Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMSMEREȘTE – TE !

Va urma
14/07/1963, seara - Jeffersonville, IN

Îmi place să fiu de fiecare dată în mijlocul vostru. Şederea noastră aici se apropie însă de sfârşit, pentru că vom avea o adunare la Chicago, după care va trebui să-mi duc familia înapoi în Arizona. Copiii n-au avut încă parte de vacanţă, de aceea va trebui să-i duc câteva zile într-o mică excursie. După ce voi termina adunările din Chicago, voi reveni aici.

Mie nu-mi place să vin aici şi să vă iau tot timpul, mai ales duminică seara când sunteţi obosiţi. Acesta este motivul pentru care nu-mi place să vorbesc seara, ci prefer să-l las pe păstorul nostru să-şi aducă mesajul.

Mulţi dintre voi vin de departe – din nord şi din sud – uneori fiind nevoiţi să conducă maşina zi şi noapte, şi aceasta pentru a participa la un singur serviciu. Acesta este motivul pentru care prefer să predic duminică dimineaţa – în felul acesta, după-amiaza, ei pot pleca înapoi.

O, cât de mult îi apreciez pe aceşti călători loiali şi credincioşi! Ei conduc pe polei, prin ploaie şi zăpadă, ca să ajungă în locul acesta (vin sute de kilometri), pentru o singură predică. Aceasta mă face să fiu foarte recunoscător faţă de Dumnezeu şi faţă de ei, deoarece sunt un puternic suport pentru mine. Acesta este motivul pentru care întotdeauna încerc să spun numai şi numai Adevărul.

Da, şi eu cred din toată inima că Acesta este Adevărul. Niciodată nu am spus ceva şi nu am trimis pe cineva undeva, înainte de a mă convinge eu însumi că acesta este adevărul. Da, eu nu am cerut nimănui să facă vreun pas spre Dumnezeu înainte ca să-l fi făcut eu mai întâi, ca să mă conving că aşa este bine. Mai întâi, trebuie să fie Cuvântul Domnului, apoi eu trebuie să păşesc în faţă să văd dacă ceea ce se spune este corect. Dacă totul este în ordine, pot să spun fără nicio reţinere: „Veniţi sus!”

Aceasta înseamnă „a croi o cale” .

Părerea mea este că fiecare lucrător ar trebui să procedeze în felul acesta – să meargă mai întâi el însuşi înainte. El trebuie să fie conducătorul poporului, de aceea nu are voie să vorbească despre ceva ce nu a atins el însuşi mai întâi.

Noi să mergem aşa, conducători ai poporului!

În dimineaţa aceasta, am avut o ciudată şi interesantă experienţă aici, la amvon. Aceasta s-a întâmplat în ultima parte a mesajului, deşi nu am avut intenţia să spun ceea ce am spus. Înţelegeţi? Eu am spus acele cuvinte şi nu mai pot să fac nimic cu privire la aceasta. Când am ajuns însă acasă, am început să studiez cu atenţie Cuvântul.

În după-amiaza aceasta am avut o mică întâlnire cu fratele meu şi cu familia lui. De când a plecat mama, noi ne întâlnim adesea la Dolores, iar astăzi am avut un timp minunat, discutând diferite probleme, iar Teddy, care a fost cu noi, ne-a cântat câteva cântări.

Dacă va fi cu voia Domnului şi dacă fratele Neville este de acord, aş vrea ca duminica viitoare să avem un serviciu de vindecare. Eu cred că scopul mesajului pe care Domnul mă călăuzeşte să-L aduc, este de a ne încuraja şi de a ne ajuta să credem. Când vorbim Cuvântul aducem diferite tablouri prin care-L ilustrăm dar când ajungem la o demonstraţie, când Îl vedem viu, în lucrare, este cu totul altceva.

Astăzi, cineva mi-a spus o mică istorioară (cred că fratele din spate) despre un lucrător.

Acel frate a avut o discuţie cu unul dintre enoriaşii lui, şi i-a zis:

„Ştii că eu pot să merg pe o bârnă?”

„Desigur, păstorule, Domnul este cu tine.”

„Pot să duc în spate şi o săpăligă de lemn când trec peste bârnă.

„Desigur, pentru că Domnul este cu tine.”

„Pot să duc şi săpăliga şi să împing o roată pe bârnă.”

„Desigur, păstorule. Domnul este cu tine, de aceea prin credinţă poţi face orice.”

„Pot să te pun şi pe tine în roabă şi săpăliga în spate şi să trec aşa peste bârnă.

„Asta nu. Aşteaptă puţin…”

Vedeţi? Lucrurile se schimbă atunci când eşti inclus tu însuşi în problemă. Înţelegeţi?

Este foarte frumos ca noi să spunem „Amin” la ceea ce se vesteşte aici. Este minunat că putem spune: „Eu cred din inimă că acesta este adevărul!” Dar dacă este aşa, puneţi-l în practică! Voi trebuie să puneţi ceea ce credeţi în practică!

Eu am adus această dovadă azi dimineaţă, când am vorbit despre faptul că oamenii îi puneau pe cei bolnavi în aşa fel ca numai umbra lui Petru să treacă peste ei şi toţi erau vindecaţi.

Eu am fost în multe case şi am putut să văd acest adevăr. Întotdeauna când trebuie să merg undeva, eu mă rog mai întâi, aşa că atunci când intru în locul respectiv, ungerea este deja peste mine. Prin aceasta, nu mai este nevoie să mă rog pentru cel bolnav, ci pur şi simplu ies, iar omul este vindecat. Vedeţi? Aşa este. Eu am văzut aceasta de foarte multe ori. Înţelegeţi? Voi trebuie să credeţi din toată inima! Părerea mea este că ceasul pe care-l aşteptăm este aproape, este chiar aici.

