STĂPÂNIND PORȚILE VRĂJMAȘULUI

Bună dimineaţa,
tuturor. Sunt bucuros pentru că pot să fiu din nou aici în Tabernacol, în
dimineaţa aceasta, ca să mă rog pentru bolnavi. În curând vom pleca spre
California, pentru întâlnirile de pe Coasta de Vest, de aceea v-am fi
recunoscători dacă v-aţi ruga pentru noi, ca Domnul cerurilor să Se îndure şi
să ne dea clipe minunate.

M-am întors abia ieri, sau mai bine zis, aseară târziu,
dar pot să vă spun că ziua de ieri şi cea de alaltăieri, au fost cu adevărat
foarte importante pentru mine. Sunt cel puţin doi sau trei oameni din locul
acesta, care pot să depună mărturie cu privire la prezenţa Domnului aici. S-a
întâmplat ceva cu adevărat extraordinar, dar nu am timp să vă povestesc acum.
Totuşi, s-ar putea să avem timp pentru aceasta duminica viitoare.

Dacă Domnul va voi,
mă voi întoarce duminică dimineaţa, chiar şi numai pentru serviciul de
vindecare.

Dacă va fi posibil,
pe la prânz am vrea să plecăm la adunarea din San Jose, California. Credem că
acela va fi momentul când va sosi acea schimbare în slujba mea; schimbarea pe
care o aştept de foarte multă vreme. Adevărul este că ieri am crezut că se va întâmpla
ceea ce aştept, dar nu a fost aşa, deşi e foarte aproape, iar când va veni, va
întrece cu mult ceea ce am văzut sau am auzit vreodată.

Să nu uitaţi,
prieteni, că aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Vedeţi? Acesta este motivul
pentru care aşteptăm să se întâmple din clipă în clipă.

Acuma, întrunirea are
loc acolo unde se ţin târgurile, nu-i aşa Gene? Mă refer la adunarea de la San
Jose, California. Va fi o campanie de zece zile, şi va dura în perioada 20 – 29
noiembrie.

Să ne purtaţi în
rugăciunile voastre.

Acum, dacă ne
încadrăm în timp, vom avea la dispoziţie o oră şi jumătate, aşa că vom începe
serviciul de rugăciune pentru bolnavi şi de aducere în lumină a Cuvântului.

Pentru dimineaţa
aceasta, am ales două pasaje din Biblie, despre care doresc să vorbesc. Dar
înainte de a face aceasta, să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Dumnezeule îndurător,
noi ne apropiem şi în dimineaţa aceasta plini de smerenie de tronul slavei
Tale, ca nişte copii lipsiţi de merite, dar cu o credinţa neprefăcută în Tine,
credinţa care ne-a fost dată de Duhul Sfânt, prin prezenţa Lui nelipsită din
mijlocul nostru, şi prin făgăduinţa Domnului Isus, care a spus că dacă vom fi
smeriţi, ne va da orice vom cere în Numele Lui. Acesta este motivul pentru care
nu privim la meritele noastre, deoarece nu avem nici unul, ci privim înapoi la
meritele Calvarului, unde Fiul lui Dumnezeu ne-a dăruit harul Său fără plată.

Ne este greu să ne
oprim lacrimile când ne gândim cât de netrebnici am fost şi cum, prin Calvar şi
prin harul Său, El ne-a adus la o părtăşie atât de strânsă cu Dumnezeu, astfel
încât acum suntem fiii şi fiicele Lui.

Doamne, în dimineaţa
aceasta, venim sub acest acoperiş ca să ne punem în slujba Ta, ca să ne
mărturisim păcatele şi să ne închinăm înaintea Ta. Noi credem că Tu vei fi cu
noi şi că ne vei descoperi apropierea venirii Tale, pentru ca, din zi în zi să
ne pregătim tot mai mult inimile pentru acest eveniment aşteptat de mii de ani,
căci cu adevărat întreaga natură geme şi strigă după eliberare.

Şi Duhul nostru,
mărturiseşte tot timpul, Doamne, că suntem străini şi călători, şi că suntem în
căutarea unei cetăţi al cărei Meşter şi Ziditor este Dumnezeu. O, noi aşteptăm
acel moment extraordinar!

Doamne, noi suntem
foarte mişcaţi de aceste adunări, căci venim aici ca să ne rugăm pentru copiii
Tăi care sunt bolnavi şi suferinzi. Acesta este motivul pentru care Te rugăm ca
astăzi să Te descoperi în mod deosebit în mijlocul nostru, vindecând toate
bolile şi suferinţele din mijlocul nostru. Fă ca aceasta să fie o mărturie
pentru întâlnirea de ieri cu Tine, căci Tu ai confirmat de atâtea ori că acesta
este adevărul. Noi simţim că ceasul acela este foarte aproape, Doamne, şi că
s-ar putea ca astăzi să fie ziua când Tu vei dărui mai mult har lucrării pentru
poporul Tău.

Tată Doamne, noi nu
ne vom ruga numai pentru cei prezenţi aici, ci pentru toţi aceia care sunt
strâmtoraţi, atât fizic, cât şi duhovniceşte, din întreaga lume. O, Doamne,
dăruieşte-le ceea ce-şi doresc, pentru că fiii Tăi sunt pe câmpul de luptă în
aceste zile! Tu eşti mai puternic decât el, pentru că este scris: „Cel ce este în voi, e mai tare decât cel ce
este în lume.

Vorbeşte-le prin
Cuvântul Tău scris, şi îngăduie ca atunci când vom pleca de aici, să zicem la
fel ca cei din Emaus: „Nu ne ardea inima
în noi, când ne vorbea pe drum…?
” (Luca 24.32a ).

Ascultă-ne, pentru că
Te rugăm în Numele lui Isus, care ne-a dat făgăduinţa. Amin.

Acum voi citi din
două locuri din cartea Genezei. Unul dintre ele se află în capitolul
24
, începând de la versetele 56-60:

El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în
călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăpânul meu.”

Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o
întrebăm.”

Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis: „Vrei să te duci cu
omul acesta?

Da, vreau„, a răspuns ea.

Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu
robul lui Avraam şi cu oamenii lui.

Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră,
să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămânţa ta să stăpânească porţile
vrăşmaşului!

Iar din Geneza 22,
citim versetele 15-18:

Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam,

şi a zis: „pe Mine însumi jur, zice Domnul, pentru că ai
făcut lucrul acesta, şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte
mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul mării: şi sămânţa ta
va stăpâni porţile vrăşmaşilor ei.

Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în
sămânţa ta, pentru că ai ascultat porunca Mea.

Fie ca Domnul să adauge
binecuvântările Sale la citirea acestui Cuvânt.

Subiectul meu din
dimineaţa aceasta se referă la încercările prin care trecem înainte de a primi
făgăduinţele date, de aceea l-am intitulat: „Stăpânind porţile vrăşmaşului”.

Noi ştim că Dumnezeu
l-a încercat pe patriarhul Avraam pentru că îi dăduse o făgăduinţă, iar când
Domnul dă o făgăduinţă, vrea să fie sigur că omul o merită, aşa că numai după
aceea o duce la îndeplinire.

Astfel, Dumnezeu i-a
făgăduit lui Avraam că sămânţa lui va fi o binecuvântare pentru întreaga lume,
că va avea un fiu şi că din acesta va ieşi Sămânţa care va binecuvânta întregul
pământ.

Când a primit
făgăduinţa, Avraam avea șaptezeci și cinci de ani, iar soția lui, Sara, șaizeci
și cinci. Dar Biblia spune că Avraam nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu,
ci s-a întărit în credinţă şi I-a dat slavă. Totuşi, Dumnezeu l-a încercat din
când în când, iar binecuvântarea a venit abia după ce a trecut şi ultima
încercare.

Acelaşi lucru se
întâmplă şi cu sămânţa lui Avraam: înainte de a-şi ţine promisiunile, El ne
trece prin încercarea finală. Aici am vrut să spun o părere personală, dar mă
abţin. Da, El ne va trece printr-o ultimă încercare ca să vadă ce facem.

Punându-l la
încercare pe Avraam, Dumnezeu  l-a găsit
la fel de credincios ca la început.

Ce binecuvântare ar
fi în dimineaţa aceasta, dacă noi, cei care credem făgăduinţă Lui de vindecare,
am sta la fel de neclintiţi ca la început, indiferent de ce spune doctorul.

Avraam a făcut tocmai
aceasta. Astfel, el nu şi-a cruţat nici chiar fiul, pe singurul său fiu, ci a
fost gata să-l junghie şi în felul acesta să distrugă mărturia pe care o ţinuse
sus douăzeci și cinci de ani.

Da, el spusese
tuturor că va avea un fiu, iar când el a venit în sfârşit, Dumnezeu i-a cerut
să distrugă singura nădejde că mărturia va fi adevărată.

Dar când Dumnezeu a
văzut că Avraam stă neclintit pe credinţa lui, l-a strigat din ceruri şi i-a
zis:

Pe Mine însumi jur, zice Domnul, că te voi binecuvânta şi te voi
înmulţi, iar sămânţa ta va stăpâni porţile vrăşmaşului!
” Ce făgăduinţă!

Iar Rebeca, cea care
urma să fie soţia acestui fiu făgăduit şi aşteptat, a văzut lucrarea Duhului
Sfânt atunci când a fost chemată să treacă ultima încercare, da, atunci când i
s-a cerut să-l însoţească pe acel bărbat străin.

Atunci când părinţii
ei nu se puteau decide dacă ar fi bine sau nu să meargă cu un om străin, ca să
fie soţia unui bărbat pe care nu-l văzuse niciodată, ea a fost pusă în faţa
ultimei încercări:

Să chemăm fata şi s-o întrebăm.” (Geneza 24. 57). „căci în felul acesta vom auzi din gura ei
dacă vrea să meargă sau nu.

Acest lucru este
valabil pentru toată sămânţa lui Avraam. Gura ta trebuie să mărturisească
hotărârea pe care o iei, pentru că El vrea să audă aceasta de la tine.

