Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMSTĂPÂNIND TOATE LUCRURILE

06/05/1962, seara - Jeffersonville, IN

Sunt foarte bucuros că mă aflu din nou printre voi şi vreau să ştiţi că apreciez mult rugăciunile pe care le-aţi făcut pentru mine când aţi auzit de micuţul accident pe care l-am avut. Aceasta arată că Satana nu te poate lua până când nu eşti pregătit de Dumnezeu.

Cred că mulţi vă întrebaţi ce s-a întâmplat.

După cum ştiţi, hobby-ul meu sau relaxarea mea este vânătoarea sau pescuitul. Dacă mi-ar fi plăcut să joc golf, aş fi fost acolo unde femeile sunt pe jumătate goale, dar mă bucur că-mi place vânătoarea sau pescuitul.

Întotdeauna mi-am dorit o puşcă Weatherly Magnum, dar nu am spus nimănui nimic despre aceasta, căci cu siguranţă s-ar fi găsit cineva să mi-o cumpere şi nu m-aş fi simţit bine ştiind că misionarii nu au nici pantofi în picioare.

Într-o zi, fratele Art Willson i-a dat lui Billy o puşcă model Winchester, dar domnul Waterly a spus că el poate  s-o modifice şi să facă din ea un Weatherly Magnum. Astfel, fratele Rodney Amstrong a trimis-o înapoi şi a fost modificată, dar undeva s-a făcut probabil o greşeală, pentru că atunci când am tras ca s-o probez, arma s-a dezintegrat în mâinile mele. Tot ce am văzut a fost o pală de foc înaltă până la tavan şi apoi nu s-a mai văzut nimic. Când mi-am revenit, sângele curgea de peste tot, iar primul gând care mi-a venit în minte a fost că am murit. Am încercat să privesc în jur, dar nu puteam vedea nimic şi nici nu auzeam.

Mi se părea că plutesc în aer. După un timp am putut vedea cu un ochi, iar când m-am privit, faţa mea arătă de parcă cineva îmi aruncase un hamburger pe ea. Aveam câteva schije înfipte deasupra ochiului şi făceau un cerc exact în jurul osului sinusului şi aici. Doctorul Adair mi le-a scos pe toate, apoi m-a trimis la un specialist oftalmolog. El m-a examinat şi a găsit un inel exact în jurul ochiului; era format din vreo 50 de bucăţele mici de schije care s-au dus direct în fundul globului ocular, neputând fi scoase.

Acel specialist i-a trimis o scrisoare doctorului Adair, în care spunea: „Cred că bunul Dumnezeu a stat acolo alături de el, ca să Îşi ocrotească slujitorul, pentru că altfel era cu neputinţă să-i mai rămână capul pe umeri.” Dacă va fi cu voia Domnului, într-o zi, voi ţine o predică despre aceasta.

Concluzia mea este că este bine să faceţi o modificare la arma voastră, dar dacă acea modificare nu este făcută corect, pentru încărcătura pe care o poate purta, va exploda. Aşa este. Deci, este mai bine să aveţi o armă originală şi nu una modificată.

În ce priveşte urechile, vă pot spune că am tot timpul un zgomot în ele. Azi dimineaţă am fost la un specialist oftalmolog din oraş, care mi-a spus că voi vedea la fel de bine ca şi până acuma.

Eu am vorbit cu fratele Roberson despre ce mi-a spus medicul, iar el mi-a zis: „Nu îţi face probleme, pentru că eu  am în jur de 1-1,5 Kg de schije în mine.” El este un veteran de război.

Cele întâmplate îmi amintesc de o vedenie pe care am avut-o nu demult. Cred că v-o mai amintiţi şi voi. Prin bunătatea Sa nemărginită, Domnul mi-a spus: „Să nu te temi, indiferent unde mergi sau ce faci, căci Prezenţa lui Isus Hristos şi ocrotirea Sa, nu-ţi va lipsi niciodată.” Aceasta înseamnă că Satana nu mă poate ucide până când Dumnezeu nu spune că totul s-a sfârşit. Vedeţi? S-ar putea ca el să încerce s-o facă, dar nu va reuşi.

Chiar atunci trebuia să merg la o adunare în rezervaţia indiană, şi aş fi făcut-o deşi vedeam numai cu un ochi, dar fratele de acolo a anulat întâlnirea în ultima clipă. Aşa se face să am venit aici, iar în timpul cât vom sta printre voi, fratele Arganbright se va ocupa de aranjarea adunărilor pe care le vom avea la Anchorage, Alaska.

Cred că mulţi îşi amintesc vedenia pe care am avut-o în legătură cu acel urs grizzly şi caribu. Deşi în Canada nu sunt asemenea urşi, ştiu că totuşi îl voi împuşca pentru că aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”.

Vă mulţumesc că v-aţi rugat pentru mine când aţi aflat de accident. Fiica mea i-a scris sorei Dauch, care vine aici la biserică, iar ea a sunat-o pe Meda şi i-a zis: „Nu ştiu dacă a ajutat sau nu, dar grupul de aici ne-am adunat împreună.” Fratele metodist, fratele Brown, care este rudă cu el, şi toţi ceilalţi, s-au adunat împreună şi s-au rugat toată noaptea pentru mine. Sora spunea: „Nu ştiu dacă Dumnezeu ne-a ascultat sau nu, dar ştim că fratele Branham s-a rugat pentru atâţia, aşa că ne-am gândit că ar trebui să ne rugăm şi noi pentru el.” Vedeţi, fraţilor? Dumnezeu ascultă astfel de rugăciuni.

De curând Satana l-a lovit şi pe fratele Crase. Omeneşte, el nu avea nici o scăpare, dar cu toate acestea este în viaţă si se află în spitalul din oraş. Fratele Crase mi-a spus că a fost vizitat de un frate din New Albany, pe nume Mercalf, care i-a spus: „Frate Crase, eu nu sunt vrednic să mă rog pentru tine, dar Domnul mi-a pus pe inimă s-o fac şi nu am putut să mă împotrivesc.” După ce a spus aceste cuvinte, fratele a îngenuncheat, s-a rugat, iar după aceea a plecat. Ce s-a întâmplat? Domnul l-a vindecat chiar atunci pe fratele Crase.

Vedeţi? Acesta este darul vindecării în Trupul lui Hristos: rugăciunea unui mădular pentru celălalt.

Prieteni, să nu vă gândiţi niciodată că sunteţi un mădular neînsemnat, pentru că sunteţi un mădular ca oricare altul. Degetul este un mădular, braţul sau urechea sunt mădulare şi la fel toate celelalte, iar dacă unul dintre mădulare suferă, toate mădularele suferă împreună cu el, dovedind că sunt o unitate; o unitate duhovnicească.

Dacă va fi cu voia Domnului, duminica viitoare, aş vrea să vorbesc despre tema „Încercarea profetului”.

Mâine seară sau duminică seara, voi merge la Tabernacolul Evangheliei, la fratele Ruddell, unde voi vorbi tema: „Lăsând presiunea afară”. Apoi, marţea viitoare va trebui să plecăm în Wisconsin, cu cei de la „Evanghelia Deplină”, pentru o convenţie regională. Acolo vom sta trei zile.

Cum se numeşte oraşul acela, Billy? Grean Lake, Wisconsin. Da. Apoi duminică, pe 20, voi fi la Chicago la High Scool Auditorium. Este acelaşi auditoriu la care am mai fost. Cum se numeşte? Da, Auditoriul Stephen Marher.

Rugaţi-vă pentru noi, căci avem nevoie de rugăciunile voastre. Biblia ne învaţă că toate lucrurile lucrează spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, iar eu cred aceasta, văzând sinceritatea şi devotamentul oamenilor.

Cineva a spus: „Cum a fost posibil aşa ceva? Cum a îngăduit Dumnezeu aceasta?” Desigur, eu aş fi putut să fiu ucis mergând pe drum, într-un fel sau altul, aşa că nu uitaţi niciodată: Scriptura nu poate greşi când spune că „Toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8.28).

Eu Îl iubesc din toată inima şi pot spune că aceste lucruri ne aduc mai aproape unul de celălalt.

Toţi cei care au auzit despre accident s-au mirat şi nu pot înţelege cum de mi-a rămas capul pe umeri după o asemenea explozie. Explozia a fost atât de aproape de faţa mea, încât în mod normal ar fi trebuit să fie total distrusă. Când am vrut să iau arma de jos, nu am mai găsit nimic întreg din ea, ci doar bucăţele.

Lăudat să fie Dumnezeul cel viu. Aceasta ne face să ştim aprecia ce înseamnă să-L avem pe Dumnezeu cu noi. Îi suntem recunoscători pentru aceasta.