Cred că serviciul din seara aceasta nu se înregistrează. Poate că fraţii îl înregistrează pentru ei, dar nu ca să-l trimită în ţară. Ceea ce v-am spus dimineaţă, ne-a dus la un punct culminant, de aceea duminica viitoare vreau să ne rugăm pentru bolnavi.

Eu v-am spus întotdeauna despre viziunile pe care le-am avut şi felul în care Dumnezeu le-a împlinit. Dimineaţă însă, eu am atins o problemă deosebită – tragerea a treia.

Acum este timpul în care trebuie să mă predau cu totul lui Dumnezeu, pentru că este timpul în care El vrea să-mi vorbească. Vedeţi? Era nevoie ca în viaţa mea să se realizeze o mică schimbare. Prin aceasta nu vreau să spun că sunt un păcătos, nu, ci era nevoie ca să mă apropiu mai mult de oameni. Înţelegeţi? Mă refer la oamenii cărora am încercat să le spun acest adevăr al Evangheliei şi care îmi întorc spatele şi pleacă râzând de El. Întotdeauna eu am considerat aceasta o insultă, dar nu la adresa mea, pentru că nu-mi pasă de mine, ci la adresa Cuvântului pe care-L vorbesc. Acesta este Adevărul care încearcă să-i ajute, dar ei Îl refuză.

Este ca şi cum aţi împinge pe cineva afară dintr-o barcă pentru că este în pericol. Tu îi spui spre binele lui: „Dă-te jos, pentru că apele se umflă şi barca se va scufunda, iar tu te vei îneca!” Dar el râde de tine şi se îndepărtează râzând.

Până acum, părerea mea era că dacă acel om se îndepărtează în larg, eu nu-l mai pot ajuta cu nimic, dar nu este aşa! Trebuie să alerg pe mal şi să-i strig în continuare: „Vino înapoi!” Vedeţi? Noi trebuie să simţim cu acel om.

Domnul m-a făcut pescar şi eu ştiu că în apă au mai rămas mulţi peşti care trebuie traşi afară. Acesta este motivul pentru care voi pescui până va fi scos afară şi ultimul peşte. Aceasta este ceea ce vreau să fac acum.

Voi ştiţi că eu v-am vorbit despre viziunea pe care am avut-o cu privire la cea de-a treia Tragere. Ştiţi că înainte de a se întâmpla acel lucru, a venit jos o Lumină puternică ce mi-a spus: „Te voi întâlni acolo!” Acesta este motivul pentru care cred că se va întâmpla ceva.

Voi ştiţi că cu ani în urmă, eu eram foarte slăbit după serviciile pe care le ţineam şi după ce mă foloseam de darul deosebirii – eram aşa de slab că nu mai puteam sta pe picioare.

Cred că mulţi vă mai amintiţi acele vremuri. Ajungeam la un punct când nu mai puteam. Atunci fratele Jack Moore mă ţinea de un braţ şi fratele Brown de celălalt şi mă plimbau în sus şi-n jos pe stradă, timp de o oră.

Aceasta mă făcea să mă gândesc adesea de ce aveam acea stare. Noaptea, mă frământam cu privire la slăbiciunea mea şi mă întrebam de ce nu-L primesc oamenii pe Domnul Isus.

Atunci El mi-a spus: „Într-o zi te vei întâlni cu o femeie îmbrăcată într-un costum maro. Ea va aduce un copilaş învelit într-o pătură, ca să te rogi pentru el. Din clipa aceea, această stare te va părăsi şi vei putea suporta totul mai bine.”

Acest lucru s-a întâmplat la Chicago, când acea doamnă a venit la mine ca să mă rog pentru copilaşul ei. Ea era prezbiteriană şi fusese trimisă de propriul ei păstor la mine. Fratele ei, care era medic, i-a spus: „Nu mai există nicio şansă de salvare pentru copilaş, afară doar de faptul că Dumnezeul cel Atotputernic se va atinge de el şi-l va ajuta.”

Atunci femeia a plecat la păstorul ei şi i-a spus cuvintele medicului. Păstorul i-a răspuns însă: „Eu nu pot să te ajut cu nimic, nu pot să mă rog pentru copilaş, deoarece nu posed credinţa necesară vindecării divine.” Vedeţi, el a fost sincer şi corect!

„Eu nu posed în mine acest dar, însă am fost la una din adunările fratelui Branham şi în urma a ceea ce am văzut acolo, te sfătuiesc să iei copilul şi să te duci la el.”

Medicul nu-i mai dădea nicio şansă aşa că urma să moară. Aşa se face că micuţa doamnă a venit la mine, în timp ce ţineam un serviciu de rugăciune pentru nişte copii catolici care fuseseră prinşi de foc într-o şcoală, şi arşi. Cred că vă mai amintiţi când a fost aceasta.

În timp ce mă aflam pe platformă, am văzut-o pe doamna cu costumul maro şi copilaşul în pătură. Eu am privit spre cei care erau acolo şi care ştiau vedenia, căci le spusesem tuturor. Doamna a păşit sus pe platformă, iar Duhul Sfânt a descoperit tot adevărul, vindecându-l pe copilaş. Din ziua aceea, nu m-am mai simţit niciodată slăbit după încheierea serviciului divin. Da, nu mă mai supără nimic, ci merg mereu înainte şi numai înainte.

Acum aştept să înceapă a treia Tragere, ceea ce s-ar putea întâmpla la serviciul de vindecare de duminica viitoare. Eu nu ştiu.