Dar vedem că atunci
când a fost pusă la încercare, Rebeca 
n-a stat nici o clipă pe gânduri, ci a răspuns: „Voi merge”. Vedeţi, ea
nu a spus: „Lasă-mă să studiez problema, apoi am să-ţi spun ce-am hotărât.”, ci
a fost pe deplin convinsă.

Vedeţi? Numai un
astfel de popor poate fi folosit de Dumnezeu – cei care sunt pe deplin convinşi
că El Îşi va ţine făgăduinţele şi care spun: „Voi merge!”

Apoi rudele ei, care
erau unse, deşi poate nu ştiau lucrul acesta, au proorocit aşezându-şi mâinile
peste sora şi fiica lor, această tânără şi frumoasă iudeică, pe care au
aşezat-o pe o cămilă şi au trimis-o printre străini, într-o ţară străină. Dar
asupra lor era Ceva, astfel încât au putut să spună: „Sămânţa ta să stăpânească porţile vrăşmaşului.” Şi: „Tu vei fi mama a mii de zeci de mii.

Iar astăzi, acea seminţie,
poporul lui Dumnezeu, este împrăştiat peste tot în lume, astfel încât la
înviere, ei vor fi ca stelele cerului, şi ca nisipul de pe ţărmul mării – mii
de zeci de mii.

Sămânţa ta va stăpâni porţile vrăşmaşului.”

Aceasta este
făgăduinţa lui Dumnezeu. Prin Duhul Sfânt, 
ei au văzut că fiul pe care-l va naşte ea, era o parte din ea, pentru
că, carnea lui era o parte din carnea ei, i-au spus: „Sămânţa ta să stăpânească porţile vrăşmaşului.

Ce a făcut biserica
Dumnezeului celui viu, cu făgăduinţa că va stăpâni porţile vrăşmaşului?

Noi suntem sămânţa
lui Avraam, deoarece prin moartea lui Hristos, am fost făcuţi moştenitorii
făgăduinţei, împreună cu el. Da, noi suntem sămânţa lui Avraam şi ca urmare,
moştenitorii tuturor făgăduinţelor care i-au fost date lui. Dar ce vom face când
va veni încercarea, ne vom poticni? Nu, eu nu cred că adevărata sămânţa a lui
Avraam se va poticni, ci dimpotrivă, ei vor fi la fel de viteji şi de
credincioşi ca părintele lor Avraam.

Noi ştim că Dumnezeu
nu poate să facă nici o făgăduinţă fără s-o împlinească. Da, El trebuie s-o
împlinească pentru că este Dumnezeu.

Apoi, mulţi ani mai
târziu, când poporul promis, sămânţa lui Avraam, se afla în călătorie spre ţara
făgăduită, în faţa lor s-a ridicat o poartă, şi anume,  fratele lor, Moab.

Acesta s-a ridicat şi
le-a spus: „Nu vă voi îngădui să treceţi
prin ţara mea!
” Atunci Israelul le-a răspuns:

Vom merge pe drumul cel mare: şi, dacă vom bea din apa ta, eu şi
turmele mele, îţi voi plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele.

(Numeri 20.19).

Dar Moab a răspuns: „Nu vei trece prin această ţară!

Făgăduinţele lui
Dumnezeu au rămas însă în picioare. Apoi, moabiţii au adus pe Balaam ca să
blesteme poporul Israel, şi au încercat să-i arate părţile cele mai rele ale
seminţei binecuvântate, dar Dumnezeu i-a arătat părţile cele mai bune, aşa că
atunci când şi-a rostit proorocia, Balaam a zis:

Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta, şi blestemat să fie
oricine te va blestema.
” (Numeri 24.9).

Astfel împotrivirea a
căzut, iar Israelul a mers mai departe traversând câmpia. Vedeţi? Dumnezeu
făgăduise că el va stăpâni porţile vrăşmaşului şi aşa a fost.

După mulţi ani, a
venit un bărbat care se numea Daniel. El era tot din sămânţa credincioasă
făgăduinţelor, pentru că era sămânţa lui Avraam. Dumnezeu îl alesese încă
înainte de întemeierea lumii, ca să fie proorocul Său, aşa că a trăit
neînduplecat şi credincios, şi măcar că se afla într-o ţară străină, a zis:

Nu mă voi pângări împreună cu aceştia, ci voi rămâne credincios.

Vedeţi? Aceasta este
poziţia seminţei adevărate a lui Avraam – deşi trăieşte într-o ţară străină şi
printre oameni diferiţi, ea rămâne credincioasă făgăduinţelor date: „Nu mă voi pângări împreună cu aceştia, ci
voi rămânea credincios
.”

Apoi Dumnezeu l-a pus
la încercare, întocmai cum făcuse şi cu părintele său, Avraam.

Astfel, împăratul i-a
zis: „Ori vei fi ca noi şi te vei închina
în felul nostru, ori te voi arunca într-o groapă cu lei înfometaţi!

Atunci Daniel a
răspuns la fel ca părintele său: „Poţi să
mă arunci în groapa cu lei, căci eu tot nu mă voi închina înaintea idolilor
voştri! Nu mă voi supune religiei voastre, ci voi rămâne credincios lui
IeHoVaH.

Auzind aceasta,
împăratul l-a aruncat în groapa cu lei, dar atunci când leii – vrăşmaşul – s-au
repezit la el, Dumnezeu Şi-a respectat făgăduinţa. Da, Daniel a stăpânit
porţile vrăşmaşului! Astfel, Dumnezeu a pus un înger înaintea leilor şi a
stăpânit poarta.

Vedeţi? Dumnezeu Îşi
ţine făgăduinţele.

Sămânţa ta va stăpâni porţile vrăşmaşului!” Cine a spus aceasta? Dumnezeu.

Tot acolo erau încă
trei tineri credincioşi făgăduinţei, sămânţa adevărată a lui Avraam: Şadrac,
Meşac şi Abed-Nego. Şi ei au fost puşi la încercare. Astfel, împăratul le-a
zis:

Când veţi auzi sunetul harpei şi al trompetei, să vă închinaţi în felul
nostru şi să renunţaţi la credinţa voastră, căci şi aşa, religia voastră nu
este cu nimic mai bună decât celelalte.

Nu auzim şi noi
aceste cuvinte tot timpul? Dar eu vă spun: credinţa în Isus Hristos este deosebită.
Puterea învierii Lui este deosebită. Noi suntem un popor deosebit, o preoţie
împărătească, pentru că Dumnezeu ne face deosebiţi.

Şi Nebucadnețar le-a
spus: „Trebuie să fiţi la fel ca noi!
Vedeţi? Totul ar fi fost în ordine pentru Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, dacă ar
fi acceptat să fie ca ei, dacă ar fi renunţat să fie deosebiţi.

Apoi împăratul a
adăugat: „Dacă nu veţi face aşa, vă vom
arunca într-un cuptor încins şi atunci o să vă pară rău că n-aţi vrut să fiţi
ca noi!

Dar ei s-au ţinut
strâns de făgăduinţă. Atunci i-au legat şi i-au dus la cuptorul încins, au
deschis uşa şi i-au aruncat înăuntru în flăcări – acesta era vrăşmaşul care
urma să-i nimicească.  Dar ei au stăpânit
porţile lui. Dumnezeu L-a trimis pe Îngerul Său ca să îi răcorească şi să
vorbească cu ei.

Vedeţi? Făgăduinţa
lui Dumnezeu a stat în picioare, aşa că ei au stăpânit porţile vrăşmaşului. Mai
întâi au fost încercaţi, dar apoi au stăpânit porţile vrăşmaşului.

Oare n-a spus Domnul
Isus că „oricine va face să păcătuiască
pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine să i se atârne de
gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării
”? De aceea: „Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul
din aceşti micuţi….
” (Matei 18.6, 10). Şi tot El a zis că: „acestea sunt semnele care-i vor însoţi pe cei
ce cred.

Vedeţi? El îi făcea
deosebiţi pe cei credincioşi, arătându-le ce să creadă şi ce să  nu creadă.

Şi eu vreau să vă
spun  că există trei feluri de
credincioşi: necredincioşi, credincioşii prefăcuţi (formaliştii) şi
credincioşii adevăraţi, dar Dumnezeu poate să facă deosebirea şi să dovedească
cine este credincios şi cine nu, pentru că credinciosul stă neclintit pe ceea
ce spune Dumnezeu. Desigur.

Priviţi. În zilele
lui Ilie Tişbitul, se părea că din tot poporul Israel, el era singurul care
trăia pentru Dumnezeu. Împăratul voia să-l tragă la judecată şi din cauza
aceasta, a suferit multe prigoane. Da, Izabela, împărăteasa aceea spoită şi
păgână, îi ameninţa viaţa, dar când a sosit timpul, Ilie a stăpânit porţile
vrăşmaşului şi a întors tot poporul lui Dumnezeu.

Vedeţi? Dumnezeu Îşi
ţine făgăduinţa.

Şi Moise a făcut
parte din această sămânţă împărătească. El a fost trimis în  Egipt ca să îi elibereze pe copiii lui
Israel, de aceea Dumnezeu i-a dat putere să facă semne şi minuni: să lovească
pământul cu broaşte, cu muşte, cu întuneric, grindină, piatră şi foc, etc., iar
când a condus poporul afară, prin mâna lui IaHVeH, a întâlnit o poartă care
stătea între el şi ţara făgăduită: aceasta era Marea Roşie. Da, Israelul era
prins ca într-un cleşte: în spate venea oştirea lui Faraon, de o parte şi de
alta erau munţii, iar în faţă, Marea Roşie, dar Moise a păşit înainte şi a
stăpânit poarta vrăşmaşului, trecând prin Mare cu încălţămintea uscată, ca şi
când ar fi mers pe un drum prăfuit.

De ce? Pentru că Dumnezeu
spusese:

Vei stăpâni poarta vrăşmaşului!” şi aceasta era totul.

Câţiva ani mai
târziu, au veni încercările, iar biserica a fost clătinată. Acest lucru este
foarte uşor de realizat atunci când s-ar părea că lucrurile se desfăşoară
altfel decât ar fi normal, dar nu uitaţi un lucru: Dumnezeu este Acela care
îngăduie ca biserica să treacă prin încercări, pentru că fiecare fiu care vine
la El, trebuie să fie încercat şi apoi dovedit. Da, Dumnezeu lasă bolile şi
suferinţele să vină peste tine ca să te încerce şi să dovedească cine eşti, ca
să arate lumii că eşti cu adevărat sămânţa lui Avraam. El permite aceasta în
mod voit. Astfel, îngăduie catastrofe; îngăduie ca Diavolul să te ispitească şi
bineînţeles că o va face în toate felurile, dar nu va putea să se atingă de
viaţa ta. Te va putea arunca pe patul suferinţei, îi va întoarce pe prieteni
împotriva ta, va întoarce biserica împotriva ta, dar să nu uitaţi că este voia
lui Dumnezeu să treceţi prin toate acestea, deoarece noi suntem mai de preţ
înaintea Lui decât aurul.

Ce părere aveţi
despre Avraam când s-a dus cu Isaac pe munte? Vedeţi? El a primit făgăduinţa
prin faptul că a privit cu credincioşie numai spre dreptatea şi îndurarea lui
IaHVeH, iar când Dumnezeu i-a văzut neclintirea, l-a strigat din ceruri şi i-a
zis:

Sămânţa ta va stăpâni porţile vrăşmaşului.” „Pe Mine însumi Mă jur că voi face aceasta!

El nu putea să jure
pe cineva mai mare, de aceea a jurat pe Sine însuşi, iar dacă a îngăduit ca
Avraam să treacă prin încercarea finală, înseamnă că ne va trece şi pe noi prin
ea, prin acel moment decisiv când totul şi toţi te-au părăsit, iar tu trebuie
să rezişti singur. Aleluia! Aceasta este. Tu trebuie să rezişti singur. Să
păşeşti în faţă şi să spui: „Chiar dacă El m-a pedepsit, tot mă încred în El!”
Vedeţi? Aceasta este dovada că sunteţi sămânţa lui Avraam.

Domnul este Cel care
a dat făgăduinţa, aşa că indiferent ce vor spune ceilalţi, „Eu şi casa mea, vom
sluji Domnului”. Da, chiar dacă ceilalţi vor spune că nu e decât exaltare şi
fanatism, „Eu şi casa mea, vom sluji Domnului.”

Orice s-ar întâmpla,
voi spune şi eu la fel ca şi Pavel, care a zis: „…(Eu) slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc
„partidă
” (sau erezie). (Fapte 24.14).

Chiar dacă în
biserică se vor infiltra flecari, escroci şi alte feluri de oameni, „eu şi casa
mea, vom sluji Domnului.” Chiar dacă toţi vor pleca; chiar dacă biserica se va
răci şi va sta indiferentă în faţa Cuvântului, totuşi „eu şi casa mea, vom
sluji Domnului!”
Da, chiar dacă m-am rugat pentru cineva şi omul acela nu s-a
vindecat, aceasta nu înseamnă nimic, căci „eu şi casa mea, vom sluji în
continuare Domnului!”

Şi nu uitaţi: Omul
poate greşi, dar Dumnezeu nu greşeşte niciodată. Da, omul greşeşte chiar dacă
n-o face intenţionat, iar Dumnezeu îngăduie aceasta pentru ca noi să nu ne
punem niciodată încrederea într-un om, oricine ar fi el. De aceea credinţa
noastră nu se bazează pe înţelepciunea omenească, ci pe puterea învierii lui
Isus Hristos.

Pe aceasta stă adevărata
sămânţă a lui Avraam în aşteptarea împlinirii făgăduinţei, deoarece ea posedă
Duhul Sfânt. Dacă un om nu are Duhul Sfânt, nu este sămânţa lui Avraam, dar
dacă Îl are, el va primi aceeaşi credinţă care era în Avraam, indiferent ce se
va întâmpla.

Priviţi iscoadele
trimise de Moise. Când s-au întors zece dintre ele au spus: „Este o nebunie să încercăm! Nu vom putea
merge mai departe pentru că poporul din ţară este un popor de uriaşi, bine
organizat şi înarmat cu suliţe puternice, pe când noi suntem ca nişte lăcuste
pe lângă ei.

Nu ştiu de ce, dar sunt înclinat să cred că Iosua
era un bărbat mic şi slăbuţ, şi mi-l pot imagina sărind pe o cutie şi zicând:

Bărbaţilor şi fraţilor, noi suntem mai mult decât în stare să-i
cucerim.”

Vedeţi? De ce vorbea
el aşa? Pentru că era sămânţa lui Avraam, Dumnezeu dăduse o făgăduinţă, iar
Iosua stătea pe ea. Nu conta cât de puternică era împotrivirea, sămânţa
adevărată a lui Avraam a spus: „Putem
să-i biruim, pentru că Dumnezeu i-a dat în mâinile noastre!

Iată unde vă aflaţi
în dimineaţa aceasta.

Iată unde este biserica
Dumnezeului celui viu. Pe mine nu mă interesează ce spun ceilalţi: ce spune
doctorul; ce spune necredinciosul, sau oricine altcineva, noi suntem mai mult
decât în stare să trecem peste cele ce vor veni, pentru că Dumnezeu ne-a dat
făgăduinţa. Da, noi suntem sămânţa lui Avraam şi ca urmare vom stăpâni poarta
vrăşmaşului. Nu contează cine este acest vrăşmaş – Dumnezeu ne-a dat făgăduinţa
şi aşa va fi!

Vedeţi? Ţara era a
lor, era în mâinile lor.

Vindecarea este în
mâinile noastre; mântuirea este în mâinile noastre; Duhul Sfânt este în mâinile
noastre. Astăzi sunt mii se predicatori care neagă aceasta, de aceea Avraam
ştie că acesta este adevărul, de aceea ea va merge înainte şi ia în stăpânire
toate porţile vrăşmaşului. De ce? Pentru că aşa a spus Dumnezeu: „Sămânţa ta va stăpâni porţile vrăşmaşului!
Dar nu uitaţi un lucru: aceasta nu înseamnă că nu veţi trece prin încercări.

Vedeţi? Iosua a rămas
credincios. El a zis:

„Pe mine nu mă
interesează cât sunt de mari acei oameni, nici ce arme au, sau cât de întărite
sunt cetăţile lor. Dumnezeu a dat o făgăduinţă – că sămânţa împărătească a lui
Dumnezeu va stăpâni poarta duşmanului – aşa că noi vom merge să ocupăm ţara,
pentru că suntem mai puternici decât ei.”

O, aceasta este adevărata sămânţă a lui Avraam!

Cei care erau doar o
sămânţă naturală, au zis: „Nu, noi nu putem face aceasta. Nici n-are rost să
încercăm, pentru că suntem deja biruiţi!” Vedeţi? Ei priveau la ceea ce vedeau
cu ochii, dar Iosua se uita la ceea ce spusese Dumnezeu.

Da, sămânţa lui
Avraam nu priveşte la lucrurile fireşti, ci se uită la ceea ce a spus Dumnezeu
– ea stă pe făgăduinţă.

Ce s-ar întâmpla dacă
Avraam ar fi privit la lucrurile fireşti? El avea 100 de ani, iar soţia lui 90,
şi trăiseră împreună de când fuseseră tineri, dar n-avuseseră nici un copil.
Totuşi, el n-a privit la aceste lucruri, ci a stat neclintit pe ceea ce-i
spusese Dumnezeu:

Cu adevărat, nevastă-ta Sara îţi va naşte un fiu…” (Geneza
17.19a).

Da, el a crezut, de
aceea, să nu ne uităm niciodată la piedici, ci la ceea ce a spus Dumnezeu, căci
aceasta este totul!

Mai târziu, când
Iosua a ajuns conducătorul oştirii lui Israel, au ajuns la Iordan. Ei puteau să
privească dincolo de apă şi să vadă Ierihonul, dar în faţa lor stătea o poartă
de netrecut: Iordanul.

Să nu uitaţi însă că
făgăduinţa lui Dumnezeu dărâmă orice poartă! „Sămânţa ta va stăpâni porţile vrăşmaşului!” Aceasta o stabileşte.

Eu cred însă că în
dimineaţa aceea când Israelul a ajuns la Iordan, Diavolul adunase acolo nori
mari de furtună, iar apele furioase se revărsaseră peste maluri inundând
câmpia. O, ce vreme de încercare! Dar Iosua a spus: „Pregătiţi-vă căci veţi vedea slava lui Dumnezeu!”

Astfel, poporul s-a
curăţit şi s-a pregătit să meargă înainte, deşi totul le stătea împotrivă. Ei
nu se temeau de nimic, pentru că erau sămânţa lui Avraam, despre care Dumnezeu
spusese jurând pe Sine însuşi: „că va stăpâni porţile vrăşmaşului”, aşa că au
venit la Iordan, care era poarta vrăşmaşului, şi l-au stăpânit (l-au trecut pe
uscat).

Fraţilor, într-una
din aceste dimineţi, şi eu mă voi apropia de acea ultimă poartă. Şi nu doar eu,
ci şi voi trebuie să coborâţi la Iordan, dar să nu uitaţi că sămânţa lui Avraam
va stăpâni această poartă. Nu contează ce se ridică înaintea voastră, voi veţi
stăpâni orice poartă a vrăşmaşului.

Toţi aceşti bărbaţi
au murit, dar într-o zi, în Betleemul lui Iuda, S-a născut Sămânţa
Împărătească, ce fusese preumbrită de ceilalţi. Această Sămânţă împărătească
S-a născut printr-o fecioară, iar în venele Lui curgea Puterea care urma să biruiască
moartea şi iadul. Un om obişnuit n-ar fi putut face aceasta, dar dacă Dumnezeu
dă o făgăduinţă, tot El o şi împlineşte.

El este acelaşi
Dumnezeu care a fost cu Avraam, IeHoVaH-Jire – aşa că ne va arăta şi nouă cum
putem intra în stăpânirea porţii vrăşmaşului.

Cum vom putea face
aceasta? Moise a murit; Iosua a murit, toţi ceilalţi au murit, dar Dumnezeu a
spus: „Sămânţa ta va stăpâni poarta vrăşmaşului.” Cum vom putea stăpâni
moartea? Există o cale pentru aceasta, făgăduinţa lui Dumnezeu care spune: „El
va stăpâni poarta vrăşmaşului!”

Acum priviţi. Sămânţă
împărătească S-a născut, apoi a fost ispitit la fel ca noi. Da, El a fost
ispitit la fel ca orice om. După ce a primit Duhul Sfânt, Diavolul L-a dus
repede în pustie, unde L-a ispitit timp de 40 de zile. Apoi, când L-a dus sa
fie răstignit, L-au scuipat şi I-au bătut cuie în mâini şi în picioare. El a
trecut prin orice boală, dar a dovedit că are puterea să le vindece pe toate.
Astfel, atunci când soacra lui Petru zăcea în pat, cuprinsă de friguri, El S-a
atins de mâna ei şi a fost vindecată pe loc. (Matei 8.14-15).

Apoi, când acel
lepros s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne,
dacă vrei, poţi să mă curăţeşti!
”, Isus a întins mâna, S-a atins de el şi
i-a zis: „Da, vreau, fii curăţit!” şi
leprosul a fost vindecat pe loc. (Matei 8.2-3).

Vedeţi? El a învins
şi a stăpânit poarta leprei; a stăpânit poarta febrei; într-un cuvânt a
stăpânit întreaga natură. De ce? Pentru că era Sămânţa împărătească a lui
Avraam, Cel făgăduit, prin care Avraam şi toată sămânţa lui, au primit biruinţa
asupra porţilor vrăşmaşului, dovedind astfel că făgăduinţa dată de Dumnezeu
este adevărată.

Da, El a învins
boala; a învins ispita şi păcatul, iar atunci când vrăşmaşului L-a scuipat în
faţă şi I-a tras palme, nu a răspuns nimic, ci a întors şi celălalt obraz. Când
I-au smuls barba şi L-au scuipat, a tăcut şi nu a spus nici un cuvânt. De ce?
Pentru că a biruit şi a stăpânit poarta vrăşmaşului.

Poate cineva spune:
„O, dar caracterul meu nu mă lasă să îndur aşa ceva!” Sămânţă a lui Avraam, nu
uita că El a biruit totul pentru voi!

Când L-au chinuit, El
nu a spus nici un cuvânt; când şi-au bătut joc de El, a stat liniştit; când
L-au numit „drac”, nu a dat nici o replică şi aceasta pentru că El avea de
îndeplinit o lucrare cu care-L însărcinase Tatăl, şi pentru care venise. Şi în
final, a fost pus pe cruce deoarece trebuia să se lupte cu moartea.

Toţi ceilalţi bărbaţi
ai lui Dumnezeu biruiseră moartea, natura, leii, focul, etc., dar în faţa
morţii nu putuseră face nimic.

Isus Hristos purta
însă în venele Lui, puterea de biruinţă asupra morţii.

Ei I-au luat mâinile
şi I le-au pironit pe o cruce; L-au dezbrăcat şi L-au înjosit făcându-L o
privelişte pentru toţi, iar după toate acestea, Moartea a venit şi L-a provocat
spunându-I: „Acum, Te voi lua cum     
l-am luat pe Iosua, pe Daniel şi pe toţi ceilalţi! Da, acum vei muri!”

Şi El a murit, iar
când s-a întâmplat aceasta, soarele şi-a ascuns faţa de ruşine, şi toată natura
s-a cutremurat. Da, soarele s-a întunecat în mijlocul zilei, iar stelele au
refuzat să apară. A fost atât de întuneric, că nu puteai să-ţi vezi propria
mână. Îmi imaginez că întreaga natură a gemut spunând: „Vreau să mor cu El!”

O, frate, apoi
Diavolul a trimis neprihănitul Său suflet în adâncimile fără sfârşit ale
iadului. Porţile lui s-au deschis ca să-L primească, dar a treia zi, El S-a
ridicat din mormânt biruitor asupra porţilor vrăşmaşului. Amin. „Sămânţa ta va stăpâni porţile vrăşmaşului.

Da, El a biruit
moartea şi iadul. În acea dimineaţă de Paşte, El a biruit mormântul, aşa că
acum, noi suntem mai mult decât biruitori prin El, care ne-a iubit.

Apoi, în ziua
cincizecimii, El a trimis jos Duhul Sfânt ca să lucreze printre neamuri, să
scoată afară sămânţa făgăduită şi să-i aducă pe păgâni la Domnul. Prin El, noi
am primit dreptul de a stăpâni orice suferinţă. Noi nu mai trebuie să le
biruim, pentru că au fost biruite deja de El, ci trebuie doar să intrăm în
stăpânirea lor. Desigur.

Moartea este biruită;
iadul este biruit; suferinţa este biruită; ispita este biruită; toate duhurile
rele sunt biruite; mormântul este biruit, de aceea, noi, care stăm la poartă,
trebuie doar s-o luăm în stăpânire. Nu mai este nevoie să tragem nici măcar un
foc, pentru că tot preţul biruinţei a fost plătit.

El va stăpâni poarta
vrăşmaşului. A câtor vrăşmaşi? A mii de milioane. Da, El va stăpâni poarta
vrăşmaşilor, a fiecărui vrăşmaş.

De ce? Pentru că S-a
ridicat dintre cei morţi. Iar când făcut aceasta, ne-a dat şi nouă stăpânirea
acestor porţi. Totul este în dar, deci fără plată, căci El a biruit pentru noi,
fiecare poartă, fiecare suferinţă, aşa că singurul lucru pe care trebuie să-l
facem, e să păşim în faţa porţii şi să spunem: „În Numele lui Isus Hristos,
Biruitorul, deschide-te!” Amin.

Când vine timpul să mori,
Moartea zice: „Priviţi cum îl fac să dea înapoi în credinţa lui!”

Dar nu este adevărat!
„În Numele lui Isus din Nazaret, retrage-te, Iordan (moarte)!” De ce? Pentru că
sămânţa lui Avraam stăpâneşte poarta aceasta.

Când Pavel, o sămânţă
a lui Avraam, se pregătea pentru a fi decapitat, a spus plin de linişte:

Unde îţi este biruinţa moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” (1
Corinteni 15.55). Apoi a adăugat:

v.57: „…mulţumiri să-I fie aduse lui Dumnezeu,
care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

El va stăpâni poarta
vrăşmaşului, o va birui. El nu va fi biruit la poartă, ci o va învinge, o va
lua în stăpânire, pentru că are puterea s-o facă.

În Biserica
Dumnezeului celui viu, există în dimineaţa aceasta puterea de a vindeca toate
suferinţele. În Biserica Dumnezeului Celui viu, există puterea de a rezista
ispitei, de a arunca afară păcatul şi de a primi botezul cu Duhul Sfânt, pentru
că făgăduinţa dată de El spune: „Orice
veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.
” (Ioan 16.23b).

Peste puţină vreme, lumea (nu sămânţa făgăduită) nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea”; (Ioan 14.19); pentru
că „Eu sunt cu voi şi în voi în toate
zilele, până la sfârşitul veacului.
” (Matei 28.20).

Sămânţa făgăduită. „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi
voi. Prin aceasta, voi dovedi că sunt în mijlocul vostru.

Vedeţi? „Sămânţa ta va stăpâni porţile vrăşmaşului.”
Nu contează ce este această poartă: boală, ispită, păcat, sau orice altceva,
este biruită, iar sămânţa lui Avraam o stăpâneşte.

Nu sunteţi fericiţi în
dimineaţa aceasta, să ştiţi că noi suntem mai mult decât biruitori? Da, mai
mult decât biruitori! O, nu mai este nimic pentru care trebuie să luptăm! Da,
lupta s-a terminat; trâmbiţa a sunat; stindardul a fost ridicat şi în mijlocul
oricărui păcat, în mijlocul camerei fiecărui bolnav, stă crucea aceea veche şi
dură, udată de sângele lui Isus Hristos, Biruitorul. Prin urmare, tot ce mai
trebuie să facem noi, este să credem, să privim şi să trăim.

Eu voi fi cu voi şi voi dovedi aceasta…” Oamenii din zilele din
urmă, vor spune: „O, aceasta a fost odată…”, dar „Eu voi fi cu voi şi lucrările pe care le-am făcut Eu, le veţi face şi
voi. Atunci veţi şti că sunt cu voi şi Mă veţi vedea. Poporul Meu Mă va vedea.
Sămânţa lui Avraam Mă va vedea şi va şti că Eu sunt. Ea Mă recunoaşte, dar
ceilalţi Mă vor numi Beelzebul, aşa cum au făcut şi înaintaşii lor. Voi însă,
Mă veţi recunoaşte, pentru că voi fi cu voi; pentru că Mă veţi vedea cu ochii
voştri. Da, Mă veţi vedea pentru că voi fi cu voi până la sfârşitul lumii. De
aceea, cine va crede în Mine, va face şi el lucrările Mele.
” Vedeţi?
Aceleaşi lucruri.

Da, Biserica
Dumnezeului Celui viu, are harul de a-L vedea pe Isus Hristos Cel înviat, pe
Fiul Dumnezeului Celui viu, stând în mijlocul ei şi făcând aceleaşi lucrări pe
care le-a făcut atunci când a fost pe pământ. Prin aceasta, noi stăpânim orice
poartă a vrăşmaşului.

Fratele meu, dacă în
dimineaţa aceasta ai un vrăşmaş, nu uita că dacă eşti sămânţa lui Avraam, nu
există suficienţi draci în tot iadul ca să poată ţine acea poartă închisă înaintea
ta. Ea se va deschide. Nu contează ce este, tu păşeşte înainte ca o sămânţă
care are făgăduinţa şi spune: „Eu cer aceasta pentru mine! Este a mea, deoarece
Isus a înviat din morţi, iar eu sunt biruitor prin El. De aceea, eu păşesc în
Numele lui Isus Hristos, şi-ţi poruncesc să te dai înapoi, căci eu voi trece
înainte! Amin.”

„El va stăpâni poarta
vrăşmaşului!”

Atunci vei sta acolo
cu capul sus şi cu scutul strălucitor, acoperit de sângele Domnului Isus, iar
vrăşmaşul nu va putea face nimic.

Dacă ai nevoie de ceva,
vorbeşte cu El acum, în timp ce ne rugăm. Voi toţi, cei care staţi în dimineaţă
aceasta aici cu capetele plecate, ridicaţi-vă mâna spre Isus şi vorbiţi cu El
dacă sunteţi în nevoie. Spuneţi: „Doamne, Tu cunoşti nevoia mea. În dimineaţa
aceasta am auzit ceea ce spune Biblia: că sămânţa lui Avraam va stăpâni poarta
vrăşmaşului. De aceea vin şi eu ca să stăpânesc poarta.

Eu am o supărare, am
nevoie de Duhul Sfânt, dar păcatul m-a legat. Sunt în nevoie, dar acum vin la
poartă, pentru că cred că în dimineaţa aceasta o voi lua în stăpânire. Da,
vrăşmaşul trebuie să se dea la o parte, căci voi trece prin ea!”

Dumnezeule Sfânt, Tu
ai văzut aceste mâini şi ştii că acesta este Cuvântul Tău. Eu nu am făcut decât
să-L citesc şi să scot în evidenţă personajele biblice, arătând cum au biruit
împăraţii vrăşmaşi, cum au umblat în dreptate, cum au învins furia focului, cum
au scăpat de sabie, cum au închis gurile leilor, cum femeile şi-au primit
morţii înapoi, şi multe altele, pentru că aşa ai făgăduit Tu că va fi. Da,
pentru că Tu ai dat o făgăduinţă şi aceasta a fost: „Sămânţă Ta, Avraame, va stăpâni poarta vrăşmaşului!”, ea fiind
valabilă şi astăzi, pentru că Tu ţii făgăduinţele.

Împlineşte-le Doamne,
dorinţele inimii! Îngăduie ca atunci când vor pleca de aici, să fie deosebiţi,
să fie încredinţaţi că sunt biruitori, pentru că Sămânţa împărătească a biruit
pentru ei.

Da, când  a venit Sămânţa născută dintr-o fecioară, El
a biruit orice vrăjmaş, chiar şi moartea, aşa cum nici chiar moartea nu mai
poate înspăimânta sămânţa lui Avraam, deoarece noi avem făgăduinţa că vom
moşteni pământul şi că ne vom întoarce biruitori, într-un trup de slavă, după
ce ultimul vrăşmaş va fi aşezat sub piciorul ultimului copil al lui Dumnezeu.

Doamne, mântuieşte-i
pe aceşti păcătoşi care stau în locul acesta cu mâinile ridicate. Ajută-i pe
cei rătăciţi ca să înţeleagă că nu e bine să rămână aşa, deoarece pot să
stăpânească „poarta rătăcirii”. Pe cei care au necazuri, un vocabular murdar, o
inimă care caută numai plăceri, sau lacomă de bani, etc., ajută-i să înţeleagă
că şi ei pot stăpâni poarta vrăşmaşului. Dacă sunt bolnavi sau întristaţi, ei
pot stăpâni poarta vrăşmaşului, şi aceasta pentru că „El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile
noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui
suntem tămăduiţi.
” (Isaia 53.5).

Tată, Te rog să Te
descoperi fiecăruia dintre noi, în dimineaţa aceasta, pentru că Îţi cerem
aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Credeţi cu adevărat,
fără nici o umbră de îndoială că acesta este adevărul? Amintiţi-vă că lucrarea
Duhului Sfânt este atât de simplă încât încurcă minţile intelectualilor. Eu am
văzut Duhul Sfânt lucrând mult mai simplu decât m-aş fi putut gândi. Desigur.

După mintea mea, eu
aş fi putut spune: „O, aşa ceva este imposibil!”, dar pentru El nu există nimic
imposibil. Dumnezeu este în mijlocul poporului Său, şi i Se descoperă prin
lucruri foarte simple. El Îşi iubeşte poporul şi vrea să-l ajute,
descoperindu-i nu ceva ce va face în viitor, ci lucrarea pe care a făcut-o deja
şi care-I aparţine. Da, e a ta; e un dar fără plată pe care Dumnezeu, Tatăl
nostru, l-a făcut pentru Biserica Sa.

Mintea intelectuală
va fi şi acum la fel de încurcată ca în zilele lui Daniel, ca în vremea
copiilor evrei, sau în zilele celorlalţi bărbaţi despre care am vorbit astăzi.
Vedeţi voi, marea lume intelectuală din aceste zile a fost la fel de greu de
convins ca şi acum, şi aceasta pentru că vrăşmaşul s-a amestecat tot timpul în
felul lor de a vedea lucrurile, în ştiinţa lor modernă, complicând totul.
Desigur.

Dar cu toate acestea,
întotdeauna au existat oameni care au avut curajul să stea în faţa lor şi să le
spună: „Dumnezeu are dreptate! Cuvântul Său este adevărul!”

O, şi voi nu mai
trebuie să biruiţi, pentru că El a biruit totul! Tot ce trebuie să faceţi, este
să vă ridicaţi, să staţi în poartă şi să spuneţi: „Aceasta este a mea, pentru
că Dumnezeu mi-a dat-o! El mi-a dat mântuirea, mi-a dat Duhul Sfânt, mi-a dat
totul! El a spus că făgăduinţa Sa este pentru noi, pentru copiii noştri şi
pentru toţi ceilalţi oriunde ar fi ei, în oricât de mare număr îi va chema
Domnul. Iată pe ce stau eu!”

Darul deosebirii pe
care îl am şi toate celelalte daruri, se vor sfârşi în curând. Da ele se vor
sfârşi, pentru că urmează ceva mai măreţ. Înţelegeţi? Este ceva ce creşte din
ce în ce mai mult – eu ştiu că acesta este adevărul – şi va fi din ce în ce mai
mare şi mai puternic. De ce? Pentru că aşa a făgăduit El iar ceea ce spune El,
nu poate trece fără să se împlinească întocmai, deoarece Dumnezeu nu greşeşte niciodată.
Ce este aceasta? Prezenţa Lui vie printre noi, pentru a ne descoperi că El a
luat poarta pentru noi.

El a fost Sămânţă
Împărătească, de aceea nimeni altcineva în afară de El, n-ar fi putut să ia
porţie acelea. Toţi bărbaţii din vechime au fost doar nişte umbre care arătau
spre venirea Lui, dar când a venit El, a dus la bun sfârşit întreaga bătălie.
Da, bătălia s-a încheiat la Ghetsimani şi pe Calvar, de aceea noi suntem deja
biruitori. Înţelegeţi? Noi nu mai avem pentru ce să luptăm pentru că lupta s-a
încheiat, iar noi avem o garanţie, o siguranţă scrisă de Dumnezeu, Tatăl
nostru, care Şi-a ridicat mâna şi a spus: „Pe
Mine însumi jur că sămânţa Lui va stăpâni poarta vrăşmaşului!
” şi acest
lucru s-a întâmplat deja, pentru că „El a
fost străpuns pentru păcatele noastre; zdrobit pentru fărădelegile noastre;
prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
” (Isaia 53. 5).

Vedeţi? Lucrarea este
terminată şi ne aparţine, de aceea „lucrările
pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.

Da, Împăratul este în
dimineaţa aceasta cu noi, iar binecuvântatul Său Duh se mişcă pe deasupra
voastră, ca să primiţi acel simţământ sfânt care vă va convinge că Cuvântul Său
este adevărul, şi că Dumnezeu este Tatăl nostru.

S-au împărţit numere
de rugăciune pentru dimineaţa aceasta? Am spus să nu se împartă numere de
rugăciune decât dacă printre noi se află străini, care doresc să se facă
rugăciune pentru ei. Câţi străini sunt printre noi astăzi? Ridicaţi mâna.
Desigur, sunt 15-20. bine. Atunci voi striga numerele şi vă voi chema pe
platformă.

Cei din Tabernacol,
vă amintiţi desigur, că v-am spus adesea că darul deosebirii va ajunge în
curând la final, după care va urma ceva mai puternic. Ştiam că aşa va fi.
Privesc acum, spre doi dintre fraţii care au fost cu mine ieri şi alaltăieri,
când s-a întâmplat acel lucru. Da, s-a întâmplat de 2-3 ori la rând, dovedind
că aşa va fi.

Doamne, Tu eşti
Dumnezeu, iar noi suntem slujitorii Tăi. Îţi mulţumim pentru Cuvântul Tău şi
pentru Duhul Sfânt care ne-a binecuvântat inimile. Suntem fericiţi pentru că
acum ştim că stăm aici ca biruitori; că stăpânim deja toate porţile
vrăşmaşului, deoarece am primit de la Tine cheia care poate deschide şi birui
orice poartă duşmană: Numele lui Isus Hristos.

Luaţi această cheie –
Numele lui Isus Hristos – căci atunci veţi birui orice poartă a vrăşmaşului,
care v-a îndepărtat de făgăduinţă.

O, Doamne, acesta
este motivul pentru care noi venim acum în Numele lui Isus – cu această cheie
dată de Tine -, ca să deschidem porţile pentru bolnavi şi pentru cei necăjiţi,
căci Tu ne-ai spus în  Cuvântul Tău că:

„….în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în
limbi noi:

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i
va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.
” – Marcu 16.17-18 -,
şi noi ştim că aceste lucruri sunt adevărate.

Acesta este motivul
pentru care Te rugăm, Doamne, să îngădui ca oamenii să vadă manifestarea
Cuvântului făcut trup, care a fost străpuns pentru păcatele noastre şi ne-a
dat  vindecarea prin rănile Sale, iar
acum locuieşte în noi, făcând aceleaşi lucruri. Ajută-i să primească aceasta,
astfel încât să fie vindecaţi de toate suferinţele, bolile şi necazurile lor.
Ascultă-ne, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Teddy, ai vrea să
cânţi încet „Crede numai!”? Putem începe de le nr.1. Deci 1,2,3,4,5,6,7,8,9, şi
10. Bine. Aţi putea să vă ridicaţi şi să veniţi aici în linişte?

Haideţi să
vedem….Numărul 1, numărul 2. Cine are nr.1? dar numărul 2? Bine, domnule. Dar
nr. 3, nr.4, nr.5, nr.6, nr.7, nr.8, nr.9, nr.10?

În timp ce ei se
ridică şi vin în faţă, aş vrea să vă pun o întrebare, vouă, celorlalţi.

Este printre noi
cineva din acest Tabernacol, care este bolnav? Ridicaţi mâna. Cam 5,6,7,8,9
mâini. Dar dintre străini, mai este cineva care a venit după începerea
serviciului şi astfel nu a primit număr de rugăciune? Ridicaţi mâna, vă rog. Mă
refer la cei care nu aparţin de acest Tabernacol şi care au nevoie de Dumnezeu.
Ridicaţi mâna. În ordine. Bine.

Acum aş vrea să
faceţi puţină linişte. Să vedem… Mai ai loc acolo, Billy? Bine. Numărul 10 a
venit? Am chemat de la 1 la 10. Da, să vedem mai departe: 11, 12, 13, 14, 15.
Ridicaţi-vă în picioare cei care aveţi numerele 11-15. Da, 15, 16, 17, 17, 19,
20.

O, numai puţin! L-am
rugat pe Billy să dea numere numai pentru străini din pricina darului
deosebirii, înţelegeţi? Fac aceasta pentru că mulţi spun: „Aceştia merg la Tabernacol!”
Dar câţi dintre voi n-au mai fost niciodată aici? Să vă vedem mâinile. Câţi
dintre voi n-au mai participat niciodată la adunările mele? Bine. O clipă, frate
Teddy.

Toţi aţi auzit cum
decurg adunările, nu-i aşa? Acum fiţi atenţi.

Când a fost pe pământ,
Domnul Isus nu a pretins niciodată că ar fi Vindecător. El era Sămânţa
Împărătească a lui Avraam şi poseda făgăduinţa. Desigur, iar în Ioan 5.19, a
spus:

Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl
făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.

Acum priviţi. La
începutul slujbei Sale, Duhul Sfânt a venit peste El, atunci când Ioan L-a
botezat la Iordan, şi astfel a devenit Mesia – Unsul. Să nu uităm că El a fost
născut ca Fiu al lui Dumnezeu. Desigur, era Fiul lui Dumnezeu născut dintr-o
fecioară, dar a devenit Mesia atunci când Duhul Sfânt a coborât peste El,
deoarece Mesia înseamnă „Cel uns”.

Înţelegeţi? El a
devenit „Cel uns”, când Duhul Sfânt a coborât peste El. Voi m-aţi auzit
predicând despre Miel şi Porumbel.

După patruzeci de
zile de ispită, El S-a întors. Cum a început lucrarea şi cum s-a încheiat?

Noi ştim că acolo era
un bărbat numit Andrei, care s-a dus la fratele său, Simon, care era pescar, şi
l-a adus la Isus. Când L-a văzut, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa, (care tălmăcit
înseamnă Petru).” (Ioan 12.42). Vă amintiţi?

Omul acesta a fost
foarte uimit de ceea ce i-a spus Isus, dar eu vă întreb pe voi: trebuia Mesia
să facă aceasta? Cine ştie, să spună „Amin”. El era Dumnezeul Proroc. Desigur.

Voi ştiţi că Moise a
spus: „Domnul Dumnezeul vostru, vă va
ridica un prooroc ca mine.

Şi dacă cineva nu va asculta de acest Prooroc, va fi nimicit
din mijlocul poporului.

Apoi aflăm că „El a venit la ai Săi” (Ioan 1.11). Cine
erau aceştia? Iudeii. Dar ei nu L-au primit, aşa că a trebuit să meargă la
neamuri.

v.12: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică
celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui
Dumnezeu.

Deci El S-a îndreptat
spre Neamuri, şi aceasta de două mii de ani. Gândiţi-vă însă la lucrarea Lui.

Când a văzut
lucrările lui Isus, Filip s-a dus la Natanael şi i-a spus că el L-a găsit pe
Acela despre care a vorbit Moise. Natanael a fost foarte surprins de cele
auzite si nu a prea crezut, dar când a ajuns în prezenţa Domnului Isus, El i-a
spus:

Iată cu adevărat un israelit, în care nu este vicleşug.” (v.47).

Ce crezi, dacă ai fi
fost tu în locul lui Filip, ai fi fost atât de duhovnicesc încât să îţi dai
seama cine era El?

Ascultaţi puţin.
Pentru Isus, Natanael era un străin. Poate că era pescar, iar Isus era dulgher,
un Om de vârstă mijlocie, dar când l-a văzut pe Natanael, i-a zis: „Iată cu adevărat un israelit, în care nu
este vicleşug.
” Păi, de unde ştia El că Natanael era israelit? În nici un
caz după îmbrăcăminte, deoarece toţi se îmbrăcau la fel.

…în care nu este vicleşug.” De unde ştia El că străinul acela nu
era viclean?

Natanael avea cu
adevărat toate motivele să fie uimit. Aşa se face că L-a întrebat pe Isus:

Rabi, de unde mă cunoşti?” Vedeţi? El era curios să afle mai mult.

Şi Isus i-a răspuns:
Te-am văzut mai înainte să te cheme
Filip, când erau sub smochin.
” (v.48).

Atunci Natanael a zis:Rabi,
Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti 
Împăratul lui Israel.

v.50: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că
ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea
vei vedea.

Acesta este motivul
pentru care eu cred că Biserica Dumnezeului celui viu va vedea lucruri mai mari
decât acestea. Da, e gata să se întâmple, pentru că aţi crezut.

În ce-i priveşte pe
cei care au respins aceasta din cauza barierelor denominaţionale, mă îndoiesc
că vor crede ceva. Înţelegeţi? Da, sunt numai două variante: ori mergi în
Lumină, ori eşti orb. Lumina te va orbi sau îţi va arăta calea.

Aceasta îmi aminteşte
ceva. Când am văzut Statuia Libertăţii, am văzut o mulţime de păsărele moarte,
care aveau capul zdrobit.

„Ce s-a întâmplat cu
ele”, l-am întrebat pe ghid, iar el mi-a spus: „În loc să se ducă după lumină,
în timpul furtunii, ele au încercat s-o înlăture şi astfel s-au izbit cu capul
de geam până au murit – s-au sinucis.”

Exact aceasta se
întâmplă cu cei care se împotrivesc Luminii – se sinucid duhovniceşte.

Du-te în Lumină, căci
El este Lumina, şi atunci vom avea părtăşie unul cu altul. Da, atunci toate
bisericile vor crede, vor păşi înainte şi se vor bucura de binecuvântările lui
Dumnezeu. N-ar fi minunat?

Uitaţi-vă la femeia
samariteană. Ea nu era iudeică, ci samariteană. Şi Domnul i-a zis: „Dă-Mi să beau”, după care au început să
vorbească. Eu spun aceasta pentru noii veniţi – ei au început să vorbească.

Ea nu ştia că El era
Mesia, ci vedea doar un om, un iudeu. Acesta este motivul pentru care în clipa
când a văzut că vorbeşte cu ea, I-a zis: „Cum,
Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?
” (Ioan 4.9), cu
alte cuvinte: „Nu este normal ca un iudeu să vorbească cu o femeie
samariteancă, deoarece noi nu avem legături unii cu alţii.”

Dar ce i-a răspuns
Domnul? „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui
Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau”, tu singură ai fi cerut
să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.

Atunci femeia i-a zis: „Noi ne închinăm pe muntele
acesta, iar voi, iudeii, vă închinaţi la Ierusalim.”
(v.
20).

„Femeie”, i-a
zis Isus: „Crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe
muntele acesta, nici în Ierusalim.” (
v.21).

Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la
ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei.

Dar vine ceasul şi acum a şi venit, când închinătorii
adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi adevăr; fiindcă astfel de
închinători doreşte şi Tatăl.

Dumnezeu este Duh: şi cine I se închină Lui trebuie să se
închine în duh şi adevăr.”

Înţelegeţi?

Apoi, El a condus
conversaţia până la punctul în care a putut afla problema ei. Ştiţi voi care
era necazul ei? Ştiţi cu toţii care era necazul femeii de la fântână?

Ea a avut prea mulţi
bărbaţi, nu-i aşa?

Deci El i-a spus: „Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici
cu el.

Atunci femeia i-a zis: „N-am bărbat.”

„Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai
avut; şi acela pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat.”
(v.
16-18).

Doamne”, i-a zis femeia, „văd
că eşti prooroc.
” (v.19).

Dacă veţi citi în textul
original, acolo scrie: „Înţeleg că eşti
Proorocul.
” Amintiţi-vă că în Biblie ni se aminteşte tot timpul despre
„Proorocul”.

Eşti Proorocul?”, a fost întrebat şi Ioan.

Despre care Prooroc
este vorba? Despre Cel anunţat de Moise.

Deci femeia I-a spus:
Doamne, înţeleg că eşti Proorocul.

Noi am fost învăţaţi şi ştim că atunci când va veni Mesia,
El va face aceste lucruri.

Acesta era semnul lui
Mesia: să vadă care era necazul ei. Este adevărat?

Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune toate  lucrurile, dar Tu cine eşti?”

Şi Isus i-a spus: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt
Acela.”
(v.25-26).

Când a auzit aceasta,
femeia şi-a lăsat găleata la fântână şi a alergat în cetate. Îmi imaginez cum
striga cu inima tresăltând de bucurie: „Veniţi
de vedeţi un Om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta
Hristosul?
” „Nu este Acela despre care spune Biblia că va veni? Acolo este
un Om, un dulgher obişnuit, dar El mi-a spus că am avut cinci bărbaţi şi voi
ştiţi că acesta este adevărul. O, desigur, El trebuie să fie Mesia!” Vedeţi?

Isus a spus: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea,
dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu voi fi cu voi, şi chiar în voi, astfel
încât veţi face şi voi lucrările pe care le fac Eu, pentru că Mă duc la Tatăl,
dar Mă voi întoarce ca Duh.

Jertfa a fost adusă,
Sămânţa Împărătească a murit, plătind astfel preţul păcatului, dar a treia zi a
înviat, biruind puterea Satanei.

Acum Biserica este
neprihănită prin credinţă în El, astfel încât Sămânţa Împărătească poate să vină
în aceşti oameni şi să-i facă moştenitori: fii şi fiice născuţi din Dumnezeu.

Acum mă adresez celor
care nu sunt în rândul de rugăciune.

Eu am vorbit cu Billy
şi i-am spus să mai împartă numere numai dacă sunt mai mult de zece străini
printre noi, care au nevoie de rugăciune.

Uneori, eu dau numere
de rugăciune şi pentru cei care aparţin de Tabernacol, dar imediat sunt unii
care se ridică şi spun: „O, dar noi îi cunoaştem pe aceşti oameni, aşa că s-ar
putea foarte bine ca el să mintă, pentru că în realitate le cunoaşte
necazurile!”

Aceasta a făcut ca
alteori să spun: „Nu mai chem pe nimeni, ci-L las pe Duhul Sfânt să aleagă El
pe cine vrea”, dar nici  atunci nu sunt
mulţumiţi şi comentează.

Adevărul este că nu
există nici o posibilitate de a aduce la Dumnezeu un om care nu a fost hotărât
mai dinainte de El ca să fie un fiu al lui Dumnezeu. Nu există nici o cale
pentru aceasta, deoarece Isus a spus:

Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl…” (Ioan
6.44).

Acesta este adevărul.
Astfel, indiferent cum a procedat Dumnezeu, necredincioşii au găsit motive ca
să nu-L creadă. Totuşi înţelepciunea lui Dumnezeu a fost îndreptăţită.

Acum eu vreau să-i
conving pe aceşti oameni că Isus era Sămânţa Împărătească. El, nu noi. Noi
suntem doar moştenitori prin El, căci acum toate lucrurile sunt ale noastre.

Ce s-ar fi întâmplat
dacă aţi fi fost şi voi acolo, în ziua când El şi-a început lucrarea cu Simon?
Acela a fost primul lucru pe care L-a făcut. Şi acum va fi primul lucru pe care-l
va face pentru oamenii aceştia.

Ei n-au mai avut
niciodată aşa ceva.

Simon era un biet
pescar care nu avea nici măcar atâta carte încât să-şi ştie scrie numele. Da,
Biblia spune că el era un om simplu şi fără şcoală, iar când s-a dus la Isus,
Acesta i-a spus: „Tu eşti Simon”. Ce
credeţi că a gândit când a auzit aceasta? „Tatăl
tău s-a numit Iona, iar de acum înainte, tu te vei numi Petru.
” Ce aţi fi
gândit dacă aţi fi fost în locul lui? Omul din faţa lui îi citea gândurile?
V-ar fi trecut prin minte că Acela era de fapt semnul lui Mesia?

Dacă acesta este
semnul lui Mesia într-o epocă, atunci el trebuie să fie acelaşi în fiecare
epocă, deoarece Dumnezeu nu Se poate schimba niciodată. Câţi dintre voi ştiu că
Mesia era Dumnezeu? Desigur, Unsul. Şi El nu Se poate schimba, ci trebuie să fie
întotdeauna acelaşi.

Iată de ce El trebuia
să dovedească şi samaritenilor ceea ce le-a dovedit iudeilor – pentru că în
lume sunt de fapt trei popoare: poporul lui Sem, poporul lui Ham şi poporul lui
Iafet: evreii, neamurile şi samaritenii.

Observaţi Duhul
Sfânt? Câţi dintre voi ştiu că Petru a primit cheile Împărăţiei? Aţi observat
că el a deschis aceste porţi în ziua cincizecimii în faţa iudeilor?

Apoi Filip s-a dus şi
le-a predicat samaritenilor şi i-a botezat în Numele lui Isus Hristos, dar cu
toate acestea, Duhul Sfânt nu a venit peste ei, aşa că a fost nevoie să-l aducă
pe Petru, care şi-a pus mâinile peste ei şi astfel au primit Duhul Sfânt. Este
adevărat ceea ce spun? Şi acelaşi lucru s-a întâmplat apoi cu neamurile – în
casa lui Corneliu. Porţile s-au deschis, iar ei L-au primit, acest lucru fiind
valabil de atunci înainte. Ele sunt deschise pentru toţi, deoarece Dumnezeu
lucrează în toate lucrurile în felul Lui.

Acum, dacă El a dat
făgăduinţa seminţei Sale, şi dacă voi sunteţi acea sămânţă, fără îndoială, veţi
vedea făgăduinţa Sa.

Toţi aceşti oameni
şi-au ridicat mâna ca să arate că nu au mai fost niciodată în locul acesta.
Pentru mine, ei sunt străini. Au venit cu puţin timp în urmă, iar Billy le-a
înmânat numere de rugăciune. Mulţi dintre voi şi-au ridicat mâna arătând că
deşi sunt străini nu au primit numere de rugăciune. Adevărul este că acest
lucru nu este important, pentru că dacă sunteţi sămânţa lui Avraam, sunteţi
moştenitorii făgăduinţei. Credeţi din toată inima voastră că prin rănile Lui aţi
fost  vindecaţi, apoi staţi liniştiţi.

Darul acesta este
pentru a vă ajuta să-L credeţi. Eu nu spun nimic de la mine, ci El e Acela care
vă vorbeşte prin mine, deoarece dacă Duhul proorociei este de la El, înseamnă
că proorocul îl are întotdeauna pe „Aşa vorbeşte Domnul”, şi că întotdeauna
spune adevărul. Aici nu este vorba de o doctrină, ci dacă e de la Dumnezeu, El
trebuie să se supună Bibliei, pentru că Dumnezeu nu poate să spună acum într-un
fel, iar apoi să Se răzgândească. El trebuie să fie tot timpul acelaşi.

Voi, care staţi acolo
afară, credeţi din toată inima! Acum aş vrea să nu vă mai plimbaţi, ci staţi
liniştiţi, cât se poate de liniştiţi. Din întâmplare, prima persoană care stă
aici, în picioare, este un bărbat. Acum vom lua această Scriptură.

Mă vedeţi unde sunt?
Câţi pot înţelege aceasta? Aici sunt bărbaţi şi femei pe care nu i-am văzut
niciodată în viaţa mea. Ei n-au fost niciodată în adunare şi nu ştiu ce se va
întâmpla, aşa cum nu ştiu nici eu, dar Dumnezeu a dat o făgăduinţă. Avraam nu ştia
ce avea să se întâmple când a luat cuţitul ca să îl ucidă pe Isaac, dar
Dumnezeu îi făgăduise, şi aceasta a fost totul, aşa că el (Avraam) l-a primit
înapoi ca dintre cei morţi, deoarece ştia că Dumnezeu poate să-l învieze chiar
şi dintre morţi. Este adevărat? Aceasta o stabileşte.

Acum, lângă mine stă
un bărbat, pe care nu l-am văzut niciodată şi despre care nu ştiu nimic. Noi
suntem străini unul fată de altul, nu ne cunoaştem, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe
amândoi. Dar prin acest dar dumnezeiesc, El poate să-mi descopere problema
acestui bărbat. Adevărul este că noi ne naştem cu aceste daruri, deoarece
Dumnezeu le-a hotărât înainte de întemeierea lumii. Câţi ştiu aceasta? Deci,
n-a fost nimic deosebit în faptul că am primit acest dar, deoarece aşa a hotărât
Dumnezeu.

Nu eu am făcut
alegerea, ci El, înţelegeţi?

Este la fel ca în
cazul proorocilor din Vechiul Testament şi cu toţi ceilalţi – ei au fost aleşi
mai dinainte de Dumnezeu.

Dacă omul acesta este
bolnav, eu n-aş putea să-l vindec. Dacă este într-o nevoie, depinde de ceea ce
vrea, dacă pot să-l ajut sau nu, căci dacă aş putea, l-aş ajuta cu plăcere.

Poate că are o
supărare; sau poate că nici măcar nu este creştin; poate că este un impostor,
eu nu pot să ştiu aceasta. S-ar putea să fie un om viclean care s-a strecurat
aici şi s-a prefăcut doar că e ca şi ceilalţi. Înţelegeţi? Eu nu pot să ştiu,
dar voi veţi putea vedea că dacă Dumnezeu a dat o făgăduinţă, o va şi împlini.
Şi eu vă întreb: dacă Dumnezeu Îşi va ţine făgăduinţa printre aceşti oameni,
câţi dintre voi vor crede din toată inima? Atunci credeţi numai!

Să vedem, să luăm
Scriptura. Simon Petru a venit la Domnul Isus. Apoi Domnul i-a spus cine era şi
alte lucruri din viaţa lui.

Ei bine, acelaşi Isus
trăieşte şi astăzi. Credeţi că El a înviat din morţi? Credeţi că Duhul lui
Mesia trăieşte astăzi chiar în Biserică, la fel ca întotdeauna? În ordine.

Voi, cei din sală,
care nu aveţi numere de rugăciune, spuneţi doar: „Doamne…” Desigur, în sală
nu mai sunt oameni cu numere de rugăciune, deoarece toţi cei care le au stau
aici în faţă. Aceasta nu contează, de aceea spuneţi: „Doamne, atinge-mă!” şi
veţi vedea ce se va întâmpla. Haideţi să vedem ce se va întâmpla.

Domnule, dacă ar fi
ceva cu care să te pot ajuta, aş face-o cu plăcere. Noi nu ne cunoaştem, te văd
pentru prima dată, dar ca slujitor, ştiu să sunt răspunzător să spun  adevărul şi să fiu un martor al lui Isus
Hristos. Acum, nu vreau să-mi spui nimic altceva, decât să confirmi sau să
infirmi şi apoi să-L laşi pe El să lucreze, căci El va lucra prin acest trup
din faţa ta, aşa cum a lucrat prin trupul lui Isus, căci Dumnezeu era în Hristos.

Acesta este motivul
pentru care Isus a zis:

Eu nu fac nimic până nu-Mi arată Tatăl care este în Mine, căci El Îmi
spune tot ce trebuie să fac.

Aceasta înseamnă că
nu Isus este Cel care a vorbit cu femeia, ci Tatăl care locuia în El a făcut
aceasta; înseamnă că  nu Isus era Cel
care a ştiut cine era Petru, ci Tatăl din El ştia aceasta. Înţelegeţi?

Acum pot să-ţi spun
că tu eşti creştin. Da, domnule, căci ai un duh bun şi cald. Eşti credincios şi
ai probleme cu stomacul din cauza nervilor. Este adevărat? (Da). Vedeţi? Este
întocmai. De unde am ştiut eu aceasta? Cum aş fi putut-o spune eu, doar nu
ne-am văzut niciodată. Este adevărat, nu-i aşa? Totuşi dacă El îmi va
descoperi, am să-ţi spun mai multe. Mai e ceva: văd lângă tine o femeie. Este
soţia ta. Şi ea are nevoie de ajutor. Da, domnule. Crezi că Dumnezeu poate
să-mi spună care este necazul soţiei tale? În ordine, domnule. Ea are probleme
cu inima. E adevărat? Are probleme şi cu nervii. Da, domnule. Voi nu sunteţi
din oraşul acesta, iar când veţi merge acasă, veţi pleca în direcţia
Cincinatti. Aşa este. Sunteţi din Cincinatti, Ohio. Numele tău este Williken.
Întoarceţi-vă acasă şi fiţi sănătoşi. Dumnezeu să va binecuvânteze, şi să vă
facă sănătoşi pe amândoi. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Vino, domnule. Crezi
tu? Ai credinţă şi nu te îndoi.

Vă rog, faceţi
linişte cu toţii. Vedeţi voi, Duhul Sfânt este sensibil. Câţi dintre voi ştiu
aceasta? O mică întrerupere Îl face să Se retragă.

După părerea
medicilor, tu vei muri în curând din cauza inimii. Acesta este adevărul. Tu vii
din Chicago, domnule Mosley. Prenumele tău este Theodore. Tu crezi în  Dumnezeu. Du-te acasă şi vei trăi în Numele
lui Isus Hristos care te-a vindecat. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Tu crezi în Dumnezeu?
Te supără un picior. Tu eşti tot din alt oraş. Da, vii din Owensboro, Kentucky,
şi te numeşti doamna Lamb. Întoarce-te acasă şi fii vindecată.

Doamna care stă aici
este tot din Owensboro. Tu ai o tumoare la sân şi mâine urmează să fii operată.
Du-te, crede şi vei trăi.

Tu crezi, domnule?
Suntem străini unul fată de altul, nu-i aşa? Numele tău este domnul Gilmore.
Aşa este, şi vii din  Anderson, Indiana,
unde se află marea mişcare a „Bisericii lui Dumnezeu”. Eşti aici pentru fiica
ta care este suferindă. Ea este pe jumătate paralizată. Crezi tu? Atunci du-te
şi o vei găsi după credinţa ta. În ordine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Crede
numai!

Tu crezi din toată
inima, domnule? Eşti din Indianapolis. Da, tu eşti un propovăduitor al
Evangheliei, iar aceea este soţia ta. Ea este suferindă. Are o boală a
esofagului. Da, suferă şi cu inima şi este puţin nervoasă. Văd că ea e surdă.
Vino aici. Mulţumesc.

Duh de surzenie, în
Numele lui Isus Hristos, îţi poruncesc prin Dumnezeul cel viu, să ieşi afară
din femeia aceasta! Acum mă auzi foarte bine. Mergeţi amândoi acasă şi fiţi
sănătoşi. Mergeţi acasă. Mă auzi? Eşti vindecată şi totul va fi în ordine.

Tu crezi din toată
inima? Ai credinţă în Dumnezeu. Crede. Acea veche artrită, de care suferi, este
un lucru îngrozitor. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Atunci ridică-te şi
spune: „Îţi mulţumesc, Doamne, pentru binele făcut!”

Bine, soră,
întoarce-te şi crede că boala ta de la genunche este vindecată. Întoarce-te
acasă, du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse!” şi fii vindecată. Crede
din toată inima ta.

Voi credeţi? Dar voi,
cei de afară, credeţi şi voi?

Doamna aceea mică, cu
părul negru, bolnavă de epilepsie… Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Bine, dacă
crezi, El o va face.

Aici este un
predicator. El doreşte să trăiască mai aproape de Dumnezeu, nu-i aşa, domnule?
Crezi că Dumnezeu va face aceasta pentru tine? Ridică mâna şi spune: „O
primesc!”

U-hhh!

Doamna de aici are
probleme cu o mână. Ea are şi o problemă duhovnicească la care se gândeşte. Aşa
este.

Iată, aici o micuţă
doamnă care se întreabă dacă va avea un bebeluş. Aşa este. Tu ai fost la una
din adunările mele, şi eu ţi-am spus că vei primi un bebeluş de la Dumnezeu. Am
dreptate? Bine, atunci du-te acasă, căci vei avea copilul. Nu-ţi mai face nici
o grijă în legătură cu aceasta.

Credeţi voi din toată
inima? Fiecare crede? „Sămânţa lui Avraam
va stăpâni poarta vrăşmaşului
”. Sunteţi voi sămânţa lui Avraam prin Isus
Hristos? Dacă sunteţi, ridicaţi mâna. Lăsaţi-vă apoi mâinile peste cel de lângă
voi. Unul pe celălalt. Stăpâniţi poarta chiar acum, căci este a voastră. Vă
aparţine.

Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va
însănătoşa.
”  (Iacov 5.15a).

În ordine. Rugaţi-vă
în inima voastră. Rugaţi-vă aşa cum o faceţi la biserica voastră. Rugaţi-vă
pentru cei care sunt lângă voi. Puneţi-vă mâinile unul peste celălalt şi
rugaţi-vă.

Doamne Isuse, noi
venim în acel mare Nume Atotputernic al Seminţei Împărăteşti, care este Sămânţa
lui Avraam care i-a fost făgăduită pe muntele unde Tu i-ai dat în chip
misterios (cum ai făcut ieri cu acele veveriţe) acel berbec. Te rog, o, Doamne,
Dumnezeule, să ne trimiţi putere şi credinţă, astfel ca fiecare sămânţă a lui
Avraam, să primească făgăduinţa dată. Eu ştiu că o vor primi, pentru că Tu ai
spus că „Sămânţa ta va stăpâni porţile vrăşmaşului!”

Dacă printre noi este
cineva care pretinde că este sămânţa lui Avraam, şi minte, iartă-l pentru
viclenia lui şi îngăduie ca Duhul Sfânt să-i aprindă inima cu o credinţă vie.
Lasă ca Duhul Sfânt să pună stăpânire pe fiecare inimă şi să-i vindece pe toţi
aceia care au nevoie de vindecare.

Ei şi-au pus mâinile
unii peste alţii, deoarece Sămânţa Împărătească a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede: în Numele Meu îşi vor
pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa
.” (Marcu 16.17-18
).

Cel care este în
mijlocul nostru, este chiar Cel care a dat făgăduinţa, aşa că ne va dovedi că
acesta este adevărul.

Aici este sămânţa, cu
mâinile unul peste celălalt, pentru că Tu ai spus: „Aceste semne îi vor urma pe ce vor crede...” Fie ca Duhul Sfânt să
curgă prin mâinile fiecăruia, în inimile oamenilor şi în trupuri şi să-i
vindece pe toţi care sunt în prezenţa Domnului. Îngăduie aceasta, Doamne.

Eu îl mustru pe
Diavolul, mustru necredinţa, mustru orice duh rău, orice om viclean; mustru tot
ce este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, şi Te rog să îngădui ca Duhul Sfânt
să Îşi ia locul în inimile oamenilor chiar acum, prin credinţă. Îngăduie să fie
părăsiţi de orice neputinţă, de orice boală şi de orice suferinţă, în Numele
lui Isus Hristos. Amin.

Acum, sămânţă a lui
Avraam, voi sunteţi o seminţie împărătească; voi sunteţi făgăduinţa.

Câţi dintre voi, pot
să ridice mâna şi să spună prin mila şi ajutorul lui Dumnezeu: „Eu am primit
ceea ce am cerut!”? Mulţumesc. Aceasta este. Pentru aceasta este făgăduinţa.
Pentru aceasta a fost dată – pentru ca voi să puteţi fi moştenitori ai tuturor
lucrurilor prin Isus Hristos, care v-a salvat. Da, care v-a salvat din boală;
din moarte, din iad şi din mormânt.

Voi spuneţi: „Frate
Branham, dar noi toţi ne ducem în mormânt!” Este adevărat, dar mormântul nu vă
va putea ţine. Şi El a fost acolo, dar nu a putut fi ţinut. Desigur, mormântul
nu putea să-L ţină!

Cineva spune: „Da,
frate Branham, dar eu sunt atât de ispitit!” Şi El a fost. Dar nu uita, că El
te-a salvat din ispită.

Da, El a făcut-o, de
aceea poarta este a voastră. Voi stăpâniţi totul prin Isus Hristos.

El vă dă totul fără
plată. Nu există nici o plată pentru aceasta. Este a ta. Nu te bucuri pentru
aceasta? Nu eşti fericit pentru El? O, noi Îi mulţumim lui Dumnezeu!

Serviciul din seara
aceasta va începe la ora 7.30. Atunci îl voi lăsa pe păstor să vă vorbească.

Să veniţi cu toţii.

Dacă Domnul va voi,
duminică dimineaţă mă voi întoarce ca să mă rog pentru bolnavi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

                         – Amin –