Acum haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Dacă aveţi cumva vreo cerere, ridicaţi mâna, şi Dumnezeu să răspundă rugăciunii voastre.

Tatăl nostru ceresc, Tu ne-ai ales ca să ne adunăm împreună. Este voia lui Dumnezeu ca noi să ne adunăm în mod regulat, Doamne, ca să ne apropiem mai mult de Tine şi ca să ne legăm mai mult unii de alţii, în părtăşie, prin Sângele vărsat al lui Isus, care a făcut posibil acest lucru. Îţi mulţumim pentru aceasta, Doamne.

Eu Îţi mulţumesc pentru vederea şi auzul meu şi pentru faptul că sunt încă printre cei vii, ca să vestesc mai departe Evanghelia Ta.

Eu am putut auzi mărturia unor oameni renumiţi care au spus: „Cum a fost posibil să scapi cu viaţă? Aici este numai mâna lui Dumnezeu.” De aceea, îmi plec capul cu umilinţă, Doamne, şi Îţi mulţumesc pentru minunea pe care ai săvârşit-o cu slujitorul Tău şi Îţi dăruiesc încă o dată întreaga mea viaţă în slujba Ta. Îţi sunt recunoscător pentru îndurarea Ta, căci nu am fost niciodată atât de aproape de moarte, ca acum.

Te rog să priveşti spre fiecare din oamenii care au ridicat mâna în seara aceasta, arătând că au o cerere înaintea Ta, căci şi ei poartă în inima lor recunoştinţa pentru ceea ce ai realizat în vieţile lor.

În seara aceasta ne-am adunat pentru un  eveniment foarte special: ca să luăm Cina Domnului, se aceea, Tată, Te rugăm să ne vorbeşti prin Cuvântul Tău şi să ne dai un nou curaj.

Binecuvântează-l pe păstorul nostru, pe soţia şi familia lui, pe diaconi şi pe administratori, şi pe fiecare suflet care vine la biserică. Dumnezeule, apropie-ne şi mai mult de Tine şi binecuvântează-i şi pe ceilalţi închinători ai Tăi, oriunde s-ar afla în lumea aceasta.

Frânge Pâinea vieţii pentru noi, căci Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău preaiubit. Amin.

Noi am fost să-l vedem pe fratele Gobel Robertson, apoi ne-am întors, iar sora Wood ne-a spus ce mesaj minunat a adus păstorul nostru azi dimineaţă.

Mi-am făcut aici câteva însemnări din care aş vrea să vorbesc, aşa că mai întâi vom deschide la 2 Corinteni 6.7-10, după care vom citi din Geneza 14.18-19:

2 Corinteni 6.7-10:  „…prin Cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare, pe care le dă neprihănirea;

în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul;

ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi;

ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.

Geneza 14.18-19:  „Mehisedec, Împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt.

Melhisedec a binecuvântat pe Avraam şi a zis: „Binecuvântat să fie Avraam de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului.”

Din aceste texte aş vrea să iau ca titlu: „Stăpânind toate lucrurile”. Pentru că aşa cum am citit în 2 Corinteni, deşi suntem săraci, noi stăpânim toate lucrurile.

În Geneza am citit că Avraam s-a întâlnit cu acest mare Bărbat, numit Melhisedec, care era Stăpânul cerului şi al pământului.

Noi ştim istoria lui Avraam şi cum s-au petrecut lucrurile, cum a fost chemat afară din cetatea Ur, din Haldea, care se afla în Valea Şinear, probabil pe un teren fertil. Din câte am înţeles, Avraam nu era un om deosebit în ochii lumii, adică nu era împărat sau monarh, ci era un bărbat simplu. El s-a căsătorit cu Sara, care-i era pe jumătate soră, şi probabil a luat-o de nevastă când erau foarte tineri.

Dumnezeu l-a chemat să-L urmeze când Avraam avea şaptezeci şi cinci de ani, şi desigur, în această chemare a fost inclusă şi Sara, ajutorul lui. Cred că am putea începe chiar de aici, căci sunt încredinţat că dacă Dumnezeu cheamă un bărbat în slujba Sa, dacă acel om este căsătorit, are un ajutor, și El o cheamă şi pe nevasta lui, pentru că cei doi sunt una.

Citind în continuare, vedem că mai târziu Dumnezeu ar fi putut s-o ucidă pe Sara. Aceasta s-a întâmplat douăzeci şi cinci de ani mai târziu, când ea s-a îndoit de mesajul Îngerului. Biblia spune că Avraam se afla sub stejarii lui Mamre când cei trei Bărbaţi l-au vizitat, şi când unul dintre ei i-a spus că Sara va fi mamă. Atunci, ea s-a îndoit în inima ei şi a râs, zicând: „Acum când am îmbătrânit?” Ea avea aproape nouăzeci de ani, iar soţul ei, o sută. Pântecele îi era uscat de ani de zile iar trupul aproape mort, de aceea s-a îndoit şi a râs.

 Domnul a întrebat: „De ce a râs Sara?” El era cu spatele spre cortul în care se afla ea şi totuşi a ştiut ce făcea. Atitudinea ei era egală cu a-i spune lui Dumnezeu în faţă că a greşit, ceea ce putea s-o coste viaţa, dar Domnul nu i-a socotit păcatul pentru că era o parte din Avraam. Ea avea un legământ cu el, deci trebuia să-şi urmeze soţul, dar Dumnezeu nu putea s-o atingă pe Sara fără să-l atingă pe Avraam, pentru că cei doi erau una.

Acesta este un tip minunat pentru noi astăzi, căci atunci când păcătuim suntem vrednici de moarte, dar Dumnezeu nu ne poate omorî pentru că suntem o parte din Hristos. Vedeţi? Aceasta este şansa noastră: faptul că suntem una cu Hristos.

Nu este acesta un gând frumos? Unitatea cu Hristos. Din pricina aceasta se cuvine ca atunci când păcătuim, să mergem repede să ne mărturisim, pentru că Dumnezeu ar putea să ne ia viaţa. Totuşi El nu o face pentru că Sângele Lui stă în locul nostru, iar Dumnezeu nu poate trece peste El. Vedeţi? El nu poate face aceasta pentru că aşa a făgăduit; deci nu-Şi poate încălca propria făgăduinţă. El a spus că oricine crede în El, are Viaţa veşnică prin acel Sânge şi nu-Şi poate încălca promisiunea.

Deci am văzut că ascultând de chemarea lui Dumnezeu, Avraam şi-a părăsit ţara, casa, familia, separându-se de tot: de poziţia lui pământească, de posesiunea lui, ca să călătorească spre o tară străină. Acesta este un tip desăvârşit pentru Biserică, pentru că şi noi suntem chemaţi să părăsim tot ce este în această lume şi să-L urmăm pe Hristos.

Avraam a plecat luând cu sine şi o părticică din ai lui: pe tatăl său, care a murit repede, şi pe nepotul său Lot, care s-a despărţit de el şi s-a dus să locuiască în Sodoma.

După ce s-a despărţit de Lot, Dumnezeu i-a dat lui Avraam ţara şi tot ce era în ea, pentru că acela era momentul. Dumnezeu i-a zis: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazăzi, priveşte spre miazănoapte, spre răsărit şi spre apus, căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţiei tale în veac.” (Geneza 13.14-15).

Lot trăia însă în păcat. Cât de uşor, cât de plăcut şi cât de inocent pare păcatul. Poate că Lot şi-a zis: „Eu cred în Dumnezeu, iar câtă vreme cred în El, nu văd de ce nu pot merge în Sodoma, căci sunt un credincios. Totul este în ordine.” Oh, dar nu era în ordine.

Vedeţi, când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, i-a cerut să se separe de Lot, iar noi trebuie să facem acelaşi lucru: Dumnezeu ne cheamă la o totală separare de păcat. Ieşiţi afară de acolo şi nu fiţi părtaşi la el! Evitaţi orice apariţie a celui rău. Separaţi-vă complet şi păstraţi distanţa de el. Nu călcaţi pe terenul lui oricât de drăguţ pare.

Poate vă gândiţi: „Frate Branham, eu sunt tentat tot timpul să fur, iar uneori chiar să fumez.” Poate că femeile se gândesc: „Păi, eu sunt tentată să mă îmbrac ca lumea.”

Voi vă gândiţi că aceasta este o mare ispită, dar ce ziceţi de amvon, care este locul în care trebuie să ai grijă de fiecare mişcare pe care o faci câtă vreme eşti în slujbă?

Acesta este un lucru foarte delicat, căci voi trebuie să răspundeţi numai pentru sufletele voastre, dar noi răspundem pentru toţi cei cărora le vorbim. Înţelegeţi?