Cred că ceea ce ar trebui să facem noi este să le spunem oamenilor, să-i aducem pe cei bolnavi la El. Dacă ţinem un serviciu de vindecare, trebuie să ne consacrăm pentru cei bolnavi. Chemaţi-i, aduceţi-i aici duminica viitoare în jur de ora 8.00 sau 8.30, căci vom da numere de ordine în clipa când vor intra în sală. După aceea, vom chema rândul de rugăciune şi vom vedea ce va face Duhul Sfânt. Cred că dacă Îl vom crede, El va face multe minuni. Trebuie însă ca noi să-L credem din toată inima. Şi aşa cum am spus azi dimineaţă, Dumnezeu ne-a arătat deja foarte multe lucruri. El ne-a adus până la un punct culminant, şi tot ceea ce mai trebuie să facă, este să înlăture zidul. Da, aceasta este tot ce ne trebuie.

Voi ştiţi că aşa s-a întâmplat cu darul deosebirii şi la fel cu profeţia.

Îmi aduc aminte că eram jos la Regina şi cu mine era şi fratele Ern Baxter şi un grup de fraţi. Atunci Domnul mi-a spus chiar în timp ce mă aflam pe platformă: „Vei cunoaşte chiar şi tainele ascunse ale inimii!” Şi aşa este. În ce mă priveşte, eu nu m-am gândit niciodată la aşa ceva.

În seara aceea am păşit pe platformă împreună cu fratele Ern şi am început să mă rog pentru bolnavi. Apoi a venit în faţa mea un om, şi Duhul i-a spus toate lucrurile ascunse ale inimii lui. Era pentru prima dată că se întâmplase aşa ceva în cadrul unui serviciu de vindecare ţinut de mine.

Când am privit spre audienţă El a venit peste ea şi au urmat lucruri extraordinare.

Oh, când vom ajunge de partea cealaltă!

Nici jumătate din ceea ce este nu s-a spus vreodată! Să ieşi în faţă şi să vezi lucrurile ascunse din viaţa oamenilor! Eu nu pot să spun nimic despre aceasta, iar când văd acele lucruri, le spun numai dacă Domnul îmi cere s-o fac. Dacă nu, le las să treacă.

Acum, eu aştept să înceapă următoarea Tragere. Dumnezeu are felul Său de lucrare şi El este suveran. Aceasta va fi o lucrare deosebită de ceea ce pot face ceilalţi oameni.

Ei bine, ce ai auzit, frate? (Fratele Neville spune: „Păi, am descoperit ceva foarte ciudat!”). Bine, aceasta este bine, aşa că am dori să auzim cu toţii.

          Doresc ca Domnul să vă binecuvânteze pe toţi şi nădăjduiesc să ne revedem duminica viitoare.

Să nu uitaţi de bisericile surori. Mă refer la biserica fratelui Ruddel, a fratelui Jackson, a fratelui Parnell şi a tuturor celorlalţi fraţi, care se luptă cu putere pentru Adevăr. Noi suntem un fel de biserică mamă pentru ei, de aceea să nu uitaţi să-i sprijiniţi. Ei s-au născut în mijlocul nostru, voi ştiţi aceasta.

Cred că fratele Collins va lua legătura şi cu fratele Allen, cu care am discutat aseară. Dacă nu-l cunoaşte, vreau să ştie că fratele Allen este un predicator metodist care a văzut adevărul Cuvântului. Să ştiţi că şi în sânul bisericii metodiste sunt o mulţime de oameni minunaţi. Să nu vă gândiţi vreodată că nu sunt! Da, ei sunt. Să nu vă gândiţi că în mijlocul bisericii catolice nu sunt oameni minunaţi. Ei sunt, şi sunt şi în biserica prezbiteriană şi peste tot. Da, în toate aceste locuri se află bărbaţi şi femei care aşteaptă să vadă Lumina Adevărului reflectându-se peste ei. De aceea, voi să continuaţi să reflectaţi Lumina în smerenie şi plini de dragoste.

Haideţi să mergem cu toţii mai aproape de Dumnezeu! Cum putem face aceasta? Smerindu-ne pe noi înşine. Înţelegeţi? Nu uitaţi că acest Tabernacol îşi va pierde tăria. Amintiţi-vă că el este ţinta spre care Satana îşi are îndreptată fiecare armă a iadului. El va căuta să găsească o persoană prin care să facă ceva contrar. Da, el o va căuta şi este în stare s-o facă. Aceasta este treaba lui; să găsească pe cineva care să se ridice împotriva altuia şi să spună: „O, ştiai că cutare şi cutare a făcut…”? Voi să nu ascultaţi aşa ceva! Nu, nu, să nu-l ascultaţi pentru că acesta este Satana. Să nu primiţi nimic!

Dacă vezi pe cineva că face o greşeală, roagă-te pentru el, dar să n-o faci cu făţărnicie, spunând: „Este o datorie ca să mă rog pentru fratele sau sora Cutare!” Nu aşa este corect! Tu trebuie s-o faci din toată inima, deoarece simţi cu el sau cu ea. Să vorbeşti cu el plin de dragoste şi atunci vei vedea că va veni din nou la adunare. Vedeţi? Aşa este corect. Noi trebuie să fim atenţi şi să nu uităm că ne îndreptăm spre apusul soarelui.

Domnul Isus va veni într-una din aceste zile. Acest lucru va avea loc într-un mod atât de tainic şi atât de puţini sunt aceia care vor avea parte de răpire, încât omenirea nici nu va şti că mireasa a plecat deja. Da, ea va pleca într-o linişte atât de desăvârşită încât nimeni nu va şti nimic. Înţelegeţi?

Vor exista desigur, grupuri mici care vor spune: „Păi, cutare şi cutare…”

„Oh, unii spun că acolo a fost un grup de fanatici, iar de câteva zile au dispărut cu toţii. Se pare că ar fi fost răpiţi, dar aşa ceva nu este posibil….sunt plecaţi desigur undeva… Noi am avut de-a face cu fanaticii aceia…”

Sau: „Ei bine, unii spun că gruparea aceea mică din Tabernacolul acela din Jeffersonville ar fi dispărut…” Vedeţi? Ei vor vorbi despre aceasta, dar nu vor crede, ci vor zice: „O, nu este nimic din toate acestea!” Dar răpirea va trece şi ei nu vor şti nimic despre ea. Acest eveniment va avea loc în toată naţiunea, în toată lumea. Atunci cei ce au murit în Hristos vor învia şi împreună cu sfinţii care sunt în viaţă, vor fi luaţi Acasă. Apoi, va începe necazul cel mare, dar, oh, noi nu am vrea pentru nimic în lume să fim aici în acel timp. Eu nu vreau să fiu aici în timpul necazului! Nu. Să ne păzească Dumnezeu pe toţi de aceasta!

Cuvântul spune: „Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!” (Apocalipsa 22.11).

Mielul a luat deja Cartea răscumpărării şi Mireasa a fost luată de pe pământ. Cei ce au respins salvarea Lui, trebuie să treacă prin necazul cel mare, atât Iudeii cât şi neamurile.

Ce vreme de necaz! Eu nu vreau să trec prin ea.

„Doamne, sfinţeşte-mă, Te rog.” Aceasta este o învăţătură nazarineană bună, nu-i aşa? (Amin). Da, ea este adevărată. Aşa este: „Umple-mă cu Duhul Tău şi sfinţeşte-mă! Scoate din mine orice dorinţă după lucrurile lumii, căci nu vreau nimic de aici…” Ştiţi cum a spus fratele acela de culoare?

„Domnule, eu posed deja biletul. Este în mâna mea. El este deja perforat şi mă îngrijesc ca în dimineaţa aceea când voi ajunge la râu, să nu am niciun fel de necaz.”

Deci cam aceasta este! Eu nu vreau să am nicio problemă atunci. Ţineţi-vă biletul în mână, pentru că în curând vom traversa râul! Să nu uitaţi nicio clipă, că măreţul timp al răscumpărării este aproape.

Şi acum, o altă problemă. Cum se numeşte fratele păstor din Utica? Fratele Graham, sau Shanks, sau Sink… (Fratele Neville spune: „Este fratele Snelling”.) Da, aşa este, fratele Snelling. Ei au adunarea joi seara, aşa că eu sunt de părere că ar fi frumos dacă am merge şi noi acolo joi seara, ca să avem părtăşie cu ei. Înţelegeţi? Cred că ar fi frumos dacă am merge cu un grup mic şi la adunarea fratelui Jackson şi aşa mai departe.

Continuaţi să vă rugaţi! Săpaţi în continuare! Da, nu vă opriţi nicio clipă! Faceţi ca şi Elisei care a spus: „Săpaţi gropi adânci!” Da, sapă şi tu, frate! Iar dacă dai peste o tinichea care-ţi spune: „Eşti prea obosit. Mai odihneşte-te puţin!” arunc-o din calea ta şi sapă mai departe! Vedeţi? Nu vă opriţi nicio clipă, ci continuaţi să săpaţi mai departe! Tot ceea ce trebuie să facem noi este să săpăm!

Acum îmi predic mie însumi: Am să încep să sap aşa cum nu am făcut-o niciodată până acum. Lucrarea la care am fost chemat este cunoscută deja în toată lumea, de aceea trebuie să merg înainte.

Ieri dimineaţă am avut o discuţie cu soţia mea şi i-am spus: „Dacă va fi cu voia Domnului, în ianuarie aş vrea să plec din nou peste ocean şi aş dori să vii şi tu cu mine. Apoi, la vară ne vom întoarce din nou în State ca să continui serviciile de aici.” „Sunt prea bătrână ca să merg cu tine”, mi-a răspuns ea.

„Păi, eu am fost peste ocean şi acum opt ani, dar acum mă simt şi mai bine ca atunci. Acum cunosc mai multe lucruri decât atunci.”

Dacă Domnul v-ar spune: „Îţi dau 25 de ani la dispoziţie. Care perioadă ai vrea s-o alegi: de la naştere până la 25 de ani? De la 25 la 50 de ani? De la 50 la 75? Sau de la 75 la 100 de ani?” Părerea mea este că orice om normal, care ştie că are la dispoziţie 25 de ani, nu îi va folosi în alt scop decât ca să-L slujească pe Dumnezeu. Altfel, ar fi cel mai nesăbuit om!

Acum, dacă tu vrei să fii o mare durere pentru femei, cred că cel mai bun timp pentru aşa ceva, sunt primii 25 de ani. Înţelegeţi? Dacă vrei să fii un bun tâmplar, un mecanic sau altceva de felul acesta, vei alege desigur, următorii 25 de ani.

Dar eu pe care îi voi alege? Cred că cel mai bun timp ar fi de la 75 la 100 de ani, pentru că atunci voi fi mai înţelept. Aş fi mai liniştit şi aş cunoaşte mai bine ceea ce trebuie să fac. Acum sunt cu 10 ani mai bătrân decât atunci când am fost prima dată în străinătate şi ştiu cum să procedez. Acum nu mai sar înăuntru de parcă ar trebui să omor şerpi! Acum cunosc mult mai multe lucruri.

Este la fel ca în cazul unei lupte între un câine de raton cu un raton. Vezi, tu ştii cum să-l apuci. Nu sari acolo căci vei fi rănit, ci îi cunoşti tactica şi priveşti atent la tot ce face ca să ştii unde să loveşti.

Şi noi trebuie să învăţăm mai multe despre duşmanul nostru. Trebuie să-i cunoaştem tactica şi cum să ne apropiem de el. Trebuie să ştim cum procedează şi unde loveşte. Apoi trebuie să ştim cum să parăm orice lovitură. Când toate acestea sunt în ordine, eşti pregătit să intri în luptă.

Acesta este motivul pentru care i-am spus soţiei că acum sunt într-o formă mai bună ca data trecută. Atunci aveam 40 de ani, iar acum am 54 şi sunt convins că dacă Isus va zăbovi, la 100 de ani voi lupta şi mai bine decât acum. Înţelegeţi? Şi aceasta pentru că atunci voi cunoaşte mai bine toate lucrurile şi voi şti cum să procedez în orice situaţie.

Să privim câţiva oameni care urmează să fie operaţi. Dacă cineva le spune: „Avem un medic nou, care abia a absolvit facultatea. Am dori să vă opereze el, sunteţi de acord?” Ce ar răspunde oare? „O, nu, nicidecum! Nu, domnule. Nu vreau ca acel om să pună bisturiul pe mine. Mai bine mă duc la Cutare sau la Cutare. Am auzit că medicul acela a făcut o mulţime de operaţii şi i-au reuşit toate. Acela ştie ce are de făcut!” Vedeţi? Acesta este adevărul. Aţi înţeles acum ce am vrut să vă spun?

Tu te gândeşti la aceasta, dar ce părere ai despre sufletul acela? Eu vreau pe cineva care ştie unde se află sufletele acelea şi care cunoaşte şi drumul de întoarcere. Pe cineva care a umblat pe acest drum. Da, într-adevăr.

Domnul să vă binecuvânteze. Acum aş vrea să vii aicea sus, frate Neville. Să nu uitaţi de duminica viitoare.

(Fratele Neville vorbeşte despre fratele Branham, apoi spune: „Şi eu sunt încântat să urez un călduros bun venit lucrătorilor lui Dumnezeu care au venit în mijlocul nostru, şi în special celor care colaborează cu mine. Sunt încântat să-i aud vorbind despre El.”) Amin. Am discutat cu doctor Lee Vayle şi l-am întrebat: „N-ai vrea să predici dacă n-o va face fratele Branham?” Eu nu am ştiut care este gândul fratelui Branham, dar am vorbit cu Vayle despre aceasta. Ştiu că fratele Vayle lucrează împreună cu fratele Branham în adunările din diferite locuri, de aceea ştie multe despre această Cale. Mă bucur să-l avem în mijlocul nostru. Eu îl apreciez şi îl respect, ca de altfel pe toţi ceilalţi lucrători. Deci, dacă vrea să ne vorbească în seara aceasta, vom fi bucuroşi să-l ascultăm. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aş vrea să ne rugăm acum pentru fratele Vayle. Mulţi dintre voi nu l-au auzit niciodată, dar cred că vă veţi ruga pentru el.

Nu vreau să-i iau din timp, de aceea, frate Vayle vino sus! Domnul să te binecuvânteze.

(Fratele Vayle vorbeşte timp de 70 de minute despre Marcu 16.15-20. Tema predicii sale se intitulează: „De ce nu a dat rezultate Marcu 16? Cum trebuie procedat conform Scripturii, ca să dea rezultate?”).

(Revine fratele Branham).

Fratele a spus atât de multe lucruri, încât cred că eu nu puteam s-o fac cu nimic mai bine decât el. Domnul s-a folosit cu adevărat de fratele Vayle ca să ne dea acest mesaj minunat în după-amiaza aceasta. Din ceea ce a spus el, eu am deja schiţa pentru 20 de predici. Mă gândesc totuşi la o mică ilustrare, ca să întăresc şi mai mult ceea ce a spus el.

Ca să ştim cât este ceasul, noi ne uităm la ceas. Fiecare rotiţă din el funcţionează dependent de cealaltă. Dacă nu este aşa, noi nu vom putea şti niciodată cât este ora în realitate. Este adevărat? (Amin).

De aceasta avem nevoie noi, dacă vrem să vedem cea de-a treia Tragere în desfăşurare. Noi trebuie să avem părtăşie unul cu altul, să ne smerim pe noi înşine înaintea lui Dumnezeu şi să ne mărturisim toate greşelile. Da, noi trebuie să ne rugăm şi să credem că Dumnezeu ne poate da tot ceea ce cerem.

Eu cred că tot ceea ce a spus fratele Vayle, este adevărat. Cred că Dumnezeu nu-Şi va pune niciodată Duhul Său cel Sfânt într-un templu care nu este sfinţit; care este nedrept şi nesupus. Nu. Mai întâi trebuie ca inimile noastre să fie curăţite de orice vicleşug şi de orice fărădelege, astfel încât să fim curăţaţi înaintea Lui. Atunci Duhul Lui cel Sfânt va putea să lucreze prin noi, ca să-Şi aducă la îndeplinire toate făgăduinţele.

Dacă atunci când veţi pleca acasă, veţi citi micuţa epistolă a lui Iuda, veţi învăţa o mulţime de lucruri din ceea ce a spus fratele Vayle.

Iuda a spus: „Vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.” (v. 3).

Ce au făcut oamenii? Ei s-au îndepărtat de la această credinţă. În mijlocul lor s-au infiltrat oameni corupţi, care i-au amăgit şi i-au îndepărtat de adevărata lucrare a lui Dumnezeu.

Adevărul este că Dumnezeu poate să lucreze numai în măsura în care-I permitem noi să o facă.

Vedeţi, oamenii doresc putere, dar ei nu ştiu ce este puterea. Vedeţi? Ei habar nu au ce vine cu ea. Calea în sus este întotdeauna în jos (în smerenie). Dacă vrei putere, cercetează-te cu atenţie şi vezi cât poţi fi de smerit. Îndepărtează-te de toată gândirea ta firească şi umileşte-te înaintea lui Dumnezeu! Atunci vei poseda mai multă putere decât omul care aleargă în sus şi jos prin clădire şi face multă gălăgie. De ce? Pentru că ai fost în stare să te biruieşti pe tine însuţi, să te dăruieşti lui Hristos şi să te predai pe deplin în slujba Lui – să te smereşti. Aceasta este cu adevărat Putere.

Arătaţi-mi o biserică, ce este smerită şi umilă cu adevărat. Nu una arogantă! Vreau să văd o biserică – numai una – iubitoare şi smerită şi atunci vă voi arăta şi eu o biserică ce are harul şi puterea lui Dumnezeu în ea. Acesta este adevărul. Aceasta este ceea ce ne cere Dumnezeu: să ne smerim pe noi înşine înaintea Lui şi să-L lăsăm pe El să lucreze prin noi cum vrea.

Nu trebuie să faceţi multă gălăgie ca să dovediţi că aveţi putere! Este la fel cum spune fermierul. Când mergea la câmp cu căruţa goală, de fiecare dată când dădea de vreo groapă, căruţa se scutura cu putere, dar totuşi mergea înainte. Când se întorcea însă înapoi, el lovea aceleaşi gropi, dar căruţa nu mai făcea gălăgie deoarece era încărcată cu lucruri bune.

Cred că aşa trebuie să se întâmple şi cu noi – să ne umplem cu lucrurile bune ale lui Dumnezeu, astfel încât roada Duhului să se facă cunoscută lumii prin noi.

Aşa cum a spus şi fratele Vayle, în 1 Corinteni 13.1 scrie:

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.” (v. 2).

Vedeţi, noi vrem să facem aceasta. Deasupra tuturor lucrurilor, să nu uităm însă, că suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre individual. Pe voi trebuie să vă intereseze ceea ce faceţi voi înşivă – să mergeţi spre cer. Să nu vă uitaţi dacă merg eu sau dacă merge fratele!

Prima ta grijă este să mergi corect. Tu trebuie să fii atent tot timpul la aceasta şi să stai înaintea Domnului smerit şi plin de dragoste.

Eu am văzut că întotdeauna când un om se smereşte pe sine însuşi este ridicat de Dumnezeu. Dacă vezi o persoană cu pieptul scos în afară, plină de aroganţă şi care nu primeşte niciun sfat, deoarece ştie totul, să ştiţi că omul acela nu va ajunge niciodată undeva! Priveşte însă omul care se smereşte şi umblă plin de bunătate.

Zilele trecute am discutat cu fratele Boze care a părăsit de curând biserica din care a făcut parte mulți ani. Ei aveau o biserică vie, pe care Domnul a binecuvântat-o din plin, dar într-o zi, ei s-au hotărât s-o şlefuiască puţin ca să arate ca celelalte, să devină o organizaţie. Când au văzut acest lucru, fraţii smeriţi din mijlocul ei nu au fost de acord cu aceasta. Toată viaţa fuseseră învăţaţi împotriva organizaţiei, iar acum erau chemaţi să devină o organizaţie. Ei au refuzat acest lucru şi au plecat de acolo.

Acum au un grup frumos şi Domnul îi binecuvântează în mod minunat. Au un local mare în care pot intra cam patru, cinci mii  de oameni; da, ei au luat-o de la capăt.

Ei au venit zilele trecute la mine şi m-au întrebat: „Ce trebuie să facem, frate Branham?”

„Căutaţi un bărbat fără reputaţie printre organizaţii, un credincios adevărat, smerit, plin de dragoste şi smerit, care trăieşte cu adevărat Cuvântul şi puneţi-l păstor. Dumnezeu se va îngriji de celelalte lucruri. Da, căutaţi un păstor bun care să se îngrijească să hrănească oile şi să trăiască smerit. Dumnezeu se va îngriji de restul. Să nu căutaţi un om încrezut, care ştie totul, pentru că acela va începe să pună în „ordine” una şi alta, apoi va începe să taie de ici şi de colo. Voi aţi mai trecut prin aşa ceva, aşa că ştiţi ce vreau să spun.”

Asta este. Fiecare mădular din biserică, trebuie să lucreze împreună, iar tu, frate, trebuie să-ţi faci doar partea ta.

Cred că vedeţi cu toţii timpul în care trăim. S-ar putea să fie mai târziu decât credem.

Noi îl apreciem pe fratele Vayle, nu-i aşa? (Amin). Domnul să te binecuvânteze, frate Vayle. Mulţumesc. Şi noi Îi mulţumim Domnului pentru mesajul măreţ pe care ni l-a dat în seara aceasta.

Adineauri am primit un bilet de la o soră care spune că a avut un vis, şi ar vrea să îl spună. Aş dori să mi-l scrii, soră, dacă vrei. Sora spune că Domnul i-a dat de multe ori vise care s-au împlinit întocmai.

Vreau să spun că noi nu acceptăm toate visele. Nu, nu! Dar când ele vin de la Dumnezeu vrem să ştim ce vrea să ne spună prin ele. Este ca în cazul vorbirii în limbi. Noi nu primim orice vorbire în limbi, dar când vine şi tălmăcirea, care ne spune ceva despre un lucru ce va avea loc, şi vedem că totul se împlineşte întocmai, Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru aceasta. Înţelegeţi? Dorinţa noastră este ca totul să se desfăşoare în linişte şi pace; şi într-o deplină rânduială.

Fiecare dintre noi să se gândească la partea lui. Poate că tu, frate, eşti arcul principal, sau poate eşti rotiţa cea mai mică; poate că eşti arătătorul mic, sau arcul de tras; poate că eşti arătătorul care indică ora. Oricare ar fi însă partea noastră, important este să lucrăm împreună, în armonie cu Cuvântul lui Isus Hristos, pentru ca tot ce este scris să ajungă la împlinire.

Gândiţi-vă numai: dacă darurile sunt aşa de măreţe – noi le numim putere, să nu uitaţi ceea ce a spus Pavel:

…chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.” (1 Corinteni 13.2). Să nu uitaţi aceasta!

Cineva spune: „Păi, eu înţeleg…. eu cunosc toată Biblia.” Este adevărat, dar Cuvântul spune: „dacă aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.” (v. 2).

Vedeţi? Cu toate că posed toată cunoştinţa n-am ajuns niciunde. De ce? Pentru că lucrul principal care ţi se cere, este să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să te smereşti pe tine însuţi înaintea Lui!

Desigur, în lucrarea misionară pe care am făcut-o de-a  lungul anilor în jurul lumii, eu am văzut mulţi oameni şi multe lucruri, de aceea, cred că ştiu câte ceva cu privire la poarta de intrare. Dacă tu vrei să ajungi undeva cu Dumnezeu, să nu îngădui niciodată vreunui duh arogant să vină în inima ta! Să nu primeşti niciun fel de răutate în tine! Indiferent ce face cineva, chiar dacă este greşit, să nu primeşti nicio şoaptă, să nu îngădui niciun gând împotriva acelei persoane! Mă înţelegeţi? Să fiţi iubitori şi amabili! Să nu uitaţi niciodată că Dumnezeu v-a iubit şi s-a îndurat de voi, măcar că eraţi păcătoşi. Acesta este motivul pentru care trebuie să-l iubiţi pe cel ce greşeşte. Rugaţi-vă pentru el şi continuaţi să-l iubiţi.

Deasupra tuturor lucrurilor, iubiţi-L pe Dumnezeu şi iubiţi-vă unii pe alţii! Fiţi smeriţi înaintea lui Dumnezeu şi faţă de cei din jurul vostru, căci atunci Dumnezeu vă va binecuvânta. Nici nu vă daţi seama ce va face El pentru voi dacă veţi proceda aşa! De obicei, când o biserică devine mare, sau se întâmplă ceva de felul acesta, ea se depărtează de la adevăr.

Vă mai amintiţi cum a început lucrarea din mijlocul nostru? Atunci când Domnul mi s-a arătat la râu. Fratele Vayle mi-a adus atunci un ziar apărut în Canada, în care scria: „O Lumină misterioasă a apărut peste un predicator local, în timp ce boteza.” Ştiţi ce a urmat după aceea? În vremea aceea noi ne adunam într-un cort, şi acolo au venit o mare mulţime de lucrători. Pe atunci eram un predicator tânăr şi toţi cei ce veneau îmi spuneau: „Cum poţi să-i ţii pe oameni în unitate? Ei se iubesc unii pe alţii, aşa cum nu am mai văzut până acuma…”

Acesta este Domnul. El este Acela care face unitatea şi pune dragostea frăţească între oameni. Eu am putut să-i văd cum dădeau mâna unii cu alţii, iar când trebuia să se despartă pentru mult timp, plângeau ca copiii. Da, atât de mult se iubeau. Eu am mers de multe ori în vizită pe la fraţi şi întotdeauna am văzut cum Biblia era stropită cu lacrimi. Seara, se adunau împreună pentru rugăciune şi stăteau adunaţi împreună – mamele, taţii şi copiii aşezaţi pe podea – plângând şi rugându-se înaintea Domnului. De multe ori, eu stăteam la uşă şi aşteptam să se termine rugăciunea, iar dacă vedeam că nu se opresc, mă rugam şi eu. Da, aşa era. Ei se iubesc cu adevărat unii pe alţii.

În vremea aceea obişnuiam să ne ridicăm şi să cântăm adesea cântarea:

          Binecuvântată să fie legătura care leagă

inimile noastre în iubirea creştină.

Părtăşia cu aceleaşi gânduri

Este la fel cu cea de sus.

Când suntem despărţiţi,

Ne dă o lăuntrică durere:

Dar noi totuşi suntem uniţi în inimă,

Şi nădăjduim să ne vedem din nou.

Eu spun aceasta cu inima plină de bucurie în Hristos. Mulţi dintre ei dorm deja în morminte în seara aceasta, aşteptând măreaţa zi a revenirii Domnului, când va avea loc învierea şi ne vom revedea din nou.

Nu lăsaţi ca Duhul Lui să plece vreodată dintre voi! Dacă totuşi, acest lucru se va întâmpla, pe mine nu mă va interesa cât de elocvent este păstorul vostru, cât de bine vă vesteşte Cuvântul lui Dumnezeu,  Duhul Sfânt este întristat şi v-a părăsit – aceasta contează!

Vedeţi? Domnul va lucra cu noi atâta timp cât vom avea părtăşie unii cu alţii, cât vom avea totul în comun şi cât timp ne vom iubi unii pe alţii!

Atunci vom vedea cu ochii noştri şi vom auzi cu urechile noastre, cum oamenii vor spune: „Dacă vreţi să vedeţi o biserică ce Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, mergeţi la Tabernacol şi veţi vedea aceasta! Uitaţi-vă ce grijă au unii de alţii; priviţi respectul cu care se predică Evanghelia, priviţi smerenia şi umilinţa lor şi rânduiala desăvârşită cu care se fac toate lucrurile.”

Da, atunci ei îşi vor da seama în ce timp trăim. Veţi vedea Duhul lui Dumnezeu mişcându-se printre voi şi săvârşind semne mari şi minuni. Dacă totul lucrează împreună, aceasta spune tot timpul. Dar dacă aceste lucruri nu lucrează împreună, înseamnă că timpul este oprit, şi oamenii nu vor şti în ce timp trăim.

Dacă vreţi să ştiţi cu adevărat timpul, începeţi să lucraţi împreună cu Evanghelia, iubindu-vă unii pe alţii şi iubindu-L pe Dumnezeu. Atunci arătătoarele însăşi, vor arăta timpul în care trăim. Credeţi aceasta? (Amin).

Domnul să vă binecuvânteze din belşug.

Nu uitaţi deci, ca săptămâna viitoare să mergeţi prin împrejurimi. Dacă cunoaşteţi oameni bolnavi, duceţi-vă la ei şi spuneţi-le: „Aş vrea să te întreb ceva. Duminică dimineaţa are loc în Tabernacol, un serviciu de rugăciune pentru bolnavi. N-ai vrea să…”

„Desigur că vreau să merg. Întotdeauna am dorit aceasta.”

„Vezi, duminică seara am auzit un mesaj minunat despre felul în care trebuie să ne mărturisim greşelile unii altora, şi cum să ne rugăm unii pentru alţii, ca să fim vindecaţi.”

Uite ce scrie în Iacov 5. 13-16:

Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!

Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.

Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Deci vedeţi? Înainte de a ne ruga pentru vindecare, trebuie făcută mărturisirea greşelilor. Da, noi ne mărturisim greşelile unii altora şi ne rugăm unii pentru alţii!

Vedeţi, acesta este exact Cuvântul despre care a vorbit fratele Vayle în seara aceasta. Acesta este secretul pentru Marcu 16. Îmbinaţi cuvintele din Iacov cu făgăduinţa din Marcu 16 şi vindecarea vă aparţine.

Uitaţi-vă la Isus! Ce puteţi vedea? Nimic altceva decât iubire. Vedeţi? El era descoperirea lui Dumnezeu în trup. Dumnezeu s-a descoperit pe Sine însuşi, prin El, de aceea nu este de mirare că s-au petrecut atâtea lucruri minunate; atâtea semne şi minuni.

Viaţa Lui era numai smerenie şi predare. După trup, El era om, dar Dumnezeu s-a arătat pe Sine însuşi prin El. Aceasta este ceea ce L-a făcut ceea ce a fost.

Privindu-L mi-am zis întotdeauna: „Ceea ce L-a făcut atât de mare pe Isus înaintea mea, este felul în care S-a smerit pe Sine însuşi, măcar că era Dumnezeu însuşi. Da, deşi era atât de măreţ, a putut să Se facă atât de mic!”

Vedeţi? Acesta este adevărul.

Domnul să vă binecuvânteze. Să ne ridicăm acum, pentru a încheia. Haideţi să cântăm împreună cântarea: „Binecuvântată să fie legătura care ne leagă.”

Binecuvântată să fie legătura care ne leagă

Inimile noastre în iubire creştină;

Părtăşia în acelaşi gând

Este asemenea celei de sus.

Acum, în timp ce vom cânta ultima strofă, să ne dăm mâinile unii altora, iar la despărţire, spuneţi-vă: „Dumnezeu să te binecuvânteze, frate, soră…”

Când ne vom despărţi… (Domnul să te binecuvânteze, frate Neville.)

Aceasta ne dă o durere lăuntrică

Dar vom fi totuşi uniţi în inimă,

Şi nădăjduim să ne întâlnim din nou.

O, cât de mult Îl iubim pe Domnul Isus, nu-i aşa? (Amin).

Până ne-ntâlnim!

Până ne-ntâlnim la picioarele lui Isus:

Până ne-ntâlnim, până ne-ntâlnim!

Dumnezeu să fie cu voi

Până ne-ntâlnim din nou.

Să închidem ochii şi să cântăm acum în Duhul:

Până ne-ntâlnim! Până ne-ntâlnim!

Până ne-ntâlnim la picioarele lui Isus

Până ne-ntâlnim, până ne-ntâlnim!

Dumnezeu să fie cu voi

Până ne-ntâlnim din nou.

Acum, în timp ce stăm cu capetele plecate, să nu uităm că noi suntem copii, copiii lui Dumnezeu.

(Fratele Branham începe să fredoneze din nou: „Dumnezeu să fie cu voi…”). Oh, cum aduce aceasta Duhul lui Dumnezeu! Puteţi să vă imaginaţi ce se petrecea în zilele de la început când fraţii noştri stăteau pe pietre?

Dumnezeu să fie cu voi până ne vom revedea.

În timp ce stăm cu capetele plecate, aş vrea să-l rog pe fratele Allen, care este nou printre noi, să ne conducă în rugăciunea de încheiere, pentru ca adunarea să poată fi liberă.

– Amin-

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *