirație, a ales versetele sale de deschidere a mesajului. Duhul Sfânt a căzut asupra lui și nici nu a mai știut ce spunea, iar la sfârșitul acelui mesaj, el a turnat potirul în Los Angeles. Slăvit să fie Dumnezeu! Totul este încheiat, totul este înfăptuit. Acum, El nu mai este în biserici, deoarece a încheiat lucrarea cu ele, dar aduce înăuntru ultimele mădulare ale Miresei ca să o poată lua și pentru ca El să se poată întoarce la cei doi martori din Apocalipsa 11, astfel încât să-i poată chema pe cei o sută patruzeci și patru  de mii.

Două lucruri trebuie să se întâmple acum: trebuie să aducă ultima parte a Miresei în descoperire și pe ultimii dintre cei o sută patruzeci și patru de mii în țara făgăduită. Sunt ei acolo? Nu știu. Sunt ei aici? Nu știu. Nu știu cine și unde se află sau cine ce este, dar când El va așeza aceste două lucruri la locul lor, noi vom avea parte de zborul nostru. Noi nu așteptăm informații noi, nu așteptăm un mesaj nou, nu așteptăm un alt eveniment, ci așteptăm ca acel ultim mădular să intre înăuntru, iar cei o sută patruzeci și patru de mii să fie la locul lor, și atunci timpul nostru se va termina și vom pleca. Până atunci noi suntem în Apocalipsa 10.11: „Prorocește din nou la națiuni și împărați,” și în Apocalipsa 22.17: „Duhul și Mireasa spun: „Vino!” Aceasta este însărcinarea noastră, să spunem ceea ce a spus El, să prorocim din nou, dar nu este o prorocie nouă, ci o repetiție a prorociei care a venit deja.

„Oh, îmi doresc atât de mult să pot înțelege Cartea Apocalipsei!” Dacă am putea crede ceea ce a spus profetul, am înțelege Cartea Apocalipsei. Dacă l-am lăsa pe el să folosească versetele pe care dorește să le folosească pentru a descrie ceea ce s-a întâmplat și să avem încredere în el că a ales versetele potrivite, atunci vom înțelege Cartea Apocalipsei.

Deoarece de prea multe ori, vechea înțelegere firească și vechea învățătură denominațională sunt alăturate, noi spunem: „Aceasta este pentru viitor, nu este pentru noi, de aceea vom rămâne aici în primele capitole ale Cărții Apocalipsei, pentru că Trâmbițele nu sunt pentru noi, și nici Potirele…” Dar totul este pentru noi. Toată Cartea este pentru noi. Totul a fost deschis pentru noi, ca noi să putem înțelege în ce zi trăim, ce s-a întâmplat, cine suntem și care este responsabilitatea noastră. Ce zi în care să fim vii, prieteni! Ce zi în care să fim vii!

Să ne ridicăm cu toții în picioare! Îmi pare rău, este multă informație, este multă încărcătură, dar  nu am ajuns nici măcar la o fracțiune din ea, prieteni. Inima mea este atât de plină! Când Dumnezeu îți ridică privirea cu o treaptă mai sus, toate se potrivesc dintr-o dată.

Am vorbit despre lanterna aceea. Dacă ridicăm sus o lanternă, vom putea vedea că exact la marginea ei, se  vede următorul pas ce trebuie făcut pe drum, și când ajungi  la acel pas care urmează, tot ce este în jur este vizibil. Când ajungeți acolo, dintr-o dată, totul se deschide și vom  vedea ceea ce este la dreapta și la stânga, vom  vedea totul. Același lucru este și în Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare descoperire deschide totul de la Geneza la Apocalipsa. Mergem din nou mai departe în Cuvânt, iar El se deschide de la Geneza la Apocalipsa, de aceea, stimularea prin descoperire este un lucru atât de minunat! 

 Din Lumina inițială a Epocilor Bisericilor, au ieșit Pecețile, din Peceți au ieșit Trâmbițele, iar din Trâmbițe au ieșit Potirele până când întreaga descoperire este deschisă înaintea ochilor noștri întrebători. Astfel, noi suntem zidiți și curățiți de ea. Nu știu voi, dar eu sunt zidit. Doar s-o lăsăm să ne curețe! Să ne rugăm.

-Amin-