Eu ştiu că Satana merge tot timpul la surori şi le spune: „Nu-i aşa că rochia aceea este frumoasă? Nu-i nimic greşit dacă o porţi, căci îţi vine foarte bine.” Oh, şi voi ştiţi foarte bine că acel lucru este greşit!

În ce priveşte  slujba este altceva: „Oh, ar trebui să mergi la adunarea aceea, căci este o adunare mare!” dar tu trebuie să stai şi să aştepţi să vezi ce-ţi spune Domnul. Vedeţi?

„Ar trebui să mergi acolo să-l vezi pe cutare, căci acela este aşa şi aşa.” Aveţi grijă, căci este foarte alunecos. Noi trebuie să fim foarte atenţi la aceste lucruri.

Şi Avraam a trebuit să fie atent. Astfel, în loc să meargă cu Lot în Sodoma, el s-a separat şi s-a dus în pustiu, luând calea celor dispreţuiţi ai Domnului.

Aceasta ar trebui să fie şi alegerea noastră: ar trebui să urmăm această cale fie că este grea sau uşoară. Fiţi gata să mergeţi pe ea oricând vă va chema Domnul.

După o vreme s-a iscat  un conflict, căci câţiva împăraţi s-au ridicat şi au început să cucerească teritoriile vecine. Ei i-au biruit pe toţi, ajungând până în Sodoma, unde se afla şi Lot, nepotul lui Avraam. Biblia spune că au cucerit cetatea, iar pe Lot şi pe ai lui l-au luat prizonier, jefuindu-l de tot ce avea.

Oh, ce groaznic, dar nu uitaţi că „Plata păcatului este moartea.” (Romani 6.23).

Fără îndoială că Lot şi-a dat seama de aceasta în timp ce era dus cu o funie sau cu un laţ în jurul gâtului, ca rob. Fiicele lui urmau să fie necinstite, soţia lui avea să fie o sclavă şi la fel el, iar stăpânii lor puteau să-i ucidă la cea mai mică nesupunere.

Când Avraam a aflat că Lot, nepotul său, care era o parte din el, a fost luat şi dus în robie, a spus probabil: „Dumnezeule, Tu mi-ai spus că dacă te voi asculta şi voi merge în ţara aceea, mi-o vei da mie şi urmaşilor mei, iar Lot face parte din ea, de aceea mă duc după el.”

Astfel, şi-a adunat toţi slujitorii, i-a înarmat şi a pornit în urmărirea celor care îl luaseră cu ei pe Lot. Deşi a văzut cât de mare era oştirea acelor împăraţi, Avraam nu s-a temut, căci era sub conducerea lui Dumnezeu, marele General. El şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra duşmanilor noaptea, i-a biruit şi l-a eliberat pe Lot, aducându-l înapoi în ţară.

Ce tablou minunat al lui Hristos avem în Avraam aici! El a venit după ce vrăşmaşul a capturat totul, şi ne-a adus înapoi.

După această mare biruinţă împotriva împăraţilor, pe drumul de întoarcere, Avraam s-a întâlnit cu Melhisedec, stăpânul Ierusalimului, împăratul Salemului, adică Împăratul păcii şi Împărat al neprihănirii, fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, Cel Atotputernic. Da, Avraam s-a întâlnit cu Stăpânul tuturor lucrurilor. Ce lucru minunat! Îmi place aceasta.

Avraam era moştenitorul tuturor făgăduinţelor, aşa că tot ce era în ţară îi aparţinea prin făgăduinţă. El trăia în locul cel mai sărăcăcios din ţară, în pustiu, dar avea pace cu Dumnezeu.

Lot, în schimb, trăia în Sodoma, era bogat şi a devenit guvernatorul oraşului. El stătea la poarta cetăţii, ca judecător, şi avea toate bogăţiile. Dar vedeţi? Deşi Avraam era cel mai sărac, el susţinea că posedă totul. Îmi place atât de mult aceasta!

Astăzi, noi putem fi săraci în ceea ce priveşte bunurile lumii, dar cu toate acestea stăpânim toate lucrurile. Da, suntem săraci, şi totuşi cei mai bogaţi pentru că stăpânim toate lucrurile. Biserica însăşi stăpâneşte toate lucrurile. Îmi place aceasta.

Noi obişnuim să cântăm un cântecel care este foarte adevărat:

Tatăl meu este bogat: cu case şi ţări

Deţine bogăţia lumii în mâna Sa,

Rubine, diamante, aur şi argint,

Cuferele Lui sunt pline și are bogăţii nespuse.

Noi suntem posesorii tuturor acestor lucruri, pentru că suntem fiii Împăratului; (Amin) pentru că aşa cum ştim, copiii moştenesc totul. În ordine.

Avraam era sărac, iar vitele lui erau moarte de foame, din cauză că Lot îşi alesese pământul cel mai bun din ţară. Apa era puţină în pustiu şi zilele fierbinţi, dar cu toate acestea Avraam era stăpânul tuturor lucrurilor.

Şi astăzi adevăratul credincios este scos afară dintre oameni şi numit fanatic, holly-rollers sau mai ştiu eu cum, dar cu toate acestea, el este moştenitorul cerului şi al pământului, pentru că Cuvântul spune: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul.” Oh, Doamne! (Matei 5.6).

Oh, fraţilor, chiar dacă v-ar scoate afară şi aţi ajunge într-o cămăruţă; chiar dacă abia v-ar ajunge banii ca să vă plătiţi chiria, totuși voi stăpâniţi totul. Amin. Trebuie să muncim din greu pentru câţiva dolari, ca să putem duce o existenţă modestă, să ne încălţăm copiii şi să-i hrănim, dar merită pentru că „cei blânzi, vor moşteni pământul”. Da, cei blânzi îl stăpânesc. Ce mult îmi place aceasta: stăpânii pământului. Cine stăpâneşte pământul? Cel credincios. Prin Isus Hristos, el are marea făgăduinţă că va stăpâni întregul univers, că va stăpâni pământul.

Avraam era posesorul acestei ţări pentru că Dumnezeu i-o dăduse lui prin făgăduinţă, deci avea un drept asupra ei. El putea s-o ia în stăpânire, de aceea, când Lot a fost dus în robie, Avraam a spus: „Dumnezeule, Tu mi-ai dat această făgăduinţă şi ai spus că toată ţara, cu tot ce este în ea, îmi aparţine. Iată că rudenia mea a fost luată şi dusă în orbire cu tot ce avea; nu mai este.”

Dacă am explica aceasta pentru astăzi, ar suna cam aşa: „Doamne Dumnezeule, aici este fratele meu lovit de cancer sau de TBC sau de cutare sau cutare lucru, de aceea, eu mă ţin cu tărie de făgăduinţa ta care-mi spune că totul este în posesia mea; îmi aparţine.” Amin.

Aceasta înseamnă că puteţi merge după acel vrăşmaş, după cel diavol şi să-l omorâţi exact aşa cum Avraam i-a omorât pe împăraţii care-l luaseră pe Lot şi a adus înapoi tot ce-i aparţinea. Amin. Îmi place aceasta, pentru că este pentru cel credincios.

Dar priviţi. Deşi Avraam avea un drept la acea făgăduinţă; deşi îi aparţinea, el trebuia să lupte pentru ea. Amin. La fel este cu credinciosul de astăzi: noi moştenim toate lucrurile, moştenim fiecare binecuvântare duhovnicească şi fiecare binecuvântare firească; moştenim fiecare binecuvântare a Bibliei, dar cu toate acestea trebuie să ne luptăm pentru fiecare centimetru din ea, pentru că aşa a hotărât Dumnezeu.

Voi trebuie să luptaţi ca să stăpâniţi tot ceea ce ştiţi că vă aparţine prin făgăduinţă; trebuie să luptaţi ca să intraţi în posesie. Da, aceasta trebuie să facem noi acum.

Poate spui: „Frate Branham, eu am nevoie de vindecare.” Făgăduinţa este a ta, dar nu-ţi va fi uşor să intri în stăpânirea ei, pentru că trebuie s-o iei de la Satana.

Satana a capturat sănătatea ta, dar tu ai un drept asupra ei, aşa că spune: „Dă-mi-o înapoi! Eu vin în Numele Domnului, Stăpânul cerului şi al pământului, căci sunt moştenitorul Lui. Dă-mi-o înapoi!” spune: „Tu mi-ai luat copila şi mi-ai încurcat-o cu un băiat rău!” sau: „Tu mi-ai luat băiatul şi mi l-ai încurcat cu o fată rea!” „Dar îi pretind înapoi pentru că sunt ai mei! Îl pretind pe fratele meu, tu i-ai luat din casa lui Dumnezeu şi i-ai atras în cursa ta, ducându-i afară, dar eu vin după ei şi îi pretind înapoi.”

Poate ziceţi: „Păi, ce zici de asta?” Eu sunt moştenitorul tuturor lucrurilor. Amin. Toate mi-au fost date mie, sunt moştenitorul lor, de aceea pot pretinde tot ce mi-a făgăduit Dumnezeu. Amin.

Ce trebuie să luaţi în posesie? Ceva ce aţi făcut voi? Nu, domnilor. Este darul nemeritat pe care Dumnezeu ni l-a făcut nouă şi ne aparţine. Din cauza aceasta, dacă te duci la el cu credinţă, prin autoritatea biblică ce ţi s-a dat prin Cuvântul lui Dumnezeu şi-i spui: „Lasă-l jos căci este al meu!”, Satana nu-l poate ţine. Amin! Glorie. El trebuie să-l elibereze.

Îmi place aceasta. „Satană, dă-i drumul! L-ai luat de la mine, dar dă-mi-l înapoi! Aici în Biblie este scris un text care spune: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35), de aceea, pe baza acestor cuvinte vin şi-ţi spun că Isus Hristos a făgăduit că tot ce vom cere de la Tatăl în Numele Lui, ni se va da. El a spus că dacă îi voi spune muntelui acestuia să se arunce în mare şi voi crede, pot avea lucrul cerut, aşa că: dă-i drumul!” Amin. Aceasta îl va stârni, şi nu doar atât, ci îl va pune pe fugă:

„Dă-i drumul pentru că vin prin autoritatea biblică ce mi s-a dat, căci sunt un credincios.” Aţi înţeles?

Revenind la Avraam, ce trebuia să facă el? Mai întâi, trebuia să-şi bazeze credinţa pe Stânca solidă a Cuvântului făgăduit de Dumnezeu, care este temelia. Tot ce avea el, erau câteva sute de slujitori cu care trebuia să lupte împotriva a câtorva mii de ostaşi înarmaţi. Slujitorii lui nu erau soldaţi, ci erau robi, văcari, păstori şi singurele lor arme erau nişte cuţite ruginite, adunate de pe cine ştie unde. Dar Avraam nu a privit la aceasta, nici la faptul că nu aveau scuturi, ci şi-a bazat credinţa pe Cuvântul lui Dumnezeu.

„Avraame, cum vei lupta când vei ajunge acolo sus?”

„Asta nu este treaba mea. Ceea ce trebuie să fac eu, este să-mi bazez credinţa pe Cuvântul lui Dumnezeu care-mi spune că toate lucrurile sunt ale mele. Deci, voi merge să iau ceea ce-mi aparţine.” Amin.

Dacă oamenii care sunt bolnavi pot privi lucrurile în felul acesta, boala îi va părăsi chiar atunci. Vedeţi? Desigur.

Când păcătosul poate vedea aceasta, nu va mai păcătui. Înţelegeţi? O mulţime de oameni păcătuiesc pentru că trebuie să păcătuiască. Este o stare de plâns când spui că trebuie să păcătuieşti, dar când realizezi cu adevărat cum stau lucrurile, nu o vei mai face.

Sunt oameni care se ridică, înjură, îţi râd în faţă şi te numesc idiot. De ce aceasta? Pentru că sunt păcătoşi. Vedeţi, pentru aceia nu este nici o şansă, dar sunt oameni care păcătuiesc fără să vrea. Astfel, ei mint, dar nu vor s-o facă; fură, dar le pare rău; fac diferite lucruri rele şi regretă, dorind să se corecteze. Pentru aceştia mai sunt şanse ca să-i aduci să vadă Adevărul.

Prieteni, veniţi sus, la făgăduinţa lui Dumnezeu şi puneţi-vă credinţa pe ea, apoi păşiţi fără teamă înaintea vrăjmaşului, căci el nu va putea ţine acel lucru sub stăpânirea lui, pentru că este al vostru.

Haideţi să privim puţin la Avraam. El spunea: „Eu sunt moştenitorul, de aceea toate aceste lucruri sunt ale mele; tot ce este în această ţară, îmi aparţine. Dumnezeu mi le-a făgăduit şi sunt ale mele, chiar dacă încă nu le am.” Dar el le avea, erau ale lui oricum.

Noi suntem moştenitorii tuturor lucrurilor, este adevărat? Aşa spune Biblia în textul pe care l-am citit: că noi suntem, moştenitorii tuturor lucrurilor, chiar dacă nu am intrat încă în posesia lor. Amin. Ce glorie! Eu nu deţin nici un centimetru din Ţară, dar totul este al meu oricum. Sigur că da. Totul aparţine Bisericii, credincioşilor, Miresei lui Isus Hristos.

Rusia se luptă pentru una; Statele Unite se luptă pentru cealaltă şi fiecare se luptă pentru ceva, numindu-ne pe noi nebuni, dar staţi liniştiţi deoarece voi posedaţi oricum totul. Amin. Lăsaţi-i deci să se certe unii cu alţii, pentru că moştenitorii suntem noi. Ei nici nu se gândesc la aceasta, dar totul va fi al nostru.

Cine se gândea la acel om sărman care se afla acolo, sus pe munte, cu vitele numai piele şi os? Cine putea accepta că totul era a lui? Toată Palestina îi aparţinea. Da, domnilor. Acest lucru a fost confirmat de Dumnezeu atunci când a avut loc confruntarea. Atunci, doar cu o mână de oameni, Avraam i-a biruit pe acei împăraţi, şi a adus înapoi ceea ce-i aparţinea. Amin. Îmi place aceasta. Cum a fost posibil acest lucru? Pentru că el şi-a bazat credinţa pe Stânca făgăduinţei lui Dumnezeu, el nu a zidit o altă temelie, nici nu s-a dus să se alăture unei alte organizaţii, ci şi-a bazat credinţa pe acea făgăduinţă, (Amin) mărşăluind înainte.

Prieteni, când veniţi în faţă să se facă rugăciune pentru voi, indiferent că vreţi vindecare sau salvare, dacă credeţi, sunteţi moştenitorii fiecărei făgăduinţe divine. Bazaţi-vă credinţa pe făgăduinţă şi mergeţi înainte spunându-i satanei: „Dă-mi-o înapoi, căci este a mea; îmi aparţine!” Nu-l lăsaţi să vă păcălească, ci staţi acolo neclintiţi, căci atunci vă va da înapoi totul, pentru că aşa a spus Dumnezeu. Voi sunteţi moştenitorii tuturor lucrurilor, deci este posesiunea voastră.

Avraam a stat pe temelia Cuvântului făgăduit şi astfel a moştenit totul, el era moştenitor şi ştia aceasta. Şi priviţi: după ce făgăduinţa i-a fost dovedită, Avraam a avut părtăşie chiar cu Dătătorul ei. Amin.

Deci el ştia că totul îi aparţine încă înainte de a se lupta cu vreo oştire, pentru că se baza pe făgăduinţa Domnului. Adevărul este că Avraam nu ştia nimic despre război, pentru că nu era un luptător, ci era fermier şi la fel oamenii lui. Aceasta înseamnă că tot ce putea face el, era să se încreadă în făgăduinţa lui Dumnezeu şi să meargă înainte. Oh, şi prin aceasta, a putut să vadă cu ochii lui că Dumnezeu Îşi ţine întotdeauna făgăduinţa. Amin.

Dacă nu aţi primit încă Duhul Sfânt şi nu ştiţi nimic despre El, dar cu toate acestea în inima voastră este Ceva care-L doreşte, staţi neclintiţi pe aceea. Stai neclintiţi priviţi-l pe Satana în faţă şi spuneţi-i: „Eşti un hoţ, dar am venit să iau ceea ce-mi aparţine, deoarece Isus Hristos a murit pentru ca eu să am totul. Dă-te la o parte din calea mea, căci am venit să iau înapoi ceea ce-mi aparţine!” Şi următorul lucru pe care-l veţi avea, este că Duhul Sfânt Se va revărsa peste voi, şi desigur, se va întâmpla ceva. Ce anume? Dumnezeu va dovedi că Îşi ţine promisiunea. Amin. Atunci veţi vedea că sunteţi salvaţi şi că aveţi Duhul Sfânt. Ce va urma? Avraam a câştigat bătălia, apoi a mărşăluit înapoi biruitor, deoarece avea încredere că Cuvântul lui Dumnezeu îi făgăduise că va primi înapoi tot ce era pierdut.

Acelaşi lucru puteţi să-l faceţi şi voi. Dacă nu aveţi Viaţa veşnică, careţi-o lui Dumnezeu. Mărturisiţi-vă păcatele, credeţi în Fiul lui Dumnezeu, acceptaţi botezul Duhului Sfânt şi spuneţi: „Dumnezeule, eu vin pentru El, vin să-L primesc.” Faceţi aceasta şi atunci vă veţi întoarce biruitori. Amin. Atunci vi se va părea că şi păsările cântă altfel şi că totul străluceşte în jur. Atunci veţi iubi pe toată lumea, iar ura şi răutatea vor dispare. Atunci veţi petrece un timp minunat, strigând şi lăudându-L pe Dumnezeu, fără să vă mai pese ce spune cineva despre voi. De ce? Pentru că acesta este marşul biruitorului.

Şi cine a ieşit să-l întâmpine pe Avraam? Melhisedec. El este Cel care i-a ieşit înainte, după ce Şi-a dovedit Cuvântul.

Vedeţi? Melhisedec este Cel care i-a dat Cuvântul, iar Avraam l-a crezut, a obţinut biruinţa, iar la întoarcere au avut părtăşie împreună. Amin. Aceasta să faceţi şi voi, căci atunci Cuvântul Se va dovedi a fi ceva nou pentru voi de îndată ce veţi primi botezul Duhului Sfânt.

Poate spui: „Eu nu pot vedea lucrurile acestea, pentru că nu cred în vorbirea în limbi, în strigare şi în vindecarea divină.” Aceasta arată că nu ai obţinut biruinţa. Aşa este. Dar de îndată ce vei birui, îl vei avea. Da, domnule, iar atunci vei putea striga.

Eu am văzut pe cineva dansând în Duhul şi am văzut şi ce batjocură s-a făcut pe tema aceasta, dar am putut înţelege de ce acei oameni puteau să danseze în Duhul, şi vă spun ceva: nu am văzut nici unul din ei ieşind de pe cale, nici purtându-se imoral, ci întotdeauna i-am găsit decenţi şi umili, iar păcătoşii alergau întotdeauna la altar când erau martori la aşa ceva. M-am întrebat multă vreme ce era aceea, și am  înţeles că era biruinţa.

Amintiţi-vă că şi David a jucat în Duhul când Chivotul a fost adus înapoi. Amin. Când a văzut Chivotul adus înapoi aşa cum era, cu tablele de piatră în el, David s-a bucurat nespus şi a dansat în Duhul, învârtindu-se şi învârtindu-se. De ce? Pentru că a văzut Cuvântul înapoi la locul lui. Amin.

Ceea ce-i trebuie bisericii astăzi, este un  predicator de modă veche, trimis de Dumnezeu, care să-l vadă pe Dumnezeu legitimându-Şi Cuvântul.

Când a văzut Cuvântul la locul lui, David a spus: „Slavă lui Dumnezeu, asta este!” apoi a început să se învârtească şi să se învârtească, în timp ce soţia lui, care era fiica împăratului, stătea şi-l privea de sus. Dumnezeu însă, nu l-a privit de sus, şi i-a zis lui David: „Tu eşti un om după inima Mea.” De ce? Pentru că şi-a pus deoparte toată mândria şi tot ce era el. David ştia că făcuse cunoştinţă cu Stăpânul cerului şi al pământului şi că acolo era Cuvântul Său care se întorcea printre ei, iar aceasta l-a bucurat atât de tare încât a dansat.

Maria, sora lui Moise, a luat şi ea tamburina şi a început să joace de-a lungul malului mării. După ce a trecut Marea Roşie şi i-a văzut pe toţi vrăjmaşii înecaţi, ea a putut dansa în Duhul. (Exod 15.20-21). Vedeţi? După ce bătălia este câştigată, slava lui Dumnezeu vine jos.

Aşa s-a întâmplat şi cu Avraam. El a avut părtăşie cu Melhisedec, care a venit să-l binecuvânteze, zicând: „Binecuvântat să fie Avraam de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului.” (Geneza 14.19).

Poate ziceţi: „Ce are aceasta a face cu noi?” Aceasta are a face cu fiecare credincios, pentru că făgăduinţa dată lui este Viaţa veşnică. Da, făgăduinţa pentru credincios este Viaţa, bucuria, pacea, blândeţea, bunătatea, răbdarea, vindecarea divină. Am notate aici o mulţime de lucruri care sunt posesiunea voastră; care vă aparţin, iar pe care nu le puteţi avea până nu luptaţi pentru ele şi nu biruiţi. Prieteni, orice lucru temporar pe care-l văd, îmi aparţine; Dumnezeu mi l-a dat, pentru că prin Hristos am totul. Şi nu doar ce se vede, ci şi lucrurile nevăzute sunt ale mele. Amin. Toate îmi aparţin.

Cât îmi pace aceasta! Ceea ce puteţi vedea: vindecarea divină şi toate celelalte, sunt bune şi le apreciem pe toate, dar cele nevăzute….oh, Doamne!

Ştiinţa spune: „Păi, vrem să-l vedem şi noi. Lăsaţi-ne să-l examinăm. Spui că ai fost vindecat. Daţi-mi voie să văd şi eu. Zici că ai avut o tumoare?”

„Da, chiar aici.”

„Păi, lasă-mă să-ţi fac o examinare medicală. Spui că ai fost orb, iar acuma vezi? Lasă-mă să văd cum vine asta.”

Desigur, ei ar putea cerceta acele lucruri, dar eu sunt moştenitorul tuturor acestor binecuvântări fizice; şi nu doar a lor ci şi a lucrurilor care nu se văd; a lucrurilor care nu pot fi sondate ştiinţific. Amin. A lucrurilor nevăzute. Da, eu sunt moştenitorul lor. Amin.

Orice credincios este un moştenitor. Posesor a ce? A tot ce este: al cerului şi al pământului. Amin. Credeţi aceasta?

Poate ziceţi: „Bine, frate Branham, dar cum rămâne cu lucrurile care nu se văd? De unde ştiu că-mi aparţin?” Toate sunt ale mele pentru că aşa a spus Dumnezeu. Aşa este. „Bine, dar nu le-ai văzut niciodată, de unde ştii că le ai?” Pentru că aşa a promis Dumnezeu, iar eu cred Cuvântul Lui. Amin. Ele sunt ale mele pentru că sunt moştenitorul lor, iar voi sunteţi moştenitori împreună cu mine; şi noi toţi suntem moştenitori împreună cu Hristos şi prin Hristos.

Aţi observat ce spune Pavel, aici, în Corinteni? Că noi suntem stăpâni chiar şi asupra morţii. Gândiţi-vă la aceasta. Glorie! Eu am şi uitat de explozia acelei arme. Vedeţi? De ce nu m-a omorât? Pentru că nu a putut. Satana poate să vină şi să-mi facă una sau alta, dar nu mă poate lua decât atunci când vrea Domnul. El încearcă, dar nu-mi poate face nimic. Amin! Glorie! Eu mi-am plătit datoria cu mult timp în urmă, când am crezut că Isus Hristos este viu, de aceea moartea nu mai are nici o putere asupra mea. Eu ştiu că moartea ascultă ce spun acum.

Poate ziceţi: „Noi suntem stăpâni asupra morţii?” Aşa spune Pavel în 1Corinteni 15. Când romanii se pregăteau să-l decapiteze, el spunea: „Unde-ţi este biruinţa, moarte? Unde-ţi este boldul? Arată-mi cu ce mă poţi speria?” (v.55). Moartea îi zicea: „Te voi doborî, te voi duce în mormânt şi te voi putrezi,” dar Pavel i-a răspuns:

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (v.37). Da, domnilor.

Prieteni, noi suntem stăpânitorii tuturor lucrurilor: a morţii,  iadului şi mormântului, pentru că El le-a biruit pe toate pentru noi. Hristos a făcut la fel ca Iosua şi Caleb, care s-au dus într-o ţară necunoscută poporului şi le-au adus dovada că făgăduinţa era adevărată. Ei au adus dovada că există o astfel de ţară, căci Dumnezeu le dăduse făgăduinţa. Poporul nu văzuse încă acea ţară, dar ei au intrat pe pământul ei, apoi s-au întors, aducând cu sine dovada că acolo era un loc bogat, o ţară unde curgea lapte şi miere. Amin. Ce era aceasta? Ei mergeau să intre în stăpânirea ţării care le fusese făgăduită. „Iosua” înseamnă „Salvatorul”.

Puteţi vedea că acelaşi lucru L-a făcut şi Hristos pentru Biserică? Când L-au ucis, El a biruit moartea, mormântul şi iadul şi a înviat din nou, aducând cu Sine dovada: botezul cu Duhul Sfânt, arătând că acolo este o Ţară minunată – pe partea cealaltă a Râului. Amin. Da, El S-a întors şi ne-a adus această dovadă. „Cu ce mă ajută aceasta, frate Branham?”Te face să nu mai minţi, să nu mai furi, să nu mai bei, să nu mai înjuri şi să nu mai faci lucruri imorale. Da, te face o făptură nouă. Vedeţi?

Eu, care odată am fost mort în păcate şi în nelegiuire, trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine, pentru că sunt o făptură nouă; un moştenitor al făgăduinţei. Aleluia! Ţara aceea ne aparţine. De unde ştim aceasta? Isus S-a ridicat din morţi, aducând înapoi dovada: Duhul Sfânt, iar eu Îl am. Amin. Glorie lui Dumnezeu! Sunt un fiu al Împăratului, moştenitorul tuturor lucrurilor, pentru că aşa spune Biblia.

Acelaşi Dumnezeu care a dat Israelului făgăduinţa cu privire la acea ţară, ne-a dat şi nouă făgăduinţa Vieţii veşnice, iar Duhul Sfânt poartă mărturia existenţei ei.

Hristos este viu; El trăieşte chiar acum printre noi, cu noi şi prin noi, înconjurându-ne cu îndurarea Sa. Amin. El a fost Cel care a stat lângă mine, pe acea bancă, în seara când Satana a vrut să mă omoare, dar n-a putut s-o facă, şi nici nu va putea, până nu va spune Hristos că este timpul. Amin. Indiferent de câte ori va mai încerca, el va merge cu mâna goală, până când Hristos va da o poruncă. Amin.

Prieteni, Cuvântul lui Dumnezeu a făgăduit că noi suntem moştenitorii tuturor lucrurilor, de aceea credem din inimă aceasta. Este făgăduit că eu sunt moştenitorul vindecării divine, că sunt moştenitorul bucuriei şi al fericirii. „Dar ce te face fericit?” Am dreptul să fiu fericit, pentru că sunt un moştenitor al Lui. Amin. Eu sunt moştenitorul fericirii, al bucuriei, al păcii, al Vieţii veşnice, al Duhului Sfânt. Amin. Eu sunt moştenitorul oricărui lucru care există. Amin. Sunt moştenitorul Puterii lui Dumnezeu. Amin.

„Cine te-a făcut moştenitor?” Desigur, nu eu, ci El. Şi nu numai pe mine, ci fiecare din voi este moştenitor al aceloraşi lucruri. Un moştenitor la tron, pentru că este scris: „Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apocalipsa 3.21). Amin. Un moştenitor al tuturor lucrurilor pe care va călca talpa piciorului vostru.

Chiar şi moartea este sub talpa picioarelor voastre; şi mormântul şi iadul, si păcatul. Totul este sub picioarele voastre. Voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, căci aţi înviat la o viaţă nouă, la Viaţă veşnică şi staţi în locurile cereşti în Hristos Isus. Oh, Doamne! Numiţi-ne cum vreţi, căci noi suntem şi rămânem moştenitori. Moştenitorii cui? A tuturor lucrurilor.

„Eşti moştenitorul Tabernacolului Branham?” Nu, eu sunt moştenitorul tuturor lucrurilor prezente şi viitoare.

Orice păcat şi răutate, a fost pusă sub picioarele mele prin Harul lui Isus Hristos, care a înviat în dimineaţa de Paşte, triumfând asupra morţii şi a mormântului. Atunci EL ne-a spus: „Staţi în aşteptare, căci vă voi da ceea ce v-am făgăduit.” Iar slujitorul legitimat, Petru, a zis:

Făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.39).

Poate zici: „Frate Branham, dar eu sunt un păcătos.” Nu trebuie să fii păcătos, iar dacă eşti, înseamnă că tu doreşti aceasta, pentru că datoria a fost deja plătită.

„Frate Branham, aş dori să am şi eu bucurie.” Tu nu poţi s-o ai. Problema este că îl laşi pe Satana să te jefuiască de lucrurile pentru care a murit Hristos şi care îţi aparţin, pentru că El te-a făcut moştenitorul tuturor lucrurilor. Aceasta înseamnă că totul îmi aparţine. Toate lucrurile pentru care a murit El, sunt ale mele; sunt ale voastre. Noi suntem copiii Săi, iar prin aceasta moştenim toate lucrurile pentru care a murit. Aceasta ar trebui să-l facă pe fiecare păcătos să spună: „Vin să-L primesc pe baza făgăduinţei Lui care-mi spune că pot primi chiar acum Duhul Sfânt. Este al meu; îmi aparţine. Nu mă voi ridica de aici până nu-l voi primi. Nu sunt fanatic, dar nu voi înceta să mă rog până nu-mi vei da Duhul Sfânt Doamne, şi ştiu că o vei face chiar acum. Dacă în viaţa mea este ceva greşit, spune-mi, ca să pot îndrepta lucrurile.” Dacă Dumnezeu nu descoperă nimic greşit, spuneţi: „Satan, eu vin după El! Tu nu mai poţi sta în calea mea, aşa că, dă-te la o parte!”

Iată-vă moştenitorii tuturor lucrurilor! Da, voi moşteniţi Viaţa veşnică, vindecarea divină, mântuirea dăruită de Dumnezeu. Ce este mântuirea? Ceea ce v-a fost dat, este  darul lui Dumnezeu.

Eu sunt moştenitorul salvării. A cărei salvări? A salvării sufletului şi trupului meu; sunt moştenitorul tuturor lucrurilor, pentru că Hristos a murit, a înviat şi S-a întors aducând dovada şi turnând-o peste noi. Oh, Doamne! Glorie!

Dacă mergeţi aşa cum a mers Avraam, dacă luaţi făgăduinţa Sa, atunci se va întâmpla cu siguranţă ceva. Spuneţi: „Dumnezeule, Tu ai spus că este a mea, iar eu cred făgăduinţa Ta; cred Cuvântul Tău care spune: „Cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.” Eu stau aici, Doamne, bat, caut şi cer, şi ştiu că trebuie să primesc.”

Ce a făcut satana când Isus l-a înfruntat, spunând: „De asemenea este scris.”? El a fost biruit şi a trebuit să plece. Dar tu ai putea să-l biruieşti de la tine însuţi? Sigur că nu. Înaintea ta a mers  Cineva care a biruit totul pentru tine: Isus Hristos. Eu nu am făcut nimic, ci sunt doar un moştenitor al făgăduinţei. Singurul lucru pe care îl am de făcut, este să-mi pun încrederea în făgăduinţa Lui.

„Frate Branham, eşti vrednic pentru aceasta?” Nu.

„Dar crezi că eu sunt vrednic?” Nu.

„Există vreun om vrednic?” Nu.

„Atunci cum este?” Simplu. Tu eşti un moştenitor. Dacă ai fi cel mai mare beţiv din lume, iar tatăl tău îţi lasă un milion de dolari, fie că eşti vrednic, fie că nu eşti vrednic, sunt moştenirea ta. Amin.

Tot aşa eu am fost un păcătos dar El m-a făcut moştenitor. Nu am fost vrednic,  dar cu toate acestea sunt un moştenitor. Ar trebui să mor şi să mă duc în Iad, dar sunt un moştenitor. Ce moştenesc? Viaţa veşnică. „De unde ştii că o vei avea?” Ştiu pentru că a adus-o Duhul Sfânt. Isus a înviat din morţi pentru ca eu s-o pot avea, iar acum ea a venit şi poartă mărturia dovedind exact ce a fost spus. Eu am trecut de la moarte la viaţă, am devenit o făptură nouă în Isus Hristos, deci sunt un moştenitor. Da, domnilor. Acum sunt în timpul marşului, toate celelalte lucruri fiind moarte pentru mine. Amin.

Când privesc în urmă, ca Miriam, văd că ei toţi sunt morţi şi îngropaţi în Marea Uitării. Totul a fost făcut. Numele meu a fost pus în Cartea cea mare a lui Dumnezeu, care a fost sigilată şi aruncată în Marea Uitării, apoi El a scris o Carte nouă, cu un nume nou – care este la meu – şi a pus-o în slavă. Amin. Astfel, acum sunt moştenitorul tuturor lucrurilor şi la fel voi.

Ce i-a spus Dumnezeu lui Avraam? „Toată ţara aceasta este a ta. Tot ce este în ea îţi aparţine. Priveşte spre Est, spre Vest, spre Nord şi spre Sud, căci totul este al tău. Vreau să porneşti în călătorie spre o ţară străină, căci vreau să te fac moştenitorul ei; vreau să   ţi-o dau ţie şi seminţei tale.” Şi priviţi: după ce bătălia a fost câştigată, ei s-au putut aşeza jos să ia pâinea şi vinul. Au povestit unul cu altul şi au luat cina împreună. Oh, aceasta vrea Dumnezeu să facă copiii Săi şi în seara aceasta!

„Dar cum rămâne cu tine, frate Branham? Cum este cu biserica cu care vorbeşti?” Noi suntem sămânţa lui Avraam prin făgăduinţă; prin Isus Hristos noi devenim sămânţa lui Avraam şi suntem moştenitori cu el, conform făgăduinţei.  Dacă Avraam a fost un moştenitor, sunt şi eu. Da, eu sunt moştenitor împreună cu Avraam şi la fel voi. Cum este posibil acest lucru? Prin Sămânţa împărătească a lui Avraam, adică prin Isus Hristos cel făgăduit.

Avraam a primit un fiu „ca înviat din morţi”, iar noi am primit, de asemenea, un Fiu, care nu a venit prin fire, ci Dumnezeu L-a făcut şi L-a trimis la noi. El a venit şi a plătit vina păcatelor noastre, iar prin moartea Sa, ne-a făcut moştenitori, toată răutatea Diavolului rămânând în urma noastră. Lăudat să fie Dumnezeu pentru aceasta.

Câţi din voi au biruit în seara aceasta? Să vă văd mâinile. Spuneţi: „Eu am biruit prin harul lui Dumnezeu.” Laudă Domnului. Ştiţi ce cred că ar trebui să facem chiar acum? Să ne rededicăm vieţile lui Dumnezeu. Câţi din voi cred că trebuie să facă aceasta? Oh, acum sunt mai mulţi decât unul! Au amândouă mâinile ridicate şi de asemenea inima.

Dorinţa mea este ca viaţa mea întreagă să vorbească pentru Hristos, de aceea vreau să fac numai voia Lui şi să mă pun deoparte pe mine căci doresc să am parte de marşul biruinţei. Nu pentru că sunt eu, ci pentru că ştiu bine că Evanghelia pe care a predicat-o El, suferă din cauza adăugirilor făcute de oameni.

Dumnezeule, lasă-mă să trag afară această sabie, să strălucească şi să mărşăluiască înainte. Lasă ca voia mea să rămână în urmă, iar Cuvântul Tău să meargă înainte; această Sabie cu două tăişuri care face cale.

Haideţi să ne ridicăm în picioare şi să ne închinăm din nou vieţile Domnului, în timp ce ne ridicăm cu toţii mâinile spre El.

Tatăl nostru ceresc, în seara aceasta ne dedicăm Ţie cum ştim mai bine, pentru că ştim că suntem moştenitorii tuturor lucrurilor. Tu ne-ai promis aceasta, Doamne, iar noi credem. Noi nu vom fi niciodată vrednici de acest lucru, dar ne punem toată încrederea în făgăduinţa Ta, pentru că Tu ai spus:

Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică; iar Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.54).

Oh, Doamne Dumnezeule, Duhule Sfânt, vino peste noi; vino şi locuieşte în noi, Dumnezeule! Primeşte-ne, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Hristos. Dumnezeule, cruţă-mă, modelează-mă şi formează-mă după chipul Fiului Tău. Ia-mă, căci sunt al Tău, Doamne, şi-Ţi închin fiecare suflet din locul acesta, desigur şi pe al meu, şi la fel şi Biserica. Modelează-ne, făţuieşte-ne şi ajută-ne să lăsăm căile noastre rele şi păcătoase, şi să ne punem întreaga nădejde în Cuvântul Tău, căci atunci ne vei purta din biruinţă în biruinţă, după cum ai făgăduit.

Satana nu ne poate face nimic, Doamne, deşi ar vrea aceasta. Odinioară i-ai permis să se atingă de Iov, dar i-ai spus că de viaţa lui nu are voie să se atingă. Tu eşti şi astăzi acelaşi Dumnezeu care îi apără pe copiii săi, şi pentru că ştim că acesta este adevărul, ne dedicăm încă o dată Ţie. Spală sufletele noastre păcătoase în timp ce ne mărturisim cu credinţă.

Când vom începe să luăm Cina Domnului, vorbeşte inimilor noastre şi arată-ne unde am greşit. Arată-ne toate greşelile pe care le avem, Doamne, căci ne pocăim de toate cu căinţă. Eu îmi las toate păcatele la altar, şi vin la Tine cu umilinţă, aşteptând îndurarea ta. Iartă-mă, Doamne, şi fă din mine tot ce doreşti. Aceasta nu este numai dorinţa mea ci este rugămintea întregii biserici: cu toţii spunem: „Fă din noi ce doreşti”. Eu pot vorbi doar în dreptul meu, dar cred că şi în inimile lor este aceeaşi dorinţă. Noi dorim să fim moştenitori şi ştim că suntem câtă vreme rămânem în Hristos Isus. Da, noi suntem moştenitorii  tronului împreună cu El.

Fii cu noi. Vindecă bolile din mijlocul nostru şi dă-ne tot ce vezi că ne lipseşte. Dacă printre noi se află un suflet bolnav, vindecă-l chiar acum, Te rog. Dacă este cineva infirm, întăreşte-l pe loc, şi la fel dacă este cineva cu genunchii slăbănogiţi sau cu mâinile slăbite. Îndreaptă-i pe cei care au apucat pe căi greşite şi lasă ca acolo în pustie, unde au ajuns, să fie făcută o cale pentru Dumnezeul nostru.

Doamne, noi credem că vii în curând, de aceea, ajută-ne să vestim Cuvântul Tău şi să pregătim o cale spre Tine. Scoate din noi orice rădăcină denominaţională, orice rădăcină de amărăciune, toată răutatea, invidia şi neînţelegerile, pentru că Cuvântul Tău poate revărsa râuri de bucurie. Îndură-Te, Tată, căci ne închinăm Ţie, acum, înainte de a lua Cina Domnului în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Sora Spencer dorea o rugăciunea pentru trupul ei.

Tatăl nostru ceresc, femeia aceasta bătrână şi sfântă doreşte o eliberare. Tu i-ai întrebat odată pe cei care cârteau împotriva Ta pentru că ai vindecat o femeie gârbovă: „Nu se cuvenea ca această fiică a lui Avraam să fie eliberată în ziua de Sabat?” Doamne, mulţi din prietenii ei, cei cu care obişnuiau să susţină aceste adunări, au plecat pe acea Autostradă spre cer. Ea a rămas singura, ca o mărturie, Doamne. Ea stă singură, asemenea unei păduri căreia i-au fost tăiaţi copacii rămânând-i doar unul. Dumnezeule, Te rog să priveşti în jos, căci eu îmi pun mâinile peste această femeie scumpă şi condamn această umflătură de sub limba ei, s-o părăsească astfel încât sora să se facă bine în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră Spencer. Nu te îndoi nici un pic. În ordine.

Credinţa mea priveşte la Tine,

O, Miel de pe Calvar, Salvator divin,

Ascultă-mă când mă rog, Ia păcatele mele

Şi nu mă lăsa să mă rătăcesc de Tine.

Sora Shepherd mi-a cerut rugăciune pentru copil. Am auzit că fetiţa ei este bolnavă. Este vorba de un virus care dă târcoale zilele acestea. I-am spus sorei că dacă fetiţa nu va fi mai bine până la ora 9.00 sau până vom încheia serviciul, să sune aici şi vom trece pe acolo.

Acum, înainte de a lua Cina, haideţi să ne rugăm pentru acel copilaş.

Doamne Isuse, eu nu ştiu câţi ani are acel copilaş, nici ce problemă are, dar ştiu că este copilul fraţilor mei, al fratelui şi sorei Shepherd care sunt doi dintre ucenicii Tăi iubiţi, este odorul lor, giuvaierul pe care li l-ai dăruit Tu. Te rugam să veghezi asupra lui şi să-l binecuvântezi; Te rugăm să-l vindeci şi să-l faci bine, pentru că Îţi cerem aceasta pentru slava Numelui Tău, conform Cuvântului. În Numele lui Isus Hristos cerem ca boala să-l părăsească chiar acum, iar el să se facă bine spre slava lui Dumnezeu. Amin. Noi am spus aceasta şi se va face bine, credeţi? Dacă credem fără nici o umbră de îndoială, vom primi cu siguranţă ceea ce cerem.

Oh, nu este El minunat? Acum, cu păcatele mărturisite, crezând că ele sunt în Marea Uitării, să ne apropiem de El. Biblia spune că cel care-şi mărturiseşte păcatele va primi iertarea din partea lui Dumnezeu. Vedeţi? Ele sunt în marea umplută cu Sângele lui Isus Hristos, de aceea nu-Şi va mai aminti niciodată de ele.

Câţi din voi ştiu ce este un înălbitor? Toţi. Haideţi să luăm un tub mare de Clor şi să punem în el o picătură de cerneală. Acelea sunt păcatele voastre. Priviţi apoi în tub şi vedeţi ce s-a întâmplat cu picătura: toată culoarea din ea a dispărut şi nu mai poate fi niciodată albastră. Este pierdută pentru totdeauna pentru că a fost descompusă de Clor. Aşa face şi Sângele lui Isus Hristos cu fiecare păcat mărturisit. Ce se întâmplă cu el? Este uitat; este pus deoparte; nu mai poate fi amintit niciodată ca să ne judece.

Cineva mă strigă… Da, o soră mărturiseşte că tocmai a fost vindecată. Lăudat să fie Domnul. Aleluia! Îi mulţumim Domnului.

Oh, Dumnezeule, cât Îţi mulţumim pentru bunătatea Ta! Iată că un suflet de acolo din spate, a fost atins de Domnul. În ordine. El este Marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre.

Să nu uitaţi că fiecare Cuvânt este o ancoră bine prinsă şi sigură. Vedeţi? Bazaţi-vă credinţa pe El si nu vă clătinaţi, ci staţi acolo şi spuneţi: „Dumnezeule, este Cuvântul Tău. Nu este gândul meu, ci este Cuvântul Tău.” Desigur, Satana încearcă să complice lucrurile, spunând: „Oh, aceste lucruri au fost pentru alte vremuri,” dar voi să nu-l credeţi, căci dacă îl credeți ,sunteţi necredincioşi. Pentru cei credincioşi, El nu este Domn doar la nevoie, ci este Piatra de preţ din capul unghiului. Oh, Doamne! Cel ce se atinge de această Piatră, este vindecat. Amin.

Nu  Îi sunt recunoscător Domnului? Eu sunt atât de bucuros pentru că Domnul este Dumnezeu! Amin. Sunt bucuros pentru că El este un Tată grijuliu, plin de îndurare, care îşi ţine promisiunea şi nu-Şi uită niciodată legământul. El este Fântâna Adevărului; este Adevărul neschimbat; de aceea fiecare Cuvânt al Său este neschimbător. Oh, Dumnezeule, fă ca şi credinţa mea să fie neschimbătoare şi netrecătoare, căci dacă voi avea o asemenea credinţă, vei face cu siguranţă ceva pentru mine. Amin.

Curăţeşte-mă, Doamne, pune-mă la încercare. Vindecă-mă, ocroteşte-mă, binecuvântează-mă şi dă-mi îndurarea Ta, pentru că Te rog aceasta din toată inima. Amin.

Acum voi citi Cuvântul din1 Corinteni 11.22-23:

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.

Şi după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi mâncaţi; acesta este trupul Meu, care Se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”

Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâteori veţi bea din el.

Pentru că ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El.

De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea din paharul acesta în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi de sângele Domnului.

Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.

Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

Din pricina acestor lucruri sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm.

Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.

Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.

Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.”

Prin aceste cuvinte, Isus ne-a dat o poruncă înainte de a merge la moarte. El ştia că va merge acolo, dar ucenicii se întrebau despre ce vorbeşte, când au scris toate acestea. El spunea: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâteori veţi bea din el.” (v.25). Desigur, ucenicii se întrebau: „Oare ce vrea să spună prin cuvintele: „Moartea Domnului?” Pentru ei aceste cuvinte erau o taină, dar nu şi pentru El. El era Dumnezeu şi ştia bine tot ce avea de făcut.

Isus a spus: „Oricine mănâncă şi bea în chip nevrednic, va fi vinovat.” Cu alte cuvinte, cine vine aici şi se pretinde creştin, apoi ia din Trupul lui Hristos, iar când merge afară trăieşte ca lumea, negându-L pe Domnul şi puterea Sa, acela Îl dezonorează pe Dumnezeu. Ţineţi minte:  dacă vă purtaţi aşa, aduceţi o batjocură lui Dumnezeu, de aceea mai bine nu o luaţi. Dacă însă vă străduiţi din toată inima să trăiţi corect şi să vă purtaţi ca nişte creştini; dacă Îl iubiţi pe Isus Hristos şi căutaţi să faceţi voia Lui, atunci sunteţi datori să luaţi Cina.

Isus a spus: „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

V-aţi gândit vreodată de ce sunteţi aici? V-aţi gândit de ce copiii merg la şcoală, iar tăticii lor lucrează până seara târziu, venind acasă rupţi de oboseală? Oh, fraţilor, acesta este un timp de examinare; este o şansă să luăm Cuvântul Lui. Spuneţi-mi ceva ce poate să-L înlocuiască. Nu există nimic.

Prieteni, noi nu ştim când loveşte moartea, dar dacă atunci când vine, aveţi Viaţa veşnică, nu veţi putea muri pentru că Stăpânitorul cerului şi al pământului a dat o făgăduinţă care este garanţia noastră: „Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Oh, Doamne, ajută necredinţei mele! Umple sufletul meu. Oh, Dumnezeule! Curăţeşte-mă, încearcă-mă şi trimite-mă. Nu mă lăsa să mor, ci îngăduie-mi să trăiesc prin harul Tău. Lasă-mă să merg în orice colţ al pământului să predic Cuvântul şi să semăn Sămânţa, ca să fie un seceriş în zilele din urmă; un seceriş al adevăraţilor credincioşi în Hristos. Sunt păcatele voastre, prin credinţă, sub Sângele lui Isus Hristos?

Acum vom lua Cina; vom cina cu Domnul. Aceasta nu înseamnă doar să luăm pâinea şi vinul, ci să avem părtăşie cu Dumnezeu şi El cu noi. Acesta este un simbol pe care îl luăm ca dovadă că credem în moartea Lui; în îngroparea şi învierea Lui; în prezenţa Duhului Sfânt. Da, noi credem că El ne-a dat Viaţa veşnică şi  nu mai putem muri, ci am trecut de la moarte la viaţă, iar într-o zi, după înviere, vom avea părtăşie unii cu alţii, bucurându-ne împreună cu Isus Hristos, ca un singur Trup. Amin.

Pe această bază şi pe mărturisirea păcatelor mele, prin credinţă în Fiul lui Dumnezeu, eu şi această biserică, ne apropiem de Cina Domnului, împlinind astfel porunca Lui şi arătând,  că vestim moartea Domnului până va veni.

Isus a spus: „Acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.

Tatăl nostru ceresc, după ce ne-am mărturisit păcatele, auzind Cuvântul Tău, după ce am recunoscut că suntem nevrednici, ne încredem numai în meritele Fiului lui Dumnezeu. Noi suntem fiinţe nevrednice şi Te rugăm să ne ierţi, Doamne, de tot ce am făcut, căci ne apropiem de masa Domnului prin credinţa.

Această pâine este prezentată ca simbolizând Trupul Domnului nostru, de aceea, Te rog, Tată, să o sfinţeşti pentru scopul ei. Îngăduie ca fiecare persoană care ia din ea, să aibă Viaţă veşnică în sufletul ei, şi vindecarea trupului, ca să poată trăi până la timpul hotărât de Tine. Ajută-i să Te slujească în toate zilele vieţii lor şi să fie înviaţi când vom fi adunaţi în ziua de apoi, împreună cu ceata lor de pe pământ, ca răscumpăraţi în Sângele lui Isus Hristos. Îndură-Te, Doamne, pentru că Te rugăm aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Amin.,

Mai departe, citim: „Tot aşa, după cină, (Isus) a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâteori veţi bea din el.” (1 Corinteni 11.25).

Tată ceresc, noi ţinem în mână rodul viţei care este acest vin, şi Te rugăm să-l sfinţeşti, căci el simbolizează Sângele vărsat pentru noi la Calvar. Prin acest sânge, noi avem iertarea păcatelor, prin credinţă în lucrarea terminată a lui Isus Hristos.

Iartă-ne pentru toată necredinţa şi dă-ne credinţă şi înţelegere, făcând din noi slujitorii Tăi, Doamne, ca să Te slujim în toate zilele noastre.

Fii cu noi, Tată, în timp ce stăm în jurul acestei mese şi binecuvântează această plăcută părtăşie cu Tine.

Vorbeşte inimilor noastre şi arată-ne lucrarea pe care trebuie s-o facem. Îndură-Te şi sfinţeşte acest vin, pentru scopul propus, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                         – Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *